ACTELE DE DISPOZITIE ALE PARTILOR IN PROCESUL CIVIL

ACTELE DE DISPOZIŢIE ALE PĂRŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL

            Definitie

            Prin acte de dispozitie sunt desemnate acele manifestari de vointa ale partilor din proces, cu privire la drepturile subiective (pretentiile deduse judecatii) sau la mijloacele procesuale prin care se pot recunoaste sau realiza aceste drepturi.

            Ele fac parte din continutul principiului disponibilitatii, Codul de procedura civila reglementând trei categorii de asemenea acte: desistarea, achiesarea si tranzactia judiciara.

I.                   Desistarea

Desistarea reclamantului se poate prezenta sub doua forme:

-         renuntarea la actiune (reglementata de art. 246 C.proc.civ.);

-         renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii (art. 247 C.proc.civ.)

1.                  Renuntarea la actiune

1.1. Notiune

Este un act procesual de dispozitie facu 19419j917t t de reclamant în scopul de a pune capat procesului civil început.

Este un act individual si personal, astfel încât nu se poate face prin mandatar, nici chiar avocat decât cu procura speciala si autentica. Reclamantul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune.

1.2. Procedura renuntarii la judecata

Renuntarea la judecata poate fi facuta oricând în cursul judecatii, fie verbal în sedinta de judecata, consemnându-se într-un act de renuntare, fie prin cerere scrisa.

În functie de momentul renuntarii, efectele acesteia sunt diferite.

Astfel, daca renuntarea se face înainte de comunicarea cererii de chemare în judecata catre pârât, reclamantul nu va datora cheltuieli de judecata.

Daca renuntarea se face între momentul comunicarii cererii de chemare în judecata catre pârât, dar mai înainte de a se intra în dezbateri, pentru renuntare nu este necesar consimtamântul pârâtului, dar reclamantul va datora, la cerere, cheltuieli de judecata.

Dupa intrarea în dezbaterea fondului, renuntarea la judecata nu se mai poate efectua decât cu consimtamântul pârâtului.

Instanta, în situatia renuntarii are un rol diminuat, ea verificând doar conditiile de valabilitate ale actului de renuntare (capacitate, consimtamânt, obiect si cauza), precum si îmrejurarea daca prin renuntare nu se încearca o frauda la lege sau eludarea unor dispozitii legale imperative.

De asemenea, judecatorul are obligatia sa atraga atentia reclamantului asupra consecintelor juridice ale renuntarii.

1.3. Efectele renuntarii la judecata

            Instanta ia act de renuntare printr-o încheiere, dispunând închiderea dosarului.Încheierea de renuntare la judecata poate fi atacata numai cu recurs.

            Daca dreptul dedus judecatii nu s-a prescris, reclamantul va putea introduce o noua cerere cu acelasi obiect, încheierea de renuntare la judecata nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.

            Deoarece renuntarea la judecata este un act individual, renuntarea la judecata facuta de un reclamant, în cazul coparticiparii active, nu produce nici un efect fata de ceilalti reclamanti care doresc sa continue judecata; de asemenea renuntarea facuta fata de un pârât, în cazul copartciparii procesuale pasive, nu produce nici un efect asupra celorlalti, fata de care procesul va continua.

2.                  Renuntarea la dreptul subiectiv

2.1. Notiune

Este un act de dispozitie mai energic decât renuntarea la judeacta întrucât, prin renuntarea la însusi dreptul subiectiv pretuins, reclamantul pierde posibilitatea de a se mai adresa instantei cu o noua cerere de chemare în judecata, prin care sa urmareasca valorificarea aceluiasi drept.

Recamantul trebuie sa aiba capacitate de exercutiu si sa fie vorba de un drept cu privire la care se poate dispune.

1.2.    Procedura

Renuntarea la dreptul subiectiv se poate face oricând în cursul judecatii (chiar în apel si recurs), fie verbal în fata instantei, fie prin înscris autentic. Nu este nevoie de consimtamântul pârâtului.

Judecatorul are aceleasi obligatii ca si în cazul renuntarii la judecata.

1.3.    Efecte

Daca renuntarea la drept se face înaintea primei instante, aceasta ia act de renuntare si pronunta o hotarâre, susceptibila de recurs, prin care va respinge în fond cererea reclamantului.

Daca pârâtul solicita, reclamantul este obligat la plata cheltuielilor de judecata.

Hotarârea se bucura de autoritate de lucru judecat.

Daca renuntarea se face în fata instantei de apel, hotarârea primei instante va fi anulata în tot sau înparte în masura renuntarii. Solutia este aceeasi si în cazul în care renuntarea se face în fata instantei de recurs.

II.                 Achiesarea

Are, la rândul sau, doua forme:

-         achiesarea pârâtului la pretentiile reclamantului;

-         achiesarea partii care a pierdut procesul la hotarârea pronuntata.

1. Achiesarea la pretentii

1.1.    Notiune

Este acel act de dispozitie al pârâtului, prin care acesta renunta, total sau partial, la mijloacele procesuale pe care legea i le pune la îndemâna pentru a se apara.

Este un act individual si personal, putând fi facut doar oral în fata instantei sau prin înscris autentic.

Pârâtul trebuie sa posede capacitate de exercitiu deplina.

Achiesarea nu poate fi facuta prin mandatar, decat cu procura speciala si autentica în vederea achiesarii.

Achesarea la pretentii poate fi totala sau partiala, în masura recunoasterii acestora. Codul de procedura civila regementeaza doar achiesarea partiala, în art. 270.

1.2.    Procedura

Achiesarea se poate face în fata primei instante pânâ la închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei.

Instanta de judecata are aceleasi obligatii ca si în cazul renuntarii la judecata.

1.3.    Efecte

Luând act de achiesare, instanta va pronunta o hotarâre nesusceptibila de apel, prin care va condamna pârâtul la ceea ce a solicitat reclamantul, fie în totalitate, fie în parte, în masura recunoasterii.

Hotarârea se bucura de autoritate de lucru judecat.

2.          Achiesarea partii la hotarârea pronuntata

Prin acest act de dispozitie parte care a pierdut procesul renunta la dreptul de a exercita caile de atac prevazute de lege.

Achiesarea la hotarârea poate fi expresa sau tacita.

Ea poate fi facuta oral în fata instantei, imediat dupa pronuntarea hotarârii, ulteriorîn fata presedintelui instantei sau prin înscris autentic (art. 267 C.proc.civ.).

Partea poate renunta la calea de atac si în cursul judecarii acesteia.

Achiesarea tacita la hotarâre rezulta din faptul ca parea executa de buna voie hotarârea, prezumându-se ca ea a renuntat la atacarea hotarârii respective.

III.             Tranzactia judiciara

3.1. Notiune

Tranzactia judiciara reprezinta contractul prin care partile sting un proces început, prin concesii recirpoce, constând în renuntari reciproce la pretentii ori în prestatii noi savârsite sau promise de o parte în schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul litigios.

Tranzactia judiciara este reglementata în art. 271-273 C.proc.civ.

Pentru a putea încheia valabil o tranzactie judiciara partile trebuie sa îndeplineasca toate condotiile pentru încheierea valabila a oricarei conventii: capacitate, consimtamânt, obiect, cauza.

Fiind un act de dispozitie, mandatarilor, pentru a tranzactiona,le este necesara o procura speciala si autentica.

Instanta de judecata are aceleasi obligatii ca si în cazul renuntarii la judecata

3.2.    Procedura

Partile care decid sa tranzactioneze se pot prezenta în acest scop la termenul de judecata, sens în care tranzactia va fi consemnata în fata instantei si poate fi primita de un singur judecator.

Hotarârea se va pronunta de instanta în sedinta.

Daca partile se prezinta pentru a tranzactiona în afara termenului de judecata,instanta va da hotarârea în camera de consiliu.

Tranzactia partilor va constitui dispozitivul hotarârii.

3.3.    Efecte

Instanta ia act de tranzactie si pronunta o hotarâre, numita hotarâre de expedient, care va avea ca dispozitiv continutul tranzactiei partilor.

Hotarârea de expedient este definitiva, putând fi atacata numai cu recurs.

Ca orice act juridic, ea poate fi atacata si pe calea unei actiuni în anulare.

Daca una din parti nu îsi executa de buna voie obligatiile asumate prin hotarâre, aceasta poate fi pusa în executare.

Hotarârea se bucura de autoritate de lucru judecat.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1.      Definiti si enumerati actele de dispozitie?

2.      Care sunt actele procesuale prin care se pronunta instanta în cazul actelor de dispozitie?

3.      Care sunt efectele actelor de dispozitie?

4.      Definiti tranzactia judiciara. Care este natura ei juridica?

SPEŢE

1.  Prin cererea formulata la data de 10.10.2000  R.C. l-a chemat în judecata pe R.V. pentru ca instanta sa-l oblige pe pârât la plata sumei de 200.000.000 lei, suma împrumutata în anul 1996, 120.000.000 lei penalitati de întârziere si actualizarea sumei împrumutate.

            Pârâtul, prin întâmpinare, recunaste ca a împruumutat de la reclamant suma de bani,pe care trebuia sa o restituie în 1997.

            Fata de aceasta împrejurare, la termenul de judecata din 09.11.2000, reclamantul a solicitat instantei sa pronunte o hotarâre chiar la acel termen, prin care satl oblige pe pârât la plata sumei recunoscute de aceta prin întâmpinare.

             Cerinte:

1. Ce se întelege prin achiesare?
2. Ce ar trebui sa decida instanta asupra cererii reclamantului?
3. Ce alte probleme de drept procesual civil ridica speta?

2.Reclamantul R.M. a chemat în judecata pe pârâtul A.C., pentru ca instanta sa dispuna rezilierea contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere si repunerea partilor în situatia anterioara.

La terenul din 10.05.2005 au avut loc dezbaterile, instanta amânând pronuntarea pentru data de 17.05 2005, ân vederea depunerii de concluzii scrise.

Avocatul reclamantului depune prin registratura o cerere semnata de el, în numele reclamantului, prin care acesta din urma renunta la judecata.

Fata de aceasta cerere, instanta repune cauza pe rol, în temeiul art. 151 C.proc.civ. si fixeaza termen la 21.06.2005.

La acest termen se prezinta numai aparatorul reclamantului. Instanta constata ca procedura este îndeplinita întrucât anterior iesirii în pronuntare ambele parti au avut termen în cunostinta.

Instanta da cuvântul aparatorlui reclamantului cu privire la renuntare si ramâne în pronuntare.

            Instanta pronunta o sentinta prin care respinge cererea reclamantului ca nefondata.

            Cerinte:

1.      Ce se întelege prin renuntare la judecata?

2.      care sunt conditiile procedurale în care aceatsa poate opera?

3.      Evidentiati si comentati eventualele greseli savârsite de instanta.

3. Prin cererea formulata A.C. a solicitat instantei partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei (cerere facuta în timpul casatoriei) motivat de faptul ca doreste sa constituie o societate comerciala care sa aiba ca obiect turismul si, prin urmare, o parte din bunurile dobândite de soti îi sunt necesare pentru participarea la capitalul social.

La primul termen de judecata ambii soti prezinta o tranzactie judiciara prin care, pârâtul A.M. recunoaste contributia majoritara a sotiei la dobândirea bunurilorsi solicita atribuirea catre aceasta a apartamentului bun comun, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte modice.

Instanta, prin hotarâre, consfinteste învoiala partilor.

Paarchetul declara apel, aratând ca instanta a pronuntat hotarârea cu superficialitate, întrucât sotul A.M este urmarit penal pentru fals material si gestiune frauduloasa ca urmare a activitatilor desfasurate la societatea SC "V" SRL, pe care a adus-o în stare de faliment.

Cerinte:

1. Care sunt conditiile procedurale prin care se poate realiza o tranzactie în fata instantei de judecata?

2.  Cum poate fi desfiintata o hotarâre prin care se consfinteste învoiala partilor?

3.  Ce ar trebui sa decida instanta de apel?Cum îsi va motiva solutia?

BIBLIOGRAFIE :

1. V.M.CIOBANU - Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol.II - Teoria generala, Editura National, Bucuresti, 1999, p. ;
2. I.LEs - Tratat de drept procesual civil, Editura All Beck, 2001, p. ;
3. FL. MĂGUREANU -  Drept procesual civil, Editura AllBeck, editia a VII-a, p.;
4. I. DELEANU - Tratat de procedura civila, vol.II, Editura Servo-Sat, Arad, 2000, p. ;
5. G.BOROI, D.RĂDESCU - Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All, editia aII-a, Bucuresti, 1996,p.;
6. D.RADU, GHE.DURAC - Drept procesual civil, Editura Junimea, Iasi, 2001, p.;
7. M.TĂBÂRCĂ -Drept procesual civil, vol.I, Editura Global Lex, Bucuresti, 2004; p. 7-32;
8. V.M.CIOBANU - Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila,Editura All Beck, editia a II-a, Bucuresti, 2003, p. 298-303.