ARTA EVULUI MEDIU. STILUL ROMANIC. STILUL GOTIC.

ARTA EVULUI MEDIU. STILUL ROMANIC. STILUL GOTIC.

             In ultimii ani ai sec XI si in primele decenii ale sec XII intre anii 1060 si 1140 apar in primul plan al istoriei o serie de evenimente care vor inscrie istoria Europei pe o noua orbita. Este epoca in care sub actiune unor papi energici si a unor prelati activi triumfa reforma Gregoriana care epureaza clerul, insufleteste constiinta crestina si exalta zelul religios.'Este perioada acelei extraordinare aventuri care a fost cruciada intai, deopotriva explozie a vitalitatii crestine si expansiune a Europei. Este monentul in care ordinul de la Cluny atinge sub staretia lui Hugues, cea mai stralucitoare inflorire () este epoca artei romanice, arta a pietrei (), epoca unei arte globale care iubeste misterul, dar care in acelasi timp dogoreste de tot ceea ce este omenesc'.80

            Societatea umana se gasea in fata unei noi forme de viata  sociala ce poarta numele feudalitatii, consecinta a slabirii Imperiului Carolingian sub urmasii lui Carol cel Mare, a impartirii Imperiului si a invaziilor vikinge si  normande pe continent. Puterea centrala dispare facand loc unor forte locale conduse de conti, marchizi si episcopi cei din urma concentrand in mainile lor nu numai puterea spirituala dar si cea politica si militara. Afirmarea ordinelor religioase (benedictina si cisterciana) care in sec XI ajung la un prestigiu si forta considerabile, constituie un alt aspect specific epocii. Ordinele calugaresti controleaza tot ceea ce inseamna viata culturala, creindu-se in tot Occidentul medieval o retea de circulatie a ideilor si formelor aristice. Manastirile de la Cluny (Bugundia) si Citeaux constituie una din cele mai bine organizate forme de putere ale Evului Mediu European. De asemenea, pelerinajele cu drumrile si statiile lor constituie un aspect important al propagarii unui stil artistic uniform81 Perioada de gestatie a primului stil istoric de arta european a durat aproximativ patru secole, elementele prefigurate aparand inca in sec VII si pana catre mijlocul sec. IX  cand se constituie caracteristicile ordonate a unui 'stil'. Denumirea de 'stil romanic' era data la inceput modului de constructie care pornea de la monumentele romane (modo romano), adica acelor cladiri care nu erau din lemn ca vechile constructii barbare ci din piatra si cu acoperisuri boltite. Astazi intelegem prin stil romanic totalitatea artei vest-europene din sec. XI si pana in prima jumatate a sec. XII.82

            Arta romanica raspundea cererilor societatii feudale. Ca motto al acestei cereri ar putea fi luata afirmatia lui Grigorie cel Mare 353d35d care considera ca arta ar trebuie sa fie ca o Sfanta Scriptura pentru analfabeti. Operele medievale chiar dau impresia unor ilustratii in special ornamentatia lacasurilor de cult. Cert este faptul ca cel mai mare protector al artei devenise clerul, varfurile de lance fiind Desiderius, staretul manastirii Monte Cassino, episcopul Bernwald von Hildesheim si staretul manastirii Saint Dennis, Sugerius.

            Arta romana ne apare ca o imbinare intre traditia aristica autohtona si influentele bizantine, siriene, mesopotamice, toate acestea in conextul unui anume 'izolationsm ' a Europei medievale. Cat priveste locul de formare a stilului apar trei ipoteze: Normandia sau Proventa (Franta), Lombardia (Italia) si Catalonia (Spania).

Arhitectura romanica si-a gasit manifestarea cea mai preganta in edificiile religioase, situate pe rutele de pelerinaj. Principalele biserici de pelerinaj- in afara de Roma si Ierusalim- erau St. Martin din Tours (construita inainte de anul 1000), Biserica abatiei din Jumieges (consacrata in 1067 in prezenta lui Wilhelm Cuceritorul) si catedrala Santiago de Compostella, toate acestea fiind depasite de marea Biserica a abatiei de la Cluny, care timp de patru secole a ramas cea mai mare biserica a crestinatatii (pana la reconstruirea -intre 1506 si 1626 a basilicii Sf. Petru din Roma).

            Insa inainte de abordarea in profunzime a arhitecturii bisericesti romanice se impun cateva consideratii privind elementele arhitectonice, structurale si decorative folosite in epoca romanica:

- Biserica sala- este o constructie compusa dintr-un altar si o singura incapere rezervata credinciosilor de forma dreptunghiulara. Adeseori dispunea de o clopotnita in partea apuseana deasupra altarului.

-  Basilica- este o biserica cu plan dreptunghiular subimpartit in trei sau cinci nave, nava din mijloc purtand denumirea de nava centrala, celelalte de nave laterale sau colaterali. Nava centrala se ridica intotdeauna deasupra  colateralilor ca sa se poata deschide ferestre in partea superioara a peretilor. La capatul estic al navei centrale se gaseste       altarul principal compus dintr-o incapere aproximativ patrata, urmat de un spatiu semicircular (absida).

Basilicile mari au un plan mai complicat alcatuit din mai multe elemente: o incapere servind drept intrare: nartex; transept- cu forma navei transversale rezervat unor categorii deosebite. Spatiul aproximativ patrat aflat la incrucisarea navei cu transeptul poarta denumirea de careu. In jurul altarului prinicpal se afla un coridor-deambulatoriu- ce servea pentru procesiuni. Altarele secundare erau plasate in absidiole. Constructia era prevazuta cu turnuri in special pe fatada de vest si deasupra careului. Existau si biserici cu plan circular, polilob sau poligonal dar,  forma de basilica are un loc predominant.

            Din punctul de vedere al elevatiei (constructiei in inaltime) se constata urmatoarele elemente: coloana de inspiratie antica se prezinta mai greoaie si mai simpla la inceputul perioadei romanice si mai supla la sfarsitul epocii. Cand coloana este alipita (adosata) in perete si nu mai apare decat o parte din ea se numeste coloana angajata. Coloana este inlocuita uneori cu un stalp care se prezinta ca un suport prismatic cu sectiune patrata sau dreptunghiulara care in loc de capitel poarta o cornisa. Cand stalpul este adosat in perete formand doar o usoara iesitura -rezalit- se numeste pilastru. Arcurile care leaga un rand de coloane sau de stalpi poarta denumirea de arcade, cele romanice fiind intotdeauna semicirculare, in perioada de trecere spre stilul gotic aparand arcurile frante cu varf ascutit.  

            Unele biserici in interior, deasupra navelor laterale sau deasupra nartexului un etaj deschis cu arcade spre nava centrala: tribunele , iar cand sunt foarte stramte  poarta denumirea de galerii . Cum arcadele galeriilor sunt grupate cate trei, arcada de mijloc fiind uneori mai mare , galeriile se numesc triforii.

            Bisericile romanice mai vechi erau acoperite cu o sarpanta din lemn, inlocuita mai tarziu cu o bolta de piatra sau caramida de forma cilindrica denumita bolta in leagan sau bolta in cruce rezultat din intretaierea  a doua bolti cilindrice cu raze egale. Aceasta din urma nu putea fi construita decat pe un spatiu patrat sau aproximativ patrat. Pentru a usura constructia unei bolti in cruce si pentru a mari rezistenta se intretaiau muchiile diagonale cu nervuri numite ogive (care vor deveni caracteristice stilului gotic) care se sprijina pe pilastrii, coloane angajate sau stalpi, dar si pe niste umeri de piatra prinsi in perete denumite console.

Cupola (calota) era construita in mod firesc deasupra unui spatiu circular, dar se folosesc cupole si peste incaperi patrate folosindu-se elemtente de racord ca trompa (un jumatate de con dispus la coltul patratului) sau pandantivul (pandanta), element constructiv creat de arta bizantina. Ferestrele romanice erau incoronate de un arc semicircular, care putea fi simplu sau geminat  (imperecheat). In functie de numarul de deschideri, arcurile puteau fi trifore, cvadrifore etc.83 Un element esential este portalul avand statui in basorelief, iar in centrul frontonului era plasata o fereastra sub forma de cruce sau rotunda denumita oculus, element constructiv preluat de arta gotica sub denumirea de rozasa.

            De remarcat influenta mediului ambiant asupra arhitecturii romanice, determinandu-i anumite particularitati regionale. In regiunile nordice (Anglia)-unde cerul este mai mult timp acoperit, deschiderea ferestrelor este mult mai mare pentru a permite sa intre cat mai multa lumina zilei; in regiunile sudice insa ferestrele sunt mult mai mici pentru a impiedica patrunderea masiva a luminii. De asmenea in aceste regiuni acoperisurile sunt mult mai joase si mai plate, in timp ce in regiunile nordice cu ploi si zapezi abundente acoperisurile sunt mult mai inalte si mai ascutite.

            Clopotnitele si turnurile capata o importanta deosebita in arhitectura romanica. Traditia turnurilor - lanterna carolingiene s-a transmis si epocii romanice dintr-o necesitate practica impusa de slaba iluminare a bisericilor romanice, ferestele fiind mici si rare. In cazul bisericilor cu absida nava centrala primeste lumina de la navele laterale; singurul element constructiv care era prevazut cu ferestre era absida care lumina astfel deambulatoriul. Clopotnitele sunt de obicei plasate in mijlocul edificiului. Multe biserici nu au decat un turn-clopotnita plasat lateral (in special cele din sec. X). Bisericile mari- cele din Normandia de exemplu- au adesea turnuri care incadreaza fatada si un turn central la incrucisarea transeptului cu nava; altele au doua turnuri pe bratele transeptului si unul pe fatada. Catedrala din Worms are pe fiecare brat ale celor doua transepturi cate un turn lanterna, deci in total sase turnuri. Insa marea majoritate a bisericilor romanice nu au decat un singur turn la intersectia transeptului cu nava. Forma turnurilor este diferita: cu baza patrata sau octogonale la nivelul acoperisului sau cilindrice in intregime ori numai in partea superioara. Toate turnurile- clopotnita sunt construite fie pe pereti plini, masivi, fie pe arcade care uneori formeaza un nartex. Uneori parterul nu comunica cu exteriorul, caz in care clopotnita poate deveni turn de aparare sau, in timp de pace parterul clpotnitei poate servi drept capela sau baptisteriu.

            O 'revolutie' in arta romanica reprezinta inlocuirea sarpantei de lemn (din cauza predispozitiei catre incendii) cu bolte. Daca sarpanta-mult mai usoara- exercita o presiune vertivala asupra peretilor, bolta si arcul ei exercitau o presiune oblica asupra peretilor care trebuiau intariti prin contraforti incorporati in zid la care se adaugau o serie de pilastrii si arcade puternice care, modificau dezavantajos intreaga spatialitate: se reducea luminozitatea din cauza grosimii zidului, pe de alta parte creindu-se si o serie de avantaje intrucat bolta sporea acustica edificiului (interesanta este in acest sens inovatia artistilor romanici care au incastrat in ziduri vase acustice, marind astfel rezonata cladiri).84

            Toate aceste inovatii constructive serveau unui singur scop: sa ofere comunitatii un loc unde poate veni in contact cu fortele supreme. Dumnezeirea nu era ascunsa de privirile oamenilor ca in Egipt. Oamenii credeau ca in timpul slujbei religioase, Divinitatea se afla invizibila intre ei. Spre deosebire de biserica bizantina, cu conceptia ei  simbolica despre serviciul divin, in catedrala romanica  prezenta lui Dumnezeu era conceputa mult mai 'ad litteram'85

De remarcat corelatia dintre arhitectura extrioara si interiorul bisericii fapt care subliniaza sinceritatea conceptiilor vremii. Acum spatiul are din nou o insemnatate mult diferita fata de arta romana sau bizantina, luand aspectul unui corp inchis inconjurat de mase de piatra. Spatiul se condenseaza devenind impenetrabil ca piatra manifestandu-se pregant specificul gandirii medievale: incercarea de a da spiritualului si misteriosului o expresie materiala, palpabila.

            Stil aflat intr-o permanenta (r)evolutie, romanicul s-a definit prin mai multe scoli de creatie regionale, fiecare imprimandu-si trasaturile proprii. Fara indoiala, Burgundia este regiunea care a influentat decisiv evolutia stilului. Bisericile burgunde care se remarca prin perfectiunea formelor, ritmul uniform si aspectul inchegat care isi gasesc reprezentarea suprema in biserica manastirii benedictine de la Cluny.Ineputa in 1088 a fost terminata 20 de ani mai tarziu, dar a trebuit sa fie reconstruita intre 1125-1130 din cauza prabusirii boltilor. Edificiul era compus dintr-o enorma nava centrala stransa intre patru nave laterale, doua transepturi (ambele de partea absidei) intre ele fiind plasat corul dreptunghiular. In spatele corului se afla absida cu deambulatoriul si cinci capele radiante. Lungimea bisericii de la intrare de la intrare pana la absida (inclusiv nartexul adaugat in 1220) era  de 188 m, inaltimea boltii de 30 m iar grosimea zidurilor in zona cea mai de sus de 2,30 m. Caracteristic era existenta a trei etaje suprapuse, marcate in exterior perin trei randuri  de stalpi legati cu zidurile principale printr-un sistem de arcuri. Azi exista doar un fragment de nava si o portiune din transept restul fiind distrus in timpul Revolutiei din 1789. Alte biserici reprezentative ale scolii burgunde sunt Saint Benoit sur Loire, Orcival si Paray-le- Monial.

'Concurenta', reprezentata de ordinul de la Citeaux- cistercienii- se remarca prin simplitate si orizontalitate. Biserica Sf.Magdalena  nu are decat doua etaje: unul cu stalpi cruciformi  care despart nava centrala de navele laterale, impodobiti cu semi-coloane angajate si un alt etaj unde sunt ferstrele care lumineaza nava centrala.

            Scoala din Normandia se caracterizeaza prin simplitatea extrema a compozitiei si prin formele calme (Bisericile din Caen si Boscherville). Repezentativa pentru stilul normand este Basilica din Jumienges, dedicata Maicii Domnului. Planul ei este simplu: o nava centrala flancata de doua nave laterale si un transept, un cor, o absida principala si alte doua abside pe aripile transeptului. Cu toata simplitatea, aceasta  'scoala' va avea un rol imens in propagarea formelor arhitectonice romanice: odata cu cucerirea Angliei, normanzii transmit acestei regiuni sistemul de constructii experimentat de ei, arhitectura engleza de acest tip devenind varianta cea mai impunatoare a romanicului, cunoscut in Marea Britanie ca 'stilul normand'. Exemplul specific este Catedrala de la Durham; fatada prezinta doua turnuri , planul are trei nave separate de pilastrii foarte masivi alternativ cilindrici si compusi. Interiorul este impartit in trei zone: arcadele, tribuna si galeria cu ferestre. De-a lungul navelor apar arce incrucisate. Catedrala de la Durham ca si cea din Lincoln sau Ely reprezinta de fapt o originala imbinare a elementelor saxone (capiteluri simple, coloanele impodobite cu caneluri rasucite, incrucisate sau frante) cu cele normande, subliniind faptul ca 'arhitectura engleza a urmat acelasi drum ca si sistemul monarhic: navalitorii normanzi nu au refuzat traditiile locale'.86

            Scoala de la Provence era in contact direct cu cea normanda mai ales din cauza puternicei mosteniri clasice care a persistat de-a lungul Evului Mediu. Bisericile erau de obicei unicelulare cu o singura nava de forme si proportii clare si simple. Scoala de creatie de la Ile-de -France din sec. XII, insemna de fapt perioada de trecere la un nou stil constructiv: goticul.

            In Germania, arta romanica este tot atat de timpurie ca si in Franta, insa va avea o viata mai lunga decat in alte parti ale Europei- pana in sec XIII. Elementele constructive specifice deriva din stilul carolingian - ottonian dar  si cu influente lombarde. Arta monumentala germana ramane sub semnul clar al autoritatii imperiale, marii initiatori de constructii fiind imparatii si consilierii lor. Dincolo de aspiratia spre grandios si impresionant, arhitectura romanica germana se defineste prin zidurile netede, acoperisuri plate, o severitate deosebita a formelor, simple, clare, puternice. O evolutie continua se poate observa in arhitectura germana: daca in bisericile de la inceputul sec. XI cum ar fi Sf.Mihail din Hildesheim se mai pot observa influente carolingiene, spre finele sec. XI si sec. XII in special in zona Renania are loc o apropriere de stilul francez. Catedralele din Köln, Bonn, Koblenz impresioneaza prin monumentalitate si un caracter cubic al formelor. Cele mai impresionante constructii romanice din Germania sunt: Catedrala din Speier, construita in ultimele decenii ale sec:XI cu o nava centrala inalta de 52 m lata de 13,50 m, acoperita pe toata suprafata cu o bolta in cruce; Catedrala Gross-St.Martin din Köln cu un turn  foarte masiv la incrucisarea transeptului cu nava, flancat la cele patru colturi cu alte patru turnuri octogonale, precum si Domul din Limburg cu sapte turnuri. Aceste edificii erau menite sa simbolizeze forta si grandoarea imperiala (chiar si cele construite in sec.XIII cand, in celelalte parti ale Occidentului medievale se impusese stilul gotic).

            Din Franta stilul romanic patrunde si in Spania, unde a absorbit si influente maure in special in zona Castiliei si Aragonului. Ca stil, romanicul spaniol se caracterizeaza prin origianlitatea intrepatrunderii diferitelor influente: cele arhaice prezente prin distibutia simpla a spatiului si a maselor arhitectonice, peretii fiind lipsiti de ornamente in relief pronuntat, influente maure prin perferinta pentru arcul in potcoava in locul celui romanic rotund. Aceste elemente se regasesc nu numai in arhitectura romanica spaniola incipienta, exemplele cele mai specifice fiind: San Vincente din Avila, Catedrala veche din Salamanca, dar si marele sanctuar de pelerinaj de la  Santiago de Compostella exemplul cel mai specific de arhitectura romanica de tip spaniol. Inceputa in 1075 si terminata in 1140, edificiul de la Compostella are 130 m lungime, cu transeptul impartit in trei nave cu tribune si absidiole, cupola la incrucisarea transeptului cu nava centrala, deambulatoriu cu cinci capele laterale iar nava centrala este acoperita cu o bolta cilindrica si arce transversale. Un alt monument romanic impresionant al Peninsulei Iberice a fost Catedrala de la Pamplona, distrusa din pacate. Alte biserici remarcabile sunt San Isidor  din Leon unde se afla mormantul lui Ferdinand I al Castiliei si, Catedrala de la Jaca care reproduce de fapt pe cel de la Leon cu trei abside in trepte si trei nave ritmate de stalpi slabi si puternici in alternanta.

            Italia urmeaza o cale seprarata bazata pe traditia antica (in Lombardia si Toscana) dar si pe legaturile cu lumea musulmana, normada si bizantina. Pentru 'scoala' lombarda reprezentativ este Domul din Milano. Edificiul  cuprinde un atrium imens, de o suprafata egala cu inetriorul basilicii, cu plan rectangular,. inconjurat de portice pe cele patru laturi: pe latura frontala de intrare se suprapune drept fatada un portic lung, galerie deschisa unde au fost deschise singurele ferestre care lumineaza interiorul basilicii (nu exista ferestre laterale). Caracteristic scolii lombarde este accentul pus pe scheletul constructiei, prefatand parca goticul.

            Scoala toscana este mult mai clasicizanta, evocand traditia basilicilor paleocrestine. Cu un spirit intelectualist si cu un marcat simt al masurii si claritatii, toscanii s-au exprimat in forma clasicista a unei arhitecturi ce tinde spre proportii si un ritm al suprafetelor87. Baptisteriul din Florenta cu un plan octogonal, avand pe fiecare latura arce octogonale semicirculare, cu coloane de granit si pilastrii de marmura, cu o cupola avand diametrul de 25 m, acoperita cu mozaicuri avand in centru figura gigantica de 8 m a lui Christos, reprezinta una din momunemtele romanice italiote cele mai plastice. Varianta pisana a acestei orientari este un complex monumental unic prin unitatea stilistica, denumita pe drept cuvant Prata dei miracoli (Pajistea cu minuni) ce cuprinde: Domul  din mamura ,cu un plan basilical in cinci nave (nava prinicpala  avand latimea de 45 m si inaltimea de 31 m), transeptul cu trei nave,cu plafonul, sarpanta si galeriile aflate de-a lungul navei centrale divizate in arcade; Baptisteriul cilndric (o forma oriental-bizantina), inalt de 55 m cu diamterul interior de 35 m si diametrul cupolei de 18 m, inconjurat de logete si arcaturi; turnul inclinat-inceput in 1173 si terminat in sec XIV cu o inaltime de 55m (si inclinatie de 4,27 m de la verticala), unde apare aceeasi tema a galeriilor.

            Reprezentarea cea mai evidenta a influentei bizantino-musulmane se gaseste la Venetia: Basilica San Marco (construita intre 1063-sec. XII) a fost realizata de mesteri bizantini, reproducand in structura biserica Sf. Apostoli din Constantinopol: plan in cruce greaca, cu o cupola in centru si alte cupole mai mici pe fiecare brat care sunt impartite in trei arce, acoperite de bolti cilindrici cu deschiderea maxima de 11 m.

            Un interesant aliaj al influentelor romano-normande cu cele oriental-bizantine prezinta Sicilia. Domul din Monreale, fara cupola si transept, are un sanctuar de tip biznatin, cu fatada intre doua turnuri masive, cu baza patrata si trei nave (cea principala avand 102 m lungime), terminate in absida iar plafonul este in sarpanta cu grinzi pictate si stalcatite in stil arab.

            Din punctul de vedre al arhitecturii civile retin atentia castelele, expresii ale dreptului fortei si ale simtului practic. Famrecul deosbit al acestor castele consta in aceea ca corespund intru totul scopului lor principal- adica ofera in cazul uni asediu, aparare sigura impotriva atacurilor si ajuta asediatilor sa reziste cu succes asalturilor. Construite pe un povarnis inalt, locul special unde era asezat impunea adoptarea unui plan neregulat pentru perspectiva constructiei Castelul era imprejmuit din toate partile cu un sant adanc si ziduri ianlt si netede alcatuite din blocuri de piatra. La colturi era dispuse turnurile, legate intre ele dar in acelasi timp independente, in asa fel incat cucerirea unui turn nu insemna neaparat pierderea castelului. Intrarea in cetate era fortificata de un pod care se putea ridica iar poarta, ingusta, era flancata de doua turnuri. (). Miezul castelului era alcatuit dintr-un donjon, care slujea asediatilor ca un ultim refugiu. Arhitectura exterioara era de obicei simpla fara fatade somptuoase sau ornamentica. Asa cum considera Alpatov, caracteristicile generale ale stilului arhitectonic romanic erau relativ slab conturate in castelele fortificate. Totusi ele impresioneaza atat prin tenhinca constructiei cat si prin grandoare88.

 

  Sculptura.Pictura.

            Sculptura se prezinta  ca un auxiliar de prim ordin  al arhitecturii romanice. Sculpturii decorative ii revine sarcina de a impodobi capitelurile coloanelor, ale stalpilor, pilastrilor din interior. Modelurile de capitel la inceput se prezinta forme simple si grosolane desi uneori prezinta elemente decorative florare. Mai tarziu, a fost preferat capitelul corintic care a stat la baza unor noi combinatii. In cursul sec XI se va elabora un capitel specific: cel cubic pe care il intalnim in cripta Catedralei din Speyer.

            Sculptura a avut o evolutie mai lenta dar mai originala. In orice caz, practica antichitatii tarzii, lasase mesterilor romanici doua procedee pentru repartizarea si organizarea statuilor pe o cladire indiferent daca este vorba de o fatada sau de o absida: incastrarea in zid a unor figuri izolate si a unei frize; asezarea in relief sau sub arcade a unui personaj. 'Pe de alta parte insa pe fondul regresului artei antice tarzii din cauza ostilitatii crestinismului pentru formele plastice considerate a fi expresii a unei culturi pagane a facut ca interpretarea  plastica a unei figuri sa fie o problema care i-a obligat pe mesteri sa o ia de la capat '89.Este deci de inteles de ce primele figuri sculpturale  au fost diforme si abia la sfarsitul sec XI, formele incep sa se limpezeasca si a aparut preocuparea mesterilor de a transpune in piatra  desenele liniare. Odata regasite modelele artistice, se va ajunge la o descatusare a plasticii figurative mai ales in Franta si Burgundia. Se poate observa o predilectie pentru volumul plastic al figurilor care prin renutare la abstactizarilor simbolice va ajunge la o redare ferma si directa a realitatii. Chiar daca mesterii romanici fac apel la reprezentarile monstruoase ale bestiarului mitic de sorginte orientala (mai ales in capiteluri), realismul gesturilor si dinamica redari da un farmec aparte sculpturii romanice situata undeva la granita dintre naivitate si realism grotesc. Miscarile sunt impetuoase ce reflecta profunde tensiuni psihice. De fapt ceea ce da aspect realist sculpturii romanice este redarea trairii (spirituale) intense si a pasiunii spirituale.

            Este interesant de urmarit imprumutul de motive zoomorfe din arta orientala: oamenii romanicului pierdusera contactul direct cu animalele (in special cu cele exotice) in asa fel incat la un moment dat acestea devin intrupari ale fortelor malefice: de aici reprezentarile diavolului cu coarne si copite sau reprezentari monstruase de animale care devoreaza pe pacatosi. Acesti monstrii grotesti nu patrundeau in biserica dar acopereau zidurile bisericii pe dinafara. Chiar si in reprezentarile sfinte animalele isi gaseau locul in teme cu ar fi Daniel in groapa cu lei sau vedeniile despre monstrii ale profetului Ezechiel.

            Sculptura ronde-bosse este din nou folosita in plastica romanica, dupa un mileniu de repaos. Explicatia este simpla:notiunea de statuie era legata de reprezentarile pagane si abia odata cu inceputurile venerarii relicvelor (sec X-XII) plastica ronde-bosse va fi aplicata pe baze noi, cand diferitelor parti ale corpului unui anume sfant se sculpta si restul corpului De exemplu capul despartit de trup al unui sfant oferea prilej pentru sculptarea unui bust.

            Se remarca printre statuile romanice una care devine programatica pentru arta statuara ronde-bosse:Christos calare pe asin.

Ca si statuile romane si aceasta opera sculpturala nu era conceputa sa fie privita dintr-un anumit unghi

            Marea 'revolutie' va fi adusa de scoala italiana, care cautand noi forme de exprimare se va orienta catre mostenirea antica dar si catre lumea bizantina. Mesteri ca Vigilemo (Vigilemus), Maestro Nicolao si Giuliamo di Verona si mai ales Benedetto Antelami (1150-1230) au folosit aceste influente la maximum dand valente noi sculpturii romanice: figurile sunt mai proportionate (desi mai indesate si mai voluminoase), fluxul e mai linistit. Acum se creeaza -mai ales in operele lui Antelami, aflate la baptisteriul din Parma- primele statui ronde-bosse din sculptura romanica. Un alt element evolutiv este aparitia pe langa redarile religioase si scene de viata laica, realist redate (sculpturile fatadei catedralei de la Ferrara).

Pictura romanica -in special cea murala- desi s-a pastrat in multe locuri, se afla in stari de degradare destul de avansate si din cauza tehnici picturale: daca fondul a fost zugravit in tehnica al fresco (pe tencuiala umeda) completarile-de exemplu nuantele de lumini- au fost adaugate  al seco (pe tencuiala uscata) si cu timpul acestea s-au scorojit.90. Dincolo de acest aspect tehnic, caracteristicile picturii romanice se definesc prin infatisarea sugestiva a actiunii, vioiciunea figurilor, tendinta de a sublinia prin exagerari anumit gesturi, facandu-le mai evidente (exempu tipic fiind frescele de la Oberzell a manastirii Sf.Gheorghe). Directia italiana este 'dirijata' de manastirea Monte Cassino a carei influente se pot simti si in redarile picturale al Basilicii Sf. Petru din Ferentilo, caracterizat printr-un stil mai naiv, mai hieratic, cu expresii tipizate, influenta bizantina fiind evidenta. De altfel in cursul sec XII mesterii bizantini se manifesta tot mai pregant, lor datorandu-se o serie de opere mai insemnate din Sicilia.

            Scoala franceza, exprima poate cel mai bine bogatia imaginativa a picturii romanice. Linia are un rol decorativ expresiv, la care se adauga contrastele de culori si efecte obtinute prin petele de culoare pe suprafetele albe. Picturile de la Vieq, Montmorillon si in special Montoire co o redare dramatic-inflacarata a Mantuitorului, prin forta dramatica, rigoare si expresivitate constituie cel mai elocvent contrast cu calmul hieratic al artei bizantine contemporane.

            Pictura miniaturala romanica prezinta cateva valente particulare caracterizate printr-o anume naivitate in redare. In  Chemarea celei de-a patra trambite-ingerul e redat in profil, iar vulturul are aripile intinse ca in pictura egipteana. Figurile nu sunt legate intre ele, insa sunt asezate simetric ca niste hielogrife. Desi reda o scena apocalitica miniatura nu are nimic mistic sau inspaimantator.

Asemenea caracteristici gasim si la Tapiseria din Bayeux care reda cucerirea Angliei in 1066, care reda simplist dar real campania lui Wilhelm Cuceritorul.

                                                  ARTA GOTICA  

  

Spre deosebire de arta romanica, creata si dezvoltata in mediul monastic, arta gotica este preeminent urbana "este prima forma de manifestare a unei culturi general-europene, orasenesti si moderne"91 Este epoca in care intervin o serie de schimbari in mentalitatea umana centrate mai ales in jurul problematicii realitatii care poate apare in notiuni generale sau/si in obiecte individuale, impunandu-se conceptia acelora care considerau notiunile generice ca fiind construite exclusiv pe ratiunea umana. Pe de alta parte are loc o teoretizare a tehnicii creatiei artistice, artistul un loc si un rang bine definit in societate iar tehnica progresiva proprie goticului il elibera de problema dogmei caracteristice artei bizantine si romanice.

            Denumirea de "gotic" la inceput avea un sens peiorativ de "barbar" exprimand convingerea subiectiva a ideologilor artei de dupa Renastere care considerau ca numai arhitectura derivata din stiinta artistilor lumii vechi este logica si armonioasa. Goticul era considerat un rezultat al unor traditii bazate pe ignoranta si pe lipsa de adevarata stiinta arhitecturala 92

Arhitectura.

            Ca si in cazul romanicului, arhitectura este forma suprema de manifestare a goticului insa sculptura si pictura gotica au o independeta (si un impact) mai mare decat in romanic. Arhitectura gotica a fost urmarea logica a nevoii, simtita pretutindeni, de a se ajunge la mai multa lumina si la mai mult spatiu sau "mai bine zis a fost incercarea staruitoare de a compune un basm frumos intr-o ambianta prea brutala pentru a putea fi suportata fara un derivativ spiritual"93.. Asa cum s-a precizat mai inainte, Renastere (dar si mai tarziu) a existat un curent puternic de negare a valorilor artei gotice. Cel mai elocvent exemplu in acest sens era Giorgio Vasari, celebrul arhitect italian si unul dintre cei mai cunoscuti discipoli ai lui Michelangelo care se exprima in termenii urmatori: "Acesti Goti, acesti barbari care nu cunosteau nimic din traditia adevarata si-au creat un stil al lor, care se rezuma la un haos de sageti, turnulete ornamente caraghioase si adaosuri de prisos, din care frumusetea clasica, simpla este cu totul inlaturata"94.

            Un loc comun in analiza comparativa a celor doua stiluri este afirmatia ca de obicei o biserica romanica este scunda, greoaie, masiva, saraca in elemente decorative iar o biserica in stil gotic are o structura complicata cu aparenta usoara si aeriana cu un interior bine luminat cu o evidenta tenta spre verticalitate. Definitia - desi in linii generale concorda cu cele afirmate - nu poate fi absolutizata de vreme ce bisericile romanice pot avea o structura mai complicata, bine luminate cu ornamentica bogata pe de alta parte exista si biserici gotice cu un plan simplu si ornamentica saracacioasa.

            Catedralele gotice prin volum si inaltime le depasesc cu mult si pe cele mai mari catedrale romanice; "privirea nu se loveste de forme masive aflate in penumbra ci imbratiseaza dintr-o data intregul spatiu (.) fiecarei parti a unei biserici romanice ii revenea in esenta o anumita functiune: peretii interiori separau navele, intre ele, colanele si pilastrii sprijineau peretii, arcurile reuneau sprijinele. Intreaga constructie este alcatuita din elemente individuale, in catedrala gotica, insa toate elementele se afla in diferite corelatii: arcurile nu reunesc numai sprijinele, ci si iau parte si la tendinta ascendenta dominanta si incadreaza cele mai felurite perspective () in felul cum a fost conceputa constructia arcadei se oglindeste intentia din ce in ce mai accentuata a culturii medievale de a tine seama de factorii psihologici in vederea realizarii telurilor ei ideologice"95. In general arta gotica se poate defini ca 'arta ogivei' fiindca arcul in ogiva este baza acestui stil arhitectonic. Marea inovatie a fost asezarea boltii pe o incrucisare de ogive pe armatura de nervuri diagonale de sub bolta care porneau de la nasterea arcelor frante. Bolta deci sta pe un schelet de nervuri care preiau o mare parte din sarcina boltii si o convertesc in apasari care se propaga prin planurile verticale ale nervurilor. Deci presiunea nu se mai exercita pe segemente ci se localizeaza spre punctele de rezistenta. Arcul frant reduce apasarile verticale permitand reducerea grosimii zidului; greutatea boltii se descarca pe contrafortii zidului exterior, acesta fiind sprijinit pe arc-butanti degajati de ansamblul constructiei sustinand peretii navelor laterale si inaltati deasupra acestora. Arcul-butant echilibreaza apasarea laterala a boltii de piatra, opunandu-i o apasare inversa tocmai in punctele unde presiunea boltii este mai puternica. Acest lucru permite ca zidurile sa fie inaltate cat mai sus, sa le dea o mai mare stabilitate si sa deschida ferestre mari in nava centrala. Datorita acstor inovatii tehnice, catedralele gotice capata o maretia impresionanta, determinata de: spatiul imens al interiorului, rezultat al dimensiunilor enorme ale unor constructii (in timp ce la cea mai mare constructie romanica, biserica de la Cluny, nava are 30 m inaltime, Catedrala Notre-Dame din Paris are 34 m inaltime, si nu este cea mai inalta).

-liniile ascendente  vericale, care predomina. Toate liniile gruprurilor de coloane se pierd in partea de sus si, interiorul scaldat de lumina avand in vedere faptul ca nu mai era nevoie de ziduri groase care sa sustina greutatea constructiei, permitandu-se deschiderea de ferestre mari96.

            Catedralele gotice prin turnurile lor avantate si portalurile splendide,fac deja pe dinafara o impresie deosebita, insa impresioneaza mai puternic prin interiorul lor prin spatiul aerian imaterial, in care privirea nu se loveste de forme masive.

            Bineinteles ca si in cazul goticului exista o serie de caracteristici regionale: in Anglia bisericile se disting prin grosimea si policromia zidurilor, prin abundenta elementelor decorative, care in faza stilurilor 'decortativ'si 'perpendicular' acopera intregul plafon. In Germania, tipic este aceea Hallenkirche ('biserica hala')-cu navele de inaltime egala. In Italia, bisericile nu prezinta diferente mari intre navele centrale si laterale, frecvente fiind motivele orizontale care reduc verticalitatea cladirii.

            Aparuta in Franta 97 prima constructie gotica dateaza din 1130 din zona Parisului, dar si in cazul acestei tari decalajele sunt destul de mari de vreme ce marile catedrale din Paris si Poitiers incep a fi construite in 1163 iar o multime de catedrale romanice incep a fi construite prin sec XII in acelasi timp cu catedrala din Chartres. Intrucat arhitectura gotica abunda in exemple spectaculoase de margaritare arhitectonice in continuare ne vom opri asupra catorva dintre reprezentarile cele mai spacifice: Saint-Denis, Notre-Dame din Paris, Chartres, Reims, Amiens si Bourges.  Saint Denis construita la mijlocul sec XII reprezinta o opera 'experimentala' de vreme ce este prima biserica ce foloseste masiv arcele ogivale folosite mai ales la cor. Constructia are o directie Est-Vest iar zidaria se prezinta a fi inca masiva si cu bolti in stil romanic. Notre-Dame din Paris, construita intre 1163-1330 a ramas cu turnurile fatadei neterminate. Spatiul interior este de 5500 metri patrati, lungimea 130 m. Reprezentanta a stilului radiant a arhitecturii gotice, Notre-Dame reprezinta o creatie propagandistica referitoare la ideologia autoritatii centrale. Remarcabile sunt cele trei registre compozitionale: al portalului, a frizei si a turnurilor. Desi este considerata a fi o biserica gotica prin excelenta exista totusi elemente romanice observabile mai ales pe fatada cladirii. Interiorul catedralei 'este demn de exteriorul ei. El reda impresia imensitatii, desi proportiile cladirii nu sunt excesive'98. Si aici exista trei registre: primul la inaltimea arcelor sprijinite pe coloane. Al doilea etaj este format dintr-un triforium in spatele careia sunt tribunele (Notre-Dame fiind una din ultimele mari cladiri in care s-au construit tribune). Deasupra triforiumului se afla ferestrele navei centrale, acestea constituind cel de-al treilea registru.

            Catedrala Notre Dame din Chartres (sfintita in 1260) reprezinta 'primul triumf absolut al goticului francez'99 Partea vestica a catedralei este dominata de doua turnuri de peste 90 m insa ornamentate diferit din cauza decalajului de timp: primul, construit in sec XII are decoratia mult mai simpla, celalalt terminat in sec XIV are ornamentica mult mai variata si mai bogata. Portalul este decorat cu scene din viata lui Isus, iar pe rozasa de pe fatada vestica sunt redate scene din Judecata de Apoi. Fatada si interioarele sunt ornate cu peste 10.000 figuri din piatra si sticla. Remarcabila este si suprafata totala a vitraliilor: 2.000 metri patrati. Catredrala apartine celei de a doua faze a goticului: stilul lanceolat. Catedrala din Reims este considerata printre ultimele mari capodopere ale goticului francez. A fost construita in sec XII, fiind considerata o adevarata 'dantela de piatra'100 Caracteristice sunt: portalul, cel mai frumos din toata arta gotica si, pe plan arhitectonic, inlocuirea timpanului usii centrale printr-o roza asa incat in realitate exista doua roze suprapuse: cea mare de la al doilea etaj si o alta deasupra portalului.

            Catedralele de la Bourges si Amiens (despre care Puskin spunea ca este o adevarata 'Biblie in piatra')101, apartinand stilului flamboaiant sunt cele mai dinamice. Catedrala din Burges dezvolta cinci nave etajate pe un plan de tip continuu, fara transept. Compozitia interioara prezinta un aspect original: stalpii navei sunt compusi dintr-un nucleu cilindric inconjurat de colonete. Catedrala de la Amiens este o capodopera in structura: 'nava este expresia cea mai pura si cea mai perfecta a sistemului gotic, avand aceea calitate absoluta, aceea logica sigura pe care o lumina egala trecand prin vitraliile incolore le face mai lizibile si mai reci totodata'102. Catedrala de la Amiens- desi apartine goticului flamboaiant considerata a fi 'o exagerare si o decadenta a arte gotice'103- prin aspectele sale compozitionale arata omogenitatea stilului gotic francez.

            Dupa Franta, tara arhitecturii gotice prin excelenta este Anglia care, totusi se mentine in afara 'goticului continental'. Diferenta majora, care apare inca de la primele analize, este insasi plasarea edificiului in spatiu: daca in Franta sau Germania bisericile sunt plasate in centrul orasului medieval (cu strazile ei incalcite), in Anglia cladirea este plasata pe un loc mai retras, mai ridicat si mai deschis. De aici a doua diferenta: catedralele engleze sunt mult mai joase si mai lungi. Pe fatada vestica rar avem turnuri duble, mai degraba turnuri singulare cu baza patrata. Pe langa orizontalitate, arhitectura engleza mai are cateva caracteristici: nervaturile multiplicate fara sa fie legate functional nici de bolti, nici de pilastrii de descarcare: disproportia dintre lungimea navelor, intinderea fatadei si inaltimea propriu-zisa a cladirii. Goticul englez isi delimiteaza trei faze de creatie: stil englez primar (early english), perioada in care se definesc caracteristicile goticului britanic, reprezentate de catedralele Cantebury si Wells (prima catedrala engleza in intregime gotica), Lincoln, York, Salisbury- singura catedrala care prin vericalitate se aproprie de catedralele continentale, fiind construita in acelasi timp cu edificiile de cult din Chartres si Amiens. A doua preioada este cea a stilului ornat (decorated style) in care goticul englez isi dezvolta caracteristicile proprii, prin boltile 'stelare' care nu isi multiplica numai nervurile intermediare ci si nervurile de legatura ale acestora fara ca sa aiba vreun rol functional, dar si prin ferestrele in care tesatura de piatra ce sustine ornamentele vitraliilor se ramifica si se impleteste cu aceeasi fantezie ca si goticul flamboaiant de pe continent.

            Forma cea mai expresiva a goticului englez se regaseste in stilul perpendicular (perpendicular style), in care bolta 'stelara' cu nervurile ei din ce in ce mai complicate ajunge la tipul 'frunza de palmier' sau mai degraba ia forma de evantai 'fan vaulting'104. Din boltile astfel acoperite, nervurile coboara in manuchi intr-un val de formatiuni conoidale cum se intampla la Divinity School in Oxford, capela lui Henric VII din Westminster Abbey etc.

            Germania s-a lasat destul de greu "cucerita" de gotic, abia in 1230 (la un secol de la aparitia stilului) se mentioneaza primele constructii de acest tip. Insa tot Germania va care va contribui in mod decisiv la raspandirea stilului gotic in Europa Centrala si de Sud-Est. Catedralele germane la inceput le imitau pe cele franceze (in special pe cele de la Laon si Amiens). Rezultatul a fost insa spectaculos: catedralele de la Magdeburg, Nauburg, Bamberg, Köln sunt numai cateva dintre exemplele cele mai reprezentative. Domul din Köln este fara indoiala o capodopera in acest sens: construita intre 1248-1437; 1842-1880, impresioneaza atat prin dimensiuni cat si prin grandoare artistica: sanctuarul, inaugurat in 1322 are 41 m lungime, 45 m latime, iar nava centrala are 43 m inaltime. Turnul, neterminat, al fatadei sudice are 59 m inaltime. Celelalte doua turnuri ale fatadei vestice (terminate in 1883,aceasta fiind si data terminarii edificiului) au 157 m inaltime. Din cauza intemperiilor cauzate mai ales de bombardamentele aliate din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar azi din cauza ploilor acide, catedrala necesita permanente lucrari de reconstructie, fiind un capitol neicheiat al istoriei arhitecturii.105. Se poate observa ca formula adoptata de arhitectura germana este cea a bisericii cu navele de inaltime egala, cu aspect de unica sala mare sau hala de unde si denumirea de Hallenkirche ('Biserica hala'), tipica mai ales in Westfallia. Planul edificiului este aproape patrat (cu lungimea si latimea aproape egale), fara transept, ca elemente de sustinere coloanele sunt preferate pilastrilor compusi, capitelurile sunt eliminate iar interiorul este foarte luminos din cauza ferestelor inalte.

            In Spania, prima constructie (romano)gotica este catedrala de la Avila, cu o fatada ingusta , sobra, aproape total lipsita de elemente ornametale. Catedralele de la Burgos, Leon si Toledo reprezinta deja un gotic spaniol 'maturizat'. Catedrala din Burgos (1221-1250), prezinta trei nave, un transept, arce in ogive pure si, trei fatade: doua ale bratelor transeptului si cea principala, doua turnuri de fatada si un turn-lanterna octogonal. Dintre cele 15 capele, cea mai imprtanta este capele 'del Contestable', decorata in varianta spaniola a stilului flamboaiant,'stilul isabelin'. Catedrala de la Leon (1205-1230) considerata capodopera arhitecturii gotice spaniole, seamana cu edificiile din Reims si Amiens, dar ca plan are numai trei nave,dar si trei transepturi si un numar impresionant de vitralii. Catedrala din Toledo este considerata cea mai spaniola dintre toate catedralele gotice din Peninsula Iberica: prezinta cinci nave de inaltimi diferite si un transept redus , un singur turn de fatada si pilastrii extrem de masivi care face arc-butantii aproape inutili.

Spre sfarsitul sec XV, se impune 'stilul isabelin' in special in Vallaloid, reprezentata de edificiile din Toledo, Biserica franciscana,si Salamanca, unde arhitectura isabelina anunta deja stilul Renasterii.

            Italia, pe fondul mostenirii antice si romanice a acceptat destul de greu stilul gotic, de accea edificiile de aici sunt mai putin spectaculoase (dar si mai indoielnice din punct de vedere artistic) decat in celelalte parti ale europei. Primele edificii gotice, datorate ordinului cistercian (Fossanova,Casamari), pe langa saracia de forme si ornamentica, imbina stilul gotic cu elemente romanice. Caz specific sunt bisericile spurapuse San Francesco din Assissi: biserica inferioara, de fapt o cripta-biserica prezinta contraforti cilindrici cu reminiscente romanice, iar biserica superioara uninavala, prezinta un spatiu larg, in stil gotic, obtinut prin eliminarea pilastrilor.

Si celelalte catedrale gotice din Italia: San Andrea din Vercelli, Santa Croce din Florenta sau catedralele din Siena si Orvieto se caracterizeaza prin aceeasi prelucrare a goticului, uneori cu rezultate ciudate. Astfel Domul din Milano, cel mai apropriat de goticul 'clasic' european din cauza incarcarii pana la refuz cu elemente decorative este considerat de Focillon 'capodopera falselor capodopere'106. Construit in stil flamboaiant, domul perzinta 145 turnulete, 3159 statui, in general un decorativism aproape ostentativ in detrimentu claritatii profilului arhitectonic si a unitatii estetice. Cu o supratafa interna de 11.700 metri patrati, lungime exterioara de 157 m, cu latimea navelor de 66 m, iar lungime transeptului de 92 m domul este cel mai mare edificiu dupa San Pietro din Roma.

            Arhitectura civila este reprezentata mai ales de palatele comunale prezente in special in Franta si Germania cum ar fi cele din Rouen (Palatul Parlamentului), Lübeck sau Köln. In Anglia, arhitectura municipala lipseste aproape cu desavarsire; in Italia insa pe baza prosperitatii oraselor comerciale au fost ridicate impunatoare palate municipale din piatra- cum ar fi Palazzo Vechio din Florenta; caramida-Palatul orasenesc din Sienna, ce prezinta o structura sobra cu creneluri ce dau un aspect de fortareata. Decoratia exterioara este insa bogata, folosindu-se deseori placaje de teracota sau incrustatii de placi policrome emailate ca dadeau cladirii un plus de culoare.

Sculptura.Pictura. Vitraliul.

               Diferenta majora a sculpturii gotice fata de cea romanica consta in primul rand prin abandonarea formelor  fantastice (monstrii, animale fantastice), si mai ales renuntarea la deformarea expresionista a figurilor, acestea devenind mai line, mai armonioase in acelasi timp exprimand mai clar senimentele. Desi trecerea de la romanic la gotic a fost mai lenta decat in cazul arhitecturii, incepand cu sec. XII se produce emanciparea completa a sculpturii. Acest aspect se poate observa mai ales comparand statuile cu caracter de coloana a Catedralei de la Chartres si cele ale figurilor de pe fatadele Catedralelor de la Reims si Amiens, unde maestrii de statui  au tins sa umanizeze personajele, prezentandu-i cateodata in timpul unei convorbiri pentru a le da o mai mare aparenta de realitate.(Fecioara si Elisabeta de la Catedrala de la Reims).In acest context Fecioara de la Reims face parte dintre operele cele mai nobile ale plasticii gotice. Mesterul a reusit sa armonizeze idealul clasic, grecesc al frumsetii femininecu oreprezentare medievala a smereniei si majestuozitatii- constata pe drept Alpatov. De asemenea daca la Chartres figurile sunt inca lungi si rigide, la Reims si Amiens,statuile nu numai ca se desprind de fundalul arhitectonic, dar iau forma de ronde-bosse cu 'personalitate' proprie.

         Secolul XII este considerat perioada de apogeu a sculpturii gotice atat din punct de vedere artistic cat si cantitativ. Ajuns la maturitate, arta statuara gotica se defineste prin simplitate expresiva, plastica robusta a formelor, eleganta si zveltete si o anume poza retinuta. 

         Secolele XIV-XV, aduc insa o serie de schimbari in ceea ce priveste modul de alegere si tratare a temelor, pe fondul calamitatilor (Ciuma Neagra), Razboiul de 100 de ani si al propagarii curentelor mistice: accentul cade acum pe descrierea spectacolelor suferintelor lumii, inmultindu-se scenele care redau patimile Mantuitorului, sau a unor scene macabre. Pe de alta parte, aceste schimbari aduc o mai mare naturalete si o mai profunda coborare in aspectele mai direct sentimentale de umanitate. De asemena se inmultesc redarile de scene cotidiene, de obicei ca teme de zodiac107 si in mod interesant, legata de plastica funerara a statuilor culcate pe sarcofage (gisanti), se dezvolta si arta portretului.

     O contributie substantiala la arta statuara gotica a adus-o Germania. Desi primele modele sunt inspirate de la Catedralele de la Chartres, Reims si Paris, mai tarziu se manifesta si tendintele proprii caracterizate prin sublinierea caracterului individual al personajelor, cautarea unei expresivitati cat mai marcante. Primele reprezentari sunt cele din Catedrala de la Magdeburg, cu elegantele statui simbolice, urmate de celebrele cicluri sculpturale din Bamberg si Nauburg: prima cu statuile Mariei si Sf. Ecaterina de o exceptionala plasticitate, sau 'Calaretul din Bamberg', cea de-a doua catedrala fiind reprezentata de statuile perechilor Hermann si Reghindis si in special Ekkehard si Uta una din cele mai fine, mai frumoase si mai enigmatice reprezentari feminine laice.

     Anglia si-a pastrat independenta si in cazul sculpturii. Desi in cazul statuilor-coloana de pe fatada Catedralei de la Wells pot fi observate asemanari cu statuile pariziene, se contureaza in acelasi timp, si trasaturile definitorii ale sculpturii gotice engleze: inclinatia spre relieful plat si solutia bidimensionala. Caracteristica este de asemenea accentul pus pe statuaria funerara, intr-o redare cat mai realista a figurii. Exceptionala este in acest sens statuia Printului -Negru realizata cu o acuratete aproape fotografica.

    Spania incepand cu sec. XIV - XV  va crea prin sculpturile giganticelor retabluri din Taragona si Palma de Mallorca una din cele mai remarcabile opere de sculptura gotica din Occident. Caracteristice sunt preferinta aproape exclusiva pentru tematica religioasa, exacerbarea individualismului, indiferenta fata de idealism.

    Peninsula italica, desi manifesta aceeasi lipsa de entuziasm ca si in cazul arhitecturii, reuseste sa dea culturii europene o triada de artisti care isi vor pune amprenta pe intreaga arta statuara gotica: Nicola Pisano- creatorul amvonului Baptisteriului din Pisa, Giovanno Pisano- care s-a inspirta atat din sculptura Antichitatii tarzii cat si din goticul francez, va crea uimitoarea Inchinarea pastorilor, lucrare care pe langa realismul reprezentarii degaja o umanitate calda. Arnolfo di Cambio, arhitect principal al Domurilor din Sienna si Pisa, autorul amvoanelor din Pistoia si Pisa si al grupurilor Madona cu pruncul este considerat cel mai mare maestru al goticului italian.

      Arta statuara gotica cu zveltetea ei juvenila, cu poza retinuta si contururile fluente ale drapajului, oglindea o constiinta mai puternica a demnitatii umane si o mao fina caracterizare a sentimentelor si senzatiilor.      

     Cat priveste pictura, aceasta va ramane subordonata arhitecturii pana in sec XV. Avand in vedere faptul ca arhitectura gotica a redus suprafetele plane ale peretilor, pictura va fi eliminata cu desavarsire, locul ei fiind luat de vitralii. Totusi ansambluri picturale originale vor fi realizate de Simone Martini, Matteo Givanni da Viterbo, Cinabue, Cavalini si mai ales Giotto din Bondone (cu acel magnific ansamblu de fresce din Capella Scrovegni din Padova), care reprezinta tot atatea stadii in pictura gotica, ce va parcurge de la tema 'Dansului macabru' (tema predilecta pe fondul marilor epidemii de ciuma) la 'Madona cu pruncul pe tron' a lui Giotto a evolutie continua si armonioasa.

      Vitraliile 'creatia cea mai extraordinara a Evului Mediu'108 pe langa functia educativa (prin redarea de personaje sacre sau scene biblice), va avea o extraordinara valoare estetica prin explozia de culori si lumini, ce sublinia inca o data, daca mai era necesar, prezenta Luminii Divine.                                                                         

            In conlcuzie, goticul reprezinta treapta imediat urmatoare stilului romanic, caracterizandu-se printr-un aspect mai inchegat, o maiestrie mai inalta si ' printr-o experienta mai cuprinzatoare decat arta romanica. Tot ce apartine stilului gotic prezinta o maturitate mai mare, o constiinta mai puternica si adesea un grad mai inalt de desavarsire artistica. Dar odata cu atingerea acestei maiestrii, arta gotica si-a pierdut farmecul pe care il avea arta romanica care, era totusi mai apropriata de Renastere prin unele din formele sale de manifestare, decat stilul gotic'109. Totusi, goticul a creat sentimente fara de care arta Renasterii ar fi de neconceput, maestrii goticului fiind primii care dupa secole au reusit sa (re)demonstreze in mod constient ca 'omul este masura tuturor lucrurilor' .    

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

-          XXX, Az okor müvészete, Budapest, 1993.

-         XXX, A kereszténység kronikája, Ed. Christiana, Budapest, 1999.

-         Alpatov Mihail- Istoria artei. Arta veche si a Evului Mediu.Vol.I Ed.Meridiane. Bucuresti 1962.

-         Bloch Raymond, Jean Cousin- Roma si destinul ei, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985.

-         Burton Rosemary, Cavendish Richard- Wondres of world, Hampshire, 1991.

-         Drimba Ovidiu- Istoria culturii si civilizatiei, Vol I-III, Editura Saeculum, 2001.

-         Dragut Vasile- Stilurile Greciei antice, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1962.

-         Enciclopedia civilizatiei grecesti, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1970.

-         Faure Elie- Istoria artei. Arta antica. Ed. Meridiane, Bucuresti, 1970.

-         Faure Paul- Viata a de fiecare zi in Creta lui Minos, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1974.

-         Focillon Henri- Arta Occidentului. Evul Mediu gotic. Vol II. Ed. Meridiane, Bucuresti, 1974.

-         Hannestadt Niels- Monumentele publice ale artei romane. Vol I-II, Ed. Meridiane, 1989.

-         Kazhdan. A. P.-Bizantio e la sua civilta, Ed. Laterza, Bari, 1983.

-         Lazarev Viktor-Istoria picturii bizantine, vol I-III,Ed. Meridiane, Bucuresti, 1980.

-         Matz Friedrich- Creta, Micene, Troia, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1969.

-         Molett, J. W. -Dictionary of art and archaeology, Braden Books, London, 1996.

-         Pacaud Marecel, Rossiaud Jeane -Epoca romanica, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1982.

-         Oprescu George - Manual de istoria artei. Evul Mediu, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985.

-         Rutkowski Bogdan - Arta egeeana, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1980.

-         Suter Constantin- Istoria artelor plastice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969.

-         Van Loon, Willem-Istoria artei. Vol. I-II, Ed. Snagov, Bucuresti, 2001

-         Vatasianu Virgil- Stilul romanic, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1961.

-         Vatasanu Virgil - Istoria artei europene. Epoca Medie, vol I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1967.

-          Zádor Anna, Genthon István- Müvészeti lexikon, vol.II. Ed Akademika, Budapest, 1966