Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























ZIMBRUL










ALTE DOCUMENTE

Zebrele - Inmultirea in captivitate
ZIMBRUL




                     

               

                 

                   ZIMBRUL

                       Referat

                                         Realizat de Lupea Horatiu

                                                 Clasa aVIII-a E

                   ZIMBRUL

Rudele din strainatate:

Genul Bison cuprinde mamifere de talie mare, puternice, prezente în trecut pe doua continente: Europa si America de Nord.  Din acesta familie, mai cunoscuti sunt 2 reprezentanti: Zimbrul European - Bison bonasus si Zimbrul Nord-American, confundat adeseori cu bizonul, Bison bison.

Au existat doua sub 15315p1517p specii ale zimbrului European:

-        zimbrul de ses sau de "Bialowieza", Bison bonasus bonasus;

-        zimbrul de munte sau Caucazian, Bison bonasus caucasicus; acesta nu a supravietuit pâna în zilele noastre, ultimul exemplar murind în Caucaz în 1927; un mascul, in vârsta de un an, a fost capturat si dus în Germania în 1908, unde a trait 18 ani în captivitate la o menajerie din orasul german Boitzenburg.

Zimbrul este întâlnit în mod curent în captivitate, dar si ca populatie libera.
În primul caz animalele sunt în gradini - zoologice, ca si în rezervatii.
Prin contrast, animalele aflate în libertate pot alege singure si pot colinda liber în complexele forestiere selectate.
Cartea de Pedigree a Zimbrului European din 1997 arata ca exista animale captive în 185 de locuri, desi cam 36 - mai mult gradini zoologice - au doar un singur specimen, sau doar animale de un singur sex. Numarul cirezilor captive de mai mult de zece indivizi este de doar 19, din care cele mai multe sunt în Germania (5) si Polonia (4).
Un numar de 1096 de zimbri traiau în captivitate în 1997, sau aprox. 37,5% din întreaga populatie de zimbri a lumii. Cirezile libere atesta existenta unui numar de 1829 de animale (62,5% din populatia totala de 2925 zimbri). Cele 33 de cirezi salbatice se gasesc în 5 tari:

·        Ucraina - 10 populatii cu un total de (659),

·        Polonia - 5 populatii (537),

·        Bielorus - 7 populatii (376),

·        Rusia - 10 populatii (236),

·        Lituania - 1 populatii (21).

Dimensiunea populatiei din Polonia a fost mentinuta între 600 - 700 în perioada de 10 ani dintre 1988 - 1997. Dintre acestea, 25% se afla în captivitate si 75% în libertate.

Descriere:

Zimbrul era un animal fioros. Avea capul îndesat, cu coarne mici, puternice.

O particularitate a masculilor o reprezinta disproportionalitatea între partea din fata a corpului, puternica si crupa relativ mica. Greutatea masculilor maturi variaza între 440 si 920 kg, în timp ce înaltimea la umeri poate atinge 188 cm.

Femelele sunt mai mici; greutatea între 320 si 640 kg si partea din fata a corpului mai putin bine-facuta.

Corpul Zimbrului European este acoperit cu un par gri-maro care se armonizeaza cu peisajul înconjurator.

Partea din fata a corpului este acoperita cu un par lung, care formeaza asa numita barba, în partea de jos. Parul din spate este scurt.

Zimbrii de ambele sexe au câte o pereche de coarne localizate sus pe cap, dar capetele acestora sunt aduse mai mult în interior în cazul femelelor adulte decât în cel al masculilor.

La nastere, puii au par de culoare rosiatica si sunt mai degraba mici, între 16 si 35 kg.

Zimbrii în trecutul României:

Odinioara, Muntii Carpatii adaposteau numeroase turme de zimbri. Legendele nostre spun ca, în anul 1354 când Dragos Voda a trecut cu tovarasii lui

La început, stema Moldovei reprezenta capul de bour, pentru ca acest animal era prezent în acele locuri. Cu timpul, acest animal a disparut, treptat-treptat, pe stema a aparut capul de zimbru, animal ce a rezistat mai mult în salbaticia muntilor. Aceasta modificare a stemei Moldovei a avut loc cam în vremea lui stefan cel Mare.

Zimbrul s-a sfârsit din padurile muntilor nostri în secolul al XIX-lea. Ca dovada, a fost gasit un bucium din corn de zimbru pe care era gravat anul 1808.

În anul 1852, pe valea Tibaului, în Moldova, a fost rapus ultimul zimbru de pe teritoriul României.

Zimbrul, animal viguros si puternic ce putea avea o greutate de pâna la 900 de kg., a reprezentat si un fel de examen pentru cei care în timpurile de demult vroiau sa îmbratiseze cariera armelor.  Acei tineri capatau drepturile militare numai dupa ce rapuneau un asemenea animal, considerat fioros.

Se cunosc însa si cazuri de îmblânzire a zimbrului. Se aminteste ca în 1740, groful Lazar a sosit la dieta de la Sibiu într+un car tras de doi zimbri îmblânziti, cu coarnele aurite si cu hamuri argintate, lucru ce a stârnit uimirea tuturor.

Reîntoarcerea zimbrului:

Ca un fel de respect al trecutului nostru istoric cât si din dorinta de a reface tezaurul faunei, la 12 noiembrie 1958 o pereche de zimbri a fost adusa din Polonia în padurea Slivut-Hateg, în judetul Hunedoara. Acesta este primul loc de pe teritoriul României, unde zimbrul european si-a facut reaparitia.

Rezervatia se afla la 3 km de orasul Hateg. Aici s-au nascut 47 de pui cu care au fost populate si alte zone ale tarii.

In 2002, pensionarilor Romi si Romina, maiestuoase exemplare ajunse la o varsta venerabila, le-au mai fost adusi 4 tovarasi tineri.

Rezervatia "Dragos-Voda" Vânatori-Neamt, aflata în raza Parcului Natural Vânatori Neamt a fost înfiintata în anul 1968, iar în anul 1970, au fost aduse 3 exemplare de zimbri, originare din Polonia. In anul 1974 se nasc primele doua exemplare de zimbru în cadrul rezervatiei : Rosina si Roco. În anul 1977, la 24 noiembrie, au fost adusi din ex-URSS 5 zimbri caucazieni: Medalist, Mentol, Metocika, Meringhia si Mexicana. Dupa anul 1977, s-au realizat mai multe schimburi între exemplarele de zimbri din rezervatiile existente în Romania în scopul mentinerii diversitatii genetice.

În momentul actual, se gasesc 4 exemplare de zimbri (2 femele, un mascul si un vitel de zimbru de sex feminin) într-un tarc de aproximativ 4 ha.

Odata cu înfiintarea Parcului Natural Vânatori-Neamt din cadrul Directiei Silvice Piatra Neamt se trece practic si în tara noastra la etapa unui management adecvat a populatiilor pentru reintroducerea în libertate. Un studiu facut în anul 1998 de catre Societatea Zoologica din Londra confirma daca mai era nevoie viabilitatea ecositemelor forestiere din Muntii Neamtului pentru viata zimbrului în libertate. Pe acesta baza, la nivelul administratiei parcului au început actiunile pentru atingerea acestui obiectiv ambitios, reintroducerea zimbrului în libertate. Obiectivul major este acela de a realiza un Centru de Reproducere si Management al Zimbrului pe o suprafata de apropximativ 107 ha, cu toate utilitatile necesare: tarcuri de carantina, tarcuri de acomodare, tarcuri de preeliberare, laborator biologic, etc.

De asemenea, in iernile aspre si geroase, unii zimbri din Rezervatia Bucovinskaia (Ucraina) traverseaza granita haladuind în nordul tinuturilor sucevene aflate la o distanta de aproximativ 80 km de Rezervatia "Dragos-Voda" Vânatori-Neamt.

Rezervatia Neagra-Bucsani, subunitate a Directiei Silvice Târgoviste, a fost înfiintata în anul 1980, având o suprafata destinata tarcurilor de 162 ha în padurea Neagra între pârâurile Crivat si Neagra din zona Bucsanilor, cu o clima de zona de cîmpie piemontana si dealuri mijlocii. În acest moment în rezervatie se afla un numar de aproximativ 32 exemplare de zimbri.

Comportament in libertate:

Pot fi identificate doua perioade distincte în ciclul vietii anuale a zimbrilor

·        Prima este cea a adunarii pentru iarna, care dureaza pe toata perioada acestui anotimp si a doua, perioada miscarii libere, când zapada lipseste.

·        A doua perioada coincide cu cea a sezonului de crestere, în care zimbrii folosesc resursele naturale de hrana întâlnite si îsi pun în aplicare propria strategie de utilizare a mediului înconjurator.

Prin contrast, în timpul iernii zimbrii se aduna în jurul hranitoarelor special amenajate, formând grupuri mai mari, de mai multe zeci de indivizi fiecare. Unii masculi se pot aduna în grupuri separate de mai mici dimensiuni, în jurul altor hranitori.
Când iarna târzie face loc primaverii, grupurile de iarna devin mai putin stabile si încep sa se destrame în grupuri mai mici care parasesc hranitorile si pornesc în cautarea resurselor naturale de hrana.
Grupurile cele mai raspândite printre populatia de zimbri sunt cele mixte si cele compuse numai din masculi. Grupurile mixte sunt compuse din femele, tineret de 2-3 ani, vitei si ocazional masculi adulti.
Cele mai mici grupuri de masculi contin 2 indivizi; e ceva obisnuit sa întâlnesti grupuri de 2-3 masculi, în timp ce grupurile de 4-9 masculi sunt rare. Aproximativ 60% dintre masculi traiesc singuri.
Grupurile de zimbri nu sunt legate prin relatii familiale si compozitia si marimea lor se schimba frecvent. Unele dintre aceste schimbari sunt sezoniere (incluzând nasterea puilor sau momentul împerecherii), în timp ce altele sunt rezultatul unirii mai multor cirezi care se despart apoi, dând nastere unor noi grupuri. Liderul unui grup mixt e în general o femela mai batrâna care are un pui.

Structura spatiului:

Informatii precise asupra marimii spatiului, miscarea, compozitia grupurilor etc. au fost oferite de cercetarile telemetrice.
Zimbrii selectati poarta un dispozitiv de urmarire si sunt observati sistematic, rezultatul fiind posibilitatea de a afirma acum, ca 60-70% din întreaga suprafata a padurii e locuita de zimbri - mai mult sau mai putin, întregul habitat le atrage pe animale.
Suprafata locuita de un grup mixt poate depasi 10000 ha si cea a unui mascul adult 14.000 ha.
Totusi, spatiile diverselor grupuri pot sa se suprapuna/întretaie, în timp ce întâlnirile întâmplatoare pot duce la fuzionarea grupurilor sau la schimbul de indivizi. Cele mai mari spatii sunt cele ale masculilor adulti care pot vizita mai multe grupuri. Spatiile de iarna sunt mult mai mici, si desi cea mai mica arie e de 1000 ha, suprafata precisa este mult influentata de conditiile meteorologice. În iernile reci, cu zapada persistenta, zimbrii ocupa cea mai mica suprafata în imediata vecinatate a hranitorilor.
Înghetul si zapada limiteaza mobilitatea zimbrilor.

Reproducerea :

În cazul rumegatoarelor salbatice care traiesc în zone temperate, perioada de reproducere este influentata de anotimp.
Viteii se nasc în sezonul care le este cel mai favorabil, adica primavara. Aceasta periodicitate în cazul reproducerii este mentinuta nu numai prin mecanisme fiziologice cum ar fi lungimea perioadei de gestatie, dar si prin mecanisme din interiorul populatiei, cum ar fi separarea celor doua sexe când nu este perioada de împerechere.
Masculii nu conduc cirezi, ceea ce e de înteles din moment ce prezenta lor în grup e doar pe termen scurt.
Masculii devin maturi din punct de vedere sexual la vârsta de 2-3 ani, însa masculii mai batrâni din cadrul populatiei nu le permit împerecherea masculilor tineri, chiar când acestia din urma au ajuns la 4-6 ani. Astfel, perioada de activitate sexuala intensa în rândul masculilor începe la vârsta de 6 ani si se încheie în al 12-lea an de viata. Masculii batrâni trebuie sa lase loc de obicei celor tineri, rezultatul fiind participarea lor limitata la înmultire.
Perioada împerecherii este în August si Septembrie, când masculii adulti îsi fac aparitia în cirezile de femele si vitei. Prezenta masculilor în diferite grupuri nu este permanenta, caci ei schimba frecvent grupul, în cautare de femele în calduri. Asemenea schimbari sunt favorabile, ele marind diversitatea genetica a populatiei. În aceasta perioada masculii nu mugesc, ci emit un sunet ca un grohait.
Femelele devin mature sexual în cel de-al treilea an de viata, în timp ce puii apar în al 4-lea an. Cam 20% dintre femelele ce traiesc în libertate dau nastere la pui în al 3-lea an de viata. Totusi cele mai multe trebuie sa astepte pâna în al 5-lea an sau al 6-lea an. O femela este capabila sa nasca pui pâna la sfârsitul vietii, desi limita de vârsta este considerata 20 de ani printre femelele ce traiesc în libertate. Viteii se nasc în fiecare an, perioada de gestatie fiind în medie de 264 de zile (între 254 si 277 de zile). Femelele nasc de regula un vitel, cazurile de gemeni fiind foarte rare.

Obiceiuri alimentare

Rumegatoare fiind, zimbrii sunt adaptati sa utilizeze drept hrana o mare diversitate de plante. Camera stomacala, numita rumen poate avea o capacitate de peste 100 l, iar, datorita procesului constant de fermentatie este necesara reaprovizionarea continua cu hrana.
Aceasta se reflecta in ritmul activitatii zilnice a animalelor.
Zimbrii se hranesc intens înainte de rasaritul soarelui, pentru a umple rapid cele patru camere stomacale, dupa pauza din timpul noptii. Apoi se odihnesc si rumega hrana. Cum acest ciclu este repetat de câteva ori pe zi, hranirea ocupa aprox. 50 - 80% din timpul zimbrilor, între rasaritul si apusul soarelui.
Intensitatea alimentarii depinde de sezon. Primavara devreme zimbrii cauta intens hrana pentru a compensa cantitate si calitatea hranei din timpul iernii. Din fericire, acest lucru este favorizat de aparitia vegetatiei tinere si hranitoare, iar numarul insectelor daunatoare este înca scazut.
Poate fi consumat un numar foarte mare de specii de plante, desi în dieta unui zimbru intra 10-20 de specii usor de gasit. În cea mai mare parte se hranesc cu plantele ce acopera solul padurii, în timp ce hrana de origine lemnoasa nu reprezinta decât un supliment.
Totusi, nu poate trai decât în paduri care sa-i asigure hrana din abundenta, în diferite anotimpuri. Zimbrii pot fi întâlniti în padurile de pin si molid pline de plante ce acopera solul, în paduri mixte de conifere si foioase, în paduri de foioase ca si în paduri umede cum sunt padurile mlastinoase de anin negru. Obiceiurile alimentare se pot schimba în functie de conditiile de mediu, zimbrii fiind dispusi sa utilizeze pajistile (fânetele) sau zonele de padure defrisate.
Cirezile care colinda în cautarea hranei sunt conduse de femele experimentate si nu stau mult într-un singur loc. Urmele lasate în vegetatia ce acopera solul sunt greu de detectat, chiar daca pe acolo a trecut o cireada de 10-20 de indivizi.
Prezenta zimbrilor, deci, nu afecteaza cu nimic reînnoirea resurselor de plante ale mediului.

Hrana suplimentara

Hrana suplimentara are si o influenta majora asupra comportamentului, structurii sociale, distributiei densitatii si chiar a reproducerii zimbrilor.
Animalele consuma cel mai mult fân în perioada Decembrie - Martie, când acesta reprezinta mai mult sau mai putin de 100% din dieta lor.
Fânul e mai putin folosit de catre zimbri în Noiembrie si Aprilie, ca si în celelalte luni în care iarna e mai blânda, fara zapada, iar zimbrii sunt raspânditi pe un teritoriu mai vast.
Totusi, obtinerea hranei de sub zapada joaca un rol minimal în viata zimbrilor de azi, si e observata mai ales la începutul iernii pe terenurile cultivate si pe pajisti. Asta nu înseamna ca zimbrii prefera fânul în locul hranei naturale ci doar ca aceasta din urma nu e prezenta în cantitati suficiente pe timpul iernii. Femelele însarcinate sau cele care alapteaza au nevoie de cantitati mari de hrana si de aceea le este necesar suplimentul de fân.
Este adevarat ca un declin drastic al populatiei salbatice ar duce la micsorarea nevoii alimentarii suplimentare si tot atât de adevarat este ca încetarea alimentarii suplimentare ar duce la un asemenea declin.


 

                  

                       Bibliografie

Acest referat despre ZIMBRU, animal pe cale de disparitie, a fost realizat de Lupea Horatiu, inspirat din revista "Universul Meu" si din enciclopedia "Vrei sa sti mai mult"


Document Info


Accesari: 3958
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )