Tehnica incubatiei artificiale a oualor de gaina

Tehnica incubatiei artificiale a oualor de gaina

1.2. Tehnica incubatiei -Istoricul incubatiei artificiale

            Primele date privind practicarea incubatiei artificiale provin din China,unde, cu mult înainte de anul 2000 î.e.n., se utilizau cuptoare  de diferite capacitati, realizate din lut ars, cu câte doua încaperi suprapuse; în încaperea de 535c24f jos se facea focul,iar în cea de sus se introduceau ouale, asezate într+un cos, pe fundul caruia se punea un strat de pamânt cu rol de mentinere constanta a temperaturii de incubatie.

            În cosuri, ouale erau pastrate 11-16 zile (11 zile ouale de gaina, 13 zile ouale de rata si 16 zile ouale de gâsca), dupa care erau trecute pe sertare, în vederea eclozionarii. Din ziua a 4-a de incubatie, se proceda la întoarcerea oualor de 5 ori în 24 de ore, operatiune ce se întrerupea înainte de ciocnirea cojii minerale. Controlul temperaturii se realiza în mod empiric, prin atingerea  câtorva oua luate la întâmplare din cosuri, de pleoapa operatorului, aceasta având o temperatura apropiata de cea specifica incubatiei..

            Preocupari pentru obtinerea puilor prin incubatie artificiala au existat si în vechiul Egipt. Astfel, Aristotel aminteste în scrierile sale ca egiptenii, cu 400 de ani î.e.n., practicau incubatia artificiala a oualor în gramezi de balegar, ulterior, tehnica a fost perfectionata, în sensul ca, ouale erau puse la incubat în vase de lut, care la rândul lor se îngropau în balegar (Pliniu cel Batrân).

            Incubarea artificiala a oualor în Egipt nu s-a oprit la acest nivel de dezvoltare, ci s-au cautat diferite solutii tehnice, pâna s-a ajuns la construirea unor adevarate statii de incubatie, cu capacitati de 100.000 de oua pe serie, în care incubatoarele se prezentau sub forma unor cuptoare speciale. Aceste cuptoare erau confectionate din caramizi si aveau peretii dubli,între care se interpunea un strat izolator de nisip uscat, argila uscata sau de paie tocate. În centrul fiecarui cuptor se gasea un coridor, folosit si pentru uscarea puilor dupa ecloziune. De o parte si de alta a coridorului erau dispuse compartimentele de clocit (câte doua de fiecare parte, suprapuse) ; în compartimentul de jos se puneau ouale la clocit, iar în cel de sus se facea focul, astfel încât caldura radia de sus în jos, solutie tehnica preluata si la incubatoarele moderne.

            Egiptenii cunosteau importanta întoarcerii oualor si practicau mirajul. Verificarea temperaturii se facea, mai ales, cu ajutorul simturilor, dar si prin intermediul unui ,,termometru'', la care partea activa era alcatuita dintr-un amestec de untdelemn si seu, într-o anumita proportie.

            Grecii si romanii au avut si ei încercari de înmultire a pasarilor pe cale artificiala, preluând metodele egiptene de incubatie a oualor în balegar, rezultatele obtinute nu au fost cele scontate, dat fiind diferentele climatice dintre aceste tari si Egipt.

            Adevarata revolutie tehnica în constructia aparatelor de incubatie a fost marcata de descoperirea termoregulatorului cu banda bimetalica de catre Bounemain în 1873, dar mai ales a capsulei termostatice în 1881, de catre Hearson.Aceste descoperiri au stat la baza fabricarii incubatorului lui Voitellier în 1877, dar si a unei serii întregi de incubatoare de suprafata, cu capacitati de pâna la 200 oua pe serie.

            Pâna la începutul celui de-al doilea razboi mondial, în tara noastra se importau numai incubatoare de suprafata, de mica capacitate. Începând cu anul 1949 s-a trecut la importul masiv de incubatoare de volum, de tipurile Nickerl, Petersime, Gergely, Bismark de mare capacitate, dar în paralel, a fost demarata constructia pe plan local a unor incubatoare originale, precum : B-36, B-60, B-30, D-3, C.M.O. etc.

            La ora actuala, în tara noastra exista un sector industrial destul de bine pus la punct, în care sunt produse aparate de incubatie cu capacitati variabile, de la cele destinate uzului familial si pâna la incubatoare specifice unitatilor avicole de tip industrial, realizate sub licenta Buckeye

            În practica avicola, majoritatea statiilor de incubatie functioneaza dupa principiul seriilor de incubatie, respectiv, introducerea în acelasi aparat a unor sarje successive de oua, dar exista si statii unde se aplica sistemul de lucru "all in-allout" (totul plin, totul gol),potrivit caruia fiecare incubator se încarca de la început la capacitatea proiectata, urmând ca la momentul transferului sa se faca  trecerea oualor cu embrionii normal dezvoltati în eclozionatoarele aferente.

1.2.1. Clasificarea si caracteristicile incubatoarelor

1.2.1.1. Incubatoare de suprafatâ

            Se caracterizeazâ prin repartitia naturala a caldurii, fara ajutorul ventilatoarelor. La aceasta categorie de incubatoare sitele sunt dispuse in acelasi plan. Sursa de încalzire este amplasata la partea superioara a incubatorului, iar caldura se repartizeaza de sus in jos. Circuitul aerului se realizeaza cu ajutorul orificiilor de ventilatie.În aparat vor exista straturi de aer cu temperaturi diferite, mai mari la nivelul superior si mai mici la cel inferior. Datorita acestei stratificari, între partea superioara a oului (care este asezat orizontal pe sitele de incubatie) si cea inferioara vor fi diferente de +1++3°C, motiv pentru care temperatura masurata la partea superioara a oului (este considerata temperatura de lucru) vafi mai ridicata (+38++39,5°C) decât cifra medie indicata anterior.

Incubatorul Cremat - 600

CREMAT 600 - ( incubator de suprafata)

1 - rezervor pentru apa;

2 - cosul de tiraj al lampii;

3 - pâlnie pentru apa;

4 - conducta de apa calda;

5 -  calorifer ;

6 - orificii de ventilatie;

7 - întrerupator cu mercur;

8 - capsula termostatica ;

9 - jgheab de apa;  

10 - sursa de încalzire;

11 - conducta de revenire a apei în rezervor;

12 - orificii de aerisire;

13 - clapeta de reglare a orificiilor de ventilatie;

14 - sertar pentru oua;

15 - sertar de uscare a puilor eclozionati;

16 - tavita cu apa pentru umidificare

·        Capacitatea: 600 oua

·        Constructie: cutie cu pereti dubli din lemn de brad, captusiti cu material termoizolant, prevazuta cu picioare de sustinere. Este prevazut cu mai multe compartimente, în functie de capacitate. În fiecare compartiment se introduce pe suportul superior sita de incubatie, iar pe suportul inferior sita de ecloziune.

·        Gabaritul: 3.374×904×1.017 mm.

Încalzirea

 Sistemul de încalzire este format dintr-un rezervor pentru apa (cu pereti dubli, confectionat din tabla) si dintr-un cadru dreptunghiular confectionat din teava cu diametrul de 4-6 cm, montat în partea superioara a compartimentelor, sub tavan.

Conducta de alimentare cu apa calda a acestui ,,calorifer" pleaca de la partea superioara a rezervorului. Conducta  de revenire a apei în rezervor ajunge la partea inferioara a rezervorului. La partea superioara, rezervorul are un orificiu cu pâlnie pentru alimentarea cu apa.  

Sursa de caldura, amplasata sub rezervorul de apa poate fi o lampa cu petrol, un arzator cu gaz sau o rezistenta electrica

Fiecare compartiment al incubatorului are la partea superioara un orificiu de evacuare al aerului, prevazut cu un capacel. Acesta se ridica numai când capsula termostatica a compartimentului respectiv actioneaza asupra lui printr+un sistem de pârghii. Când temperatura depaseste regimul optic de incubatie, amestecul de alcool si eter din capsula fierbe, trece în stare gazoasa, destinde peretii capsulei, iar tija acesteia actioneaza sistemul de pârghii. O capsula termostatica suplimentara este prevazuta pentru sursa de încalzire. Prin sistemul propriu de pârghii, ea închide capacul cosului de tiraj al rezervorului de apa calda, atunci cand se depaseste temperatura optima de incubatie. Daca temperatura scade sub normal, deschide acest capac, intensificând arderea.

Când încalzirea se face cu rezistenta electrica, capsula actioneaza un întrerupator basculant cu mercur, integrat în circuitul rezistentei.

În partea inferioara a fiecarui compartiment al incubatorului se afla un orificiu de evacuare al aerului viciat, prevazut cu o clapeta reglabila (manual). Pe peretele posterior al compartimentelor sunt prevazute orificii de admisie a aerului proaspat.

Umidificarea

În timpul incubatiei, umidificarea se realizeaza prin evaporarea din doua jgheaburi de tabla, care sunt fixate în partea superioara a peretilor laterali ai compartimentelor.

În timpul ecloziunii se suplimenteaza umidificrea prin evaporarea apei introduse în tava de tabla asezata pe podeaua compartimentului, sub sita de ecloziune.

Ventilatia

Admisia aerului se efectueaza prin orificiile de admisie de pe peretele posterior al cutiei incubatorului, iar evacuarea prinorificiul de evacuare din tavan si orificiul de evacuare din pardoseala. Jiecare compartiment are asemenea orificii de ventilatie, a caror deschidere este corelata cu temperatura din compartimentul respectiv.

Asezarea oualor pe sita si întoarcerea

Pe sita de incubatie (formata din rama d lemn de brad si sipci longitudinale pentru sustinerea oualor), ouale se aseaza în pozitie orizontala, cu camera de aer în aceeasi directie.

Când puii eclozioneaza, cad printre aceste sipci, pe sita de ecloziune, asezata pe suportul inferior si ramân acolo pâna la uscarea pufului. Sita de ecloziune are rama din lemn de brad si fiind din plasa de sârma.

Întoarcerea oualor se face manual, de 3 ori pe zi, la un unghi de 180°, adica de pe o fata pe alta.