BURTĂ DE PORC UMPLUTĂ

BURTĂ DE PORC UMPLUTĂ

Mai putin cunoscuta, aceasta reteta din Muntenia de sud 1-a entuziasmat la vremea ei pe Pastorel dar si pe generalul Burtalau (Berthelot) fost militar de mare cariera franco-româna 424i88e în primul razboi mondial, om falnic si mâncau, azi nume de strada în buricul Bucurestilor - unde e si... Paideia! (vedeti cum se tese încet o plasa de cuvinte ademenitoare, menita sa va seduca - introduca, prin atmosfera - burta, Burtalau, buric,..?)

3 burti de porc                                 * 5 cepe

1    lingurita piper pisat                     . 2 legaturi groase de marar

2    legaturi groase de patrunjel        . 1 jumatate lingura sare

l morcov                                           * 1 lingura untura de rinichi

3 linguri iaurt                                 * 100 ml otet
   1 capatâna usturoi

* Se spala burtile, se oparesc, se rad de pielitele zbârcite, se freaca cu sare si malai, se mai oparesc o data

* Se pun 2 burti la fiert, în 3 1 apa, cu 2 cepe

* Dupa 1 ora se scot, se scurg, se toaca cu înca 2 cepe crude

* Se toaca verdeata

.  Se frcaca-burtile tocate cu jumatate din verdeata, sarea si piperul pisat

* Se umple burta nefiarta, se coase bine, se da la fiert în zeama de ia celelalte burti, la care se adauga otet
   * Se completeaza cu apa, sa fiarba îmbelsugat 2 ore

.   Se încinge cuptorul

.   Se toaca 1 ceapa, 1 morcov

* Dupa 2 ore aproximativ, la zeama se adauga ceapa, morcovul si untura

. Se da la cuptor, acoperit, la foc molcom înca 1 ora si mai bine
  * Se toaca usturoiul, se freaca cu iaurt si zeama de la fiertura

.   Se toarna usturoiul peste burta; sosul n-ar trebui sa fi ramas mai mult de 1 litru

.   Mai fierbe înca o jumatate de ora, sa se îngroase sosul ca lumea

.   Se scoate din cuptor, se presara cu verdeata ramasa, se ofera fierbinte, cu mujdei, ardei iute sau muraturi

Daca un general francez, învatat la furculita fina, s-a lasat destabilizat de vârlavele bucate muntenesti, va puteti imagina cum am reactionat noi, cei deja plimbati pe lânga ciorbele si tuslamalele de zahana, când am avut o surpriza atât de neasteptata ca burta umpluta! în primul rând trebuia sa-i gasim vinul, unul rosu, desigur, ca e lucru porcesc si cu fala întocmit. Dar nu unul greu, ca avem, uite, verdeata, iaurt: merge si ca intrare, merge si ca fel de mijloc. Asa ca rosu-rosu, dar mai blând.

Dupa câteva tocmeli iritate, am ales un Mcrlot, un vin care se poarta foarte frumos în toamnele lungi de la Vânju Mare - iesind într-o haina rosie-violeta cu buchet net, scurt ca un fulger, de, cum sa zic, cupru pur frecat cu papadii si boabe de mure uscate - daruind lumii delicatete si nerv sportiv, si mai ales finete în gust.

Taina: Regula, devenita pravila strasnica pentru multi, cum ca vinul rosu se bea la temperatura camerei, e din ce în ce mai relativa: pe vremea când s-a batut în cuie legea asta, între zidurile groase ale castelelor france nu erau mai mult de paisprezece-optsprezece grade. Or, în chitimiile noastre de la etajul opt, vara, sunt patruzeci de grade sub pat! în etuva vinul rosu "sambrat" devine un ceai cu emanatii gretoase !

Pastrat la patru grade si baut la nu mai mult de cincisprezece, hai, douazeci de grade, vinul rosu e el însusi, suprem si plin de forte declarate.