Aspecte generale privind pietele de capital

Aspecte generale privind pieţele de capital

 

1.1.    Concept

Piaţa de capital reprez ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile (fondurile băneşti) aparţinând agenţilor economici dispersate în economie sunt dirijate către entităţi publice şi sau private care au nevoie de fonduri suplimentare pt a-şi desfăşura activităţile.

Piaţa de capital crează legătura dintre deţinătorii de fonduri, şi emitenţii de valori mobiliare.

Referitor la conceptul de piaţă de capital de-a lungul timpului s-au conturat două teorii:

-         teoria anglosaxonă potrivit căreia piaţa de capital + piaţa monetară + piaţa asigurărilor formează piaţa financiară

Piaţa de capital  are menirea de a asigura finanţarea pe termen mediu şi lung în timp ce piaţa monetară asigură finanţarea pe termen scurt.

Piaţa asigurărilor are rolul de a proteja persoanele fizice şi juridice împotriva riscurilor.

Fluxurile financiare sunt dirijate dinspre piaţa asigurărilor către piaţa de capital şi piaţa monetară.

-         concepţia europeană – potrivit căreia piaţa de capital este formată din piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară

Piaţa monetară asigura finanaţarea pe termen scurt.

Piaţa ipotecară reprez piaţa creditelor ipotecare, inve 23323r1724x stiţiile se realizează pe termen lung.

Piaţa financiară reprez piaţa acţiunilor, obligaţiunilor şi a instrumentelor derivate.

1.2.     Funcţii

Piaţa de capital îndeplineşte două tipuri de funcţii:

-          funcţii principale (de bază)

-          funcţii auxiliare (derivate)

Funcţii principale:

-          atragerea economiilor populaţiei se realizează datorită randamentelor superioare oferite de piaţa de capital în comparaţie cu piaţa monetară.

-          stimulează participarea persoanelor fizice sau juridice la formarea capitalului social a unor intreprinderi. Investitorii sunt atraşi de societăţile cu potenţial, prin achiziţionarea valorilor mobiliare (acţiuni), ei contribuie la formarea capitalului social al intreprinderii respective.

-          facilitează întâlnirea cererii cu oferta de capital prin faptul că pe de-o parte sunt investitorii (acele persoane care dispun de fonduri băneşti peste nevoile proprii) iar pe de altă parte emitenţii de valori (acele entităţi care au nevoie de fonduri). Piaţa de capital crează legătură permanentă între investitori şi emitenţii de valori.

-          reorientează şi restructurează sectoarele economiei naţionale – fluxurile băneşti vor fi dirijate de către investitori către acele sectoare care oferă randamente superioare, care permit dezvoltări viitoare (ex. sectorul farmaceutic în detrimentul sectorului siderurgic).

-          este barometrul unei economii – dacă economia ţării respective înregistrează creşteri economiei reale indicii bursieri se vor ameliora (creşte) şi invers.

Funcţii auxiliare:

-          facilitează investiţiile - fondurile băneşti se vor îndrepta către sectoarele cele mai active

-          reduce riscul investiţional datorită apariţiei unor instrumente derivate

-          facilitează obţinerea unor câştiguri la intervale mai mici sau mai mari de timp

1.3.    Trăsături

-          este o piaţă deschisă, tranzacţiile sunt publice şi transparente - orice investitor care îndeplineşte condiţiile legale va putea realiza o investiţie în funcţie de dorinţa acestuia.

-          produsele pieţei de capital oferă finanţare pe termen mediu şi lung

-          instrumentele pieţei sunt negociabile şi transferabile. Negocierea se realizează între purtătorii cererii şi ai ofertei de instrumente specifice cu sau fără intermediari. În ceea ce priveşte transferabilitatea titlurile şi valorile băneşti se pot muta dintr-un cont în altul în funcţie de tranzacţii.

-          este strict reglementată (legi şi norme). Tranzacţiile derulându-se prin intermediari (burse de valori, brocheri).

1.4.     Structura pieţei de capital

Ø       în funcţie de producerea şi comercializarea instrumentelor specifice întâlnim:

-         piaţă primară

-         piaţă secundară

Ø       după obiectul tranzacţiei întâlnim:

-         piaţa acţiunilor

-         piaţa obligaţiunilor

-         piaţa contractelor la termen

-         piaţa opţiunilor (COOL ; PUT)

Ø       după modul de formare a preţurilor întâlnim:

-         piaţă de licitaţie este piaţa condusă de o terţă persoană, tranzacţia realizându-se la preţuri în care există cerere şi ofertă

-         piaţă de negociere acolo unde vânzătorul şi cumpărătorul negociază preţul şi cantitatea în mod direct sau prin intermediari

Ø       în funcţie de momentul realizării tranzacţiilor întâlnim:

-         piaţă la vedere unde vânzarea, cumpărarea, transferul banilor şi a titlurilor se realizează imediat sau într-un termen de 6 - 7 zile 

-         piaţă la termen unde în t₀ se stabileşte preţul şi cantitatea, decontarea, finalizarea, tranzacţia caracterizată prin speculatori „a la house” şi „a la basse”. Cumpărătorul speculează pe creşterea preţului iar dacă acest lucru se produce, el câştigă, iar vânzătorul pierde, şi invers

1.5.     Cererea şi oferta de capital

Cererea de capital exprimă nevoia de fonduri băneşti a unei entităţi publice sau private. Această nevoie apare atunci când resursele proprii sunt insuficiente în raport cu cerinţele sau nevoile de finanţare.

Cererea de capital poate fi structurală sau conjucturală.

Cererea structurală apare atunci când trebuie finanţate obiective economice.

Cererea conjuncturală apare datorită insuficienţei resurselor proprii şi a restricţiilor de credit.

Oferta de capital provine din economisire şi aparţine persoanelor fizice, caselor de economii, societăţile de asigurări, etc.

Purtătorii ofertei de capital sunt investitorii care se împart în două categorii:

-          pasivi – realizează plasamente în capitalul societăţilor comerciale pe termen mediu şi lung ;

-          activi – realizează speculaţii pe termen scurt.

Atât cererea cât şi oferta de capital sunt supuse unor riscuri:

-          riscul opţional al investiţiei care apare atunci când se alege un anumit tip de sector, de societate comercială sau de piaţă (ex. piaţa de capital vesus piaţa monetară);

-          riscul de lichiditate care apare atunci când valorile mobiliare nu se pot transforma rapid în lichidităţi;

-          riscul de piaţă presupune situaţia fluctuaţiilor preţurilor ;

-          riscul legislativ care apare atunci când se modifică legislaţia în domeniu (ex. pragul de deţinere a SIF-urilor coboară de la 1% la 0,5%).

1.6.     Piaţa primară şi piaţa secundară

Atât piaţa primară de capital cât şi cea secundară sunt întâlnite în cadrul structurii pieţei de capital, în funcţie de producerea şi comercializarea instrumentelor specifice.

Pe piaţa primară de capital se tranzacţionează instrumente nou emise. Practic această piaţă este cea care asigură finanţarea reală agenţilor economici.

Pe piaţa secundară de capital se tranzacţionează valori emise anterior pe piaţa primară. Ea permite transformarea hârtiilor în lichidităţi.

Pe piaţa primară de capital se tranzacţionează instrumente primare, categoria I, iar pe piaţa secundară instrumente secundare. Aceasta din urmă mai poartă denumirea şi de „piaţa resturilor”.

2.       Cadrul legislativ specific pieţei de capital. Instituţii specifice pieţei de capital.

2.1.     Legea 297

Este legea prin care este reglementată piaţa de capital în România. Această lege a permis alinierea României la cerinţele U.E. în materie de circulaţia capitalurilor.

Legea reglementează modul în care se efectuează tranzacţiile pe piaţa românească de capital, instituţiile cu atribuţiile de supraveghere, control şi reglementare, instituţiile care pot desfăşura activităţi specifice pieţei de capital, precum şi instrumentele ce fac obiectul activităţii.

Legea pieţei de capital a făcut posibilă apariţia şi dezvoltarea următoarelor arthitecturi:

-          Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare – CNVM

-          Bursa de Valori Bucureşti – BVB

-          Piaţa Rasdaq care a fuzionat cu BVB

-          Bursa Financiar-Monetară şi de Mărfuri de la Sibiu – BFMMS

-          Fondurile de investiţii

-          Societăţi de servicii de investiţii financiare – SSIF

2.2.     Regulamentele

Regulamentele nu se substituie legii pieţei de capital ci vin în completarea acesteia. Aceastea acţionează asemănător normelor metodologice de aplicare a legii cu caracter fiscal, bugetar. În regulamente sunt cuprinse o serie de proceduri ce permit funcţionarea corespunzătoare a burselor, a caselor de compensaţie, a modului în care se realizează decontarea.

2.3.     CNVM – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

CNVM – reprez autoritatea în materie de piaţă de capital din România.

Principala caracteristică este aceea că reglementează, supraveghează, autorizează şi controlează activităţile de pe piaţa românească de capital. Este o instituţie autonomă subordonată parlamentului.

Rolul CNVM este de a susţine piaţa de capital şi de a proteja investitorii.

În cee ce priveşte susţinerea pieţei de capital, CNVM a intreprins o serie de acţiuni precum:

-          stabilirea şi menţinerea unui cadru propiu dezvoltării pieţei reglememntate

-          asigurarea şi menţinerea trăsăturilor fundamentale a pieţei de capital (transpareanţă, concurenţă loială, corectitudine, egalitate de tratament)

-          promovarea încrederii în pieţele reglementată

-          funcţionarea corespunzătoare şi eficientă a pieţei reglementate (trasmiterea rapoartelor de informaţii, mobilizarea şi dirijarea capitalurilor, acces rapid la lichidităţi, etc)

În ceea ce priveşte protecţia investitorilor CNVM a luat o serie de măsuri dintre care cele mai importante se referă la:

-          dimensionarea şi înlăturarea practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase

-          prevenirea fraudei şi a manipulării pe piaţă

-          stabilirea unor standarde de solidarirtate financiară

-          asigurarea egalităţii de tratament şi informare pt toţi participanţii

Apropierea şi consolidarea pieţei de capital a UE a presupus adoptarea unor principii enunţate în raportul „LAMFALUSSY”. Aceste principii se referă la:

-          consolidarea supravegherii prudenţiale

-          consolidarea încrederii în valorile mobiliare

-          promovarea competenţei loiale

-          desfăşurarea activităţii specifice pieţei de capital în condiţii de eficienţă

-          racordarea pieţei naţionale de capital la piaţa europeană şi mondială de capital

 

 

2.4.    BFMMS – Bursa Financiar – Monetară şi de Mărfuri Sibiu

BFMMS – este prima bursă din România care a permis tranzacţionarea contractelor la termen şi a opţiunilor. Se tranzacţionează simboluri ale societăţilor comerciale, SIF-uri, bănci, monede străine (€ şi $), iar mai nou AUR.

 

2.5.     SIF – Societăţi de Investiţii Financiare

SSIF reprez una din componentele majore ale pieţei de capital. Aceste societăţi acţionează ca intemediari pe piaţă.

SSIF-urile se caracterizează prin faptul că:

-          funcţionează în baza legii 31/1990, ca S.C.

-          au obiect unic de activitate

-          prestează servicii specifice pieţei de capital (tranzacţii, compensare, racordare)

-          sunt autorizate, supravegheate şi controlate de către CNVM

În funcţie de capitalul social aceste societăţi se clasifică astfel:

-          societăţile care au un capital între 50.000 şi 125.000 € realizează tranzacţii doar pt numele clientului

-          societăţile care au un capital între 125.000 şi 730.000 € nu pot realiza tranzacţii sau subscrieri în nume propriu.

-          societăţile cu un capital de 730.000 € şi peste pot realiza toate activităţile specifice pieţei de capital, inclusiv tranzacţionare şi subscriere în nume propriu.

2.6.     BVB – Bursa de Valori Bucureşti

BVB -  fost reînfiinţată în 1995 prin decizia CNVM în România. Bursa a funcţionat cu succes şi în perioada interbelică fiind una dintre cele mai atractive din zonă.

La început de după revoluţie bursa a funcţionat ca asociaţie însă din 2004 s-a trasformat în societate pe acţiuni. La BVB se tranzacţionează valori (acţiuni şi obligaţiuni), iar de câteva luni contracte futures pe indici. Pe piaţa de capital BVB joacă un rol multiplu:

-          furnizează o piaţă organizată pt tranzacţionarea valorilor mobiliare

-          contribuie la creşterea lichidităţii valorilor mobiliare

-          conduce la formarea unor preţuri bazate pe mecanismul cererii şi al ofertei

-          disiminează sau împrăştie preţurile către publicul larg

Principiile BVB

-          principiul accesibilităţii – accesul pe piaţa de capital este permis oricărei persoane care îndeplineşte anumite condiţii legale

-          principiul informării – orice investitor trebuie să aibă acces la un minim de informaţii.

-          principiul eticii de piaţă – potrivit căreia preţurile trebuie să se formeze în mod liber pe baza cererii şi a ofertei, concurenţa trebuie să fie loială iar tranzacţionarea să aibă un caracter public.

-          principiul neutralităţii. Bursa trebuie să fie echidistantă în relaţia cu investitorii şi emitenţii.

Obiectivele BVB

Împreună cu CNVM, BVB ca şi celelalte instituţii specifice trebuie să participe la consolidarea pieţei de capital. Tot ca o măsură de consolidare a pieţei de capital este introducerea guvernanţei corperative.

3.       Instrumentele pieţei de capital

 

 

3.1.    Acţiunile

Acţiunile reprezintă fracţiuni din capitalul social al unei societăţi comerciale.

Caracteristicile acţiunilor

-          au valoare nominală de minim 0,1 lei

-          conferă deţinătorului aceeaşi categorie de drepturi şi obligaţii

-          orice acţiune plătită dă dreptul la un vot în Adunarea Generală dacă nu s-a specificat în actul constitutiv

-          acţiunile sunt indivizibile (nu se pot împărţi)

-          pot fi emise în condiţii prevăzute de actul constitutiv

-          sunt trasferabile şi negociabile (se vând şi cumpără în condiţiile legii, la un preţ negociat direct sau indirect)

-          sunt fungibile (prezintă aceleaşi caracteristici)

Drepturile acţionarilor

-          de a participa la Adunarea Generală

-          la dividende – dreptul de a primi o parte din profitul net repartizat

-          la informare – orice acţionar trebuie să aibă posibilitatea de a se informa cu privire la performanţele societăţii

-          de preferinţă -  pres că vechii acţionari să poată achiziţiona acţiuni nou emise la preţuri preferenţiale, în scopul protejării acestora

-          la acţiuni gratuite

-          de a fi ales în consiliul de administraţie

-          de a cere consiliului de administraţie convocarea adunării generale

-          de a cere socoteală consiliului de administraţie

-          de a solicita expertize

-          de a primi o parte din acţivităţile societăţii în momentul în care acesta intră în lighidare

Obligaţiile acţinarilor

-          de a respecta statulul şi actul costitutiv

-          de a efectua vărsămintele corespunzătoare angajamentului său

-          de a suporta pierderile până la limita aportului

Clasificarea acţiunilor

Ø       după modul de identificare

-          monimative (este trecut numele deţinătorului)

-          la purtător (nu este trecut numele deţinătorului)

Ø       după dreptul care le generează

-          ordinare (generează drepturi comune)

-          referenţiale (generează anumite drepturi suplimentare – dreptul la dividende)

Ø       după stadiul în care se regăsesc pe piaţa de capital

-          autorizate (nr maxim de acţiuni ce poate fi emis)

-          neemise (se calculează ca diferenţă dintre acţiunile autorizate şi cele emise)

-          acţiuni puse în vânzare (sunt acţiunile scoase la vânzare)

-          acţiuni aflate pe piaţa de capital (acţiuni care se găsesc la diferiţi investitori pe piaţa de capital)

Caracteristice acţiunilor ordinare şi preferenţiale :

Ø       dreptul la vot

-          acţiunile ordinare dau drept de vot (1 la 1)

-          acţiunile preferenţiale nu dau drept de vot

Ø       dreptul la dividende

- acţiunile ordinare dau drept la dividend variabil negarantat în funcţie de  activităţile economico-financiare

      - acţiunile preferenţia garantează dividend care este fix. Acestea se pot stabili în mărimea absolută sau  procentual

Ø       dreptul la trasfer - amândouă de pot trasfera şi negocia pe piţa de capital

Ø       dreptul la informare - în ambele cazuri

Ø       dreptul la o parte din activ în cazul lichidării - în ambele cazuri

Ø       dreptul la răspundere - se limitează în ambele cazuri la valoarea capitalului social deţinut

Ø       dreptul la decizia de a emite noi acţiuni

-          acţiunile ordinare sunt stipulate în statut şi actul constitutiv

-          în cazul acţiunilor preferenţiale decizia aparţine acţionarilor ordinari

Ø       dreptul de covertibilitatea

-          acţiunile ordinare nu sunt convertibile

-          acţiunile preferenţiale se pot converti în acţiuni ordinare

Efectul de diluţie în cazul acţiunilor

Prin diluţie se înţelege scăderea puterii de vot în Adunarea Generală. Acest fenomen apare atunci când sunt emise noi acţiuni iar vechii acţionari nu sunt protejaţi. Diliuţia poate fi contracarată sau estompată prin dreptul de subscriere preferenţial.

Evaluarea acţiunilor

Orice investiţie pe piaţa de capital presupune evaluarea economico-financiară a titlurilor spre care investitorii îşi îndreaptă atenţia. Sunt o serie de indicatori prin care se poate aprecia performanţele unei societăţi comerciale şi performanţele acţivităţii acestora (vezi seminarul), la carea se adaugă randamentul acţiunilor.

3.2.    Obligaţiunile

Obligaţiunile sunt hârtii de valoare care evidenţiază un împrumut realizat pe baza contractelor între un debitor (emitent) şi un creditor (investitor). Obligaţiunile sunt instrumente de credit pe termen mediu şi lung.

În emisiune obligaţiile se realizează ca şi în cazul emisiunii acţiunilor pe piaţa primară de capital. Ulterior obligaţiunile se pot transfera în lichidităţi pe piaţa secundară de capital. Deci acestea sunt valori mobiliare negociabile şi trasferabile.

Clasificarea obligaţiunilor :

Ø       după modul de identificare a debitorului

-          obligaţiuni nominative (pe care sunt înscrişi emitenţii)

-          obligaţiuni la purtător (nu se menţionează emitenţii)

Ø       după venitul pe care îl aduc

-          obligaţiuni ce au cupon (aduc un venit sigur, ferm „dobândă”)

-          obligaţiuni fără dobândă (au cupon „0” sunt obligaţiuni al căror preţ de emisiune este mai mic decât valoarea nominală – PE < VN)

Ø       după protecţia oferită

-          garantate (obligaţiunile cele mai sigure datorită faptului că debitorul garantează împrumutul obligatar cu o parte din activele sale „garanţie reală”)

-          negarantate (obligaţiuni mai puţin sigure datorită faptului că emitenţii nu garantează în mod real împrumutul obligatar)

Ø       după forma de proprietate a emitentului

-          corporative (emitentul este o firmă, o societatea privată cu un anumit potenţial economico-financiar)

-          guvernamentale (emitentule este guvernul sau autorităţile publice locale)

Analiza comparativă dintre obligaţiuni şi acţiuni :

-          VN în cazul obligaţiunilor exprimă o fracţiune din împrumut în timp ce în cazul acţiunilor reprez o fracţiune din mărimea capitalului social

-          după natura emitentului obligaţiunile sunt emise de guvernul autorităţii publice locale şi firme în timp ce acţiunile sunt emise doar pe S.C. şi S.A

-          raportul cu emitentul în cazul obligaţiunilor investitorul este creditor al emitentului, nu participă la luarea deciziilor în cadrul Adunării Generale, nu are drept de control asupra firmei. În cazul acţiunilor investitorul devine coproprietar şi beneficiază de drepturile şi obligaţiile specifice în acţiuni

-          veniturile aduse de titlurile obligaţiunilor aduc un venit ferm, sigur ce nu depinde de situaţia economico-financiară a emitentului, în timp ce acţiunile generează un venit variabil (dividend) ce depinde în mod decisiv de performanţele economico-sociale ale intreprinderii

-          durata de viaţă în cazul obligaţiunilor este limitată pe timpul existenţei împrumutului obligatar până la scadenţă. Acţiunile sunt emise pe o perioadă nelimitată dacă nu cumva în statul şi actul constitutiv al societăţii se prevede o existenţă a acestuia limitată

-          riscurile generale în cazul obligaţiunilor sunt relativ mixte deoarece împrumutul obligatar este garantat real, totuşi poate să apară riscul de nerambursare. În cazul acţiunilor riscurile mult mai mari şi numeroase. Acestea se pot referi la mărimea variabilă a dividendelor, riscul de neplată a cestuia, riscul nerecuperării fondurilor investite, etc.

Caracteristicile obligaţiunilor :

-          valoarea nominală – reprez o mărime convenţională, ca fracţie din împrumutul obligatar

-          preţul de emisiune – este preţul cu care sunt puse în vânzare obligaţiunile. De regulă PE este mai mic decât VN, pt a face împrumutul obligatar cât mai atractiv.

-          cuponul de dobândă (dobânda) – reprez venitul pe care îl aduce  obligaţiunea. Cu alte cuvinte drepturile bâneşti cuvenite investitorului. Acest cupon este ferm şi se plăteşte la intervenţii mai mici sau mai mari de timp.

În situaţia în care avem în vedere veniturile băneşti în ansamblu.

În situaţia în care dobânda se plăteşte semestrial sau trimestrial în formulă este introdus „timpul”.

-          dobânda netă – reprez venitul pe care îl primeşte în mod real investitorul (venitul net)

-          cursul procentual – reprez preţul pe piaţa obligaţiunilor exprimat precentual

În suma absolută cursul reprez raportarea venitului adus de obligaţiuni la rata dobanzii.

-          preţul rambursării – reprez diferenţa dintre valoarea de rambursare şi preţul de emisiune

3.3.     Instrumentele financiare derivate

Se caracterizează prin faptul că sunt contracte la termen standardizate de tip. FORWORD, FUTURES, OPTIONS, SWAP.

Aceste contracte presupun existenţa a două momente deferite:

-          t₀ – momentul când se încheie o înţelegere

-          t₁ – momentul când înţelegerea se pune în practică

Contractul FORWORD reprezintă o înţelegere între două părţi, emitent şi deţinător, convenite în t₀ prin care deţinătorul se obligă să cumpere un activ la o dată viitoare numită dată de expirare (livrare). Preţul de livrare al contractelor forword are aceeaşi semnificaţie cu preţul de exerciţii al emisiunilor, numai că în cazul contactului forword deţinătorul nu poate opta între a achiziţiona sau nu activul de bază ca în cazul opţiunilor. Totuşi el are avantajul că în momentul iniţierii tranzacţiei nu plăteşte prima.

Contractul FUTURES este un contract standardizat realizat între un cumpărător şi un vânzător. El stabileşte în t₀ preţul, cantitatea şi activul suport, urmând ca în momemntul t₁ să se încheie tranzacţia. Dacă cursul creşte vânzătorul pierde şi cumpărătoul câştigă şi invers. Aceste contracte permit realizarea unor operaţiuni inverse sub denumirea HEDGING (acoperite).

4.        Mecanismul tranzacţionării pe piaţa de capital

4.1.    Indicii bursieri

BET este primul indice dezvoltat de Bursa de Valori Bucureşti, reprez indicele de referinţă al pieţei de capital. BET este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea free floatului celor mai lichide 10 companii listate pe piaţa reglementată BVB.

BET-C este un indice de compozit al pieţei Bursei de Valori Bucureşti.  El reflectă  evoluţia preţurilor tuturor companiiilor listate pe piaţa reglementată de Bursa de Valori Bucureşti, categoria I şi II, cu excepţia SIF-urilor.

BET-FI  este primul indice sectorial al Bursei de Valori Bucureşti şi reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor de investiţii financiare (SIF-urile) tranzacţionată pe piaţa reglementată de Bursa de Valori Bucureşti.

Pt ca o acţiune să fie cotată la categoria I sau II, emitentul trebuie să îndeplinescă o serie de condiţii:  

ü       pt categoria I

-          să fi funcţionat în ultimii trei ani;                                         să fi obţinut profit net în ultimii 3 ani;

-          să aibă un capital social mai mare de 8 mil €;

-          25% din capitalul social sub formă de acţiuni din afara societăţii (care nu au participat la formarea capitalului social iniţial);

-          să prezinte un plan de afaceri pt următorii 2 ani;

-          titlurile să fie liber transferabile;

-          acţiunile să fie înregistrate la oficiul de audienţă al bursei (oficiul de evidenţă al valorilor mobiliare);

-          acţiunile să fie înregistrate în regiatrul bursei şi în registrul social;

-          emitentul să ofere perioadic informaţii cu privire la evoluţia societăţii (informaţii economico-financiari şi informaţii legate de activitatea firmei);

-          emitentul aderă la angajamentul bursei;

-          valorile mobiliare trebuie să fi fost achitate integral (capital social subscris vărsat);

-          valorile mobiliare trebuie emise în formă dematerializată.

ü       pt categoria II

-          să fi funcţionat în ultimii trei ani;                                         să fi obţinut profit net în ultimii 3 ani;

-          să aibă un capital social mai mare de 8 mil €;

-          25% din capitalul social sub formă de acţiuni din afara societăţii (care nu au participat la formarea capitalului social iniţial);

-          să prezinte un plan de afaceri pt următorii 2 ani;

-          titlurile să fie liber transferabile;

-          acţiunile să fie înregistrate la oficiul de audienţă al bursei (oficiul de evidenţă al valorilor mobiliare);

-          acţiunile să fie înregistrate în regiatrul bursei şi în registrul social;

-          emitentul să ofere perioadic informaţii cu privire la evoluţia societăţii (informaţii economico-financiari şi informaţii legate de activitatea firmei);

-          emitentul aderă la angajamentul bursei;

-          valorile mobiliare trebuie să fi fost achitate integral (capital social subscris vărsat);

-          valorile mobiliare trebuie emise în formă dematerializată.

-          titlurile să fie liber transferabile;

-          acţiunile să fie înregistrate la oficiul de audienţă al bursei (oficiul de evidenţă al valorilor mobiliare);

-          acţiunile să fie înregistrate în regiatrul bursei şi în registrul social;

-          emitentul să ofere perioadic informaţii cu privire la evoluţia societăţii (informaţii economico-financiari şi informaţii legate de activitatea firmei);

-          emitentul aderă la angajamentul bursei;

-          valorile mobiliare trebuie să fi fost achitate integral (capital social subscris vărsat);

-          valorile mobiliare trebuie emise în formă dematerializată.

 

4.2.     Mecanismul tranzacţionării Bursei de Valori Bucureşti (BVB)

Tranzacţionarea la BVB se realizează printr-un sistem electronic integral care permite introducerea şi transmiterea datelor în timp real.

Introducerea ordinelor este realizată de către broker prin intermediul staţiei de lucru (computer cu un program specific).

Ordinele la bursă

Sunt introduse de către brokeri prin intermediul staţiei de lucru. Un ordin odată introdus şi validat apare în ringul bursei.

Pt ca un ordin să fie transmis la bursă trebuie respectate următoarele condiţii:

-          ordinul de cumpărarea în nume propriu – nu trebuie să afecteze capitalul minim iniţial al participantului;

-          ordinul de cumpărarea al clienţilor – este condiţionat de existenţa în cont a sumei necesare

-          ordinul de vânzare – presupune existenţa în cont a titlurilor. Suma rămasă în contul investitorului se diminuează cu comisionul aferent

-          ordinul dat de client – trebuie îndeplinit conform principiului „celei mai bune execuţii”. De cele mai multe ori acest principi nu este respectat.

Tipuri de ordin

-          ordinul de cumpărarea – este ordinul prin care clientul doreşte să cumpere un titlu într-o anumită cantitate şi la un anumit preţ

-          ordinul la vânzare (SELL) – este ordinul prin care un anumit client doreşte să vândă un titlu la un anumit preţ şi într-o anumită cantitate

-          ordinul market (la piaţă) – este ordinul prin care clientul vinde un titlu la preţul pieţei

-          ordinul limită (LIMIT ORDEN) – este ordinul cu o anumită marjă atât la vânzare cât şi la cumpărare

-          ordinul stop (STOP LOSS ORDEN) – este ordinul prin care se limitează pierderea

Valabilitatea ordinelor la Bursă

Un ordin rămâne valabil la Bursă atâtă timp cât:

-          nu intră în executare;

-          nu primeşte o instrucţiune de retragere;

-          nu intră în limită de preţ (± 15%).

Valabilitatea unui ordin se pierde atunci când:

-          brokerul retrage ordinul ca urmare a instrucţiunii date de client;

-          ordinul este executat (dus la îndeplinire în condiţiile specificate);

-          este eliminat de sistem ca urmare a faptului că nu se mai în cadrează în limita de preţ.

Gestiunea unui ordin cade în sarcina clientului ca administrator, şi a brokerului ca intermediar.

Responsabilitatea executării sau nu a unui ordin revine brokerului atunci când acesta nu a acţionat în conformitate cu instrucţiunile date de către client.

 

Principalele noţiuni cu care operează bursa

-          piaţa bursieră (bursa) – reprez locul de întâlnire a cererii cu oferta de titluri. Aici se tranzacţionează valori mobiliare (se vând şi se cumpără);

-          piaţa principală – este piaţa pe care se formează cursul bursier (preţul valorii mobiliare). Totodată piaţa principală este piaţa pe baza căreia se calculează indicii bursieri;

-          simbolul – reprez o combinaţie de litere care semnifică acţiunile unui agent economic Ex.BIO – S.C. BIOFARM S.A. ; STZ – S.C. SINTEZA ORADEA S.A.;

-          simbol piaţă – reprez o acţiune ataşată unei anumite pieţe. EX PIAŢA PRINCIPALĂ CATEGORIA I;

-          clientul – este persoana fizică sau juridică care are un cont deschis la o SSIF şi care realizează tranzacţii la bursă;

-          agentul de bursă – este un broker, o persoană specializată şi autorizată să realizeze operaţii specifice pieţei bursiere;

-          tranzacţia bursieră – reprez vânzarea-cumpărarea, compensarea şi decontarea unui titlu.

Principalele tipuri de pieţe la Bursa de Valori Bucureşti

La BVB funcţionează trei segmente de piaţă fiecare dintre acestea prezentând caracteristici proprii.

Ø       Piaţa Principală (REGULAR) este o piaţă unde tranzacţionarea se realizează în mod automat (o piaţă de tip ORDER DRIVEN).

Se caracterizează prin faptul că pe acestă piaţă se formează cursul pe baza cererii şi a ofertei de titluri. Totodată piaţa REGULAR este piaţa de bază căreia se calculează indicii bursieri BET, BET-C şi BET-FI. O altă caracteristică este aceea că aici se tranzacţionează blocuri de 100 de acţiuni sub formă multiplă (100 n). Pe lângă această carateristică de bază, piaţa principală mai prezintă o caracteristică aceasta fiind că nu prezintă limită tehnică la tranzacţionare.

În lume pieţele principale sunt cele care caracterizează evoluţia de ansamblu a economiei naţionale. Se îndeplinesc astfel o funcţie a bursei (aceea de barometru al economiei).

Toate fluctuaţiile înregistrate în cadrul economiei sunt surprinse sub formă trendului de către bursă. Dacă economia nu funcţionează corespunzător trendului este în scădere iar dacă economia funcţionează corespunzător trendului atunci este în creştere.

Ø       Piaţa ODD LOT – este o piaţă cu tranzacţionare automată de tip „ORDER DRIVEN”, şi se caracterizează prin faptul că:

-          se tranzacţionează ordine sub 100 de acţiuni (este piaţa fracţiilor sau a „rămăşiţelor”);

-          un ordin de vânzare se execută doar integral (nu se poate fracţiona);

-          de regulă pe această piaţă se tranzacţionează fracţii sau numere reduse de acţiuni cu valoare mare     

Ø       Piaţa DEAL (NEGOCIERE) – este o piaţă electronică de negociere directă 1 la 1 (un client propune o anumită cantitate la un anumit preţ, iar celălalt client face o contraofertă).

Înţelegerea se realizează de comun acord pt cantitate şi preţ:

-          valoarea fiecărei înţelegeri este mare, depăşind 100.000 €

-          preţul fixat pe piaţa DEAL poate diferi în unele cazuri substanţial faţă de preţul format pe piaţa principală

Principalele ordine care se dau pe Piaţa Principală

-          ordinul MARKET;

-          ordinul LIMIT;

-          ordinul STOP;

-          ordinul DEAL;

-          ordinul OPEN;

-          ordinul HIDEN (ascuns) – este un ordin ce se caracterizează prin faptul că nu afişează cantitatea reală din acţiunile supuse tranzacţionării. Acesta este dat de un investitor iniţiat (cu experienţă în tranzacţionări la Bursă) şi care are un interes legat de cursul acţiunii (de a stopa scăderea sau creşeterea cursului acţiunilor).

Stările Pieţei Principale

Într-o zi de tranzacţionare Piaţa trece prin mai multe stări:

-          predeschiderea (9⁴⁵ - 10⁰⁰). În acest interval orar se poate introduce şi scoate ordine fără să se tranzacţioneze efectiv.

-          deschidere bursă (10⁰⁰). Se înregistrază preţul pieţei de deschidere pt fiecare titlu.

-          piaţă continuă (10⁰⁰ – 14¹⁵). În acest interval oral se realizează tranzacţiile cele mai numeroase, cursul mediu este piaţa activă.

-          preînchiderea (14¹⁵ - 14³⁰) – sunt finalizate ultimele tranzacţii. Se mai pot executa încă ordine.

-           închidere bursă (14³⁰) -  se înregistrează preţul de închidere. Acest preţ va constitui baza de calcul pt variaţia din ziua următoare.

5.       Aspecte generale privind proiectul cu finanţare externă

5.1.    Concept

Proiectele cu finanţare externă după cum le spune şi numele presupun finanţarea dintr-o sursă externă.

Proiectele cu fiinanţare externă presupun o serie de activităţi corelate şi interdependente care au ca scop obţinerea unor rezultate optime, deci proiectul trebuie să fie fiabil d p d v funcţional, social şi economic.

5.2.    Caracteristici

-          complexitatea proiectului este dată de activităţile desfăşurate în cadrul proiectului. Se pot desfăşura activităţi precum cele economice, educative, cu impact asupra mediului, etc, în cadrul cărora iau parte specialişti

-          coordonarea proiectului este realizată de către managerul de proiect. Acesta coordonează, supraveghează activităţile aşa încât obiectivele stabilite să fie duse la îndeplinire

-          dinamica proiectului se referă la modul în care evoluează proiectul, la perioadele de maximă intensitate, de stacnare, recul, etc

-          ciclul de viaţă al proiectului evidenţiază etapele prin care trece proiectul

ü       lansarea (prima fază a proiectului). Acum sunt plasate sarcinile pe care le realizează membrii echipei, debutează primele activităţi

ü       avântul (perioada în care se dezvoltă proiectul). Activităţile se succed una după cealaltă, încep să apară primele rezultate

ü       maturitatea (perioada în care majoritatea proiectelor încep să facă primele realizări). Aici majoritatea activităţilor au fost realizate

ü       declinul (perioada finalizării proiectului). Toate activităţile sunt încheiate, obiectivele au fost atinse, intrând într-o perioadă de minimă intensitate

-          unicitatea proiectului – fiecare proiect este unic în felul lui prin natura activităţilor desfăşurate

-          competitivitatea proiectului este dată de amplasarea şi rezultatele pe care proiectul le-a anunţat

-          resursele mxte angrenate în cadrul proiectului – proiectele indiferent de omplexitatea lor presupun utilizarea unor resurse (materiale, financiare, umane, tehnologice, informaţionale)

5.3.    Tipologia

Ø       după natura fondurilor şi finanţării

- proiecte cu finanţare internă

- proiecte cu finanţare externă – prin atragerea de fonduri externe disponibile prin licitaţie în cadrul unor programe speciale

Ø       în funcţie de gradul de risc

- proiecte cu grad de risc redus

- proiecte cu grad de risc mediu

- proiecte cu grad de risc ridicat

Ø       în funcţe de caracterul juridic şi contractual

- proiecte ce au ca obiect contracte de servicii (asistenţă tehnică, studii, know-how, instruire)

- proiecte ce de achiziţii de produse unicat sau mărfuri realizate în serie

- proiecte de lucrări cu precădere industrială şi de construcţii (lucrări privind infrastructura, etc)

- grant-uri sau fonduri nerambursabile oferite pe proiecte diferenţiate

- twinning sau înfrăţiri instituţionale de lungă durată (pt dezvoltare instituţională)

- twinning light de scurtă durată (până la maxim 6 luni)

Ø       în funcţi de durate de viaţă a proiectului

- proiecte cu durate egale sau inegale de viaţă

5.4.    Elementele

-          termenul proiectului reprez timpul necesar de realizare a proiectului care cuprinde timpul necesar pt realizarea activităţilor proiectului la care se adaugă o marjă

-          bugetul proiectului reprez veniturile şi cheltuielile specifice proiectului. În PFE se aplică principiul echilibrului bugetar (veniturile = cheltuielile)

-          obiectivele proiectului derivă din nevoia de finanţare a entităţii. În cadrul PFE obiectivele proiectului trebuie să se plieze pe obiectivele programului.

-          activităţile realizate sunt activităţile specifice proiectului. Acestea trebuie să se desfăşoare într-o succesiune logică pt a putea permite obţinerea rezultatelor scontate. Fiecărei activităţi îi este alocată o perioadă de timp şi un anumit buget

-          echipa proiectului este formată din persoanele care participă în mod direct la realizarea proiectului

-          schimbarea durabilă adusă de proiect se referă la modificările, impactul pe care proiectul îl are în urma aplicării sale. Orice proiect trebuie să producă o schimbare, situaţia prezentă fiind superioară (pozitivă) situaţiiei anterioare

-          ciclul de viaţă al proiectului evidenţiazăn etapele pe care le parcurge proiectul (lansare, avânt, maturitate şi declin)

 

5.5.   Noţiunile

-          finanţatorul este entitatea ce pune la dispoziţia beneficiarului fondurile  necesare realizării proiectului

-          beneficiarul este entitatea care beneficiază de anumite resurse financiare prin intermediul unui program

-          managementul de proiect activitatea specifică prin intermediul cărora sunt duse la îndeplinire obiectivele stabilite în cadrul proiectului

-          bugetul proiectului este un plan financiar utilizat în managementul proiectului prin care se estimează şi limitează cheltuielile ce vor fi acoperite din fondurile alocate

-          programul de finanţare refrez interfaţa dintre proiect şi fondul de finanţare

-          fondul european de finanţare este expresia unor politici comunitare. Prin intermediul fondului sunt colectate resursele financiare ce ulterior vor fi dispersate prin intermediul programului

-          acquis-ul comunitar reprez un set de reguli şi de practici

-          memorandumul de finanţare reprez baza legală a angajamentului financiar aumat de Comisia European faţă de o ţară sau un grup de ţări

-          licitaţia presupune depunerea în termen a proiectului şi competiţia în care intră acesta. În competiţie intră doar proiectele eligibile, ce vor primi un nr de puncte

-          dosarul de candidatură este un set de documente complete ce se depune odată cu cererea de finanţare

-          evaluarea proiectului este etapa în care un grup (impar) de experţi verifică ecgitabilitatea proiectului, calitatea, adecvarea şi pertinenţa proiectului

-          eligibilitatea / neegibilitatea exprimă starea de fapt a proiectului, dacă îndeplineşte sau nu criteriile obligatorii stabilite în program

-          grupul ţintă sau beneficiarul rezultatelor

-          indicatorii proiectului reprez un set de parametrii ce măsoară gradul de realizare a obiectivelor proiectului

-          relevanţa proiectului pr programul de finanţare reuneşte o serie de criterii ce evidenţiază importanţa proiectului pt program

5.6.     Factorii care influenţează succesul

Succesul proiectului ţine de modul în care sunt combinate resursele financiare, materiale, umane şi informaţionale, precum şi de factorii ce pot intervenii pe parcursul derulării proiectului.

Sunt două categorii de factori cu influenţă la nivelul proiectului:

-          interni – ce ţin în exclusivitate de organizarea şi structura proiectului

-          externi – ce provin din afara proiectului

Factorii interni

-          dimensionarea eronată a proiectului este un factor ce influenţează în mod direct succesul proiectului. O dimensionare eronată în cazul în care resursele sunt insuficiente poate duce la nerealizarea activităţilor iar în cazul în care există surplus de resurse acestea generează risipă şicosturi suplimentare. Nu se respectă astfel principiul minimaxului.

-          planificarea defectuasă a resurselor în cazul în care activităţile sunt programate în mod eronat, acestea se pot suprapune şi pot conduce la apariţia unor goluri. În situaţia în care activităţile planificate nu vin în întâmpinarea obiectivelor proiectului, acesta este viciat din start

-          probleme legate de aprovizionare. Perioadele de aprovizionare trebuie programate matematic astfel încât lipsa de materii prime să nu vicieze realizarea activităţii specifice proiectului. În anumite situaţii preferăm să avem resurse în aşteptare decât să aşteptăm sosirea acestora

-          schimbări în structura resurselor. Aceste modificări presupun reorganizarea, reorientarea întregului proiect. Situaţia nu este deloc plăcută deoarece se modifică atât activităţile cât şi structura bugetului

-          viabilitatea organizaţiei ţine de capacitatea managerială a organizaţiei, de performanţele acesteia. O organizaţie competentă va ştii să pună în aplicare toate metodele pt a obţine rezultatele aşteptate.

Factorii externi

-          factorii naturali ţin de condiţiile de mediu existente în zona în care este localizat proiectul

-          rezistenţa la schimbare şi reacţia oamenilor afectaţi de proiect. Ei sunt obişnuiţi cu un anumit stil de viaţă. Impactul proiectului trebuie să fie mare pt a putea înfrânge această rezistenţă

-          voinţa politică este un factor extern ce contribuie la realizarea proiectului în mod decisiv (stabilirea de metodologii)

-          diferenţele culturale. În situaţia în care discrepanţele culturale sunt foarte mari între promotorii proiectului şi grupul ţintă, proiectul este sortit eşecului.

6.       Echipa proiectului cu finanţare externă

 

Realizarea unui proiect u finanţare externă presupune existenţa unei echipe. Echipa este cea care pune în practică în proiectul. Echipa este formată conform a două criterii:

-          criteriul redactării şi implementării

-          criteriul calificării

Criteriul redactării şi implementării

Dacă proiectul este redactat şi implementat de către solicitant de regulă membrii echipei provin din rândurile acesteia şi ale partenerului.

Dacă proiectul cade în rândul unui consultant, acesta îşi va forma echipa singur din membrii ce provin din afara organizaţie solicitantului.

În ambele cazuri datorită activităţii multiple echipa are caracter multidisciplinar fiind formată din specialişti.

Criteriul calificării

Indiferent de modul în care este formată echipa, succesul proiectului depinde de managerul de proiect şi implicit de managementul proiectului.

Un manager de proiect, abil cu experineţă va forma o echipă omogenă în care să nu apară discrepanţe.

Principii utilizate în formarea echipei

-          triplul caracter al proiectului presupune existenţa unui grup căruia i se adresează proiectul, existenţa unui parteneriat ce contribuie la formarea proiectului d p d v instituţional şi echipa proiectului cea care are menirea de a pune în practică proiectul

-          primordiaritatea proiectului specifică faptul că echipa se subordonează proiectului

-          principiul centrului neuronal se realizează cu ajutorul managerului de proiect care reprez punctul central al reţelei informaţionale şi relaţioanle, acesta preia, prelucrează şi transmite informaţiile

-          calităţile spiritului de echipă. O echipă bine închegată armonioasă va crea un efect sinergetic cu impact pozitiv asupra mediului.

Succesul proiectului este asigurat dacă:

-          managerul provine din alt domeniu de activitate decât cel al proiectului

-          succesul este dat de omogenitatea echipei

-          succesul proiectului este invers proporţional cu dispariţiile valorice ale nivelului de inteligenţă partenerială a membrilor echipei

7.       Managementul proiectului

Managementul de proiect reprez un ansamblu de procese dinamice în care se organizează şi utilizează resursele necesare într-o manieră controlată şi structurată cu scopul de a realiza obiectivele bine determinate.

Rolul managerului de proiect este că presupune planificarea, coordonarea, supravegherea şi controlul activităţii specifice derulate pe parcursul proiectului, astfel încât obiectivele stabilite să fie realizate la termenele prevăzute cu costurile şi calitatea stabilită.

Cerinţele managementului de proiect

-          obiectivele proiectului trebuie stabilite în mod clar şi concis. Ele trebuie să fie compatibile astfel încât efectele produse de proiect să fie maxime

-          orientarea spre schimbare – orice proiect pus în practică va produce o schimbare pozitivă vis-a-vis de situaţia iniţială. Schimbarea dovedind flexibilitate şi adaptabilitate

-          multidisciplinaritatea – în cadrulunui proiect întâlnimo succesiune de activităţi diferite. Realizarea lor implică specialişti din domenii diferite. Este definit astfel caracterul multidisciplinar

-          caracterul inovator – orice proiect aduce ceva nou la finalizarea lui. Tehnicile folosite şi modalitatea de conducere pot avea un caracter inovator

-          orientarea spre control este una dintre funcţiile principale ale managementului

-          orientarea spre performanţe – în cadrul proiectului trebuie stabilite clar criteriile de perfecţionare printr-un management adecvat, ţintele performanţei se pot atinge în mod real

-          flexibilitatea presupune adaptarea la situaţiile noi neprevăzute  

Principalele domenii specifice managementului de proiect

-          managementul scopului identifică scopul proiectului. În funcţie de acesta se stabilesc obiectivele şi activităţile specifice

-          managementul timpului ţine de dimensionarea optimă a timpului din cadrul proiectului. Dimensionarea eronată a timpului poate conduce fie la stabilirea unui termen prea mare de realizare a proiectului, fie la imposibilitatea realizării activităţii în timpul alocat

-          managementul resurselor umane ţine de modul în care sunt selectate şi antrenate resursele umane în cadrul proiectului. Un management eficient conduce la obţinerea unor rezultate optime şi la o implicare activă a tuturor membrilor proiectului

-          managementul resurselor materiale şi financiare presupune identificarea şi dimensionarea optimă a resurselor angrenate în proiect

-          managementul risculuipresupune identificarea şi dimensionarea riscurilor ce pot apărea pe parcursul derulării proiectului

-          managementul informaţiilor ţine de modul în care sunt transmise informaţiile. De regulă într-un proiect, managerul de proiect acţionează ca un centru neuronal care preia, prelucrează şi transmite informaţiile

-          managementul calităţii – calitatea vizează pe de-o parte managementul (calitatea cu care este condusă echipa) iar pe de altă parte calitatea resurselor indiferent de natura lor utilizată în proiect

8.        Bugetul proiectului

Un loc aparte în cadrul proiectelor cu finanţare externă îl ocupă bugetul proiectului şi activitatea de bugetare.

În cadrul bugetului sunt prevăzute veniturile şi cheltuielile specifice proiectului.

Dimensionarea veniturilor arată că veniturile trebuie să acopere integral cheltuielile iar veniturile pot proveni fie din contribuţie proprie (venit propriu) fie din surse atrase prin poriect (venituri ce provin din fondurile programului).

Orice proiect prevede contribuţia proprie. Aceasta se mai numeşte şi obligaţie. Dacă această contribuţie nu există, proiectul nu îndeplineşte criteriile de eligibilitatea.

Cheltuielile trebuie identificate în totalitate deoarece ele contribuie la realizarea proiectului în bune condiţii.

Prin activitatea de bugetare se înţelege operaţiunea în urma căreia sunt stabilite cheltuielile fiecărei activităţi precum şi sursele de acoperire ale acestora. Această operaţiune presupune respectarea unui principiu şi anume cel al echilibrului conform căreia veniturile sunt egale cu cheltuielile.

Pt stabilirea chletuielilor dar şi a veniturilor sunt parcurse trei etape:

-          stabilirea tuturor activităţilor necesare realizării obiectivelor proiectului

-          identificarea cheletuielilor specifice fiecărei activităţi

-          identificarea surselor de finanţare a cheltuielilor

În estimarea chletuielilor se ţine seama de o gamă largă de principii economice legate de raritate, eficienţă şi obiectivitatea. Dacă cheltuielile  sunt subdimensionate realizarea proiectului este pusă în pericol  deoarece nu sunt suficiente fondurile pt a coperi toate cheltuielile specifice. Dacă  chletuielile sunt supradimensionate  apare risipa şi astfel nu se respectă principiul minimaxului.

Tipologia bugetelor

Bugetul este un plan financiar, un document în care sunt reflectateîn mod sintetic sau analitic veniturile şi cheltuielile. Există trei tipuri de bugete:

-          bugetul pe categorii de cheltuieli este un buget utilizat în special atunci când deţinătorul sau solicitantul (în cazul proiectului cu finanţare externă) trimite raporturile financiare trimestriale către instituţia finanţatoare. Aici sunt cuprinse trei categorii:

ü       cheltuieli de personal (cheltuieli legate de salariile plătite personalului tehnic, operator sau colaboratorilor). Aici un loc aparte îl ocupă diurna care poate varia între câţiva zeci de euro şi câteva sute de euro în funcţie de ţară

ü       cheltuieli directe (cheltuieli aflate în strânsă legătură cu proiectul – de deplasare, achiziţionarea de subcontracte)

ü       cheltuieli indirecte (nu au nici o legătură cu implementarea proiectului, ele vor fi prezentate indiferent dacă o activitate a proiectului a fost sau nu realizată)

-          bugetul pe categorii de cheltuieli şi activităţi presupune  identificarea cheltuielilor şi veniturilor specifice fiecărei activităţi se apropie forte mult de activitatea de bugetare

-          bugetul pe surse grupează cheltuieli pe categorii şi surse de finanţare

 POS-CCE

(Programului Operaţional Sectorial - Creşterea Competitivităţii Economice)

Introducere

Prezentul ghid se adresează intreprinzătorilor, în scopul orientării lor în accesarea finanţărilor nerambursabile pentru acest apel de proiecte în cadrul Programului Operaţional Sectorial - Creşterea Competitivităţii Economice 2007- 2013. 

Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a intreprinderilor, în special a IMM, Operaţiunea - Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile.

Obiectivele programului

Obiectivul specific al domeniului major de intervenţie este reprezentat de consolidarea şi dezvoltarea sectorului productiv din Romania şi va putea fi atins prin:

-          valorificarea sectorului productiv bazată pe extindere şi modernizare, prin achiziţionarea de tehnologii şi echipamente noi, licente şi know-how;

-          inovarea proceselor de producţie şi a produselor;

-          adoptarea standardelor europene şi internaţionale şi certificarea sistemelor de management (de calitate, de mediu etc);

-          accesul pe noi pieţe;

-          promovarea dezvoltării durabile, diminuarea impactului negativ asupra mediului şi îmbunatăţirea competitivităţii internaţionale.

Solicitanţi eligibili

Beneficiarii ţintă sunt atât intreprinderi existente cu potenţial de creştere, în special cele din industria prelucrătoare care doresc să îşi dezvolte şi să modernizeze capacităţile de producţie prin introducerea de noi tehnologii, cât şi noile intreprinderi care au nevoie de asistenţă calificată şi integrată în cadrul unor infrastructuri de afaceri corespunzătoare.

Activităţi eligibile

Pentru operaţiunea „Sprijin pentru modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile” se au În vedere următoarele categorii de activităţi:

-          crearea unei noi unităţi de producţie (fabrica/secţie/instalaţie);

-          extinderea unei unităţi existente pentru creşterea capacităţii de producţie;

-          diversificarea producţiei unei unităţi existente, prin lansarea de noi produse sau servicii;

-          modernizarea intreprinderii, inclusiv schimbări în procesul de producţie al unei unităţi existente (ex: modernizare instalaţii, echipamente şi instalaţii                   înalt-tehnologizate, automatizarea sau mecanizarea procesului de fabricaţie, introducerea de noi tehnologii de producţie). Echipamentele pentru protecţia mediului, reciclarea deşeurilor, tratarea apelor reziduale, se finanţează numai în legatură cu investiţiile menţionate anterior.

-          achiziţionarea de bunuri intangibile, cum ar fi software, brevete, licenţe, know-how sau soluţii tehnice nebrevetate;

-          consultanţă specifică şi instruire specializată strict legată de activitaţile de investiţii specificate mai sus.

Sursa : www.finantare.ro