Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























EVALUAREA REZULTATELOR ECONOMICE










ALTE DOCUMENTE

EMISIUNEA DE ACTIUNI PENTRU ACTIONARII EXISTENTI
DOMENIILE COMERTULUI ELECTRONIC
Īnfiintarea si īntretinerea unei plantatii de vita de vie pe suprafata de 16ha cu soiurile Muscat Ottonelsi Fe
Strategii, tactici si tehnici de negociere
Dreptul societćtilor
LICITATIE DESCHISA DE PROPUNERI DE PROIECTE
Biroul Calcul Salarii
ORIFLAME - O SANSA PENTRU FIECARE
Fondul de compensare a investitorilor
PROIECT LA ECONOMIE - Cererea si Oferta




EVALUAREA REZULTATELOR ECONOMICE

3.1. Metode de comparatie: modele versus realitate

3.2. Factori care influenteaza rezultatele unui sistem economic

3.3. Evaluarea rezultatelor economice. Criterii de analiza

3.4. Determinarea prioritatilor sistemului

3.5. Criterii de performanta

3.1. Metode de comparatie a sistemelor economice             

                 (modele versus realitate)

Majoritatea specialistilor au un interes scazut fata de teoria ce prezinta diverse modele de sisteme economice. Acestia sunt interesati mai degraba de performantele economice obtinute de sistemele analizate. Mai mult decāt atāt, pentru a īntelege legatura dintre performenta economica si sistemul care a generat-o, trebuie  īnteles cum sistemul economic, dar si alti factori externi  influenteaza rezultatele finale ale acesuia. De exemplu: sa presupunem ca analizam rata somajului īn sistemul economic capitalist si īn cel socialist. Din aceasta analiza constatam ca rata somajului este mai scazuta īn sistemul economic socialist. Īn baza acestei analize putem noi argumenta faptul ca sistemul economic socialist este superior celui captalist, iar acest criteriu influenteaza pozitiv performanta sistemului economic? Bineīnteles ca fara o cunoastere a tuturor factorilor care influenteaza acest dezechilibru somajului o asemenea concluzie ar fi considerata prematura.

Disciplina "Sisteme economice comparate" tinde sa fie structurata pe doua nivele: modele teoretice si rezultate[1]. Modelele prin gradul lor de abstractizare sunt folositoare prin faptul ca fac posibila comparatia dintre diverse sisteme teoretice, acestea furnizānd totodata o terminologie comuna si criterii ce permit evaluarea performantelor unui sistem economic. Teoriile si modelele furnizeaza totodata si criteriile si conceptele care stau la baza īntelegerii rezultatelor obtinute. Cu toate acestea, majoritatea specialistilor sunt mai interesati sa īnteleaga care sunt performantele concrete ale unui sistem economic īn "lumea reala" decāt cele obtinute de modelele teoretice. Interesul  major este acela de a compara un sistem economic real cu un altul. Deoarece nici un set de criterii nu este considerat satisfacator de catre specialisti, se īncearca  studierea performantei unui sistem economic prin prisma unor analize multicriteriale si pluridimensionale.

3.2. Factorii care influenteaza rezultatele economice

Īn cadrul economiei reale nu īsi gasesc aplicabilitatea decāt anumite parti ale modelelor teoretice pure, pe care le prezinta si analizeaza teoria economica, īntrucāt economia reala este rezultatul unei mixturi de componente economice ce combina elementele pietii, ale planului proprietatii publice si a celei private, a stimulentelelor materiale si a celor morale etc. Īn acest sens rezultatele economice ale oricarui sistem sunt rezultatele acestor factori care interactioneaza īn cadrul acestuia.

Īncercarea de a evalua cāt mai exact rezultatele economice, de a apropia un sistem economic real de un model teoretic este foarte complexa si īn cele mai multe cazuri ramāne o problema nerezolvata īnca. Mai mult decāt atāt, diversele aplicatii empirice fac dificila, daca nu chiar imposibila, furnizarea de instrumente care sa permita o masurare cantitativa deplina a rezultatelor (performantelor) unui sistem economic.

 Analiza impactului unui sistem economic asupra rezultatelor finale īn aplicatiile empirice trebuie sa ajute sa se īnteleaga ce se ascunde īn spatele unor concepte generice ca: socialism de piata, socialism planificat sau capitalism.

Preocuparea pentru cuantificarea rezultatelor sistemelor economice este o problema actuala[2]. Īn acest sens este necesara gasirea unei modalitati concrete, stiintifice de evaluare a acestor rezultate. Acest lucru se poate realiza īn baza urmatoarei relatii matematice:

O  = f (ES; ENV; POL;)

unde:

O -     reprezinta functia f ce analizeaza modul īn care un

           sistem economic (ES) influenteaza rezultatele   

           economice obtinute;

            ES -    sistemul economic analizat;

            ENV - factorii de mediu (rezultatele obtinute depind de diferiti

                      factori ai sistemului economic precum: gradul de  

                      īnzestrare  cu resurse naturale, gradul de dezvoltare 

                      economica, dimensiunea - marimea economiei, gradul

                      de īnzestrare cu capital si munca, alte evenimente -

                      factori aleatori);

            POL - politicile economice promovate de fiecare sistem

                      economic īn parte.

Figura 3.1. ofera o imagine a problemei metodologice de determinare a impactului sistemului asupra rezultatelor economice ale acestuia. Īn analiza rezultatelor finale trebuie sa se tina cont si de factorii de mediu si de politicile economice promovate de catre orice sistem economic.

   

Fig.3.1. Factorii care influenteaza rezultatele economice

Exemplu: īn perioada anilor '80 productivitatea muncii īn Uniunea Sovietica era mult mai redusa comparativ cu cea īnregistrata īn S.U.A. sau tarile puternic industrializate din Occident[3]. Nivelul acesteia poate fi o consecinta a sistemului socialist planificat, a factorilor de mediu, a politicilor aplicate īn cadrul acestui sistem,  sau poate fi rezultatul unei combinatii a acestor elemente?

Raspunsul la acesta īntrebare nu poate fi usor de gasit, īn primul rānd īntrucāt gradul de dezvoltare economica din Uniunea Sovietica (masurat ca venit pe cap de locuitor) este mult īn urma comparativ cu S.U.A. si Europa Occidentala. Īn al doilea rānd, productivitatea muncii se afla īn strānsa concordanta cu gradul de dezvoltare economica a sistemului analizat. Acest decalaj de productivitate poate fi pus īn totalitate fie pe seama factorilor de mediu, fie pe seama sistemul economic existent īn acesta tara? Aceste īntrebari sunt esentiale īn problematica evaluarii performantelor unui sistem economic.

Īn cadrul unei astfel de analize un rol important īl are si  politica de utilizare a factorilor dar si  relatia acesteia cu sistemul economic. Se iau urmatoarele doua cazuri:

·              sistemul economic socialist planificat care are ca obiectiv cresterea economica;

·              sistemul socialist planificat care are ca obiectiv tendinta de a construi economii relativ īnchise.

Sistemul economic socialist planificat care are ca obiectiv cresterea economica afecteaza īn mod direct rezultatele economice, sistemul socialist planificat fiind direct interesat īntr-o asemenea alocare a resurselor care sa permita atingerea obiectivului propus. Īntrebarea care se ridica este urmatoarea: poate fi considerata aceasta prioritate un obiectiv al politicii economice, sau aceasta apare ca implicita īntr-un sistem socialist planificat?

Al doilea caz este dat de tendinta sistemului socialist planificat de a construi economii relativ īnchise, ceea ce afecteaza potentialul de comert exterior a unor astfel de sisteme. Aceasta aversiune fata de comertul exterior afecteaza rezultatele economice prin impactul direct asupra structurii industriale, preturilor bunurilor si asupra eficientei economice īn general. Īnca odata se naste īntrebarea daca aversiunea fata de comertul exterior poate fi considerata implicita pentru sistemul socialist planificat?

Politica de utilizare a factorilor are īn vedere toti acei factori economici īn situatia īn care acestia pot fi modificati fara ca ei sa modifice fundamental sistemul economic īn care se regasesc. Un factor poate fi considerat ca fiind un atribut direct al sistemului economic doar īn situatia īn care acesta poate fi modificat fara ca el sa determine o modificare a sistemului economic. O asemenea abordare permite sa se īnteleaga care sunt diferentele dintre influentele politicilor si influentele sistemului.

Politicile tind sa fie analizate īn strānsa corelatie cu sistemul economic; ele sunt la fel de importante īn evaluarea rezultatelor sistemului. Īn cele mai multe cazuri, aversiunea fata de comertul exterior conduce la standarde de viata mai reduse decāt īn sistemele economice care au permis specializarea internationala a acestuia.

Standardul de viata este deseori utilizat ca indicator de performanta al unui sistem economic. Aceasta slabiciune poate fi atribuita sistemului economic sau politicilor promovate de catre acesta? Pentru a īntelege impactul sistemului economic asupra rezultatelor economice, trebuie mai īntāi sa īntelegem impactul tuturor celorlalti factori de mediu sau al politicilor promovate. Īn alte discipline economice, sistemul economic este predefinit si pot fi mai usor de delimitat efectele schimbarilor unei variabile asupra rezultatelor economice. Un analist economic trebuie sa determine impactul sistemului si al factorilor asupra rezultatelor economice.

3.3. Evaluarea rezultatelor economice. Criterii de

       analiza               

Cānd rezultatele economice a diferitelor sisteme sunt comparate, se doreste a se determina care sistem economic este mai performant īn īndeplinirea sarcinilor propuse. Cum vor fi evaluate rezultatele economice diferite pentru a decide care este mai bun? Pentru aceasta trebuie avute īn vedere urmatoarele probleme:

  • Prima, pentru a evalua rezultatele unor sisteme economice  diferite este necesar stabilirea unui set de criterii de performanta, īn baza caruia acestea sa fie analizate. Datorita faptului ca specialistii nu cad de obicei de acord asupra criteriilor de evaluare, selectia tinde sa fie subiectiva.

·        A doua, chiar daca specialistii sunt de acord cu aceste criterii de evaluare, nu exista consens asupra modului lor de combinare (ponderarea) pentru a se putea realiza o analiza a  rezultatelor economice. Īn asemenea cazuri, rezultatele partiale trebuie sa fie adunate si ponderate īn vederea agregarii. Acesta va genera un singur flux de indicatori care va permite realizarea de comparatii īntre diverse sisteme economice ce caracterizeaza statele lumii. Evident, ponderea aleasa va determina valoarea indicatorului, dar si aceasta poate fi considerata subiectiva si depinde de valorile īnregistrate de observator.

Orice sistem economic are ca obiectiv maximizarea valorii rezultatelor economice, iar ca subiect constrāngerile impuse de sistemul economic (ES), politicile promovate (POL), si factorii de mediu (ENV), care includ si constrāngerile de resurse si de tehnologii:

Maximum : O ;

f(ES, ENV, POL);

max O = f(ES, ENV, POL)

Pornind de la acesta functie, evaluarea performantelor unui sistem economic poate fi, cel putin teoretic, o problema simpla. Dupa corectia diferentelor (abaterilor) generate de politicile promovate si factorii de mediu, nu  ramāne decāt sa se determine care sistem economic a generat cele mai mari performante.

Īn aceste conditii, odata stabilite criteriile de evaluare nu ramāne decāt sa se calculeze performantele cu ajutorul unei relatii de forma:

                                                O = å ajoj                                           (3.3) 

 unde:   

oj - reprezinta rezultatele economice dorite sau nedorite (daca   

       sunt negative);

aj - importanta relativa a diferitelor rezultate.

Exemplu: Fie un sistem economic X cu variabile A si B care genereaza rezultate economice cuantificabile prin valorile 5 si 9. Variabilele luate īn calcul pot influenta  rezultatele sistemului economic īn proportie 0,2 respectiv 0,8. Rezultatul final ce caracterizeaza sistemul este īn baza formulei de mai sus cuantificat de valoarea Z = 0,2 x 5 + 0,8 x 9 = 8,2.

Sistemul economic Y, analizat prin prisma altor doua variabile C si D are de asemenea doua rezultate date de valorile 5 si 9, dar care prezinta importante diferite īn analiza criteriilor de evaluare ale sistemului 0,3 si respectiv 0,7. Rezultatul final: Z = 6,2.

Din analiza celor doua sisteme X, respectiv Y, se observa ca desi rezultatele sunt identice, utilizarea unor ponderi diferite  a atributelor ce le pot influenta arata ca sistemul X este superior ca performanta sistemului Y. Ponderile devin semnificative īn interpretarea rezultatelor obtinute de orice sistem economic. 

Ecuatia de mai sus rezuma īn īntregime problematica analizata[4]. Deoarece societatile (sistemele economice) īn functie de obiectivele urmarite repartizeaza ponderi diferite (aj) rezultatelor economice obtinute (oj), masura performantelor economice a acestora depinde nu numai de aj ci si de oj, ceea ce īnseamna ca aceste rezultate economice analizate sunt subiective de cele mai multe ori. De exemplu, un sistem economic poate considera prioritar cresterea economica, si va determina o alocare corespunzatoare a resurselor. Īn acest sens se va acorda o pondere redusa  altor obiective (exemplu: rata somajului). Īn cazul acestui scenariu, primul sistem va fi mai performant īn termeni de crestere economica, īn timp ce al doilea sistem de exempu va fi mai performant īn termeni de stabilitate a preturilor. Īntrebarea care apare este: ce sistem economic va fi mai performant comparativ cu celalalt? Raspunsul la aceasta īntrebare depinde de judecata de valoare personala a analistului, care va trebui sa stabileasca obiectivul mai important.

         3.4. Determinarea prioritatilor sistemului

Cum sunt prioritatile nationale determinate īn practica? Existenta unui numar mare de elemente subiective nu īnseamna ca nu pot fi stabilite concret, mai ales ca o serie de prioritati se modifica de-a lungul timpului odata cu sistemul economic.

Determinarea prioritatilor nationale difera de la un sistem la altul. Īn societatile īn care puterea politica este puternic centralizata aceasta exercita un control decisiv asupra stabilirii obiectivelor nationale. De exemplu īn fosta Uniune Sovietica, Partidul Comunist a jucat, istoric vorbind, un rol dominant īn stabilirea obiectivelor sistemului economic. Aceasta nu īnseamna ca  alte forte nu au influenta asupra rezultatelor sistemului, dar rolul lor este relativ limitat. (Īn tarile ex-socialiste , unde puterea politica era substantial concentrata, procesul de modernizare - dezvoltare a acestor sisteme a condus la formarea unor grupuri de interese care exercitau o anumita influenta asupra procesului decizional).

Īn societatile democratice capitaliste, stabilirea prioritatilor este putin mai complicata. Complexitatea este reflectata īn diverse aranjamente prin care indivizii īsi pot exprima preferintele prin vot. Votul poate indica preferinta pentru anumiti candidati politici care au pozitii diferite asupra problemelor nationale, ori dau impulsuri pietii indicānd ce bunuri si servicii sunt dorite. Oricum grupurile de presiune ca: asociatiile patronale, uniunile comerciale, asociatiile de producatori pot sa-si exercite o influenta substantiala, chiar daca votul majoritatii predomina īn fata intereselor minoritatii. De asemenea, chiar si īn societatile democratice, puterea se concentreaza doar īn māinile unui numar redus de persoane care detin bogatia, sau īn māinile unor grupuri de lobby  sau corporatii, acestea jucānd un rol important īn stabilirea obiectivelor nationale. Īntr-o societate democratica schimbarile au loc mai īncet, īn timp ce īntr-o societate unde puterea este centralizata, schimbarile pot avea loc mai repede chiar daca nu sunt neaparat revolutionare.

Īnainte de a considera ca obiectivele economice ale unui sistem au fost stabilite, o alta problema trebuie rezolvata. Daca toate obiectivele sunt laudabile (importante) de ce nu sunt toate puse īn practica? Din pacate anumite obiective nu pot fi atinse decāt prin sacrificarea altora. Necesitatea de a alege anumite obiective si de a renunta la altele este o consecinta a resurselor limitate, care determina orice sistem economic sa produca cantitati limitate de bunuri si servicii. Īntr-adevar alegerea trebuie facuta tinānd cont de obiectivele propuse.

Natura obiectivelor nu este īntotdeauna bine definita. Poate somajul din S.U.A. sa fie redus fara o crestere a inflatiei? Poate sistemul economic centralizat sa sustina concomitent o crestere rapida a P.N.B. cāt si a cheltuielilor militare? Existenta unei limite īn realizarea obiectivelor este importanta din cel putin doua puncte de vedere. Primul nu se poate crea un sistem economic performant, fara a face o analiza a celor mai bune optiuni de alocare a resurselor. A doua, cānd un obiectiv trebuie sacrificat, pentru atingerea altuia, sistemul nu trebuie criticat pentru aceasta alegere.

3.5. Criterii de performanta

Īn evaluarea rezultatelor economice se utilizeaza un set de criterii de performanta,care vor fi aplicate īn general.  De retinut ca o asemenea lista va omite anumite criterii (exemplu: cel al puterii militare sau al calitatii mediului) ce sunt apreciate ca fiind importante doar pentru anumiti analisti. Cele mai frecvente criterii pentru evaluarea rezultatelor economice sunt:

·        cresterea economica;

·        eficienta;

·        distributia venitului;

·        stabilitatea macroeconomica (stabilitatea ciclica, inflatie, somaj);

·        obiectivele de dezvoltare economica;

·        viabilitatea sistemului economic.

Īn utilizarea acestor sase criterii de performanta, analiza se va desfasura īn trei etape. Īn primul rānd, se examineaza fiecare criteriu si totalitatea relatiilor de interdependenta care apar īntre acestea. Īn al doilea rānd, pe masura ce se vor construi modelele economice (capitalism, socialism), vor fi generate ipoteze despre cum fiecare sistem se va situa fata de fiecare criteriu analizat. Īn al treilea rānd, se analizeaza un sistem economic real īn dinamica, si se vor face comparatii īntre aceste sisteme (teoretice si reale) pe baza criteriilor predefinite.

3.5.1. Cresterea economica

Probabil cel mai utilizat indicator economic este "cresterea economica". Cresterea economica se refera la sporirea volumului rezultatelor pe care un sistem economic īl genereaza īntr-o anumita perioada de timp, altfel spus  sporirea venitului pe cap de locuitor.  Acest criteriu prezinta interes īn analiza oricarui sistem, deoarece o importanta deosebita īl are si conceptul de "bunastare economica a populatiei", care poate fi definit, aproximativ, prin volumul bunurilor si serviciilor per cap de locuitor (avute la dispozitie de o singura persoana).

Modificarile intervenite īn venitul pe cap de locuitor de-a lungul timpului presupun schimbari implicite ale "bunastarii economice" a populatiei īn aceleasi directii. Utilizānd aceasta interpretare, se poate evalua gradul diferit de bunastare a diverselor sisteme economice, la un moment dat, sau de-a lungul timpului, sau se pot realiza analize comparative ale ratelor de crestere pentru sistemele cele constituie obiectul analizei.

Deoarece cresterea economica este un indicator de performanta, cu o arie de utilizare mare si cu diverse acceptiuni, se impun cāteva observatii pentru a evita eventualele confuzii ce pot sa apara pe parcursul analizei. Īn primul rānd apar cāteva probleme de evaluare a cresterii economice, mai ales cānd se fac comparatii īntre sisteme diferite. Īn al doilea rānd, este dificil de identificat cauzele unor cresteri economice diferite. Aceste diferente pot fi consecinta sistemului economic, dar pot fi si rezultatul factorilor de mediu sau al politicilor economice aplicate.

Procesul de crestere economica este asa de complex īncāt este dificil a se realiza o descriere corespunzatoare, si nu īntotdeauna exista certitudinea de a fi siguri de impactul sistemului asupra cresterii economice. De exemplu, cresterea economica  arata gradul de dezvoltare al unui sistem. Atunci cānd se compara cresterea economica a doua sisteme de-a lungul timpului, unde fiecare sistem porneste de la o baza diferita, se asteapta "ceteris paribus", la performante diferite ale acestui indicator.

Īn al treilea rānd, exista o legatura insuficient definita īntre cresterea economica si cresterea calitatii vietii. Cresterea economica apare ca rezultat al formarii de capital, dar pentru a creste stocul de capital este necesar un proces continuu de economisire. Existenta unei rate de economisire mai ridicata la generatia prezenta va determina o īmbunatatire a standardului de viata pentru generatiile urmatoare.

Decizia de a reduce sau a renunta la consumul prezent īn favoarea unui consum viitor este specifica fiecarui sistem economic, optiunea apartinānd īn primul rānd consumatorului sau planificatorului. Rezultatul acestei decizii are un impact direct asupra cresteri economice si asupra standardului de viata curent.

De-a lungul timpului, s-a argumentat ca sistemul capitalist subevalueaza constant meritele consumului viitor si realizeaza prea putine masuri de acumulare a unor rezerve. Īn acest sens, anticipam o rata de economisire mai mare īn sistemul socialist ceea ce genereaza o crestere mai rapida a stocului de capital si "ceteris paribus" (īn sensul de implicit) o rata de crestere economica mai mare. 

          

3.5.2. Eficienta

Al doilea criteriu de evaluare a performantei unui sistem economic este eficienta economica. Conceptul de eficienta economica se refera la utilizarea efectiva a resurselor de care dispune un sistem economic (se includ aici si cunostintele), la un moment dat "eficienta statica", sau de-a lungul timpului - "eficienta dinamica". Eficienta statica si dinamica sunt interdependente īntr-o maniera complexa, dar ambele īntr-un sens multidimensional depind de o varietate de factori.

Conceptul de eficienta economica poate fi ilustrat prin intermediul frontierei (limitei) posibilitatilor de productie asa cum reiese din figura 3.2.


Figura 3.2. Curba posibilitatilor de productie

Curba posibilitatilor de productie (AB) ilustreaza toate combinatiile posibile ale producatorilor si consumatorilor de bunuri pe care un sistem economic este capabil sa le produca la un moment dat prin utilizarea resurselor disponibile cu maximum de eficienta; arata ca, raportat la resursele existente, sistemul economic are o lista de optiuni privind utilizarea acestora. Sistemul economic trebuie sa aleaga o anumita optiune, care se regaseste pe curba AB. Īn societatile capitaliste, ponderea cea mai mare īn determinarea optiunii de productie o au consumatorii, pe cānd īn societatile socialiste, planificate, decizia apartine celor care realizeaza planificarea.

Alegerea unui punct pe curba AB este arbitrara.  Se pot alege alte obiective si se vor examina noile optiuni. Frontiera posibilitatilor de productie este folositoare pentru a ilustra conceptul de eficienta economica. S-a precizat deja ca AB reprezinta capacitatea unui sistem economic concret la un anumit moment dat. Conceptul de "eficienta statica" presupune un sistem economic ce opereaza pe curba posibilitatilor de productie, spre exemplu īn punctul P'.    Optiunile de productie dincolo de curba AB sunt imposibil de realizat la acel moment, optiunile de productie īn interiorul curbei AB fiind posibile dar ineficiente. Un sistem economic care are capacitatea de a produce pe curba AB, dar care produce īn punctul P' este static ineficient, deoarece ar putea sa produca īn punctul P mai multe bunuri fara o crestere a resurselor utilizate.

Conceptul de "eficienta dinamica" se refera la abilitatea unui sistem economic de a-si īmbunatati capacitatea de productie de bunuri si servicii de-a lungul timpului fara a creste inputul de capital sau forta de munca. "Eficienta dinamica" este indicata de translarea curbei posibilitatilor de productie de la AB la CD (fara o crestere a resurselor), distanta acestei translari indicānd modificarea eficientei economice īn alocarea resurselor.

Ca alti indicatori care evalueaza performanta unui sistem, eficienta statica si dinamica este un subiect complex. Abordarea cea mai potrivita pentru a masura eficienta statica este aceea de a calcula productivitatea, ca raport īntre output-ul economic si input-ul corespunzator. Eficienta dinamica este cuantificata ca variatia acestui raport de-a lungul timpului

Cresterea economica si eficienta dinamica sunt doua concepte diferite. Rezultatele unui sistem economic se pot mari prin cresterea eficientei (cautānd modalitati mai bune de a face lucruri cu aceleasi resurse), ori prin cresterea utilizarii unui factor de productie , dar la o rata constanta. Īn primul caz  se vorbeste de o crestere intensiva, iar īn al doilea caz  de o crestere extensiva. 

  

3.5.3. Distributia venitului

Distributia venitului īntre participanti, īn cadrul unui sistem economic constituie al treilea criteriu de evaluare a performantei. Tehnic, distributia venitului este masurata fie prin curba lui Lorenz, fie prin coeficientul lui Giani, asa cum rezulta si din figura 3.3.

Abilitatea de a masura distributia venitului nu raspunde si la īntrebarea: din ce este alcatuita acesta distributie? Īn anumite situatii definitia distributiei veniturilor poate fi dificila (de exemplu, acolo unde 1% din populatie primesc 95% din venitul total), iar īn acesta situatie constructia unor judecati de valoare despre modul de distribuire a venitului devine mult mai dificila.


Figura 3.3. Cuantificarea inegalitatii venitlui- Curba lui Lorenz

Ce reprezinta o distributie echitabila a venitului? Echitatea presupune dreptate, dar ceea ce este considerat "drept" difera de la un caz la altul sau de-a lungul timpului. Unul din criteriile de "dreptate" poate implica o recompensa acordata tuturor acelora care contribuie la realizarea procesului de productie. Īn societatile capitaliste, venitul personal este determinat de capitalul uman si capitalul fizic, precum si de preturile stabilite de mecanismul pietei. Veniturile diferite reflecta diferente īn eforturile depuse (rezerva de forta de munca) si īn utilizarea capitalului (rezerva de capital). Distributia venitului pe piata poate fi modificata si de sistemul fiscal si de serviciile sociale acordate de catre stat cetatenilor unei tari. Decizia guvernelor de a redistribui veniturile pe principii echitabile continua sa constituie o problema controversata īn societatile capitaliste.

Īn socialism, factorii de productie sunt, cu exceptia fortei de munca, īn proprietatea statului (proprietate publica). Asadar, chiar daca ideologia marxista specifica, ca forta de munca este singurul input productiv, distribitia venitului va fi diferita īn acest sistem. Capitalul si pamāntul sunt īn proprietate publica, īn cadrul societatilor socialiste, si de aceea cāstigurile generate de catre acesti factori de productie revin statului si nu direct fiecarui individ care contribuie la realizarea procesului de productie.

Care este relatia dintre eficienta unui sistem economic si distributia venitului? Īn particular, cum se pot explica inegalitatile din sistemele capitaliste, chiar si din cele socialiste, fara a evalua eforturile depuse, capitalul fizic si nu īn ultimul rānd riscurile asumate? Impunerea fiscala progresiva (īntālnita īn capitalism), sau egalitatea salariilor dictata de catre stat (īntālnita īn socialism) pot influenta direct libera initiativa si performantele indivizilor? Toate aceste īntrebari genereaza o vasta preocupare de interes teoretic.

Īn primul rānd, trebuie retinut ca obiectivele unui sistem economic pot fi īn conflict cu prioritatile, iar optiunile de a le pune īn practica sunt diverse. Se pot īntālni astfel obiective sociale, spre exemplu eliminarea saraciei, ce pot fi transpuse īn viata reala fara a afecta eficienta economica.   

Īn al doilea rānd, analizānd diferitele sisteme economice existente astazi īn lume, se evidentiaza faptul ca relatia echitate -  eficienta presupune un mod de acumulare diferit de la un sistem la altul.

 

3.5.4. Stabilitatea macroeconomica

Al patrulea criteriu ales pentru a evalua performanta unui sistem economic este stabilitatea acestuia. Prin stabilitate se īntelege absenta unei fluctuatii semnificative a ratei de crestere economica, mentinerea unei rate a somajului acceptabile si evitarea unei inflatii excesive. Stabilitatea macroeconomica este un obiectiv dezirabil din doua motive. Primul este acela ca diferite segmente ale populatiei sunt afectate de instabilitate. Indivizii cu venituri fixe sunt lezati de inflatia neanticipata, oamenii saraci sunt afectati de somaj. Īn al doilea rānd, instabilitatea ciclica poate conduce la pierderi de output, facānd astfel ca sistemul economic sa opereze īn interiorul curbei posibilitatilor de productie.

Sistemele economice capitaliste au fost si sunt afectate, istoric vorbind, de fluctuatiile ciclice ale activitatii lor economice. Īn sistemele centralizate, socialiste, activitatea economica agregata (inclusiv investitiile), sunt subiectul planificarilor. Cu toate acestea si activitatea economica specifica sistemelor economice socialiste poate cunoaste evolutii ciclice (generate de exemplu de socurile externe), dar amplitudinea este mult mai redusa decāt a acelora ce caracterizeaza sistemele economice capitaliste.

Problema stabilitatii ce vizeaza cresterea economica este de o importanta practica covārsitoare. Pierderile potentiale la un moment dat pot avea efecte directe asupra stabilitatii economice a oricarui sistem. Un sistem care, datorita instabilitatii ciclice, nu reuseste sa-si puna īn valoare īntregul potential īn anumite momente de timp, nu poate sa sustina o rata de crestere de-a lungul timpului.

Problema instabilitatii ciclice, durata si tipologia acesteia, se pot constitui īn indicatori care pot defini succesul oricarui sistem economic.

Inflatia, a doua modalitate de evidentiere a instabilitatii economice, se poate manifesta īn forme diverse, ca de exemplu cresterea generalizata a preturilor, ori poate fi mascata printr-o administrare fortata a preturilor de catre stat. Īn sistemul capitalist, inflatia se manifesta īn formele deja cunoscute, īn sistemul economic socialist de cele mai multe ori aceasta este mascata prin diverse metode. Īn oricare din cele doua situatii, inflatia excesiva este vazuta ca un fenomen indezirabil, ce distorsioneaza calculele economice si genereaza utilizarea pe scara larga a barterului alterānd distributia venitului.

somajul excesiv este considerat īn orice sistem economic ca fiind un mare dezechilibru. Acesta implica pe lānga somajul propriu-zis si utilizarea mai redusa a resurselor de care dispune un sistem la un moment dat. Este dificil, oricum, de evaluat factorii cauzali care genereaza acest fenomen īn diferitele sisteme economice analizate. De aceea este imposibil sa se realizeze comparatii īn ceea ce priveste acest indicator. Datorita faptului ca īn sistemele economice socialiste, centralizate, nu exista raportari statistice oficiale īn legatura cu acest indicator, se considera ca īn aceste tari somajul a fost lichidat. Mai mult decāt atāt, definitia standard a somajului ("somerii sunt toti aceia care cauta loc de munca, dar care nu gasesc o slujba"), lasa loc la diverse interpretari. Economistii au demonstrat ca īn practica se regasesc mai multe forme de somaj.

Alte definitii nu reusesc sa cuprinda totalitatea formelor de somaj, īn practica se īntālnesc locuri de munca cu timp partial, sau locuri de munca cu timp total (integral) dar, unde angajatii nu īsi utilizeaza totalitatea aptitudinilor (deprinderilor). Apare asadar un somaj mascat, specific de regula sistemelor socialiste. Chiar daca somajul mascat si somajul propriu-zis sunt doua forme diferite, pot genera efecte identice asupra capacitatii de utilizare a fortei de munca. Este situatia tipica cānd pentru o munca care poate fi facuta de cinci persoane sunt angajate zece.

La prima vedere, stabilitatea economica apare ca un criteriu de performanta important, dar obiectivele sistemului nu trebuiesc sacrificate īn īncercarea de īndeplinire a acestuia. Daca ar exista un sistem economic ce garanteaza locuri de munca tuturor, important este de stiut care va fi efectul asupra liberei initiative si asupra eficientei īn munca. Īntr-un asemenea sistem exista tentatia de a pastra active firmele ineficiente din dorinta de a avea o stabilitate pe piata fortei de munca, cu efecte directe asupra eficientei acestora.  

3.5.5. Obiectivele de dezvoltare

Criteriile de performanta puse īn discutie sunt cunoscute si familiare tuturor specialistilor. Foarte putini sunt aceia care le considera neimportante, contradictiile aparānd īn principal īn legatura cu ponderea acestora īn analizele efectuate. La fel de importante sunt si obiectivele de dezvoltare ale unui sistem economic si multi economisti se īntreaba daca nu sunt sau ar trebui analizate īn calitate de criterii de performanta separate.

Majoritatea populatiei lumii traieste astazi īn saracie, si de aceea problema lor primordiala este legata de dezvoltarea economica a sistemelor īn care acestia traiesc. Pe de alta parte, tarile industrializate au tendinta de a acorda o greutate mai redusa acestei probleme decāt īn cazul tarilor īn curs de dezvoltare, ambele categorii de tari fiind interesate de analiza comparativa a sistemelor, īn contextul dezvoltari lor economice si sociale.

Poate un sistem economic asigura o dezvoltare economica mai rapida comparativ cu altul? Raspunsul la aceasta īntrebare poate fi dat daca se evalueaza performanta sistemelor economice īn strānsa corelatie cu capacitatea acestora de a-si atinge obiectivele.

Sistemul economic care va atinge cele patru obiective definite la īnceputul analizei, va realiza implicit si obiectivele de dezvoltare economica. De asemenea, trebuie mentionat ca sistemele capitaliste s-au dezvoltat initial fara a avea definite anumite obiective. Pe de alta parte economiile socialiste planificate au definit un set de prioritati care sa permita o dezvoltare economica rapida, mult mai importante decāt alte obiective (este binecunoscuta expresia "sa construim socialismul"). Īn aceasta lumina  se īntelege de ce fosta Uniune Sovietica vorbea cu entuziasm despre cresterea economica ca principal obiectiv. Prin extensie, si celelalte sisteme socialiste au preluat acest obiectiv,  utilizāndu-se īn literatura de specialitate  din est mult mai mult decāt īn literatura vest-europeana.

Economiile socialiste planificate  puteau argumenta probabil, ca exista o distinctie, o delimitare īntre obiectivele de crestere si obiectivele dezvoltarii economice. Pentru acestea, dezvoltarea economica fiind vazuta ca o crestere a fiecarei ramuri economice si a modificarilor structurale, idee impartasita si de anumiti economisti din Vest. Se ridica īnsa urmatoarea īntrebare: poate un sistem economic sa produca modificarile structurale cerute de dezvoltarea economica?

si īn legatura cu aceasta īntrebare exista dispute determinate de cauzele care genereaza dezvoltarea economica, modelul statistic fiind diferit de la un sistem la altul, fie ca sunt tari dezvoltate sau  īn curs de dezvoltare. Modelul sectorial este binecunoscut: capitalul si forta de munca sunt utilizate īn proportie crescānda īn sectorul industrial concomitent cu o reducere a ponderii sectorului agricol, cresterea sectorului urban fiind proportionala cu reducerea sectorului rural etc.

Analiza tendintelor evolutive, urmarite la nivel structural, īntre diferitele sisteme  la un moment dat sau īn dinamica, au evidentiat o buna īntelegere a caii de dezvoltare aleasa de catre un sistem economic particular. Autoritatile occidentale au identificat "calea dezvoltarii socialiste", īn care la un anumit nivel de dezvoltare economica, procentul investitiilor este relativ mai ridicat comparativ cu cel existent īn sistemele capitaliste. Exista o tendinta de a favoriza sectorul industrial fata de cel agricol, din punct de vedere al investitiilor, de a promova industria grea comparativ cu industria usoara, de a mentine sectorul agricol intensiv īn munca, si cel industrial intensiv īn capital, si de a minimiza   costurile secorului urban.

Īn economiile planificate, centralizarea puterii īn māinile planificatorilor (statului), a facilitat ajustari rapide ale modificarilor structurale ale sistemului economic. Īn economiile capitaliste, pe de alta parte, aceste modificari structurale au loc relativ lent, ca raspuns la influentele fortelor pietei. Comparatiile īntre diferite sisteme economice nu iau īn considerare doar modificarile structurale existente la un anumit nivel al dezvoltarii, trebuind sa tina cont si de viteza cu care aceste modificari se realizeaza. Īn particular se va examina posibilitatea ca aceste modificari structurale sa fie convergente la un moment dat, sau ca tendinta evolutiva.

3.5.6. Viabilitatea sistemelor economice

Optimul pentru un sistem economic īl reprezinta viabilitatea acestui pe termen lung. Ipoteza principala a economistilor, de factura marxista, este aceea ca de-a lungul istoriei "sistemele economice superioare" le īnlocuiesc pe cele "inferioare". Dupa modelul marxist, capitalismul īnlocuieste feudalismul, iar socialismul īnlocuieste capitalismul. Sistemele inferioare sunt macinate de contradictii interne, ceea ce face imposibil ca acestea sa supravetuiasca de-a lungul timpului. Marx a descris capitalismul ca pe un sistem economic instabil, ce sufera de un numar insurmontabil de contradictii interne, care vor conduce la un eventual colaps si īnlocuirea acestuia cu un sistem economic superior, cu socialismul.

De la īnceputul experimentului sovietic, al socialismului planificat si pāna la extinderea lui la peste o treime din populatia lumii, au existat puternice dispute asupra viabilitatii pe termen lung. Mai mult decāt atāt discutiile au fost focalizate asupra performatelor economice relative realizate de socialismul planificat. Majoritatea expertilor au apreciat ca socialismul planificat, desi ineficient īn prezent, va fi capabil sa supravetuiasca de-a lungul timpului, dar la nivele reduse de eficienta si bunastare economica.

            Evenimentele de la sfārsitul anilor '80 au ilustrat fara putinta de tagada, problema viabilitatii pe termen lung a socialismului planificat. Īn aceste conditii principalul obiectiv al reformei din fosta Uniune Sovietica si din Europa de Est este acela de a transforma sistemul economic planificat īntr-un sistem economic de piata. Clasa politica a renuntat la sistemul economic planificat datorita incapacitatii acestuia de a furniza o dezvoltare economica sustinuta care sa-i mentina durabilitatea īn timp.

Printre alte criterii de performanta: ca eficienta economica, distributia venitului, stabilitatea economica si obiectivele dezvoltarii, viabilitatea pe termen lung a unui sistem economic se constituie īntr-un criteriu de performanta foarte important. Daca un sistem economic nu poate supravietui, acesta se dovedeste a fi clar inferior īn comparatie cu alte sisteme economice care realizeaza acest lucru.

Este prematur pentru a declara "demisia" definitiva din istorie a socialismului planificat. Trecerea de la socialismul planificat a fostei Uniuni Sovietice si a tarilor din Europa de Est, la economia de piata nu poate fi apreciata īnca ca un proces ireversibil. Existenta socialismului planificat īn China, Cuba si īntr-un numar de alte tari vine sa īntareasca aceasta idee.



[1] M. Bornstein -"Comparative Economic Systems: Models and Cases", 3rd, ed. Homewood, ILL: Irwin, 1974, Ch.1

[2] A. Eckstein - "Comparison of Economic Systems: Theoretical and Methodological Approaches", Berkeley: University of California Press, 1971, Ch.2

[3] A.Bergson -"Comparative Productivity", American, Economic, Review, 77 June 1987, pg.342-357

[4] J.M.Montias -"The Structure of Economic Systems, New Haven: Yale University Press, 1976, Ch.3


Document Info


Accesari: 2515
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )