Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Economia in spatiul carpato-danubiano-pontic in epoca antica

economie











ALTE DOCUMENTE

TIPOLOGIA INFLATIEI
Economia internationala
CONOSAMENTUL
ALEGEREA FORMEI JURIDICE DE DESFASURARE A ACTIVITATII
LUCRARE DE DIPLOMA (DISERTATIE) REGULAMENT
Surse regenerabile de energie
INTERVENTIA GUVERNULUI IN ECONOMIE UTILIZAND CORELAREA DINTRE CERERE SI OFERTA
LUCRARE DE DIZERTATIE - Bugetul municipiului Resita Constituire si alocare pe destinatii
Proiect - Societatea comerciala
Economia deschisa




Economia īn spatiul carpato-danubiano-pontic īn epoca antica

 

Descoperirile arheologice de pe īntreg cuprinsul Romāniei atesta existenta aurului pe teritoriul patriei noastre cu 2.000.000 de ani ī. Hr. Prima perioada a existentei omului este cuprinsa īn epoca paleolitica care dureaza pīna la aproximativ 10.000 ī. Hr. Aceasta etapa este caracterizata de procesul trecerii treptate de la simpla ocupare a teritoriului la locuirea lui, de īncercari de amenajare si chiar de creare a unor adaposturi. Omul paleolitic s-a deosebit de stramosul sau prin faptul ca a prelucrat piatra, reusind sa conceapa si sa faureasca aproape toate tipurile de arme din silex, lemn si os care s-au folosit si īn perioadele urmatoare. Perioada de tranzitie de la paleolitic la neolitic (10.000 - 5500 ī. Hr.) se caracterizeaza īn general prin transformari pe toate planurile: trecerea unor comunitati de la stadiul de vīnator-culegator la acela recoltator si apoi de cultivator de plante, domesticirea animalelor, ceea ce va conduce firesc spre sedentarizare, omul fiind legat de gospodarie si de vatra casei. Vīnatoarea ramīne, totusi, o activitate de baza.

"Revolutia neolitica" (55 616d39g 00 - 2500 ī. Hr.) a īnsemnat slefuirea si perforarea pietrei, dezvoltarea unor noi mestesuguri (torsul, tesutul si olaritul). Domesticirea unui numar mai mare de animale si cultivarea plantelor au dus la transformarea omului neolitic īn producator. Oamenii īsi construiesc locuinte si apar primele asezari compacte pe vaile ferite ale apelor curgatoare si pe terase. Omul neolitic foloseste pentru confectionarea unor unelte si arme primul metal - cuprul. Acest fapt, ca si alte schimbari petrecute īn viata si activitatea oamenilor, anunta epoca metalelor. Aceasta cuprinde epoca bronzului (1800 - 1150 ī. Hr.) si epoca fierului (1150 ī. Hr. - secolul I d. HR.). Īn epoca bronzului uneltele si armele de metal īnlocuiesc pe cele din piatra. Are loc prima mare diviziune a muncii - despartirea agricultorilor de pastori. Cultura materiala si spirituala a epocii bronzului a fost creata de numerosul neam al tracilor, despre care avem informatii de la Herodot. Īn perioadele de mijloc si de sfīrsit ale Hallstatt-ului s-a desavīrsit cristalizarea etno-lingvistica a geto-dacilor - denumire generica data tuturor triburilor nord-trace. Plamadirea geto-dacilor - stramosii autohtoni ai romānilor - s-a īnfaptuit īn spatiul de la nord de Muntii Haemus si a avut o īnsemnatate majora īn istoria īntregului teritoriu sud-est european. Constituiti īn puternice formatiuni politice, locuind un teritoriu īntins si generos din punctul de vedere al bogatiilor solului si subsolului, geto-dacii au atins un nivel economic ridicat īn acea perioada istorica, trezind interesul antichitatii.

       Economia īn Dacia preromana

Perioada de apogeu īn dezvoltarea societatii geto-dacice a fost marcata de momentul īntemeierii statului centralizat dac sub conducerea lui Burebista (82 - 44 ī. Hr.) si s-a īncheiat odata cu sfīrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). Īn acest interval de timp geto-dacii s-au afirmat īn plan economic, politic, militar si religios. Societatea geto-dacica era īmpartita īn clase si categorii sociale: tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii - atīti cīti erau - detineau un rol cu totul neīnsemnat īn economia geto-dacica. Principalele domenii economice care s-au afirmat īn Dacia preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si comertul.

 

Agricultura.

Asemenea celorlalte ramuri tracice, si geto-dacii erau mari producatori de cereale (orz, secara, linte, bob si multe varietati de grīu). Baza economica o formau agricultura si cresterea vitelor. Descoperirile arheologice demonstreaza ca geto-dacii foloseau plugul cu brazdar si cutit din fier, coase, seceri, sape, sapaligi, greble cu sase colti. Daco-getii cultivau intens vita de vie. Practicau tot atīt de intens apicultura si pescuitul. Cresterea animalelor a fost una dintre vechile īndeletniciri ale tracilor nord-dunareni. Pe bogatele pajisti ale Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti ai getilor era renumita atīt īn lumea greaca cīt si īn cea romana. Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important īn economia vietii getice. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor era cautat de greci pentru construirea corabiilor. Sarea era folosita de geto-daci īn conservarea pestelui si a carnii, īn argasirea pieilor dar si ca produs de schimb cu grecii si, mai tīrziu, cu romanii.

 

Mestesugurile.

Pamīntul Daciei a fost bogat īn minereuri (fier, arama, argint si aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat īnca din jurul anului 800 ī. Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie care nu au fost depasite decīt de romani. Īn atelierele geto-dacilor se confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii īn prelucrarea fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier, seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul se produceau fierastraie cu pīnze late si īnguste, topoare, scoabe, cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata geto-dacilor era īnzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vīrfuri de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru īmbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si argintul era folosit īn confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule, brose, catarame).

Ceramica geto-dacilor impresioneaza atīt prin cantitate cīt si prin calitate. Mesterii daci au īnceput sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a secolului V ī. Hr. Īn perioada de apogeu (sec. I ī. Hr. - sec. I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente elenistice, materializate īn pictarea vaselor. Culorile folosite sīnt rosu si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma sīnt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita "ceasca dacica".

 

Relatiile comerciale.

Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca s apoi cu cea romana. Īnfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin, unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se exportau grīne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile comerciale au favorizat si folosirea monedelor. Īnca din sec. V ī. Hr. aparuse īn Dacia moneda greceasca. Doua secole mai tīrziu, daco-getii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.

 

Economia īn Dacia Romana

 

Īn urma razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106 statul centralizat faurit de Decebal īsi īnceteaza existenta. O parte a teritoriilor stapīnite de Decebal au fost integrate Imperiului Roman care a creat Provincia Imperiala Dacia. Aceasta cuprindea spatiul intracarpatic pīna pe culmea Brezei si Somesului Mare, Banatul si Oltenia pīna la Jiu. Īntinse teritorii nord-dunarene au fost atribuite Provinciei Moesia Inferior: teritoriul dintre Jiu si Olt, sud-estul Transilvaniei, īntreaga Muntenie si partea de sud a Moldovei. Celelalte teritorii apartinīnd fostului stat centralizat dac erau locuite de triburile de daci liberi (Carpii, Costobocii, Dacii Mari). Provincia Dacia Romana a cunoscut importante prefaceri determinate de politica dusa de Traian si urmasii sai. Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor domeniilor vietii societatii dacice. Dacia Traiana a continuat īn linii mari viata economica a Daciei lui Decebal. Au existat, īnsa, o serie de schimbari atīt īn domeniile economice traditionale cīt si īn noile activitati economice īnregistrate īn noua provincie imperiala. Principalele sectoare economice au fost: agricultura, cresterea animalelor, mineritul si mestesugurile, comertul si circulatia monetara.

 

Agricultura.

Īn urma cuceririi romane pamīntul devine īn totalitate ager publicus, conform dreptului roman. El putea fi atribuit īn proprietate ereditara sau numai īn folosinta si a constituit un important instrument al procesului de romanizare. Agricultura, viticultura si pomicultura sīnt ocupatii de baza ale autohtonilor si colonistilor prezenti īn Dacia Romana. Se cultiva diferite soiuri de grīu, mei si secara. Activitatea din agricultura este favorizata de introducerea unor unelte si practici noi. Cresterea animalelor este confirmata de numeroasele informatii provenite din ordinele romane. Pasunile si fīnetele statului sīnt date unor arendasi - conductroes pascui - care impun taxe pentru cei ce trimit vitele pe aceste terenuri. Vitele cornute mari si mici, precum si cabalinele, constituiau una dintre marile bogatii ale Daciei Romane. Acestea erau comercializate īn celelalte provincii ale Imperiului Roman.

 

Mineritul si mestesugurile.

Prefaceri importante se petrec īn domeniul mineritului. Bogatiile subsolului Daciei - aurul si argintul - au reprezentat o puternica atractie pentru romani si unul dintre motivele cuceririi Daciei. De aceea, noii stapīni au fost preocupati de exploatarea lor cīt mai rentabila, fapt pentru care minele de metale pretioase au fost declarate proprietatea statului. Specialistii īn minerit au fost adusi mai cu seama din Iliria, unde aceasta īndeletnicire avea o veche traditie. Cele mai bogate exploatari aurifere si argintifere erau īn muntii Apuseni (Rosia Montana, Abrud si Zlatna). Īn afara de aur se mai exploatau sarea, fierul, marmura si titeiul (pacura). Sarea se extragea de la Ocna Mures (Salinae), Ocna Sibiului si Ocna Dejului. Īn ceea ce priveste marmura, ea s-a scos din carierele de la Bucova si Gradistea.

Au luat fiinta numeroase ateliere īn care se prelucrau minereurile extrase. Ceramica ocupa un loc important īn activitatea mestesugarilor. Īn atelierele lor se realizau oale, cesti, strachini dar si figurine si statuete folosite la īmpodobirea unor constructii. Au existat numeroase ateliere īn care se prelucra fierul unde se produceau unelte pentru toata gama de activitati economice si se confectionau unele arme necesare armatei romane. Īn atelierele Daciei Romane se lucrau lemnul, pielea, līna, inul si cīnepa. Mestesugarii si meseriasii erau organizati īn asociatii profesionale si religioase numite "Collegiue". Sīnt mentionate astfel de asociatii pentru mineri, leticari, plutasi, luntrasi.

 

Comertul si circulatia monetara.

Despre comertul Daciei Romane, marfurile importate si exportate, precum si negustorii de aici avem numeroase informatii. Inscriptii descoperite la Apullum mentioneaza negustorii din Provincia Dacia Apullensis constituiti īntr-o confederatie. Alte centre īn care apar negustori sīnt Sarmizegetusa, Drobeta, Ampelum si Potaissa. Din Dacia se exportau materii prime (aur, argint, sare) dar, alaturi de acestea, obiectul comertului īl faceau si cerealele, vitele, mierea de albine, lemnul si pestele. Se importau vase fine de lux (terra sigillata) din Panonnia, Gallia si malul drept al Rinului. Se mai importau stofe fine, obiecte de podoaba, arme, fructe, minereuri si vinuri sudice. Dezvoltarea comerciala este evidentiata si de descoperirile care arata ca pe teritoriul Daciei au existat īn permanenta importante resurse monetare. Populatia de la orase si sate folosea monede de aur, argint si bronz de diferite valori, unitatea de calcul fiind sestertul si denarul. Īncepīnd cu anul 246, conducerea Imperiului va permite Daciei sa emita monede de bronz purtīnd inscriptia Dacia Felix, contribuind astfel la revigorarea comertului intern si extern. 


Document Info


Accesari: 1651
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )