Pregatirea culturii de
legume este o etapa foarte importanta pentru obtinerea unor productii bogate si de
calitate
. Pregatirea trebuie sa se faca tinand cont
de urmatorii factori:
Pregatirea terenului pentru cultura
·Solul sa fie bogat in substante hranitoare, cu apa
freatica la cel putin 1 m de la suprafata si ferit de inundatii.
·Terenul sa se gaseasca in apropierea unei surse de apa
pentru udat.
·Locul sa fie drept sau usor inclinat spre sud pentru a
iriga mai usor.
·Terenul ales sa fie insorit, ferit de vanturi sau furtuni
puternice (marginit de o liziera de copaci).
·Este de preferat ca terenul
sa fie usor accesibil (drumuri, sosele), pentru a
usura transportul
.
Terenul se ara din toamna la 25-30 cm adancime.
Primavara, dupa ce s-a uscat, terenul se lucreaza cu grapa pentru a nu forma
crusta. Intr-o parte a gradinii se rezerva un loc pentru culturile care raman
pe loc mai multi ani. Amenajarea terenului consta in executarea canalelor
(santurilor ) de irigare. La impartirea terenului pe parcele se va tine cont
de modul de udare al legumelor de pe parcelele
respective, precum si de cerintele legumelor (lumina, adapost, etc.).
Pentru culturile timpurii se pot face straturi inaltate sau coborate de 10-20
cm si 1-1,3 m latime despartite de poteci late de 30 cm.
Este recomandat sa nu se cultive aceeasi planta 2 ani la rand pe acelasi loc,
deoarece productia din anul urmator va fi mai mica si mai slaba calitativ, mai
ales datorita inmultirii de boli
si daunatori, specifici culturii respective.
De retinut ca o leguma se cultiva din nou pe acceasi parcela dupa 2-4 ani.
Foarte mare importanta are fertilizarea terenului din toamna
(fertilizare de baza), prin care se asigura nevoia de hrana pentru urmatoarele
2-3 culturi.
Ingrasarea terenului se face odata cu aratura de toamna, imprastiind
ingrasamantul cat mai uniform.
Pregatirea semintelor
Pentru obtinerea unor productii legumicole mari si de calitate
este bine sa se foloseasca seminte care indeplinesc anumite conditii, si
anume:
·Soiul legumei sa fie indicat pentru zona si solul
specifice terenului
ales.
·Perioada de vegetatie a culturii (soiuri timpurii, de vara
, tarzii, etc.).
·Calitatea germinativa a semintelor si vechimea lor.
Este bine ca semintele sa se procure de la producatori autorizati sau magazine speciale. De
mare importanta este si tratarea semintelor impotriva bolilor
si daunatorilor. Semintele procurate de la producatori sunt deja tratate in
acest sens.
Ingrasamintele
Fertilizarea terenului
este bine sa se faca folosind numai ingrasaminte organice
, deoarece este mai sanatos
si pentru Dvs., cat si pentru clientii amatori de legume proaspete, care
vor aprecia acest lucru.
Solul bogat in substante hranitoare va da o recolta mai mare, iar legumele vor
fi mai gustoase si mai bune calitativ. De aceea gradina de legume trebuie
fertilizata in fiecare an.
Cel mai bun ingrasamant este gunoiul
de grajd putrezit, care se aplica de regula toamna, la
pregatirea terenului. In functie de posibilitati,
gunoiul se da in primul rand la culturile de castraveti,
vinete,
varza,
conopida,
tomate,
ardei,
cartofi,
dovlecei.
Un alt ingrasamant organic este mranita
, care se obtine in amestec din gunoi de grajd foarte bine
putrezit (2-3 ani) si resturi vegetale
descompuse.
Aceasta se foloseste in cantitati mai mici, aplicandu-se in special la
cuiburile vegetale, la plantare, insamantare sau la ingrasarea suplimentara. Compostul se prepara
destul de usor, din resturi vegetale, paie, frunze uscate, buruieni smulse la
plivit, cenusa, resturi alimentare. Toate acestea se asaza in gramada intr-un
loc mai izolat. Coama gramezii va forma o scobitura pentru ca apa de ploaie sa
se stranga si sa patrunda in interior
. In lipsa ploilor gramada se va uda periodic cu apa sau cu urina de la
animale. Odata la 3 luni, gramada de compost se intoarce si se muta alaturi,
straturile de sus asezandu-se la baza, iar cele de jos la coama. Dupa 2-3 ani
se va obtine un ingrasamant foarte valoros d.p.d.v. nutritiv, care se foloseste
la fel ca mranita.
Amanunte despre folosirea ingrasamintelor pentru fiecare tip de leguma in parte
puteti afla in paginile referitoare la aceste legume.
Obtinerea rasadurilor de legume
Legumele ce se cultiva mai
frecvent prin rasaduri sunt rosiile, vinetele si ardeii, care au cerinte mai
mari in ce priveste caldura si necesita o perioada mai mare de vegetatie pana
la recoltare.
Prin rasaduri se cultiva si plante
mai putin pretentioase, ca
varza, conopida, gulia, in scopul de a obtine productii timpurii, de asemenea
si prazul, ceapa de apa, telina, castravetii, si dovleceii, tot in acelasi
scop.
Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele
materiale: gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de rasadnita (de
"telina"); tocuri de lemn
; geamuri; rogojini. Gunoiul de grajd se
foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul
proaspat de cal, care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai
mare de caldura. Se poate folosi si gunoi proaspat de vite, fiind indicat sa
se amestece cu gunoi de cal.
Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul
scazut, nu necesita
instalatii speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la
producerea de mranita sau ca ingrasamant suplimentar. Pamantul de rasadnita,
sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in
felul urmator:
- dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, izlazuri, etc., se fac brazde
groase de 10-12 cm si lungi de 20-30 cm. Acestea se asaza in gramezi, unele
peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din timp in
timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina
care se amesteca in anumite proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip.
In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau
trifoi. Nisipul se foloseste pentru a face pamantul de rasadnita mai
permeabil si mai usor.
Proportii de amestec
pentru diferite legume:
Cultura
Mranita %
Pamant de telina %
Nisip %
Rosii
50
25
25
Ardei, vinete
40
50
10
Castraveti
40
40
20
Varza, conopida
50
25
25
Salata
25
75
-
Tocul de rasadnita
Exista mai multe variante de rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.),
insa cea mai simpla este cea cu toc pe care o vom prezenta in continuare.
Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30
cm inaltime, 4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa din metru in metru
cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5
m.
Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru rasadnita, mai
lat decat tocul, si gros de 40-70 cm. Geamurile au rol de mentinere a
caldurii degajate.
In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspat, de cca
5 cm grosime, dupa care rasadnita se acopera cu foile de geam si rogojini.
Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de
apa pe interiorul geamului), se asaza amestecul de pamant intr-un strat de
12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar rasadnita.
Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se
constata prin aparitia buruienilor. Inainte de semanat, pamantul se niveleaza
cu grebla, distrugand astfel si buruienile.
Semanatul in rasadnita se poate face in
randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte se presara un
strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o
stropitoare cu sita fina, cu apa calduta.
Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din
plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe fundul laditelor se fac cateva
gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de
1 cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in
randuri, la 4-5 cm distanta. Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar
dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile au atins
perioada optima, se planteaza in gradina.
Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in
gradina (ex. castraveti, dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in
gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate radacinile.
Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de
plastic gaurite la fund. Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi
se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare cu degetul, dupa care se
uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura.
La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume
Rasadirea in ladite
Rasadirea in ghivece
Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire,
rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce plantele incep sa
apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va
aerisi zilnic, chiar si pe timp mai racoros, ridicand brusc geamul si
lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se incalzeste, aerisirea se va
face tot mai des.
Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu
trebuie sa fie nici prea multa umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea
mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla acest lucru, se aeriseste bine
rasadnita, iar plantele bolnave se smulg.
Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli.
Combaterea coropisnitelor prin momeli se face
dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe de grau; dupa racire
se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox,
etc.) si 1 gr untdelemn.
Calirea rasadurilor se face cu scopul ca
acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la plantarea
in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica
geamurile, la inceput numai ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se
reduce la minim sau se suprima total.
Plantarea rasadurilor se va face tinand cont
de perioadele specifice
fiecarei legume, tinand cont de caracteristicile culturii respective.
Modurile de cultivare a legumelor
Legumele se cultiva prin urmatoarele metode:
Cateva soiuri de
legume ce se pot cultiva in solar cu rezultate foarte bune:
Dupa ce s-a incalzit pamantul in solar (10-15 zile de la montare si
acoperire cu folie), se ierbicideaza si se modeleaza terenul in straturi
ridicate pe rand, lasand distantele specifice fiecarei culturi intre randuri.
Plantarea rasadurilor in solar se face intre 20-25 martie la rosii, 5-15
aprilie la ardei, 1-15 aprilie la vinete.
Trebuie ca temperatura in sol la adancimea de plantare sa nu fie mai mica de
10-12 gr C. La plantare se folosesc rasaduri viguroase, sanatoase, produse in
ghivece sau cuiburi nutritive. Inainte de plantare, rasadurile se uda si se
trateaza contra daunatorilor.
Lucrari de intretinere in solar
Dupa plantare, in locul plantelor care nu s-au prins, se planteaza alte
rasaduri din acelasi soi.
Se afaneaza solul prin prasile, prima oara la 10-12 zile de la plantare, apoi
la 2 saptamani.
Legumele se iriga functie de cultura, de obicei intre randuri, aducand apa pe
santuri.
Fertilizarea se face uniform, in apropierea randurilor, incorporand
ingrasamantul in sol odata cu prasilele.
De mare importanta este dirijarea temperaturii si umiditatii, realizata prin
aerisirea solarului si irigare corecta. Aerisirea se face prin deschiderea
usilor din capete, sau prin ridicarea foliei la mijlocul solarului in zilele
foarte calduroase.
Daca nu se respecta aceste conditii, apar bolile la plante si cultura poate
fi periclitata. Combaterea bolilor se face prin masuri de igiena a culturii
(indepartarea plantelor bolnave) si tratamente fito-sanitare.
Lucrari speciale:
La rosii:
- sustinerea
plantelor pe sarme sau sfori cat mai din timp (20 zile de la plantare)
- copilitul (vezi ingrijirea rosiilor)
- carnitul plantei
la 3-4 inflorescente pentru culturile extratimpurii si 8-10 inflorescente
pentru culturile prelungite
- defolierea
frunzelor de la baza, imediat dupa plantare, si a celor ingalbenite
La ardei:
- lucrari de formare
a tufei, lasand 3-4 ramificatii; lastarii de rod se lasa in exterior si se
ciupesc la 1-2 flori, iar lastarii interiori si cei sterili se suprima
- carnitul varfului
lastarilor la 2 frunze deasupra ultimului fruct
- defolierea
frunzelor batrane
La vinete:
- ciupirea
lastarilor pana la aparitia primelor flori; se lasa 1-3 copili care se
carnesc dupa 2-3 fructe; daca apar mai multe flori la un loc se raresc,
lasand numai una
- se defoliaza
frunzele de la baza si cele care umbresc florile
Insamantarea direct in camp se face pentru obtinerea de
productii timpurii la legumele care suporta mai bine temperaturile mai
scazute, ca morcovul, patrunjelul, mazarea, ceapa, salata, spanacul, etc.
Unele seminte (morcov, patrunjel) rasar mai greu, la 20-25 zile.
Perioada de semanare la legumele de baza
Cultura
Distanta intre randuri/cm
Distanta pe rand/cm
Perioada de semanare
Morcov
20-40
7-8
1-15 III
25 V-25 VI
Patrunjel
20-40
7-8
1 III-5 IV
Ridichi de luna
15-20
6-7
1 III-15 IV
Ridichi de vara
30-40
15-18
25 IV-30 V
Ridichi de iarna
30-40
15-18
20 VI-10 VII
Sfecla rosie
30-40
18-20
1-10 IV
25 V-5 VI
Ceapa de consum
30-40
7-8
10-30 IX
20 II-10 III
Ceapa de arpagic
30-40
7-8
25 III-15 IV
Ceapa verde
15-20
5-6
1-10 XI
20 II-20 III
Usturoi
30-40
5-6
1-10 XI
20 II-10 III
Spanac
20-25
-
1-15 VIII
20 II-10 III
Salata
20-25
15-20
20 II-10 III
1-20 VIII
Fasole pastai
40-50
7-8
20 IV-10 V
Fasole uscata
40-50
7-8
25 VI-5 VII
Castraveti
80
30-50
25 IV-10 V
20 VI-10 VII
Dovlecei
70-100
40-60
25 IV-10 V
Plantarea rasadurilor in camp
Rasadurile trebuie sa fie viguroase, sanatoase, cu frunze de culoare
verde-inchis si cu radacini puternice. Perioada de plantare este in functie
de specie.
La plantare, pamantul se indeasa bine in jurul radacinilor astfel incat sa nu
ramana goluri in care sa patrunda aerul uscat de afara.
Daca terenul
nu a fost ingrasat, e bine
sa se puna 300-400 gr mranita la cuib, amestecandu-se cu pamantul.
De mare importanta este adancimea de plantare; daca e prea adanc, cresterea
plantelor va fi incetinita de lipsa aerului, iar daca plantarea se face prea
la suprafata, rasadurile se vor usca.
Udarea se face conform cerintelor culturii respective.
Tipuri de solarii
Culturile de legume timpurii si extratimpurii
se pot obtine in rasadnita, in solarii de diferite tipuri si in sere-solar.
Ne vom ocupa in mod deosebit de obtinerea legumelor in solarii, care sunt mai
usor de amenajat si necesita mai putine investitii.
Solariile sunt
constructii simple, acoperite cu folie de polietilena de 0,1-0,2 mm grosime
si in care se planteaza legume sau se produc rasaduri, primavara foarte
devreme, in vederea obtinerii de productii extratimpurii (trufandale).
Ele se monteaza cu minim 10-15 zile inainte de data plantarii, pentru ca
pamantul sa se incalzeasca.
Solarul simplu de
tip tunel este usor de realizat.
Pentru construirea acestui solar se folosesc
tije de plastic flexibile sau de fier-beton de Ã~ 6, lungi de 1,6-1,8 m.
Tijele se asaza arcuit la distanta de 1-1,5 m intre ele, infigand cele 2
capete in pamant, constituind astfel scheletul solarului.
Deschiderea arcului va fi de 70 cm, iar inaltimea de 40-50 cm. Pe schelet se
fixeaza folia lata de 1,5 m asa fel incat sa treaca cu 15 cm peste marginile
tunelului, pentru ca folia sa fie fixata prin asezarea unor brazde de pamant
peste margini. La cele 2 capete ale tunelului folia se prinde in manunchi de
cate 1 tarus-ancora.
Intr-un astfel de solar se pot planta 2-3 randuri de rasaduri de talie mica:
salata, varza, conopida, etc. Dupa ce timpul s-a incalzit, solarul se
desfiinteaza, iar cultura ramane in camp deschis.
Orientarea tunelului trebuie facuta astfel incat vanturile puternice sa bata
in lungul acestuia.
Un alt tip de solar este solarul inalt de tip tunel.
Acesta are scheletul de fier-beton de Ã~ 14-18, cu deschiderea la baza de 5-7
m. Tijele din fier sunt sudate intre ele cu bare de fier, iar de o parte si
de alta a coamei se intind cate 3 randuri de sarma galvanizata pentru
sustinerea foliei. Fiecare picior al arcadei se introduce intr-un locas din
teava fixata in beton, pentru o mai buna stabilitate. Folia de polietilena de
0,2 mm trebuie sa depaseasca marginile solarului pentru ancorare sau
acoperire cu pamant pe margini. Dupa ce s-a acoperit solarul cu folie, peste
acesta se intinde prin incrucisare sarma de 3 mm care se fixeaza cat mai bine
si mai strans pentru a impiedica ruperea foliei de catre vant.
Daca exista posibilitatea, acest tip de solar poate
fi prevazut in interior cu tevi pentru incalzire (sere-solar).
Solarii joase duble
Acest tip de solar se confectioneaza frecvent dintr-un schelet de lemn sau
fier-beton. Pentru acoperire se folosesc doua folii de polietilena late de
1,4 m, lipite intre ele pe latura lunga.
Solarii inalte cu acoperis
in 2 pante
Se construiesc din lemn. Fixarea foliei se face prin sipci de lemn late de
2-3 cm care se prind de schelet cu cuie de tabla. Se pot alatura 2 sau mai
multe asemenea solarii, in care se pot cultiva toate speciile de legume.
Document Info
Accesari:
19458
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta