Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Tehnologia amenajarii magazinului

comert











ALTE DOCUMENTE

Actiunea aniversara de vara
Activitati de baza a societatii S.C. CRYSTAL S.R.L.
Axion detine o treime din piata detergentilor de bucatarie
SERVICIILE COMERCIALE
IMODELAREA CIBERNETICA A COMERTULUI EXTERIOR
EXECUTAREA OBLIGATIILOR COMERCIALE
Marja comerciala
Intreprinderile de comert si fondul de comert
Comerciantul persoana fizica
Statutul juridic al comerciantului




Tehnologia  amenajarii magazinului

4.1 Întreprinderea comerciala cu amanuntul

             

             O unitate comerciala este un loc de vânzare permanent în care clientii îsi efectueaza cumparaturile indiferent de tipul si volumul lor.

             În mod similar unui produs care are succes pe piata doar daca raspunde nevoilor acesteia un punct de vânzare este frecventat  pentru avantajele pe care le ofera clientilor (accesibilitate, posibilitati de alegere, preturi, spatii de parcare, alte  servicii comerciale); mai rar un magazin este frecventat pentru el însusi.

Denumirea uzuala a unitatii comerciale este de magazin. Magazinul este unitatea operativa de baza a comertului cu amanuntul adica achizitioneaza marfuri în cantitati mai mari de la diversi furnizori (întreprinderile comerciale cu ridicata, firme producatoare etc.) si le revinde în cantitati mici direct populatiei sau altor consumatori

Un magazin functioneaza într-un spatiu propriu, dotat si amenajat special pentru primirea, pastrarea si vânzarea marfurilor.

  Magazinul se gaseste în ipostaza de expozitie permanenta cu marfuri, reflectând într-un anume sens nivelul de dezvoltare a societatii si structura consumului populatiei.

Principalul rol al magazinului este acela de vânzare a bunurilor de consum, constituind sursa de aprovizionare, deci de satisfacere a cererii populatiei.

În cadrul retelei comerciale cu amanuntul, magazinul reprezinta veriga principala în comercializarea marfurilor, locul unde se produce trecerea marfurilor din sfera circulatiei în sfera  consumului,  realizeazând-se     legatura      dintre consumatori si produse.

Prin locul pe care îl ocupa în procesul circulatiei marfurilor, întreprinderea comerciala cu amanuntul are posibilitatea sa cunoasca îndeaproape evolutia cererii populatiei si în consecinta sa exercite o influenta activa asupra productiei, fie prin intermediul firmei comerciale cu ridicata fie direct. De altfel. întreprinderea comerciala cu amanuntul se plaseaza pe primul loc în ceea ce priveste studierea cererii populatiei si aprovizionarea acesteia cu marfuri.

4.2 Atributele unui punct de vânzare 

             Principalele elemente definitorii ale unui punct de vânzare cunoscute sub denumirea de marketingul-mix al punctului de vânzare sau   "retailing-mix":

- localizarea, pusa în valoare printr-un set de atribute corelate cu marimea zonei comerciale, cota de piata (prin cifra de afaceri) si dimensiunea suprafetei;

- produsul, respectiv marimea si structura asortimentului de marfuri, dotarea tehnica; forme de vânzare si serviciile suplimentare oferite;

-  preturile;

- promovarea. Promovarea are în vedere actiunile si mijloacele care stimuleaza vânzarea unui produs contribuind la cresterea satisfactiilor clientelei: etalarea si prezentarea marfurilor, arta de a vinde.

Localizarea punctului de vânzare

           Stabilirea locului de amplasare a unui punct de vânzare este una din deciziile esentiale pe care trebuie sa le ia un comerciant. Caracterul deosebit al acestei decizii este dat de natura actiunilor pe care le reclama, de ceea ce se poate numi marketingul spatial al unei firme comerciale.

           Localizarea unui punct de vânzare are importante implicatii financiare  si se face prin determinarea ariei de piata în care va opera, definirea ariei de atractie propriu-zise a exercitate si pe baza previziunii vânzarilor.

               Aria de piata este distanta maxima pe care un consumator este dispus sa o parcurga pentru procurarea unui bun. Altfel spus, aria de piata este acel spatiu relativ autonom în plan comercial în cadrul caruia o populatie bine determinata geografic se aprovizioneaza. Aceasta arie poate fi un oras, un judet, o regiune sau o parte a unei aglomerari urbane. Se pune problema de a delimita o arie comerciala în care mai multe puncte de vânzare îsi atrag clientela proprie. Prin urmare, aria de piata este constituita din zone comerciale mai mult sau mai putin suprapuse.

              Aria de piata a unui punct de vânzare se delimiteaza fie cu ajutorul unor modele matematice gravitationale sau probabilistice (de tip Reilly-Converse sau Huff), fie pe baza sondajelor în rândul cumparatorilor.

              Utilizarea unor astfel de modele impune analiza comportamentului spatial al populatiei, realizarea cumparaturilor în anumite centre, strazi comerciale si puncte de vânzare. Comportamentul fiecarui individ este rezultatul unui proces de evaluare a teritoriului care, în esenta, se reduce la trei faze componente si anume:

- cunoasterea teritoriului ce trebuie parcurs

- distanta obiectiva  definita fie prin unele caracteristici geografice (traseul în linie dreapta, pe sosea sau cale ferata) fie prin unii indicatori economici (costul de transport, timpul de deplasare);

- distanta subiectiva este data de asa-zisul "simt al distantei" - rezultat al reactiei psihologice a cumparatorului la spatiul ce urmeaza sa-l parcurga pentru a ajunge la magazin.

            Parcurgerea spatiului este legata de distanta.Astfel, pentru un consumator, costul de cumparare a unui bun este egal cu:

C= P + KT

C- costul cumparaturii totale;

P - pretul de cumparare al bunului;

K -  distanta parcursa;

 T - costul pentru parcurgerea unei unitati de distanta.

             În masura în care cumparatorul dispune de un venit dat, cu cât locul sau de domiciliu este mai îndepartat de locul de vânzare, cu atât costul de parcurgere a spatiului creste si el va cumpara o cantitate mai mica de produse

             În cadrul procesului de cunoastere a teritoriului, de catre fiecare cumparator, o importanta deosebita are acumularea informatiilor necesare privind amplasarea si profilul punctelor de vânzare, orarul lor de functionare, nivelul de servire, posibilitatile de a ajunge la aceste puncte de vânzare (mijloacele de transport, timpul necesar), vecinatatile dintre magazine etc. Aceasta etapa initiala de evaluare a unui teritoriu, sub aspectul atractivitatii comerciale, constituie pentru fiecare individ prima conditie necesara in luarea unor decizii legate de localizarea viitoarelor cumparaturi.

            Aria de atractie a unui punct de vânzare este acel spatiu delimitat geografic din care îsi "atrage" clientii si, implicit, îsi asigura desfacerea.

            Aria de atractie a fost considerata ca fiind zona teritoriala în cadrul careia o unitate comerciala poate sa-si desfaca marfurile în conditii de rentabilitate .

            Potrivit unei alte opinii aria comerciala  este aria delimitata a unei colectivitati din cadrul careia magazinul îsi asigura aproximativ 90% din vânzarile unei categorii reprezentative de bunuri. Aria de atractie nu trebuie înteleasa ca un spatiu compact, fiind compusa dintr-un sir de zone concentrice a caror cota de participare în numarul total al clientilor se diminueaza direct proportional cu cresterea distantei pâna la magazin.

    

  Prin urmare, stabilirea limitelor zonei de atractie a unui punct de vânzare permite, în ultima analiza, delimitarea unei zone functionale de consum care ofera informatii privind specificul local al cererii

              Factorii care influenteaza marimea ariei de atractie:

- marimea unitatii comerciale;

- importanta punctelor de vânzare adiacente (anumite magazine nu au o zona comerciala proprie si profita de atractia altor puncte de vânzare);

- nivelul veniturilor populatiei;

- densitatea populatiei.

- facilitatile de circulatie: cai si mijloace de comunicatie, spatii de parcare;

- punctele de interes a ariei de piata care constituie obiectul de analiza, servicii, activitati culturale, sportive etc;

- topografia terenului;

- dinamismul administratiei publice locale si al agentilor economici.

                 

În legatura cu zona de atractie comerciala se vor aplica urmatoarele reguli:

1.        Un consumator se va deplasa cu atât mai departe pentru o cumparatura, cu cât costul acesteia este important pentru el.

2.   Un cumparator se va deplasa cu atât mai departe pentru o cumparatura, cu cât alegerea ofertei este importanta pentru el. În ceeace priveste o strada comerciala aceste doua reguli se manifesta din plin în sensul ca oamenii au tendinta de a grupa deplasarile, venind destul de departe pe o strada comerciala pentru ca aceasta ofera o larga posibilitate de alegere din numeroasele magazine specializate aflate aici. Acest aspect explica de ce marile magazine au putut fi instalate la periferia oraselor, în zone foarte putin populate anterior. Atractia lor se datoreaza importantei acordata de clientii potentiali alegerii marfurilor din aceste unitati.

3.   Un consumator se va deplasa cu atât mai departe pentru o cumparatura cu cât suprafata de parcare este importanta pentru el.

Pentru o strada comerciala aceste reguli se manifesta din plin. Oamenii îsi grupeaza deplasarile  venind destul de departe pentru a vizita magazinele concentrate în acest spatiu pentru ca dispun de numeroase posibilitati de alegere a marfurilor.

simbol steluta -  zona de atractie comerciala datorita prezentei pietei;

simbol cerc mare gol - amplasament excelent;.

simbol cerc plin - amplasament de importanta medie;
  simbol  cerc mediu gol - amplasament de slaba calitate.

simbol punct - amplasament mediocru sau cu valoare practic nula.

Metode de determinare a ariei de atractie a unui punct de vânzare

           Metoda reperarii clientilor a lui Applebaum consta în colectarea informatiilor privind comportamentul consumatorilor prin interviuri la locul de vânzare (aflarea locului de rezidenta al persoanei interogate), reperarea placilor de înmatriculare a vehiculelor din spatiul de parcare al marilor magazine si centre comerciale, ancheta telefonica, ancheta la domiciliul clientilor.

          Metoda bazata pe masurarea d 959g68j istantei sau timpului afectat parcurgerii traseului de catre clienti

            Pentru un supermagazin ce va fi amplasat intr-un cartier rezidential dintr-o localitate, când caile de acces sunt comode, se utilizeaza o harta geografica pe care se traseaza, luând drept centru punctul "M" unde va fi construit magazinul, cercuri concentrice ale caror raze corespund urmatoarelor distante: I = 200 m, II = 500 m, III = 1 km, IV = 2 km, V = peste 4 km

           În cazul unui mare magazin, situat într-un cartier al unui oras, se va masura timpul necesar pentru a se ajunge cu autovehicolul la magazin, tinând seama de facilitatile de acces (autostrada) sau de obstacole (strazi înguste, poduri etc). în acelasi mod ca în cazul precedent, se traseaza pe o harta curbe având ca centru locul magazinului si corespunzând diferitelor intervale de traseu: 5, 10, 15, 20 minute. Evident, procentul clientilor potentiali în raport cu populatia totala din fiecare zona se diminueaza în functie de distanta ce separa magazinul de locul de domiciliu.

Determinarea atractiei comerciale prin aplicarea Legii lui Reilly (Legea gravitatiei comerciale)

            Aceasta lege stabileste ca atractia comerciala a doua orase în raport cu un punct intermediar este direct proportionala cu populatiile acestor orase si invers proportionala cu patratul distantei de la punctul intermediar la fiecare din orase

Aceasta lege se exprima prin formula

Va / Vb = (Pa / Pb) x (Db / Da)2

Va - volumul cumparaturilor clientilor din orasul intermediar în orasul A,

Vb - volumul cumparaturilor clientilor din orasul intermediar în orasul B;

Pa si Pb - populatiile oraselor A si B;

Da - distanta de la orasul intermediar la orasul A;

Db - distanta de la orasul intermediar la orasul B;

Modelul lui Huff este un model gravitational probabilistic, care a constituit obiectul a numeroase lucrari de specialitate. Un exemplu simplu demonstreaza cum poate fi aplicat acest model: un investitor vrea sa construiasca un centru comercial de 20.000 mp într-un oras unde deja exista un centru A de 45.000 mp si un centru B de 30.000 mp. Se va calcula care este probabilitatea ca un consumator rezident al unei zone i sa-si faca cumparaturile în acest nou centru, stiind ca aceasta zona se afla la 10 minute de locul prevazut pentru implantarea noului centru, la 15 minute de centrul A si la 20 minute de centrul B.

Pij = Sj/ (Tjj) 2  / Sj / (Tjj) 2

Pij -  probabilitatea ca un consumator situat în punctul i sa se deplaseze în

punctul de vânzare j

Tjj - timpul de accesibilitate

 Sj - talia punctului de vânzare masurata în mp suprafata de vânzare;

 b -  parametrul estimat empiric si care reflecta efectul duratei traseului asupra diferitelor tipuri de cumparaturi realizate de catre consumatori. Desi variaza în functie de categoriile de produse, valoarea lui este deseori apropiata de 2.b

                                                                                                                    

Analiza amplasamentului unui punct de vânzare

          Aprecierea valorii comerciale a locului de amplasare a unui punct de vânzare se face prin evaluarea unor anumite criterii raspund principiilor de localizare, confirmate de practica comerciala si sustinute de unii specialisti:

Lista criteriilor de evaluare a locului de amplasare a unui punct de vânzare existent

1.  POPULAŢIE

- numar de locuitori, vârsta, nivelul de instruire,  % proprietarilor de locuinte

- venitul disponibil pe un locuitor

2.       CONCURENŢI

- numarul si talia concurentilor, evaluarea punctelor forte si slabe ale acestora;

3.       TRAFICUL PIETONAL

- numar de persoane/ora, tipuri de persoane;

4.  TRAFIC AUTOMOBILISTIC

- numar de vehicule/ora;

- tipuri de vehicule, fluiditatea traficului;

5.  PARCARE

- numar de locuri, acces;

- distanta pâna la magazin

6.  ACCESIBILITATE

- numar de artere de circulatie;

- directiile traficului;

- numarul de intersectii;

- configuratia intersectiilor;

7.  CARACTERISTICILE LOCULUI

-  amplasare

- forma terenului

- dimensiunea si forma constructiei

- vechimea constructiei

8.  CONDIŢII DE INSTALARE

- proprietar al constructiei;

- chirias;

- costuri de întretinere;

- impozite.

Amplasarea punctului de vânzare va respecta urmatoarele principii:

- principiul capacitatii de interceptare a unitatii: capacitatea de interceptare se masoara prin volumul de trafic existent în vecinatatea locului de amplasare a punctului de vânzare respectiv;

- principiul atractiei cumulate: gruparea mai multor puncte de vânzare genereaza o atractie cumulata, superioara sumei atractiilor individuale ale punctelor de vânzare localizate izolat;

- principiul de compatibilitate: magazinele care ofera marfuri complementare exercita o atractie comerciala mai mare;

- principiul de accesibilitate: consumatorul trebuie sa poata intra, traversa si iesi usor din perimetrul care delimiteaza locul de amplasare a punctului de vânzare în cauza.

Asortimentul de marfuri si servicii

            Din punct de vedere conceptual la nivelul de piata se opereaza cu categoria de oferta, aceasta având un caracter colectiv, de globalitate în raport cu cererea populatiei în timp ce la nivel de firma comerciala se opereaza cu conceptul de asortiment.

             Asortimentul comercial este definit ca un ansamblu de bunuri prezentate si vândute într-un punct de vânzare, fiind un rezultat al unui proces de alegere din volumul total de bunuri si servicii care constituie oferta globala dintr-o anumita arie de piata. Prin urmare, asortimentul este forma concreta de existenta în cadrul spatiului comercial a produselor destinate consumului.

            Asortimentul este o maniera de a asambla produsele care raspund unui complex de nevoi.

              Termenul de asortiment nu trebuie confundat cu cel de "colectie", care desemneaza un simplu esantion destinat a fi prezentat, fie direct de catre vânzator, fie prin intermediul unui reprezentant al comerciantului. Asortimentul este constituit din combinarea produselor colectiei. Se pot obtine un numar foarte mare de combinari, numar care depinde de dimensiunile si caracteristicile asortimentului.

           Stabilirea asortimentului de marfuri si servicii  priveste:

- probleme legate de rentabilitatea suprafetei comerciale, care nu pot fi rezolvate decât prin cunoasterea structurii detaliate a ofertei.

-       politica comerciala. Oferta punctului de vânzare este rezultatul unui proces complex de cautari pentru gasirea unui echilibru dinamic, permanent, între cerintele clientelei si limitele impuse de factori endogeni (îndeosebi dimensiunile suprafetei, mobilierul si utilajele comercial. Se va accepta o politica de imitare, care consta în a cuceri aceleasi piete si aceleasi segmente-tinta ca ale concurentilor, în a utiliza aceleasi tehnici de vânzare si a promova aceleasi servicii;

-       o politica de diferentiere, care cauta sa consolideze o imagine specifica, actionându-se asupra modului de organizare interioara, a preturilor si politicilor promotionale.

           Aceste politici se coreleaza cu politica generala a unei firme comerciale prin care se stabilesc obiectivele pe termen lung: procentul de crestere a vânzarilor, cresterea cotei de piata, rentabilitatea capitalului investit, securitatea financiara si de personal etc.

Clasificarea si dimensiunea asortimentului

Subdiviziunile unui asortiment sunt reprezentate de:

1.        Produs - un bun cautat si obtinut de catre consumator în vederea satisfacerii unei nevoi. Produsul este vândut sub un nume care îi individualizeaza starea si/sau uneori calitatea (vin, cravata, televizor etc.

2.        Categorie de produs - un ansamblu de produse având  utilitate globala identica, raspunzând aceleeasi nevoi (camasi pentru barbati, scaune de bucatarie).

3.        Modelul - individualizarea unui produs în functie de materia prima, design (scaune de bucatarie fabricate din lemn sau rochii clasice).

4.        Referinta - elementul de analiza cel mai mic pentru ca ea identifica marca, talia si culoarea unui anumit model dintr-un produs.

5.        Piesa sau articolul - unitatea de vânzare dintr-o referinta particulara data.

         

         

              Utilitatea unui produs nu este unidimensionala, atributele sale fiind diverse si în mod direct percepute de catre consumator, în functie de psihologia acestuia, de locul si momentul când este realizata cumparatura.

              În functie de relatia "consumator-produs" si de strategiile promovate de catre o firma, întreprindere comerciala, s-a definit urmatoarea tipologie a bunurilor de consum care pot constitui asortimentul unui punct de vânzare:

          Bunuri comparative (shopping goods):

-       eforturi de alegere si de informare;

-       risc legat de decizia de cumparare;

-       o durata de consum medie.

              În acest caz, comerciantul adopta o strategie ofensiva sau de atractie, cu asigurare a asortimentului prin service si pentru care se angajeaza, practicând cote de adaos comercial convenabile.

Bunuri specifice (specially goods)

- preferintele consumatorilor sunt deja formate;

 - eforturi pentru procurarea produselor

Comerciantul propune un asortiment profund si practica adaosuri comerciale ridicate.

 Bunuri de comoditate (convenience goods)

_ -   frecventa ridicata de cumparare, fara un efort deosebit în alegere din partea consumatorului;

-       preocuparea consumatorului pentru comparatii "calitate/pret" este nesemnificativa, ceea ce determina un timp de alegere limitat;

-       nivel redus al service-ului comercial.

            

             În contextul amenajarii unui punct de vânzare este utila si urmatoarea clasificare
a asortimentului de marfuri:

- colectie de baza formata din asa-zisul asortiment standard (obligatoriu si per­manent);

- colectia selectiva constituita din marfuri de impuls, de "moda" si "speciale";

- colectia sezoniera cuprinzând alaturi de unele produse de baza, anumite marfuri cu destinatie speciala ce se vor comercializa în timpul campaniilor promotionale în puncte de vânzare organizate pentru acest scop.

           

            Un asortiment se caracterizeaza în general prin trei dimensiuni: largimea,
profunzimea, coerenta.

            Largimea - categoriile de produse cuprinse în cadrul asortimentului. (un
magazin care comercializeaza articole destinate locuintelor  are largimea asortimentului .televizoarele, definita de televizoarele,, radiourile, masinile de spalat, aspiratoarele, mobila, covoarele, perdelele, corpurile de iluminat). în functie de numarul categoriilor de produse, oferta de marfuri poate fi mai restrânsa sau mai larga.

              Profunzimea se masoara prin numarul de referinte prezentate pentru fiecare categorie de produse (în grupa televizoare sunt oferite televizoare stationare din marca A de culoare X, televizoare portabile din marca B etc).

             Coerenta masoara omogenitatea produselor realizate având aceeasi utilizare finala. Mult timp s-a crezut ca asortimentul trebuie sa fie coerent în raport cu produsele; astazi, din ce în ce mai mult se fundamenteaza strategii ale asortimentului coerente în raport cu clientii. Asa, de exemplu, statiile de benzina vând produse alimentare; în marile magazine exista un raion de cravate alaturi de departamentul confectii pentru femei etc

Punctule de vânzare pot oferi urmatoarele asortimente-tip:

            Asortiment restrâns si putin profund constituit din articole putin numeroase, care raspund câtorva nevoi bine definite. Acest tip de asortiment se regaseste la comercianii care au exclusivitatea unei marci precum si la magazinele dis-count.

           Asortiment restrâns si profund este specific unui magazin specializat care ofera o gama de articole raspunzând unei nevoi precise. Possibilitatile largi de alegere de articole pentru aceleasi nevoi si competenta vânzatorului constituie elementele atractive ale magazinului ( magazin de produse dietetice, de încaltaminte, de tricotaje etc).

            Asortiment larg si putin profund gama articolelor este larga si destinata sa acopere nevoile cu manifestari curente. Este specific supermagazinului, magazin popular).

            Asortiment larg si profund -  asigura o mare posibilitate de alegere a articolelor. Asortimentul larg si profund a luat nastere odata cu aparitia marilor  suprafete de vânzare care au permis regruparea sub acelasi acoperis a echivalentelor a numeroase magazine specializate.

              Gradul în care profunzimea unui asortiment propus de catre un comerciant acopera nevoile de alegere ale consumatorului se masoara prin cota de satisfacere prin profunzimea unui asortiment (CSP)

CSP = Numar de referinte din magazin/Numar de referinte existente pe piata

(daca exista 12 referinte de televizoare pe piata, magazinul care comercializeaza 4 referinte va oferi o CSP = 4/ 12 x 100 =33%

Aceasta cota poate sa varieze de la 0% pâna la 100%, cu un service maximal pentru comerciantul care ofera ca referinte totalitatea articolelor unei categorii de produse.

4.3 Designul  magazinului

            Designul unui magazin reprezinta ansamblul elementelor tehnico - constructive, functionale, estetice care contribuie la crearea stilului particular, atractiv al magazinului.

              O unitate comerciala se caracterizeaza printr-un design exterior (fatada, vitrina / vitrinele, accesul în magazin) si unul interior (pereti interiori, pardoseala, plafonul, iluminarea, sonorizarea).

               Designul unui magazin trebuie sa creeze o ambianta care sa - i determine pe clienti sa intre în magazin, sa-i atraga în a vizita toate raioanele existente, sa le da senzatia de confort în timpul efectuarii cumparaturilor, sa-i stimuleze într-un mod subtil în demersul de achizitionare de produse, marindu-le totodata si gradul de satisfactie.

              Ambianta magazinului contribuie la imaginea de ansamblu si la pozitionarea într-o anumita categorie, gasindu-se în concordanta cu celelalte elemente ale merchandisingului-mix. De exemplu, clientii magazinelor cu articole de îmbracaminte si încaltaminte de lux pentru femei se asteapta la o ambianta de mare tinuta a unitatii - pardoseli mochetate, mobilier, corpuri de iluminat de cea mai buna calitate.

            Fatada magazinului este partea constructiva cu acces direct la artera de circulatie, piete sau alte spatii destinate publicului.

            Fiind elementul cu cea mai mare vizibilitate, fatada trebuie sa capteze atentia trecatorilor, sugerându-le profilul magazinului si elementele distinctive fata de concurentii din vecinatate. Aspectul exterior al magazinului depinde în mare masura de modul în care se prezinta fatada, configuratia, materialele folosite în construirea ei (caramida, ciment, piatra, marmura, metale), decoratiile, ornamentele.

             Configuratii de baza ale fatadei pentru magazine:

-       fatada în linie dreapta, paralela cu axul strazii, cu posibilitatea unor mici nise pentru intrare;

-       fatada în unghi, creeaza un plus de atractivitate si interes, conducându-i pe clienti direct în magazin;

-       fatada tip arcada, având la baza configuratia fatadei în linie dreapta dar cu câteva nise pentru intrari si vitrine, ceea ce asigura cumparatorilor câteva arii de protectie în fata vitrinelor si creeaza o atmosfera atractiva si relaxanta.

 Fatadele unitatilor comerciale sunt dotate cu vitrine, firme si alte elemente de informare si publicitate co­merciala. La amplasarea si dimensionarea lor se va tine seama de solutia arhitectonica a fatadelor în asa fel încât efect de promovare sa fie maxim.

        Firma sau emblema defineste numele si marca unitatii sau a comerciantului, actionând ca element de referinta sau reper de baza al orientarii spatiale a clientilor.

        Firma magazinului foloseste la identificarea comerciantului, a marfurilor pe care le vinde (firma ABC comercializeaza articole nealimentare de cerere curenta - ziare, reviste, tutun, tigari, cosmetice, papetarie, jucarii) si uneori a vecinatatii cu alte locuri de interes public (firma BUCUR OBOR indica proximitatea magazinului cu marea piata agroalimentara a capitalei)

        Firma poate fi iluminata sau neiluminata si se amplaseaza de regula deasupra ferestrelor, în pozitie centrala pentru a atrage atentia tuturor persoanelor aflate în trecere în zona.

         Vitrina poate fi considerata o miniexpozitie reprezentativa a marfurilor care se gasesc permanent în magazin, o posibilitate de a etala linii promotionale sau sezoniere, comunicând natura, calitatea si preturile marfurilor.

         Vitrinele au atât rolul de a înfrumuseta cladirea magazinului cât si pe acela de a promova vânzarile.

         Actionând ca mijloc de atractie asupra trecatorilor vitrina este importanta pentru a convinge clientul sa intre în magazin prima data.

           Vitrinele se organizeaza pe cât posibil la fatada, în dimensiuni mari, cu geamuri montate în tâmplarie de metal sau material plastic.

         Variante de amanajare:

- liniar, continuu, pe întreaga lungime a fatadelor, între­rupte de intrari si iesiri la magazinele care dispun de front su­ficient;

- alveolar, la unitatile cu front de fatada redus marindu-se astfel suprafata de prezentare si permitînd vizionarea marfurilor ex­puse din mai multe parti;

         Principalele cerinte pentru realizarea vitrinelor:

- stabilirea optimului de marfuri expuse;

- iluminat de fond de intensitate adecvata;

- prezentare corespunzatoare a marfurilor diurna si nocturna;

- prezentare estetica;

- actualitatea expunerii. Aceasta înseamna ca alcatuirea temei vitrinei,  a etalarii si a elementelor  decorative  trebuie  sa  fie  potrivite  cu  anotimpul,  cu moda, cu evenimentele la zi.                       

           Este cunoscut faptul ca multe sortimente de marfuri au un caracter sezonier. Cea mai puternica schimbare în cererea de marfuri se petrece odata cu trecerea de la iarna la primavara si de la vara la toamna.

    Pentru decorarea vitrinelor în functie de cele patru anotim­puri se folosesc urmatoarele culori :

- primavara, culorile în nuante pastel : verde, galben, albas­tru deschis, portocaliu deschis, roz, lila, bej;

- vara : rosu, portocaliu, galben, maro;

- toamna : violet, verde, albastru, cenusiu ;

- iarna : alb, albastru, negru.

- amenajare moderna prin folosirea elementelor în miscare, a jocurilor de lumini si umbre, a constrastului / complementaritatii culorilor, a manechinelor si a dispozitivelor de prezentare de calitate superioara.

         Odata cu aparitia marilor magazine în sistem autoservire rolul vitrinei s-a diminuat treptat. Cele mai multe magazine cu autoservire au renuntat la etalarile obisnuite în vitrine si folosesc întreaga fatada placata cu geamuri pentru a asigura vizibilitatea întregului magazin.

         Acesul în magazin trebuie proiectat astfel încât sa-i determine  pe clientii sa intre. Numarul si localizarea intrarilor sunt influentate de particularitatile arhitectonice, marimea magazinului, sistemele de securitate a magazinului, fluxurile clientilor.

Cele mai multe magazine, de mici dimensiuni, au o singura intrare - iesire. Unele dintre ele au adesea si o intrare prin spate (partea opusa fatadei) pentru aprovizionarea cu marfuri. Marile magazine cu autoservire au o intrare si o iesire, situate apropiat, pe aceeasi latura a cladirii, separate printr-o solutie  constructiva.

       Marile magazine localizate în constructii independente pot avea mai multe intrari, amplasate pe doua sau pe toate laturile cladirii.

       Unitatile moderne sunt dotate cu usi rabatabile actionate prin celule fotoelectrice care permit accesul liber al clientilor în magazin sau cu un sistem de acces circular, compartimentat, actionat prin impingere de catre clienti.

Designul interior al magazinului

 Sala de vînzare trebuie sa se prezinte ca un ansamblu estetic, atractiv care sa stimuleze activitatea ce se desfasoara în acest cadru. Acest aspect se obtine prin concordanta între asortimentul de marfuri, mobilierul comercial, elemente arhitectonico - decorative respectiv pereti interiori, tavane, pardoseli, iluminat, indicatoare luminoase, aer conditionat, decoratiuni, colorit general, mijloace de informare comerciala interioara.

Armonia cromatica a salilor de vînzare depinde în primul rînd de principala nota coloristica oferit de gama sortimentala, culo­rile mobilierului si a peretilor.

               Peretii interiori sunt folositi pentru a segmenta spatiul magazinului, departajând zonele de vânzare de cele care sprijina vânzarea (depozite, laboratoare, ateliere, birouri etc). Se folosesc peretii despartitori mobili,  care asigura o mare flexibilitate în exploatarea spatiilor, construiti din materiale usoare (lemn, carton special, materiale plastice, metal, sticla)  Se utilizeaza divese solutii (colorare, decorare cu tapet, acoperire cu alte materiale) pentru a produce efecte estetice atragatoare.

             Pardoseala este parte integranta a designului interior ai unui magazin si trebuie sa dovedeasca functionalitate crescuta în întretinere, mentinerea curateniei si protectia marfurilor si a echipamentului comercial. Se va realiza o pardoseala rezistenta la traficul intens al clientilor, usor de curatat, uscat, fara obstacole pentru clienti si personalul din magazin.

        Aspectul general al pardoselei va fi corelat cu imaginea pe care comerciantul doreste sa o promoveze pentru magazinul sau. Magazinele alimentare, farmaciile au pardoseala alba, lucioasa, perfect neteda, cu efecte de marmura care sa dea impresia de curatenie, în timp ce un magazin de mobila va fi avea de preferat o podea specifica unei camere mobilate.

        Plafonul contribuie, de asemenea, la atmosfera din sala de vânzare, având în acelasi timp rolul de a masca instalatia electrica, conductele sanitare si alte elemente de infrastructura a constructiei.

         Înaltimea plafonului se va regla în functie de dimensiunea si tipul salii de vânzare. Un plafon jos poate crea o atmosfera de intimitate în magazin însa poate da si sentimentul lipsei de confort, de spatiu suprapopulat. Încaperile mici cu plafoane joase sunt avantajoase pentru conditionarea temperaturii (costurile energiei pentru încalzire iarna si pentru aer conditionat vara). Un plafon înalt creeaza senzatia de încaperi  spatioase, dar care pot fi apreciate de catre clienti ca fiind impersonale. La acestea se adauga costurile mai mari de conditionare a microclimatului.

        Iluminatul magazinului este o necesitate practica - examinarea marfurilor de catre clienti si punerea lor în valoare (efect promotional). Metodologia iluminatului este considerata o arta care poate aduce beneficii considerabile actului vânzarii.

        Iluminatul natural este asigurat prin intermediul vitrinelor, fatadelor vitrate si ferestrelor. Marimea vitrinelor sau ferestrelor prin care patrunde lumina în salile magazinului trebuie sa fie cît mai mare (minimum 1/6 din suprafata salilor respective).

        Iluminatul artificial trebuie sa asigure o prezentare cât mai buna a marfurilor fara sa denatureze aspectul, culoarea si calitatea acestora si sa consume cât mai putina energie electrica. Modul de realizare a insta­latiilor de iluminat (becuri, corpuri, tuburi, lampi) se pune de acord cu fluxul tehnologic al unitatii, cu elementele con­structive ale acesteia pentru a crea o ambianta placuta si o func­tionalitate perfecta.

         Se utilizeaza de regula iluminatul fluorescent, incandescent (în mai mica masura) cât si iluminatul rezultat prin combinarea celor doua sisteme.

              Lumina incandescenta permite mai bine determinarea adevaratei culori a unui produs, motiv pentru care este folosita pentru iluminatul general, de fond.     

             Lumina fluorescenta, desi mai putin costisitoare produce efectul de irizare albastra care confera culorilor o nuanta nenaturala. Lumina de vapori metalici este utilizata pentru iluminarea de efect.

           Gradul de iluminare influenteaza toate celelalte elemente ale designului magazinului. Culorile deschise reflecta lumina, iar culorile închise o absorb; în acelasi mod, suprafetele lucioase reflecta lumina, cele mate nu. De aceea nu surprinde faptul ca multe magazine utilizeaza suprafete de culoare deschisa si foarte lucioase pentru pereti, plafon, pardoseala si alte dispozitive auxiliare. În mod special sunt utilizate oglinzile pentru ca ele obtin efectul de mai multa lumina în spatiu. Trebuie avut însa grija ca suprafetele foarte lucioase sa nu fie alunecoase, ceea ce nu ar fi confortabil nici pentru clienti, nici pentru personalul magazinului. Oglinzile trebuie utilizate judicios pentru a nu crea confuzie si situatii penibile.

Cerinte generale pentru iluminatul comercial:

- asigurarea unui nivel de iluminare suficient în raport cu specificul tehnologic si cu amplasarea unitatii;

- iluminatul local suplimentar se face cu proiectoare spot cu ajutorul carora se realizeaza pete luminoase contrastante

- realizarea unei iluminatii potrivita marfurilor ex­puse în asa fel încît sa asigure confortul vizual si producerea efec­telor psihologice favorabile unei bune prezentari a produselor.

- adaptarea iluminatului la structura arhitectonica a spatiu­lui, în asa fel încît armonizarea acestora sa contribuie la realizarea ambiantei si favorizarea tehnologiei;

- evitarea efectului de orbire, prin plasarea surselor de lu­mina, cu luminante mai mari decît luminatia maxima admisibila, în afara cîmpului vizual normal.

- realizarea unor instalatii accesibile si flexibile pentru a pu­tea în orice moment preîntîmpina modificarile de amplasare ale punctelor de vînzare în cadrul magazinului. Corpurile de iluminat se vor alege pe baza criteriilor optice, economice si estetice.

              Iluminatul de veghe are rolul de a îmbunatati conditiilor de efectuare a pauzei unitatilor comerciale pe timpul naptii, cînd acestea sînt închise.

       In interior, iluminarea de veghe se plaseaza în urmatoarele .spatii :

- salile de vînzare;

- vitrinele de la fatadele parterelor ;

        Corpurile de iluminat aferent iluminarii de veghe sînt de ace­iasi tip constructiv cu cele aferente iluminarii generale, consti­tuind o parte integranta a acesteia si realizînd o iluminare de cca  10% din valoarea nivelului de iluminare generala.

       Un mijloc important de publicitate în marile magazine îl consti­tuie animatia sonora, motiv pentru care  marile unitati comerciale sînt dotate cu statii de transmisie - amplificare - difuzare. Transmiterea de mesaje publicului predispune la cumparare. Aceasta poate îmbraca forme variate: transmisii în direct sau înregistrate, anunturi sau spoturi publicitare complexe. La acestea se adauga animatia muzicala generala, special di­fuzata. Muzica este considerata un decor acustic reconfortant si stimu­lator atît pentru clientela cît si pentru personalul de vînzare.

Prezentarea anunturilor publicitare prin statiile din marile va respecta urmatoarele recomandari:

- mesajul sa nu dureze mai mult de 15 - 20 secunde ;

- difuzarea mesajelor se va face la un interval de cel putin 20 minute;

- se vor transmite maximum doua mesaje diferite pentru ace­lasi produs;

- transmiterea mesajelor se va face într-o forma accesibila si placuta (tonalitate, volum, frecventa, debit)

Conditionarea aerului

  

   Conditionarea aerului din unitatile comerciale se refera la ansamblul activitatilor tehnico - organizatorice prin care se mentin în limite acceptate parametrii de microclimat: temperatura, umiditatea, viteza de circulatie a aerului

    Unitatile comerciale de mici dimensiuni nu ridica probleme deosebite din acest punct de vedere, conditionarea aerului realizându-se în general pe cale naturala, aceasta fiind suplimentata prin utilizarea de aparate si instalatii speciale (ventilatoare, aparate de aer conditionat sisteme de încalzire centralizate).

    Constructia marilor suprafete comerciale este proiectata si realizata în asa fel încât functionarea lor pe întreaga perioada a anului este dependenta de instalatiile specializate pentru climatizare. 

    Aceste constructii nu dispun de posibilitati de autoreglare a temperaturii si de evacuare pe cale naturala a mirosurilor, a noxelor si a aerului viciat.

     Instalatiile de conditionare a aerului trebuie sa produca o tem­peratura interioara placuta, sa realizeze un climat optim de lucru, deoarece un magazin cu un aer bun este un semn de curate­nie si buna servire pentru client si o conditie de concentrare si putere de munca pentru lucratorii din magazin.

          Temperaturile care trebuie realizate  în cadrul suprafetelor comerciale sunt de 16 - 18°C, depozite marfuri nealimentare 10 - 15 °C, depozite pentru alimente în functie de gradul de perisabilitate a marfurilor - 2...4°C, camere frigorifice - 18...-20 °C .

           In perioada de vara temperatura aerului din spatiile interioare trebuie sa fie cu cca. 5 - 7°C mai sca­zuta decît cea exterioara

          Viteza de circulatie a aerului nu trebuie sa depa­seasca 0,3 m/s, în special în dreptul punctelor fixe unde se afla personalul (vînzatori, casieri etc).

Structurarea suprafetei comerciale

         Suprafata totala a magazinului este formata din  spatii destinate activitatii de vânzare si spatii în cadrul carora au loc activitatile de sustinere a vânzarii propriu - zise. Ca regula generala, se va repartiza cât mai mult spatiu pentru vânzare. Suprafata de vânzare variaza în functie de tipul si marimea magazinului; într-un magazin universal  de exemplu, suprafata de vânzare reprezinta cca 65% din suprafata totala în timp ce un magazin de bijuterii aproape nu are nevoie de un spatiu de sustinere a vânzarii.

    Suprafata comerciala se poate diviza în functie de marimea si profilul magazinului, vechimea cladirii, modul de realizare a constructiei (unul sau mai multe niveluri)

1. Sala de vânzare, în cadrul careia are loc procesul de vânzare a marfurilor;

2. Spatiul pentru rezerva de marfuri destinat pastrarii stocurilor;

3. Spatii auxiliare, dupa caz, în functie de profilul magazinului:

-       spatii pentru primirea, dezambalarea si receptionarea marfurilor;

-       spatii pentru depozitarea temporara a ambalajelor;

-       spatii pentru efectuarea operatiunilor de retusat si calcat confectii, tricotaje, palarii, reparatii bunuri de folosinta îndelungata;

-       sali pentru prezentari de moda;

-       spatii pentru diverse alte activitati;

-       spatii anexe sanitare si sociale (vestiare pentru personal, dusuri, camere pentru repaus si masa);

-  birouri;

-       spatii tehnice - centrale termice, de ventilatie si conditionare a aerului, centrala telefonica, de radioficare, televiziune cu circuit închis, hidrofor, statie de pompare-evacuare a apei uzate, încaperi pentru trolii de lifturi,  dulapuri - tablouri electrice, spatii pentru presarea ambalajelor din hârtie si carton;

-       ghene pentru ventilatie, încalzirea aerului, conducte de alimentare cu apa, colectarea de ape uzate, cabluri electrice si telefonice;

-       goluri pentru lifturi, scari rulante, benzi transportoare, tobogane etc.

1. Sala de vânzare

           O importanta deosebita pentru organizarea procesului tehnologic a magazinului o are forma, marimea si înaltimea salii de vânzare.

           În mod practic exista o mare diversitate de forme ale salii de vânzare. Sunt preferate formele patrate si dreptunghiulare datorita conditiilor optime de vizibilitate si de orientare a cumparatorilor, de amplasare a mobilierului si utilajelor, de stabilire a celor mai rationale fluxuri ale marfurilor, personalului si cumparatorilor.

  Pentru evitarea furturilor este indicat ca la proiectarea salilor de vînzare sa se evite locurile ascunse sau cu vizibilitate redusa, în acest sens forma patrata a salii de vînzare fiind cea mai indicata.

 Forma alungita a salii împiedica organizarea autoservirii (se lungesc fluxurile de circulatie a cumparatorilor, personalului si marfurilor, se resimte nevoia organizarii a doua linii de case de marcat etc), în special daca sala de vînzare este segmentata de casa scarilor sau de stîlpi portanti ai blocului de locuinte.

  O alta problema care influenteaza asupra organizarii interioare a salilor de vînzare este marimea deschiderilor între stîlpii de sustinere. Ideal pentru spatiile comerciale este sa nu existe asemenea stîlpi în cadrul salii de vînzare. Aceasta permite mobilarea rationala a magazinului, organi­zarea mai buna a fluxului de circulatie a cumparatorilor, aprovi­zionarea cu marfuri cât si o mai buna vizibilitate în sala. Lipsa stâlpilor în sala de vînzare poate provoca o serie de complicatii din punct de vedere constructiv.

Proiectarea magazinelor cu proportii optime ale salilor de vînzare este posibila în cladiri independente.

   

          În ceea ce priveste înaltimea salii de vânzare, aceasta va fi de 3,0-3,5 m. Pentru salile de vânzare cu o suprafata de sub 1.000 mp este indicata, în masura posibilitatilor, montarea de plafoane false care sa reduca din înaltimea excesiva a încaperilor.

        Sala de vânzare trebuie sa aiba create conditii de iluminare naturala care sa asigure în timpul zilei vizibilitatea pâna în cele mai îndepartate locuri, sa permita studierea amanuntita a marfurilor expuse cu distingerea fara efort a întregii palete coloristice a produselor.

2. Spatiul pentru rezerva de marfuri se dimensioneaza la cca 25-40% din suprafata comerciala a unitatii tinându-se cont de o multitudine de factori: 

- specificul marfurilor comercializate (sezonalitatea si frecventa cererii,  complexitatea sortimentala a grupelor de marfuri, tipul productiei bunurilor);

-       volumul marfurilor ce urmeaza a fi receptionate, pastrate si pregatite pentru vânzare;

-       frecventa aprovizionarii cu marfuri si durata de stocare a marfurilor;

-       formele de vânzare practicate si modul de etalare a marfurilor în sala de vânzare;

-       capacitatea de încarcare cu marfuri a mobilierului;

           Amplasarea spatiilor pentru rezerva de marfuri vizeaza reducerea la minimum a distantei ce trebuie sa fie parcursa de marfa de la locul de receptie, la locul de depozitare si, de aici, în sala de vânzare, evitarea interferentelor dintre fluxul marfurilor si cel al cumparatorilor, eliminarea oricaror posibilitati de degradare si sustragere a marfurilor.

         Localizarea spatiilor pentru rezerva de marfuri se va face conform urmatoarele principii:

- amplasarea cât mai aproape de sala de vânzare, de preferinta în legatura directa cu aceasta;

- comunicarea directa cu rampa de încarcare-descarcare si receptie a marfurilor, în cazul magazinelor dotate cu astfel de rampe;

- amplasarea în vecinatatea spatiilor destinate receptiei marfurilor;

- amplasarea cât mai aproape de ascensor, la magazinele cu doua sau mai multe niveluri.

        

           Amenajarea salii de vânzare consta în asigurarea echipamentului comercial, stabilirea fluxurilor de circulatie a clientilor, implantarea raioanelor de vânzare, prezentarea marfurilor.

        Echipamentul comercial este format din mobilier si utilaje comerciale. 

            Echipamentul serveste la desfasurarea celor mai multe din activitatile din magazin, usurarea muncii lucratorilor, folosirea optima a suprafetei de vânzare, etalarea unei cantitati cât mai mari de marfuri.

            Durata de utilizare a echipamentului comercial variaza între 5 si 10 ani, în functie de tip, calitatea materialelor si intensitatea deteriorarii.

            Echipamentul comercial se poate uza fizic sau moral, ambele forme necesitând înlocuirea. Echipamentul uzat moral nu mai corespunde comercializarii optime a marfurilor, si cerintelor de rentabilitate si productivitate a activitatii comerciale.

            Un exemplu elocvent este cel al caselor de marcat clasice care în ultima perioada de timp au fost înlocuite în totalitate nu numai datorita uzurii fizice ci si faptului ca nu mai corespund cerintelor unei gestiuni moderne.

            Casele de marcat moderne sunt echipamente performante multifunctionale reunind un numar mare de caracteristici tehnico - functionale: sistem de citire a codurilor de bare, cântar electronic, ceas /calendar încorporate în masa terminalului, sertar pentru bani (cu deschidere automata la închiderea bonului), imprimanta termica, afisaj alfanumeric pentru client, display LCD, rulare automata a rolei, hârtie copiativa sau dublu autocopiativa si functionare în regim de imprimanta fiscala cu memorarea sumelor in memorie, jurnal elecronic, interfata de conectare la PC,  autonomie electrica si control automat al procesului de încarcare a bateriei,  citor de carduri, e-button, posibilitati de memorare a unui variabil de coduri de produse în regim de lucru magazin sau restaurant, posibiltati înregistrare a unui variabil de cumparaturi pe bon,  posibilitate lucru simultan a unui numar mare de operatori cu nume si parola, eliberare numar multiplu de bonuri de casa, memorie fiscala energoindependenta pentru rapoarte zilnice "Z", posibilitati de emitere rapoarte zilnice fiscale pe articole, pe subgrupe de marfuri, pe operatori, pe grupe fiscale, pe conturi neîncheiate (deschise), operare cu numere întregi si fractionare reduceri si adaosuri procentuale, programate sau libere, acceptare diverse  modalitati de plata (tichete, card, CEC, numerar), imprimare si vizualizare sume intermediare, corectare (stergere) înscrieri gresite înainte de închiderea bonului, calcularea restului, blocare în caz de functionare incorecta.

         Mobilierul comercial este format din ansamblul elementelor materiale utilizate pentru expunerea marfurilor:

- dispozitive de perete: rafturi, dulapuri, cuiere, sertare, casete;

- gondole pentru prezentari libere  cu rafturi, dulapioare, gratare;

- containerele speciale si alte tipuri de recipienti, cum ar fi: cutii, cosuri;

- stenderele (suportii din bare metalice) pentru expunerea articolelor de îmbracaminte pe umerase sau prinse cu inele, cârlige etc;

- mese, scaune.

       Tendinta actuala este de a se renunta la unele dintre aceste piese care ascund marfurile si creaza bariere între marfuri si cumparatori

Cerinte pentru proiectarea si folosirea mobilierului comercial:

- proiectarea unor linii de mobilier modern, cu un grad ridicat de specializare pentru anumite grupe de marfuri (confectii, încaltaminte, marochinarie, menaj, etc) care sa puna în valoare caracteristicile si destinatia marfurilor;

- realizarea unui mobilier comercial usor, ieftin, multifunctional, cu mare capacitate de preluare a marfurilor atât pe orizontala, cât si pe verticala;

- dispunerea mobilierului astfel încât sa permita folosirea intensiva a spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, respectiv un grad optim de încarcare a salii de vânzare cu marfuri. În acest sens se prevede ca magazinele sa realizeze un grad de ocupare a suprafetei cu mobilier între 25 - 35 % în functie de profilul unitatii, forma de vânzare;

- stabilirea înaltimii pieselor de mobilier în asa fel încât sa se realizeze un echilibru între nevoia de a expune un volum cât mai mare de marfuri si aceea de a prezenta cât mai atragator fronturile de vânzare. Exceptând rafturile de perete, pentru asigurarea vizibilitatii marfurilor din interiorul salii de vânzare se va urmari ca înaltimea pieselor de mobilier sa nu depaseasca cota de 1,65 m.

- mobilarea salii de vânzare se va face în strânsa dependenta cu caile principale de circulatie. Se apreciaza ca fiind optima aranjarea dreptunghiulara a frontului de expunere a marfurilor spre calea principala de circulatie.

- asigurarea unei orientari usoare a clientilor prin aranjarea pieselor de mobilier în linie dreapta, circulara sau semicirculara, avându-se în vedere eliminarea posibilitatilor de formare a unor zone ascunse, necontrolabile.

- dimensionarea optima a rândurilor purtatorilor de marfuri: lungimea acestora se va situa între 5 -10 m;

- folosirea la maximum a suprafetei peretilor pentru prezentarea marfurilor; în acest scop, înaltimea rafturilor laterale poate ajunge pâna la 220-240 cm.

     Mobilierul comercial modern se realizeaza dupa urmatoarele
caracteristici:    

     Modularea - elementele constitutive ale diferitelor tipuri de mobilier si vitrine/frigorifice, se executa avînd la baza un modul dimensional prin  a  carui  multiplicare  se  pot  obtine  dimensiunile necesare pentru unitatea respectiva.

     Tipizarea - pentru mobilierul de serie mare, elementele consti­tutive au fost tipizate (montanti, console, suporti, elemente de prin­dere si de îmbinare, panouri etc.) astfel încît ele pot fi executate dupa un proces tehnologic continuu realizîndu-se pe de o parte o productie rationala si economica cu preturi de cost reduse, iar pe de alta parte rapiditate si precizie în executie.

      Intersanjabilitate - elementele de baza tipizate sînt astfel executate încît pot fi utilizate în obtinerea variatelor tipuri de mo­bilier destinate atît unor raioane cu profile diferite, depozite cît si pentru categorii variate de marfuri din acelasi raion.

      Autoportanta - Elementele si subansamblele sînt executate din profile rezistente si nu mai este necesara utilizarea unor struc­turi interioare separate de rezistenta.

      Tipurile de mobilier intersanjabil (rafturi, gondole, stendere etc.) se compun din elemente asamblabile care se produc în serie : mon­tanti, picioare detasabile, panouri (fundal), polite, dulapioare, mar­gini, suporti, socluri, ornamente, ghidaje s.a.

             Utilaje de prezentare si desfacere a marfurilor:

- utilaje de baza ale salii de vânzare: case de marcat, mijloace de transport;

- utilaje specifice sectorului nealimentar: aparate pentru încercat si verificat articolele electrocasnice, baterii, becuri, aparate de masura, standuri de încercari, pupitre pentru auditii muzicale, masini pentru calcat, refrisat, fasonat, festonat, cusut si brodat articole de confectii, tesaturi, perdele, covoare, mochete, lenjerie de pat etc;

- utilaje specifice sectorului alimentar: vitrine frigorifice, masini pentru taiat, cântarit, ambalat, marcat.

             Casele de marcat sunt echipamente de baza ale salii de vânzare, prin intermediul lor realizându-se încasarea contravalorii marfurilor. Procesul de preluare a banilor trebuie sa se deruleze cât mai operativ si corect, cumparatorii apreciind buna functionare a magazinului si dupa felul în care se desfasoara acesta.

           Organizarea încasarii pretului marfurilor consta în stabilirea numarul necesar de case de marcat si amplasarea acestora.

           Numarul caselor de marcat în diferite tipuri de magazine trebuie sa asigure continuitatea procesului de încasare si sa preîntâmpine aglomerarile.

Numarul necesar al caselor de marcat  se stabileste în functie de

- numarul maxim al clientilor care se afla într-un anumit interval de timp în magazin (c);

-       timpul mediu de servire la casa a unui client (t);

-       durata totala de functionare a casei în intervalul de timp considerat (d),

                                                 n = c x t / d

          Întrucât în magazine fluxul clientilor este oscilant si conditiile locale sunt diferite nu este întotdeauna posibil a se determina numarul caselor si orelor de functionare cu ajutorul unui indice mediu valabil pentru toate unitatile. De aceea, se recomanda a se urmari suplimentar fluxul clientilor si a se stabili numarul de case pe baza unor studii efectuate în timp. Gradul de încarcare a casei de marcat se reflecta în coeficientul de folosire a caselor, exprimat prin raportul între orele de folosire a caselor si orele de functionare a magazinului. Un coeficient redus arata ca exista mai multe case decât este nevoie si ca doar un numar mic functioneaza. Un coeficient de 100% este imposibil de atins, în general, corespunzator conditiilor specifice fiecarui magazin se apreciaza ca fiind optim un coeficient de încarcare între 75-85%.

           Amplasarea caselor de marcat are în vedere respectarea anumitor cerinte:

-       circulatia clientilor trebuie sa se desfasoare nestânjenit, astfel încât sa nu se ajunga la aglomerari;

-       fluxul clientilor sa nu se intersecteze în fata caselor de marcat; clientii vor fi îndrumati în asa fel încât toate casele de marcat sa fie solicitate în mod uniform;

-       casierul trebuie sa poata supraveghea de la locul sau o parte a salii de vânzare;

-       în cazul vânzarii prin autoservire toate casele vor fi grupate într-un loc; exceptii sunt posibile atunci când sala de vânzare (sau raionul) are mai multe iesiri care trebuie sa fie deschise.

 

 

Variante de amplasare a caselor de marcat în sala de vânzare

Mijloacele de transport în interiorul magazinului sunt reprezentate de diverse echipamente manevrate manual sau automatizat care au rolul de a transporta unitati de încarcata variabile pe anumite distante, în conditii de protectie a  marfurilor, reducând efortul fizic al lucratorilor si crescând productivitatea muncii.

      Unitatile comerciale în functie de marimea lor si specificul marfurilor pot fi dotate cu echipamentele prezentate în tabelul

Nr.

Mijloc de transport

Caracteristici

Posibilitati de utilizare

1.

Lisa

usor manevrabila; deplasament manual prin tragere - împingere, transporta greutati 100 - 300 kg

în toate locurile de vânzare si în special în unitati mici si mijlocii pe distante mici de transport

2.

Carucior platforma

idem, transporta greutati  pâna la 100 kg

idem

3.

Carucior cu brat

suprafata încarcaturii de 500 mm, greutate proprie cca 20 kg; transporta greutati de pâna la 150 kg.

idem

4.

Carucior - lada cu pereti laterali

deplasament manual prin tragere - împingere; transporta greutati 300 - 1000 kg

idem

5.

Carucior - lada cu perete lateral rabatabil

usor manevrabil, multiple posibilitati de utilizare; dimensiuni 770 / 550  / 950 mm; transporta greutati de pâna la 150 kg

magazine mari si mijlocii; poate fi utilizat ca mijloc de transport, depozitare, vânzare

6.

Carucior cu talpa înalta

lungimea talpii de 450 mm; transporta greutati de pâna la 150 kg

în magazine pentru transportul lazilor cu bauturi

7.

Masa cu role

dimensiuni 750 /450 /600 mm

în locurile de vânzare pentru marfuri care trebuie deplasate (electrocasnice)

8.

Electrotranspaleta

ridicare si deplasarea mecanica a marfurilor; latime culoar de circulatie cca 1700 mm; greutate proprie cca 700 kg, distanta la sol 40 mm; transporta greutati între 650-2000 kg

în magazine de foarte mari dimensiuni si în depozite pentru distante mari de transport; necesita podea fara denivelari

9.

Transpaleta manuala

deplasament manual prin  împingere; transporta greutati pâna la 500  kg

în magazine si locuri de vânzare de mari dimensiuni, pe distante de transport mai mari si complicate

Stabilirea fluxurilor de circulatie a clientilor

      

        Fluxul cumparatorilor cuprinde caile de circulatie ale acestora de la intrarea în magazin catre locurile de vînzare a marfurilor si de la acestea la iesire. Întrucât este elementul principal de func­tionalitate a magazinului trebuie sa permita accesul comod al cum­paratorilor (intrarea în magazin, alegerea marfurilor, achitarea, ridi­carea lor si iesirea din magazin) continuu, fara fragmentari artifi­ciale sau fortate, fara sa stînjeneasea posibilitatea obtinerii unei viziuni de an­samblu asupra între­gului sortiment de marfuri expus în sala de vînzare.

      Realizarea culoarelor de circulatie a cumparatorilor poate fi considerata optima în conditiile în care se respecta un paralelism cu sursele de iluminare în asa fel încît sursele de lumina sa fie stabilite deasupra culoarelor de trecere, stabilind astfel o marcare indirecta a fluxului si o iluminare uniforma a marfurilor.

    Spatiile destinate circulatiei în marile magazine vor fi reali­zate fara încrucisari si cu posibilitati de evacuare rapida a cum­paratorilor si personalului în caz de necesitate.

    Necesitatea deplasarii pe verticala în marile unitati comerciale este considerata de cumparatori ca o dificultate, deoarece scarile rulante si lifturile nu rezolva în totalitate fluxul acestora care are un caracter si o intensitate neuniforma între etaje. Scarile rulante sînt cele mai indicate pentru transportul cumparatorilor pe verticala. Ele se monteaza perechi si în sens invers si permit un flux curent al clientilor. Înca de pe scara rulanta cumparatorul poate avea o privire asupra salii de vînzare.

Acest fapt cere o mare atentie la amplasarea raioanelor pe etaje.

S-a constatat ca fluxul clientilor într-un magazin universal cu mai multe etaje s-ar prezenta în felul urmator:

                        % vizitatori

- parter...............           100

- etajul I...............            70

- etajul II..............            55

- etajul III............            40

- etajul IV............            30

Factorii care determina fluxurile clientilor:

-   forma de vânzare practicata;

-       marimea si forma suprafetei de vânzare;

-       marimea si localizarea cailor de circulatie;

-       particularitatile constructive ale magazinului (dispunerea punctelor fixe -  intrari, iesiri, scari rulante, lifturi);

-       dispunerea spatiala a mobilierului comercial în sala de vânzare.

         

     

Fluxuri majore de circulatie a clientilor într-un magazin cu autoservire

2- orientarea generala a clientilor în sensul acelor de ceasornic;

3 - ordonarea purtatorilor de marfuri pe axul de lungime al spatiului de vânzare;

5 - orientarea clientilor în conditiile existentei unui numar par de rânduri de rafturi;

6 - orientarea clientilor în conditiile existentei unui numar impar de rânduri de rafturi.

Caile de circulatie sunt în majoritate si culoare destinate efectuarii cumparaturilor.

  Cai de circulatie:

- principale - determina directiile generale ale fluxului de cumparatori;

- secundare - stabilesc legaturi transversale între diferite raioane de vânzare;

- spatii de stationare unde clientii sunt în asteptare (în fata scarilor rulante, a lifturilor, a caselor de marcat etc).       

          Proiectarea cailor de circulatie dintr-un magazin trebuie sa se respecte urmatoarele principii:

a)       caile principale de circulatie sa fie construite în linie dreapta si sa-si pastreze latimea de trecere pe tot parcursul salii de vânzare, înlesnind clientului drumul cel mai scurt spre diferitele raioane de vânzare;

b)   pentru dimensionarea latimii culoarelor de circulatie si a spatiilor de stationare se va porni de la frecventa cea mai intensa a vizitatorilor (în perioadele si orele de vârf ale activitatii magazinului);

c)   culoarele destinate efectuarii cumparaturilor trebuie dispuse perpendicular pe caile principale de circulatie, pentru a asigura clientilor accesul nestânjenit la marfa dorita;

d)       spatiile destinate activitatilor la standurile de vânzare si în fata caselor de marcat trebuie sa nu se interfereze cu caile principale de circulatie si de efectuare a cumparaturilor;

e)       lâtimea cailor destinate efectuarii cumparaturilor este dependenta si de înaltimea mobilierului comercial, recomandându-se, în acest sens, ca latimea caii de cumparare sa fie egala cu înaltimea raftului de marfuri;

f)     în sectorul alimentar, aleile de circulatie trebuie sa fie continue, fara cai transversale sau întreruperi de gondole (studiile au aratat ca 25% din clienti parcurg toata suprafata de vânzare la magazinele cu gondole con­tinue în timp ce daca gondolele sunt întrerupte de alei transversale ponderea acestora este de numai 5%);

g marile lungimi ale gondolelor sunt indicate numai pentru vânzarea marfurilor alimentare; pentru marfuri nealimentare ele devin inacceptabile, pentru ca amplifica monotonia; întrerupându-se aceste lungimi, se creeaza o zona de "promenada" si de stabilizare a clientului în interiorul raionului.

i) clientii care petrec mai mult timp în magazin în timp ce îl viziteaza cumpara mai mult decît cei se limiteaza la un singur sector.

j) clientii având directia de deplasare nedirijata au tendinta de a circula doar pe partile laterale ale magazinului.

         Pentru o buna circulatie în perimetrul unei suprafete de vânzare se proiecteaza culoare a caror latime corespunda dimensiunilor antropometrice ale clientilor aflati în diverse ipostaze:

-    stationare într-un anumit loc în vederea alegerii unei marfi;

-        miscare printre purtatorii de marfa;

-        asteptare pentru plata cumparaturilor la casa.

           În privinta marimii culoarelor de circulatie nu exista un punct de vedere unitar:

culoarele largi de circulatie ar asigura o mai buna fluenta a cumparatorilor dar se considera în acelasi timp ca dimensiunile mari reduc frontul de expunere a marfurilor deci se produce o diminuare a suprafetei de etalare a marfurilor (cresterea latimii culoarelor de circulatie între doua siruri paralele de mobilier pâna la 1,80-2,00 m determina o reducere a spatiului ocupat cu mobilier cu 20-25 %)

                                                                                                                             

Latimea recomandata pentru culoarele de circulatie a clientilor în sala de vânzare a unui magazin cu autoservire

Tip culoar

  Magazine cu suprafata

 de vânzare mai mica sau

  egala cu 1.000 mp

Magazine cu suprafata

de vânzare de peste  1.000 mp

 Culoar principal

2,00

2,50 ...3,50

 Culoar secundar

1,80

2,00 ...2,20

Latimea în fata locurilor

de vânzare individualâ

2,50

3,00 ... 3,50

 Latimea în fata casei de marcat

2,50 ... 3,00

3,00..4,50

Culoar între doua

case de marcat

0,60

0,80

Pozitionarea locurilor de intrare -  iesire în /si din magazin

          Numarul si pozitionarea punctelor de acces al clientilor în magazin conditioneaza orientarea majora a fluxului de circulatie. O solutie rationala din acest punct de vedere   presupune:

- orientarea usilor de intrare direct spre strada;

 - cai de acces comode, primitoare, dimensionate astfel încât sa asigure circulatia nestânjenita a clientilor; de preferat ca pentru intrare si iesire sa existe usi distincte, desi la magazinele mici nu este posibil acest lucru;

- deschiderea usilor în sensul fluxului clientilor; la magazinele cu autoservire usile sunt actionate de regula cu celule fotoelectrice ceeace rezolva implicit aceasta problema.

Implantarea raioanelor de vânzare

           

           Raionul este unitatea de baza folosita pentru gruparea si prezentarea marfurilor.

          Gruparea marfurilor în cadrul raioanelor se poate face în functie de mai multe criterii:

 - destinatie (utilizare) - r.  cu articole textile pentru îmbracaminte,  r. cu lenjerie de corp, r. cu articole uz gospodaresc si decorarea locuintelor, r. cu articole tricotate pentru îmbracaminte, r. cu încaltaminte, etc;

 - categoria de clienti  - r. cu articole pentru barbati, femei, copii, nou-nascuti, elevi, etc;

- materia prima de fabricatie (dupa posibilitati): r. cu tesaturi de bumbac, lâna, matase, in-cânepa, etc

-  natura cererii - r. cu articole de lux, raioane cu articole de cerere curenta etc.

         Raioanele se pot organiza:

-       grupe de marfuri (confectii, tricotaje, încaltaminte, ciorapi, lenjerie, marochinarie si alte articole sportive);

-       subgrupe de marfuri (încaltaminte cu fete din piele naturala, încaltaminte cu fete din înlocuitori, din piele sintetica si artificiala, încaltaminte din cauciuc si mase plastice);

-       articole (confectii pentru femei - paltoane, pardesie, jachete, costume, rochii, sarafane, fuste, bluze, pantaloni, salopete, halate de protectie si de baie);

-       sortimente (fuste tip jeans, fuste din stofa, fuste-pantalon).

           Se cunosc patru tipuri clasice de amplasare a grupelor de produse:

Dispunerea tip grila în care grupele de produse sunt expuse liniar, pe culoare
principale paralele, întrerupte de culoare secundare, asezate perpendicular pe primele. De regula, marile magazine (Selgros, Kaufland) folosesc dispunerea tip grila. Acest tip de amenajare asigura o exploatare eficienta a magazinului, desi din punctul de vedere al clientului poate deveni stânjenitoare, partile laterale ale salii de vânzare fiind mult mai aglomerate



Dispunerea flux liber în care asortimentul de marfuri este grupat pe familii si subfamilii de produse pentru a facilita miscarea libera, nestructurata a clientilor. Aceasta dispunere utilizeaza spatiul mai putin eficient decât dispunerea grila.


Dispunere tip flux liber a grupelor de produse într-un magazin de confectii pentru femei

Dispunere tip boutique în care gruparea asortimentului de marfuri se realizeaza astfel încât fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil si o ambianta specifica  Adesea un  raion prezinta marfuri de marca ale unui singur producator. Acest sistem de amenajare reclama costuri de constructie si de securitate mai ridicate.

Dispunerea tip boutique a grupelor de produse într-un magazin cu articole pentru femei

                      

          

            Implantarea raioanelor de vânzare este operatiunea complexa de dimensionare, amplasare a raioanelor, mobilierului si a produselor într-o conceptie sistemica, astfel încât sa asigure prezentarea unei cantitati de marfuri adecvate în raport cu cerintele clientelei, precum si usurarea alegerii de catre cumparatori a marfurilor.           

           Obiectivele implantarii raioanelor este utilizarea rationala a întregii suprafete disponibile, dirijarea circuitului clientilor, reducerea circuitelor si operatiilor de manipulare a marfurilor, realizarea unui nivel minim al cheltuielilor de circulatie, facilitarea cumparaturilor;

         Repartizarea suprafetei de vânzare pe raioane are drept scop:

-       gasirea cu usurinta de catre clienti a unei grupe de marfuri sau a unor articole;

-       selectarea de catre client a unui articol din rândul mai multor articole similare;

-       întregirea cumparaturii efectuate de client prin prezentarea de articole complementare si stimularea unei vânzari suplimentare;

-       stimularea deciziei de cumparare a clientului si pentru marfurile de impuls;

-       tinerea evidentei vânzarilor pe grupe de marfuri, subgrupe, articole;

-       utilizarea judicioasa a personalului, concomitent cu realizarea unei specializari a acestuia, pe grupe de marfuri;

-       efectuarea în conditii mai usoare a inventarelor.

        Dimensiunea raioanelor depinde de volumul si structura asortimentului de marfuri, formele de vânzare în interdependenta cu tipul si dimensiunile mobilierului, frecventa cererii de marfuri. Din partea populatiei.

        Dimensionarea raioanelor se poate face pe baza analizei vânzarilor înregistrate în perioada anterioara sau a rentabilitatii diverselor grupe de marfuri.

        Principiile de baza ale implantarii raioanelor:

- adaptarea la constrângerile fizice impuse de constructia unitatii.      Forma si dimensiunea magazinului impune anumite tipuri de amplasamente pentru raioane. Este preferabil de a plasa aproape de spatiul destinat rezervei de marfuri raioanele care vând marfuri de volum mare sau produse cu mare rotatie a stocurilor. De asemenea, raioanele care comercializeaza produse perisabile vor fi de preferinta situate în proximitatea camerelor frigorifice.


-  facilitarea circulatiei clientilor în cel mai mare numar posibil de raioane. Pentru a rentabiliza o suprafata de vânzare, trebuie ca schema de implantare a raioanelor sa determine o circulatie a clientilor  în toata sala, facându-i sa vada, pe cât posibil, toate raioanele existente. De retinut,  ca nici un client nu trebuie sa simta ca i se impune un anumit circuit, ceeace ar putea fi perceput ca un alt tip de presiune sau o insistenta suplimentara din partea comerciantului.

- aranjarea raioanelor în functie de logica de cumparare a clientilor
Localizarea raioanelor va tine cont de urmatoarele aspecte:

1- raioanele care au valori ridicate a vânzarilor pe mp ar trebui sa fie situate în locuri strategice în magazin, respectiv în zonele cu cea mai densa circulatie a clientilor.

2- raioanele care vând produse cumparate spontan, prin impuls, trebuie sa obtina cele mai bune amplasamente, spre deosebire de raioanele cu marfuri destinate cumparaturilor planificate (tinta bine stabilite a deplasarii clientului în magazin) care pot fi situate în locuri mai putin strategice pentru ca oricum clientii sunt dispusi sa faca un efort în plus pentru a le gasi.

3 - produsele care se cumpara frecvent si pretul lor este mic se recomanda a fi situate în locuri accesibile clientilor, acestia asteptând sa le cumpere  fara prea multe complicatii.

4 -  raioanele cu produse complementare pot fi situate în proximitate unele fata de altele pentru a facilita completarea cumparaturilor (raionul cu accesorii îmbracaminte pentru barbati - cravate, curele, bretele, ar trebui amplasat lânga raionul de confectii).

5 - raioane care vând produse cu sezonalitate diferita pot fi localizate alaturi. (jucariile si articole de gradina pot fi amplasate alaturi, în perioada sarbatorilor de iarna, raionul de jucarii putând fi marit pe seama reducerii temporare a raionului cu articole de gradina).

6 - cele mai mici raioane se recomanda a fi plasate în locuri strategice pentru a le da mai multa vizibilitate; un raion cu o mare suprafata de vânzare poate sa aiba un amplasament mai putin strategic, daca se are în vedere faptul ca dimensiunea sa va contribui la asigurarea vizibilitatii necesare.

7     - raioanele se amplaseaza si în functie de caracteristicile marfurilor.

 Într  - un supermagazin, raionul de pâine nu trebuie sa fie situat la începutul circuitului în autoservire deoarece clientii vor evita sa cumpere pâine pentru a nu o strivi cu produsele grele pe care urmeaza sa le achizitioneze ulterior. Produsele proaspete trebuie sa fie prezentate în vitrine frigorifice plasate de-a lungul peretilor pentru a mari spatiul utilizat si pentru a facilita bransamentul la reteaua electrica.

8  - raioanele se amplaseaza si în functie de anumite aspecte ale comportamentului de cumparare a marfurilor. Unele marfuri, cum sunt confectiile, de pilda, fac obiectul încercarilor (probelor) si al retusurilor. Ele pot deci sa fie situate în locuri mai putin strategice si departe de o circulatie densa.

9  - raioanele cu produse noi trebuie implantate în locuri strategice pentru a permite o mai buna vizibilitate a produselor si astfel o crestere a volumului vânzarilor.

10 - amplasarea raioanelor în functie de imaginea pe care doreste comerciantul sa o promoveze pentru magazinul sau. Daca se doreste pozitionarea magazinului ca punct de vânzare a produselor proaspete,  raioanele cu astfel de produse vor fi situate în zona de debut a circuitului clientilor pentru a transmite mesajul respectiv înca din primele momente când clientii intra în magazin.

Implantarea raioanelor în magazinele cu un singur nivel

       Amplasarea si dimensionarea corecta a raioanelor urmareste a se crea un raport optim între suprafata raionului si volumul vânzarilor respective.

       În practica comerciala se (poate) utilizeaza asa-numita regula 4.3.2.1, care se bazeaza pe observatiile curente asupra fluxului cumparatorilor în magazine; s-a constatat ca în cea mai mare parte clientii au tendinta de a se opri în apropierea intrarii în magazin, evitând drumul pâna în partea opusa intrarii. Pe baza acestor observatii îndelung verificate, regula cere ca suprafata magazinului sa fie împartita în patru parti egale: în prima patrime din vecinatatea intrarii urmeaza sa fie amplasate acele raioane care participa cu o cota globala de 40% în volumul vânzarilor, iar în celelalte, în ordine, raioanele cu ponderi de 30%, 20% si respectiv 10%. Bineînteles, regula este susceptibila a fi adaptata, dupa împrejurari, în functie de numarul intrarilor, a stâlpilor de sustinere, etc.

        Experienta comerciala demonstreaza ca anumite raioane constituie punctele de atractie cele mai puternice ale unui magazin; este cazul raionului de carne si preparate din carne din hipermagazine, a raionului legume-fructe din supermagazine, a raioanelor cu articole pentru femei din magazinele universale, etc. Specialistii apreciaza ca prezenta legumelor si fructelor în oferta supermagazinelor, hipermagazinelor este rezultatul vitezei lor de circulatie si a cererii cu frecventa mare (în Germania, 45% din consumatori cumpara legume si fructe aproape zilnic sau de mai multe ori pe saptamâna). Aceste raioane de foarte mare atractie se amplaseaza primele în asa fel încât clientii, îndreptându-se catre ele sa fie nevoiti sa traverseze întreaga sala de vânzare, vizualizând întreaga oferta a magazinului. Urmeaza apoi implantarea raioanelor cu marfuri de cerere curenta în asa fel încât sa se realizeze un drum dirijat al clientelei pe cât posibil pe ficare culoar de circulatie. În ultima etapa se amplaseaza raioanele cu articole cumparate din impuls, în functie de complementaritatea în utilizare sau în imediata vecinatate a unui loc atractiv.

       Existenta unor mari raioane în magazinele specializate impune o adaptare a metodologiei prezentate mai sus. De fapt, în interiorul fiecarui mare raion urmeaza sa se realizeze aceeasi succesiune a celor trei faze de lucru.

Implantarea raioanelor în magazinele cu mai multe nivele

         Implantarea generala a raioanelor pe nivele (magazine universale) se poate realiza prin aplicarea într-o forma adaptata a regulii 4.3.2.1 mentionata în subcapitolul anterior. Posibilitatile de vânzare cele mai mari le are parterul magazinului care se caracterizeaza prin cea mai intensa circulatie a clientilor, aceasta scazând în intensitate pe masura înaintarii pe verticala. Ultimul etaj are cel mai redus potential de vânzare.

Proiectarea multor magazine universale este  realizata pe principiul vânzarii marfurilor sub forma com­plexelor în consum: articole pentru femei, articole pentru bar­bati, articole pentru copii, articole pentru locuinta, articole pentru sport, turism, jocuri si odihna, etc.

Sala de vînzare a fiecarui nivel se realizeaza se concepe ca o sala unica necom­partimentata, permitînd organizarea corespunzatoare a activitatii, precum si eventuala redistribuire a spatiilor diferitelor raioane în functie de evolutia fondului de marfa si a cererii cumparatorilor.

Raioanele care desfac marfuri al caror procese de vînzare nece­sita instalarea unor cabine de probe, ateliere de retus, consultatii tehnice, auditii, vizionari, demonstratii practice etc, vor fi ampla­sate în afara fluxurilor principale ale magazinului.

        Varianta de amplasare a raioanelor într-un magazin universal:

         La parter se amplaseaza raioane care desfac mar­furi alimentare, marfuri grele (piese de mobilier, frigi­dere, masini de spalat, masini de cusut, motorete etc), dar si materiale foto, bijuterii, parfumerie, galanterie, marochinarie, articole de artizanat si cadouri. În ceeace priveste sectorul ali­mentar, sistemul constructiv va fi astfel realizat încît sa permita o functionare independenta a acestui raion.

Sala de vânzare de la parter se organizeaza în totalitate sau partial pe principiul autoservirii, în cadrul fluxului cu autoservire functionînd si raioane cu vînzatori.

           Se organizeaza raioane cu vânzatori pentru produsele alimentare care se pastreaza în vitrine frigorifice si se comercializeaza în cantitati mici prin debitare (carne si preparate din carne, lactate, masline, salate gata preparate), cântarire (produse de cofetarie-patiserie, cafea vrac, seminte vrac, etc) dar si pentru pâine si produse de panificatie.

           La amplasarea raioanelor în cadrul salii de vînzare se urma­reste asigurarea unei repartizari uniforme a fluxului de cumparatori în functie de complexitatea cererii, frecventa completarii stocurilor în sala de vînzare, concentrarea utilajelor frigorifice, crearea pentru cumparatori a unei accesibilitati maxime la marfuri pentru examinare si alegere, crearea unui front suficient de expunere a marfurilor.

        La etajul I se pot amenaja  raioane cu articole pentru copii si femei (încal­taminte, tricotaje, confectii).

        La etajul II se pot amenaja raioane cu articole pentru barbati.

       La etajul III se pot comercializa articole uz casnic (menaj, sticlarie, portela­nuri, faianta, feronerie, articole pentru scolari) cât si articole sport - turism.

       La etajul IV se comercializeaza prin diferite raioane obiecte - decoratiuni interioare, corpuri de iluminat, electrocasnice (în alte variante articolele de folosinta îndelungata sau de confort al locuintei se recomanda a fi comercializate la ultimul nivel, considerat a fi zona cea mai linistita a magazinului).

       La etajul V... sunt amplasate unitati de alimentatie publica (baruri, cofetarii - patiserii) care în sezonul cald se pot extinde si pe terasa oferind o frumoasa perspectiva asupra orasului. Aceste unitati se pot amenaja la ultimul nivel sau la parter, dispunînd de intrari separate de cele ale magazinului care sa le permita prelungirea programului dupa închiderea magazinului.

           Regula 4.3.2.1 este rezultatul observatiilor empirice, ceea ce limiteaza generalizarea ei în practica comerciala. Din acest motiv s-a propus evaluarea amplasarii raioanelor unui magazin prin luarea în calcul a indicatorului "numar de cumparaturi efectuate în fiecare zona a suprafetei de vânzare", precum si a "indicelui de frecventare a zonelor".

Indicele de frecventare reprezinta ponderea numarului clientilor ce trec prin perimetrul unei zone (nivel sau raion) în totalul clientilor care au intrat în magazin. Experienta practica demonstreaza ca rentabilitatea unei suprafete de vânzare nu este omogena. Diferentele provin din urmatoarele doua cauze:

- zona prezinta produse care sunt ele însele rentabile;

- fie zona este foarte frecventata.

Deci, frecventa este un factor fundamental de caracterizare a rentabilitatii unei zone. Continuând cu acest rationament, se considera ca un produs este rentabil daca el însusi este un produs de "apel" pentru zona sau daca este localizat într-o zona rentabila, respectiv într-o zona foarte frecventata de catre clienti.

Etalarea marfurilor în magazine

    Etalarea marfurilor în magazine este o activitate de baza a tehnologiei comerciale si în acelasi timp una din variabilele mixului de mcrchandising.

   Operatiunile, procedeele, procesele si regulile create în acest sens urmaresc realizarea unei oferte active, atractive care  sa stimuleze cresterea vânzarilor, deci a profiturilor comerciantului.

Etalarea, ca element fundamental al promovarii vânzarii marfurilor actioneaza asupra clientului în mai multe sensuri:

- pune în valoare articolul realizând o legatura între publicitatea prin mass-media si locul efectiv de vânzare a acestuia;

- poate modifica dorinta de cumparare a unui client;

- furnizeaza informatii inedite despre utilizarea produsului creând noi mobiluri de cumparare.

Scopurile finale ale etalarii:

-atentionarea clientului care prin natura firii sale poate fi
preocupat, visator sau neatent;

- orientare rapida în contextul varietatii marfurilor existente în acelasi loc;

- oprirea clientului spre informare;
-
generarea unei cereri de impuls;

- materializarea impulsului într-o cumparare efectiva; clientul ia hotarârea de a cumpara sub impulsul informatiilor furnizate în legatura cu pretul, calitatea si modul de întrebuintare a produselor oferite.

 În comertul modern prezentarea marfurilor se supune unor legi stiintifice, de estetica comerciala. Marfa trebuie prezentata în modul cel mai favorabil.

Facing - ul desemneaza o unitate de produs prezentata pe primul rând din fatada unui raft sau a unei gondole. Numarul de "facing" este egal cu numarul de unitati de prezentare (cutii, pachete, pungi, sticle) dintr-un articol vazut din fata. Fiecarui produs i se atribuie un facing decurgând din modul de prezentare adoptat (din ratiuni de comoditate în manipulare si raprovizionare anumite articole cu o frecventa crescuta a vânzarii sunt prezentate pe palete, în containere; acest mod de prezentare determina facing - ul produsului).

           Facing -ul este determinat în numar de produse (10 facing-uri pentru 10 flacoane cu aceeasi referinta asezate una lânga alta pe etajera) sau în centimetri (parfumurile ocupa o lungime de 120 cm).

Cu cât facing-ul este mai important (mai mare) cu atât clientul are timp sa vada mai bine produsul si mai ales sa faca o abordare mai calitativa a acestuia, durata de observare fiind prelungita.

Un numar minim de facing este indispensabil pentru ca articolul sa fie perceput (în jur de 30cm într-un supermarket), dar dincolo de o anumita lungime vânzarile nu mai cresc deloc.

Spatiul linear (linearul) este lungimea de expunere a unui tip de produs (articol) într-un magazin.

       Spatiul linear este expresia concreta a regulilor, metodelor si eforturilor de expunere a produsului în magazin. Este considerat un adevarat mijloc de productie în comert întrucât mediaza contactul clientilor cu produsele. În magazin clientul apreciaza  linearul de expunere, percepe produsul ceeace influenteaza comportamentul sau de cumparare.

Linearul joaca un dublu rol:

-       suport pasiv pentru produse, facându-lc sa fie percepute vizual de catre clienti, facilitând cumpararea premeditata;

- suport activ pentru vânzari, punând în valoare puterea de atractie a produselor si facilitând astfel cumpararea din impuls.

Linearul influenteaza vânzarile unui produs în sensl ca dimensiunea spatiului acordat unui produs genereaza pentru ochiul clientului care trece prin fata raftului stimuli senzoriali cu atât mai puternici cu cât spatiul este mai important. Prin urmare:

.- toate produsele se vor vinde bine daca li se acorda un spatiu în plus;

- unei cresteri a linearului unui raion îi corespunde o crestere a volumului vânzarilor, insa aceasta crestere este limitata prin existenta a doua restrictii:

- un numar minim de bucati dintr-o anumita referinta care, daca nu este atins, nu permite realizarea unei vânzari corespunzatoare;

- un prag de saturatie peste care daca se trece, nu se va obtine o sporire a vânzarilor.

Spatiul linear la sol este lungimea de prezentare a unui produs pe mobilier  masurata la nivelul solului; numarul de etajere nu este luat în seama.

Spatiul linear dezvoltat este lungimea totala de prezentare a unui produs pe mobilier, luându-se în considerare numarul de etajere (se multiplica linearul la sol cu numarul de etajere).

Spatiul linear se poate calcula si pentru mobilierul comercial existent ca atare. De exemplu, într-un hipermagazin raionul X este format din 5 gondole  duble, 13 m lungime fiecare, formate din 4 nivele.

Linearul la sol total = 5 gondole x 13 m x 4 x 2 .

       

        Determinarea lungimii linearului la sol

        Aceasta problema practica se poate rezolva aplicându-se mai multe metode si rationamente:

1. Repartitia proportionala cu vânzarile. Potrivit acestei metode se atribuie un procent din spatiul linear total egal cu cota vânzarilor înregistrate.

V- volumul total al vânzarilor de marfuri al magazinului, într-o perioada data;

v - volumul vânzarilor produselor respective, în aceeasi perioada;

L - lungimea totala a linearului la sol;

l - lungimea linearului acordat produsului

v / V = l / L

l = vL / V

Aceasta metoda este simpla însa are anumite limite:

- se bazeaza pe structura vânzarilor specifica unei perioade trecute, ignorându-se necesitatea îmbunatatirii ei într-o perioada urmatoare; nu se seama de succesul potential pe care poate sa-l aiba un produs în viitor;

- nu ia în consideratie principiul elasticitatii linearului de vânzare (cresterea linearului de expunere a unui produs determina pâna la un anumit nivel cresterea vânzarilor) deci nu se cauta o optimizare a utilizarii linearului. O corectie a metodei din acest punct de vedere se asigura prin aprecierea procentului de modificare a volumului vânzarilor. Se acorda fiecarei categorii de produs un linear modificat cu o valoare corespunzatoare procentului de modificare a vânzarilor sale.

 Repartitia bazata pe cantitatile vândute.

             Metoda consta în a calcula linearul unui articol în functie de vânzarea medie zilnica si frecventa de aprovizionare a salii de vînzare, respectiv numarul de aprovizionari a salii de vânzare în timpul programului zilnic de lucru (o data, de doua ori pe zi, etc.). De obicei, se începe aprovizionarea atunci când gondolele se decompleteaza pâna la 1/2 din capacitatea lor. Se considera o aprovizionare completa ca fiind formata din 2 aprovizionari ale gondolei (raftului) golita pe jumatate din capacitatea-zi. Suprafata de etalare (Se) este invers proportionala cu frecventa de aprovizionare (Se= 1/F);

           Aceasta metoda considera linearul ca o rezerva de marfuri din sala de vânzare, prin constituirea unui "stoc-tampon" între rezervele proprii ale magazinului (din depozite) si clientela. În aceasta acceptiune lungimea linearului fiecarui produs depinde de:

-        cererea clientelei pentru acest produs (vânzarile);

-        locul pe care îl ocupa acest produs în spatiu;

-        perioadele si intervalul de reaprovizionare.

       Daca v este volumul unei unitati (ambalaj si produs), n este numarul de unitati din produsul respectiv vândut într-o perioada, volumul care trebuie ocupat de produs în magazin în intervalul dintre reaprovizionari

n x v = P x H x l,

P  - profunzimea (adâncimea) politelor de raft sau gondola

 H - înaltimea mobilierului de expunere.

si aceasta metoda are limite de aplicare:

- nu se asigura optimizarea utilizarii linearului, obtinându-se dimensiuni necorelate ale acestuia; produselor prezentate în ambalaje voluminoase, dar cu o vânzare
lenta li se acorda un linear mai mare comparativ cu cel rezultat pentru produsele în ambalaje mici, dar cu o rotatie rapida a stocului;

-       suma linearelor determinate pentru fiecare produs nu se înscrie în limita fizica a linearului la sol disponibil pe ansamblul magazinului, ceea ce implica pentru anumite produse o modificare a perioadei de aprovizionare;

-       în aceste conditii nu se cauta solutii de asigurare a satisfactiilor clientelei.

           O alta metoda recomandata de literatura de specialitate straina are în vedere determinarea spatiului de raft (în mm) pe baza urmatoarelor elemente de calcul:

-       ponderea vânzarilor grupei respective de marfuri în vânzarile totale ale magazinului (p);

-       numarul de mm al spatiului de etalare existent (l);

-       marimea corectata a ambalajului (S);

-       adâncimea permisa de raft (H);

-       numarul de rotatii al marfurilor vândute (r).

Sr = p x l x S x H x r

Prin urmare, nu exista niciodata o singura solutie în atribuirea linearului pentru un produs ci mai multe, alegerea unei metode fundamentata stiintific fiind preferabila determinarii linearului exclusiv pe baze empiritice. Apelând  la diverse metode repartitia linearului nu va duce la aceleasi rezultate. Nu exista "o metoda buna" ci, în functie de obiectivele urmarite, se pot combina diferiti parametri.

 Elasticitatea linearului este raportul dintre variatia relativa a cererii pentru un produs si variatia relativa a liniarului atribuit produsului . Elasticitatea este pozitiva atunci când marimea liniarului corespunde cu cea a cererii; elasticitatea este nula atunci când fata de o marire sau o scadere a linearului cererea nu variaza; elasticitatea este negativa atunci când variatiei într-un sens a linearului îi corespunde o variatie în sens invers a cererii.

  

Înaltimea

(m)

Randament

2,10

0,05

2,00

0,10

1,90

0,20

1,80

0,40

1,70

0,60

1,60

0,90

1,50

1,00

1,40

1,50

1,30

1.50

1,20

1,40

1,10

1,30

1,00

1,20

0,90

1,10

0,80

1,00

0,70           

0,90

0,60

0,80

0,50

0,70

0,40 

0,60

            

Se pot identifica trei tipuri de produse pentru care vânzarile sunt sensibile la lungimea linearului atribuit:

1. Produse insensibile la linear (sarea, condimentele, faina, ulei, zahar, alte articole de cerere curenta). Cumparatorii nu sunt incitati sa cumpere în plus pentru ca nu au nevoie.

2.Produse de uz general, destul de sensibile la cresterea linearului, punctul randamentului maxim fiind destul de repede atins (biscuiti, conserve de legume si fructe).

3.Produse de achizitie ocazionala pentru care cresterea vânzarilor odata cu suplimentarea spatiului este destul de lenta pâna când linearul este suficient de mare pentru a forta atentia consumatorului. Dupa acest nivel curba vânzarilor creste linear, punctul randamentului maxim fiind destul de repede atins. Linearul necesar pentru stimularea în continuare a vânzarilor fiind mult prea mare, devine impracticabil.

             Merchandising-ui este înainte de toate o abordare experimentala si schimbarea de nivel a unui articol trebuie studiata cu atentie; indicii randamentului în vânzare în functie de nivel sunt date generale constituite prin mijloace de observare.

Prezentarea marfurilor în cadrul raionului. Tehnici de etalare.

          Experienta comerciala indica ca nu exista o prezentare perfecta a marfurilor ci diverse posibilitati, adecvate unor obiective stabilite anterior. Nu este suficient - cum se întâmpla adesea - sa se încarce cu marfuri rafturile, stenderele etc. Trebuie ca prezentarea lor în cadrul acestora sa fie activa, fiindca regula fundamentala în organizarea interioara a unui magazin este regula de baza a merchandising-ului: "a se substitui o prezentare activa unei prezentari pasive". Se apreciaza ca un spatiu de vânzare bine organizat poate fi comparat cu o strada comerciala, dar spre deosebire de aceasta, "strada" interioara trebuie organizata în asa fel încât sa permita o localizare si o legatura optima între diferitele grupe de produse, precum si posibilitatea de control al fluxului clientilor si al marfurilor.

 Comerciantul trebuie sa rezolve implicit doua probleme de amplasare a produselor: utilizarea diversele portiuni  ale gondolelor de-a lungul culoarelor de prezentare (pe orizontala) cât si utilizarea diferitelor nivele ale gondolei (pe verticala).

         Etalarea marfurilor în sala de vânzare urmareste sa asigure o abundenta de marfuri, o varietate cât mai mare si nu evidentierea unei anumite categorii de marfuri. Aceasta abundenta nu trebuie sa dea senzatia de îngramadeala sau dezordine; dimpotriva, marfurile vor fi expuse cât mai estetic în functie de caracteristicile lor merceologice: proprietati fizico-chimice, mod de ambalare, culoare, forma, dimensiuni etc.

          Un alt obiectiv al etalarii este acela a asigurarii unei circulatie activa a clientilor care sa permita acestora cuprinderea întregii suprafete a magazinului si contactul direct cu marfa.

  

Etalarea marfurilor va tine seama de urmatoarele aspecte tehnice:

- prezentarea marfurilor se face si în functie de forma de vânzare adoptata.

Practica demonstreaza ca fiecare metoda de vânzare are avantajele si incovenientele sale, un magazin putând sa-si aleaga o anumita forma de vânzare în functie de specificul produselor pe care le comercializeaza. Asa, de exemplu, un raion destinat articolelor pentru mestesuguri (articole de bricolaj) nu poate fi în totalitate amenajat pentru autoservire, deoarece clientul are deseori nevoie de sfaturile unui specialist. Problema care se pune este, deci, de a determina metoda de vânzare cea mai adecvata si cea mai rentabila pentru fiecare produs.

- se vor expune toate sortimentele de marfuri existente în magazin;

- asigurarea unor cantitati suficiente de marfuri, corespunzatoare frecventei cererii cumparatorilor;

 - se va expune o cantitate suficienta din fiecare produs pentru ca acesta sa fie vizibil (studiile arata ca este nevoie de cel putin 3 unitati din acelasi produs pentru ca acesta sa fie observat de clienti).

- se poate realiza o concentrare în acelasi loc a produselor apartinând aceluiasi producator (produse cu aceeasi marca). Se obtine astfel un impact mai puternic asupra consumatorului prin efect de masa. În plus, sa aratam faptul ca impresia pozitiva data de cumpararea anterioara a unui produs poate trece mai usor asupra altui produs din aceeasi gama.  (de exemplu gruparea produselor cosmetice).

- aranjarea marfurilor se face pe categorii înrudite între ele ca utili­zare;

- în functie de specificul marfurilor etalarea se face pe arti­cole, iar în cadrul acestora pe marimi, culori, forma, model, pret, caracteristici de utilizare, grupe tematice;

- prezentarea marfurilor se va face si în functie de cererea aces­tora, în acest scop ele fiind grupate în marfuri foarte soli­citate, marfuri cu  curente si marfuri cu vînzare lenta;

- asezarea marfurilor cu o frecventa mare de cumparare în apropierea rezervei de marfuri;

-       pentru marfurile care necesita o informare suplimentara cu privire la partea tehnica si performante este necesar ca acestea sa fie prezentate prin panouri, afise, etichete, în care sa se evidentieze caracteristicile si parametrii tehnico-functionali;

-       pentru marfurile ce necesita o prezentare directa se vor amenaja spatii speciale pentru demonstratii (aparate electrocasnice si electronice);

-       pentru unele produse, cum sunt cele electrocasnice si electronice, expunerea este indicat sa se faca si în starea lor de functionare;

-       în colturile salii de vânzare pot fi expuse marfuri de cerere zilnica, pentru a face si aceste puncte atractive;

-       în expunerea marfurilor o atentie deosebita se va acorda respectarii regulilor de asociere a culorilor; astfel, în cadrul unor grupe de marfuri (confectii, tricotaje) expunerea se face pe marimi, în cadrul acestora pe modele, iar în cadrul fiecarui model pe nuante coloristice.

- amplasarea marfurilor cu volum mic si preturi mari se va face în asa fel încît sa li se asigure o supraveghere corespun­zatoare;

- se va utiliza de preferinta mobilierul adaptat tipului de produs (legume-fructe, textile, încaltaminte, carti, jucarii etc): etajere, paleti, cosuri, rafturi (modulare) de perete, vitrine, gondole, tejghele, standuri (rotative), etc.;

- amplasarea produselor pe diversele nivele se va face în functie de potentialul de vânzare al fiecaruia. Diferitele polite (nivele) ale mobilierului comercial nu au aceeasi "valoare" comerciala. Din acest punct de vedere se cunosc trei niveluri principale: nivelul la sol (1); nivelul din dreptul mâinilor (2); nivelul în directia naturala a privirii (3)

        

Nivelul (3) este cel mai "rentabil", nivelul (2) are o rentabilitate medie, iar nivelul (1) are potentialul de vânzare cel mai slab.

Ţinând cont de acest aspect se recomanda ca înaltimea medie sa fie de 180-200 cm, nivel peste care perceptia nu mai este posibila. Doar rafturile sprijinite de peretii laterali ai magazinului (gondole murale) pot depasi 2 m.

        De fapt. problemele ce se pun în localizarea grupelor de marfuri în cadrul magazinului sunt aceleasi si în cazul localizarii produselor din aceeasi grupa de marfuri pe o anumita unitate de prezentare (gondola, raft, stender etc). Astfel, punerea în valoare a politelor de la sol, care au, dupa cum s-a vazut, cea mai mica putere de "vânzare", are aceeasi semnificatie - prin analogie - ca si vitalizarea asa ziselor "colturi moarte" ale magazinului. De aceea, apare indicat ca la acest nivel sa se localizeze: articolele de cerere curenta (asa-numitele produse "de apel"); produsele voluminoase; produsele al caror înscris pe ambalaj are o lizibilitate verticala; mici articole asezate în vrac (femeile apreciaza aceasta forma de prezentare). în acelasi timp, politele superioare vor trebui destinate articolelor de desfacere lenta, iar politele mijlocii articolelor cu vânzare rapida.


- aranjarea pe gondole va tine cont de masa si volumul produselor, calculându-se un grad optim de încarcare a mobilierului;

- articolele mari sa fie amplasate în locuri care sa nu stînjeneasca circulatia în unitate, la eliberarea lor;

- amplasarea articolelor mici (piper, ceai, tigari, ciocolata, cafea, bomboane, guma de mestecat, etc.) în apropierea caselor pentru a fi sub supraveghere;

- articolele marunte vor fi prezentate in cutii speciale sau folosind utilaje care permit etalarea în vrac ;

- capetele de gondola sunt utilizate întotdeauna pentru promovarea anumitor produse deci nu pot fi privite ca o continuare a raionului respectiv. Se recomanda schimbarea lor la 10-15 zile pentru a le conserva impactul promotional. Daca organizarea interioara a unui magazin nu se poate schimba la intervale atât de reduse, capetele de gondola au aceasta capacitate deoarece ele sunt mijloace care pot sublinia reînnoirea, varietatea, ambianta comerciala.

- produsele apartinând mai multor categorii vor fi prezentate începând  cu clasa de lux, cea mai scumpa. Aceasta trebuie vazuta mereu prima si considerata etalon;  în comparatie cu preturile mari pentru produsele de lux preturile celorlalte produse vor parea accesibile;

- în sectorul alimentar etalarea marfurilor trebuie sa dea impre­sia abundentei. Acestea vor fi grupate pe familii astfel încât sa fie cât mai vizibile pentru cumparatori si vor fi amplasate în ordinea în care este obisnuit cumparatorul sa le aleaga

- atribuirea unui loc stabil marfurilor pentru a se asigura o usoara orientare a cumparatorilor, evitîndu-se schimbarile zilnice ale locului ceeace poate crea dezorientare si confuzie;

- produsele noi cât si mai putin cunoscute se recomanda sa fie pre­zentate pe câte o gondola separata (denumita gondola noutatilor) iar cele la care se urmareste sa se atraga atentia cumparatorilor se aseaza pe rafturi si gondole la înaltimea de 1,20 - 1,60 m de la pardoseala.

- marfurile se expun pe gondole si rafturi fara a se crea o anumita forma geometrica a expozitiei (piramida, paralelipiped etc.) pentru a nu crea retinere din partea cumparatorilor în alegerea produselor. De asemenea un raft nu va fi niciodata perfect aranjat aceasta pentru ca se poate transmite ideea ca produsul respectiv nu se vinde sau clientii pot încerca un sentiment de jena în a strica ordinea impecabila a aranjarii.

- prezentarea unui articol (de exemplu, diferite modele de fuste) care necesita mai multi purtatori de marfuri va avea linearul de expunere dispus pe ambele laturi ale unui culoar de circulatie, formându-se o asa-numita"strada sortimentala" care, într-o anumita masura, are o atractie comerciala similara cu aceea a unui mic "boutique" specializat. Rentabilitatea suprafetei de vânzare este conditionata de lungimea linearului vazut de client. O rentabilitate ridicata presupune apropierea, cât mai mult posibil, a linearului perceput de catre client de lungimea linearului total al magazinului. Într-un magazin ideal linearul vazut de catre client are foarte mari sanse de a fi egal cu linearul parcurs: clientul trece "fortat" prin fata tuturor produselor expuse. Acestea vor fi în totalitate percepute daca se alterneaza prezenta produselor de apel pe cele doua laturi ale aleilor de circulatie. Astfel toate celelalte produse au mari sanse de a fi vazute, pentru ca privirea este solicitata uniform de catre cele doua laturi ale aleii.

- articolele de sezon si asa-numitele marfuri "de efect" vor fi oferite pe suporti speciali instalati în zone cu un trafic intens al clientilor.

- se va asigura o prezentare estetica a marfurilor.

         În concluzie, aceste reguli generale trebuie sa fie luate în considerare si sa fie adaptate fiecarui caz particular pe care-l constituie un magazin, tinând seama de comportamentul de cumparare a clientului si de structura asortimentului comercializat

           Pentru utilizarea intensiva a suprafetelor de vânzare se va folosi întreaga capaci­tate de expunere a rafturilor si gondolelor practicându-se dupa caz sistemul prezentarii orizontale si verticale

         Prezentarea orizontala a marfurilor consta în a atribuirea unei familii de produse un nivel întreg (o polita)  de expunere  a mobilierului.

ARTICOL 1

ARTICOL 2

ARTICOL 3

ARTICOL 4

ARTICOL 5

Avantajele prezentarii orizontale:

- evita dispersarea atentiei clientilor între diferite nivele ale gondolei;

- se poate folosi valoarea de prezentare a diferitelor nivele, localizând la nivelul ochilor si mâinilor produsele cele mai rentabile, iar la nivelele inferioare produsele de apel (cerere curenta), cu preturi scazute pe care clientii le cauta si pentru care vor face efortul de a se apleca. In prezentarea orizontala produsele care se gasesc la nivelul solului sunt defavorizate, de aceea se recomanda sa fie schimbata adesea   dispunerea  produselor.

- faciliteaza observarea, miscarea capului fiind naturala si facila, de la dreapta la stânga si invers, de sus în jos;

- raionul va fi format dintr-o suita de mici "boutique-uri" perfect delimitate, ceea ce da impresia de claritate si de precizie în alegere.

- se poate realiza clasarea articolelor în ordinea crescatoare a preturilor de vânzare în raport cu sensul circulatiei clientilor; clientii iau cunostinta dintr-o singura privire de întreaga familie de produse si pot sa efectueze fara dificultate comparatii între marci, în functie de preturi.

Prezentarea verticala consta în dispunerea unei familii de articole sau a unui singur produs pe toate nivelurile gondolei.

ARTICOL 1

ARTICOL 2

ARTICOL 3

ARTICOL 4

ARTICOL 1

ARTICOL 2

ARTICOL 3

ARTICOL 4

ARTICOL 1

ARTICOL 2

ARTICOL 3

ARTICOL 4

Prezentarea verticala este preferabila celei orizontale din urmatoarele ratiuni:

-       frâneaza deplasarea clientilor, caci acestia sunt obligati sa parcurga cu ochii toata înaltimea mobilierului de vânzare pentru a descoperi produsul cautat. Datorita acestui fapt, anumite produse, a caror cumparatura nu era prevazuta, sunt reperate, favorizându-se, astfel, cumparaturile de impuls;

-       permite prezentarea produselor din aceeasi familie tinând seama de gradul lor de rentabilitate;  de exemplu, se amplaseaza la nivelul ochilor articolele cu o vânzare relativ lenta, în timp ce pe politele inferioare se vor plasa produsele de apel, pe care clientii le cauta.

-       permite unui produs sa fie prezent la fiecare nivel ele vânzare: clientul percepe produsul la nivelul ochilor si îl cumpara de la nivelul mâinii sale;

-       amenajarea verticala da impresia de ordine si de luminozitate;

- permite o mai mare rapiditate în perceperea articolelor în linear.

Alte tipuri de prezentare a marfurilor

Prezentarea mixta este o combinatie între prezentarea verticala si orizontala având drept scop ameliorarea rentabilitatii nivelelor extreme ale gondolelor.


Prezentarea în fereastra consta în înconjurarea  unui produs nou pentru care se urmareste stimularea vânzarilor de catre un altul, bine cunoscut publicului, încercându-se sa se creeze o suprafata de atractie vizuala globala

Prezentarea în   panou  consta în segmentarea   suprafetei   de   prezentare prin diferentierea volumelor si formatelor. Articolele mici, plasate pe suporturi obliga clientii sa se apropie de gondola si astfel manifesta o mai mare putere de atractie la nivelele joase.

Prezentarea concava consta în dispunerea produselor sub forma de arc de cerc.

        În aceste prezentari moderne, discontinuitatile aparute în lungimile rafturilor sunt esentiale, întrucât privirea clientilor este atrasa de aceaste lipsuri strategice.

         Prezentarea în vrac poate fi ocazionala, pentru a pune în valoare o promotie sau sistematica, pentru anumite tipuri de produse.

  Prezentarea în vrac se practica pentru produse comune si se apropie de expunerea produselor în pietele traditionale. Se folosesc mijloace de expunere la nivelul solului ceeace da impresia de produse naturale si de preturi scazute.

Prezentarea în vrac este economica pentru comerciant, eliminându-se o serie de cheltuieli cu materialele de prezentare si etichetare.

Tehnici de etalare a diverselor grupe de marfuri

         Ca o exemplificare a celor mai sus prezentate vom încerca o descriere succinta a modului în care se realizeaza expunerea pentru unele grupe de marfuri alimentare si nealimentare.

Conservele:

-       sunt expuse pe gondole pe grupe (conserve de legume, de fructe, de carne, de peste, pentru copii si consum dietetic);

-       în cadrul acestor grupe conservele se aseaza pe sortimente (conserve din legume în saramura, în bulion, în ulei si în otet; conservele din fructe - compoturi, creme, gemuri si dulceturi; conservele din carne - în suc propriu, mixte, tip haseuri si pateuri; conservele din peste în ulei, în sos tomat, cu legume, în suc propriu);

-       expunerea se face pe verticala cu evidentierea sortimentului pe orizontala;

-       locul de etalare poate fi marcat cu indicatoare de grupa;

-       la capetele gondolelor vor fi prezentate produsele noi, deci un colt al noutatilor;

-       prin etichete executate estetic si vizibil va fi mentionat pretul conservelor;

-       conservele de dimensiuni mai mici se expun în vrac, în navete, cosuri, carucioare, boxpalete;

-       conservele pentru copii si cele dietetice se expun în raioane speciale sau locuri distincte, amplasându-se panouri cu texte privind modul de folosire sau eventuale prescriptii medicale, iar la cele pentru copii agrementarea se face cu elemente decorative publicitare adecvate (personaje din basme, animale, elemente figu­rative etc).

Bauturile

- se etaleaza pe verticala, tinând seama ca sticlele de vin, de exemplu, se pot aseza si oblic;

-       se expun în rafturi, gondole grupate: bauturi alcoolice nedistilate, vinuri  (de masa, de regiune, superioare, speciale), bauturi alcoolice distilate (rachiuri naturale si industriale simple, aromate si lichioruri), bauturi nealcoolice (ape minerale, siropuri, sucuri si bauturi racoritoare);

-      se pot folosi elemente de decor, inspirate din activitatile viticole;

-      fiecare produs va fi însotit de o eticheta de pret cu denumirea produsului;

-      se pot organiza si expuneri sub forma de expozitie, însotita de elemente de prezentare ajutatoare: embleme ale producatorilor, mulaje de struguri, obiecte de artizanat (butoaie, plosca, teasc, stergare si ceramica populara).

Produsele zaharoase.

-      datorita unei mari varietati de produse prezentate în ambalaje de marimi, forme si culori diferite, expunerea acestora se va face în ambalaj sau în vrac, avandu-se în vedere gruparea pe sortimente (produse de caramelaj, drajeuri, caramele, jeleuri, produse de ciocolata), forme, dimensiuni si culori;

-      dulciurile fiind preferate mai ales de copii, raionul specializat va oferi o ambianta placuta, vesela, cu elemente de decor pline de fantezie;

-      pentru prezentarea estetica si atractiva se valorifica decorul artistic al articolelor preambalate în cutii, casete sau a tabletelor de ciocolata:

-      realizarea unei etalari artistice se va face prin folosirea unor compozitii de linii spirale, linii frânte în planuri si la înaltimi diferite;

-      se amplaseaza în prim plan produsele de dimensiuni mai mici (bomboane, drajeuri, caramele) expuse în vrac, în borcane, cosuri, cutii decorative, volume transparente realizate din placi de sticla sau de material plastic;

-      un numar de anumite cutii, cum sunt cele de bomboane de ciocolata sau de jeleuri, se expun cu capacul desfacut;

-      produsele preambalate se pot etala si sub forma de pachete cu cadouri:

-      decorul va fi subordonat tematicii de sezon (elemente florale, simboluri din sarbatorile de iarna etc).

Observatie: Celelalte grupe de produse alimentare nu presupun conditii de expunere deosebite de cele mentionate mai sus, cu exceptia celor usor perisabile (produse lac­tate, carnea, preparatele din carne, peste etc.) ce se vor expune în vitrine frigorifice.

Ţesaturile

-       expunerea baloturilor de tesaturi se face pe rafturi si gondole, grupându-se în functie de materia prima (bumbac si tip bumbac, lâna si tip lâna. matase si tip matase, in si tip in) si dupa destinatie (costume, rochii, pardesie, paltoane, captuseli etc). în cadrul acestor grupe tesaturile se aranjeaza pe culori, cele de culoare mai deschisa fiind expuse pe politele superioare, pentru a se evita murdarirea lor;

-        metrajele se expun rulate pe fata, pe gondole sau mese, pe tamburi special confectionati din material plastic, având o forma plata si cu marginea colorata adecvat tesaturii.

-       bucatile se aseaza pe gondole, rafturi sau mese aranjate oblic, astfel încât la intrarea în magazin sa se vada latura deschisa a acestora, iar la iesirea cumparatorilor sa se vada capetele rulate pe tamburi;

-       baloturile groase de stofa (stofe pentru palton, pardesiu) pot fi asezate în pozitie verticala pe podiumuri, desfâcându-se capetele pentru observarea grosimii, pentru încercarea tuseului;

-       tesaturile din matase si tip matase rulate pe suluri se expun de regula pe polite înclinate, prevazute cu opritor;

-       tesaturile cu imprimeuri mari care nu pot fi bine vazute de cumparatori în bucatile rulate pe tamburi se vor expune sub forma de esantioane în metraj, agatate pe suporti speciali, în consola;


-       cupoanele de lungimi mici care, de asemenea, nu pot fi vazute bine în rafturi, ele formând doar dungi înguste, se vor prezenta pe panouri speciale în forma de amfiteatru;

-       în dreptul unui stâlp central al salii de vânzare sau în alt loc usor accesibil, pe podium se vor expune tesaturi într-o etalare mai libera, cu o eticheta de prezentare care sa cuprinda denumirea, pretul, dimensiunile, dar si caracteristicile de calitate,

- etalarea pe verticala se poate face si în felul urmator: pe un raft de perete, pe bare metalice glisante, sunt agatate piese de galanterie marunta sau bucati de tesaturi cu o lungime corespunzatoare unei confectii (rochii, costum etc), fiecare bucata având un numar de ordine, pretul si unele indicatii pentru client, iar stocul de rezerva din fiecare bucata expusa se gaseste în spatele raftului;



-    într-un loc separat se pot expune cupoanele de marimi corespunzatoare unor confectii (fuste, bluze etc.) cu indicatiile de lungime, pret pe metru, pret pe total bucata si cu tiparele dupa care se poate croi materialul (în acest fel se impulsioneaza cumpararea).

Confectiile

-        se expuna întregul sortiment în sala de vânzare;

-       confectiile se etaleaza separat pentru barbati, femei si copii;

-       expunerea se face pe articole (costume, sacouri, rochii, pantaloni, fuste, halate, veste, jachete, compleuri etc), iar în cadrul acestora pe marimi, modele si culori;

-       costumele, sacourile, taioarele, compleurile, paltoanele, pardesiile si alte articole de acest gen, se expun pe umerase asezate în stendere cu fata spre cumparator, fie perpendicular pe axele stenderelor, cu una din mâneci vizibila, la o distanta convenabila între ele pentru a putea fi deplasate si scoase pentru proba;

-       fustele se expun pe suporti care permit agatarea umeraselor speciale, iar pantalonii folosind suporti cu clame pentru agatarea de betelie (nu de manseta) spre a permite vizionarea lor în pozitie normala, precum si consultarea detaliilor de confectionare:

-       rochiile de seara se expun în vitrine de sticla, pe manechine sau busturi;

- pentru o expunere mai variata, cu evidentierea mai multor modele, se vor alterna stenderele drepte cu cele circulare sau semicirculare, precum si stendere joase cu cele înalte ;

       

-       indicatoarele de marimi se vor aplica în dreptul produselor mentionând grosimea, talia si conformatia (A, B, C, D), pentru a permite orientarea rapida a clientului în cadrul raionului;

-       în magazinele care desfac confectii de foarte buna calitate, de exemplu, din blana naturala, se vor organiza vitrine speciale si expozitii interioare care aduc un plus de eleganta în prezentare, produsele venind în întâmpinarea clientilor, oferindu-le solutii si sugestii

- expunerea camasilor se face ambalate pe suport de carton si în pungi de polietilena pe stendere prevazute cu suporti speciali, din metal, care sustin fiecare camasa în parte facând-o accesibila cumparatorilor atât pentru consultare, cât si pentru autoservire . Camasile sunt prezentate pe marimi, modele si culori, de regula în ordinea spectrului luminii.

Articolele pentru decoratiuni interioare

-       expunerea se face pe destinatii de folosinta, covoare, stofa de mobila, tesaturi decorative, cuverturi de pat si pleduri perdele si draperii, garnituri de bucatarie etc.

-       în cadrul fiecarei grupe produsele se aranjeaza pe articole, iar în cadrul lor pe modele, culori si dimensiuni;

-       paturile, pledurile, fetele de masa, servetelele se expun împaturite pe fata, suprapuse în rafturi, gondole, podiumuri, cu accesul liberal cumparatorilor la produsele expuse;

-       covoarele si carpetele, cu exceptia celor plusate, se expun pe podiumuri, suprapuse unele peste altele, cu modelul în sus, permitând observarea modelului sau desenului;

-       covoarele plusate, lucrate mecanic sau manual se vor expune pe suporti speciali, cu brate în consola, asigurând astfel vizionarea fiecarui produs;

-       stofa de mobila,care se livreaza pe suporti metalici cu marginea zimtata, precum si mochetele metraj (rulate pe fata) se introduc în rastele compartimentate în vederea sprijinirii sulurilor în pozitie verticala,

-       perdelele si draperiile se expun sub forma de esantioane de dimensiuni confectionabile, agatate pe suporti metalici, sugerând modul în care perdeaua este agatata în locuinte;

-       se vor organiza expozitii interioare în cadrul carora pe baza de tematica se va crea un decor adecvat (paturi acoperite cu variante de garnituri; pardoseli acoperite cu diferite modele de covoare etc).

Încaltamintea

-      se expune grupata pe categorii de clienti (barbati, femei, copii) în rafturi, gondole liniare simple sau cu dubla expunere;

-       fiecare grupa de încaltaminte se etaleaza pe marimi; marimile vor fi aranjate de la stânga la dreapta (cele mici în stânga) corespunzator paletei de culori (cele deschise în stânga); în cadrul fiecarei marimi se grupeaza pe articole (pantofi, sandale, cizme, ghete, papuci etc); articolele se dispun pe culori si modele, fiecarui numar i se acorda un rând de bare sau mai multe de sus pâna jos pe gondola; pantofii si sandalele se expun pe bare înclinate, cu fata spre cumparatori, iar în cazurile speciale când se expune o singura bucata dintr-o pereche, unul din pantofi se aseaza cu tocul si talpa spre cumparatori pentru a scoate în evidenta anumite particularitati;

-       încaltamintea marunta pentru nou nascuti si papucii de voiaj se expun în vrac, în rafturi sau gondole prevazute cu cosuri de sârma;

-       locul de expunere va fi marcat cu indicatoare de numar si agrementat cu embleme ale fabricilor producatoare;

-       se va realiza si o etalare în expozitii sau vitrine interioare pe baza unui decor tematic, folosind suporti de etalare confectionati din sticla, materiale plastice sau sârma nichelata în diferite forme si dimensiuni, unde încaltamintea se va grupa pe destinatii de utilizare (pentru sezon, de strada, de casa etc).

 Articole pentru sport si turism:

-       se expun pe cele trei mari grupe: echipament sportiv (îmbracaminte si încaltaminte), articole pentru practicarea sporturilor (gimnastica, jocuri sportive, sporturi de iarna, de apa, pentru tir si vânatoare), articole pentru turism (pentru transportul si pastrarea echipamentului, pentru pastrarea, pregatirea si servirea hranei, pentru camping); în cadrul acestora se aranjeaza pe marimi, modele si culori;

-       pentru expunere se folosesc rafturi, sertare, tonete, vitrine interioare, unde produsele sunt prezentate pe verticala pentru a sugera dintr-o privire varietatea si abundenta lor;

-       se va realiza si o expozitie interioara pe baza unei tematici legate de activitatile sportiv-turistice, ce va avea un caracter dinamic, mereu reîmprospatata cu noutati, oferind continuu sugestii de cumparare.

                   


Articole din sticla, portelan si faianta.

-       se expun în rafturi si gondole cu fundalul din geam translucid pentru a permite penetratia luminii în profunzimea mobilierului, grupate pe articole din sticla comuna si sticla cristal; articole ceramice din portelan si faianta; în cadrul acestor grupe expunerea se face pe destinatii (articole de menaj sub forma de servicii si în piese detasate, articole decorative etc), cu piese reprezentative si servicii complete aranjate la rândul lor în functie de forma, dimensiuni, culori si decor;


- articolele se expun dezambalate, cu exceptia celor cu ambalaj publicitar care sunt partial dezambalate. însotite de etichete de pret, de mici dimensiuni si numai pe fond alb;

-       articolele decorative se expun cu mult rafinament, echilibru de culoare si pe anumite teme;

-       la capetele gondolelor, pe podiumuri se prezinta articolele de cerere curenta in cantitati mari cum ar fi, de exemplu, farfuriile;

-       articolele cu valoare ridicata se expun cu mult rafinament în vitrine interioare, amplasat în cadrul raionului;

-       se realizeaza si expozitii interioare cu mese aranjate pentru meniuri; se expune, într-un mod logic, întreg ansamblul de produse în asociere cu tacâmuri, articole textile (fete de masa, servetele) si vase de flori, mulaje de fructe, creându-se un cadru scenografic autentic.

Articolele cosmetice:

-       se expun în cadrul raionului printr-o etalare directa, vizibila pentru cumparator, eventual cu posibilitatea citirii unor indicatii de utilizare;

-       expunerea poate fi realizata  pe tipuri de produse (igiena, cosmetice, de parfumerie), pe activitati complexe (produse pentru fardare, toate produsele pentru îngrijirea mâinilor si unghiilor etc), pe marci de produse;

-       expunerea se realizeaza în functie de modul de prezentare si ambalare a produselor, cu o grupare dupa criterii coloristice sau dupa asocierea lor in folosire, asigurându-se o etalare pe verticala, pentru a sesiza mai usor sortimentele;

-       pentru expunerea produselor cosmetice cu o gama sortimentala deosebit de bogata (rujuri, vopsele de pâr, lacuri fixative) se va folosi si un mobilier comercial sub forma de panou, asigurându-se expunerea întregului sortiment coloristic, usurând cumparatorului alegerea;

-       la unele grupe de produse expuse in ambalaje proprii se va evidentia câte unul sau mai multe exemplare dezamblate, asezate în partea frontala a mobilierului.

Bijuteriile, gablonturile si ceasurile:

-       se expun pe un mobilier executat din materiale  finisate în mod deosebit, în care sa predomine lemnul lustruit, cristalul, metalul nichelat, catifeaua, în asa fel încât sa scoata în evidenta articolele expuse;

-       expunerea se face, de regula, pe verticala, urmarind o gama de culori (ale curcubeului) în contraste de culori sau în armonie (grupând câte trei culori din grupe diferite), utilizându-se suporti de etalare din materiale plastice transparente sau sârma nichelata sub forma de console ori grile;

-       ca fundal pentru expunere se folosesc materiale textile colorate intens (mov, verde inchis etc);

-       margelele, colierele, lantisoarele se expun pe verticala în sistem amfiteatru (cele de dimensiuni mari în plan mai îndepartat), grupându-se separat pentru momentul zilei sau evenimentul la care vor fi purtate;

-       grupa produselor pentru seara se expune într-o pozitie centrala (strasuri, cristale, perle, garnituri pretioase):

-       bijuteriile din metale pretioase vor fi prezentate în mici vitrine de sticla închise:

-       produsele din chihlimbar, sticla, pietre semipretioase în degradeuri de culoare vor forma o grupa distincta;

-       articolele marunte se vor expune în tonete-vitrina;

-       ceasurile de mâna se etaleaza în tonete-vitrine, separat pe modele, marci si dimensiuni, iar în apropiere se prezinta si curelele sau bratarile aferente;

-       ceasurile de masa se expun în rafturi deschise cu fundal oglinda;

-       panourile verticale vor fi îmbracate în materiale de calitate a caror culoare va fi în contrast cu cea a produselor, decorul servind ca element ritmat, cu rolul de a întrerupe grupele de produse;

-       se poate folosi si mobilierul cu forme curbe, raionul având un plan insular, produsele putând fi astfel privite de catre cumparatori din mai multe unghiuri.

Articole electrotehnice

-       se expun pe grupe de utilitati: articole pentru instalatii electrice (conductori, produse electroizolante, aparataj de joasa tensiune, pile si baterii electrice), articole de iluminat (surse de lumina, corpuri de iluminat); aparate electrocasnice (pregatit si pastrat alimente, executarea si întretinerea vestimentatiei, asigurarea si întretinerea confortului în locuinte,  cosmetica, igiena si terapie), articole electronice; în cadrul acestor grupe, articolele sunt etalate în functie de model, dimensiuni si culoare, scotându-se în videnta noutatile; accesoriile si piesele de schimb se expun în casete, pe rafturi sau în tonete-vitrine;

-       gruparea produselor se face pe verticala, dar combinate cu cea orizontala pentru a crea o atmosfera de varietate;

-       produsele grele (masini de gatit, masini de spalat, frigidere) se expun pe podiumuri, pentru a fi cât mai vizibile si din cât mai multe laturi, unghiuri;

-       prezentarea acestor produse trebuie sa aiba un caracter tehnic, realizata printr-o grafica publicitara adecvata: un sistem amplu de informare (afise, panouri care cuprind caracteristicile tehnico-functionale); embleme ale fabricilor producatoare; prezenta unui spatiu pentru demonstratiile de functionare;

-       într-un spatiu special amenajat, se expun corpurile de iluminat (lampi de masa, veioze); aplicele se monteaza pe panouri speciale; lampadarele se amplaseaza pe podiumuri; lustrele se suspenda de plafon, pe o retea metalica speciala, iar gama de abajururi va fi prezentata prin expunere deschisa în rafturi, gondole pe forme, dimensiuni si culoare;

-       realizarea unei expozitii interioare în care produsele electrotehnice se etaleaza sub forma de amfiteatru, cu toate accesoriile lor aranjate, astfel încât sa sugereze modul de folosire.

Produsele metalo-chimice se etalaleaza în functie de culoare, forma si functionalitatea.

- lacurile, vopselele, pigmentii se etaleaza pe criteriul chimic sau al utilizarii lor. Expunerea se directioneaza pe  orizontal si vertical, necesitînd un decor colorat;

- masele plastice datorita coloritului lor au avantajul ca la etalare, prin compunerea jocului de forme, sa fie foarte atractive ;

- articolele foto datorita multitudinii aparatajului si mate­rialelor necesare în arta fotografica permit o etalare abundenta. Se vor asigura fundaluri, cu grossfoto-uri, film-derulat, diapozi­tive etc.

Etalarea marfurilor în vitrine

          Vitrina este un spatiu special amenajat de regula în cadrul fatadei unui magazin în cadru careia se realizeaza o miniexpozitie a marfurilor existente în unitate. 

        Vitrina este unul din elementele exterioare care transmit la modul cel mai eficient mesaje în legatura cu asortimentul si calitatea marfurilor.

Vitrina este un gen de carte de vizita a comerciantului, un element al imaginii firmei ilustrând modul de original de conceptie a magazinului. În acelasi timp este un instrument promotional actionând asupra comportamentului trecatorului, atragând atentia, stimulând dorinta de a intra, de a vedea, de a cumpara.

O vitrina se organizeaza pe ideea unui mic spectacol, a unei desfasurari ingenioase de lumina si culoare. Poate fi chiar o secventa desprinsa din realitate, surprinzând prin franchetea reprezentarilor. Armonia, echilibrul sau dimpotriva constrastul izbitor pot fi tot atâtea dimensiuni fundamentale ale unei vitrine.

Aranjarea spatiului disponibil al unei vitrine este într-o anumita masura un gest de arta care respecta regulile impuse de practica marchandisingului.

Vitrinele clasice care se supun esteticii clasice au forma dreptunghiulara, aspect care pune cel mai bine în valoare obiectele cuprinse în interior.

 Marfurile trebuie prezentate în cea mai buna forma cu putinta.

          Etalare estetica este o rezultanta a combinarii diverselor elemente astfel încât sa se obtina efecte cât mai placute.

           Spatiul. Etalarea se realizeaza în spatiul întregii vitrine. Dispunerea produselor trebuie sa se faca astfel încât sa asigure cea mai buna vizibilitate. în acest scop, în araniarea materialului expus se utilizeaza diferite forme de linii:

-        linia verticala, care subliniaza forta si soliditatea;

-        linia orizontala, sinonima cu odihna, calmul si linistea;

-        linia oblica care antreneaza miscarea, viata, mobilitatea;

-        linia frânta, simbol al dinamismului;

-        linia curba, simbol al elegantei, rafinamentului, nobletei.

Utilizarea spatiului se face prin forme simple, neîncarcate, cu eleganta si eficienta.

Culoarea. Etalarea fiind o compozitie vizuala foloseste culoarea ca un mijloc deosebit de eficace. Se folosesc atât culorile calde (rosu, portocaliu, vernil) care "vin" mai în fata, dar si culorile reci (albastru, verde) care se "duc" spre fundalul vitrinei.

Culorile închise, puternice, arag atentia în mod deosebit dar ele vor fi folosite în mod limitat sau vor fi combinate cu alte culori mai slabe. Prea multe culori puternice vor distrage privirea de la produse.

Produsele mai scumpe trebuie prezentate în culori mai reci sau în combinatii la moda. Produsele cu preturi mai joase pot fi prezentate în aranjamente de culori mai luminoase.

Culorile luminoase sunt placute pentru ochi si dau impresia de

adâncime si marime. Culorile închise par sa micsoreze spatiul.

Culorile calde (galben, portocaliu) sunt atragatoare. Ele atrag privirea asupra produselor si le scot în evidenta. Culoarea galbena poate fi însa perceputa eronat deci se recomanda folosirea cu prudenta a acestei culori în vitrine.

Culorile reci (albastru si verde) sunt clare si calme si par sa mareasca spatiile.

              Se poate folosi si numai o singura culoare. Prin acest procedeu se creeaza un soc psihologic interesant, dar realizarea este mai dificila. La alegerea culorilor se va urmari obtinerea unei unitati de expresie fata de tematica, tinând cont de semnificatiile psihologice ale fiecaruia si rezonantele lor efective. De exemplu: albastru exprima linistea, calmul, în timp ce rosul este mai activ, mai dinamic La produsele viu colorate cum sunt cele de parfumerie, cosmetice, chimicale, mase plastice etc. se urmareste realizarea unei ritmicitati a tonurilor, suprafetelor si contrastelor.

Contrastele, de asemenea, atrag privirea, dar un contrast prea puternic poate fi suparator si este cel mai bine sa fie folosit pentru portiuni restrânse. In general, o culoare trebuie sa domine aranjamentul; alte culori ajutatoare pot ji folosite pentru a crea un decor atragator.

Lumina. Culorile, materialele utilizate sunt bine puse in evidenta de o lumina bine aleasa, care nu stânjeneste privirea celor interesati. Felul marfurilor prezentate impune diferite grade de iluminare. De exemplu, în vitrinele unde se expun marfuri de culoare închisa si fara luciu (articole textile) este necesara o lumina mai puternica. Comparativ, obiectele cu fete lucioase si viu colorate (bijuterii, articole de parfumerie) nu sunt iluminate tot atât de puternic. Toate inscriptiile din vitrina trebuie sa fie astfel iluminate, încât sa se asigure citirea lor cu usurinta. Se poate folosi atât iluminatul de fond fluorescent, cât si spoturile luminoase dirijate.

Decorul. Evidentierea unei marfi poate declansa trecatorului emotii capabile sa-i fixeze interesul. Decorul, prin modul de prezentare a produselor etalate, are un rol activ. Acest efect specific, obtinut pr;', diferite combinatii pe o anumita tematica, creeaza ambianta necesara si dirijeaza privirea catre articolele etalate. Culoarea materialelor folosite pentru obtinerea decorului trebuie armonizata cu nuanta culorilor produselor etalate, tinând seama ca marfa este cea care trebuie pusa în valoare.

Pentru obtinerea unei etalari eficiente a marfurilor în vitrine se recomanda realizarea urmatoarelor cerinte:

-       selectionarea cu multa grija a produselor ce urmeaza a fi expuse, evitându-se prezentarea unui numar prea mare de articole;

-       gruparea produselor în jurul materialelor informationale;

-       fiecare produs etalat sa constituie un punct de atractie;

-       etalarea sa fie echilibrata, logica, cu mesajul publicitar usor perceptibil;

-       sa formeze un punct de sprijin realizat prin diferite grupaje de materiale decora­tive, prin îmbinarea unor elemente mobile sau prin efecte de lumina;

-       etalarea pe grupe de utilitati, pentru a le identifica cu usurinta;

-       etalarea pe orizontala a produselor grele sau cu volum mare, linia orizontala întrerupându-se prin pauze de decor pentru a evita monotonia;

- dotarea pe verticala asigura sesizarea tuturor tipodimensiunilor la sortimentele expuse;

- produsele trebuie dispuse la diferite înaltimi, ceea ce da o impresie de relief si evita caracterul fix sau monoton. Ele trebuie sa se situeze la trei niveluri de înaltime si de profunzime. Aceasta dispunere da un sentiment de perspectiva, iar vitrina devine mai animata. Este necesar ca fiecare vitrina sa faca apel la toate resursele tehnice pentru ca decorul, articolele, culorile si punerea lor în spatiu sa atraga din partea fiecarui trecator atentie, întelegere, memorizare si credibilitate maxime.

-       produsele cu ambalaje care au un aspect publicitar pronuntat se pot etala ambalate cu conditia ca cel putin unul sa fie dezambalat si prezentat în stare de functiune;

-       produsele care prezinta accesorii (robotul de bucatarie, aspiratorul) se etaleaza împreuna cu acestea, dispuse în asa fel încât sa sugereze modul lor de folosire; iar produsele formate din mai multe subansamble se vor prezenta în stare asamblata (corpuri de iluminat, biciclete);

-       perfecta stare de curatenie a tuturor produselor etalate si a întregii vitrine.

Modalitati tehnice de realizare a etalarii marfurilor în vitrine:

- etalare - catalog;

-       etalare - tema;

-       etalare - documentara.

Etalarea-catalog. Se caracterizeaza prin multimea articolelor prezentate, evitându-se însa impresia de dezordine prin alegerea unui subiect de decor (o familie de produse sau asocierea unor produse pe modele si culori etc).

Etalarea-tema. Consta în realizarea unei vitrine plecând de la o idee de baza (sezonul, luna cadourilor, evenimente cultural-sportive etc).

Etalarea documentara. Are un anumit caracter tehnic, iar ca scop mai buna cunoastere a unor produse, cu referire la particularitatile lor constructive si de functionare, la unele performante tehnice si la modalitatile lor de folosire. Acest mod de prezentare se foloseste cu prioritate la aparatele electrocasnice si electronice (prezentarea unei masini de spalat vase sau a unei masini de spalat rufe, însotite de un desen cu schema automatismelor si cu afisarea caracteristicilor tehnice).

          Tehnica de realizare a etalarii prezinta particularitati deosebite, în functie de grupa de marfuri si de nivelul vitrinelor (generale, specializate, strict specializate si simple). Exemplificarea se va face cu referire la unele marfuri alimentare, textile-incaltaminte, metalo-chimice si electrotehnice.

         Etalarea conservelor. În vitrinele generale (combinate) etalarea conservelor se face pe grupe sortimentale, cu respectarea urmatoarelor posibilitati de asociere:

-       conservele de legume se asociaza cu gris, orez, paste fainoase, otet, ulei, faina;

-       conservele de fructe se asociaza cu biscuiti, sucuri naturale, siropuri, dulciuri;

-       conservele de carne se asociaza cu bauturile spirtoase, cu mustar sau cu con­serve de legume mixte;

-       conservele de peste se asociaza cu bauturile spirtoase, cu citrice;

-       conservele pentru copii se asociaza cu dulciuri, siropuri, calciu gris, Etalarea conservelor se va realiza liber pe verticala sau folosind suporti cu ajutorul carora se pot crea vecinatati imediate prin constituirea unor tronsoane distincte. Decorul si elementele publicitare sunt destinate întregii vitrine, având un caracter general. Toamna, în perioada aprovizionarii pentru iarna, aceste conserve fiind în centrul atentiei si li se acorda un spatiu mai mare de etalare si un decor adecvat.

În vitrinele specializate, reprezentând o singura grupa de conserve, este recomandabil ca decorul sa se refere strict la grupa respectiva (ambalaj marit, marca fabricii, imaginea unui preparat din conserva respectiva sau chiar imaginea produsului conservat).

Etalarea încaltamintei presupune apelarea fie la vitrine strict specializate, fie la cele generale unde încaltamintea apare ca articol complementar pentru confectii. Gruparea se face pe destinatii de utilizare (de sezon, de casa), pe categorii de cumparatori (sex si vârsta) si în cadrul acestora pe modele si culori, astfel încât sa se obtina o informare rapida asupra sortimentelor existente în magazin, precum si posibilitatea de a compara modelele între ele. Tematica compozitionala este axata pe redarea atmosferei de sezon, utilizându-se elemente grafice sau grosfotouri. O mare importanta o are utilizarea suportilor de etalare universali (cuburi, prisme, cilindri), care ajuta la ridicarea pe verticala, precum si a suportilor de încaltaminte specializati care contribuie la asezarea încaltamintei în pozitii diferite, astfel încât sa puna în valoare modelul acesteia.

Etalarea jucariilor se va face sugerând abundenta si varietate. Abundenta de produse se va realiza prin ridicarea expunerii pe verticala, folosind în acest scop panouri, gratare sau gradene (suite pe prisme, sistemul suplex cu module care se pot extinde atât pe verticala, cât si pe orizontala, putând include nu numai marfa, ci si elemente de decor, fotografii, texte publicitare). Gruparea jucariilor se poate face pe meserii si preocupari, de exemplu: papusi cu masini de cusut si tipare de rochite, truse pentru activitati practice cu aeromodele etc. Prin grafica si fotografii se va sugera orientarea spre truse si instrumente pentru diverse preocupari (traforaj, pirogravare).

Elementele de ambianta si decor trebuie sa fie axate pe teme specifice sezonului sau campaniei publicitare. Tematica vitrinelor va include o larga varietate de probleme: scene cu eroi din basme, povestiri, filme îndragite de copii, scene evocând jocuri de copii, modul de folosire a unor jucarii etc. De asemenea, se vor crea scene reale dejoaca si din activitatea copiilor folosind manechine puse în contextul unor situatii veridice de viata.

Etalarea aparatelor electronice se face pe grupe de produse: radioreceptoare, radiocasetofoane, televizoare, computere în toate variantele de modele, culori si finisaje. Suportii de etalare vor fi simpli, rezistenti si caserati cu material textil, iar din combinarea lor sa rezulte gradene stil amfiteatru sau compozitii cu volume ritmate. Etalarea lor se poate face combinând produsele între ele, asa cum se regasesc ele în interiorul unui apartament: televizor cu radio, casetofon si CD. Se pot organiza si vitrine specializate pe tipuri de aparate, cum ar fi: întreaga gama de radioreceptoare sau de televizoare cu accesoriile aferente.

   Publicitatea la locul vânzarii

    În conceptia de tehnologie comerciala este cuprinsa si reclama de interior care trebuie sa asigure o buna informare a clientilor care viziteaza unitatea.  Este incontestabil faptul ca influentarea consumatorului va trebui sa fie cu atât mai puternica cu cât acesta este mai nehotarît.

           Publicitatea realizata în magazin are mari posibilitati întrucât acesta este locul de etalare, prezentare si desfacere a marfurilor, a contactului direct cu produsele si cu personalului magazinului.

             Publicitatea la locul de vânzare constituie un ansamblu de elemente cu caracter publicitar care se folosesc în magazine pentru atentionarea,  trezirea interesului si declansarea dorintei de cumparare din partea clientilor.

              In sens extins, toate imaginile si sunetele (mesajele) care se transmit clientilor în ambianta specifica  magazinului au rol publicitar mai mult sau mai putin explicit determinând perceptia si atitudinea generala, îndemnându-i sa cumpere.  

-       publicitatea prin afisaj se face prin aplicarea în locuri strategice, de-a lungul cailor de circulatie a clientilor a materialelor informativ - publicitare sub forma de afise, postere, panouri luminoase sau neluminoase.

-       publicitatea prin materiale tiparite consta în plasarea la îndemâna clientilor a diverse materiale editate - pliante, brosuri, cataloage de magazin în scopul consultarii si informarii.

-       publicitatea prin marca consta prin amenajarea unui stand separat, special amenajat cu mobilier de prezentare, amplasarea de panouri cu marca respectiva, prezenta însemnelor si a indicatoarelor purtatoare a marcii;

- publicitatea prin ambalaj Ambalajul modern nu mai are doar rolul de a asigura protectia produsului, mentinerea calitatii si integritatii ci este un important instrument de promovare, fiind promotorul dialogului produs - client. Ambalajul preia arta vânzatorului determinând în mod hotarâtor decizia de cumparare.    Rolul ambalajului creste atunci când se asigura o buna îmbinare a prezentarii ambalajului cu celelalte forme de publicitate.

         Cerintele pentru un bun ambalaj sunt prezentate în continuare:

-  sa atraga atentia cumparatorului;

-  sa permita identificarea în mod corect, clar si spontan a produsului;

-   sa fie usor de recunoscut prin forma, culoare si grafica;

-  sa sugereze o idee precisa despre produs;

-  schimbarea ambalajului sa creasca încrederea clientilor traditionali si sa atraga noi clienti;

-  sa puna în evidenta caracteristicile produsului; ambalajul trebuie sa fie în primul rând imaginea calitatii produsului;

-  sa existe o perfecta concordanta între ceeace prezinta si ceeace contine pentru a nu duce în eroare consumatorulul;

-  sa nu creeze impresia unei cantitati mai mari la cumparare;

-  sa fie purtator al textelor explicative, marcii, imaginii si pretului produsului;

-  sa permita încadrarea produsului într-o grupa de referintacât si în universul marcii pe care o poarta;

-  sa fie adaptat vânzarii în masa în cazul produselor oferite prin autosevire libera;

-  sa faciliteze transportul produsului;

-  sa garanteze igiena produsului, inclusiv în timpul utilizarii;

-  sa fie usor de utilizat (masa redusa, forma adecvata, sistem de închidere - deschidere simplu si eficient);

-  sa se încadreze cât mai bine în contextul locului de utilizare (culoare adaptata mobilierului, forma convenabila manipularii, etc);

-  sa fie estetic

-  sa poata fi eventual refolosit (recipient si pentru alte produse);

-  sa fie ecologic (biodegradabil, reciclabil).

Publicitatea prin etichetare. Eticheta reprezinta un valoros element de informare si promovare. Pentru a-si îndeplini pe deplin rolul sau functional, eticheta trebuie ca, pe lânga pret, sa mai cuprinda si elemente referitoare la caracteristicile produsului, avantaje, materialele din care s-au obtinut, modul de utilizare, etc.

Etichetele se vor realiza respectându-se o seric de conditii:

- dimensiunile  vor fi relativ adaptate la marfa pe care o prezinta;

- materialul folosit este cartonul superior; forma se recomanda, cel mai adesea sa fie dreptunghiulara;

- continutul poate fi reprezentat de denumirea produsului si pret, la acestea adaugându-se unele caracteristici de calitate, avantaje, mod de utilizare etc.;

- etichetele de pret se realizeaza în nuanta bicolora, fondul alb si pretul negru, iar când au loc reduceri de preturi, pretul vechi nu se sterge ci se taie cu o linie rosie, indicându-sc alaturi pretul nou;

- etichetele cu pronuntat caracter informativ se realizeaza folosind mai multe culori, tinându-sc seama si de culoarea produsului pe care îl prezinta;

- textul de pe etichete trebuie sa fie scurt, concis, inteligent redactat, scris corect si usor lizibil.

Publicitatea prin expozitii de marfuri în interiorul magazinului. Sunt recomandate expozitiile specializate pe o anumita grupa de marfuri, înrudite din punct de vedere al destinatiei. Acestea se organizeaza într-un loc distinct, dotat cu mobilier adecvat cu asigurarea  unui consistent material informativ pentru edificarea clientilor .

Publicitatea prin demonstratii practice.  Demonstratiile practice au rolul de a pune în valoare utilitatea produsului. Pentru aceasta, în cadrul magazinului exista un loc special amenajat si dotat tehnic unde se demonstreaza pe viu functionarea marfurilor  (aparatelor)   si  performantelor  pe  care   le  au.

Deosebit de importante sunt demonstratiile practice în cazul produselor noi. În acest fel se prezinta  modul   de   utilizare, performantele, avantajele pe care le au aceste produse fata de cele existente, justificându-sc astfel si diferenta de pret.

    Cea mai eficienta forma de publicitate la locul de vânzare este marfa însasi. Prin caracteristicile sale de calitate produsul în sine capteaza atentia, interesul, sporeste încrederea clientului determinând decizia de cumparare. Oricând este posibil, comerciantul trebuie sa - i puna pe clienti în contact direct cu produsele pentru ca acestia sa se convinga asupra valorilor de întrebuintare.


Document Info


Accesari: 40549
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )