CE JOCURI TREBUIE SĂ AIBĂ UN COPIL ÎN PERIOADA PRIMEI ADOLESCENŢE

CE JOCURI TREBUIE SĂ AIBĂ UN COPIL ÎN PERIOADA PRIMEI ADOLESCENŢE

            Sa abordam acum cel mai placut aspect al primei adolescente, pentru a vorbi despre modalitatile de învatare prin intermediul jocurilor. Echipamentele, jucariile, etc., pe care le-am indicat pentru copilul care face primii pasi în capitolul 4 ramân deasemenea utile. Dar, copilul între doi si trei ani, asteapta de la dumneavoastra si alte echipamente în raport cu gradul sau de maturitate.

            Daca tot îi cerem sa nu se mai amuze cu deseurile propriului corp, putem sa-i oferim posibilitatea de a o face cu nisip, pamânt, apa, plasterina, vopsea si argila.

            "Jocul cu apa" îsi pastreaza întreaga importanta pentru un copil la aceasta vârsta. În acest scop poate folosi chiuveta sau cada de baie. Adora sa se joace cu bureti, pe care îi scufunda în apa si apoi îi stoarce, sa umple si sa goleasca pahare sau recipiente din plastic. Fara îndoiala ca dumneavoastra v-ati plictisi repede de acest joc, dar un copil de doi ani nu se plictiseste. Parintii sunt deseori uimiti sa constate ca se poate juca cu apa ore întregi.

            Pentru a aduce putina variatie jocurilor în apa, dat-i o ustensila de bucatarie si o batista "de spalat". Îi plac si paiele din plastic, pe care le foloseste pentru a sufla în apa facând astel câteva experiente de fizica 16316f515q , la nivelul sau. Câtiva fulgi de sapun vor aduce varietate acestor jocuri. A face baloane si spuma este un lucru minunat când ai doi anisori. Nu uitati de jucariile plutitoare.

            La aceasta vârsta copilului îi place sa curete locurile pe care le-a murdarit jucându-se cu apa. Parintii avizati vor sti sa profite de pe urma acestei dispozitii care va dispare în cele din urma. Permiteti-i deci, sa stearga obiectele cu un buretel sau o cârpa absorbanta.

            La aceasta vârsta, copilului îi place de asemenea sa picteze cu apa pe afara. Nu are nevoie decât de o galetusa si o pensula. Îi plac materialele care se pot modela dupa gustul sau, cum ar fi plasterina sau argila. Plasterina va fi preferata de catre mame, deoarece produce mai putina mizerie decât argila. Se poate cumpara sau fabrica. Iata o reteta simpla: amestecati doua cesti de faina si o ceasca de sare. Adaugati cantitatea de apa necesara pentru a obtine o pasta de consistenta aluatului de pâine. Daca se lipeste prea tare, mai adaugati faina. Schimbând proportiile se pot obtine paste mai mult sau mai putin moi. I se pot încorpora coloranti alimentari si putina pudra de talc parfumata. Câteva picaturi de ulei îi vor permite sa se conserve timp îndelungat. Se poate pastra într-o punga de plastic. Se mentine aproape o luna de zile.

            Când copiii de aceasta vârsta folosesc plasterina, nu construiesc ceva anume. Materialul în sine îi intereseaza. Le place sa-l striveasca, sa-l framânte, sa-l comprime, sa-i dea diverse forme. Acest lucru îi relaxeaza enorm. Cele mai bune ustensile sunt mânutele. Dupa un oarecare timp petrecut modelând cu mâinile, pote trece la întrebuintarea diverselor  ustensile.

            Pregatiti pentru copilul dumneavoastra o bucata de placaj cu latura de 50 cm. Impermeabilizati-o cu vopsea , pentru ca micutul sa se poata juca în voie cu plasterina sau cu argila. Daca puneti o folie de plastic pe sol, sau ziare, copilul se poate juca fara riscul de a murdarii podeaua.

            Un alt articol pentru care copilul este suficient de "copt" si care îi va servi în perioada prescolara este o tabla pe care copilul sa poata desena cu creta. (Exista asemenea table de desen, în comert). Aceasta va fi una dintre jucariile educative cu posibilitati foarte variate.

            Puneti creta alba si colorata pe un suport sau într-o cutie fixata de tabla. Acum copilul poate mâzgali cât doreste. Aceasta poate diminua riscurile mâzgalirii peretilor. Oricum, ar fi surprinzator ca în elanul vârstei sale, copilul sa nu faca cel putin o incursiune artistica pe peretii casei.

            Mâzgalitul este preludiul scrisului si desenatului. Copilul caruia nu i se da posibilitatea sa mâzgaleasca în voie, va începe sa scrie si sa deseneze mai târziu decât ceilalti. Nici un copil nu se naste cu stiinta de a-si controla degetelele pentru a fi în stare sa tina un creion sau un stilou. El trebuie sa învete antrenamentul muschilor mici pentru a putea stapâni  mai târziu, tehnica scrisului si desenatului. Mâzgalitul este modalitatea perfecta prin care copilul învata sa-si coordoneze o serie de muschi indispensabili pentru a putea tie corect un instrument de scris.

            Tablita de scris prezinta numeroase avantaje. Este un obiect pe care copilul îl poate folosi în timpul vârstei prescolare. Îi va fi de mare ajutor pentru a învata sa scrie si sa deseneze între trei si sase ani.

            În acest moment îsi pot face aparitia cariocile colorate. (acestea trebuie evitate la copiii mai mici, deoarece risca sa le manânce). Foaia de hârtie trebuie sa fie destul de mare pentru a primi gesturile largi ale copilului. Este recomandata hârtia de ambalaj. Se pot folosi si ziare. Copilul va desena si va mâzgali ziarele cu aceeasi placere ca si în cazul hârtiei albe. O bucata de placaj constituie un suport bun pentru desen. Hârtia se poate fixa cu pioneze. Pentru aceasta vârsta vom alege carioci groase si solide.

            Se poate introduce în activitatile copilului si pictura. Cu un chevalet (sevalet). Acela fixat în perete este mai solid decât cel din comert, pe trei picioare, care se poate rasturna cu usurinta. Daca aveti spatiu, un sevalet de interior (fixat de perete) si unul exterior va vor face copilul fericit. Va veti simti mai bine daca îmbracati copilul cu o hainuta mai veche, o camasa rupta, etc. Folositi vopseluri pe baza de apa si pregatiti o provize serioasa de hârtie (de ziar sau de ambalaj). Pentru aceasta vârsta, pensulele trebuie sa fie usor de manevrat. Nu-i dati pensule prea mici, sau cu coada prea fina. Copilul are nevoie de o pensula cu coada lunga, cu perii mai lungi de un centimetru. Pentru început, lasati-l sa foloseasca o singura culoare. Dupa ce se obisnuieste cu ea puteti adauga si altele.

            Unii adulti iau drept tablou ceea ce deseneaza un copil de aceasta vârsta  si întreaba: "Ce reprezinta?". Este o greseala, deoarece pentru micut nu este vorba de tablou în sensul curent al cuvântului. Pentru el este o experienta ce implica culori si linii. Este fascinat de modul în care poate face sa apara semne si culori. Dupa ce a terminat de pictat, nu-l mai intereseaza lucrarea pe care a facut-o. Ceea ce conteza pentru el este experimentarea actiunii de a picta. Prin intermediul picturii, copilul exteriorizeaza sentimente profunde pe care nu le poate înca exprima prin cuvinte.

            Toate acestea va duc cu gândul la o întrebare: "Ce valoare au toate aceste experimente cu plastelina, argila, carioci sau vopsea? Este chiar atât de imperios ca parintii sa-si dea toata osteneala?" Raspunsule esre DA, fara nici cea mai mica ezitare. Copilul nu a învatat înca sa exprime în cuvinte tot ceea ce simte. Toate aceste activitati, diferite de exprimarea verbala, îl ajuta sa-si exprime sentimentele pentru care nu dispune înca de cuvinte, sau cele pe care nu le-ar putea exprima niciodata în cuvinte. Acestea înfloresc si favorizeaza dezvoltarea afectivitatii, subconstientul si intuitia.

            La vârsta primei adolescente, jocurile de exterior au o mare importanta. Posibilitatea de a se catara este un joc foarte apreciat. Un carucior de tras, o tricicleta pentru pedalat, mingii pentru împins si rostogolit, cuburi pentru construit, toate acestea ajuta dezvoltarea muschilor lungi si capatarea fortei si preciziei. si jocurile cu nisip si apa au mare succes.

            Sa spunem câteva cuvinte despre aptitudinea unui copil de doi ani de a se juca cu alti copii. O greseala des întâlnita în rândul adultilor consista în a subestima aceasta aptitudine. Sa ne reamintim ca la vârsta pimei adolescente copilul sa participe la un grup de joc. De aceea, o mama care are singura mai multi copii de doi ani într-o gradina, trebuie sa se astepte la schimburi de lovituri.

            Un singur partener de joc, aceasta este regula ce trebuie respectata, deoarece personalitatea nu este suficient de structurata pentru a regla problemele complexe puse de parteneri multipli. Este interesant de observat, ca un copil mai mare, de cinci sau sase ani, este în general, cel mai bun partener de joc pentru un copil de doi ani. În mod natural, acesta va fi fratele sau sora. Cele mai bune jocuri vor fi acelea ale caror parti componente pot fi împartite între mai multi copii, fara sa împiedice desfasurarea. Nu vor rata ocazia sa certe pentru o singura tricicleta sau pentru un singur camion. Nisipul, plastelina sau cuburile, vor fi bine primite, deoarece le puteti împarti si da suficient fiecaruia. Nu va asteptati ca un copil de doi ani sa-si împarta jucariile cu alti copii. Aminiti-va ca este incapabil sa se joace cu altii. La aceasta vârsta se poate impune maxim o ora de joc în grup. Trebuie sa ramâneti în apropiere pentru a detecta din vreme semnele de oboseala, sa interveniti înainte ca disputele sa ia amploare si sa întrerupeti jocul la momentul potrivit.

            Pe acest subiect, sa vedem cum se dezvolta aptitudinea jocului colectiv.

            Mai întâi exista o epoca a jocului solitar, în timpul careia copilul nu are nici o aptitudine pentru a se juca cu alti copii. La vârsta primilor pasi, un alt copil este considerat o jucarie, nu un companion de joaca. Copilul examineaza pe un altul cu atentie, la fel ca pe o jucarie sau alt obiect interesant, împingânu-l cu degetul sau mânuindul dar nejucându-se cu el.

            În perioada primei adolescente copilul efectueaza tranzitia de la jocul solitar la jocul paralel. Ceea ce vrea sa spuna ca doi sau mai multi copii pot ocupa acelasi spatiu geografic, dar jocul unuia este independent de al celorlalti, chiar daca le face placere sa fie împreuna.

            Etapa urmatoare este reprezentata de jocul asociativ, în cursul careia toti copiii fac acelasi lucru, cum ar fi jocul în nisip, modelarea de forme din pamânt. De fapt între ei nu exista schimburi.

            Jocul cooperativ nu intervine decât atunci când copilul a atins urmatorul stadiu de dezvoltare, dupa vârsta de trei ani. În cadrul jocului cooperativ, copiii pot dezbate planuri si îsi pot distribui roluri, pot hotarâ cine împinge caruciorul si cine se afla în el.

            La vârsta primei adolescente, copilul are nevoie atât de jocuri calme cât si de jocuri de actiune. Pe masura ce limbajul face un gigantic salt, micutul demonstreaza o sensibilitate atroce pentru cuvinte, materialele de constructie ale limbajului sau. Îi place sa se joace cu cuvintele, sa imite sunete, sa repete silabe familiare. De aceea, aceasta vârsta iubeste ceea ce se chiama " nursery rhymes". Când îi cititi copilul adora repetarea unor expresii familiare ( Cei trei purcelusi, Alba ca Zapada) si exulta anticipând episodul urmator.

            Nenorocirea va cadea asupra dumneavoastra daca va permiteti sa schimbati ceva dintr-o poveste familiara sau daca uitati ceva! Copilul iubeste povestile care povestesc propriile experiente: a merge la piata, a se plimba cu masina, a se juca în parc, oricare ar fi titlul cartilor, sau orice povesti inventati dvs. care sa povesteasca aventurile imaginare ale unui baietel ce i se aseamana.

            Unul dintre cele mai bune jocuri calme pentru aceasta vârsta este "jocul tacerii". Numiti-l asa, deoarece copiii adora sa faca tot ceea ce se numeste joc. Spuneti-i cam asa: "Pierre, vom joca un joc nou. Se numeste "jocul tacerii". Vom ramâne amândoi linistiti, fara sa facem zgomot, cât mai mult posibil si ascultam. Aculta foarte, foarte atent si spune-mi ce auzi." Copilul va va spune toate zgomotele pe care le aude în locul în care va jucati: poate o masina pe strada, pasarelele pe afara sau radioul vecinilor.

            Alta varianta a "jocului tacerii" consista în a cere copilului sa închida ochii si sa ghiceasca zgomotele pe care le produceti dumneavoastra: puteti lovi un pahar cu o lingurita, sa va piliti unghiile si în general tot ceea ce poate produce un zgomot interesant si caracteristic.

            Acest joc al tacerii este foarte recomandat la aceasta vârsta. El ajuta copilul sa se obisnuiasca cu linistea si sa învete sa asculte. Este de asemenea o formula buna pentru o mama epuizata de catre un copil hiperactiv, care are nevoie de o metoda pentru a se calma. Jocul tacerii este de asemenea un bun mijloc de a readuce acasa un copil care nu vrea sa vina la masa sau nu este prea entuziast în a face baie sau a se culca.

            Un alt aspect important al schimbarii care intervine în timpul primei adolescente rezida în obiceiurile alimentare. Hrana unui copil nu ar trebui sa puna probleme psihologice daca contati pe foamea sa naturala pentru a-l incita sa manânce. Abtineti-va sa-l fortati sau sa-l grabiti sa manânce. Va mânca în mod sigur din ce în ce mai putin, fata de ce v-ati dori dumneavoastra, dar va mânca totusi suficient pentru a compensa imensa cheltuiala de energie zilnica. Prezentati-i mese bine echilibrate si lasati-l în pace. Nu insistati sa termine tot din farfurie, sau sa termine carnea si legumele înainte de a primi desertul.

            Uneori, izvorasc dificultati din  faptul ca unii parinti încep deja sa doreasca ca micutii sa stea corect la masa. Parintii, înselati de existenta limbajului recent deprins, concluzioneaza prin aceasta maturitate ca micutul este îndeajuns de "copt" pe toate planurile. Este totusi prea devreme pentru a învata un copil sa stea corect la masa.

            Dupa cum am mai spus, la acest stadiu de dezvoltare, copiii îndragesc ritualurile. Este deci, momentul potrivit penru a institui un ritual al culcarii. Acest lucru prezinta numeroase avantaje. Din pacate, la copii nu exista "nevoia naturala de a merge la culcare". Avem nevoie de tot ceea ce poate favoriza acest lucru, iar daca un ritual poate fi stabilit si se poate dovedi util, profitati de acest lucru. Pentru aceasta micutul trebuie facut sa înteleaga ca mersul la culcare este la fel de inevitabil ca apusul soarelui.

            Va propun în continuare un ritual foarte simplu: mai întâi, evitati jocurile "de actiune" dupa cina, jocuri care excita copilul si fac mai dificil reîntoarcerea calmului. Puteti începe acest ritual printr-o baie. Marea majoritate a mamelor vad în a face baie numai o posibilitate de a curati copilul, dar micutul la aceasta vârsta întrezareste posibilitatea de a se juca în apa. Oferiti-i des aceasta posibilitate, lasati-l sa se joace cât timp doreste si sa va spuna singur când vrea sa iasa. (Daca dintr-un motiv oarecare sunteti grabita într-o seara, încercati sa accelerati operatiunea.) Dati-i cât mai multe jucarii în cada, aceasta îl va destinde si îl va calma. Dupa baie se va putea culca si mânca în pat. În acest fel îl faceti sa accepte faptul de a merge la culcare; promitându-i ca recompensa ceva de mâncare. Aceasta mica cina în pat va poate da ocazia unei conversatii afectuoase si spontane. Prin aceasta metoda, mersul la culcare va fi usor acceptat datorita prezentei sale materne. Dupa ce manânca, puteti sa-i cititi câteva povesti.

            Aici si tatal îsi poate lua locul în cadrul ceremoniei rituale. Unora dintre tati nu le place sa citeasca povesti. Este pacat. Nu insistati, deoarece copilul va simti imediat daca povestea nu este citita cu "suflet". Unii tati se întorc prea târziu de la serviciu pentru a mai putea citi o poveste copilului. Daca aveti norocul ca sotului dumneavoastra sa-i faca placere acest lucru, ar fi placut sa va înlocuiasca macar în aceasta sarcina. Citind povesti copilului îl învatati multe lucruri. Îi aratati astfel ca îl iubiti si profitati de aceste momente pentru a face conversatie.

            Când îi cititi copilului, faceti în asa fel încât copilul sa poata vedea imaginile din carte. Acestea au o mare importanta. Încercati sa-l faceti sa vada detaliile, punându-i întrebari asupra personajelor prezente în poze.

            Acest obicei de a citi povesti copilului în pat se poate perpetua pâna la vârsta de sapte - opt ani, sau pâna ce copilul va spune ca nu mai doreste acest lucru.  Unii parinti înceteaza imediat ce copilul a învatat sa citeasca. Este o greseala, deoarece chiar daca stie sa citeasca, va continua sa simta placerea contactului si caldurii dvs, timp de înca câtiva ani în timpul lecturii.

            Daca va place sa inventati povestioare, ritualul mersului la culcare se transforma într-o minune. Copilul va aprecia în mod special aventurile unui copil imaginar  care poate fi el însusi. Daca nu ati spus înca nici o poveste unui copil, este momentul sa începeti. Publicul dumneavoastra va aprecia povestioarele, oricare ar fi acestea. Adaugati-le si câteva sunete amuzante si succesul va este asigurat. Faceti experienta acestui truc simplu, bine cunoscut oratorilor: ridicati sau coborâti vocea din când în când, ca un actor. Puternica sau abia soptita, vocea dumneavoastra va captiva în mod sigur auditoriul. Întrebati-l din când în când ce se va întâmpla în continuare în poveste. Va va spune.

            Multor copii le este frica de întuneric la aceasta vârsta. De ce sa combateti aceasta teama, si sa obligati un copil sa strânga din dinti si sa doarma într-o camera întunecata? Nimic nu va împiedica sa lasati aprinsa o mica veioza care sa-i împrastie temerile.

            Echilibrul psihologic al copilului valoreaza mai mult decât cei câtiva banuti în plus care se vor adauga facturii de electricitate. Sa nu va temeti ca micutul va avea mereu nevoie de lumina pentru a putea dormi. Crescând, teama de întuneric se va disipa si va putea dormi foarte bine într-o camera obscura.

            Nu exista nici un motiv pentru care copilul sa nu mai aiba dreptul la biberonul de seara, chiar si la doi ani si jumatate. Daca are nevoie de un obiect care îl face sa se simta în siguranta, nu este cazul sa-l faceti sa renunte la el.

            Este foarte important ca acest ritual al mersului la culcare sa-i placa si copilului. Trebuie sa ajunga sa fie nerabdator pentru a merge la culcare. Nu trebuie sa considere acest moment ca pe un exil într-o camera întunecata în timp ce restul familiei se distreaza. Trebuie facut în asa fel încât mersul la culcare sa fie un moment placut atât pentru copil cât si pentru parinti.

            Aceasta ma determina sa insist asupra rolului tatalui. Acest rol nu trebuie limitat doar la a face cadouri, de a plati diverse servicii. Sa nu uitam ceea ce a spus Emerson: "Cadourile nu reprezinta ceea ce oferim, cadourile sunt o scuza pentru ceea ce nu oferim. Singurul dar care conteaza este o bucatica din tine-însuti." Iata ceea ce trebuie sa ofere un tata. O bucatica din el însusi, petrecând putin timp alaturi de copil, facând ceea ce le face placere amândorura. Daca un tata se resemneaza sa faca un lucru alaturi de copilul sau, din pura obligatie familiala, fara sa-i faca placere ceea ce face, copilul va observa si nu va avea nici un profit din timpul petrecut împreuna cu tatal sau.

            De aceea este imposibil de precizat cu exactitate ce activitati poate avea un tata alaturi de copilul sau.

            As mai adauga câteva cuvinte înainte de a termina acest capitol. La vârsta primei adolescente, aspectul cel mai marcant al dezvoltarii este calitatea dinamica a personalitatii. Trebuie ca parintii sa accepte aceasta calitate pentru a ajuta copilul sa-ti stabileasca individualitatea si sa-si constuiasca un concept despre sine cât mai robust.

            Este foarte curios de constatat ca ne dorim cu totii sa avem copii puternici si dinamici, în timp ce multi parinti nu stiu sa accepte acest dinamism la un copil de doi ani. Cine nu poate vedea opozitia sa viguroasa în fata constrângerii, bucuria sa de a trai, exuberanta, senzualitatea, exigenta pentru satisfactia imediata, angajamentul total si entuziast fata de lumea pe care tocmai o descopera? Toate activitatile care fac din el o fiinta autentica se manifesta pornind de la acest elan dinamic. Fara el, nu ar fi învatat sa se aseze, sa se catere, sa mearga sau sa vorbeasca. Aceasta calitate dinamica este o mare sursa de echilibru psihologic, si nu trebuie pierduta. Trebuie întretinuta aceasta forta vitala si considerata ca pe un atu, nu ca pe un defect de care trebuie sa ferim copilul.

            În acest stadiu al primei adolescente trebuie sa-i dam copilului trei lucruri: respect fata de dinamismul sau vital, reguli adaptate acestui dinamism si supletea noastra de adaptare. În acest fel îl vom ajuta sa completeze sistemul optic al conceptului despre sine, adaugându-i lentila speciala pentru aceasta etapa.