EVOLUTIA COPILULUI DE 6 -10 ANI

EVOLUŢIA  COPILULUI  DE  6 -10  ANI

● Dominantele în profilul dezvoltarii psihice a scolarului mic

► a treia copilarie ◄

 (6/7-10/11 ani - scolarul mic)

Eveniment remarcabil:  intrarea în scoala

Aceasta perioada este apreciata de unii autori sfârsitul copilariei si un început primar al pubertatii. Problemele acestei etape sunt legate de adaptarea scolara si de învatare.

În jurul vârstei de 6-7 ani, în viata copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit, acela al intrarii în scoala. Întreaga sa dezvoltare fizica si psihica va fi influentata de acest nou factor. Învatarea devine tipul fundamental de activitate, solicitând intens intelectul si determinând dezvoltarea unor capacitati si 242f56c strategii de învatare. Paralel cu acest proces,  copilul face achizitii importante - deprinderile de scris-citit, care devin conditia si instrumentul însusirii celorlalte achizitii.

 Învatarea scolara se deosebeste în mod radical de toate actele de învatare de pâna acum, atât prin continut cât si prin cadrul si modul de desfasurare. Volumul, calitatea si diversitatea continuturilor învatarii de dincolo de 7 ani, hotarasc, în societatea contemporana, viitorul fiecaruia, locul lui în comunitatea umana.

De aceea eforturile societatii si ale indivizilor sunt directionate spre reusite si succes spre integrare scolara optima. Acest nou context, scoala, influenteaza puternic întreaga dezvoltare psihica a copilului si-i da un relief specific.

Este important sa relevam dominantele, în profilul de dezvoltare a scolarului mic pentru a putea diferentia acest stadiu de cele anterioare si a reusi sa întelegem mai bine locul si contributia sa la dezvoltarea de ansamblu a fiintei umane. Iata care sunt aceste dominante:

. învatarea scolara devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihica si exercita influente hotarâtoare pentru toate transformarile din cursul acestui stadiu;

. se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, scoala integrându-l pe copil în aria inteligibilului, rationalului, rigorilor cunoasterii;

. se formeaza deprinderile de baza pentru scris-citit si socotit care-i asigura accesul la continuturi din ce în ce mai ample de învatare;

. creste caracterul voluntar si constient al tuturor manifestarilor psihocomportamentale;

. se însusesc statutul si rolurile de elev si se adauga noi dimensiuni identitatii de sine;

. catre sfârsitul stadiului se împlinesc atributele copilariei si se realizeaza un bun echilibru cu ambianta.

● Regimul de viata si dezvoltarea fizica între 6 si 10 ani.

Programul zilnic trebuie stabilizat si respectat.

Spre deosebire de stadiul anterior, în programul zilnic al scolarului mic intervin urmatoarele schimbari:

. programul activitatilor este mult mai stabilizat, adica ora de trezire si cea de culcare trebuie mai mult respectate pentru ca activitatea scolara sa se desfasoare optim;

 . timpul petrecut la scoala este mai bine organizat si plin cu activitati care se deosebesc din ce în ce mai mult de cele de la gradinita;

. dupa întoarcerea acasa copilul trebuie sa realizeze o perioada de învatare independenta care poate fi asistata de parinti dar, nu poate fi substituit de acestia;

. jocul trebuie sa ramâna în programul zilnic al scolarului mic dar momentul si durata lui sunt dependente de solicitarile scolare.

scolarul mic are nevoie de 10-11 ore de somn noaptea si mai ales stabilizarea si respectarea orei când merge la culcare. Insuficienta somnului genereaza scaderea atentiei, a eficientei memoriei si a performantelor gândirii.

Copilul trebuie sa faca efortul de a se adapta la:

 a) spatiul scolar,

b) timpurile de activitati si 242f56c solicitari scolare,

c) relatia cu un nou adult semnificativ care este învatatoarea,

d) la grupul de covârstnici cu care se confrunta si se compara pe terenul unei activitati foarte importante cum este învatarea scolara;

Aspectele cele mai importante ale dezvoltarii fizice sunt urmatoarele:

. cresterea în înaltime este usor încetinita între 6 si 7 ani dar apoi ritmul este mai mare si la sfârsitul stadiului înaltimea medie este la baieti de 132 cm iar la fete de 131 cm. Exista însa tendinta ca fetele sa aiba pentru prima data un usor avans fata de baieti;

. cresterea în greutate este relativ constanta si se ajunge, în medie, la 29 kg la baieti si 28 kg la fete;

. osificarile cele mai importante din acest stadiu se petrec în urmatoarele zone: la nivelul coloanei vertebrale dar curbura lombara este înca instabila si în pericol de a se deforma daca scolarii au pozitie proasta la scris sau duc greutati mari; în zona bazinului, la mâini (carpiene si falange); continuarea schimbului dentitiei provizorii. Se întaresc articulatiile si creste rezistenta generala a sistemului osos;

. cele mai importante perfectionari ale sistemului muscular sunt la nivelul mâinii, a acelor grupuri musculare implicate în scriere;

. la nivelul sistemului nervos sunt importante urmatoarele schimburi:

a) creste masa creierului pâna la 1200-1300 g;

b) din punctul de vedere al structurii neuronilor creierul scolarilor mici este aproape ca al adultului;

c) se dezvolta în mod deosebit, sub raport functional lobii frontali;

d) creste viteza de formare a legaturilor dintre neuroni;

Se dezvolta si se perfectioneaza activitatea motorie generala, mai ales autocontrolul. Abilitatile motorii se dezvolta si ca urmare a exercitiului fizic din orele de educatie fizica. Copilul între 6-7 ani/10-11 ani poate învata orice sport: mersul pe bicicleta, înot, patinaj, handbal etc., cu conditia ca el sa fie sustinut si stimulat în acest sens.

P. Osterrieth caracterizeaza astfel finalul acestui stadiu: "Vârsta de 10 ani, cu echilibru, cu buna sa adaptare, cu calm, dar însufletita sa siguranta, cu tinuta lipsita de încordare constituie pe drept cuvânt, apogeul copilariei, momentul de deplina înflorire si deplina integrare, a caracteristicilor copilului mare".

Particularitatile atentiei scolarului mic

Atentia se modeleaza dupa solicitarile scolare.

În primii 6-7 ani ai vietii atentia este definita ca expresie a orientarii si concentrarii activitatii psihice. În general, copilul de 6-7 ani nu poate fi atent în cadrul unei activitati mai mult de 25-30 minute. În momentul intrarii în scoala, atentia este destul de bine dezvoltata (atentia voluntara este mai putin conturata). Stabilitatea si durata atentiei urmeaza sa se dezvolte în urmatorii ani. Educarea atentiei este inclusa în procesul instructiv-educativ prin stimularea interesului copilului pentru activitatile scolare prin dezvoltarea dorintei de a duce la bun sfârsit o activitate si, în general, prin realizarea unei motivatii pozitive fata de întreaga activitate de învatare.

Atentia este conditia necesara a desfasurarii optime a tuturor proceselor informationale si a obtinerii succesului scolar. Ciclul primar exercita câteva influente hotarâtoare pentru dezvoltarea atentiei astfel ca, în acest interval al vietii se obtin cele mai importante perfectionari ale acesteia. Prin urmare:

 a) scoala solicita permanent si sistematic atentia copilului dezvoltând-o si modelând-o dupa specificul sarcinilor cognitive;

b) sunt mai bine dezvoltate unele însusiri ale atentiei iar altele sunt formate în acest stadiu;

 c) este special antrenata atentia voluntara. Ca urmare a acestor influente progresele atentiei în acest stadiu sunt urmatoarele:

. la intrarea în clasa I concentrarea atentiei poate fi fluctuanta si astfel, copiii pot face greseli chiar când au cunostintele corespunzatoare, dar apoi se obtine gradul necesar de manifestare a acestei însusiri;

. la început atentia copiilor nu este perfect modelata în raport cu fazele activitatilor din clasa si deci nu pot sa se concentreze mai tare în anumite momente si sa se relaxeze în altele asa ca se întâmpla sa le scape unele aspecte importante cum ar fi momentul în care se comunica tema pentru acasa. Învatatoarele cu experienta cunosc aceste aspecte si au bune remedii pentru ele;

. la cei de clasa I se constata o tendinta accentuata catre distragerea atentiei daca intervin fel de fel de zgomote în mediul ambiant (chiar si caderea unui creion) si acesta ar putea influenta prestatia lor scolara, dar dezvoltarea treptata a reglajelor voluntare diminueaza foarte mult acest fenomen;

 Cresc: . stabilitatea . gradul de concentrare . distributivitatea . volumul.

. creste stabilitatea atentiei pâna la 45-50 de minute;

. distributivitatea redusa în primele saptamâni de scoala sporeste în urmatorul interval si faciliteaza îndeplinirea sarcinilor si receptionarea mesajelor învatatoarei;

. si volumul atentiei creste în a doua parte a stadiului;

. trebuie sa fie rezolvate cazurile de neatentie cronica ce pot avea fie cauze organice (stare de boala, de convalescenta, de disfunctionalitati hormonale) sau educationale (existenta unor interese mai puternice decât cele scolare; insuficienta pregatire din punct de vedere motivational a copilului pentru scoala).

Dezvoltarea perceptiilor si a capacitatilor observative între 6 si 10 ani

Perceptiile vizuale sunt modelate de activitate de scris-citit.

Evolutia perceptiilor si a capacitatilor observative este marcata de natura continuturilor de învatare. Perceptiile vizuale sunt puternic implicate în scris-citit si de aceea se remarca prin:

. cresterea sensibilitatii vizuale generale cu 60% fata de prescolar iar a celei diferentiale cu 45%. În aceste conditii perceptiile devin mai clare si mai precise: începând chiar cu vârsta de 6 ani copiii pot stabili rapid simetriile si asimetriile, în imaginile pe care le percep, iar când învata sa scrie si sa citeasca percep cu finete semnele grafice de dimensiuni mici, diferentele dintre litere, orientarea în spatii mici si se formeaza scheme perceptive pentru litere mici si mari, de mâna si de tipar care asigura viteza corespunzatoare a scris-cititului;

Miscarile oculare în timpul citirii: . fixare . anticipare . regresie . trecere de la un rând la altul

. miscarile oculare cresc în ceea ce priveste viteza pâna la 1-3 sutimi de secunda si în actul citirii ochii realizeaza urmatoarele tipuri de miscari:

a) de fixare a literelor si silabelor ce se pronunta în acel moment;

b) de anticipare a celor ce vor urma prin functionarea mai buna a câmpului periferic al vederii;

c) de regresie adica de întoarcere la cele deja citite pentru control si întregire a întelesurilor;

d) de trecere de la un rând la altul (aceasta trecere este la început realizata prin urmarirea cu degetul a rândului);

. cresc si celelalte categorii de perceptii ce se refera la obiecte, la simboluri matematice, la figuri geometrice etc.

Auzul fonematic este puternic antrenat.

Perceptiile auditive progreseaza mai ales în ce priveste auzul fonematic. Acesta este antrenat sistematic în sarcini precum:

 a) identificarea tuturor sunetelor dintr-un cuvânt;

 b) identificarea cuvintelor într-o propozitie;

c) analiza pozitiei unui sunet în cuvânt;

d) despartirea în silabe;

e) trecerea corecta de la semnele grafice la pronuntarea sunetelor corespunzatoare. Auzul muzical progreseaza si copiii cânta bine melodiile care li se potrivesc.

Perceptiile tactile devin mai fine, se îmbogatesc si încep sa fie antrenate în scriere.

Un progres semnificativ se constata si în ceea ce priveste capacitatea de observare în sensul ca elevii pot sesiza aspecte noi complexe si mai subtile atunci când privesc obiecte sau fenomene. Dar conditia de baza ramâne conducerea de catre învatatoare a activitatii lor observative din aproape în aproape.

Evolutia reprezentarii la scolarul mic

Apar categorii noi de reprezentari legate de învatarea scolara.

Reprezentarile scolarilor mici sunt de asemenea influentate de scoala si caracteristicile lor principale sunt urmatoarele:

- sunt mult mai bogate pentru ca scoala depaseste sursa reprezentata de experienta de viata si asigura conditii de formare a unor reprezentari legate de cunostintele scolare;

- încep sa se formeze si reprezentari cu un grad mai mare de generalitate asa cum sunt cele ale figurilor geometrice si relatiilor matematice;

- se formeaza categorii noi de reprezentari cum sunt cele fonetice si grafice.

- reprezentarile dobândesc mai multa mobilitate si pot semnaliza si miscarea si transformarile obiectelor pentru ca ele beneficiaza de un nou nivel al inteligentei care se atinge în scolaritatea mica. scoala trebuie sa acorde atentie speciala formarii reprezentarilor pentru ca acestea continua sa aiba un important rol în activitatea de învatare a elevilor. Întelegerea numeroaselor fenomene din natura se realizeaza prin mijlocirea reprezentarilor. Fenomenele observate si reprezentate devin mijlocul de explicare a unor fenomene mai complicate. Exemplu: dilatarea corpurilor, explicata prin diverse exemple din natura, devine punct de plecare în întelegerea unor procese geologice - dezintegrarea rocilor sub actiunea schimbarilor de temperatura.

Reprezentarile au un rol foarte important în însusirea notiunii de numar - în activitatea didactica folosindu-se reprezentari ale obiectelor, persoanelor, cum ar fi betisoare, bile, papusi etc.

În însusirea si întelegerea stiintelor naturii, biologie, anatomie, geografie folosirea reprezentarilor ocupa un loc important. Cu alte cuvinte, reprezentarile devin tot mai variate si pot fi treptat desprinse de obiecte, ceea ce îi da copilului independenta de a opera cu obiecte noi. În procesul învatarii, copilul opereaza frecvent cu scheme si imagini ce faciliteaza transmiterea unor informatii. Pe baza acestora se vor forma simbolurile si conceptele. Vazuta în acest fel reprezentarea constituie veriga de legatura între concret si abstract. O data schema însusita copiii o pot aplica în diverse contexte - ei stiu ca numarul 24 ramâne neschimbat indiferent daca el este 10+14 sau 23+1.

Aspectele principale ale dezvoltarii limbajului între 6 si 10 ani

Evenimentul cel mai important: însusirea scris-cititului

Se poate spune ca în cursul acestui stadiu cea mai importanta schimbare în planul limbajului o reprezinta însusirea scris-cititului. În afara implicarii perceptiilor vizuale si auditive si a miscarilor fine si complexe ale mâinii trebuie sa subliniem si rolul altor factori cognitive si noncognitivi. Dintre cei cognitivi avem în vedere reprezentarile fonetice si grafice, memoria, întelegerea.

Factorii non-cognitivi sunt mai ales: motivatia pentru învatarea scolara, stabilitatea afectiva, încrederea în sine, atitudinea celorlalti fata de copilul care citeste. Progresul în citire se exprima în caracteristici cum ar fi: corect, cursiv, expresiv.

Însusirea scris-cititului are efecte si asupra celorlalte dimensiuni ale limbajului si anume:

- Cresterea vocabularului pasiv pâna la 4000-5000 de cuvinte, dublându-se fata de al prescolarului, iar al celui activ peste 1000 de cuvinte. Alte progrese se refera la precizarea semnificatiei cuvintelor si întelegerea si a sensurilor figurative, rigoare în folosirea corecta a cuvintelor.

Dezvoltarea limbajului este remarcabila, scoala si familia stimulând acest proces. scolarul mic se exprima mult mai bine, în fraze corecte din punct de vedere gramatical, foloseste cuvinte de legatur: ,,ca", ,,pentru ca", ,,deoarece".

 Dezvoltarea limbajului scris este strâns legata de învatarea si diferentierea fonemelor (aspectul sonor al literei). Dezvoltarea vocabularului este evidenta prin numarul mare de cuvinte folosite - vocabular activ, forma expresiva a limbajului si prin diminuarea numarului de cuvinte pe care nu le rosteste, dar le întelege.

Dezvoltarea structurilor gramaticale corecte este corelata cu învatarea regulilor gramaticale care sunt identice pentru cele doua forme ale limbajului. Tot acum se dezvolta limbajul interior ,,pentru sine" (Vîgotski).

Dezvoltarea limbajului are loc odata cu cresterea interesului pentru citit, iar exprimarea se perfectioneaza în activitatile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere.

Perfectionarea: . vorbirii . citirii . scrierii

- Vorbirea este mai bine reglata prin exigentele privind corectitudinea gramaticala ceruta de scris-citit. Propozitiile si frazele sunt mai bogate si adaptate la situatiile de comunicare: în clasa elevilor li se cere sa se exprime complet, corect si clar, conform modelelor oferite de învatatoare.

- Apar si se dezvolta evident capacitatile de exprimare în scris, cu respectarea normelor gramaticale si ortografice. Acestea au acum forma unor reguli practice cuprinse în tabelele cu ortograme.

- Daca mai exista si se face apel, la timp, la logoped se rezolva toate dificultatile de pronuntie. Dar pot sa apara altele: dislexii (dificultati de citire) si disgrafii (dificultati de scriere). În acest caz este nevoie de logoped.

- Limbajul intern îsi consolideaza rolurile de anticipare si reglare ale celui extern.

Dezvoltarea foarte buna a limbajului asigura o conditie de baza în dezvoltarea tuturor proceselor cognitive.

 Gândirea concret-operatorie a scolarului mic

Trecerea la gândirea operatorie

Intrarea copilului în scoala, contactul cu specificul activitatii scolare creeaza conditii noi favorizante pentru dezvoltarea gândirii copilului determinând un proces important în cunoasterea lumii înconjuratoare.

Copilul îsi însuseste pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunostinte, dezvoltându-si concomitent modalitati noi de întelegere. Astfel se dezvolta o serie de calitati ale cunoasterii cum ar fi: observarea atenta, atentia, exprimarea în mod desfasurat a ideilor, imaginatia.

Dezvoltarea gândirii este conditionata si strâns legata de dezvoltarea limbajului, dar si de dezvoltarea experientei cognitive directe - senzatii, perceptii, reprezentari.

Învatarea sris-cititului este considerata deschizatoarea tuturor drumurilor elevului catre informatie si cunoastere.

Toate aceste achizitii fac sa deosebeasca semnificativ elevul de 10-11 ani fata de cel de 6-7 ani prin modul de gândire, exprimare, învatare, limbaj, rezolvare de probleme.

J. Piaget sustine ca între 7-11 ani copilul se afla în perioada operatiilor concrete. Aceasta înseamna ca el începe sa înteleaga principiile logicii atâta timp cât ele se refera la concretul obiectelor si fenomenelor.

La aceasta vârsta copilul, aplicând regulile acestui tip de gândire, poate sa desprinda trasaturile caracteristici, definitorii ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor sau situatiilor. Legat de aceasta caracteristica gândirea copilului scolar capata o calitate noua, reciprocitatea.

În aceasta perioada copiii încep sa clasifice, sa includa obiectele dupa anumite însusiri esentiale în categorii si clase (baza formarii notiunilor). Includerea în clase mai releva si ideea ca un anumit obiect sau persoana pot apartine cel mult unei clase.

Alta caracteristica a cognitiei scolarului mic o constituie posibilitatea crearii de serii - aranjarea în serie a obiectelor în functie de marime, grosime, culoare etc.

Gândirea prezinta în acest stadiu o schimbare fundamentala si anume: se trece de la gândirea preoperatorie a prescolarului la gândirea operatorie. Adica actiunile mentale se desprind de continuturile informationale particulare, se generalizeaza, se transfera cu usurinta la noi continuturi si se automatizeaza transformându-se în operatii. Astfel, scolarul mic, îsi formeaza si utilizeaza cu succes operatii generale ale gândirii (analiza,

comparatie, clasificare, etc.) dar si cele speciale implicate în însusirea cunostintelor scolare, asa cum sunt operatiile aritmetice.

            Operatiile sunt concrete.

A doua caracteristica a gândirii scolarului mic este faptul ca ea ramâne legata înca de concret si vorbim astfel de o gândire a operatiilor concrete. Accesul la o operatie noua sau notiune noua este conditionat de perceptii si reprezentari care ofera informatia directa despre obiectele reale si apoi aceasta va fi transformata si prelucrata complex prin operatii deja dobândite.

Aceasta gândire care devine operatorie dobândeste si reversibilitate, dar este vorba de o forma simpla a acesteia, adica elevii pot aplica de exemplu, o operatie de adunare si apoi sa faca una de scadere, consolidându-le si verificându-le reciproc. Totodata gândirea scolarului mic îsi subordoneaza perceptia, nu mai este condusa de aceasta si dobândeste caracter rational: copilul nu se mai multumeste sa faca doar afirmatii ci cautaargumente

pentru a le sustine, este sensibil la erori si contradictii, vrea sa controleze felul în care a rezolvat problemele, etc. Unitatile cognitive cu care lucreaza gândirea scolarului mic sunt

la început notiunile empirice dar apoi în scoala se însusesc cele stiintifice elementare.

Gândirea devine cauzala.

Rationamentul care domina în gândirea scolarului este cel inductiv dar care dobândeste rigoare. Gândirea scolarului mic devine cauzala adica este apta sa surprinda si sa înteleaga numeroase relatii cauzale relativ simple.

Memoria si imaginatia - aspecte caracteristice scolaritatii mici

Domina memoria voluntara si logica.

Se însusesc procedee de memorare.

Strâns legat de dezvoltarea intelectuala si implicate direct în activitatea de învatare sunt memoria, atentia si imaginatia. Ele capata noi dimensiuni la aceasta vârsta. Se cunoaste faptul ca elevii cu probleme de concentrare a atentiei au dificultati în activitatea de învatare si mai ales în fixarea si reactualizarea cunostintelor.

Memoria se refera la fixarea informatiilor scolare, la modul cum elevul recunoaste si reproduce oral sau scris ceea ce a fost memorat. Fixarea, recunoasterea si reproducerea sunt legate direct de nivelul dezvoltarii inteligentei la copil. Tot ceea ce se fixeaza în memorie fara ca elevul sa înteleaga, sa descopere cauzalitatea se uita repede - memoria de scurta durata.

Memoria scolarului mic se sprijina pe concret, pe perceptibil. De aceea, folosirea materialului didactic ilustratii, planse este foarte indicata. În acest mod se face o fixare concret-senzoriala care este fragmentata de detalii nesemnificative (legata de perioada concretului în gândirea elevului mic). Copilul pastreaza informatiile care l-au impresionat mai mult. Mai târziu, elevul îsi va organiza activitatea de memorare selectiv. În opozitie cu memorarea mecanica, imitativa se dezvolta caracterul logic al memorarii - elevul întelegând ceea ce a memorat. Spre sfârsitul acestei perioade se dezvolta exactitatea, promtitudinea si rapiditatea reproducerii.

Memoria prezinta între 6 si 10 ani urmatoarele caracteristici:

- creste caracterul activ al memoriei prin faptul ca, mai ales elevii de clasa a III-a si a IV-a tind sa extraga din materialul de învatat ceea ce este important si îsi formeaza câteva procedee mnezice de baza cum ar fi: scoaterea ideilor principale, alcatuirea planului unei lecturi, formularea cu cuvinte proprii, etc.;

- dominarea progresiva a memoriei voluntare care corespunde mai bine sarcinilor scolare, acestea fiind uneori dificile;

- realizarea unei mai bune legaturi cu gândirea si cresterea rolului memoriei logice;

- elevii îsi dau seama ca pentru a asigura pastrarea unui material în memorie e nevoie sa-l repete, dar la clasa I-a si a II-a învatatoarea trebuie sa asigure realizarea acesteia;

- Încep sa apara particularitati individuale în realizarea memoriei si cele mai des întâlnite sunt referitoare la usurinta memorarii la trainicia pastrarii si reactualizarea prompta.

Putem afirma ca imaginatia elevului mic devine mai complexa, mai bogata, se bazeaza pe termeni si împrejurari din ce în ce mai variati. Cresterea impresionabilitatii si sensibilitati micului scolar contribuie mult la dezvoltarea imaginatiei reproductive. El se entuziasmeaza repede, are o mare admiratie pentru faptele eroice si pentru întâmplarile neobisnuite, îi place sa aiba roluri în care sa interpreteze personajele preferate.

Învatarea cititului îi da posibilitatea sa citeasca cu placere basme si povestiri, toate acestea stimulându-i imaginatia si interesul pentru tot ceea ce exista si ar putea exista pe lume. În aceste conditii imaginatia devine instrument al cunoasterii.

Imaginatia reproductiva ajuta învatarea scolara.

 În legatura cu manifestarea imaginatiei la scolarul mic, au fost formulate puncte de vedere diferite. Unii autori au considerat ca în acest stadiu se înregistreaza cel putin o stagnare si chiar regres, când au comparat expresivitatea si cromaticitatea desenelor scolarilor mici cu ale prescolarilor. Dar cei mai multi cercetatori au considerat ca imaginatia progreseaza chiar daca nu apare pe primul loc în dezvoltarea cognitiva a scolarilor mici. Imaginatia reproductiva este antrenata în însusirea multor cunostinte scolare (stiintele naturii, istorie, geografie) si se afla la baza dezvoltarii gustului pentru lectura.

Imaginatia creatoare are rezultate mai valoroase.

Imaginatia creatoare este mai putin expansiva dar beneficiaza de spiritul rigorii promovata de scoala si se poate exprima în rezultate mai valoroasa. Activitatile optionale din ciclul primar, mai ales cele cu profil artistic stimuleaza si întretin aceste capacitati si 242f56c le asigura progresul corespunzator astfel încât sa fie premise satisfacatoare pentru noul nivel pe care îl vor atinge în urmatoarele stadii.

Specificul vietii afective a scolarului mic

Trairile afective sunt mai diferite.

Comparând afectivitatea cu celelalte planuri ale dezvoltarii psihice a scolarului mic s-a facut aprecierea ca aceasta este eclipsata de celelalte (P. Osterrieth) sau ca la aceasta vârsta se trece printr-o perioada de latenta afectiva (autorii de orientare psihanalitica).

Putem deci, considera ca o prima caracteristica a afectivitatii scolarului mic este evolutia ei discreta, latenta, mai intima. Emotiile, dispozitiile, sentimentele copilului sunt mai putin exteriorizate, atât cele pozitive cât si cele negative. Cu privire la acestea din urma, se constata ca tind sa fie mai mult traite în tacere, copilul însusi punând pe primul plan felul în care raspunde la cerintele scolii. Contactul cu noul mediu-scoala si problemele de adaptare intensifica raspunsurile afective si le fac sa se succeada uneori cu mare viteza si sa se intensifice. Activitatea scolara prin continuturile si prin sistemul nou de relatii pe care îl implica îmbogateste emotiile si sentimentele copilului.

Creste controlul conduitelor emotional-expresive.

De asemenea, dupa fazele initiale de adaptare la noul mediu se constata o crestere a capacitatilor de autocontrol asupra conditiilor emotional-expresive. Ei se adapteaza astfel, mai bine la cerintele de desfasurare a lectiilor si reusesc sa comunice mai bine unii cu altii. Pot chiar sa simuleze cu succes suferinta si tristetea mai ales când doresc sa ascunda ceva parintilor. De mare importanta ramân legaturile afective cu parintii, mai ales acum când copiii se confrunta cu sarcini numeroase si adesea dificile. Dragostea neconditionata a parintilor este un important factor de securizare si sprijin pentru a trece peste dificultati si 242f56c unele insuccese.

 Motivatia si vointa - manifestari specifice scolarului mic

Motivatia pentru învatarea scolara este activa si în progres.

Motivatia scolarului mic este, pe de o parte, o premisa a adaptarii bune la scoala si pe de alta parte o zona de progres sprijinit de scoala.

Cele mai importante schimbari se petrec în structura motivatiei pentru scoala si anume:

. la intrarea în scoala exista o motivatie extrinseca dar de semnificatie personala pentru învatare, cum ar fi: dorinta de a respecta cerintele parintilor si a le pastra dragostea, urmarea  exemplului fratilor mai mari, placerea de a fi considerat important, etc. Aceasta se va îmbogati cu motive extrinseci cu mai mare semnificatie cum ar fi: toata lumea trebuie sa învete, scoala te ajuta sa te realizezi ca mama si tata, în viitor, etc.

. începe sa se dezvolte o motivatie intrinseca începând cu amplificarea curiozitatii epistemice si continuând cu formarea intereselor cognitive tot mai stabile si mai eficiente.

Interese numeroase

La scolarul mic sunt si alte structuri motivationale care sustin celelalte activitati în care acesta se implica, asa cum ar fi:

. interesul pentru joc ce trebuie satisfacut zilnic;

. atractia catre grupul de copii;

. interesul pentru lectura care începe sa se manifeste începând cu clasa a III-a si a IV-a;

. atractia catre tehnica la baieti;

. placerea lucrului la calculator;

. dorinta zilnica de a viziona programe TV pentru copii;

. alcatuirea de colectii care acum sunt eterogene si putin valoroase, dar le pot cultiva spiritul de ordine si disciplina si sustin relatiile de comunicare dintre ei.

Creste implicarea vointei.

Vointa scolarilor mici exprima noi progrese. Un celebru autor american A. Gesell observa faptul ca acum comportamentele au, în mod constant, rationalitate si premeditare si atunci când copilul îsi propune sa faca ceva el spune mai întâi "stai sa ma gândesc". Apoi scolarul mic poate din ce în ce mai mult sa-si fixeze scopuri si sa se mobilizeze pentru a le rezolva fara a fi nevoie de stimuli din afara. Aceasta noua capacitate voluntara se realizeaza, mai ales, în planul învatarii si în cel al activitatilor de timp liber. Dezvoltarea a numeroase deprinderi sprijina ducerea la capat a celor propuse si contribuie la cresterea generala a independentei si autonomiei.

Principalele aspecte ale dezvoltarii personalitatii scolarului mic:

Aptitudinile se exprima mai clar în rezultate.

scoala si activitatile specifice ei, vor fi cei mai importanti si mai eficienti factori pentru dezvoltarea personalitatii. Solicitarile sistematice, de durata si exigentele progresive vor structura si mai bine si vor consolida capacitatile si aptitudinile aparute în stadiul anterior si vor forma altele noi. Vor putea sa apara aptitudini pentru domenii noi cum ar fi poezie sau compozitii si pentru matematica si sa se exprime în rezultate notabile la nivelul celor de aceeasi vârsta. În biografiile multor oameni mari, celebri se pot identifica realizari semnificative chiar în clasele primare.

Se dezvolta noi trasaturi caracteriale stimulate de învatarea scolara.

Trasaturile caracteriale formate în stadiul anterior se pot consolida în clasele primare dar scoala dezvolta si altele noi cum ar fi sârguinta, punctualitatea, constiinciozitatea, disciplina, etc. Însusirile individuale de personalitate tind sa se exprime din ce în ce mai mult în comportamente.

Noua faza a dezvoltarii constiintei morale

Constiinta morala a scolarului mic parcurge o faza de trecere catre autonomia morala si acest proces este puternic sustinut de relatiile cu colegii si prietenii în contextul carora copilul dobândeste experienta elaborarii, împreuna, de norme, a controlului îndeplinirii lor, a reciprocitatii în fata exigentelor, etc.

Cu privire la aceste aspecte, J. Piaget sublinia: "sentimentele morale, legate la început de o autoritate sacra, dar care fiind exterioara, nu poate sa impuna decât o obedienta relativa, evolueaza în sensul unui respect natural si al unei reciprocitati, ale carei efecte de decentrare sunt mai profunde si mai durabile (J.Piaget, B. Inhelder, 1976, p.107). În ceea ce priveste constiinta de sine, se constata aparitia în acest stadiu, a interesului pentru viata interioara proprie si a tendintei copilului de a-si exprima trairile si comportamentele. Aceste momente sunt de scurta durata si relativ rare, dar ele indica deja o anume directie a dezvoltarii viitoare.

Imaginea de sine se cristalizeaza mai bine.

Imaginea de sine are surse noi de clarificare pe de o parte reprezentate de rezultatul scolar si pe de alta parte de confruntarea si compararea zilnica si în diverse situatii cu cei de aceeasi vârsta. Pot avansa mai ales eul spiritual care se confirma în principal prin prestatia scolara si cel social care se sprijina pe o viata de grup mai larga si mai persistenta în timp. Însusirile individuale ale personalitatii tind sa se reliefeze din ce în ce mai mult în comportamentele acestor scolari.

Prin urmare, confruntarile si chiar conflictele cu egalii sai îl pot face sa se orienteze din când în când spre sine, sa-si puna întrebari, sa fie uneori framântat în legatura cu fiinta sa. Toate acestea vor contribui la dezvoltarea imaginii de sine în cele trei planuri ale ei: eul fizic, cel spiritual si cel social.

Eul fizic al copilului are în fundamentele sale o schema corporala consolidata, identitatea sexuala este deja relativ clarificata, îsi da seama de asemanarea sa cu cei din familie, dar si de ceea ce îl deosebeste de ceilalti. Nu acorda prea mare atentie eului sau fizic, mai ales la începutul stadiului. Spre sfârsitul acestui ciclu scolar se va orienta mai frecvent spre eul fizic, va tinde sa fie mai îngrijit, sa poarte haine la fel ca ceilalti, sa-si dea seama de unele calitati fizice. Dar nu realizeaza o implicare afectiva prea puternica în acest plan.

Imaginea de sine poate influenta autoaprecierile.

Eul spiritual se contureaza clar în contextul confruntarilor scolare, a aprecierilor si evaluarilor curente. Elevul începe sa înteleaga relatia dintre rezultatele lui si unele capacitati pe care le are si poate spune: "sunt mai bun la citire, dar la matematica sunt asa si asa". El este foarte sensibil la evaluarile învatatoarei si aprecierile si admiratia colegilor. Daca în toate aceste situatii copilul a avut semnale pozitive, îsi construieste o imagine de sine buna care-l poate sustine si în conditii de insucces trecator. Dar daca si-ar fi format o imagine de sine mai putin buna, are tendinte de a-si diminua bucuria chiar când ceva îi reuseste foarte bine (U.schiopu, E.Verza, 1995, p.188). Însa în cea mai mare parte calitatile pe care si le percepe au drept sursa aprecierile învatatoarei si ale parintilor.

Cei buni la învatatura sunt alesi lideri.

Eul social este puternic influentat de viata de grup a scolarului mic, aceasta fiind cu mult mai bogata decât a prescolarului, si de noul sau statut de elev care-i schimba pozitia chiar si în cadrul familiei (parintii sunt interesati de activitatea lui scolara si tind sa-i respecte drepturile privind spatiul de învatare, respectarea timpului destinat acestei

activitati).

Cei slabi la învatatura sunt marginalizati.

scolarul mic are constiinta apartenentei la grupul clasa si a locului sau între ceilalti, îsi da seama daca este apreciat de colegi sau nu. Cel cu rezultate scolare foarte bune si bune, este preferat de toti, este ales lider, este luat drept model. Cel cu dificultati scolare este marginalizat, izolat, neluat în seama. El risca sa acumuleze multe insatisfactii, si sa-si gaseasca în alta parte atentia si acceptarea de care are nevoie, si poate astfel, sa cada sub influente nefaste. Este vorba de grupuri care-l îndeamna spre furt, vagabondaj, agresivitate nemasurata etc. De aceea, atentia pe care învatatoarea trebuie sa o acorde dezvoltarii unei imagini se sine pozitive, reprezinta o importanta contributie a ei la reusita scolara din acest stadiu si la pregatirea pentru ciclurile urmatoare si pentru integrarea generala în viata si în societate.

Înainte de intrarea în scoala copilul se caracterizeaza prin instabilitate emotionala, predominând afectelor. Dinamica sentimentelor este legata de cresterea gradelor de constiinta a propriei activitati si 242f56c a relatiei cu ceilalti. Se dezvolta propriile dorinte si aspiratii. În aceasta perioada are loc cresterea sensului moral - afectiv al conduitei generale, dezvoltarea sentimentelor si starilor afective legate de relatiile afective impuse de scoala si aprecierea sociala a actiunilor lor. Tot în aceasta perioada se dezvolta sentimentele intelectuale.

Copilul întelege si resimte tot ceea ce se întâmpla în familie, conflicte, certuri, despartiri. Sunt semnificative pentru copil relatiile pozitive cu parintii sau, dimpotriva, atitudinile de renegare, de rejectare a unora din parinti. Relatiile afectuase dintre parinte si copil, cât si relatiile dintre parinti conduc la structurarea pozitiva a personalitatii. Pentru a alege conduita educationala corecta, adecvata parintele trebuie sa îsi cunoasca foarte bine copilul. Aceasta cunoastere trebuie sa tina cont de parerea celorlati, a învatatorului, a psihologului si medicului. Utile pentru activitatea educationala a parintelui sunt si cunostintele legate de caracteristicile de vârsta.

scoala si activitatea de învatare, prin cerintele specifice determina modificari în toate planurile activitatii psihice a copilului. În aceasta perioada, la nivelul personalitatii se structureaza trebuintele, interesele si atitudinile. Evolutia personalitatii se realizeaza concomitent cu dezvoltarea interrelatiilor sociale si valorificarea noilor experiente de viata. Dezvoltarea intereselor sociale sunt determinate de viata sociala, în general si de viata scolara, în particular. Am vazut ca relatiile defectuase dintre parinti si copii au efecte negative (agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate etc). Toate acestea se rasfrâng negativ la nivelul întregii activitati scolare. Armonizarea relatiilor parinte-copil, o viata de familie echilibrata si afectuasa dezvolta trasaturi de personalitate opuse celor enumerate mai sus: copilul are încredere în fortele proprii, se adapteaza usor vietii scolare si dobândeste un real echilibru emotional. Rolul învatatorului este foarte important. El devine "model" pentru scolar, este cel care îl face sa înteleaga mai repede si mai bine informatiile transmise. Modul în care el apreciaza scolarul (corectitudinea, lipsa favoritismului) dezvolta la copii simtul propriei valori. Dezvoltarea sociabilitatii scolarului mic se manifesta evident tot în activitatea scolara prin relatiile cu ceilalti copii si se dezvolta prin joc. La acest nivel de vârsta jocul capata valente noi. Copiilor le plac jocurile cu subiect, cu roluri. Jocul devine mai bine organizat, regulile sunt respectate mai riguros, iar spre finalul acestei perioade sporeste caracterul competitiv al acestuia.

Perioada scolarului mic se caracterizeaza, din punct de vedere social, prin aparitia prieteniilor, copiii devenind mai putin dependenti de parinti si mai interesati de colegi, de prieteni.

Prietenia se leaga prin aparitia unor interese si activitati comune. Ei îsi dezvolta comportamente asemanatoare, prefera acelasi gen de literatura, se exprima asemanator, au aceleasi pareri despre anumite persoane. Dezvoltarea sociala, spre sfârsitul acestei etape, pregateste terenul pentru cea imediat urmatoare - pubertatea.

Concluzii

► Intrarea în scoala înseamna exercitarea unor influente hotarâtoare ale acestor factori asupra întregii dezvoltari a copilului.

► Dezvoltarea perceptiilor si motricitatii fine la scolarul mic permit însusirea scris-cititului, cea mai importanta achizitie a acestui stadiu.

► Limbajul se perfectioneaza din toate punctele de vedere: îmbogatirea vocabularului, corectitudinea structurilor de comunicare, rezolvarea tuturor problemelor de pronuntie, posibilitatea comunicarii verbale largi si a celei scrise, în forme mai simple.

► Gândirea scolarului mic devine operatorie, este reversibila si reglata de o logica implicita, foloseste rationamente inductive adevarate, devine cauzala pentru relatii mai simple.

► Atentia scolarului mic este puternic influentata de scoala si modelata dupa tipul sarcinilor de învatare.

► Memoria si imaginatia îsi consolideaza însusirile si se subordoneaza învatarii scolare.

► Afectivitatea scolarului mic progreseaza astfel: se îmbogatesc trairile afective, mai ales cele generate de scoala, se formeaza noi sentimente, se manifesta capacitati mai crescute de reglare a comportamentelor emotional-expresive.

► Se structureaza motivatia învatarii scolare trecându-se de la motive extrinseci simple si personale la cele cu semnificatie sociala (învatarea este ceruta de integrarea în societate, învatarea îti asigura un loc în viata) si se formeaza motivatia intrinseca (curiozitate epistemica, interes cognitiv).

► Personalitatea scolarului mic progreseaza în sensul consolidarii si formarii de noi însusiri caracteriale si a cristalizarii mai clare a imaginii de sine.

BIBLIOGRAFIE:

 

• Doise, Wilhelm  - Psihologie sociala, Ed. Polirom, Iasi, 1999;
• Golu, P. ; Golu, I. -  Psihologie educationala, Ed. Mirton, Bucuresti, 2003;
• Gliga, L., Liga, L. - Standarde profesionale pentru profesia didactica, Ed. Polsim, Bucuresti, 2002.