Metodele de disciplinare prezentate sunt specifice pentru următoarele trei categorii de situaţii:
§ când copilul învaţă unui comportament nou § când dorim să consolidăm un comportament § când copilul nu este motivat, deci “nu vrea” să facă un anumit comportament
A. CÂND COPILUL ÎNVAŢĂ UN COMPORTAMENT
1) Modelarea VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani
2) Învăţarea VÂRSTE AL CARE SE APLICĂ: 2-10/11 ani În realizarea cu succes a acestei metode este esenţială observarea micilor progrese, care, chiar dacă par nesemnificative, trebuie mai întâi recompensate, iar apoi consolidate! Ţineţi minte că învăţarea presupune efort şi muncă repetată!
B. CÂND DORIM SĂ CONSOLIDĂM UN COMPORTAMENT
După ce ne-am asigurat că un comportament a fost învăţat, e necesar să aplicăm tehnici care duc la persistenţa comportamentului în timp: (1) recompensa şi (2) controlul mediului. 1) Recompensa VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani Când doriţi să creşteţi frecvenţa sau durata unui comportament, folosiţi metoda bazată pe recompensă. Recompensa este o consecinţă a comportamentului care creşte probabilitatea acestuia de a se repeta. Recomandări pentru aplicarea recompensei
Gândiţi-vă la lucruri simple, pe care le aveţi la îndemână şi sunt atractive pentru copil (ex. buline, steluţe). Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenţei comportamentului ţintă. Dacă îi daţi mereu copilului aceeaşi recompensă s-ar putea ca la un moment dat să se plictisească de ea, şi să nu mai aibă efectul pe care l-a avut la început. Cu cât i-a lipsit mai mult acel lucru cu atât va avea un efect mai mare ca şi recompensă. Prin urmare, în alegerea recompenselor să aveţi în vedere acest lucru. 2) Controlul mediului VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani Această tehnică o puteţi folosi atunci când copilul a învăţat deja un comportament şi doriţi să favorizaţi apariţia lui. Mediul în care trăim influenţează modul de manifestare a comportamentului. Poate că aţi observat şi dumneavoastră că un comportament al copilului apare doar într-un anumit mediu sau în prezenţa anumitor persoane.C. CÂND COPILUL „NU VREA”
Uneori, deşi copilul ştie ce aşteptaţi dumneavoastră de la el, totuşi nu vrea să facă acel lucru. În astfel de situaţii puteţi folosi metodele descrise mai jos: metoda consecinţelor logice şi naturale, extincţia, excluderea, contractul comportamental şi stabilirea regulilor.
1) Distragerea atenţiei VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-3/4 ani 2) Metoda consecinţelor logice şi naturale 3) Extincţia VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani Atunci când dorim să eliminăm sau să reducem frecvenţa, durata sau intensitatea unui comportament al copilului (adică să facem să apară mai rar, mai puţin intens sau să dureze mai puţin timp), folosim extincţia. De exemplu, dacă copilul se bucură deoarece primeşte atenţie din partea educatoarei când aruncă jucăriile pe jos, extincţia înseamnă a ignora, a nu da atenţie copilului când se comportă astfel. 4) Excluderea (engl. „time –out”) VĂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-10/11 ani Există momente când copiii sau dumneavoastră sunteţi prea agitat, nervos sau iritat pentru a rezolva eficient o problemă. La preşcolari, accesele de furie (engl. „temper tantrum”) sunt destul de frecvente. În aceste momente, copiii încearcă să îşi exprime nevoia de independenţă sau o anumită frustrare. Când copilul are un acces de furie, îi este imposibil să mai gândească raţional; prin urmare, va reacţiona negativ la orice îi veţi spune. 4) Stabilirea regulilorVÂRSTA LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani Regulile sunt expresii verbale ale unor relaţii între antecedente-comportament-consecinţe. 5) Contractul comportamental VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 10/11 – 18 ani Copiii şi adulţii aşteaptă unii de la alţii să facă o serie de comportamente ca şi condiţie pentru a face la rândul lor comportamentele dorite de celălalt. Un contract comportamental este o înţelegere între părinte şi copil, “certificată” de o terţă persoană – care are o poziţie neutră faţă de situaţie. Cercetările arată că acest gen de angajament verbal motivează persoana pentru a face comportamentul pe care şi l-a propus. Această metodă este folosită mai ales cu preadolescenţii şi adolescenţii, atunci când între ei şi părinţi apar dificultăţi în a ajunge la un consens. Prin faptul că ei negociază împreună cu părinţii comportamentele dorite, contractul comportamental le dă copiilor sentimentul că părerea lor este importantă. Faceţi mici compromisuri – acceptaţi unele argumente ale copilului. În acest fel veţi avea mai multe şanse ca părerea dumneavoastră să fie ascultată în discuţii mai importante.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ PESDEPSESC?Pedeapsă înseamnă exercitarea unui control exterior, prin forţă, asupra copiilor cu scopul de a le modifica un comportament problematic şi constă în manifsetarea unor forme de abuz: § Abuz fizic: provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave § Abuz emoţional: - atacuri personale, cum ar fi pronunţarea numelui copilului cu tonalităţi negative, etichetare, poreclirea, ridiculizarea, insultele, umiliere, intimidare, adresarea cu un ton ridicat. - suferinţa impusă prin reţinerea mâncării, închiderea într-o cameră întunecată (de exemplu în pivniţă sau în baie), etc. - penalizări care nu au nici o legătură cu comportamentul inacceptabil (ex. copilul nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna, pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie) § Abuz sexual § Asistarea la o formă de abuz: violenţa parentală
DE CE PEDEPSESC PĂRINŢII? Deşi adultul nu doreşte să recurgă la astfel de metode, pentru că nu par a fi cele mai potrivite. Totuşi, de cele mai multe ori părinţi aleg să disciplineze în acest fel din mai multe motive:
1) Au primit ei înşişi acelaşi „tratament” când au fost copii 2) Nu cunosc nici o altă metodă prin care să obţină rezultatul aşteptat 3) Cred în eficienţa pedepsei Apariţia imediată a efectului pedepsei poate funcţiona ca o recompensă pentru cel care o foloseşte (în cazul nostru părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De exemplu, dacă îl pedepseşte pe copil punându-l la colţ pentru că se juca prea gălăgios, părintele obţine ca beneficiu imediat încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai caută alte soluţii la o situaţie nedorită, fiind tentat să o rezolve rapid prin pedepsirea celui care a produs-o. Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. O serie de studii au evidenţiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi amânată până când devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi.
CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA PĂRINTELUI
De multe ori acesta se simte vinovat după ce pedepseşte copilul, mai ales dacă l-a pedepsit prea aspru, „la mânie”; va regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte negative asupra copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relaţia dintre părinte şi copil va avea de suferit: copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele lucruri faţă de el etc.
CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA COPILULUI
Învaţă un model agresiv de disciplină Modelul oferit de către părinţi are uneori un impact mai mare asupra copilului, decât orice alte metode folosite în disciplinarea lui. Copilul învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient, exemplul care îi este oferit de către părinte. Adolescenţii care au fost loviţi aprobă folosirea pedepsei corporale şi sunt mai probabil să o folosească atunci când vor avea copii (Dietz, 2000).
Învaţă un model agresiv de gândire şi relaţionare Copiii care sunt agresaţi fizic sau verbal manifestă comporamente agresive în familie, fraţi, bunici părinţi precum şi cu copiii de aceeaşi vârstă, la grădiniţă sau şcoală. Cercetările arată că acei copiii care au fost pedepsiţi fizic fac mai multe atribuiti ostile faţă de comportamentul ambigu al colegilor lor, produc mai puţie soluţii într-o situaţie de rezolvare de probleme şi aleg variante mai ostile. (Dietz, 2000 apud Hart, Ladd & Burleson, 1990; Haskett, 1990; Trickett, 1993; Weiss et al., 1992).
Dezvoltă probleme emoţionale şi comportamentale Cercetările au arătat că abuzul emoţional este mult mai puternic asociat cu problemele psihologice decât abuzul fizic sever (Clausen şi Crittenden, 1991; Forth şi Chamberland, 1995). Lindahl (1998) arată în urma unui studiu că „ordinele” date de părinţi şi constrângerile asupra copiilor au discriminat între băieţii cu comportament discruptiv şi cei fără probleme de comportament. În concluzie, un nivel ridicat al controlului este asociat cu apariţia unui număr crescut de comportamente disruptive.
Perioada 2-7 ani
Într-o lume lume dominată de oamenii „mari”, cei „mici” încearcă să ne spună că sunt şi ei aici încă din primii ani. În ciuda faptului că în permanenţă aud „tu eşti mic şi nu poţi” „tu nu ştii”, „tu n-ai cum să înţelegi acuma” ei se străduiesc să dovedească zilnic şi să ne arate ce au mai învăţat sau ce pot face singuri. Uneori suntem prea ocupaţi cu alte lucruri ca să îi observăm, însă atunci atunci când vedem bucuria din ochii lor că au reuşit să facă primul pas sau să spună primul cuvânt ne dăm seama că adesea lucrurile mărunte sunt cele mai importante şi stăm să ne gândim când am început să uităm să ne bucurăm de viaţă. Alături de ei putem reînvăţă alfabetul fericirii privind lumea dintr-o perspectivă mult mai simplă. Deoarece nu ştiu mai nimic despre lumea în care au venit, vor încerca să înveţe totul foarte repede privind adultii de aproape si studiind toate amanuntele. Actiunile adultilor invata copiii de departe mult mai mult decat pot sa o faca cuvintele lor. Vor incerca sa testeze limitele deoarece caută o regularitate în comportamentul oamenilor; în lumea asta haotică pe care ei nu o pot controla au nevoie de cât mai multe structură şi predicţie. Adesea accesele de furie sau alte comportamente negative sunt un mesaj codat al acestor frustrări. De aceea adora sa fie insarcinati şi responsabilizati cu ceva si sa spuna altora ce sa faca. Deoarece sunt dornici să înveţe, vor insista sa faca lucrurile singuri chiar daca nu stiu cum; ce altă metodă mai bună de învăţare există decât testatul pe propria piele? Cel mai mult însă îsi doresc să-şi multumeasca parintii şi să se simtă iubiţi. Deoarece sunt la început de drum au nevoie de foartă multă dragoste şi încurajare în tot ceea ce fac. Pentru a ştii cum să le ghidăm paşii în această lume tumultoasă e nevoie să acţionăm cu grijă şi mult înţelegere. Ceea ce clădim acum, bine sau rău, poate dura o viaţă!
PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITATILOR PARENTALE DE DISCIPLINARE POZITIVA
Sedinţa 1 Ř INTRODUCERE
Sedinţa 2 Ř CUM SPRIJINIM DEZVOLTAREA COPILULUI?
Sedinţa 3 Ř CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMATICE
Sedinta 4 o CUM IDENTIFICAM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE
Sedinţa 5 Ř CUM IDENTIFICAM CAUZELE COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE
Sedinţa 6 Ř MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR PROBLEMATICE
Perioada 7-10 ani
PROGRAM DE DEZVOLTARE A ABILITATILOR DE DISCIPLINARE POZITIVA
Sedinţa 1 Ř CUM SĂ ÎNŢELEGEM COMPORTAMENTUL COPILULUI?
Sedinţa 2 Ř CUM INFLUENŢEAZĂ PĂRINTELE DEZVOLTAREA COPILULUI?
Sedinţa 3 Ř DE CE SE COMPORTĂ COPILUL MEU ASTFEL?
SEDINŢA 4 - 10Ř ABORDAREA UNOR SITUAŢII CONCRETE DE DISCIPLINARE
Perioada 12-18 ani
PARTEA I Capitolul 1 Despre (pre)adolescenţi şi (pre)adolescenţă Despre provocarea biologică Despre provocarea psihologică Ce pot face părinţii Capitolul 2 Despre limite şi consecinţe Cum stabilim limitele Cum utilizăm consecinţele Capitolul 3 Pe scurt despre micile „provocări” în relaţia adolescent – părinte. Cum să le faci faţă?
PARTEA II Program de dezvoltare a abilităţilor parentale de disciplinare pozitivă Şedinţa 1 Introducere Şedinţa 2 Cum sprijinim dezvoltarea copilului? Şedinţa 3 Ce sunt comportamentele problematice Sedinta 4 Monitorizarea comportamentelor problematice Şedinţa 5 Cum identificăm cauzele comportamentelor problematice Şedinţa 6 Managementul comportamentelor problematice Şedinţa 7 Dezvoltare de abilităţi – rezolvarea de probleme Şedinţa 8 Planificarea pentru situatii cu grad ridicat de risc Şedinţa 9 Evaluarea progresului şi menţinerea schimbărilor – I Şedinţa 10 Evaluarea progresului şi menţinerea schimbărilor – II. Încheierea programului
| ||||||||||||||||||||||||||||||
Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2010 )