Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMANIEI

istorie











ALTE DOCUMENTE

24 ianuarie 1859-Unirea principatelor
MONARHIA AUTORITARĂ A REGELUI CAROL AL II-LEA
ETICA LUI MARX - Teoria morala a istoricismului
Asasinarea lui Rasputin
ARHITECTURA DACICA
Teritoriu si teritorii in discursul istoric (Alexandru Zub)
ARMATA DACICA
Bancherii evrei impotriva Romaniei Mari
In ANII 30
Arestarea




CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI

-NOILE   CONDIŢII   ALE   LUPTEI   PENTRU   INDEPENDENŢĂ   ÎN   A   DOUA

JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. -9 MAI 1877 - PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI DE STAT. ANTECEDENTE sl

URMĂRI. -PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL DIN 1877-1878. CONSFINŢIREA

INDEPENDENŢEI PE CÂMPURILE DE LUPTĂ DIN PENINSULA BALCANICĂ. -CARACTERUL    NAŢIONAL    SI    POPULAR    AL    RĂZBOIULUI    PENTRU

CUCERIREA INDEPENDENŢEI. -TRATATELE DE PACE DIN 1878 SI IMPORTANŢA LOR PENTRU ROMÂNIA.

ÎNRĂUTĂŢIREA RELApiLOR ROMÂNO-RUSE.

Noile conditii ale luptei pentru independenta în a doua jumatate a secolului al XIX-'lea Faurirea statului national român în 1859, prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru loan Cuza, si reformele ce i-au urmat pe directia modernizarii au constituit temelia cuceririi independentei. Aceasta a ramas, în continuare, la jumatatea secolului trecut, telul major al românilor din toate provinciile. în cercurile politice exista o unanimitate de pareri în favoarea obtinerii independentei. în privinta metodelor preconizate pentru împlinirea acestui scop s-au conturat însa diferente sensibile de opinii între diferitele forte sociale si politice. Ele oscilau între razboi (cercurile radicale) si calea diplomatica (cercurile monarhice). Cea din urma era sustinuta de unii liberali moderati s\ marii proprietari funciari. Vasile Boerescu sau Gheorghe Costaforu au apreciat, astfef, ca razboiul din 1870-1871, dintre Franta si Prusia, putea crea conditiile pentru a se conferi României statutul de neutralitate si independenta, sub garantia Marilor Puteri. Lascar Catarg/u considera ca doar o apropiere de Germania, Austro-Ungaria si Rusia putea aduce independenta tarii noastre. La 27 aprilie/3 mai 1873 Caro/ /a pus în discutia guvernului, în mod deschis, problema independentei de stat. în acelasi timp, multe nazuinte erau legate de cucerirea independentei, si anume îmbunatatirea conditiilor de viata, rezolvarea "chestiunii taranesti", dezvoltarea industriei si adoptarea unor masuri protectioniste.

La jumatatea secolului trecut România pornise în chip hotarât pe un drum propriu. Gratie politicii "prin noi însine"'legaturile României cu Poarta erau aproape simbolice. Dar ele trebuiau înlaturate total pentru a conferi tarii un statut international de sine statator. La aceasta contribuisera lichidarea jurisdictiei consulare, deschiderea primelor agentii diplomatice ale R 919k1020j omâniei în strainatate, Constitutia din 1866, încercarea de a se pune bazele unui sistem national de credit. Dorind a sensibiliza opinia publica internationala despre rolul deosebit al tarii noastre în relatiile internationale, în 1874 aparea lucrarea lui Vasile Boerescu, "Drepturile românilor bazate pe tratate". între 1871 si 1876, România a încheiat

131


onventii comerciale, telegrafice si postale cu state ca Serbia, Austro-Ungaria, usia, Franta, Anglia, Italia si a participat la Expozitia Internationala de la Viena.

în 1875 se redeschidea "Problema Orientala". Puternice rascoale anti-omane, ce s-au transformat apoi în miscari nationale de eliberare de sub jminatie straina, au izbucnit în 1875 în Bosnia si Hertegovina, iar în 1876 în ulgariâ. Serbia si Muntenegru au declarat razboi Imperiului Otoman, în jnditiile în care acesta din urma trecuse la reprimarea salbatica a luptei îtioriale a popoarelor supuse. Rusia se pregatea de razboi, la rândul sau, întru a veni în ajutorul populatiilor balcanice. De fapt, ea continua sa urma-asca, sub haina sprijinirii "fratilor ortodocsi", expansiunea în Balcani si catre râmtorile Bosfor si Dardanele. Opinia publica din tara noastra a urmarit cu uita simpatie si a sprijinit lupta popoarelor din Balcani. Astfel, a activat în omânia un Comitet Revolutionar bulgar ce a pregatit rascoala din 1876. în ;elasi timp, în noua conjunctura internationala România putea actiona în îderea modificarii pozitiei sale internationale. Generalizarea conflictului din glcani si implicatiile sale pentru tara noastra au fost dezbatute pe larg de catre ctorii de decizie de la Bucuresti. Astfel, România a adoptat tactica expectativei, neutralitatii si s-a straduit sa evite transformarea teritoriului sau în teatru de zboi. Exista primejdia ca Rusia sa profite de situatie pentru a anula clauzele -atatului de la Paris din 1856, ce retrocedau tarii noastre cele trei judete din idul Basarabiei.

La 4/16 ianuarie 1876 a fost emisa de catre primul ministru Lascar Catargiu nota diplomatica adresata reprezentantilor diplomatici ai României în rainatate, în care se sublinia ca România adopta tactica neutralitatii si era )tarâta sa-si apere integritatea teritoriala. Activitatea diplomatica s-a intensificat cepând cu primavara anului 1876, o data cu formarea unui nou cabinet dintre prezentantii coalitiei de la Mazar-Pasa, si în care portofoliul externelor era îtinut de Mihail Kogalniceanu. Acesta a emis, la rândul sau, la 16/28 iunie 576, o noua nota diplomatica \n care solicita recunoasterea, de catre Europa, a dividualitatii statului român si a numelui de România, integritatea teritoriului iu, fixarea hotarului cu Poarta pe taivegul Dunarii, recunoasterea pasaportului mânesc, încheierea de conventii cu Poarta în plan economic si juridic. Acestea -.hivalau, practic, cu independenta tarii. Ulterior, la 20 iulie/1 august 1876 si 24 ie/3 august 1876 au fost transmise si alte note diplomatice în care guvernul mân îsi manifesta solidaritatea cu poporul bulgar, condamna represiunile omane si anunta ca era gata sa apere fruntariile târii. La 24 iulie/3 august 1876 a format un nou guvern condus de Ion C. Bratianu.

Criza orientala s-a agravat mult în 1876, tinzând catre un conflict deschis

tre Rusia si Imperiul Otoman. La 26 iunie/8 iulie 1876 a avut loc la Reichstadt,

Boem/a, o întâlnire între Franz losif, împaratul Austro-Ungariei, si Alexandru

II, tarul Rusiei. S-a hotarât ca Austro-Ungaria urma sa preia Bosnia si

srtegovina, iar Rusia capata libertate de actiune în Balcani. S-a mai decis

itonomia Bulgariei si preluarea de catre Serbia si Muntenegru a unor teritorii

(tinute de Poarta. Aceasta a constituit prologul razboiului cu Imperiul Otoman.

n. C. Bratianusi MihailKogalniceanuau continuat eforturile diplomatice pentru

obtine recunoasterea neutralitatii teritoriului românesc, în conditiile în care

Poarta tindea tot mai mult sa considere România, alaturi de alte zone din


Peninsula Balcanica, provincie turceasca. în august 1876 premierul român l-a salutat la Sibiu pe Franz /osifsi l-a asigurat de "amicitia" tarii noastre. Cum un conflict ruso-otoman putea avea ca teatru de desfasurare spatiul românesc, I.C. Bratianu s-a orientat catre tratative directe cu Rusia, perfect interesata, si ea, de un acord cu România, în timp ce tabara "neutra/isti/or"desfasura, în tara si strainatate, o puternica propaganda prin intermediul unor politicieni ce agitau spectrul pericolului rusesc.

în 1876 au avut loc la resedinta de vara a tarului de la Livadia, în Crimeea, convorbiri între o delegatie româna - ion C. Bratianu, important om politic si de stat, colonelul Gheorghe Slaniceanu, ministru de razboi, T. Vacarescu, mare­salul Curtii, Singurov, adjutantul lui Caro/ I - si una rusa - tarul Alexandru . al //-/ea. cancelarul Gorceacov si Miliutin, ministrul de razboi - în cadrul carora s-a abordat problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc în drum spre Balcani.

Delegatii români au aratat ca tara noastra nu mai putea accepta sa fie un simplu teritoriu ocupat. Discutiile au continuat în noiembrie 1876 la Bucuresti, urmarindu-se semnarea unei conventii între cele doua tari. între timp s-a încercat, prin conferintele internationale de ia Constantinopol (1876-1877) si Londra (1877), o mediatie a Marilor Puteri în conflictul balcanic. România a continuat sa insiste si aici în vederea obtinerii unor garantii speciale din partea Marilor Puteri europene. Noua constitutie otomana din 11/23 decembrie 1876 mentiona însa România ca o "provincie privilegiata" a Imperiului, ceea ce stârnit numeroase proteste ia Bucuresti. Calea armelor ramânea, deci, singura modalitate eficienta pentru obtinerea independentei de stat a târii noastre. Evenimentele s-au precipitat prin semnarea Conventiei secrete de la Budapesta din 3/15 ianuarie 1877, între Rusia si Austro-Ungaria, prin care, asigurându-se de neutralitatea celei din urma, Rusia capata mâna libera pentru razboiul cu Poarta.

9 Mai 1877 - proclamarea independentei de stat. Antecedente si urmari. în primavara anului 1877, Rusia a cerut României sa semneze Con ventia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul tarii noastre în drum spre teatru balcanic de operatii militare. Dupa multe tratative, fa 4/16 aprilie 1877 s-c semnat la Bucuresti, de catre Mihail Kogalniceanu si agentul diplomatic rus baronul Dimitrie Stuart, Conventia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin tarc noastra. Rusia s-a obligat sa respecte si sa mentina integritatea României "drepturile politice ale statului român asa cum rezulta din legile interioare tratatele existente". Cheltuielile legate de trecerea trupelor urmau sa fie suportate de Rusia. Traseul trupelor ruse a fost fixat în detaliu, urmând c« Bucurestiul sa fie ocolit. Pentru a mentine raporturile cu autoritatile române urmau sa fie numiti comisari. Conventia a reprezentat un moment important pe calea afirmarii de sine statatoare a României. în acelasi timp, s-au luat masuri dt organizare a apararii de catre România. A fost decretata mobilizarea armatei si < garzii civice. Fortele armate române numarau în total 120 000 oameni, din car< 58 000 reprezentau forta operativa. S-au organizat noi regimente de dorobanti baterii de artilerie. Unitatile militare au fost dispuse în sudul tarii pentru a preven orice incursiune otomana peste Dunare.



y   )3  M  aireuiii ue indii nare si

tir

a trupelor ruse Zone de concentrare si atacuri ale trupelor

otomane

Carei       Baia Mare   ..»»-■-  v««

\

Moldovenesc

-"""       Zalau C'    asaudO O Oradea               Dej%

 HRUed       'OCluj &>.*     QBeius

RodnaQ

. QVatra Dornei     Tg.Nsamt

\Piatra Neamh Roi

Dej Q        O Bistrita Gherla

/'

 V eheorghieni

OZarandCâmpen,O

  rTurda-  TârguMur s      "7   Bacau»  N LVANIA Mjercurea Cl

Bradul   Zlatna        QB\a\     '     Sighisoara U          OAIbalulia

Nadlac   AradO'

Sf Gheorghe / i O BrasoX

TgvOcna

TimisoaraO

/ Focsani  *

sf C. . DevaQ Qorastie     O Sibiu   " O Fagaras  '

O Lu9 J

\Râmnicu \   Sarat

v*   , ' Buzau

O Hateg O Caransebes

Oravita

Târgu Jiu

BELGRAD

10/22. V11877

li    Mobilizare: 6/18.IV.1877

UOrsovâ,  Tumu Severin                               Razboi: 26.IV./8.V.1877          T tative româno-ruse .

;.f RBIA

16/28.XI.-23.XI./5.XII.1876

PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI: 9/21 .V.1877

rrff--lT Teritoriu retrocedat Rusiei prin iilJjllXIll   tratatele de la San Stefano si Berlin

,1877
Belogradcik                        16/28.V1I

Teritoriu realipit României .-     -   (Dobrogea) prin aceleasi tratate

O Centre de sprijinire a razboiului de independenta înfiintate în Transilvania si Bucovina


Qrhei

cu Turcia .

.      N   19'5>4.IV.*877 Chisinau

Leova

Comrat

Cetatea Alba Tatarounar

Bolgrad

.   Chiha Noua

.serpilor

Sulma

  V,   Sf.Gheorghe

Constanta Mangalia


Razboiul pentru cucerirea independentei de stat a României 1877-1878


La 12/24 aprilie 1877 Rusia a declarat razboi Portii si a început trecerea Prutului. Pâna la sosirea fortelor tariste la Dunare, linia fluviului a fost aparata de armata româna. Luând act de noile realitati, otomanii au bombardat localitatile Calafat, Bechet, Islaz, Corabia, Giurgiu si au atacat tarmul românesc cu bande înarmate ale cerchezilor si basbuzicilor. Românii au ripostat bombardând Vidinul si Turtucaia. La Dunare s-a instaurat astfel, desi nedeclarata oficial, o stare de razboi între România si Poarta. Un curent tot mai insistent de opinie în rândul oamenilor politici si a maselor populare se pronunta pentru proclamarea independentei, nazuinta seculara a tuturor românilor. La 29-30 aprilie/11-12 mai 1877 Parlamentul a votat, în ambele sale Camere, motiuni prin care se cereau ruperea legaturilor de dependenta fata de Imperiul Otoman, declararea starii de razboi între tara noastra si Poarta si apararea integritatii statului român. La interpelarea lui Nicolae Fleva din 9/21 mai 1877, Mihail Kogalniceanu a raspuns în numele guvernului printr-un discurs memorabil, în care a declarat, în mod hotarât, ca tara dorea sa se rupa de orice legatura cu Poarta. Printr-o motiune votata de Parlament a fost proclamata independenta. Totodata, s-a decis ca tributul datorat Portii sa fie destinat necesitatilor armatei. Proclamarea independentei de stat a fost apogeul unei politici bine pregatite în toate detaliile sale. Ea era o noua expresie a politicii românesti de a pune Europa în fata faptului împlinit. Bucurându-se de o uriasa adeziune populara, ea a fost expresia vointei întregului popor român, fiind salutata cu entuziasm. în capitalele europene gestul României a fost interpretat însa în chip diferit, în functie de interesele particulare ale statelor respective. Rusia a acceptat independenta ca un fapt împlinit, Poarta a acuzat România de "rebeliune", Italia a manifestai simpatie, date fiind si antecedentele luptei sale pentru unitate nationala, Prusia, Anglia si Austro-Ungana anuntând ca se vor pronunta la finele razboiului.

Participarea României la razboiul din 1877-1878. Consfintirea inde­pendentei pe câmpurile de lupta din Peninsula Balcanica

Independenta fiind proclamata trebuia consfintita pe câmpul de lupta si impusa spre recunoasterea Europei. Primele încercari ale guvernului român de a coopera militar cu Rusia au fost respinse, caci se aprecia, de catre expertii rusi, ca armata tarista putea înfrânge prin efortul propriu pe otomani, ea nedorind sa împarta cu altcineva roadele victoriei pe care o credea foarte apropiata si nici sa vada România la masa trativelor de pace, mai ales ca intentiona sa obtina, pe seama ei, noi achizitii teritoriale.

Armata rusa s-a concentrat la Dunare, între Giurgiu si Zimnicea. La 14-15/26-27 iunie 1877 ea a trecut fluviul cu sprijinul artileriei, infanteriei'si a vaselor românesti de pe Dunare. Ulterior, a început înaintarea pe trei directii, si anume Nicopole, Târnovo-sipka-Stara Zagora, Biala-Rusciuc.

înaintarea s-a lovit de o puternica rezistenta otomana la Plevna. Aceasta reprezenta un complex de fortificatii format din redute, care adapostea 50 000 soldati si ofiteri otomani, bine înarmati. Comandantul fortaretei era Osman Pasa. Plevna constituia cheia operatiilor în Balcani, aflându-se într-o pozitie strategica, ce controla directiile Nicopole - Constantinopol si Vidin - Târnoyo. Primele asalturi rusesti au fost respinse cu pierderi mari. Situatia militara, ce devenea critica  pe frontul  balcanic,   a  determinat comandamentul tarist sa  solicite

135


rsul  armatei  române.  Se adaugau  oprirea trupelor ruse la  sipka si gerile de pe teatrul militar din Caucaz.

_a 19/31 iulie 1877 marele duce Nicolae, în calitate de comandant al ui din Balcani, a trimis o telegrama principelui Carol I în care se spunea 'urcii îngramadind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Rog sa faci e, demonstratiune si daca-i posibil sa treci Dunarea cu armata dupa cum ti. între Jiu si Corabia demonstratiunea aceasta este absolut necesara i înlesnirea miscarilor mele". Desi nu exista o conventie militara între cele state, România a hotarât sa acorde Rusiei sprijin militar. Dupa noi apeluri imandamentului tarist au fost trimise în Balcani Diviziile II si III române. în imp, printr-un urias efort national, Armata româna a capatat o noua ordine :boi, fiind reorganizata în Armata de operatii si Corpul de observatie. Au Dtate noi credite militare, s-au facut comenzi de armament în strainatate, itii si foarte multe donatii si contributii militare. Bazele cooperarii 10-ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol leu tarul Alexandru al II rele duce Nicolae din august 1877. Fortele româno-ruse au fost puse la 3 sub comanda lui Carol, asistat de generalul rus Zotovsl generalul român ndru Cernat. La Plevna au actionat, din rândul armatei române, 38 000 ii si 108 tunuri.

ama marelui duce Nicolae adresata, la 19/31 iulie 1877, principelui Carol al României


La 30 august/11 septembrie 1877, de ziua de nastere a tarului, a avut loc un asalt general asupra Plevnei. Din 14 redute doar trei au fost cucerite, iar dintre ele Grivita la fost si singura pastrata de catre unitatile românesti. Au cazut atunci eroic, la datorie, maiorul George sontu si capitanul Valter Maracineanu. Noi încercari de a cuceri Grivita //au avut loc în septembrie si în octombrie 1877. în octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili sa capituleze prin înfometare. Fortele armate române controlau în cadrul încercuirii doua sectoare, dupa lupte înversunate preluând controlul si asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie Osman Pasa a încercat sa sparga încercuirea, dar fiind înfrânt si ranit s-a predat colonelului M. Cristodulo Cerchez. Erau capturati, totodata, 45 000 soldati otomani, dintre care 2 500 ofiteri. Erau ocupate, astfel, în sfârsit, Grivita II si Opanezul. Dupa capitularea Plevnei Armata româna a actionat în nord-vestul Peninsulei Balcanice, iar rusii, dupa ce au trecut Muntii Balcani, au înaintat pe directia Sofia -'Filipopol - Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol. Ostasii români au luptat în zona Vidin - Belogradcik, ce controla caile de acces spre Serbia si Sofia. în urma unor puternice înclestari, în ianuarie 1878, Vidinul era încercuit. Semnarea armistitiului a gasit aici armata româna.

Participând la razboiul din 1877-1878 România si-a consfintit inde­pendenta pe câmpurile de batalie. Spiritul de sacrificiu, curajul si eroismul soldatilor si ofiterilor români au fost larg apreciate de catre opinia publica internationala, de cercurile militare si politice Numeroase articole de presa în ziare de peste hotare, ca "Der Osten", "Le bien publique", "Le Messager de Vienne", "Fremdenblatt", "Neues Freie Presse" si altele, au subliniat eficacitatea participarii tarii noastre la operatiunile militare. Au cazut în lupta 10 000 oameni -

Cucerirea redutei Grivita

137


întâlnirea dintre marele duce Nicolae, principele Carol SI Osman Pasa dupa capitularea Plevnei

morti si raniti. Totodata, s-au distins în conducerea luptelor si în desfasurarea lor generalii Alexandru Cernat, George Lupu, Mihail C. Cerchez, George Mânu, It. col. Ion Cotrut, maiorul Teodor Vacarescu, capitanul Moise Grozas.a. Principele Carol a fost decorat de tarul Rusiei cu ordinul "Sfântul Gheorghe" si ordinul "Sfântul Andrei" cu spade. Efortul financiar al României în razboi s-a cifrat la 100 milioane lei.

Caracterul national si popular al razboiului pentru cucerirea indepen­dentei. Independenta de stat a polarizat o solidaritate organica a populatiei din toate provinciile românesti. Formele sale de manifestare au fost diverse Voluntari din întreag teritoriul românesc s-au înrolat si au luptat în razboi. S-au oferit numeroase donatii si daruri ce au totalizat 10 milioane lei. S-au facut importante rechizitii si contributii în alimente, furaje si vite, s-au organizat ambulante si spitale. în sprijinul efortului de razboi au actionat si comitetele de femei, precum cel de la Sibiu, condus de ludita Macelariu, de la lasi, condus de Maria Rosetti Roznovanu, din Bucovina, condus de Natalia Hurmuzaki; s-a organizat si a functionat eficient, sub conducerea dr. Carol Davila, serviciul sanitar al armatei sprijinit si de studentii medidnisti veniti pe front ca voluntari. Cercurile intelectualitatii si-au manifestat solidaritatea cu cauza independentei nationale, oglindind în creatia artistica numeroase aspecte ale razboiului. Astfel s-au impus Vasile Alecsandri, Ciprian Porumbescu, Eduard Caudella, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Sava Hentia, Carol Pop de Szathmarysi altii.

Tratatele   de   pace   din   1878   s*   importata   lor   pentru   Komânm înrautatirea relatiilor româno-ruse. O data cu primele contacte diplomatice în vederea pacii, România a actionat pentru: recunoasterea suveranitatii si inte-

138


Participantii la Congresul de Pace de la Berlin din 1878

gritatii teritoriale, retrocedarea gurilor Dunarii si obtinerea unor despagubiri de razboi. Rusia anuntase deja ca dorea sa schimbe Dobrogea pe cele trei judete din sudul Basarabiei. în acest sens, diplomatia rusa facuse o serie de presiuni la Bucuresti, ceea ce a atras, în ianuarie 1878, protestul Parlamentului României. în tratativele de la San Stefano (lanuarie-februane 1878), reprezentantul României, colonelul Eraclie Arion, nti a fost acceptat la discutii, Rusia tratând direct cu Poarta.

Tratatul de pace din 19 februarie/3 martie 1878 a prevazut cresterea deosebita a influentei Rusiei în Balcani. Asadar, s-a organizat Marele Principat al

139


lulgariei, în care stationau înca trupe ruse ce aveau dreptul sa mentina, prin îomânia, legatura cu tara. S-a recunoscut independenta Serbiei si României, lutonomia Bosniei si Hertegovmei. Strâmtorile Bosfor si Dardanele erau ieschise circulatiei tuturor navelor. Rusia a cerut ca, în schimbul unei parti din iespagubirea de razboi, Poarta sa-i cedeze Dobrogea pe care ea o schimba cu :ele trei judete din sudul Basarabiei - Ca hui, Ismail si Bolgrad.

Consolidarea puterii Rusiei a trezit ostilitatea Angliei si Austro-Ungariei. România era, la rândul sau, nemuitumita fata de politica de forta a Rusiei, de amenintarile pe care aceasta le profera privind unele posibile noi anexiuni, vflarile Puteri au impus, astfel, reluarea negocierilor de pace, pentru o mai clara jelimitare a "compensatiilor" ce le reveneau, în numele "apararii" echilibrului de orte european. în 1878 au avut loc noi tratative de pace, în cadrul Congresului ie la Berlin prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck. România nu a fost acceptata nici de aceasta data ca parte la discutii. Dupa îndelungate si repetate cereri, reprezentantii sai, Mihail Kogalniceanu si Ion C. Bratianu, au expus joleantele tarii noastre, fiind doar "auziti", nu si "ascultati". Ei au pledat pentru ■ecunoasterea independentei si integritatii nationale, garantarea neutralitatii tarii, acordarea unor indemnizatii pentru efortu! de razboi. Cu toate ca s-a apreciat de Datre unii diplomati participanti efortul armatei române si daruirea repre­zentantilor români, hotarârile Congresului s-au înscris în acelasi cadru politic în care Marile Puteri decideau pe seama statelor mici. Astfel, Bosnia si Hertegovina au trecut sub administratia Austro-Ungariei, Bulgaria a fost redusa teritorial la spatiul dintre Dunare si Muntii Balcani s\ pusa sub suzeranitatea Portii, iar la sud de Muntii Balcani s-a constituit Rumelia Orientala. Rusia ocupa Kara, Ardahan, Batum. Anglia prelua insula Cipru. S-a prevazut independenta Serbiei si Muntenegrului.

Articolele 47-53 au privit tara noastra. S-a recunoscut independenta României, dar în mod conditionat. Ea era legata de modificarea unor prevederi ale Constitutiei din 1866, privind acordarea cetateniei locuitorilor straini. Anglia si, în special, Germania au legat recunoasterea de catre ele a independentei României de rascumpararea de catre guvernul român a actiunilor fostei societati a drumurilor de fier din România In septembrie 1878 s-a încheiat o Conventie între statul român si bancherii germani, prin care se rezolva acest litigiu. Se deschidea, astfel, calea recunoasterii independentei de stat a României. Dobrogea si Delta Dunarii au intrat în componenta statului român, dar, în schimbul sau, Rusia a smuls din nou României cele trei judete din sudul Basarabiei.

Pozitia Rusiei la tratativele de pace a constituit, de fapt, încalcarea întelegerilor anterioare cu România si în principal a Conventiei de la 4 aprilie 1877, o încalcare flagranta a suveranitatii nationale. S-au adaugat, la aceasta tendintele manifestate de catre Rusia, din 1877, de a impune României noi cesiuni teritoriale. în aprilie 1878, în perioada dintre San Stefano si Berlin, încercând o politica de forta, Rusia a dislocat noi trupe pe teritoriul României. Generalul Drenteln a fost numit comandant al trupelor de ocupatie. Regimente de cazaci stationau la Baneasa si controlau caile de acces spre Bucuresti. Divizia XI infanterie a primit chiar ordinul sa ocupe capitala tarii. Fata de aceasta situatie, România si-a concentrat fortele militare în Oltenia si pregatea apararea

140


Intrarea armatei române în Dobrogea, în 1878

pe linia Pitesti-Târgoviste. Ea a anuntat, în aceiasi timp, ca era gata sa se apere în fata oricarui pericol extern. Ingerintele Rusiei, ca si amenintarile sale au dus la încordarea relatiilor româno-ruse. In rândul a numerosi oameni politici de Bucuresti au început sa se manifeste puternice resentimente fata de Rusia, care era vazuta drept principalul inamic al României. Ulterior trupele ruse au fost retrase.

Cucerirea independentei de stat a Românisi a marcat astfel un moment important pe calea realizarii deplinei unitati nationale, fiind, de fapt, temelia Marii Uniri din 1918.

Discursul lui Ion C. Bratianu din 10 mai 1877

"Când, însa a încetat orice speranta ca turmentele de peste Dunare se pot potoli pe cale diplomatica, când resbelul între Rusia si Turcia a isbucmt, si când nimic nu se poate asigura despre consecintele acestei teribile convulsium pentru Peninsula Balcanica; când, înainte chiar de a fi sigura ca va esi victorioasa din acest resbel, din teribila crisa politica si sociala pe care o strabate, Turcia, în circulara sea catre puteri, ne croeste, prin capriciul urgiei seale, ua soarta care nu este conforma nici cu drepturile, nici cu dorintele noastre; când programa din acea circulara este deja pusa în esecutare, prin faptul tratariei agintului nostru de la Constantinopoli ca un simplu functionar otoman; când orasele si satele noastre deschise, unde nu erau nici trupe rusesci, nici chiar trupe românesti, sunt nu ocupate ca puncte strategice, deara dzilnic bombardate, incendiate si jefuite, când câmpiile si holdele noastre sunt pustiite si arse, când santinelele noastre de-a lungul Dunarei

141


nt ucise si ciopârtite în modul cel mai barbar, când muncitorii sunt rapiti de la plugul lor si dusi în sie împreuna cu femeile si copiii lor ca în timpul Iu Mahomet II, când într-un cuvânt, vedem patria astra amenintata de toate ororile, mvasiunile salbatice din secolele trecute, acelas simtamânt de jdinta si de întelepciune, care ne-a condus totdauna, ne impune astazi datoria de a ne ndica cu ii de a tine pept pericolului, spre a salva individualitatea politica a Statului Român

Trecutul nostru, Maria Ta, a putut, credem, asigura deja toate Puterile Garante asupra opului ce urmarim, faptele noastre, în evenimentele presenti le vor dovedi la toate, si mai ales ternicilor nostri vecini, Rusia si Austria, ca politica noastra este numai ua politica de nversatiune si ca deaca ne deslipim astadzi cu totul si pentru totdeuna de Turcia este ca sa nu 31 resimtim efectele convulsiunilor sale, deaca luam armele, este ca sa raspundem agresiunilor ei, le punem ua stavila puternica, si sa facem astfel ca ele sa nu mai poata repeti în viitor

Puterile se vor convmge ca, pusi precum suntem, între doua mari puteri si puternice Imperii, ntamântul de conservatiune însusi ne mterdzice orice alte aspiratiunui aventuroase, cari ar putea ne în pericol esistenta noastra chiar în marginile deara ale României actuale, care de fapt si de spt public european este patrimoniul nostru, credem ca nu vom dementa de solitudinea si jtectiunea Puterilor Garante, deaca ne vedem siliti astadzi a lupta, si a lupta pâna la estreme ntru apararea drepturilor si independentei noastre"

Din amintirile unui participant la luptele de la Rahova

"Nu mai tin minte pe la ce ora a început focul artileriei, bateriile Boranescu si Calinderu buiau de credeai ca se sparge cerul Pozitiile turcesti dominau Comandantul turc, cu cele 2 tunuri j lui, facea fata la focurile tunurilor noastre care erau asezate cam în jurul Rahovei, pâna aproape râul Schit, unde era si bateriile calarete ale noastre Bateria capit(an) Virgil Hepites si cele rusesti divizia de cavalerie Meyerdorf si brigada de rosiori Din ce în ce focul se înteteste, infanteria, pe Jnci, cauta sa urce Dealul Tablei, de front, dar sunt opriti de focurile infanteriei vrajmase, focurile artilerie continua tot cu putere la noi, ale trucilor se raresc din cauza lipsei de munitii Infanteria astra facând o ocolire spre dreapta, ataca întaririle stângi ale turcilor, ia la asalt o reduta, împlânta ;olorul nostru si urmareste dusmanul spre reduta principala, pâna la cam optzeci metri de ea, de sunt opriti de salvele înspaimântatoare ale vrajmasului, aici a fost ucis locotenentul Radovici i infanterie si ranit subîocot(enentul) Spiroiu Atunci ne da ordin de a se ataca reduta principala, iiorul Giurescu esecuta ordinul, dar cade mort împreuna cu credinciosul sau câine, ia comanda iiorul Maldarescu, care, în avântul sau ostasesc îndemnând rezerva sa înainteze, cade si dânsul av ranit în sfârsit, încet, încet, întunericul se lasa, ne învalue, focurile înceteaza si ramânem pe zitn

Turcii, vazând ca nu mai pot avea nici o scapare încearca cu îndrazneala deznadejdii cel din Tia mijloc care le mai ramânea, adica o iesire cu arme si bagaje în zorii zilei de a doua zi"

Memonu al delegatiei române prezentat la 12/24 iunie 1878 la Congresul de pace de la Berlin

Azi, când Tratatul de la San Stefano este obiectul dezbaterilor Europei, România, prin bsemnatii, îsi ia libertatea de a supune plenipotentiarilor Marilor Puteri punctele urmatoare, optarea carora, raspunzând totodata nevoilor si dorintelor legitime ale tarii, nu ar fi decât nsacrarea drepturilor sale si garantarea intereselor europene, asa cum aceste drepturi si interese fost recunoscute de Tratatul de la Paris

1Nici o parte a actualului teritoriu sa nu fie detasata de România

2Pamântul românesc sa nu fie supus unui drept de trecere în folosul armatelor ruse

3Principatul, în virtutea titlurilor sale seculare, sa intre în posesia insulelor si gurilor Dunani,
lusiv insula serpilor

4El sa primeasca, în proportie cu fortele militare pe care Ie-a pus în linie, o indemnizatie, în
ma în care s-ar aprecia a fi mai practica

5Independenta sa sa fie definitiv consacrata si teritoriul sa fie neutralizat

,2


Aceste cereri nu ies pentru ca nu depasesc din domeniul dreptului si al echitatii, Congresul satisfacându-le, ar da României pozitia recunoscatoare a unui Stat în masura sa duca mai departe opera sa de ordine, de civilizatie si de progres Interesul special al natiunuii române este în completa armonie cu interesul general al Europei Având în vedere situatia sa geografica, scopul sau este linistea si pacea în Orient

Fund patrunsa de aceasta convingere, simtind ce masura s-ar compromite un viitor în care nu numai ea este interesata daca i s-ar lua malul cel mai important al Dunarii si daca ar fi separata de mare, ea tine neaparat sa pastreze integritatea actuala a teritoriului sau si cuteaza sa spere ca tratatul de la Berlin, care urmeaza sa-l substituie pe cel de la Paris, va preciza în favoarea sa garantia de drept public, al carui principiu i-a fost asigurat prin actul european din 1856'

Plenipotentiarii României

(Semnat) I C BRĂŢIANU, Presedintele Consiliului de Ministri M KOGĂLNICEANU, Ministru al Afacerilor Straine

TEMĂ

1 Care au fost principalele cai pentru obtinerea independentei de stat a României?

2 Precizati raporturile româno-ruse si pozitia internationala a României, în perioada 1876-
1877

Care au fost hotarârile Congresului de Pace de la Berlin, din 1878, cu privire la România?


Document Info


Accesari: 5218
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )