CULTURA SI CIVILIZATIA DACO-GETICA

w.

                                                                                                             SUDITU ADINA

                                 CLASA VIII

ECONOMIA

 Formatiunea social-economica  daco-geta era cea de tipul obstei satesti, a proprietatii colective a pamanturilor. D 16116v2116q ar alaturi de proprietatea comuna funciara exista si proprietatea privata a comatiilor, precum si proprietatea privata a regelui, a nobililor si a preotilor. Teoretic, pamantul apartinea monarhului. Comatilor le ramanea tripla obligatie fata de stat: platirea darilor, participarea la lucrarile publice si satisfacerea obligatiilor militare.

La prea putinele date transmise de autorii antici cu privire la economia daco-getilor se adauga marturia istoricului got Iordanes(secVI) care in istoria si originea getilor, folosind si lucrarea contemporanului sa Cassiodor, scrie ca: " Getii au fost totdeauna superiori aproape  tuturor barbarilor si aproape egali cu grecii."  , si dupa cum relateaza Dio (40-112), acesta a compus istoria si analele lor in lb. greaca. Oricum, textele sporadice ale autorilor antici si descoperirile arheologice conduc la concluzia ca, sub raportul dezvltarii economice si sociale, civilizatia daco-getilor era mult mai inaintata decat cea, de pilda, a germanilor.

 Baza economiei o reprezentau agricultura si cresterea animalelor.

Asemenea celorlalte ramuri tracice si daco getii erau mari producatori de cereale: orz, secara, linte, bob si mai multe varietati de grau. Foloseau plugul cu brazdarul de fier si cutit de fier inca din sec III i.en. Inventarul uneltelor agricole de fier insuma la aceasta data coase lungi de tip celtic, seceri, sape, sapaligi, cosoare pentru taiatul vitei de vie, tarnacoape, securi, greble cu sase colti, samd.

Daco-getii cultivau intensiv si vita de vie. Practicau tot atat de intens  albinaritul si bineinteles pescuitul. Cresteau vite cornute, mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti a getilor  era renumita. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor transilvane era foarte cautat de greci pentru constructia corabiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau pacura- dar numai cea gasita la suprafata( caci dovezi privind extractia pacurii nu avem decat din epoca romana). Cu sare gema - mult folosita atat pentru conservarea carnii si a pestelui, cat si pentru argasitul pieilor- daco-getii faceau un comert intens, mai ales cu grecii.

              MESTESUGURILE    

Pamantul Daciei era foarte bogat in minereuri. Mesterii daco-geti lucrau fierul si arama, argintul si aurul. Reducand minereul de cupru la o temperatura de 1.085°C si amestecandu-l cu cositor obtineau bronzul din care faceau felurite unelte si podoabe. Exploatau aurul nu numai din aflorismente ( locuri unde, prin eroziune, roca aurifera apare la suprafata), ci si din nisipul aurifer al raurilor de munte. O mare dezvoltare luase prelucrarea fierului; metalurgia fierului a inceput pe teritoriul Romaniei conform lui H. Daicoviciu catre anul 800 i.en. 

  In timpul lui Decebal, se pare ca la Sarmizegetusa  si in imprejurimi existau cele mai mari ateliere de metalurgie din intreaga Europa, ramasa in afara Imperiului Roman.

In aceste ateliere se confectionau ustensile: nicovale masive, ciocane de diferite forme si dimensiuni, baroase, pile, clesti, dalti. Unelte si obiecte de fier servind la prelucrarea lemnului sau in constructii: ferastraie cu panza, cuie si piroane, topoare, scoabe, burghii, tesle, balamale.

 In atelierele daco-getilor se fabricau si marile cantitati de arme necesare unei armate numeroase: lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi. Au urmat diferite alte articole: lanturi, compase, sule, carlige de undita, foarfeci, lame de brici, cutite, samd.

Din fier se confectionau si podoabe sau accesorii pentru imbracaminte.: catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari, etc. Dar podoabele erau mai ales din argint. In atelierele argintarilor daci se lucrau coliere, bratari, inele, brose, catarame si piese de harnasament.

Existau adevarate centre mestesugaresti, grupand mai multe genuri de ateliere, printre care era si un atelier de orfevrerie; dar existau si mesteri argintari ambulanti care se stabileau temporar in diferite localiatati mai mici. Maiestria acestora se arata in piesele lucrate cu o fantezie si finete deosebita: cunoastem inca din secolele IV-III i.en. podoabe reproducand imagini de fiinte umane si animale, lanturi ornamentale obtinute prin impletire de fire sau imbinari de inele, bratari spiralice, palmete si capete de animale stilizate, bratari cu capete de sarpe de tip elenistic din tezaurele de la Pecica, Costesi, Capalna.

Mesterii argintari daci practicau si tehnica suflarii cu aur. Obiectele de aur descoperite pana acum  sunt insa intr-un numar foarte mic. Explicatia  ar putea fi data de faptul ca numai regele avea dreptul sa posede obiecte de aur; primul rege al marelui stat daco-getic instituise monopolul regal asupra aurului .

CERAMICA

 De-a dreptul impresionanta este calitatea si cantitatea ceramicii daco-getilor , fapt atestat de descoperirile arheologice. Mesterii daci au inceput sa foloseasca roata olarului inca din prima jumatate a secolului V, desi ceramica lucrata cu mana de daco-geti dateaza dintr-o perioada mai veche- vasele descoperite la Taliverde dateaza din sce. Vi i.en.- o productie locala caracteristica, de ceramica tipic daco-getica apare in perioada sec. V-IV. Dupa o perioada considerata " medie" (sec. III-II), epoca de aur  a acestei ceramici este atinsa in aproximativ 100 i.en.-106 en. , data de la care odata cu cucerirea romana ,ceramica daco-getica va fi mult influentata, si treptat inocuita de produsele lucrate cu tehnica de depurare a pastei folosite de romani.

Olarii geto-daci  au preluat uneori de la mesterii straini unele procedee tehnice sau anumite forme si  motive ornamentale imitand, de exemplu, cupele grecesti de tipul celor din Delos. Cu toate acestea, formele vaselor daco-getice sunt in mare parte originale. Si daca la acestea se mai adauga si faptul ca ceramica fina, ceruta de clientii bogati era uneori pictata si cu motive animale sau vegetale, se constata ca mesterii olari din Dacia nu erau intru nimic inferiori mesterilor celorlalte popoare antice, care erau pe aceeasi treapta de civilizatie.

Chiar  din perioada secolelor V-IV i.en., cand repertoriul de forme era inca sarac, apar lucrate cu mana cele doua forme caracteristice pentru ceramica daco-getilor: ceasca cu toarta( ceasca dacica , cea mai veche fiind gasita la Schela Cladovei in sec. II) si farfuria cu picior inalt(fructiera- cum i se spune de obicei, deoarece seamana intr-adevar cu o fructiera clasica).  Ornamentatia este inca simpla, reducandu-se la linii incizate , alveole facute cu degetul, precum si proeminente in relief de braie, butoane si chiar reprezentari schematice de flori sau animale. In sec. III-II, vasele sunt lucrate mult mai ingrijit. Formele de baza raman aceleasi, dar cu un numar mare de variante si, fara a fi inca pictate, cu mult mai bogat repertoriul ornamental: brau in relief cu alveole, torti lucrate in torsade, in cazul canilor de lux, ornamente lustruite.

Perioada ei de apogeu ( I i.en-I en.) ceramica daco-getica era, in general, lucrata cu roata. Apar acum , sub influenta ceramicii elenistice, vasele pictate. Peste vopseaua alb-galbui apareau motive geometrice, elemente vegetale, reprezentari de pasari si animale reale si fantastice. Culorile folosite sunt de obicei rosul si brunul, in diferite nuante, mai rar galbenul si negrul. Pasarile si animalele sunt redate in miscare sau  repaus, uneori, avand, probabil, semnificatii simbolice si fiind aranjate intr-o scena; dar pana in prezent nu s-a descoperit nici un vas intreg care sa confirme aceasta presupunere.

Remarcabile ca factura, eleganta ca forma, sunt canile, vasele cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma caracteristica raspandita pe tot teritoriul getilor, fara sa fi fost apoi preluata de un alt popor, este ceasca dacica, cu una sau mai multe torti de forma tronconica, de dimensiuni mici.

Printre obiectele de ceramica dacica descoperite, o importanta deosebita o are vasul inalt de un metru cu diametrul de 1,25m, purtand singura inscriptie dacica gasita deocamdata, scrisa cu caractere latine: "Decebalus per Scorillo" ( Decebal, fiul lui Scorillo). In rest, ca obiecte de ceramica daco getica mai importanta  din punct de vedere artistic, se mai cunosc un medalion de argila arsa( 10,3 cm diametru), cu o figura feminina lucrata in relief, precum si doua fragmente  dintr-o statueta  masculina de 50cm inaltime.

CUNOSTINTE STIINTIFICE

O imagine a preocuparilor si cunostintelor de natura filosofica si stiintifica ale daco-getilor o ofera istoricul Iordanes, care, printre altele, scrie ca marele preot Deceneu " i-a instruit in aproape toate ramurile filosofiei, caci el era in aceasta un maestru priceput. El i-a invatat morala, i-a instruit in stiintele fizice, i-a invatat logica, facandu-i cu mintea superiori celorlalte popoare, demonstrandu-le teoria celor douasprezece semne ale zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum creste si scade orbita lunii si cum globul de foc al soarelui intrece masura globului pamantesc si le-a expus sub ce nume si semne cele 346 de stele trec in drumul lor  cel repede de la rasarit si pana la apus, spre a se apropia sau indeparta de polul ceresc."  In esenta, informatia acestui istoric, ramane valabila in sensul ca exista intr-adevar si la daco-geti o categorie de invatati initiati intr-ale astronomiei, medicinei si filosofiei .

MEDICINA

Cunostintele empirice ale geto-dacilor in materie de medicina si de descoperirea ( de catre I.H. Crisan, intr-o locuinta din SR) a unei adevarate truse medicale, continand  o penseta de bronz, un bisturiu de fier, cinci borcanase de argila in care se pastrau substantele medicamentoase si o placa formata din cenusa vulcanica, care, razuita si aplicata pe rani sau ulceratii servea drept cicatrizant. Piesele metalice ale trusei dateaza din sec. I en. Si erau, desigur, importanate.

Pe de alta parte, medicul grec Dioscordie, ne-a transmis o lista lunga de 49 plante medicinale folosite de daco-geti care le cunosteau proprietatile curative. De asemenea, putem presupune  ca daco-getii practicau tratamentrul balnear si cura cu apa minerala. La acestea se adauga complicatele operatii chirurgicale atestate arheologic( craniul din sec. II-I descoperit la Poiana, care poarta urma unei trepanatii cicatrizate).

Orizontul cunostintelor medicale ale daco-getilor se largeste pana la afirmarea unei conceptii medicale potrivit careia in tratamentul unei afectiuni care atinge un anumit organ, trebuie sa se tina cont atat de starea organismului cat si de rolul factorului psihic al bolnavului.

              ASTRONOMIA

Preocuparile de astronomie ale invatatilor daco-geti sunt confirmate de marele sanctuar rotund, considerat de arheologi "sanctuar-calendar" , de la SR din incinta sacra a orasului.

Sanctuarul consta in trei cercuri concentrice. Cercul exterior cu diametrul de 29m este alcatuit din 104 blocuri de andezit de 45 cm inaltime, al doilea din 210 stalpi paralelipipedici de forme si dimensiuni diferite, succedandu-se  intr-o ordine regulata de sase stalpi ingusti si inalti plus cate un satlp lat si scund de 55-65 cm. Cercul al treilea este format din 84 de stalpi de lemn, probabil inalti de 3m , inveliti in placi de teracota ornamentate si fiecare avand infipte un numar de piroane de fier cu un inel. In sfarsit, in exteriorul ansamblului  se gasesc 34 de stalpi de lemn  dispusi in forma de potcoava; aceasta reprezinta vatra focului sacru.

Se crede ca" sanctuarul-calendar n-avea acoperis".

Dupa felul in care sunt dispuse elementele ansamblului-in special dupa gruparea celor 180 de stalpi de andezit, cu toate presupusele lor semnificatii, simboluri si implicatii de calcule posibile- se crede ca sanctuarul figureaza calendarul dacic, un calendar de 360 de zile. Acestui an de 360 de zile- asemenea celui, tot de 360 de zile,  pe cvare l-au avut la inceput si babilonienii, egiptenii, indienii, grecii- invatatii daci  au adus probabil o corectie.