DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMANIEI IN PERIOADA INTERBELICA

DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

- CARACTERISTICILE GENERALE ALE VIEŢII ECONOMICE. DEZBATEREA DE
IDEI ÎN JURUL PROBLEMATICII EVOLUŢIEI ECONOMICE.

- PRINCIPALELE RAMURI ALE ECONOMIEI SI TENDINŢELE MANIFESTATE ÎN
CADRUL LOR.

-POZIŢIA   CAPITALULUI   STRĂIN.   ROLUL   STATULUI   ÎN   MODERNIZAREA ECONOMIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ.

Caracteristicile generale ale vietii economice. Dezbaterea de idei în jurul problematicii evolutiei economice. în evolutia eeonomica a României, intre anii 1918-1940, se pot deosebi câteva etape de dezvoltare 1 1919-1928, etapa refacem economice si a accelerarii dezvoltam sale în conditiile consolidam statului national unitar, 2 1929-1933, etapa crizei economice, 3 1934 - 1940 etapa unui sustinut progres economic pe seama comenzilor de stat si a necesitatilor de aparare a tarii Pe fondul progresului economic s-au conturat câteva directii primordiale, si anume modernizarea, prin dezvoltarea industriei proprii, o politica protectionista, rolul statului în economie, colaborarea avantajoasa cu capitalul strain

Dupa razboiul de reîntregire nationala si distrugerile provocate de desfasurarea acestuia, refacerea economica s-a impus ca o cerinta de seama Aceasta în conditiile în care, în 1919, pro 21421t1920v ductia economica a României a reprezentat circa 20-25% din cea înregistrata în anul 1913 si alti indicatori argumenteaza situatia grea a economiei nationale în 1919, de pjlda, agricultura a înregistrat un puternic regres, caci România, care fusese un traditional expor­tator de cereale, a fost nevoita sa importe grâu pentru populatie în 1918, extractia de petrol a reprezentat doar 47% din cuantumul anului 1913 într-o situatie foarte grea se afla si sistemul financiar, apasat de inflatie si circulatia mai multor monede Ca urmare a unor eforturi sustinute situatia economica s-a îmbunatatit însa dupa 1924

Criza economica din 1929 - 1933 s-a repercutat negativ asupra ansam­blului economiei românesti, în conditiile specifice de dezvoltare a tarii noastre Primele semne au aparut înca de la finele anului 1928 Dezorganizarea economica a avut în România' unele trasaturi specifice, reiesite din statutul agriculturii în ansamblul economiei, contractarea de noi împrumuturi externe, scaderea preturilor materiilor prime, presiunea capitalului strain, repercursiunile sale asupra maselor populare Criza a cuprins toate ramurile economice, ducând '3 închiderea a numeroase întreprinderi, scaderea masiva a productiei st a Puterii de cumparare a populatiei, falimentul a numeroase banci   Salariile si

235

_f

Panica în fata unei banci declarata falimentara, în 1931

pensiile au scazut sau nu au fost platite deloc, iar investitiile au fost reduse drastic.

Volumul productiei industriei a coborât cu 50%. Reduceri notabile sunt consemnate la productia de fonta-de la 72 000 tone (1929) la 2 000 tone (1933), - si de carbune - de la peste 3 000 000 tone (1929) la 1 500 000 tone (1933). Apogeul crizei a fost atins în anul 1932, când erau înregistrati, în România, 300 000 someri. Reorganizarea economiei, inclusiv pe baza unor masuri institutionale-fondarea Ministerului Economiei Nationale si înzestram Armatei, a Corpului Superior de Control - investitiile de capital, comenzile de stat, încurajarea unor ramuri si subramuri noi au determinat, dupa 1934, o noua etapa de dezvoltare a economiei. S-au întreprins, totodata, masuri pentru cres­terea participarii statului la finantarea industriei chimice, textile, electrotehnice.

Anul 1938 ocupa o pozitie centrala în istoria economiei nationale, fiind momentul de vârf al perioadei interbelice. în acest an, România avea un venit national pe locuitor de 110 dolari S.U.A., superior celui al unor state, ca Turcia, Grecia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. Industria contribuia cu 30,8% la crearea venitului national în acelasi an s-au extras, între altele, 6 500 000 tone petrol, 2114 milioane metri cubi gaze naturale, 238 000 tone carbune, 280 000 tone otel, 140 000 tone minereu de fier, 143 000 tone zahar. Indicele productiei industriale a fost de 133%, România fiind plasata, astfel, înaintea Ungarie* -(126,5%) si Poloniei (118%)'. Dupa 1938, România nu a mai fost, strict, un stat exportator de materii prime si importator de utilaje industriale. Ţara noastra a ocupat locul sase în lume si întâi în Europa la productia de petrol, locul doi 'in Europa la gaze naturale si aur, locul patru în Europa la grâu.

236

Uzinele Resita (1920 - 1923)

Un rol semnificativ în dezvoltarea economiei l-au avut industriasi, bancheri si oameni de afaceri, ca Nicolae Malaxa, Max Auschnitt, Dumitru Mociornita, O. Kaufman, Ion Gigurtu, grupati în jurul regelui Caro/ al //-/ea. Situatia internationala grava, din vara anului 1940, si impunerea recunoasterii rapturilor teritoriale României - Nord-Vestul Transilvaniei, (Dictatul de la Viena), teritoriul dintre Prut si Nistru, Basarabia (pe baza pactului Ribbentrop - Molotov) si Ca-drilaterul - au afectat masiv unitatea fireasca a statului national român, dezvoltarea sa economica.

în perioada interbelica, economia României a avut, astfel, un caracter agrar-industrial, care, pe parcursul evolutiei sale a cunoscut unele modificari, în sensul atenuarii ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial, fara a schimba însa imaginea de ansamblu. Agricultura nu a mai avut însa rolul decisiv în economie. Dinamismul a fost, totodata, un atribut important al evolutiei economiei în anii 1918- 1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei românesti a fost de 5,3 - 5,5%, printre cele mai ridicate din Europa interbelica. Indice de seama al nivelului de dezvoltare al economiei, gradul de înzestrare tehnica nu a fost uniform, caci, într-o mare masura, tara noastra a continuat sa ramâna un stat importator de utilaje si masini industriale. în timp ce întreprinderi, precum I'.A.R. Brasov, Malaxa sau Resita au dispus de un nivel de înzestrare tehnica comparabil cu standardele de pe plan mondial, marea majoritate a întreprinderilor a ramas deficitara din punct de vedere tehnologic. Repartitia în Plan teritorial a zonelor industriale, ca si înzestrarea lor tehnica, a fost inegala. Cele mai puternic industrializate arii geografice au fost Bucuresti-Ploiesti-Valea Prahovei, Brasov-Medias-Sibiu- Turda-Cluj, Hunedoara-Arad- Timisoara-Resita, Baia Mare-Satu Mare, Bacâu-Piatra Neamt, Galati-Braila.

237

Uzinele Astra din Brasov

Principalele preocupari teoretice privind calea de urmat în viitor de catre societatea româneasca au polarizat o vasta dezbatere în perioada interbelica. Ea a vizat si economia, alaturi de regimul politic si rolul luptei sociale. între curentele de idei cu larga audienta s-au împus neoliberalismul, taranismul sau agrarianismul si marxismul. Neoliberalismul a avut drept teoreticieni pe Mihai Manoilescu, stefan Zeletin, Vintila Bratianu, I.Gh. Duca, Victor Slavescu. El a accentuat rolul industriei si a întrevazut o strânsa legatura între industrializare, modernizare si consolidarea independentei politice. Statul urma sa joace un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economica. Politica economica inspirata de acest curent, "prin noi însine", a fost sustinuta, între 1922-1928, de Partidul National Liberal.

Pe fondul expansiunii capitalului strain în România, ea a vizat ocrotirea economiei nationale si consolidarea puterii economice a burgheziei industriale si financiare, supraevaluând însa capacitatea financiara a tarii. Ea a considerat, de asemenea, ca progresul României era legat de dezvoltarea industriei. Totodata, ea a urmarit exploatarea bogatiilor solului si subsolului cu sprijinul primordial al capitalului autohton. Prin aceasta, capitalul strain nu era exclus, ci doar limitat, pentru a fi mai bine controlat. Principalele sale instrumente de realizare au fosi societatile mixte, împrumuturile, importurile de masini si unelte. în spiritul sau, s-au adoptat o serie de masuri legislative - legea pentru retragerea din circulatie a coroanelor si rublelor (1920), legea privind comercializarea si controlul întreprinderilor economice ale statului(1924), legea minelor (1924), legea pentru stabilizarea monetara (1929).

238

Legea minelor a fost dezbatuta pe larg, mai ales ca urmare a aplicarii principiului proprietatii statului român asupra bogatiilor subsolului, care a trezit ostilitatea marilor monopoluri petroliere.

Ţaranismul a fost teoretizat, între altii, de Constantin Stere, Virgil Mad-gearu, Gheorghe Zâne, Ion Mihalache si a constituit ideologia micilor proprietari agricoli. România urma sa fie, în viziunea acestor teoreticieni, un stat agrar, în care dezvoltarea industriei sa fie subordonata progresului agriculturii, inspirata de cea daneza si practicata pe baza principiilor moderne. Se aprecia ca de progresul agriculturii depindeau aprovizionarea pietii interne, asigurarea nece­sitatilor de hrana ale populatiei, caracterul activ al balantei comerciale externe. Deoarece se considera ca România nu dispunea de capitalul necesar propasirii economice, prin politica economica a "portilor deschise"'s-a încercat încurajarea capitalului strain, dar nu în dauna celui autohton, între cele doua tipuri de capital urmând chiar sa se instaureze o egalitate de tratament. Aceasta politica a fost abandonata, în mod oficial, dupa 1932.

Marxismul, asupra caruia s-au aplecat, între alti, serban Voineas\ Lucretiu Patrascanu, a argumentat, si el, importanta procesului de industrializare ce trebuia intensificat în România.

io Ramura economica importanta, agricultura nu a încetat sa preocupe guvernele din perioada interbelica. Ea s-a remarcat, prioritar, prin caracterul sau extensiv, dar, într-o masura mai mica, si prin interesul pentru cu/tura intensiva a unor plante, iar între 1918-1926, pentru a asigura aprovizionarea populatiei, exportul de cereale a fost restrâns. Repartitia inegala a proprietatii funciare a generat acutizarea problemei agrare. S-au adaugat lipsa de capital si a unor forme de creditare corespunzatoare a taranimii, lipsa de inventar viu si mecanizarea insuficienta.

Modificarea articolului 19 din Constitutie a deschis drum, în plan legislativ, unei rezolvari a problemei agrare. în aceste conditii, reforma agrara din 1921, precedata de decretele-lege pentru expropriere, din decembrie 1918, a deschis calea catre emanciparea economica a taranilor prin acordarea catre acestia a unui lot mic de pamânt. Au fost expropriate, asadar, proprietati agricole care au însemnat 5 812 200 hectare arabile, pasuni, paduri, fânete, adica 66% din marea proprietate de peste 100 hectare. Au beneficiat de aceasta masura 1,4 milioane de gospodarii taranesti.

Astfel, structura agrara a tarii s-a modificat, unitatea economica de baza devenind micul lot taranesc, de pâna la 10 ha, cu o productivitate scazuta însa. S-au adaugat, la aceasta, greutatile în aplicarea pe teren a prevederilor reformei, continuarea procesului de,farâmitare a proprietatii taranesti, încât, în 1938, un milion de tarani erau conqplet lipsiti de pamânt, lipsa de inventar agricol, rascumpararea foarte mare a terenurilor, în 1930-1931 valoarea datoriilor taranesti depasind de cinci ori valoarea pamântului. Productia de cereale a crescut însa de la 7 milioane tone în 1924 la 9 milioane tone în 1928, si a înregistrat cote importante, cu precadere, la grâu si porumb. România se situa pe locul întâi în Europa la productia globala de porumb si pe locul patru în ceea ce priveste grâul.

239

Progrese importante au fost înregistrate, în 1928, la cresterea vitelor mari, ivinelor si porcinelor. în acelasi an erau mentionate în tara 5 732 de tractoare.

Criza economica din 1929-1933 a determinat scaderea suprafetei cultivate .i a pretului la produsele agricole. Ţaranimea a fost silita, în aceste conditii, sa ontacteze noi datorii, ceea ce a generat, ulterior, vânzarea silita a numeroase Dturi de pamânt. Acestei probleme presante în viata social-economica au icercat sa-i raspunda unele masuri legislative, precum încurajarea înva-amântului agricol, exportul de cereale, legile de conversiune a datoriilor igricole, din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din icelasi an. Dupa 1931, în agricultura româneasca au aparut fenomene noi, agate de folosirea "primelor de export", de introducerea unor culturi de plante ndustriale, realizarea unor ferme model, constituirea de monopoluri m ceea ce >riveste aprovizionarea si desfacerea produselor agricole în pofida unor legi, ce iu urmarit progresul agriculturii în ansamblul ei, ca: legea pentru lichidarea iatorii/or agricole si urbane (1934), legea pentru încurajarea agriculturii (1937) egea pentru creditul agricol national'(1937) si cea pentru administrarea Fondu/u, /iticulturii (\ 939), diferentierea sociala a taranimii s-a accentuat, astfel, pe fondul ntensificarii transferului de proprietate.

Economia româneasca în perioada interbelica a fost martora cresterii -oluluiindustriei, în ansamblu, ce reprezenta, alaturi de meserii, în 1926, 37% din /aloarea totala a productiei. Ea a fost favorizata de bogatia de materii prime, de DOlitica oficiala de credite, de masurile legislative avantajoase. La nivelul Droductiei industriale a crescut ponderea industriei mari si s-a diminuat corespunzator cea a industriei mici si mijlocii. Un rol important pe aceasta directie l-a avut si politica de investitii a carui nivel a crescut, de exemplu, de la 3 100 000 lei, în 1927, la 24 000 000 lei, în 1938, în industria petroliera.

Avându-se în vedere importanta refacerii industriale si încurajarea, în general, a economiei, numai între 1918-1921 au fost emise 63 de acte normative, ce au contribuit la demarajul economiei românesti. Productia de carbune a crescut de la 2 500 000 tone, în 1923, la 3 000 000 tone, în 1928, cea de titei de la 1 900 000 tone, în 1924, la 4,3 milioane tone, în 1928. în România au functionat, în deceniul trei al secolului nostru, 60 de rafinarii. între 1925-1927, 7 mari societati petroliere - Unirea, Creditul minier, Concordia-Sirius, Româ-no-Americana, Petrolul Românesc, Astra Româna, Steaua Româna - controlau 79% din productia tarii. Necesitatile legate de refacerea economiei au impus mutatii deosebite si în industria metalurgica, reprezentata de întreprinderi ca Malaxa si Copsa Mica-Cugir.

Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus însa la scaderea pro­ductiei industriale, cu exceptia exploatarii petrolului, si a preturilor la produsele agricole si industriale, cresterea numarului de someri. Circa 10 000 întreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. în 1932, când criza a atins apogeul în România, valoarea productiei industriale a scazut cu 50% în ansamblul economiei. Singura ramura care a continuat sa aiba cresteri de productie a fost cea petroliera. Concomitent, exportul de produse petroliere a urcat de la 3 milioane tone la 5 milioane tone între 1929-1933, deoarece pretul la titei era în scadere.

240

în lupta pentru depasirea efectelor crizei economice, dupa 1934, s-au înscris masuri cu caracter protectionist - tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate în tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi, ca aparate optice si acustice, cabluri electrice, tuburi de otel. S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de înalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice.

De asemenea, statu/, prin comenzile sale, destinate, în mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei. Sporuri semnificative s-au înregistrat în industria alimentara, a lemnului, a pielariei si textila. Printre întreprinderile de profil mentionam pe cele din Bucuresti, Cluj, Ploiesti, Brasov, Bacau, Busteni. Industria siderurgica era concentrata în bazinul Hunedoarei, dar si la Bucuresti, Cluj, Câmpia Turzii, unde se produceau otel si laminate, fonta, tabla, tevi, articole de menaj. Industria chimica a cunoscut un progres remarcabil si, totodata, unul dintre cele mai înalte nivele ale productivitatii muncii. 95% din titeiul extras era rafinat în tara. Se produceau în România, de asemenea, negru de fum, cauciuc sintetic, explozivi, cosmetice, în întreprinderi, ca cele din Fagaras, Brasov, Bucuresti, Tâmaveni. România a posedat o importanta industrie constructoare de masini. S-au produs locomotive, vagoane de toate tipurile, cazane cu abur, autobuze. La I.A.R. Brasov erau fabricate avioane, precum IAR-80, IAR-81, care s-au remarcat prin performantele lor deosebite în ceea ce priveste viteza si plafonul de zbor.

Gura minei Lupeni si spalatoria de carbuni

241

Sonde la Moreni

Procesul de concentrare a productieis-a manifestat în deceniul al patrulea si a îmbracat forme specifice în România, dând nastere monopolurilor. Forta economica, aria de cuprindere si dimensiunile economice ale monopolurilor au fost însa reduse, la nivelul unei ramuri a economiei nationale. Fiind prin excelenta monopoluri de distribuire si nu de productie, printr-o reglementare adecvata, ele nu au avut un rol economic hotarâtor într-o economie dominata, de altfel, de întreprinderile mici si mijlocii. Cele 66 societati industriale din România au reprezentat 46% din întregul capital industrial. Printre acestea s-au numarat Sindicatul spirtului, Cartelul fabricilor de geam, Oficiul de vânzare al hârtiei, Sindicatul zaharului, Trustul Titan-Nadrag-Calan, Societatea distributiei de petrol, Foresta Româna, si altele.

România a dispus de importante resurse naturale - petrol, carbune, gaze naturale, fier, minereuri neferoase, lemn, sare, metale pretioase - în exploatarea carora s-au înregistrat cote ridicate. Pentru punerea lor în valoare si pentru obtinerea independentei energetice a tarii au fost realizate investitii în masini si utilaje, s-au facut progrese în ceea ce priveste tehnica de extractie a carbunelui, petrolului si de rafinare a celui din urma, precum si transportul prin conducte. Ţara noastra era independenta din punct de vedere energetic. Puterea instalata a crescut de la 372 000 kw în 1933 la 500 000 kw în 1937.

Desfasurarea luptelor din anii 1916-1918 a afectat grav si reteaua transporturilor. Pentru punerea în valoare a tuturor zonelor tarii si stabilirea conexiunilor între ele, s-au întreprins masuri de refacere si marire a retelei cailor ferate si a celei de drumuri si sosele, noi constructii portuare la Constanta, Braila, Galati, Ismail, Chilia, Corabia, dotarea cu echipament modern a serviciilor de posta si telegraf. în 1921 s-a introdus transportul interurban cu autobuzul. S-au construit numeroase cai ferate, ca de exemplu   Tulcea-Babadag, llva

242

Locomotiva construita la Resita

Mica-Vatra Dornei, Caransebes-Resita. Cea mai mare parte a utilajului feroviar a
provenit din productia întreprinderilor Resita si Malaxa. în 1931 au fost asfaltate
si pietruite o serie de sosele ce legau Bucurestiul de alte orase. între 1936-1938
au fost modernizati peste 1 600 km sosele în Banat, Dobrogea, Moldova si
Muntenia.                                                                            v

Flota româna cuprindea, în 1938, 15 nave maritime. Organul sau tutelar a fost, între 1929 si 1936, Directia Generala a Porturilor si Cailor de Comunicatie pe Apa, iar apoi Administratia Comerciala a Porturilor si Cailor de Comunicatii pe Apa. La baza organizarii transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru fondarea Directiei Aviatiei din Ministerul Comunicatiilor. Pentru stimularea productiei aeronautice, în 1925, a fost fondata fabrica IAR Brasov. în 1920 s-a creat, împreuna cu Franta, o Companie aviatica internationala ce deservea traseul Paris-Bucuresti-lstanbul. România s-a numarat printre primele state ce au folosit transportul aerian de calatori pe rutele interne. La 24 iunie 1926 s-a deschis primul traseu aerian national, Bucuresti-Cernauti. în 1930 s-au pus bazele primei companii aeriene române, LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). Pâna în 1939, legaturile aeriene ale României cu alte tari au fost deservite si de companiile Air France, CSA, Ala "L/tor/a", PLL Lot, Deutsche Lufthansa., în vederea extinderii sistemului postal, în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra instalarii si folosirii statiilor de telefoane si posturilor de radio. în ceea ce priveste sistemul de telefonie, în 1927 si-a inaugurat activitatea, la Bucuresti, prima centrala telefonica automata din tara noastra. Ulterior, în 1933 s-a construit, în capitala tarii, Palatul Telefoanelor. La 1 noiembrie 1928 ^s-au realizat si primele emisiuni radiofonice, sub egida Societatii Române de Radiodifuziune. în 1940 functionau în România 4 posturi de   radioemisie si trei

243

Palatul Telefoanelor din Bucuresti

agentii, de presa, dintre care cea mai importanta a fost RADOR (Agentia Orient-Radio).

Activitatea comerciala a fost afectata de urmarile primului razboi mondial, comertul cunoscând o sensibila înviorare abia dupa 1924, ca urmare a unor noi tarife vamale protectioniste adoptate în fata concurentei marfurilor straine. în 1924, valoarea comertului românesc a crescut cu 110% în comparatie cu anul 1913 si s-au produs o serie de modificari si în structura produselor furnizate la export. Ponderea produselor agricole si, mai ales, a cerelelor a scazut, cu toate ca România a ocupat locul patru în lume, în timp ce aceea a produselor petroliere si a lemnului a crescut. în ciuda eforturilor guvernamentale de a mentine o balanta comerciala activa, exportul a fost intensificat în dauna importului, cu precadere pe seama petrolului si derivatelor sale, desi preturile lor au scazut masiv. Daca, între anii 1918 si 1929, comertul a fost dominat de relatiile cu Franta si Marea Britanie, dupa 1933, Germania a început sa se impuna în schimburile cu România. Practicând si un intens comert de tranzit, România a cunoscut, în 1936, volumul comercial cel mai ridicat din întreaga perioada interbelica.

Cu toate ca s-au întreprins numeroase eforturi pentru largirea sistemului bancar si reasezarea leului într-o noua paritate în raport cu aurul, fenomenul inflationist a urmat, în general, o curba sinuoasa. între 1919-1921 numarul societatilor bancare a crescut de la 487 la 556. Rolul cel mai important l-a jucat Banca Nationala a României care, în T924, controla 25 de banci mici si 52 de întreprinderi industriale. Alaturi de aceasta s-au impus Banca Româneasca, Banca Româna, Banca de Credit Român, Banca Marmorosch-Blank, Banca Crissoveloni, Banca Generala a Ţarii Românesti. Stopata partial, în 1925, inflatia

244

Banca Marmorosch Blank

.a cunoscut, ulterior, ritmuri noi începând cu anii crizei economice si pâna în 1940. Procesul inflationist nu a putut fi, de fapt, nicicând stavilit în mod eficace. Cu toate acestea, leul a ramas o moneda liber convertibila si care participa la operatiunile bursiere din lume. Deficitul bugetar a totalizat 11 miliarde lei între anii 1916-1922. Cu grele eforturi, datoriile externe ale României, catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost reglementate la finele anului 1929. în vederea stabilizarii financiare a fost lansat, în februarie 1929, "împrumutul de stabilizare" la banci din strainatate. Pentru garantarea rambursabilitatii saie s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Trei noi împrumuturi au fost contractate în 1930-1932. Primul a fost stabilit, în 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation si a fost urmat de concesionarea, pe zece ani, a retelei telefonice. La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, împrumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A., ce a fost conditionat de concesionarea catre o societate suedeza a refacerii si constructiei de sosele, în România. în sfârsit, în 1932 a fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea în devize a leilor intrati în circulatie.

Prin toate acestea a-a deschis calea catre instaurarea unui control strain asupra finantelor Româniej, confirmat, în ianuarie 1933, prin Planul de la Geneva ce urma sa reglementeze problema datoriilor sale externe. Dupa 1935, tara noastra a vizat, în plan financiar, o politica activa de devize, bazata pe comert. Principalele surse de venituri financiare au fost impozitele indirecte, taxele de consum, impozitele pe cifra de afaceri. Pe masura cresterii rolului

245

Pavilionul României la Expozitia internationala de la Paris, din 1937

.tatului în  organizarea sistemului  bancar,  bugetele au fost grevate si  de iheltuielile pentru aparare.

Capitalul strain a provenit, în principal, din reinvestirea mei parti din beneficiile obtinute în exploatarea economiei românesti. El a vizat, n special, extractia si prelucrarea titeiului, industria metalurgica, textila, a 3mnului. în 1938, în industria petrolului, capitalul englez reprezenta 20,62%, :el anglo-olandez 16,21%, cel francez 15,49%, cel american 10,10%, cel ierman 0,38%. Datorita masurilor legislative ce au reglementat riguros latrunderea capitalului strain, ponderea sa a diminuat, în general, de la 82% a 37%.

Expansiunea, dupa 1938, a capitalului german în sud-estul Europei, în letrimentul celui englez si francez, a fost resimtita si în România. Sub presiunea Sermaniei, ca un pret al salvgardarii fiintei nationale a României, la 23 martie 939 s-a semnat Tratatul economic româno-german. România urma sa devina in hinterland agricol al Germaniei. în spiritul "colaborarii" economice urmau sa ;e constituie societati mixte pentru exploatarea lemnului, bauxitei, manganului, :alcopiritei. Pe Dunare trebuiau sa se constituie zone libere în jurul instalatiilor jortuare, ca si a antrepozitejor germane. Astfel, România a fost atrasa în sfera 1e influenta a Germaniei.

Asadar, economia româneasca, prin directiile sale de dezvoltare din >erioada interbelica, în ciuda unor discrepante între nivelele de dezvoltare ale liferitelor sale sectoare si a faptului ca nu au fost întotdeauna valorificate pe leplin conditiile oferite de noul cadru de dezvoltare istoric, a asigurat o crestere i productiei de bunuri, care s-a reflectat si în plan social-politic.

>46

MIHAIL MANOILESCU despre rolul industriei în cadrul economiei românesti

"Productivitatea industriala este atât de covârsitor mai mare decât productivitatea agriculturii, încât renuntarea la industrializare este pentru orice tara renuntarea la orice viitor economic".

Teoria taranismului despre fundamentul economiei nationale

Aceasta era "mica proprietate bazata pe munca, adica întinderea de pamânt cultivabil potrivita capacitatii de munca a plugarului si a familiei sale, lucrata de proprietar si familia sa, dar neexcluzând eventualele si sporadicile concursun'de brate ale semenilor..."

Apreciere cu privire la evolutia economica a României în perioada interbelica

"Astfel încât, intensitatea modernizarii nu a fost egala în toate compartimentele productive Pe când industria fusese nevoita a proceda la ample modificari structurale, pentru a obtine o dezvoltare si piete avantajoase, în agricultura modernizarea nu a fost spectaculara, acest domeniu întregistrând doar un progres moderat... Asa încât factorul corelarii celor doua ramuri economice devenea un coeficient de importanta majora pentru însusi realizarea procesului de dezvoltare si modernizare economica .".

TEMĂ:

1 Caracterizati, în  general,  nivelul de dezvoltare al  economiei  românesti în  perioada
interbelica si comparati-l cu cel al altor state est - si central-europene

2 Care au fost efectele crizei economice din anii 1929-1933 pentru România >

3 Marcati contributia principalelor curente social-politice.din perioada interbelica,în problema
dezvoltarii industriale a României

4. Ce rol au avut monopolurile, în economia nationala, în perioada interbelica?