Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























INARMAREA NUCLEARA

istorie











ALTE DOCUMENTE

Zeii si zeitele Romei Antice
Loc placut, loc neplacut (Ioana Teodorescu)
Civilizatia azteca
EXPANSIUNEA ROMEI INTRE 753-27 I.E.N.
DECLINUL LIBERALISMULUI ANGLIA
Scrierea Cuneiforma
ISTORIA UNIUNII EUROPENE
SCHISMA SI PRIGOANA - ANGLIA
Strabon
Raporturile dintre Carol al II-lea si Garda de Fier




INARMAREA NUCLEARA

In toamna lui 1957, odata cu lansarea de catre sovietici pe orbita circumterestra a primului satelit artificial al Pamantului - Sputnik -, majoritatea analistilor politico-militari americani nutreau sentimentul ca SUA ramasesera in urma in cursa inarmarilor si ca teritoriul lor isi pierduse invulnerabilitatea. Pentru prima oara de la inceputul Razboiului Rece, URSS demonstra ca detine capacitatea tehnologica pentru a distruge intr-un timp relativ scurt, cu ajutorul rachetelor balistice, tinte strategice din Europa Occidentala si America de Nord. Insa la 28 iulie 1958 submarinul nuclear USS Nautilus atingea Polul Nord. Prin lansarea experimentala a unei prime rachete nucleare de la bordul unui submarin (Submarine Launched Ballistic Missile, SLBM), perceptia vulnerabilitatii strategice in spatiul extraatmosferic pe care o generase lansarea Sputnik-ului in cercurile politico-militare americane era contrabalansata de redobandirea initiativei strategice intr-un mediu - cel subacvatic - in buna masura ignorat de strategii erei nucleare, in primul deceniu postbelic. Se confirma, inca o data, tiparul dupa care s-a actionat si reactionat in cursa inarmarilor nucleare in perioada Razboiului Rece, anume faptul ca un program de inarmare elaborat de una dintre cele doua superputeri atragea in mod automat elaborarea unui alt program, mai mult sau mai putin similar, din partea concurentei.
               Odata cu progresul tehnologic, cursa inarmarilor s-a focalizat mai degraba pe perfectionarea armelor, decat pe cresterea numarului lor. De la a fi preponderent cantitativa, ea a devenit prioritar calitativa. Intr-adevar, la sfarsitul anilor ?50, progresele tehnologice faceau posibile arme noi intr-un ritm incredibil de rapid. Generatii noi de rachete apareau la intervale de doar 3-4 ani. Atat SUA, cat si URSS considerau pe buna dreptate ca cealalta parte va continua experimentarea de noi tehnologii in sfera inarmarii. Pentru a tine pasul, fiecare dintre cele doua superputeri trebuia sa anticipeze ce va proiecta si produce cealalta. In aceste conditii, programele de dezvoltare a armamentelor nu mai reactionau pur si simplu la crearea de noi arme de catre partea adversa, ci incercau sa anticipeze planurile adversarului si sa fabrice armele respective inaintea sa.
Bomba nucleara a constituit prin excelenta "arma absoluta" a Razboiului Rece, in sensul ca, datorita puterii ei distructive, avantajul relativ reprezentat de detinerea sa nu comporta o valoare militara functionala. A fost prima arma din istorie in raport cu care posesorii ei au decis ca, dupa acumularea unui anumit stoc strategic, detin o cantitate suficienta pentru a descuraja utilizarea ei. La aceasta concluzie au ajuns ambele superputeri prima oara in 1958, cand URSS a pledat pentru suspendarea testelor nucleare. De aici pana la Tratatul de interzicere a testelor nucleare din 1963 nu a mai fost decat un pas.

Cortina de fier

            Pentru pastrarea uni control total, statele comuniste s-au izolat de restul lumii, si termenul de ,,Cortina de fier" a fost popularizat de Winston Churchill, pentru a desemna frontierele acestora; īn consecinta ,,īn spatele cortinei de fier" semnifica ,,īn interiorul blocului comunist". Churchill a fost unul dintre primii sustinatori ai razboiului rece, dar īn 1947 Truman, presedintele SUA, preocupat fiind de securitatea Greciei si Turciei, a anuntat ,,Doctrina Truman". SUA a fost de acord sa sprijine natiunile libere care ,,luptau īmpotriva īncercarilor de subjugare din partea minoritatilor īnarmate sau a presiunilor externe". Aceasta a īnsemnat ca SUA va actiona pentru restrāngerea expansiunii comunismului: dictaturile non-comuniste asupra ,,popoarelor libere"erau tolerate si īntr-adevar au fost adese ori sprijinite de SUA īn timpul Razboiului Rece, mai ales īn tarile sarace, unde ploiticile democratice ar fi putut aduce la putere un guvern comunist sau procomunist.

            SUA au venit ]n ajutorul Europei devastate de razboi, cu un program de ajutorare(Planul Marshall, 1948-1952) care grabea procesul de refacere postbelica si facea mai putin posibila exploatarea comunista a celor nemultumiti. Ca reactie a sovieticilor la doctrina Trueman si la planul Marshall s-a construit Cominformul, o organizatie conceputa pentru a coordona actiunile partidelor comuniste aflate de ambele parti ale Cortinei de fier. Puterea blocului Sovietic a fost consolidata ulterior de lovitura de stat din Cehoslovacia, din1948, care i-a adus pe comunisti la putere, si de victoria comunistilor chinezi īn razboiul civil īmpotriva nationalistilor. Cu toate acestea, dominatia sovietica asupra miscarii comuniste internationale a suferit o īnfrāngere īn plan propagandistic cānd liderul iugoslav, Tito, adept al independentei, s-a hotarāt sa-si urmeze propriul drum si s-a separat de URSS.

            Ruptura dintre blocul Sovietic si occident (cum erau numite tarile coalitiei condusa de SUA) a fost completa odata cu blocada Berlinului, din1948-1949. Aceasta a avut loc ca urmare a divizarii Germaniei ocupate īntre SUA, Marea Britanie, Franta si URSS. Sectorul sovietic fusese deja inclus īn frontierele comuniste, dar el mai cuprindea si o parte din capitala istorica , Berlin, si ea īmpartita īntre puterile ocupate.

 Berlinul de Vest are un avanpost al capitalismului īn interiorul blocului sovietic, fiind o sursa de tensiuni si dispute. Nemultumirile au fost atāt de mari īncāt, īn iunie 1948, sovieticii au decis sa izoleze capitala prin īntreruperea traficului feroviar si rutier. Raspunsul occidentului a fost un transport aerian de proportii uriase, care aprovizionau Belinul de Vest cu bunuri si alimente, pāna la ridicarea blocadei de catre sovietici.

            Acesta a fost u important punct de cotitura. A fost reconfirmata hotarārea SUA de a apara Europa si divizarea de lunga durata a Germaniei īn doua state separate. Īn 1949 s-a fondat Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord(NATO) care reunea SUA, Canada si puterile vest europene īntr-o alianta militara. Admiterea Germaniei de Vest īn NATO, īn1955, a determinat crearea unei aliante similare in est - Pactul de la Varsovia. Desi liniile ostilitatilor erau clar demarcate si fiecare parte se īnarma, nu s-a ajuns la un razboi propriu-zis. Principalul motiva care a determinat aceasta situatie a fost crearea noilor arme termonucleare. SUA īsi demonstreaza extraordinara putere īn 1945 prin distrugerea oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki cu bombe atomice. Īn 1949 URSS-ul si-a construit propriile bombe atomice. Ulterior ambele parti au conceput bombe cu hidrogen, rachete si alte de acest gen. Īn cele din urma s-a recunoscut ca un razboi nuclear ar distruge īntreaga planeta.

            Nici una dintre cele doua parti nu a īnlaturat posibilitatea unui razboi, dar constientizarea consecintelor alarmante a limitat actiunile īntreprinse. De exemplu, īn blocul sovietic izbucneau din cānd īn cānd miscari si revolte proreformiste sau chiar anticomuniste zdrobite de tancurile sovietice īn timp ce occidentul privea neajutorat, constient ca o interventie militara ar fi provocat u  dezastru mondial. Drept urmare ,,razboiul" dintre Est si Vest a ramas un conflict rece, formal, implicānd propaganda, spionaj, sanctiuni economice si rivalitate pentru influenta teritoriala.

           

Era Hrusciov

            Ocazional, lupta pentru extindere sau mentinerea influentei īn anumite zone ducea la razboaie īn care fiecare din cele doua blocuri sustinea una din parti, sau īn care era implicata doar una dintre marile puteri. Aceste razboaie ramāneau traditionale (non-nucleare), desi initial nu se stia niciodata acest lucru. Primul a fost razboiul coreean(1905-1953), izbucnit atunci cānd Coreea de Nord(comunista) a atacat Coreea de Sud. SUA si puterile aliate au intervenit īn forta, apoi s-a implicat si China si īn cele din urma s-a ajuns la un punct mort.

            Dictatorul  sovietic Iosif Stalin a murit īn 1953. Succesorul sau a fost Nikita Hrusciov. Noul lider a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist, desi URSS a ramas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid. Pentru a-si dovedi bunele intentii, Hrusciov a dizolvat Cominformul si a conceput o noua doctrina a ,,convietuirii pasnice". Renuntānd la ideea conform careia un conflict īntre Est si Vest era inevitabil, el a declarat ca cele doua sisteme puteau sa se afle īntr-o competitie pasnica: cea care va avea mai mult succes o va elimina pe cealalta. Asa s-a si īntāmplat īn cele din urma, desi rezultatul nu a fost cel asteptat de Hrusciov.

            Dar scaderea tensiunii a fost de scurta durata. Berlinul de Vest provoca o vesnica iritare, deoarece pentru lumea comunista el era un exemplu al vietii occidentale prospere. De asemenea el oferea o ruta relativ facila de scapare pentru germanii din est.

            Īn cele din urma, cānd reformele si tacticile lui Hursiciov s-au dovedit incapabile de a determina puterile occidentale sa se retraga, autoritatile din Germania de Est au ridicat un gard de sārma ghimpata si au construit un zid īn jurul Berlinului de Vest - pentru a īmpiedica accesul propriilor cetateni īn oras. Acesta a fost o recunoastere umilitoare a esecului, dar Zidul Berlinului a reusit sa stabilizeze situatia: Berlinul a īncetat sa mai fie scānteia care putea declansa un alt razboi mondial.

            Probabil cea mai grava criza postbelica a avut loc īn Cuba. Īn 1959, revolutionarul cubanez Fidel Castro a preluat controlul asupra insulei; apoi, īn urma unor dispute cu SUA, s-a mutat īn tabara comunista. SUA nu agrea prezenta unui aliat sovietic īn aceasta regiune considerata īntotdeauna ca facānd parte din sfera sa de influenta; īn plus, Cuba se afla la o distanta destul de mica fata de coasta SUA. Apoi dupa esecul rusinos al unei invazii a SUA īn Cuba, sustinuta de oponentii exilati ai lui Castro, pe insula au fost instalata rachete sovietice.

Uniunea Sovietica inaugureaza Era Spatiului prin lansarea Sputnik-ului, primul satelit artificial al Terrei. Aeronava, denumita Sputnik dupa cuvantul rus pentru satelit a fost lansata la 10:29 p.m., ora Moscovei de la baza de lansare Tyuratam in Republica Kazacstan. Sputnik avea un diametru de 22 de inch si cantarea 184 pfunzi si inconjura Terra o data la fiecare ora si 36 minute. Calatorind cu o viteza de 18. 000mile/ora, orbita sa eliptica a avut un apogeu (cel mai departat punct de Terra) de 584 mile si un perigeu (punctul cel mai apropiat de Terra) de 143 mile. Vizibil prin binoclu inaintea rasaritului si apusului, Sputnik transmitea semnale radio spre Terra, destul de puternice pentru a fi percepute de operatori amatori de radio. Cei din SUA cu acces la astfel de tehnologie s-au conectat si au ascultat cu teama cum aeronava sovietica trecea peste teritoriul SUA de cateva ori pe zi. In ianuarie 1958, traiectoria lui Sputnik s-a deteriorat, dupa cum era de asteptat, iar aeronava a ars in atmosfera.
Oficial, Sputnik a fost lansata in corespondenta cu Anul Geofizic International, o perioada solara declarata ideala de catre Consiliul International al Uniunilor Stiintifice pentru a lansa sateliti artificiali pentru a studia Terra si sistemul solar. Totusi, multi americani se temeau de utilizari mai rele ale noii tehnologii sovietice in domeniul rachetelor si satelitilor, care se parea ca depasea efortul depus de SUA in acelasi domeniu. Sputnik era cam de 10 ori mai mare decat satelitul planificat de SUA, care nu era programat de lansare decat in anul urmator.
Comunitatile guvernamentale, militare si stiintifice din SUA au fost surprinse cu garda jos de realizarile tehnologice sovietice si si-au unit eforturile sa recupereze dezavantajul, astfel incepand
cursa spatiului cosmic.
Primul satelit al SUA, Explorer, a fost lansat pe 31 ianuarie in 1958. Pana in acel timp, sovieticii obtinusera o alta victorie ideologica cand au trimis pe orbita un caine la bordul aeronavei Sputnik 2. Programul spatial sovietic a continuat sa realizeze alte premiere in spatiu la sfarsitul anilor 1950 si la inceputul anilor 1960: primul barbat in spatiu, prima femeie, primii 3 oameni, primul zbor in spatiu, prima areonava care sa atinga Luna, prima aeronava care sa inconjoare luna pe orbita, prima aeronava care sa ajunga la planeta Venus, si prima naveta care sa aterizeze lin pe luna. Totusi, SUA a facut un salt gigantic inainte in cursa pentru spatiu la sfarsitul anilor 60, cu programul de aselenizari lunare Apollo, care a facut sa aterizeze pe suprafata lunii doi astronauti apartinand misiunii Apollo 11 in iulie 1969.
In 1958, prima linie transatlantica de pasageri, utilizand avioane cu reactie, a fost inaugurata de corporatia British Overseas Airways Corporation (BOAC)cu zboruri intre aeroportul londonez Heathrow si cel new-york-ez Idlewild(actualul JFK). G-APDC 'Delta Charlie'a pornit din Londra spre New York via Gander sub comanda capitanului R. E. Millichap iar G-APDB, sub comanda capitanului T. B. Stoney, a efectuat zborul de la limita estica. Datorita vanturilor predominante, zborul de la limita vestica a trebuit sa realimenteze cu combustibil in Gander. Zborul inaugural a fost terminat in 8 ore 53 de minute de zbor (inclusiv opririle - 10 ore si 5 minute) la o viteza aproximativa la sol de 404 m.p.h. BOAC utiliza anterior aeronave cu elice pe ruta transatlantica.


Document Info


Accesari: 1376
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )