OLTINA - ALTINA - LATINA - LATIUM

OLTINA - ALTINA - LATINA - LATIUM

Cu mii de ani înainte de cucerirea a 14% din teritoriul Daciei de catre Romani (sub conducerea "strabunului" Traian) NOI, Carpato-Danubienii, tracii, cucerisem deja peninsula Italica. Vergilius o stia, atunci, de mult, dar noi cei de azi, BA! Urmele lor, ale Carpato-Dunarenilor, au ramas prin locurile pe unde ei au emigrat, din actuala Oltina, tinut din zona Dobrogei de azi. (Altina înseamna "maretie", "fericire" în limba 939i84j geto-dacilor, asa-zisa "latina vulgara").

Un grup de emigranti traco-geti, avându-l în frunte pe Stralucitorul Enea - trac Raman - au parasit nucleul carpato-dunarean ajungând pâna în centrul Peninsulei Italice, numind locul LATINA... LATIUM. Limba lor se va numi Latina (Limba Maretiei, Limba Fericirii). De-a lungul timpului, "cercetatori de frunte" s-au caznit (si înca o mai fac) sa gaseasca o alta origine pentru acesti Latini; dar daca Vergilius recunostea originea traca a poporului roman  si-si folosea imaginatia în a-l pune pe Enea în fruntea epopeii formarii poporului latin, purtându-si eroul trac de la ruinele în flacari ale Troiei pâna pe Valea Tibrului, sa vedem care este parerea altora despre aceasta calatorie.

Gheorghe Musu, în lucrarea "Din mitologia tracilor", Victor Kernbach, în "Miturile esentiale", Manfred Oppermann, în a sa "Tracii între Arcul Carpatic si Marea Egee", Adrian Bucurescu, în "Dacia Secreta", M. Gimbutas, în cartea "Old Europe, ca. 7000-3500 î.H.:  The Earliest European Civilization before the Infiltration of the Indo-European People" si V. Gordon Childe, în lucrarea "The History of Civilization: The Aryans" îi considerau pe traci drept nucleul civilizatiei proto-europene.

Stralucitorul Enea, în fruntea emigrantilor Carpato-Dunareni-Ramani din Oltina, Dobrogea, va ajunge pâna în Banat, va trece Dunarea si se va opri pentru o scurta perioada de timp la sudul ei, la CURTU-ZURA (Curtea Stralucitoare, Orasul Alb, Belgradul de azi) unde se pare ca a avut loc idila dintre Enea si DIDO, Doamna, regina tinuturilor respective. Au mai trecut câteva sute de ani si legenda tracului Enea, chiar daca nu si-a pierdut esenta, s-a deplasat ca loc de actiune într-o alta zona geografica, personajele suferind si ele modificari. Astfel, Curtuzura va deveni Cartagena, Didona îi va lua locul Doamnei Dido, iar în locul Oltinei avem Troia, ai carei locuitori traci erau tot din ramura Ramanilor. Anii trec, istoria se schimba si iata ca Messapii din estul Peninsulei Italice cât si Venetii de pe cursul inferior al Padului sunt astazi considerati a fi de origine Tracica (dupa unii, Traco-Iliri). Satucuri din România poarta nume de Venetia de Sus, Venetia de Jos, Roma. Înainte cu mult de nasterea legendarului Roma, numele ROMULA era frecvent la Geto-Daci. Nu de mult, scriam despre "Cel mai mare imperiu Dacic al erei noastre", mentionând numele a trei împarati romani, geto-daci, ce au stapânit Roma si întreaga lume antica. Primul dintre ei, Galer cel Batrân era copilul din flori al Romulei, femeie daca din cetatea Recidava, slujitoare a cultului lui Zalmoxes. Galer cel Batrân desfiinteaza Imperiul Roman în anul 305 d.H., schimbându-i numele în Dacia Mare. Galer, Ler Împarat (293-311) ca ginere al lui Diocletian a avut un nume rau între crestini, executând ordinele socrului sau, unul dintre cei mai mari persecutori ai crestinismului. Se pare ca el a fost si un general de geniu, fiind asemuit cu Alexandru Macedon (alt Trac) de catre Niels Hannestad, în special dupa victoriile obtinute în Asia Mica. Statuia ce i s-a ridicat îl înfatisa tinând în mâna o sfera mare de arama, reprezentând soarele (dupa Ioannes Lydas, secolul al VI-lea d.H., Fontes, II, 495). Asa ca, în secolul al IV-lea d.H. s-a reînfiintat Imperiul Dacia Mare, Dacii devenind din nou stapânii lumii. Cântecele si colindele populare îl mai omagiaza si azi pe Ler, Împaratul Dacilor.

Scriitorul Eusebiu spune ca dupa ce Galerius a schimbat numele Imperiului Roman în Imperiul Dacic, a dat si armatelor sale înca de la început vechiul drapel al Dacilor, sarpele Gnostic (lucrat din arama, piele sau chiar stofa), prins în pozitie orizontala pe un baston de corn (dupa Prof. Dumitru Balasa, în Istoria Daco-României). El s-a declarat cel mai mare dusman al numelui de Roman (Fontes, II, 6-7) si a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius, un cronicar roman, nota în 325 d.H. ca Galer cel Batrân este "o fiara cu totul straina de sângele de Roman" (Fontes, II, 7). Realitatea era ca toata armata avea ofiteri, conducatori si soldati daci. Credinta în Zalmoxes si în nemurire îi facea aproape de neînvins. Dupa victoria împotriva persilor se ridica "Arcul de Triumf" de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmura alba cu sculpturi în basorelief despre care acelasi Niels Hannestad afirma ca este "cel mai important dintre monumentele tetrarhice pastrate" consemnând pentru eternitate triumful dacilor în întreaga lume antica, orientala si occidentala.

În anul 311, Ler Împarat înainte sa moara (din cauza unei infectii) va da decretul de LIBERĂ PRACTICĂ A CULTULUI CREsTIN. Îi vor urma la tron cei doi nepoti: Galer cel Tânar, iar mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urma va reconstrui podul de peste Dunare facut initial de strabunul sau Burebista. El muta capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la Milano, din 313 d.H., crestinismul devine obligatoriu, acest fapt bucurând-o mult pe Elena, mama noului împarat. El ridica un arc de triumf la Roma pe care Daco-Ramanii sunt prezenti prin opt statui de peste trei metri înaltime, reprezentând comandanti daci.

Cele doua Arcuri de Triumf, precum si cei trei împarati daci mentionati, glorifica pentru eternitate victoriile dacilor. "Romanii au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea ginta dacica, iar razboaiele dintre Daci si Romani nu au fost nimic altceva decât razboaie fratricide" - Prof. Dumitru Balasa.