PRINCIPALELE SISTEME DE EXPLICARE A FIINTEI SI ORIGINII RELIGIEI

PRINCIPALELE SISTEME DE EXPLICARE A FIINŢEI sI ORIGINII RELIGIEI

1. Aspecte preliminare:

- o alta tema a cercetarii noastre o constituie principalele variante, prin care acesti analisti au crezut ca ofera cuvântul cheie al originii religiei.

- sistemele de explicare ale fiintei religiei sunt numeroase si variate, desi în mare merg pe acele 24424u2024y asi linii, pe care le-au descris si metodele de cercetare pe care le-am expus. Iata câteva dintre aceste sisteme de explicare ale fiintei si originii religiei:

2. Fetisismul:

- dupa parerea lui Auguste Comte († 1857) si John Lubbok († 1913), la baza originii religiei ar sta o forma inferioara de religiozitate, numita „fetisism”.

- cuvântul „fetisism” provine de la portughezul fetiço, termen prin care în secolul al XV-lea navigatorii portughezi desemnau talismanele, pe care populatiile africane le purtau la gât si pe care le adorau.

- pornind de la acest fapt, cercetatorii amintiti au atribuit originea religiei acestor obiecte, afirmând ca omenirea la începuturile ei ar fi fost fetisista si abia apoi s-a trecut la zeificarea si personificarea lor.

- cu alte cuvinte, omenirea ar fi fost la început fetisista, de unde ulterior ar fi trecut la starea politeista si apoi monoteista.

- aceasta ipoteza este gresita din  mai multe puncte de vedere.

- în primul rând nu a existat nici un popor cu o religie compusa numai din fetisi.

- în al doilea rând, fetisul ramâne numai o parte secundara în cadrul unei religii, ca o anexa artizanala si nu prioritara.

- în fine, fetisismul nu se întâlneste la populatiile foarte înapoiate, deci nu este generalizat la toate popoarele numite primitive.

- fetisul deci este elementul care reda ceva din persoana divina, ca un remember al acesteia, însa aceasta trebuie sa fi existat înaintea lui, de vreme ce este doar o amintire a acelei Realitati supreme.

3. Naturismul:

- naturismul îl are ca initiator pe cercetatorul Max Müller, conform caruia la baza aparitiei religiei ar fi stat ideea de „infinit”, adica însufletirea naturii cu ajutorul spiritelor.

- pornind de la anumite realitati existente la anumite popoare înapoiate, precum:

          - somnul perceput ca o parasire a trupului de catre spirit;

- bolile psihice, ca „posedari” de catre duhuri rele;

- moartea ca rigidizare a trupului prin plecarea spiritului;

- oamenii, dupa parerea lui Müller, ar fi crezut ca lumea întreaga este plina de spirite, benefice sau malefice.

- de la aceasta natura animata de spirite omul ar fi urcat la o constiinta a unor fiinte supreme, la zei, ca divinizari ale fenomenelor naturii (politeism) si apoi la un singur zeu (monoteism).

- de asemenea, spre aceasta conceptie au fost atrasi si savantii Spencer, Frazer, Tiele, desi teoria este destul de unilaterala, cum au observat chiar unii adepti ai acestei linii.

- ceea ce trebuie retinut este faptul ca religia nu poate pleca de la afirmatii naturiste, deoarece ideea de spirit sau divin, atribuita fenomenelor, are neaparat un corespondent în mintea omului.

- mai precis, omul are aceste notiuni si realitati în sufletul lui si apoi le aplica naturii.

- prin urmare, spiritul nu îl ofera natura, ci omul îl atribuie naturii, însa el exista ca realitate transcendentala înaintea naturismului.

- elementele naturiste fac parte din expunerea religiei, prin faptul ca se considera ca posesoare ale energiei divine sau ale logosurilor divine, pentru a ne exprima în viziunea Sfântului Maxim Marturisitorul, însa acestea nu fac decât sa vorbeasca despre prezenta lui Dumnezeu în mod energetic în natura si nu despre o natura care îl creeaza pe Dumnezeu.

4. Magismul:

- conform magismului, omul primitiv, neputându-si explica fortele naturii, le-a dat diferite denumiri ca orenda, wakan, mana, pe care a cautat sa le supuna, asa cum încearca astazi vrajitorii sau samanii, prin incantatii, amulete, formule sacre.

- aceste elemente proto-magice ar fi dus la aparitia magiei, ca prima faza a religie, din care apoi s-ar fi dedus si aceasta, ca un fel de magie mai elevata.

- magia nu poate explica religia, deoarece ea apare mai degraba ca o religie defectuoasa sau ca o pseudo-religie, derivata din trunchiul religiosului.

- prin urmare, ideea de mana, wakan sau orenda sunt denumiri ale ideii de energie sacra, care pleaca totdeauna de la realitatea unei divinitati.

- religia are în vedere tocmai aceasta Divinitate primara, personala si implicata în sfera umana, nu ca simpla energie, ci ca realitate dinamica.

- prin urmare, magia a aparut pe trunchiul religiei ca o deformare a acesteia, si nu invers.

- magia a fost permanent un element auxiliar, prin care magicienii emiteau pretentia de a stapâni spiritele unei religii, care exista cu mult înaintea magiei.

- astfel, ea se grefeaza pe corpul unor credinte.

5. Totemismul:

- este o alta explicatie data religiei, care, dupa Robertson Smith, James G. Frazer, Salomo Reinach, ar fi plecat de acea misterioasa legatura de rudenie dintre un trib si un animal socotit sacru, denumit totem.

- cu alte cuvinte, la început, lumea ar fi fost totemica, putându-se vorbi despre un pan-totemism.

- acest animal era consumat în cadrul festiv si ritualic, pentru a primi din partea acestuia puterea animalului respectiv.

- aceasta era un fel de cuminecare cu respectivul animal, care subsuma divinitatea.

- orice sacrificare sau ucidere în afara cadrului ritualic era considerata un pacat foarte mare, care trebuia expiat uneori chiar prin uciderea celui vinovat.

- în acest caz, trebuie afirmat faptul ca totemul este, ca si fetisul, un element secundar, o anexa a credintei si apare mai degraba la popoarele care au deja o istorie, chiar daca din punct de vedere civilizator ele sunt înapoiate, si nu la omul primitiv.

- cercetarile arheologice nu pun pe prim plan elemente totemice, care dateaza destul de târziu în istorie, ci în primul rând este vorba despre credinte fosilizate în riturile de înmormântare (ocru rosu, pozitia chircita) sau despre mici prezente de idoli (statuetele denumite generic Venus), care pleaca de la conceptia unei relatii cu o Divinitate.

6. Monoteismul primitiv:

- monoteismul primitv este sustinut de  Andrew Lang, care pleaca de la relatarile misionarilor crestini din Australia, care vorbeau despre conceptii religioase destul de înalte, întâlnite la populatiile primitive.

- el a observat ca la populatiile primitive din întreaga lume exista o conceptie despre existenta unei Fiinte Supreme.

- evident ca ulterior alaturi de aceasta fiinta s-au expus si alte fiinte considerate a fi divine, ceea ce a dus la crearea politeismului.

- în lucrare sa, The Making of Religion (1898), el subliniaza ideea monoteismului primitiv, care ar duce la un filon general, ce poate fi observat la toate popoarele, semn al unei revelatii primare.

- aceasta ipoteza a fost sustinuta ulterior si de Wilhelm Schmidt în lucrarea sa, Urspung des Gottesidee, în care demonstra faptul ca la toate popoarele primitive exista ideea de Fiinta suprema.

- aceasta teza a mai fost îmbratisata de mari cercetatori în domeniu, ca Rafaelle Petazzoni sau Nathan Söderblom, care au recunoscut faptul ca omul primar a avut conceptia permanenta ca exista o Fiinta divina, la care trebuie sa te raportezi.

- din aceasta credinta au derivat apoi toate celelalte credinte colaterale: magismul, totemismul, naturismul sau fetisismul, însa la început ar fi existat doar aceasta realitate divina care ar fi coordonat toate actiunile omului.

- pentru un teolog crestin aceasta ipoteza este foarte importanta, deoarece se ajunge la ideea ca omul a fost dintotdeauna în legatura cu Fiinta suprema, pe care el o numeste Dumnezeu.

- acest lucru ne întareste convingerea ca religia nu poate intra în sfera evolutionismului, asa cum au încercat unii cercetatori sa afirme, ci ea ramâne legata de fiintialitatea umana, ca un dat primordial revelat.