Baltagul -povestirea romanului pe capitole- de M. Sadoveanu

Baltagul

-povestirea romanului pe capitole-

de M. Sadoveanu

motto: „stapane, stapane/Mai cheama s-un caine”

Capitolul I  incepe cu amintirea de catre Vitoria Lipan a unei povesti despre cosmologie[1] spusa de Nechifor Lipan la nunti. Astfel Dumnezeu le-a dat tiganului cetera[2],  neamtilor surubul, jidanilor banii, rusului betia, boierilor rautatea si ticalosia. Muntenilor care au ajuns cei din urma le-a dat „o inima usoara” buna intelegere cu celelalte natii si „muieri frumoase”. Vitoria este descrisa „stand singurape prispa”, invartind absenta fusul. Aceasta se gandea la Nechifor , sotul ei, care plecase dupa niste oi, la Dorna  si nu se mai intoarse. Situatia financiara a familiei este una buna. Vitoria  si Nechifor „dragostea ei de 20 si mai bine de ani” au avut 7 copii din care ramasesera doar 2 : Minodora si Gheorghita. Ultimul coborase cu oile la iernat, Baciul Alexa  ii trimite o scrisoare Vitoriei spunandu-i ca trebuie sa plateasca la oieri. Parintele Danil ii citeste Vitoriei si o scisoare trimisa de Ghita C. Topor „domnisoarei Vitoria Lipan” in care isi marturiseste dragostea. Vitoria critica despartirea de traditia reprezentata de „catrinta si camesa” si de vechile superstitii: gunoiul nu trebuie aruncat in fata soarelui. Vitoriei ii apare Nechifor Lipan in vis cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ap 21321r1716v e”.

Capitolul al II-lea : Vitoria il zareste pe Mitrea care coboara „inainte de vreme” cu oile pentru ca are sa „vremuiasca”[3]. Vitoria il priveste in acest timp pe „cocosul cel mare porumbac”[4] care „se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu piscul spre horn” dand semne de plecare.

In capitolul al III-lea  Vitoria se duce la parintele Danil Miles sa se sfatuiasca. Ii marturiseste ca sotul ei a mai fost o data  la Dorna, Pentru preot visurile nu sunt decat „inselari” si aminteste cateva pricini ale intarzierii: boala sau”vreo pozna”. Apoi ii dicteaza preotului o scisoare pentru Gheorghita in care se intelege cu baciul Alexa sa vanda din oile „canarale”[5] , iar de sarbatori sa vina acasa pentru ca el e acum „singur barbat la gospodarie”.

In cpitolul al IV-lea: Vitoria Lipan trece pe la baba Maranda, vrajitoarea pentru  a afla si parerea ei despre intarzierea sotului. Maranda stie ca va primi vizita Vitoriei demonstrand prin aceasta ca are „unele tainice stiinti si mestesuguri”. Vitoria isi imagineaza ca „cel cu nume urat” se  afla  fie in cateaua babei, fie intr-o „lada mare brasoveneasca”. Maranda ii spune ca intarzierea sotului e legata de „una cu ochi verzi si cu sprancenele imbinate” dar Vitoriase indoieste. Vitoria ii marturiseste ca tine post negru 12 vineri in sir.

Capitolul al V-lea:  Gheorghita se intoarce inaintea sarbatorilor de la apa Jijiei, lasand oile in grija baciului Alexa. Fiind trista, Vitoria nu se poate bucura de sarbatori. Intelese ca dragostea ei pentru Nechifor „se pastrase ca-n tinerete”. Gheorghita isi aminteste de copilaria lui la munte , constientizand ca de acum povara gospodariei va atarna pe umerii lui. Vitoria se hotaraste sa faca un drum la Piatra si la manastirea Bistrita. Ei pleaca in calatorie, intr-o sambata, la rasaritul soarelui . Drumul este greu caci trebuie sa se lupte cu troianul . Ajung la manastirea Bistrita: Apoi se sfatuieste cu parintele Visarion care o indeamna sa mearga la Piatra, pentru a se face cercetari.

Capitolul al VI-lea: Cei 2 sunt gazduiti intr-o odaita de sub staretie[6]. Ajunsi in Piatra, Vitoria intra la prefect. Desi nu mai era tanara , prefectul remarca frumusetea „neobisnuita” a femeii . Aceasta ii marturiseste ca sotul ei e plecat de 73 de zile la Dorna  sa cumpere oi si nu s-a mai intors . Prefectul ii cere sa scrie o plangere pentru a se face cercetari. Ea nu asteapta „de la dansii (autoritati) sprijin”. Datoria ei este sa il gaseasca pe Nechifor, deci va pleca impreuna cu Gheorghita la drum. Ii va da o bucata de fier fierarului  sa-i faca un baltag iar pe 27 februarie o va trimite pe Minodora la manastirea Varatecului (aici era sora mameiei, Melania).

Capitolul al VII-lea . Pe 9 martie  (sarbatoarea celor 40 de mucenici din Sevastia) Vitoria se impartaseste si sfinteste baltagul. Preotul Miles, d-l Iordan, carciumarul si d-l David vin la Vitoria. Aceasta stabileste pretul pe marfa dupace se sfatuieste cu parintele si cu d-l Iordan. D-l David ar vrea sa se tocmeasca dar Vitoria refuza. Aceasta primeste pe marfa 38.000 lei pe care-i lasa pana a 2-a zi la parintele Daniil. Noaptea daduse la vite o dihanie, dar vitoria ia pusca si trage , iar „2 umbre omenesti” se departeaza in fuga. Pornesc la drum pe 10 martie , intr-o vineri insotiti de dl. David. Vitoria stie ca sotul ei e mort „caci viu se poate intoarce si singur”. Seara ajung la Gura Bicazului unde poposesc la han la Donea ; aceasta nu l-a mai vazut pe Necchifor din toamna; pretind ca Nechifor ar trebui  sa-i plateasca femeii niste datorii. A doua zi asteapta sa curga strasinile pentru ca fiind sambata , d-l David nu avea voie sa porneasca la drum decat  pe apa; Seara poposesc la han in Calugareni,  la d-l David . Vitoria isi aminteste o legenda despre Piatra Teiului  pe care i-o spusese Nechifor: diavolul ar fi rupt noaptea piatra din varful Ceahlaului si ar fi adus-o in brate, s-o arunce in Bistrita, dar a cantat cocosul, a  lepadat-o  si a fugit in pustie. Pleca de la hanul lui David, dar nu mai inainte isi schimba in bani marunti cateva mii sa nu atraga atentia asupra sa.

Capitolul al IX-lea  

Isi continua drumul pana la Farcasa. Pentru ca bate un vant rece, Vitoria decide sa poposeasca acolo. Tot aici il zareste si pe subprefectul Anastasie Balmez. Intra in vorba cu un barbat, cu mos Pricop, fierarul , la care vor fi gazduiti peste noapte. Mos Pricop isi aminteste ca potcovise altadata si calul lui Nechifor pe care-l numeste „vretnic roman”.

Capitolul al X-lea incepe cu o descriere a muntenilor: „iuti si nestatornici”, „rabdatori in suferinti”, respectand datinile de la inceputul lumii, „ferindu-se de alte neamurisi de oamenii de la campie”, avand un adevaratcult pentru „barlogul lor”.

Cei doi isi continua drumul catre Borca. Aici zaresc o cumetrie[7]. Vitoria intra la lehuza, pune pe fruntea nou-nascutului o hartie de 20 de lei. Preotul ii imparte pe munteni in 2 categorii: „cu bucurii si cu cantece” sau  „dusmani capcauni”. „La  noi nu sunt oameni de mijloc”.

Ajunsi in la Cruci zaresc o nunta. Vorniceii[8] au intins plosca si au ridicat pistoalele obligandu-i sa bea in cinstea mirilor . Acestia respecta noul calendar pentru ca dupa vechiul calendar ar mai fi fost inca in post (diferenta dintre cele doua este de 13 zile).

Merga la Dorna  si apoi la Vatra Dornei pentru ca acolo s-au  vandut toamna oi. La cantelarie in Vatra Dornei afla de la un slujbas ca in prima saptamana din noiembrie  Gheorghe Aadamachi si Vasile Ursachi i-au vandut  300 de oi  lui Nechifor Lipan apoi au pornit impreuna la vale . Vitoria porneste apoi increzatoare catre Neagra pe urmele oilor.

Capitolul al XI-lea : Vremea s-a stricat . Ajunsi la  marginea celei din urma Dorne poposesc la o crasma unde sunt primiti de o femeie  nu prea amabila . Atunci se duce in celalalt capat al satului unde crasmarul Dumitru Macovei isi aminteste ca spre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril au poposit la han 3 oieri dintre care unul era calare pe „un cal negru tintat , purta caciula brumarie” si era „mester la vorba”. Tovarasii lui erau de treaba si prieteni”, „unul era putintel la trup si negricios”, celalalt mai voinic, radea des si tare , iubea bautura si avea buza de sus despicata ca la iepure. Trec apoi prin Paltinis, Darmoxa, Brosteni, Borca cautandu-i urma din crasma . Apoi merg spre stanga parasind apa Bistritei si se opresc in Sabasa.  Afla de la feciorul crasmarului ca Stanisoare inseamna muntele cu cale serpuita si prapastii. Aici se afla Crucea Talienilor . Feciorul crasmarului ii conduce pana in Suha . Aici poposesc la crasma d-lui Iorgu Vasiliu. Afla ca turma a trecut pe aici dar erau 2 ciobani din partea locului, din Doi Meri: Iepure sau Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Vantul contenise; Vitoria isi da seama ca Nechifor „cazuse jos, in vale” iar „in intuneric, incepea sa se faca lumina [...] aici intre Sabasa si Suha,  trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului”.

Capitolul al XII-lea : Vitoria propune sa-i cheme printr-un argatel pe I. Cutui si pe Calistrat Bogza „pentru o chestie mare la Primarie”. Cucoana Maria, sotia lui Iorgu Vasiliu o insoteste pe Vitoria la primarie . Cei 2 spun ca nu au nici o datorie la Nechifor , ca s-au despartit de el la Crucea Tlienilor si ca sotul ei s-a indreptat catre casa. In tot timpul discutiei Vitoria a privit in jos, vrand sa para umila si in acelasi timp sa-si ascunda adevaratele  ganduri. Le promite sa mai treaca pe la ei, in speranta ca-si vor mai aminti ceva. Vitoria urca soseaua cea serpuita peste Stanisoara, coboara in Sabasa, poposeste la d-l Toma si sotia lui Catrina . Vitoria il gaseste pe Lupu „un dulau sur si flocos, cu urechile si coada scurtata, dupa moda din munte a ciobanilor” in curtea unui gospodar in Sabasa .

Capitolul al XIII-lea : Vitoria  merge din nou la Borca sa intrebe daca nu cumva Nechifor  a fost vazut cobor’nd din Stanisoara . I se raspunde ca „inapoi , venind cu fata , nu s-a mai aratat”. Merge cu Gheorghita iar in Suha , cu Lupu in lantug. Lupu este „nelinistit si reuseste sa gaseasca ceva. La inceput coboara Gheorghita, trimis de Vitoria, apoi femeia . Aceasta il cheama pe celalalt Gheorghita, pe mort.

Capitolul al XIV-lea: Vitoria il pune pe Lupu de staja la cai, ii cere lui Gheorghita sa privegheza mortuliar ea se duce in Sabosa, sa implineasca cele de cuviinta. Pentru ca se insereaza, lui Gheorghita ii este frica sa stea singur in vagauna, se urca langa cal si caine, unde adoarme. Este trezit de latratul cainelui care anunta sosirea Vitoriei, a d-lui Toma , a „judetului satului” si a „unui strajer”. Vor mai avea de asteptat pana la ridicarea cadavrului . Vitoria ii cere d-lui Toma pentru a 2 zi „paini douazeci, masline doua  chile si scrumbii zece si rachiu cinci garafi de cate o oca”pentru „pomenirea” lui Nechifor . Parintele coboara in rapa pentru a-i face slujba. Autoritatile s-au intalnit in rapa a 3 zi. Vitoria prezinta faptele , nu acuza pe nimeni, accentueaza necesitatea existentei unui martor si a unei dovezi ca cei 2 au cumparat si oile lui (dupa legea muntenilor).

Capitolul al XV-lea: Anastase Balmez ii cheama ca informatori pe cei 2 gospodari: I. Cutui, Calistrat Bogza. Intai vorbeste Bogza care si-a dori sa fie de fata si I. Cutui. Bogza pretinde ca s-au despartit de Nechifor in varful Stanisoarei. Vitoria accentueaza necesitatea existentei unui martor sau a unor dovezi . Cand iese, munteanca il intalneste pe Cutui caruia ii spune ca Bogza il banuieste pe el, apoi intoarce cuvintele spunand ca trebuie sa fi mai fost cineva prezent. Vitoria o intalneste pe gafita , nevasta lui Ilie Cutui care-i marturiseste ca sotul ei isi tine baltagul acasa sub icoane  si ca nu l-a spurcat.

Femeile (Vitoria si Maria) fac pregatirile pentru imnormantare: impodobesc un car cu cetina si se aseaza in el un sicriu gol; sunt prezenti 3  preoti, 3 oameni cu buciume si 4 femei bocitoare.

Vitoria aduna ramasitele mortului, le uda  cui vin . le aseaza in cosciug; preotii tin slujba iar Vitoria se ingrijeste de toate ritualurile inmormantarii: datina podurilor , bocirea mortului. In momentul ridicarii capacului, C. Bogza  isi inalta capul , privea mortul si era „intr-o fierbinteala bolnava” iar I. Cutui statea departe de el. Cand se apropie de biserica, clopotele incp sa bata iar intreg satul se indreapta catre timitir.  Maria termina ceremonialul inmormantarii (vinul pentru stropit si gaina neagra care se da peste groapa) pentru ca Vitoria vrea sa stea langa barbatul ei pe care-l plange (arunca un pumn de tarana peste sicriul coborat in pamant).

Capitolulal XVI: La usa cimitirului i se da fiecaruia un sfert de paine si un paharel de rachiu; praznicul se tine acasa la domnu Toma; pentru ca este in post  li se dau de pomana galuste de post si curechiprajit cu oloi de canepa. Munteanca se aseaza langa cei 2 gospodari din Doi Meri. Ii cere lui Calistrat baltagul lui , apoi  i-l da lui Gheorhitacare avea si el unul la fel dar cel din urma „e mai vechi si stie mai multe”. Vitoria reconstituie crima: Nechifor era la deal , in pasul calului, suind Crucea Talienilor , impreuna cu 2 oameni si cu cainele lui, Lupu. Unul s-a grabit catre pisc pentru a vedea daca nu vine cineva iar al 2-lea venea in urma lui Nechifor , ducandu-si calul de capastru. Era asfintitul soarelui . Nechifor a fost lovit in forta si pravalit in prapastie impreuna cu calul. Cainele l-a atacat pe ucigas dar a fos palit cu piciorul dedesuptul botului si s-a pravalit in rapa. Calistrat incearca sa-si recupereze baltagul. Munteaca spune ca „pe baltag e scris cu sange” si ii cere lui Gheorghita sa elibereze cainele, dar se incurca in lantug. Bogza il ataca, cainele se elibereaza, iar „feciorul mortului il paleste in frunte pe criminalul tatalui sau. Cainele se repede la beregata lui Calistrat; doar jandarmii il scot din gura cainelui. Calistrat marturiseste ca l-a omorat pe Nechifor pentru a-i lua oile si ii cere iertare Vitoriei.

Vitoria planuieste ce are de facut: pomenile pentru cel mort, organizarea gospodariei. Accentueaza ca nu o va lasa pe Minodora sa se casatoreasca „cu feciorul acela nalt si cu nasul mare al dscalitei lui Topor”.