ELEMENTE DE PROZODIE - VERS, STROFA, ACCENT, RIMA, RITM, MASURA

ELEMENTE DE PROZODIE - VERS, STROFĂ, ACCENT, RIMĂ, RITM, MASURĂ

Prozodia = parte a poeticii care se ocupa cu studiul versificatiei. Urmareste componenta versurilor din punct de vedere al numarului silabelor, al cantitatii & 424g62e #351;i calitatii vocalelor din acestea, al gruparii lor în unitati ritmice.

Versul (lat. "versus" = întorsatura) = unitatea de baza a prozodiei. Un grup de cuvinte cadentate dupa anumite reguli, formând împreuna o unitate metrica, un rând al unei poezii.

În a doua jumatate a sec. XVII (de când dateaza cele mai vechi scrieri românesti în versuri - poemul "Viiata lumii", de Miron Costin si "Psaltirea în versuri" a lui Dosoftei se foloseau mai multe cuvinte stih (din gr. "stihos" = sir, rând): Varlaam: "Stihuri la stema Moldovei".

Miron Costin scrie un mic tratat de prozodie, cel dintâi din literatura noastra, care se numeste "Întelesul stihurilor cum trebuieste sa sa citeasca".

Poezia (gr. "poitis" = creatie) = este alcatuita, în mod obisnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofa.

Emistihul = una dintre cele doua jumatati de vers, separate prin cezura (pauza de la jumatatea versului).  "Sara pe deal // buciumul suna cu jale".

Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general despartita printr-un spatiu grafic de alte unitati de acelasi fel.

= versurile într-o strofa sunt unite atât prin ideea pe care o exprima, cât si prin elementele de versificatie (ritm, rima, masura).

Dupa numarul de versuri, strofa poate fi:

1. Monostih (monovers) - (un vers)

 ex. "Poeme într-un vers", de Ion Pillat

"Poemul într-un vers": "Un singur nai, dar câte ecouri în paduri"

"Poetul": "Sta încarcat de versuri ca toamnele de rod"

2. Distih (doua versuri): "Oamenii ma-nvinuiesc / Ca sunt tânar si iubesc"

3. Tertina sau tertet (trei versuri)

4. Catren (patru versuri)

5. Cvinarie (cinci versuri)

6. Sextina (sase versuri)

7. Polimorfe (de sapte, opt, noua, zece, unsprezece sau douasprezece versuri) septet, octava, nona, decima.

Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei dupa fiecare strofa) spre a întari o anumita idee sau un anumit efect artistic.

Rima = potrivirea sunetelor finale din doua sau mai multe versuri începând cu ultima vocala accentuata.

Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termina versurile   dintr-o poezie.

Categorii de rime:

1. Monorima - alcatuita din succesiunea acelorasi sunete finale într-o întreaga poezie sau în mai multe versuri dintr-o poezie. (foarte des în creatiile populare)

"Voinicii se izbeau

si mai tare se-opinteau

si mai tare se-nvârteau

si mai tare se trânteau

Din doi unul dovedea

Din doi unul jos cadea

Cine ca mi-i dovedea

si cu mândra purcedea

Paunasul codrilor

Voinicul voinicilor."

                        ("Paunasul codrilor", colectia Vasile Alecsandri)

2. Rimele împerecheate = acelea în care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimeaza cu 2, iar 3 cu 4. Sunt întâlnite frecvent si în poezia populara si în poezia culta.

a   "Ca si eu trimite-voi 

a    Ce-I mai mândru pe la noi

b    Oastea mea cu flamurile

b    Codrul si cu ramurile."

                                ("Ce te legeni", de M. Eminescu)

3. Rimele încrucisate = versul 1 rimeaza cu 3, iar 2 cu 4.

a   "El tremura ca alte dati

b     În codrii si pe dealuri

a     Calauzind singuratati

b     De miscatoare valuri."

                               ("Luceafarul", de M. Eminescu)

4. Rimele îmbratisate = versul 1 rimeaza cu 4, iar 2 cu 3.

a      "Stelele-n cer 

b       Deasupra marilor

b       Ard departarilor

a       Pâna ce pier"

                                    ("Stelele-n cer", de Mihai Eminescu)

5. Rima interioara = rimeaza cuvintele din interiorul versului.

"Pentru ce e armonie o mânie fara scop"

6. Versurile fara rime se numesc versuri albe sau versuri libere. (în poezia moderna)

RITMUL

În versuri, silabele accentuate se succed regulat, dupa acelasi numar de silabe neaccentuate.

Ritm = armonia ce rezulta din asezarea simetrica a silabelor accentuate si neaccentuate în vers. Cea mai simpla unitate ritmica în vers este silaba.

În antichitate, în poezia greaca si latina, deoarece vocalele acestor limbi erau fie lungi, fie scurte, întâlnim silabe lungi si silabe scurte (versificatie cantitativa). Versificatia cantitativa a cedat locul celei calitative - silabe accentuate si neaccentuate.

Un grup de silabe accentuate si neaccentuate care se repeta în vers formeaza o uniate ritmica numita picior metric.

Picioare metrice:

• bisilabice: troheul, iambul
• trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.
• tetrasilabic: coriamb

Troheul:  - unitate metrica formata din doua silabe, prima accentuata, a doua neaccentuata ( --  v), specific poeziei populare

"Ne-guri al-be, stra-lu-ci-te

  --     v / --  v/    --    v/ --   v/

  Nas-te lu-na ar-gin-ti-e

    --    v/ --  v/  --   v/  -- v/             (Mihai Eminescu, "Craiasa din povesti)

Iambul - unitate metrica formata din doua silabe, prima silaba neaccentuata, a doua accentuata (v  --)

"A fost o-da-ta ca-n po-vesti"

  v   --/  v  --/ v   --/    v     --/      (Mihai Eminescu, "Luceafarul")

Dactilul - unitate metrica formata din trei silabe, prima accentuata, celelalte neaccentuata /--  v  v/

"Cân-ta ze-i-ta mâ-ni-a ce-a-prin-se pe-A-hil Pe-le-ia-nul"

   --    v   v/-- v   v/  --   v   v/    --    v    v/    --   v    v/ --    v

                                                        (Homer, "Iliada")

Amfibrahul - unitate metrica formata din trei silabe,1 si 3 neaccentuate, 2 accentuata  /v -- v/

"Sal-ba-te-cul vo-da e-n za-le si-n fier."

  v    --   v / v   --   v /  v    --  v /  v     --   

                                                  (G. Cosbuc, "Pasa Hassan")

Anapestul - unitate metrica formata din trei silabe, 1 si 2 neaccentuate, 3 accentuata /v v  --/

"A-le tur-nu-ri-lor um-bre pes-te un-de stau cul-ca-te."

  v  v  -- / v  v  -- /  --   v //  v    v   --/   v     v   --/  --  v              (Gr. Alexandrescu, "Umbra lui Mircea. La Cozia)

Coriambul - unitate metrica formata din patru silabe, cu accent pe 1 si 4. /-- v v --/ (ritm coriambic)

"Sa-ra pe deal // bu-ciu-mul su-na cu ja-le

   --  v   v   --   //   --   v    v /   --   v   v / -- v 

  Tur-me-le urc // ste-le-le sca-pa-ra-n ca-le"

    --   v    v   --  //   --  v  v / --    v     v  /  -- v  

Versurile din "Sara pe deal" sunt alcatuite din picioare metrice de natura diferita: un coriamb, doi dactili si un troheu.

Masura = numarul de silabe din care este alcatuit versul. Este mai mare în poezia culta decât în cea populara.

- în poezia populara versurile au 5 - 6 sau 7 - 8 silabe.

- în poezia culta, numarul silabelor poate ajunge la 18.

"Soa-re-le si lu-na                     6

  Mi-au ti-nut cu-nu-na"             6

"Ce te le-geni co-dru-le            7

Fa-ra ploa-ie, fa-ra vânt"       7

Versul cu 11 - 12 silabe (alexandrinul) a fost foarte des folosit la începutul sec. XIX sub influenta franceza.

Proza se defineste  în contrast cu poezia prin absenta  structurii  prozodice (vers, rima, ritm, strofa). Exceptii: versul liber, versul alb, poemul în proza, proza rimata, proza ritmata.