Ilustreaza modalitatile de caracterizare a eroului unui basm cult studiat

5. Ilustrează modalităţile de caracterizare a eroului unui basm cult studiat

Urmaş demn al intâiului povestitor român, umanistul Ion Neculce, Ion Creanga ocupa un loc aparte intre scriitorii nostri clasici. Operele sale, inclusiv cele de factura fantastică, realizeaza o frescă a vieţii ţăranului român. Actanţii creaţi de I. Creangă prezintă tipuri de oameni 19119w226t din satul humuleştean.

În basmul “Povestea lui Harap-Alb”, personajul central (în postura de crăişor) îl întruchipează pe tânărul aflat in pragul maturizarii. El este candidatul la casatorie care trebuie sa se dovedeasca apt pentru a intemeia o familie. În lumea basmului popular, Harap-Alb poate fi asemănat cu Făt-Frumos, Greuceanu, Prâslea cel voinic etc..

          In construirea personajului naratorul foloseste mijloace de caracterizare directe, indirecte si caracterizarea de catre alte personaje. Un aspect important este că eroul beneficiază şi de profil psihologic. O asemenea tehnică nu se întâlneşte în producţiile populare. Astfel, în scena fantanii, naratorul subliniaza direct naivitatea personajului său, afirmand că “fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste se potriveste Spânului”.

Majoritatea trăsăturilor lui Harap-Alb sunt prezentate indirect, reiesind din originea, numele, comportamentul si limbajul personajului.

Numele lui Harap-Alb face trimitere la o persoana inzestrata cu rabdare, care stie sa fie supusa asemenea unei slugi (“Harap”) si care reprezinta principiul binelui, al curateniei sufletesti (“Alb”).

Imparatul Verde il consideră o persoana deosebita, pe care te poti bizui si care merita respect: “Ia cand as avea eu o sluga ca aceasta nu i-as trece pe dinainte”.Spanul insa il numeste “sluga vicleană”.

Dupa cum se poate constata, Harap-Alb este caracterizat de celelalte personaje in functie de relatia pe care o are cu fiecare dintre ele. Astfel, craiasa albinelor il ajuta pentru ca este saritor. Spanul construieste o relatie de stăpân-slugă. El se comportă dominator, in timp ce slujitorul sau de viţă nobila este supus, respectandu-si cuvantul dat. Faţă de tatal sau, el este respectuos, chiar si atunci cand este dojenit pe nedrept de acesta.

Generozitatea sa este probata prin faptul ca “miluieste” cersetoarea. El da dovada si de spirit de intrajutorare atunci cand ajuta furnicile si albinele. De asemenea, el isi dovedeste capacitatea de a pastra o taina si de a-si respecta cuvantul dat prin faptul ca nu dezvaluie adevarata identitate a Spanului.

Harap-Alb are simtul umorului, este comunicativ, sociabil, calitati dovedite de usurinta legarii de prietenii (cu Setila, Flamanzila etc.).

Folosind obiecte apartinand tatalui sau (frâul, arcul, sagetile etc.), fiul craiului poate fi considerat ca depozitar si valorificator de traditii.

Deşi majoritatea trăsăturilor sunt pozitive, se constată şi existenţa unora negative. Această situaţie conferă originalitate textului crengian, imprimându-i şi un plus de realism. Cât priveşte protagonistul, acesta este realizat complex, „rotund”, cu ”lumini şi umbre”. Astfel, înainte de a avea de suferit de pe urma faptelor sale, personajul dă dovadă de nesupunere: nu respectă porunca tatălui, ceea ce echivalează cu păcatul originar. De asemenea, după cum a fost subliniat mai sus, Harap - Alb are şi o doză de naivitate, fiind indus în eroare de Spân.

Prin suma de calitati pe care le detine si prin experienta acumulata, personajul se dovedeste capabil sa devina familist. Dincolo de firul epic, deghizat in “ţărănia” sa, marele scriitor Ion Creanga foloseste magia cuvantului asemenea unui muzician travestit in scripcar.