Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























LUMEA SIMBOLURILOR

literatura romana











ALTE DOCUMENTE

LECTURI SUPLIMENTARE - CLASA a VII-a
LA MEDELENI
dictionar termeni - definire termen litera d
Bogdan Petriceicu Hasdeu, personalitate a culturii si a literaturii romane
Elemente simbolistice specifice poeziei bacoviene
La spovedit - Eugen Barbu
Caracterizarea comisului Ionita
FISA DE LUCRU ROMANA
DECAMERONUL ROMANESC de Victor Papilian
Gradul de penetrare al acestui tip de cultura politica in societatea romaneasca.




LUMEA SIMBOLURILOR

"Simbolul nu este decīt fixarea

unui gest ritual."

R. GUfiNON

I

Ambivalenta simbolurilor

Am abordat geneza simbolismului īncepīnd cu acele cuvinte care se adreseaza simtului auzului si care au fost īntrebuintate cu predilectie de popoarele nomade sau de pastori, a caror activitate se exercita asupra lumii animale, mobile ca si ei. De aceea limbile lor sīnt atīt de bogate īn expresii de miscare.

Cīt despre popoarele sedentare, agricultori si īntemeietori de orase, ele au valorificat, fireste, regnurile vegetal si mineral, folosind un simbolism de semne fixe ce se adresau vazului, precum scrierea, arhitectura si artele plastice, scrierea fiind ea īnsasi o fixare a limbajului.

Totusi, complementaritatea starilor existentei a temperat ceea ce era exclusiv īn aceste caractere. Nomazii ratacitori īn spatiu au practicat mai ales poezia si muzica, potrivite dupa ritmul timpului. Iar sedentarii, stabili de-a lungul timpului, s-au consacrat mai ales artelor plastice care tin de numar si de geometrie, ambele tributare spatiului. Tocmai de

49

aceste forme spatiale ale simbolismului ne vom ocupa acum.

Cunoasterea noastra despre lume a venit īn urma cercetarii consacrate de sensibilitatea noastra universului cu care dorea sa se identifice. Aceasta analogie stabilita de traditiile vechi īntre microcosm si macrocosm este adevarata cheie a simbolismului figurativ ce foloseste elementele naturii pentru a exprima conceptiile spiritului. Iata de ce lumea spiritului se Teflecta īn oglinda lucrurilor vizibile īn imagini inversate. Vechile scrieri sacre simbolizasera aceasta umanizare a cosmosului prin figura lui Adam Qadmon al Cabalei si prin cea a Omului Universal din Islam. Avīntat, cu capul īn īnaltul cerului si picioarele pe pamīnt, stravechiul Adam lua īn stapīnire cosmosul, recunoscīnd o lume spirituala īn cer, o lume psihica īn zona intermediara a spatiului aerian si o lume carnala īn planul terestru, conceptie mistica ce corespunde īn ermetismul occidental Androginului primordial.

Aceasta notiune are meritul de a introduce īn simbolism o dualitate complementara ce-i explica ambivalenta esentiala.

Caci orice simbol e susceptibil de cel putin doua interpretari opuse care trebuie sa se uneasca pentru a obtine sensul lui complet. Aceasta ambivalenta poate fi remarcata chiar la nivelul vocabularului. īn ebraica, de exemplu, cuvīntul shet (sarpe) are doua sensuri opuse: de temelie si de ruina, ceea ce justifi-

50

ca cele doua sensuri ale caduceului ermetic. In latina cuvīntul altus īnseamna īnalt si adīnc, iar cuvīntul sacer īnseamna sfīnt si blestemat. Acest lucru s-ar putea traduce geometric printr-o linie dreapta a carei directie Verticala ar fi parcursa īn cele doua sensuri opuse - de sus īn jos si de jos īn sus - constatare ce-ar putea usura o definire a functiei simbolice.

Dar ceea ce ne opreste de la bun īnceput īn fata notiunii de ambivalenta nu este directia miscarii, ci calitatea diferita pe care o alaturam fiecareia dintre aceste directii. Caci orice gest facut de om este afectat de un coeficient considerabil de emotie si, prin urmare, fiecare zona a spatiului īn care se misca el e īncarcata, prin contaminare, de o calitate impresiva, potrivit cu placerea sau teama stfrnita de ea, cu obstacolele sau īnlesnirile pe care le prezinta. Exista aici un complex ereditar ce ne determina sa atribuim o valoare diferita dreptei si stīngii, celor aflate sus si celor de jos.

Daca, de pilda, īn traditia Occidentului, partea dreapta este activa si benefica, iar partea stīnga pasiva si "sinistra", cu totul altfel stau lucrurile īn vechea traditie chineza, īn care mīna dreapta era yin, adica feminina, pentru ca ea ducea alimentele la gura, īndeletnicire umila, īn timp ce mīna stīnga era yang, ca fiind inactiva.

Omul bilateral, al carui mers este un balans ritmat, īmparte astfel lumea īn doua jumatati opuse, dar complementare, ce reflecta disimetria miste-

51

rioasa a creierului, deopotriva anatomica si functionala, dat fiind ca emisfera stinga contine zona limbajului, iar emisfera dreapta supravegheaza actiunea muta a unei gīodiri, prin semn, imagine sau sunet.

Privind retrospectiv asupra speciei, aceasta polaritate dateaza cu mult īnaintea aparitiei regnului animal, de vreme ce e deja vizibila īn celula vie. Fara disimetria originara nu ar fi existat viata, asa cum a remarcat deja Pasteur, caci conditia aparitiei ei rezida īn echilibrul a doua forte opuse.

Psihotehnicienii, specialisti īn graf 444x2313e ologie si īn teste de caracter, recunosc semnificatia psihica diferita a directiilor spatiului. īntr-adevar, e cu totul remarcabil faptul ca ei au ajuns la aceleasi corespondente indicate de vechile traditii, desi uneori, atunci cīnd le adapteaza la domeniul specialitatii lor, ele ar putea parea extrem de reduse.

Pentru grafologi, suprafata orizontala a unei foi de hīrtie poate fi considerata drept planul īn care ar fi proiectata imaginea unui individ ce-ar trasa pe pagina cīteva rīnduri scrise. Putem recunoaste aici cele trei zone clasice ce se etajeaza de sus īn jos - spirituala, psihica si corporala.

īn mijlocul zonei mediane se afla, evident, centrul unificat al vietii interioare, constiinta eului. īn zona superioara, īn partea de sus īn stīnga e asezat domeniul spiritualitatii speculative si la dreapta cel al intelectualitatii active. īn zona inferioara, partea stīnga este atribuita instinctelor sociale de supunere si cea dreapta impulsurilor de initiativa si libertate.

52

Pe de alta parte, daca printr-o linie verticala separam zona mediana īn doua jumatati, cea stīnga, comandata de partea dreapta a creierului, ar parea consacrata trecutului, iar cea dreapta comandata de partea stīnga a creierului, viitorului. E, de altminteri, interesant de constatat ca reputatia proasta a stīngii poate fi explicata experimental. Ea si-ar afla originea īn traumatismul de la nastere, la care partea stīnga a fatului pare a fi mai expusa prin pozitia sa intrauterina.

E firesc ca orice miscare pornind din centru si care s-ar dirija spre dreapta sa se īndrepte catre o manifestare exterioara, īn timp ce spre stīnga s-ar refugia īn interioritate. Am putea spune deci ca stīnga ascunde īn ea partea ereditara si receptiva, latura sociala si conformista a individului, īn vreme ce partea dreapta i-ar revela originalitatea creatoare, vointa de expansiune. Iar orice gest s-ar spiritualiza ridicīndu-se si s-ar materializa coborīnd.

I s-ar putea obiecta acestei cinematici caracteriale faptul ca nu este aplicabila decīt scrierii limbilor occidentale trasate numai de la stīnga la dreapta. Nu este deloc asa. Pentru ca e foarte posibil sa testezi o traditie cu ajutorul scrierii sale. Popoarele semite, evreu sau arab, care scriu de la dreapta la stīnga īsi tradeaza astfel o reīntoarcere ancestrala permanenta, o fidelitate extraordinara fata de natura rasei lor, fata de unicitatea lor specifica ce merge pīna la intoleranta.

53

īn schimb, popoarele care, precum cel chinez, scriu de la dreapta la stīnga, dar de sus īn jos, domina ceea ce ar fi deosebit īn fidelitatea fata de natura rasei lor printr-o īntoarcere periodica la spiritualitatea lor originara si, de asemenea, la o tendinta pozitiva ce acorda o mai mare importanta rezultatului decīt metodei folosite pentru a ajunge la el. Nu putem spune ca o astfel de analiza contrazice marturia adusa de psihologia raselor.

Rezulta din aceasta expunere ca spatiul mitic pare sa joace un rol director īn privinta perceptiei noastre sensibile si a gīndirii noastre abstracte. Notiunile de sus si jos, de dreapta si stīnga, īnainte de a fi resimtite material, erau deja īnscrise īntr-un spatiu interior caracterizat de la origine prin manifestarea cosmosului si īn virtualitatea noastra. Vom trece īn revista tocmai diferitele conceptii traditionale privitoare la aceasta manifestare īn sensul simbolismului lor, de la cer pīna la pamīnt.

II Lumea celesta

Omul primitiv masura importanta adversarului sau a obstacolului īntīlnit dupa maretia acestuia, īn care vedea, ca si noi, un semn de forta. īn fata colosalei nemarginiri a naturii el trebuie sa se fi simtit dezarmat pīna la a simti īnainte-i teama si respect. Nimic nu trebuie sa i se fi parut ca depaseste transcendenta de temut a cerului, imuabil si inaccesibil, a

54

carui amenintare se ascundea īn spatele unui val de nori sumbri si iesea la iveala"īn timpul furtunilor abatute dintr-o data asupra lui īn strafulgerari tunatoare.

E firesc ca primele fiinte omenesti sa fi presupus ca dincolo de bolta īnstelata domnea o autoritate capricioasa pe care, pentru ca le ramīnea invizibila, s-au multumit sa o numeasca Preaīnaltul. Aceasta putere oculta era cu atīt mai misterioasa cu cit se transfigura īntr-o lumina stralucitoare ce anunta īn fiecare dimineata aparitia soarelui.

Semisfera celesta care domina aceste fiinte a fost comparata cu o cupola, cu un cos emisferic rasturnat, cu o bolta scobita deasupra pamīntului, cu un capac greu care le acoperea si le proteja totodata, dupa cum o sugereaza numele si mitul lui Uranus. Chiar si la popoarele numite civilizate cerul a fost reprezentat, de exemplu, prin umbrela de aur care-1 apara pe Buddha, prin parasolul suveranilor orientali, prin porumbelul Sfīntului Duh acoperind lumea cu aripile sale desfasurate ca o bolta si chiar prin baldachinul ce ramīne, el singur, īnaltat deasupra noului papa dupa alegerea acestuia īn conclav.

Neputinta bietului pamīntean de a se ridica deasupra planului terestru 1-a facut sa aiba o smerita admiratie fata de neamul īnaripatelor, capabile sa zboare liber si sa atinga empireul si poate chiar sa surprinda prezenta divina. Pasarile au fost deci considerate drept mesageri ai zeilor si toate manifestarile puterii spiritului le-au preluat aripile. Pasarile,

55

aripile si zborul au simbolizat starile superioare ale fiintei.

Penele care īnconjoara capul marilor sefi amerindieni arata autoritatea lor spirituala. Aripile puse de Hermes, mesager al zeilor, la calcīie, īl elibereaza de greutate, precum picioarele usoare ale sfintilor budisti, al caror mers poate deveni aproape aerian, sau mersul nemuritorilor daoisti ce ajuns astfel īn insulele Fericitilor. Privilegiul zborului extatic, al acestei ascensiuni īn spirit l-au primit īn somn anumiti oameni predestinati, precum Mahomed si Pitagora.

Legatura dintre pasari si cer a facut ca ele sa fie asemanate cu īngerii si sa li se atribuie limba angelica sau "solara" care este, pur si simplu, poezia, limbaj ritmat, menit sa usureze patrunderea īn starile superioare. Caci "īntelepciunea, spune Rgveda, este mai iute decīt pasarea", iar vorbirea, emanatie nevazuta a spiritului, este ea īnsasi īnaripata.

"Limbajul pasarilor" este o expresie coranica desemnīnd cunoasterea suprema. Eroii īnvingatori ai dragonului, acest monstru reprezentīnd fortele inferioare, si-au cucerit nemurirea virtuala si īnteleg limbajul pasarilor. E ceea ce i s-a īntīmplat lui Sigurd din legenda nordica sau Sfīntului Matei care īl asculta pe porumbelul Sfīntului Duh ce-i sta asezat pe umar si īi dicteaza revelatiile Evangheliei sale, asa cum īl vedem sculptat pe portalurile catedralelor, īngerul Buneivestiri, care, pe retablurile primitive, vine sa o vesteasca pe Sfīnta Fecioara, e

56

īnsotit de un porumbel, reprezentīnd un alt eu al sau, de vreme ce salutul lui e tot īnaripat (ave = fii sanatos - formula de salut, si avis - pasare). Un celebru om al spiritului, un persan, Farīd ed-DIn 'Attar, a scris chiar un poem de aproape 5 000 de versuri intitulat Mantie Utta'ir (Limbajul pasarilor) ce constituie cea mai lucida expunere a spiritualitatii sufiste.1

Albina, si ea īnaripata, al carei nume ebraic (debo-rah) deriva din aceeasi radacina ca si cuvīntul Verb (dbr), a fost uneori vazuta ca o picatura de lumina cazuta din soare īn zori de zi. Ea le-a picurat pe buze, īn somn, lui Platon si lui Pindar mierea inspiratiei poetice si a graiului īngerilor. De altfel, mierea, baza hidromelului, este o hrana a nemuririi, iar albina, iesind din nou la lumina zilei dupa iernatul ei īn stup, a devenit un simbol al reīnvierii initiatice.

Strapungīnd norii cu razele sale, reprezentantul eminent al spiritualitatii celeste este soarele, ce arata acest lucru, cu inima-i arzatoare īn centru si privirea patrunzatoare īn zenit.

Simbolul solar a fost de la īnceput adoptat de toti suveranii asiatici care au preluat de la el coroana de lumina, imitīndu-i splendoarea cu aurul si cu bijuteriile lor stralucitoare. Sfintii au avut si ei aureola lor, iar atletii īnvingatori la jocuri, cununa de lauri, simbol al nemuririi. Vīrfurile acestor cununi antice īnfatisau razele luminoase īn forma coamelor de berbec, animal

1 Tradus īn limba franceza de Garcin de Tassy īn 1863.

57

solar. Cornul, simbol al puterii si raza vizibila a inspiratiei, īi īmpodobea fruntea lui Moise, ceea ce Miche-langelo a respectat īntocmai īn celebra sa statuie.

Cultul solar a fost universal. Adorat sub numele de Osiris īn Egipt, de Baal īn Caldeea, de Mithra īn Persia, de Helios īn Rhodos, a devenit Apollo o data cu sosirea sa din Hyperborea īn Grecia, īnainte de a fi adoptat de Roma. El reprezenta inteligenta cosmica ce ilumineaza si, prin urmare, vegheaza asupra misterelor. Acestea aveau loc īn sanctuarul de la Delfī, al carui numea venea de la delfin, pestele lui Apollo. īn timpul celor sase luni cīnd soarele cobora īn noaptea polara, oracolul sau ramīnea mut. I se sarbatorea īntoarcerea o data cu revenirea zilelor frumoase. Frate geaman cu Artemis-Diana, nascuta īnaintea lui, de vreme ce noaptea lunara precede ziua, Apollon cel solar a ajuns sa se bucure de o cva-siomnipotenta cu functii multiple de ghicitor, de medic, de pastor, de muzician, de arcas. Cu o singura sageata a sa putea ucide sau vindeca.

Alte divinitati, precum Attis si Cybele, si-au asezat pe cap tiara trietajata, semn al dominatiei lor asupra celor trei trepte ale cosmosului, coroana suprema de care astazi numai papa se mai poate prevala, desi a renuntat sa o poarte.

Animalele ce au rolul de reprezentante eminente ale speciei lor sīnt solare, precum vulturul, regele vazduhului, leul, rege al desertului, toate īntruchi-pīnd maiestatea, curajul si dreptatea. Vulturul, a carui privire avea faima de a atinti soarele fara nici

58

o greutate, putea percepe īn mod direct lumina inteligibila, īn India, vulturul divin Garuda, stralucitor ca focul, era animalul de calarie al lui Visnu si īntruchipa un stadiu transcendent de spiritualitate.

Lebada, alta pasare solara, īl īnsotea pe Apollo īn migratiile sale hibernale īn Hyperborea si unea astfel tinuturile nordice si mediteraneene. Faimosul "cīnt al lebedei" este un aspect al "limbii pasarilor" si, etimologic, izomorf al vorbirii. īn India, lebada (haina) este animalul de calarie al lui Brahma si al lui Varuna si cloceste Oul Lumii (brahmanda) pe apele primordiale.

O alta pasare solara, phoenix, denumirea greceasca pentru benu egiptean, e identificata cu bītlanul purpuriu. Se credea ca aceasta pasare mitica renaste din propria-i cenusa si de aceea simboliza īnvierea.

Simbolismul solar al leului este prea cunoscut pentru a mai insista asupra lui. Deoarece una din functiile regale este justitia, e firesc ca tronurile suveranilor sa fi fost īmpodobite cu lei si ca justitia ecleziastica sa fi fost adesea īmpartita īntre leii de piatra ce īncadrau portalul unor biserici. Mai surprinzatoare este asocierea dintre lup si Apollo Lykeios ca urmare a unui joc de cuvinte īntre lykos, lup, si lyke, lumina. Lupul avea reputatia de a vedea limpede noaptea.

III Centrul si axul lumii

Ideea de centru simbolizata de soare este punctul de plecare pentru o īntreaga sinteza ideologica ce

59

trebuie alaturata ideii de grup, definite de noi īn prima parte a studiului. Ideea de centru este, īntr-adevar, aceea a unui grup de situatii surprinse īn extensiunea lor universala, fapt ce presupune coincidenta opuselor si echilibrul contrariilor. Ambivalenta īnsasi nu este decīt cel mai mic dintre grupurile posibile, redus la dualitatea a doua lucruri complementare.

Reprezentarea geometrica a centrului este punctul din mijlocul cercului pe care 1-a generat. Reprezentarea lui geografica īn diferitele traditii īi atribuie situari evocatoare: Tarīm Sfint, Tarīm al nemuririi, Tarīm pur, Tarīm al fericitilor, Tarīm al celor vii, sfīntul Palat, Palatul interior, salas al Alesilor... Este Invariabilul Centru al chinezilor, butucul rotii cosmice, templul Sfīntului Duh. Poate fi o gradina, precum Paradisul, un oras, precum Ierusalimul ceresc, o pestera, precum Agarttha, o insula precum Atlantida, un munte precum Meru, un ombilic de piatra ca Omphalos sau, mai simplu, polul globului, din perspectiva terestra sau, din perspectiva individuala, eul fiecaruia.

Cercul este dezvoltarea centrului sub aspectul sau dinamic, īn timp ce patratul īl reprezinta sub aspectul static. De aceea cercul simbolizeaza cerul, asa cum o exprima cele trei incinte circulare ale Ierusalimului ceresc, īn timp ce patratul simbolizeaza pamīntul, si aceasta pentru ca Paradisul terestru este patrat.

īn traditia islamica tronul divin este un cerc al carui īnconjur īl face Mahomed īn timpul īnaltarii

60

sale nocturne. In India, tronul lui Visnu este un lotus īn forma de rozeta. Acest simbolism asaza tronul printilor deasupra pamīntului si, daca odinioara, īn Extremul Orient, regii erau purtati pe umeri precum regii franci pe scut, sau, chiar si astazi, ca papii pe sedia gestatoria, este pentru ca, o data deveniti personaje cvasidivine, ei nu mai trebuiau sa atinga pamīntul. E ceea ce li se īntīmpla uneori eroilor din zilele noastre, purtati īn triumf de entuziasmul popular, fara ca originea acestui obicei sa fie cunoscuta de practicantii lui.

Daca pamīntul e caracterizat de patrat e pentru ca soarele īi fixeaza axele datorita punctelor extreme ale traiectoriei sale, ceea ce īi divide īn patru parti, fiecare reprezentīnd un anotimp si, totodata, unul dintre punctele cardinale. Acele māndala tantrice, de pilda, care sīnt niste suporturi pentru meditatie din punctul de vedere al imaginilor geometrice, alcatuite fiind din cercuri si din patrate concentrice, asociaza astfel cerul si pamīntul, adica īntregul cosmos. De altminteri, īn magia ceremoniala, trasarea unui cerc maxim stabileste o limita de protectie īmpotriva influentelor nefaste. Iar dansul circular al dervisilor rotitori este un mod de-transfigurare spirituala.

Cele doua linii perpendiculare trasate de diametrele unui cerc sau de axele unui patrat formeaza o cruce, simbolul geometric cel mai general. īn toate traditiile ea reprezinta Omul universal identificat cu Adam Qadmon si cu Androginul primordial.

61

īn planul orizontal crucea reprezinta extinderea omului īn toate directiile individualitatii sale. īn sensul vertical ea leaga treptele ierarhice ale stadiilor superioare spre care poate el sa tinda. Axul central ce uneste aceste stadii de la cer la pamīnt, e reprezentat printr-un mare numar de simboluri: copacul, muntele, lancea, coloana, toiagul, stīlpul bunatatilor*, stīlpul cosmic, scara, treptele, obeliscul, clopotnita, sageata, falusul, piramida, betylul, frīnghia, ompha-los-ul, lantul, firul... Am īnsirat īnadins aceasta litanie pentru a pune īn lumina din nou ideea de grup sugerata de ea si totodata gestul unic ce le reuneste si le defineste de-a lungul unui ax ideal care poate fi parcurs īn cele doua sensuri opuse.

Muntele simbolizeaza īn acelasi timp centrul si axul universului. Exista, de altfel, īn orice ascensiune un fel de purificare naturala, de spiritualitate spontana pe care, cred eu, o cauta Nietzsche prac-ticīnd alpinismul la Sils-Maria, iar Daumal, creīndu-si Muntele Analog. Locurile īnalte au fost primele etape ale acestui urcus catre piscuri, asa cum o arata episodul biblic cu Moise primind Tablele legii pe muntele Sinai. Cum fiecare tara īsi are propriul centru, numele muntilor sacri variaza dupa traditii, continuīnd sa raspunda īnsa aceleiasi functii. E vorba de Olimpul grecilor, Alburz al

* fi. mat de cocagne, stīlp īn vīrful caruia sīnt agatate premii pe care doritorii trebuie sa le ia catarīndu-se pe stīlpul frecat īn prealabil cu sapun (N. t).

62

persilor, Tabor al evreilor, muntele Qaf al musulmanilor, Potala al tibetanilor, Muntele Alb al cel-tilor, Meru al indienilor, K'uen-luen al chinezilor. Putem spune chiar ca īn inima fiecarui sat clopotnita, turnul-clopotnita, donjonul raspund aceleiasi nevoi de ocrotire providentiala.

Atunci cīnd lipsea, muntele era imitat prin ridicarea unei gramezi de pietre, un "cairn", un tumu-lus, o piramida, un ziggurat la Babilon, un templu-munte īn tara khmerilor, sau o pagoda budista cu noua etaje īn China. Pietrele īnaltate, betyli sau menhiri, sīnt īn aceeasi masura receptacole ale inspiratiei divine ca si Omphalos-ul de la Delfi, līnga care profetea Pythia.

Cea mai raspīndita varianta a centrului axial este copacul, caruia civilizatiile preelenice i-au consacrat un cult. Acesta e stejarul īn Galia, teiul īn Germania, frasinul (Yggdrasil) īn Scandinavia, mesteacanul īn Siberia, maslinul īn tinuturile islamice, smochinul indian īn India, bambusul īn Japonia. Fara a uita, cu acceptiuni mai restrīnse, salcīmul masonic, migdalul ebraic, salcia chinezilor, dafinul lui Apollo si vīscul druizilor.

īnfipt īn mijlocul universului sau īntr-un centru ce-i tine locul, arborele cosmic, ca si stīlpul sacrifi-cial din India, īnlesneste comunicarea dintre cer si pamīnt. Verticalitatea copacului, verdeata lui permanenta sau reīnnoita la trei niveluri - al radacinilor, al trunchiului si al frunzisului - pun īn legatura lumile celesta, aeriana si uraniana. Seva lui

63

este un fel de roua din adīnc, iar fructele sale, mere ale Hesperidelor sau din gradina Edenului, sīnt hrana a nemuririi. Asa cum o spune Dante "Dell'albem che vive della cima" (Paradiso, 18, 29)1. Ceea ce traduce imaginea ezoterica a copacului rasturnat, avīnd drept radacini frunzisul si drept frunzis radacinile si care se poate hrani astfel cu roua cerului.

Cea mai importanta tema arboricola este aceea a arborelui vietii, strajuit īn aria iraniana de doi pauni asezati fata-n fata, reprezentīnd dualitatea cosmica. O fīntīna, simbol al unei vesnice reīntineriri, scalda uneori baza arborelui si se revarsa, despartindu-se īn patru fluvii care curg īn cele patru directii ale spatiului, īn Biblie, cei doi pauni au fost īnlocuiti prin pomii cunostintei, binelui si raului ce strajuiesc arborele vietii, triplicitate a carei echivalenta cabalistica o constituie arborele sephirotic cu trei brate.

Cīnd īn constructia edificiilor piatra a īnlocuit, īntr-un tīrziu, lemnul, coloana din piatra cioplita a devenit, la rīndu-i, simbol axial. Cosul-ornament din frunze sculptate care īnconjoara capitelul se trage din vechea legatura vegetala ce strīngea īntr-un manunchi deschiderea florala a tulpinilor.

Scara mobila este o alta reprezentare a axului, ca si scara fixa. Cunoastem īn aceasta privinta scara lui Iacob pe care urcau si coborau īngerii. Scara mistica.

1   "A pomului prin crestet traitorul"  (trad.  George Cosbuc) (N. £).

64

avīnd trepte care marcau etapele unei īnaintari spirituale exista īn budism si era deja prezenta īn Cārtea egipteana, a mortilor.

Frīnghia este un alt simbol foarte vechi al ascensiunii. O data cu ea intervine o notiune mai complexa, diferita de a axului si anume aceea a nodurilor corespunzatoare diferitelor trepte ale scarii si facute pentru a fixa o stare, favorabila sau nu. īntr-adevar, īn Antichitate si īnca si acum īn Islam, ornamentele īn forma de nod, de tresa, de tor-sada sau de īmpletitura sīnt talismanuri pazitoare si aparatoare. Desfacerea acestor noduri se poate īnfaptui, totusi, printr-o experienta care e un rit de realizare al Yoginilor. īntr-adevar, a desface un nod īnseamna a purcede la o eliberare ce trebuie sa fie īndeplinita īn ordinea exact inversa celei ce a permis realizarea acestui nod. Etimologic, este singurul deznodamīnt (fr. dSnouemenf) adevarat care consta īn a trece prin lat (fr. noeud coulant) fara a fi prins īn el. Daca Alexandru a retezat dintr-o lovitura de sabie faimosul "nod gordian" care lega jugul de atelaj la plugul lui Gordias, fost plugar, devenit rege ar Frigiei, aceasta pseudo-victorie a regelui macedonean, a castei cavalerilor, i-a grabit sfīrsitul. Caci, desi a cucerit Asia, a pierdut-o imediat, pentru ca apoi sa moara pe drumul de īntoarcere.

Dintre toate simbolurile axei, bastonul e, poate, cel mai general si mai bogat īn descendenta. īncepīnd cu bīta ciobanului, cu toiagul pelerinului si ptaa la bas-

65

tonul de maresal, el confera autoritate si demnitate. Este cīrja episcopala, cnutul boierului, cravasa calaretilor, bastonul filfizonilor, bagheta samanului si, nu mai putin, coada de matura a vrajitoarei medievale, daca facem sa intervina aici notiunea de ambivalenta.

Mai este si toiagul brahmanic cu spirala dubla ce aminteste de caduceul lui Hermes, īn jurul caruia se īncolacesc, īn sensuri opuse, doi serpi reprezenttod echilibrul polarizat de doua curente cosmice.

Sceptrul, atribut regal, este o alta specificatie a bastonului si un simbol al axei, asa cum este si regele īnsusi, īn calitatea sa de intermediar īntre cer si supusii sai. Functiile sale esentiale īi impun stabilirea pacii si dreptatii, reprezentate prin spada si balanta. Limba acesteia, ca si spada, e un simbol al axului.

Sageata singura, alt simbol axial, presupune strapungerea si deschiderea unui orificiu pe unde poate strabate lumina si, prin urmare, gīndirea. Astfel, ea apare ca element terminal al semnului zodiacal al Sagetatorului, format din trei entitati, calul, omul si sageata, ce arata clar o īnaintare īn cucerirea celor trei stadii.

Rrul este un simbol īnvecinat cu frīnghia, dar sub o forma mult mai complexa, deoarece a fost utilizat la tesut, reprezentīnd īn Antichitate urzeala Universului. Furca si fusul, pe care firul se īnfasoara si se desfasoara, erau semnele destinului, asezate īn mīinile marilor zeite, Moirele sau Parcele, ce lucrau cmtīnd, precum sirenele. Cea mai batrīna, Lachesis,

66

torcea, dar īn mīinile sale firul apartinea deja trecutului. Mijlocia, Clotho, desfasura firul prezentului, iar mezina, Atropos, mīīiuia foarfecele fatal care avea sa taie firul īn viitor. Hesiod le atribuia Noaptea ca mama, iar Platon, Necesitatea. Aceasta trinitate de temut era considerata nefasta si poate ca astfel se explica de ce īn anumite initieri feminine tesutul ritual era asimilat cu īnsingurarea noptii si a iernii, īn timp ce munca la cīmp, īndeplinita ziua si vara, le era rezervata barbatilor.

Firul de urzeala, element imuabil, leaga lumile si starile, īn vreme ce firul de bateala, mereu īn miscare, desfasoara destinul conditional al fiecaruia. Acel du-te-vino al suveicii reprezinta pentru daoisti alternanta vietii si a mortii, inspiratia si expiratia, ce simbolizeaza īn Rgveda ritmul vital. īn Upanisade firul este deopotriva atman = sinele si prana - suflul. siragul de perle este īnlantuirea lumilor legate prin atman. Firul ce se-nfasoara pe vīrtelnita evoca roata si aspectul ei dinamic. Roata este un simbol al lumii, ca si alte imagini florale sau circulare, trandafirul, lotusul, ce le vom īntīlni mai departe si a caror īnflorire reprezinta dezvoltarea manifestarii.

Dar roata simbolizeaza si creatia devenirii, contingente si perisabile, ciclul neīntrerupt al reīnnoirii. "Lumea este o roata īn roata, a spus cardinalul de Cusa, o sfera īntr-o sfera."

Roata, cu butucul si axul sau, este si un simbol solar, central adica. Ea e animata de cakravartin-ul

67

hinduist, cel ce misca roata, stapīnul spatiului si al timpului. īn vreme ce discul simplu este un atribut al lui Visnu, roata carului, atribut solar cu 8, 12 sau 30 de raze, al carei butuc este un centru imobil, e īn egala masura si Rota Mundi a rozicrucienilor. Cel ce, asezat īn centru, face sa se īnvīrteasca roata este, potrivit diferitelor puncte de vedere, fie Omul universal, fie Suveranul, sau, pentru budisti, Buddha īnsusi care pune īn miscare Roata Legii, aceasta putīnd fi apropiata de altminteri de Roata Norocului occidentala.

IV Mediatorii elementari: foc, aer, apa

Aceste trei elemente simbolizeaza influentele primite de pamīnt de la focul cerului sub forma de lumina si de caldura, īn vreme ce vīntul si ploaia depind de spatiul intermediar.

Lumina este manifestarea vizibila a lumii infor-male, ea īnsotind toate teofaniile. Dupa Cabala, radiatia ei a creat cuprinsul lumii, ca o vibratie ordonatoare a haosului, ceea ce Facerea lamureste prin acel Fiat lux divin, aparitie a luminii care, la īnceputul Sfintei Evanghelii dupa Ioan, anunta Cuvīntul.

Aceasta porunca divina ce desparte lumina de umbra (contopite la origine) manifesta puterea creatoare, ascunsa īnainte īn noaptea incognoscibilului. Lumina solara se identifica astfel cu spiritul iar iluminatia ei cu cunoasterea directa, īn vreme ce lumina lunii este numai rationala si reflectata.

68

Dupa sufīsti, inima omului se aseamana cu un felinar de sticla īn care se gaseste constiinta lui cea mai secreta, sub forma'unei lampi aprinse de lumina spiritului. Simbolistica romana a ilustrat aceasta iluminare interioara pe timpanul bisericilor, printr-o statuie a lui Cristos, aflat īntr-o migdala sau man-dorla, īn jurul careia straluceste o vibratie de raze luminoase. E ceva ce s-ar putea apropia de traditia ebraica unde e numit luz (sau migdala) acest sīmbure de nemurire si e ceea ce mitologia greaca a tradus prin crearea mitului lui Attis, nascut de o fecioara care 1-a conceput dintr-o migdala. īnflorirea precoce a migdalului, nascut dintr-o tīsnire falica a lui Zeus, anunta reīnsufletirea primavaratica a naturii.

Aceasta aureola a mandorlei este comparata uneori cu un curcubeu, puntea de lumina care uneste pamīntul cu cerul si cerul cu pamīntul, usurīnd trecerea din lumea sensibila īn lumea supranaturala. Acest curcubeu este scara cu sapte culori pe care a coborīt pe pamīnt Buddha, numit el īnsusi cīteodata Marele Pod. īn Grecia, curcubeul este esarfa lui Iris, mesagera a zeilor, iar īn India este arcul cu care Indra īsi azvīrle sagetile de ploaie sau de foc. īmparatii romani si papii au fost numiti pontifi tocmai pentru ca erau supraveghetori de poduri, mijlocitori īntre cer si pamīnt.

Curcubeul simbolizeaza si probele de initiere eliberatoare, asimilate cu trecerea pe o punte īngusta si de temut, redusa la o muchie mai subtire decīt un

69

fir de par si mai taioasa ca o sabie, asa cum e descrisa īn Islam puntea Statoare īngaduie intrarea īn Paradis.

Cultul focului deriva din natura spirituala a luminii. Dateaza din preistorie si are un simbolism polivalent. Pentru a-i īntelege coerenta īnlauntrul varietatii lui, putem lua ca exemplu divinitatile hinduiste reprezentind diferite aspecte ale sale: Agni, care este iluminatia inteligentei; Indra, care azvīrle sagetile fulgerului si ale puterii sale; Surya, soarele care īncalzeste lumea. Cīt despre Agni, el nu e numai spiritul ce lumineaza, ci si vointa cuceritoare, asprul razboinic care distruge, fiind asadar deopotriva generator, purificator si distrugator.

Focul purificator īnaltat pe altarul holocausturilor a īnsotit īntotdeauna īnscaunarile si ordaliile. El a dat numele serafimilor, cuvīntul īnsemnīnd "cei incandescenti". El a coborīt īn ziua de Rusalii, ca limbi de foc deasupra capetelor apostolilor si tot el 1-a ridicat la cer pe Ilie īntr-un car de flacari.

Fulgerul focului celest este simbolizat prin securea de piatra cu dublu tais a lui Parasurana, piatra care e, de altfel, un meteorit. Simbol al fulgerului este si ciocanul lui Thorr scandinav, vajra lui Siva si Indra, fulger si diamant deopotriva, sageata de aur a lui Apollo hiperboreanul, sabia Sfīntului Mihail, tridentul lui Neptun, care devenise deja īn India arma lui Siva, cu cei trei dinti ai sai reprezentīnd timpul triplu (trecut, prezent, viitor) si

70

cele trei niveluri ale manifestarii universale si care a devenit apoi triplul giuvaer al budismului.

īn tinuturile Islamului, īn timpul predicii, khitab-vl tine o sabie de lemn ca simbol al puterii cuvīntului; tot astfel, o sabie cu doua taisuri, simbolizīnd Cuvīntul, iese din gura lui Yahve, īn reprezentarile sale din unele miniaturi romane.

īn Tibet, vajra īntruchipeaza fulgerul, simbol al manifestarii active a cerului si reprezinta metoda opusa doctrinei reprezentate prin clopotel. Acelasi lucru īl exprima formula latineasca a oricarei initieri īn cunoastere, cunoastere obtinuta mente et malleo, cu mintea si ciocanul.

Caldura pe care o produce focul īn contact cu materia a devenit flacara spirituala a oricarei experiente si a fost asezata de alchimistii daoisti īn creuzetul interior al omului, īn centrul inimii sale, localizat anatomic īn plexus-ul pe buna dreptate numit solar. Deoarece focul are functia de a purta tot ce aprinde de la o stare ordinara catre starile superioare, tantrismul asimileaza acest foc cu ascensiunea energiei kundalinl de-a lungul centrilor coloanei vertebrale, pe care o mistuie transformīnd progresiv energia seminala īntr-o trezire a spiritualitatii. Dar focul poate sa se coboare si sa se preschimbe īn pedeapsa, asa cum o dovedeste Lucifer, īngerul purtator de lumina ajuns printul focului subteran.

Aerul este elementul propriu lumii intermediare, mediator īntre cer si pamīnt, īntre foc si apa. Este

71

mediul īn care se manifesta suflul divin, identic Cuvīntului tīsnit din gura lui Yahweh o data cu suflul narii sale si reprezentīnd puterea creatoare si conservatoare a vietii. īn India aerul este reprezentat prin zeul Vayu, suveran al domeniului subtil, care calareste o gazela, animalul cel mai iute, si poarta un stindard fluturīnd īn vīntul celor opt curenti cosmici. Acestia sīnt īn legatura cu cele opt directii ale spatiului ce-i definesc, pentru ca octogonul este figura intermediara īntre patratul terestru si cercul celest. si la Atena Turnul Vīnturilor* avea opt laturi corespunzatoare simbolismului octavei. Aerul este o emanatie a suflului spiritului (ruah), care īn Facere pluteste peste apele primordiale pentru a le separa si pentru a crea lumea. Poate fi apropiat de hamsa Vedelor, divina lebada care, pe aceleasi ape, cloceste Oul Lumii.

Vayu, care uneste ca un fir (sutra) lantul lumilor, este o emanatie a lui Ătman, suflul spiritului universal. Universul fiind tesut din firul lui Atman, omul e tesut din cele cinci sufluri ale celor cinci simturi ale sale, pentru ca circulatia lor, asociata fortei kundalinl tantrice si embriologiei daoiste nu trezeste numai simpla respiratie obisnuita, ci unifica toate energiile vitale. Stapīnirea lui prana, pe care o urmareste yoginul, o antreneaza si pe aceea a mentalului, a energiei seminale si a respiratiei subtile.

* Tumul Vīnturilor - mic monument ortogonal, construit de Andronicos (sec. I a. Chr.), existent si azi la Atena, avīnd initial destinatia de orologiu hidraulic. (N. t.)

72

Atunci cīnd suflul divin a separat apele primordiale īn posibilitati informale superioare si formale inferioare, norii, roua si ploaia au aparut ca niste binecuvīntari. Pentru ca apa primita de pamīnt e izvor de viata. Ea reprezinta infinitul posibilelor, promisiunile de evolutie, dar si toate amenintarile de disolutie. A te cufunda īn ape īnseamna a te īntoarce la origini. īn India, apa este forma substantiala a materiei prime, a acelei prakrti originare, īn vreme ce lumea viitoare se odihnea pe fundul oceanului primitiv.

Spiritul sfīnt e izvor de apa vie. Imersiunea īnseamna regenerare. Botezul este o a doua nastere si orice cult a īnflorit īntotdeauna īn apropierea unui izvor. īn Biblie, puturile, izvoarele si fīntīnile joaca un rol esential, de loc sacru īn care se produc īntīīniri providentiale, se īnfaptuiesc uniunile, aliantele si pactele.

Luna e asociata cu apa, asa cum este soarele cu focul. Stralucind cu o lumina indirecta, ea este simbol de dependenta si de reīnnoire prin reaparitia sa periodica. Ea masoara timpul, pe cel al saptamīnilor si al lunilor, dupa ciclul sau propriu si unifica ritmurile heterogene a caror analogie le apropie de al sau. Regleaza fenomenele fertilitatii si vegetatiei.

Ea a fost primul mort, asa cum o arata disparitia ei de pe cerul nocturn de-a lungul celor trei zile ale reīnnoirii sale. Sufletele moarte trebuie sa treaca prin globul ei, salas al divinitatilor lunare, Isis, Astarte, Artemis, Lucina, Hecate si Persephona, ce

73

sīnt deopotriva divinitati htoniene. Ea simbolizeaza cunoasterea indirecta, discursiva si rationala īntruchipata de burnita, pasarea nocturna a Minervei. īn India, globul lunii este capatul Caii Stramosilor, īn care disolutia formelor vechi lasa loc viitorului. Fapt ce poate fi apropiat de rolul transformator al lui Siva, a carui emblema este chiar o semiluna.

Semiluna este, de altfel, reprezentarea cea mai obisnuita a lunii, fiind asimilata cu o cupa si cu orice alt vas ce contine promisiunile unei īnnoiri, precum arca lui Noe plutind pe apele Potopului si īatruchipīnd jumatatea inferioara a Oului Lumii, ce ar avea drept complement superior bolta cereasca. Semiluna e si litera nun care īn araba īi ia forma. īn traditia islamica aceasta litera simbolizeaza pestele īn care a fost īnchis pentru cītva timp Iona, precum Noe īn arca, īnainte de a fi eliberat. Cīt priveste semnificatia ei, semiluna reprezinta īnvierea, datorita ritmului mensual al transformarilor lunare, īn Cabala ebraica, litera nun este legata īn aceeasi masura si de ideea de renastere.

Cel mai general simbolism al cupei ar fi acela al unui vas al abundentei care ar aduna apa din cer si laptele din staul matern - comparabil chiar el cu o cupa. Sa mai adaugam ca anumite fructe zemoase, ce pot fi privite ca niste cupe naturale pentru potolirea setei, dovleacul, chitra, portocala, pepenele verde sīnt, pe deasupra, pentru daoisti, simboluri ale fecunditatii, din cauza numerosilor sīmburi, seminte ale unei rodiri viitoare.

74

Un simbol legendar al cupei este acela al Graalului, vasul Cinei celei de Taina, cel ce-a adunat sīngele lui Cristos pe Cruce si care a devenit astfel potirul tuturor liturghiilor si omologul tuturor inimilor. Fapt confirmat de hieroglifa egipteana a inimii, care īnfatiseaza o cupa. īntr-adevar, inima este prin traditie centrul fiintei, izvorul inteligentei intuitive, īnainte de a deveni cel al sentimentului. Prin ritmul ei, e stapīna timpului. īn India ea e locuinta lui Brahma si īn Islam, tronul lui Dumnezeu. Cu ocazia īmbalsamarii unui corp, īn timpul ceremoniilor funerare din vechiul Egipt, inima era singurul organ lasat intact īn corpul mumiei.

Cīnd Coranul vorbeste despre spiritul divin insuflat lui Adam, e vorba, de fapt, despre inima, asa cum o spune poetul El-Jīlī, caci pentru sufisti viziunea spirituala este comparata cu "ochiul inimii".

Graalul, care este un vas (grasale), e si o carte (gradate), deopotriva revelatie spirituala si viata organica, dogma si ritual. Potrivit unei vechi traditii, Graalul ar fi fost cioplit dintr-un smarald cazut de pe fruntea lui Lucifer īn momentul prabusirii sale, semn ce poate fi apropiat de urna, excrescenta simbolica pe care Siva si Buddha o purtau pe frunte īntre sprīncene si care reprezinta sensul eternitatii, pierdut de Lucifer chiar īn clipa decaderii lui.

Masa rotunda, pe care sta asezat Graalul, aduce aminte de piatra Sfīntului Mormīnt si de prototipul tuturor altarelor. Ea este īntruchiparea unui centru

75

L

spiritual si, īn jurul cercului zodiacal ideal conturat de aceasta masa, cei doisprezece apostoli au luat locul celor douasprezece semne din bestiarul astrologie, acolo unde mai tīrziu vor fi asezati cei doisprezece cavaleri ai Graalului. Cercul zodiacal este o imagine a boltii ceresti, īn timp ce Cartea Pazita a Islamului este proiectia ei terestra, locul substantei manifestate, pe care qalam, pana divina īnscrie soarta vietilor noastre.

La fel ca toate cochiliile marine, scoica este un simbol acvatic si lunar. Universal asimilata cu organul genital feminin, ea sta la originea mitului Afroditei Anadyomene (sau iesita din mare), cea nascuta dintr-o scoica de mare.

Perla, fruct al cochiliei, imagine, ca si migdala, a unei picaturi de sperma sau de roua cazute din cer simbolizeaza forta generatoare si energia cosmica, de unde roiul sau īn riturile de renastere sau de īnmorrnīfttare. Scoica marina, din cauza straniului si misteriosului vuiet pe care-1 emite cīnd o apropiem de ureche, a fost considerata drept receptacolul si originea sunetului. Calugarii tibetani īi foloseau rezonanta neīntrerupta pentru a-si scufunda mentalul si a percepe sunetul natural al lumii.

Dat fiind ca sunetul si perla sīnt conservate īn scoica, aceasta era vazuta īn Tibet ca un complementar pasiv al lui vajra (fulgerul) activ, jucīnd astfel rolul clopotelului, el īnsusi analog cu o cupa rasturnata, a carui limba ar fi perla. Acest comple-76

mentarism era recunoscut si īn China, unde se folosea o scoica mare pentru a "trage" apa din luna, īn vreme ce o oglinda de metal trebuia sa "traga" focul din soare.

Prin dezvoltarea logaritmica a spirelor sale, stabilita de Numarul de Aur si care controleaza cresterea celor vii, forma helicoidala a scoicii i-a transmis spiralei simbolismul sau.

Spirala plana evoca traseul labirintului, adica al īntoarcerii la centru. Spirala dubla reprezinta cele doua miscari complementare, evolutiva si involu-tiva, ale vietii si mortii. E totodata si dubla īnfasurare a sarpelui caducenlui, dubla elice din jurul toiagului brahmanic, dubla miscare efectuata de nSdis īn jurul arterei centrale susumna, miscarea alternativa practicata de deva si asura īn timpul smīntīnirii Oceanului de Lapte (amrita), miscarea de du-te-vino a aprinzatorului cu arc ce produce focul prin frecarea lemnului. E un simbolism ciclic care se īntīlneste cu acela al rotii - reprezentate si prin cele doua spirale īncrucisate, formīnd svasdca.

Dar sa nu parasim apa necesara vietii si anterioara nasterii lumii. Potrivit unui mit hinduist, lumea ar proveni dintr-un ou (brahmanda) purtat pe ape si clocit de o lebada (harhsa). Aceasta idee a unui ou cosmic, germen al manifestarii, se regaseste si īn alte cosmogonii, de pilda īn oul expectorat de Kneph-ul egiptean si de dragonul chinezesc, īn oul Dioscurilor,'clocit de Leda īn urma unirii sale cu o lebada. O īntīlnim si īn cosmogoniile dogonilor si

77

ale bambarasilor. īn unele morminte din Beotia, ca simboluri ale nasterii si īnvierii, s-au gasit oua asezate īn mīinile imaginilor lui Dionysos. si astazi īnca, oul pascal este un simbol al īnvierii lui Cristos si al renasterii primavaratice a naturii. īn acest ou, sferic ca si Androginul platonician, se gasesc īn stadiul de īnvelire cerul si pamīntul, nemanifestate īnca, si care si-au facut aparitia atunci cīnd oul s-a crapat īn doua jumatati, printr-o operatiune analoaga polarizarii Androginului. Acest ou continea multiplicitatea fiintelor īntr-un germene, numit īn Vede Embrion   de  Aur   (hiranyagarbha),   simbol   al potentialitatii universale.

Dupa bipartitia acestui ou, actiunea cerului nu a mai fost perceputa direct, de vreme ce stralucirea soarelui, de nesuportat, nu a mai putut fi privita decīt īn imaginea sa inversata de pe suprafata apelor. Luna, care si ea reflecta razele solare, poate oferi numai o imagine indirecta a lor, īntr-o reflectare marcata de un caracter iluzoriu, redusa la o speculatie rationala, caci a specula (fr. spSculer) īnseamna a observa cerul cu ajutorul unei oglinzi (speculum). Manifestarea se arata deci ca o reflectare inversata a Principiului, al carui simbol e imaginea sa aparuta la suprafata apelor. E ceea ce exprima sufistii cīnd spun ca universul este un ansamblu de oglinzi īn care Esenta se contempla sub īnfatisarea tuturor formelor. īn Japonia, de pilda, īn toate sanctuarele shintoiste, se gasesc oglinzi solare asa cum īn bisericile noastre se afla cruci.

78

Realizarea posibilitatilor continute īn Oul cosmic se īnfaptuieste datorita unei actiuni solare īn profunzime, reprezentata īn diferitele traditii prin deschiderea unei flori, lotus, trandafir, crin, la suprafata apelor, plan de reflexie a razei celeste, īn care are loc trecerea de la universal la particular si invers.

Floarea este aici un simbol al principiului pasiv. Potirul ei e asimilat cupei ce primeste ploaia si roua cereasca. Deschiderea acestuia la suprafata unei ape statatoare īn cazul lotusului, sau īntr-o gradina, pentru trandafir, reprezinta ecloziunea si dezvoltarea īntregii manifestari.

Floarea, ca receptacol orizontal si pasiv este complementul simbolurilor verticale si active, cele ale actiunilor celeste, precum lancea lui Longin, din care picura sīngele lui Cristos īn potir, īn cursul ceremoniei Graalului, sau precum sīngele lui Adonis ranit de coltul unui mistret, ce da nastere unei flori de anemona purpurie. īn Antichitate "gradinile lui Adonis" īntruchipau īnflorirea reīnnoirii de primavara.

Lotusul, rasarit din īntunecimea apelor statatoare, īsi desfasoara pe suprafata lor cele opt petale ale corolei sale, īn cele opt directii ale spatiului. Bobocul lui poate fi asimilat cu un ou care se deschide prin ecloziunea florii. Iconografia hinduista ni-1 arata pe Visnu dormind la' suprafata Oceanului originar, īn timp ce din ombilicul sau creste un lotus īn care sta asezat Brahma. India face

79

de altfel distinctia īntre un lotus roz (padma), emblema solara, si un lotus albastru (utpala), emblema lunara. Celebra invocatie: "Oh, giuvaerul din lotus!" (om! mani padme) exprima glorificarea divinului īn receptacolu! lui dharma cosmic.

Trandafirul persan corespunde lotusului hinduist si chinez. īn iconografia crestina, el este potiriul care a adunat sīngele Mīntuitorului, cu alte cuvinte īntruchipeaza sfīntul Graal, identificat el īnsusi cu inima lui' Cristos, fapt ce indica deslusit sensul emblemei rozicrucieniīor. E un simbol de regenerare, iar cei vechi asezau īntotdeauna trandafiri pe morminte. Hecate, ce domnea īn Infern, era reprezentata ca fiind īncununata de trandafiri.

Astfel, putem considera lumea un pamīnt sfīnt īn mijlocul Oceanului cosmic, o insula īn centrul careia s-ar īnalta un munte, el īnsusi dominat de un arbore sacru. La radacina arborelui curg izvoare si īntregul acestui loc privilegiat poate fi socotit drept cea dintīi imaginare a unui spatiu rezervat, adica a unui templum, a unui templu.

Aceasta imagine redusa a cosmosului, aceasta lume īn mic, poate fi īnlocuita si prin palatul suveranului din mijlocul lacului sau ori printr-un castel īn mijlocul santurilor sale sau printr-o gradina pe care cauta sa o reconstituie gradinile persane sau japoneze, gradinile interioare ale caselor musulmane, curtea mīnastirilor, toate aceste imagini ale

80

unui paradis regasit. si tot ele sīnt īnlocuite simbolic de cele mai frumoase covoare persane, cu rasadurile lor de flori, cu havuzul lor central, cu paunii asezati fata-n fata si cu arborele vietii.

Mediatorii cosmici: planete, numere si culori

Planete. - Astrii, stelele si planetele au jucat un rol simbolic cu atīt mai important cu cīt, īnvestite fiind cu caracterul sacru a tot ceea ce are legatura cu cerul, atrasesera dintotdeauna, prin regularitatea miscarilor, atentia astrologilor, care au fost si primii matematicieni.

Stelele continua de altminteri sa aiba un anumit prestigiu, daca ar fi sa ne luam dupa popularitatea de care se bucura star-urile noastre moderne. si nu numai īn iudaismul primitiv vegheaza un īnger asupra fiecareia dintre ele.

Steaua polara, ce joaca rolul de prim motor si īn jurul careia se īnvīrteste bolta cereasca, a ajuns foarte devreme un simbol de preeminenta. īn China īnteleptii erau comparati cu ea si, īn alte traditii, ea era punctul-cheie al cerului, ombilicul lumii, stīlpul solar.

Desenul cu o stea īn cinci colturi sau pentagrama a fost mult timp considerat drept o imagine a microcosmosului uman, semnificatie mostenita de steaua scīnteietoare a masoneriei. Plasata īntre echerul ce

81

foloseste la masurarea pamīntului si compasul ca foloseste la masurarea cerului, pentagrama e sinT bolul omului regenerat, al mesterului initiat, al calfei desavīrsite īn rīndul calfelor. Pe un mozaia din Pompei, apartinīnd fara īndoiala unui arhitecti putem vedea un craniu pentagonal asezat sub uri echer īn forma de acoperis, sprijinit de un cerc īn-J aripat, promisiune a unei renasteri dincolo de mor-J mīnt.

Pentagrama, semn secret de recunoastere la pita-ī goreici, corespunde matematic unui numar iratio-j nai, Numarul de Aur, traducīnd o proportie medie (1,618) numita de Pacioli, prieten al lui Leonardo da j Vinci, Divina Proportie. Ea defineste canonul ideal al omului al carui ombilic īi īmparte corpul proportional cu īnsasi aceasta sectiune de aur. Ea controleaza si spirala logaritmica de crestere īn functie de care se dezvolta fiintele vii fara modificari īn formele lor.

Cīt priveste steaua īn sase colturi, numita "scutul lui David", ea este emblema iudaismului, un semn de pace si echilibru si steagul oficial al Israelului.

Am vorbit deja despre simbolismul celor doua luminatoare, soarele si luna. El īsi afla originea īn cea mai timpurie Antichitate, ca si simbolismul celorlalte cinci planete cunoscute īn Caldeea si īn Egipt. Uimitoarea popularitate actuala a astrologiei ne va scuti sa mai insistam asupra ei si ne vom margini la a semnala corespondenta dintre aceste planete si angelologia biblica.

82

pe soare e legat arhanghelul Mihail, de Jupiter Zacariel, de Mercur Rafael, de luna Gabriel, de Ve-nus Amael, de Marte Samuel, de Saturn Orifiel. Crestinismul, desi a adoptat īngerii, a respins asocierea lor cu astrii, iar ermetismul a fost acela care a restabilit raportul dintre cele sapte planete, cele sapte facultati umane, cele sapte vicii. Soarelui i-au fost atribuite vointa, mila si mīndria, lunii imaginatia, credinta si lenevia, lui Mercur ratiunea, cumpatarea si pizma, Venerei afectivitatea, nadejdea si desfrīnarea, lui Marte activitatea, barbatia si mīnia, lui Jupiter sociabilitatea, dreptatea si lacomia, lui Saturn judecata, īntelepciunea si zgīrcenia.

Soarele, īn traiectoria sa aparenta prin mijlocul constelatiilor, urmeaza anual un drum numit ecliptica - linia mediana a unei zone late de 17 grade, numita zodiac. Cei vechi au īmpartit aceasta zona mai īntīi īn opt sectiuni, apoi īn 12, corespunzator cu cele 12 luni ale anului si le-au dat numele constelatiilor pe care le includ. Astrologii greci au atribuit fiecare dintre constelatii unuia dintre cei 12 mari zei ai panteonului lor, ceea ce a transformat aceasta cosmografie īntr-o tipologie. Semnului Berbecului īi corespunde Pallas, inteligenta creatoare; Taurului - Afrodita, fecunditatea continua; Gemenilor - Hermes, inteligenta rationala; Racului - Zeus, creatia primitiva; Leului - Apollo, puterea protectoare; Fecioarei - Demeter, inteligenta analitica; Balantei-Hephaistos, judecata chibzuita; Scorpionului - Ares, revolta transformatoare; Sagetatorului - Artemis, supunerea īn

83

fata principiilor; ( Capricornului - Hera, organizare! politica; Varsatorului - Hestia, inteligenta intuitiva Pestilor Poseidon, devotamentul social.

Numere. - Notiunea de numar s-a nascul pesemne din contemplarea unui ansamblu d| obiecte identice sau marcate de o īnsusire comuna] fapt ce trebuie sa-1 fi incitat pe un primitiv de geniul sa le considere ca fiind repetitia cumulativa a] aceluiasi obiect. Era prima aplicatie a teoriei gru-| purilor. Pentru numarat, oamenii s-au folosit mult timp de pietricele (calculus), devenite elementele uzuale pentru abacele folosite īnca īn China si ale caror ramasite sīnt jocurile cu bile ale copiilor nostri.

In abordarea simbolismului numerelor, notiunea de grup, motivul calauzitor al studiului nostru, īi poate usura īntelegerea si, reciproc, se poate clarifica datorita lui. Trebuie insistat mai īntīi asupra celor doua naturi ale numerelor, naturi ce le scot la iveala ambivalenta si complementaritatea. E nevoie sa facem distinctia īntre rolul lor de cardinale, indicatoare ale cantitatii, si de ordinale, indicatoare ale calitatii, distinctie elementara īn aparenta, dar care merge departe īn ultimele sale consecinte. Se cuvine sa mai notam ca zero nu este un numar, ci punctul de plecare pentru orice numeratie anterioara unitatii si simbol al posibilitatii universale.

Unitatea 1 a fost īntotdeauna considerata ca simbolul Fiintei, al unui Dumnezeu personal, ceea ce 84

nU vrea sa spuna unicul, ci primul īntr-o ierarhie a autoritatii. Un matematician cu spirit religios ar putea traduce aceasta omniprezenta printr-o ecuatie de genul 1 = «=, adica Fiinta egal infinitul, adevar calitativ care ar fi o absurditate cantitativa. Teologia negativa ar putea merge chiar mai departe si propune o alta ecuatie, si mai absurda: °° = 0, infinitul egal Ne-Fiinta, ceea ce ar īnsemna identificarea lui Dumnezeu cu totalitatea posibilelor, asa cum o facuse deja Leibniz.

Ne putem da seama deci ca, ateu si credincios, ar putea accepta amīndoi aceste doua ecuatii, atribuind termenilor lor o semnificatie opusa si considerīn-du-le fie ca o identificare, fie ca o ierarhie. Totusi, cīnd la colegiul de altadata i se dadea primului din clasa nota maxima de 20, am fi putut rezuma la fel de bine faptul prin ecuatia 1 = 20.

īn abordarea simbolisticii numerelor, trebuie deci sa facem īnainte distinctia īntre aceste doua limbaje opuse si prea adesea confundate. De exemplu, 2, ce apare cantitativ ca dublul unitatii, nu este calitativ decīt una din jumatatile acesteia, care trebuie reunite pentru a o regasi, fapt exprimat prin ecuatia 2x1/2 = 1. Aceeasi operatie ar putea fi refacuta pentru orice alt numar, de pilda pentru 1 000, ceea ce ar da 1 000 x 1/1 000 = 1. Fapt ce ar īnsemna ca importanta fiecarui element din ansamblul avut īn vedere este cu atīt mai neīnsemnata cu cīt ansamblul este mai numeros. Libertatea fiecaruia scade proportional cu numarul participantilor.

85

m

2 exprima dualitatea, polaritatea, sexualitatea diviziunea unitatii īn masculin si feminin, activ si pasiv, yin si yang.

3, triada, accentueaza aceasta diviziune a unitatii si constituie prima sa manifestare principala ca ternar, triada sau trinitate. Reprezinta aspectul pro-i ducator al dualitatii toca nefecunde, copilul cuplului! sau, vazute ca trei niveluri ale aceleiasi facultatij sufletul spiritual (neshamah), sufletul gīnditor (ruah) si sufletul animal (nephes).

Cu 4, tetrada, abordam expansiunea unitatii, cua- j ternarul fiind numarul manifestarii Cuvīntului īn cele 4 directii ale spatiului, cele 4 elemente, 4 anotimpuri, cele 4 vīrste ale vietii, cele 4 temperamente. 4 este patratul si crucea, cvadratura cercului: 10 = 4 + 3+2+1 si circulatura cvadrantului: 1 + 2 + 3 + 4 = 10, tetractys pitagoreica.

5, pentaclul, reprezinta sfera, materia si viata, deoarece e format din primul numar par si din primul impar: 2 + 3, adica din masculin si din feminin. Exista 5 elemente (foc, aer, pamīnt, apa si eter), 5 simturi, 5 degete de la mīna, 5 planete traditionale, īn afara celor doua luminatoare, pentagrama pitagoreica de care se leaga sectiunea de aur, ce reprezinta īnsusi omul, fara a omite multe alte sisteme de numeratie chinezesti"īn baza 5.

6 este macrocosmosul, lumea creata īn 6 zile, stabilitatea, echilibrul, natura naturata, cele 6 directii ale spatiului (cele 4 orizontale, zenitul si nadirul). Este frumusetea lumii, armonia ei, reprezentata de

86  ,

olaneta Venus, cele 6 culori (trei primare: albastru, galben, rosu si trei complementare: verde, portocaliu, violet). Este pecetea lui Solomon si a Omului Universal.

7 este numarul virginitatii, al formarii, al duratei, cu cele 7 planete, cele 7 zile ale saptamīnii, cele 7 note ale gamei, cele 7 trepte ale studiilor (triviwn si quadrivium), cele 7 virtuti, cele 7 pacate, cele 7 daruri ale Sfīntului Duh, cei 7 īntelepti ai Greciei. Sabatul este a saptea zi si, īn ebraica, numarul 7 reprezinta legatura cu Dumnezeu.

8  este octava, īmplinirea, echilibrul, repaosul, acordul   perfect,   balanta   cabalistilor,   botezul crestinilor, lumea intermediara - īntre circumferinta cerului si perimetrul patrat al pamīntului -, punctul de oprire a manifestarii.

9 este multitudinea, reintegrarea, ierarhia.

10  este universul, totalitatea, numarul cifrelor. Exista 10 sefirot-uri, 10 nume divine, 10 degete la mīini. Exista 10 predicate scolastice (substanta, calitate, cantitate, pozitie, loc, timp, relatie, habitus, actiune, pasiune). E cifra circumferintei si a centrului ei, tetractfs pitagoreica (1+2 + 3 + 4= 10). E cifra de baza pe care aproape toate popoarele care au folosit 0-ul, egipteni, greci, indieni, chinezi, japonezi au adoptat-o pentru sistemele lor de calcul.

11 este, dupa sfīntul Augustin, pacatul, pentru ca e legat de binar (11 = 1 + 1=2). Este si "unirea centrala" a cerului (5) cu pamīntul (6). Acest 11 laolalta cu multiplii sai 22 si 33 sīnt numere masonice.

87

12 este sinteza sistemului duodecimal si a sis-1 ternului circular. Exista 12 semne zodiacale, la mari zei ai mitologiei antice, 12 ucenici ai Iii Cristos, 12 pairi al Frantei, 12 cavaleri ai SfīntuluJ Graal, 12 luni ale anului, 12 īngeri īn Biblie, 1| triburi si 12 patriarhi, 12 ore ale zilei.

20 este, dupa Aristotel, numarul alterarii, ce toi talizeaza īmpreuna cu 2 numarul miscarii locale s| cu 1 000, numar al cresterii, 1 022 pe care,     i spusele lui Dante, īnteleptii din Egipt īl considerai ca fiind numarul stelelor fixe.

50 este numarul jubileului, cu alte cuvinte 7x7=] 49, an sabatic si 49 + 1 = 50, an jubiliar.

60 a fost baza īn sistemul de calcul babilonian. Este un numar perfect si ciclic, deopotriva sexage-simal, duodecimal si decimal. Dobīndeste un sens daca remarcam ca anul era format din 6 luni a cīte 60 de zile.

64 este numarul semnelor din Yi-King, 100 cel al ciclului complet iar 1 000 numarul multitudinii.

Culori. - Exista 6 culori, asa cum o stiu pictorii si fotografii si nu 7, exceptīnd cazul cīnd ara adauga albul, care este sinteza lor. Trei sīnt primare, albastrul, galbenul si rosul; alte trei deriva dintr-un amestec de doua primare - verdele (albastru si galben), violetul (albastru si rosu) si portocaliul (galben si rosu). Daca repartizam aceste 6 culori pe un cerc, albul va fi asezat īn centru si negrul de jur īmprejur. Cīt despre simbolismul lor, īn Occident

88

rosul este culoarea regnului animal (numele lui Adam īnseamna cel rosu), verdele este culoarea regnului vegetal si albul cea a regnului mineral, cu toate ca īn China rosul este opus negrului, ca focul apei, iar albul e opus verdelui.

Ambivalenta culorilor si complementaritatea lor apar o data cu opozitia alb-negru, lumina-umbra, zi-noapte. De exemplu, īn Gita hinduista, Arjuna reprezinta albul si Eul, Krsna reprezinta negrul si sinele.

Albul atribuit soarelui este o sinteza colorata limita. Este simbolul unui amestec, al unei treceri dintre doua stari sau doua momente, trecere de la adolescenta la virilitate la cei vechi, prin portul togii albe, de la stadiul de aspirant la acela de confirmat, deoarece candidatul (candidus) era odinioara īmbracat īn alb, trecere de la viata la moarte, albul fiind culoarea de doliu la cei vechi si īn China, a celor proaspat botezati si a giulgiurilor.

Negrul este obscuritatea originilor, stadiul principial de non-manifestare, dar si, la polul opus, culoarea tenebrelor exterioare. El simbolizeaza moartea, pasivitatea, acceptarea, doliul, precum valul ce acoperea capul condamnatilor la moarte, precum pīnza corabiei lui Tristan, precum vesmintele dervisilor rotitori care, pentru a dansa, le leapada si īmbraca un strai alb.

Negrul este si culoarea zeitelor htoniene, a Fecioarelor negre, a pietrelor consacrate Cybelei, ■ neagra precum piatra din Ka'bah. (Salal ad Din Rumī a comparat etapele progresului interior al sufistului

cu o scara cromatica mergīnd de la alb la negru si trecīnd prin rosii, ca īn alchimie, unde negrul ermeiM tic reprezinta īntoarcerea īn haosul nediferentiatp dupa trecerea prin eliberarea rosului.

Simbolismul culorilor are o aplicatie astrologica.1 Rosul martian poate fi diurn sau nocturn. Rosul diurn este masculin si centrifug, e forta vitala a ero-1 sului īnvingator, virtutea razboinica, bogatia sij ' dragostea. Purpura era culoarea purtata de īmparatii bizantini si de patricienii romani, de la care au mostenit-o cardinalii. Rosul nocturn este feminin si centripet, e culoarea focului central al pamtotului si a athanorului alchimic. Este culoarea sīngelui matricial.

Exista un galben solar. Este un simbol de tinerete si de forta, ca aurul care-i īmbraca pe īmparati si pe regi. Dar galbenul lunar, un aur sters, e simbolul nestatorniciei, al geloziei, al adulterului si al tradarii.

Albastrul jupiterian este o culoare rece si profunda, aceea a aerului, a vidului, culoarea adevarului pentru vechii egipteni. Albastrul deschis evoca irealitatea visului diurn, iar albastrul īnchis, aproape de negru, e imaginea visului nocturn. Albastrul mai este si puritatea supranaturalului si mantia divinitatii precum cea a Fecioarei.

Verdele venusian este culoarea mediatoare a vegetalelor, cea a apelor lustrale regeneratoare. Cum aurul transparent e verde, smaraldul participa la splendoarea metalului pretios.

90

Violetul saturnian este culoarea martirilor, a vesniīntului episcopal si al doliului vaduvelor, portocaliul mercurian e culoarea cumpatarii si a

ratiunii-

VI Lumea terestra: arhitectura

Am ajuns la capatul unei coboiīri imaginare care ne-a condus din empireu pīna pe pamīntul nostru. Pe drum, am vazut cum stramosii nostri se foloseau de fenomenele cosmice pentru a exprima idei si sentimente ce fac parte īnca din patrimoniul nostru ideologic. Pamīntul ne va dezvalui originea altor simboluri preluate de la materialele folosite pentru constructia edificiilor, pentru cultivarea pamīntului si īn metalurgie.

īmpreuna cu pamīntul, cea mai veche materie artizanala a fost lemnul, iar atunci cīnd piatra 1-a īnlocuit, toate piesele din constructie au ramas aceleasi īn forma, functia si īn simbolismul lor. īn greaca, termenul de hyle, denumirea pentru lemn, desemneaza si principiul substantial al materiei prime a lumii. E motivul pentru care, īn limbajul masonic, "Marele Arhitect al Universului" este un dulgher, iar lui Cristos i se spune fiul dulgherului.

Prin folosirea lemnului din paduri si a trunchiu-rilor de copaci pentru a īnalta coloanele templelor, vechea arhitectura a izbutit o adaptare īn chip firesc perfecta a elementelor cosmosului. īn India, de

91

pilda, primul artizan, demiurgul Visvakarman e reprezentat tinīnd īn mīna o secure de dulgher si 9 vergea de masurat, īnsemn pe care Apocalipsul 1-9 pus īn mīinile unui īnger ce tine o trestie de aur penj tru a verifica dimensiunile Ierusalimului ceresc.

īnlocuirea lemnului viu cu piatra moarta a cores-1 puns unui fel de cristalizare ciclica, analoaga cw sedentarizarea nomazilor, fapt ce a putut compensa stramutarea primelor sanctuare din vīrful muntilo» īn strafundurile pesterilor. Pietrele neslefuite, acesta oase ale Terrei-Mame, smulse din odihna lori telurica, au putut fi umanizate printr-o cioplire I iscusita si transformate īn pietre "libere", demne de a fi folosite la construirea templelor.

Primitivii adunasera si pietre cazute din cer. Expus pasiv activitatii celeste, pamīntul primise, īntr-adevar, si primeste īnca o ploaie de meteoriti identificati de cei din vechime cu niste mesaje de sus. īi numeau "pietre de fulger", īn vreme ce ei erau, īn realitate, silexuri preistorice. Cei vechi au adoptat "pietre de ploaie" ca embleme ale fertilitatii, pietre oraculare, ca Omphalos-ul de la Delfi, pietre neslefuite, ca piatra neagra a Cybelei, transportata de la Selinuntum la Roma īn secolul al ni-iea.

Modelul natural al oricarei arhitecturi era, bineīnteles, muntele, simbol al centrului, ale carui reprezentari primitive fusesera īntre altele, asa cum am vazut, stīlpul budist, cel al lui Hermes, betylul semit, menhirul neolitic, omphalos-ul grec, Unga hin-

92

duist, obeliscul egiptean. Orice constructie, templu, palat, oras, cetate sfīnta, era un centru al lumii si acest jjjundus trebuia sa se dezvolte ca un embrion uman, plecīnd din centru, punct de jonctiune al influentelor venite din cele sase directii ale spatiului.

Aceasta recurenta a senarului se explica, am vazut-o, prin rolul mijlocitor al numarului 6 īn creatie. Fapt ce explica de ce intervine el īn codificarea celor sase reguli ale artei indiene, asezate de Yasodliara pe līnga Kamasutra, sau īn cele sase principii ale picturii chineze a caror prima redactare cunoscuta dateaza din vremea lui Sie-Ho, sau īn cele sase reguli prezentate de Vitruviu drept canonul arhitecturii antice.

Geometria, ce consta la origine īn masurarea pamīntului, intervenea īn construirea si orientarea edificiilor datorita compasului ceresc si echerului terestru, īntre care se aseza, īn mod ideal, mesterul zidar. Caci modelul oricarei arhitecturi trebuia sa aiba o baza patrata si un acoperis circular, precum stupa budista si koubba islamica. De sus īn jos, edificiul trebuia sa realizeze o trecere de la unitatea principiului la cuaternarul manifestarii. Daca baza era rotunda, ea devenea patrata prin orientarea ei.

Caracterul benefic al formei circulare a prelevat mult timp, martora fiind aceea thdlos greaca, sanctuar īnconjurat de coloane si de un peristil, care provenea din coliba primitiva de trestie. Aceasta thālos era, la origine, smocul de frunze format īn vīrf de manunchiul de tulpini ce constituiau

93

acoperisul. Rotund era si cortul nomazilor, rotunS perimetrul Romei antice, de vreme ce cuvīntul urbM (oras) ar proveni din orbis (cerc), asa īncīt vestita binecuvīntare papala "urbi et orbit' n-ar fi decīt un| pleonasm respectabil.

Dar īnainte de a construi ceva, trebuiau īndeplinite ritmurile geomantiei pentru alegerea unei pozitii favorabile si delimitarea ei. Caci notiunea de j incinta sacra, de herkos, de tamenos, era primordiala. Aceasta incinta īnconjura domeniul familial, casa, caminul, mormīntul stramosilor, accesibile numai oamenilor din trib, nu si strainilor. Cuvintele sākos si harkos, ce desemneaza tarcul oilor, au fost apoi aplicate lucrurilor din jurul altarului familial, mai tīrziu herdon-ului templului. Tot astfel, cuvīntul harem provine, īn araba, din radacina hrm care īnseamna interzis.

īn latina cuvīntul templum (de la tempare - a īmparti), templul, a desemnat mai īntīi un sector al cerului, delimitat de auguri pentru a observa fenomenele naturale si zborul pasarilor, considerate a fi mesageri ceresti. Prin acest cuvīnt a fost apoi desemnat locul edificiului, loc pe care se practica aceasta observatie, si mai tīrziu, chiar contemplatia (fr. contemp/ation), devenita privire interioara īndreptata asupra principiilor divine.

Caracterul celest al formei circulare i-a obsedat mult timp pe arhitecti, fapt sugerat de ei prin dom. īn China, templul luminii ceresti, ming-t'ang, avea

94

un acoperis rotund, sustinut de 8 coloane asezate pe 0 baza patrata. Caci, pentru realizarea acestei cvadraturi a cercului, care merge de la bolta cereasca pīna la patratul pamīntului, trebuie trecut prin octogonul aflat īn legatura cu lumea intermediara a celor 8 porti, a celor 8 directii si a celor 8 vīnturi.

Camerele sepulcrale din Egipt aveau un tavan īnstelat, ca si lojile masonice. In "casa de aur" a lui Nero, sala circulara a tronului era acoperita cu o cupola cosmica ce se īnvīrtea zi si noapte. īn martyria crestine, mormīntul era asezat dedesubtul unei cupole, evocata de absida bisericilor noastre si de cripta lor boltita, urmasa īndepartata a cavernei originare, a pesterii sacre a nimfelor. si īn secolul al XVI-lea, regele mai dormea īntr-un pat a carui parte superioara se numea "cerul patului". Iar alcovul nostru, provenit, prin spaniola, din al-koubba arab, desemneaza cupola sub care se tinea diwan-ul suveranilor arabi.

Precum cetatea si templul, orice casa este centrul lumii pentru locuitorul ei, un loc de pace, de reflectie, de siguranta, asociat copilariei, focului din vatra, sīnului matern, loc ce trezeste amintiri. īn vechea China casa era patrata ca si pamīntul si se deschidea spre soare-rasare. Stapīnul statea īn ea cu fata spre sud, ca si īmparatul īn palatul sau. Acoperisul era strapuns de o gaura centrala pentru fumul din vatra, iar o alta gaura facuta īn pamīnt facilita scurgerea apei, fiind schitata astfel o imagine rustica a axului lumii.

95

Casa. araba, patrata si ea, īnconjoara o curte dM asemenea patrata si are īn mijlocul ei o gradina si ol fīntīna. īn Afganistan, locuintele patrate si fortifw cate ale populatiei stabile se īnvecineaza cu tril unghiularele corturi ale nomazilor si cu iurtele cira culare ale turcmenilor. Casa soarelui a triburiloJ sioux este rotunda, sustinuta si unita cu axul central de 28 de stīlpi care evoca ciclul mensual al lunii.

īn cīteva traditii, īn budism de pilda, corpul uman] este comparat cu o casa cu 6 ferestre care sīnt cele 6 simturi (5 exterioare si un simt intern), iar īn gīndi-rea crestina omul īnsusi este un templu al Sfīntului Duh. De altminteri, am putea apropia simbolismul casei de acela al vesmintelor care sīnt, dupa Sfīntul Pavel, "un corp spiritual". īn China antica, boneta rotunda a literatilor si pantofii lor patrati aratau ca acestia cunosteau lucrurile din cer si pe cele de pe pamīnt. Gulerul rotund al vesmīntului imperial se opunea marginii lui patrate.

Pe plan cotidian, elementul cel mai important al casei era usa si pragul acesteia, trecerea dintr-un loc īntr-altul, de la o stare la alta, de la lumina la īntuneric, din domeniul profan īn domeniul sacru, de la saracie lucie la bogatie. īn limbajul daoist, īnchiderea portilor īnseamna retinerea suflului.

Acest simbolism se potriveste pentru torana indiene, pentru torii japoneze, pentru portalurile catedralelor noastre, toate aceste usi ce se deschid spre un demers transformator care duce la cella templului, la Sfīhta Sfintelor, la inima edificiului, el īnsusi

96

0 poarta a cerului. Ianus, zeul detinator al cheilor portilor solstitiale, supraveghea si misterele. Trecerea de la pamīnt la cer se īnfaptuia prin poarta soarelui. Deschiderea domului este poarta strīmta pe care o putem asemana cu urechea acului. La īntregolul catedralelor noastre, Cristos binecu-vīntīnd reprezenta poarta ce se deschidea la miezul noptii pascale.

VII Lumea terestra: agricultura

Atunci cīnd casa lui Dumnezeu, betyl-v\ (beth-el), a devenit casa pīinii (beth-lehem), sanctuarul Dumnezeului invizibil a devenit caminul īnconjurat de cīmpuri bune sa hraneasca poporul ales. Materia primordiala tīsnita din ape dupa separarea haosului, pamīntul, a parut ca elementul fecund, matricea īn care erau ascunse izvoarele, radacinile si metalele. El a devenit Cybele, "creatoarea umanitatii", spune Lucretius, Terra Mater a oamenilor pe care i-a plamadit, īi hraneste si īi īngroapa.

Daca focul nu poate exista fara aer, pamīntul nu poate exista fara apa, ea reprezentīnd mostenirea nediferentiata a haosului. Prin radacinile lor, plantele au o natura si o origine anterioare crearii astrilor, ne-o spune Biblia, iar vegetatia din Eden reprezinta dezvoltarea germenilor proveniti din ciclul de existenta care 1-a precedat pe al nostru. E tocmai faptul exprimat de miturile creatiei la

97

diferite popoare. īn Japonia, aceasta primordialitati a apei este īnfatisata prin legenda pamīntulB sustinut de un peste. īn India si īn China mai ales,B sustinut de o broasca testoasa, la amerindieni de im sarpe, īn Vechiul Egipt de un scarabeu, īn Asia de sud-est de un elefant, iar miscarile acestor animale provoaca seisme.

Dar apa nu e de ajuns. Pentru ca glia sa rodeasca! trebuie arata si semanata. Odinioara, īmparatul Chinei si, chiar, mai de curīnd, regele Cambodgiei, dupa ce implorau cerul sa le dea ploaie, trageaul prima brazda īmpingīnd plugul, al carui brazdarl patrundea īn glie ca un membru viril, asimilare! regasita īn sanscrita, unde aceeasi radacina de-l numeste si cazmaua si falusul. \

Mergfoid mai departe cu aceasta umanizare, pen-1 tru a da o explicatie cresterii plantelor, primitivii au j asimilat-o gestatiei unei divinitati feminine - Gaia, j glia primitiva, sau Demeter, glia cultivata, sau I Cybele, Terra Mater. De altminteri, agricultura, | sursa primordiala a oricarei fecunditati, a fost o | descoperire feminina. īn vreme ce barbatul se multumea sa vīneze, femeia planta si recolta.

īnmormīhtarea este, la origine, plantarea unei seminte omenesti ce trebuie sa creasca din nou. Acolo unde batrīoii erau incinerati, copiii erau īngropati. Pamīhtul este, īntr-adevar, o mama, iar omul e viu tocmai pentru ca vine din pamīntul care-1 reīnsufleteste.

Astfel, dezvoltarea germenilor se realizeaza īn sfera unei virtualitati universale, menite sa explice

98

simbolismului gradinii paradisiace, al lotusului īnflorit la suprafata apelor, al copacului rasarit dintr-o sarnīnta īngropata īn pamīnt si pe ramurile caruia vin sa se aseze pasarile, simboluri ale starilor superioare.

Cele doua vegetale hranitoare datorita carora omul a putut supravietui au fost grīul si vita de vie, comparate de Clement Alexandrinul una - cu viata activa si cealalta-cu viata contemplativa. Pe līhga grīu mai trebuie adaugati ceilalti feculenti, mei, orez, fasole, orz si porumb, cu o origine, de altfel, īnca necunoscuta si trecīnd drept daruri ale zeilor. Grīul si vita de vie constituie elementele esentiale ale misterelor eleusine si dionysiace, ce aveau scopul de a le revela initiatilor misterul vietii asimilīnd, asa cum am vazut, dezvoltarea umana cu cresterea plantelor, a caror revenire periodica la viata prin tragerea sevei īi aparea omului ca o promisiune a vesniciei.

īn timpul misterelor eleusine, tīnarul Tript61emos, fiul regelui din Eleusis, era adus īn prezenta Demetrei, care-i dadea eroului un spic de grīu "secerat īn tacere", chezasie a recoltelor viitoare, asa cum, īn alte timpuri si īn alt loc, Buddha le oferise īq tacere o floare de lotus credinciosilor sai reuniti. Era, pare-se, ritul de consacrare a "epopte-3i'\ scena finala a contemplatiei misterelor.

īntr-o mai mare masura decīt grīul, vita de vie a fost mult timp considerata drept o planta mesianica. Extazul spiritual era favorizat de betie sau, mai degraba, era comparat cu ea, si un celebru sufist persan, Qmar ibn-al Farid, a scris un poem facīnd

99

Elogiul vinului (Al Khamriya) īn care asimileaza "vinul cu spiritele si vita cu trupurile noastre* Consumarea vinului, bautura a zeilor, era un mijloc de cunoastere si de initiere. Era comparat cu sīngele lui Dionysos, asa cum a fost mai tīrziu, cu cel al lui Cristos. El stīrnea fecunditatea universala, vegetala, animala si chiar umana.

Taurul  si {apul, embleme animale ale lu| Dionysos erau īntr-adevar vestiti pentru puterea lofl prolifica si procesiunea phallos-ului, urmata de dezj valuirea lui, constituia unul din riturile eleusinea Putem privi aceste episoade, pictate la Pompei pe zidurile vilei "misterelor", vecina, de altminteri, dupa cum s-a descoperit de curuid, cu o vie urbana.

Tunetul vestitor al ploii binefacatoare era socotit! drept un muget de taur, iar sacrificiul tapului īn cadrul serbarilor dionysiace era īnsotit de un cīnt sacru, aflat i la originea tragediei (xpayog~&>56q, ipajoSia, trāgos-oidās), ce īnseamna "cīnt al tapului". Acest rol alj tapului ispasitor purtator al pacatelor colective alei tribului, ar putea lamuri procesul "curatirii de patimi" j atribuit de Aristotel īntīmplarii tragice.

VIII Lumea subterana: metalurgia

īnainte de a patrunde īn lumea subterana, umbra si noaptea ne fac sa-i ghicim natura. Pentru greci, Noaptea era fiica a Haosului, mama a Cerului si a Pamīntului, cu alte cuvinte, īn instantaneul atempo-

100

ral ce a vazut nascīndfc-se jgtaKawnff^'l^tofea ī-a īnvaluit īn bezna aparila care, ca toafE^IWatiilesi metamorfozele, a avut llc^

Noaptea strabatea cerul īnvesmīntata īntr-un voal cernit si īnsotita de Furii si de Parce. īnainta īn picioare īntr-un car tras de 4 cai negri, simboluri ale celor 4 ore nocturne, ceea ce facea din ea o paredra a lui Apollo, conducator al unui car tras de 4 cai albi, cele 4 ore ale zilei. Simbolismul terestru oscileaza astfel īntre lumina si umbra (sens etimologic al lui yang si yiri), īntre partea īnsorita si partea īntunecata, ca īn arenele spaniole, alternanta ce impunea si impune si acum īn constructia edificiilor si īn agricultura, o orientare stabilita, odinioara, prin riturile geomantiei.

Pozitia centrala a unui corp, asezat pe verticala soarelui, era o pozitie "imperiala", īnsasi cea a "arborelui lumii", pentru ea neexistīnd umbra, asa cum nici mortii nu aveau. si grecii savīrseau la amiaza sacrificiile consacrate mortilor, la aceasta ora fara umbra, ce este īnca si īn bisericile noastre momentul ritual al slujbei de īnmormīntare.

Noaptea ocrotea cu haina ei munca subpa-mīnteana a Cybelei, zeita a muntelui la origine, ce īnainta īntr-un car tras de patru lei, simboluri solare vadind ambivalenta puterii ei celeste si htoniene, putere provenita din caldura acumulata īn maruntaiele pamīntului si capabila sa provoace miracolul renasterii.

Patrunzīnd īn infern, parte inferioara si interioara___'

a pamīntului, o data cu simbolurit@»aestiii'*'te"inrri-'°^

nim pe cele ale adīncurilor si ale abisurilor, salasm mortilor, ce da ameteala si angoasa. De altfel, asa cum a spus Virgiliu, "e usor sa cobori īn Avernus", Greu e sa te duci dincolo, sa īnfrunti misterul mutatiilor, sa folosesti fertilitatea radacinilor, sā descoperi izvoarele galbene, spun Chinezii, sa acostezi pe celalalt mal, acela al unei lumi reīnnoite.

Morrnīhtul este un loc consacrat, simbolismul sau fiind legat de cel al muntelui, al caira-ului, an tumulus-ului, īnainte de a se stramuta la rīndu-i īn pestera, loc al īnhumarii, dar si al renasterii. Acolo īsi īhgropau semitii mortii si se mai poate vedea īnca la Hebron grota īn care au fost īngropati Abra-ham si Sarah.

Traditia crestina recunoaste pentru mortii trecuti! īn lumea de dincolo o ierarhie a starilor postume corespunzīnd noptii Infernului, crepusculului Purgatoriului si luminii Paradisului. Cei vechi distingeau si o trilogie a starilor pentru sufletele mortilor - somnul fara vise al lui Erebos, supliciile Tartarului si dulcea odihna a Cīimpiilor elizee. Numele stapīnului acestui īntunecat domeniu, Hades, īnseamna īn greaca Nevazutul. I se tragea de la coiful sau faurit de Ciclopi īn forma de boneta frigiana, asemanator cu acelea asezate pe capul sclavilor eliberati, invizibilitatea fiind, desigur, o treapta suprema de libertate, īn care divinitatea a vrut īntotdeauna sa se īnfasoare, din īntelepciune si prudenta. Cu o antifraza respectuoasa, latinii īl numeau Pluton, cel bogat (plutus), cu referire la comorile

102

ascunse, la metalele rare si la pietrele pretioase adunate īn strafundurile telurice, simboluri ambivalente ale pazitorilor lor. Patrunderea īn grota infernala se facea prin locuri bīntuite si aparate de niiasme fetide si de pestilenta mlastinilor, lacul Avernus, muntele Tenar, mlastina Acheron, intrari pazite de Furii si de cīinele Cerber cu trei capete. Tripla Hecate, zeita a mortii, era ea īnsasi īnsotita mereu de o haita de cīini si de o herghelie de iepe.

Ne-ar putea mira sa aflam ca vietii postume a fiintelor umane īi erau asociati cfinii si caii, daca nu ne-am gīndi ca aceste animale, devenind psi-hopompe, īsi continuau functia de īnsotitori credinciosi ai defunctilor. Erau sacrificate pe rugurile funerare si, īn Iliada, Homer ni-1 arata pe Achile arzīnd patru iepe pe rugul lui Patrocle.

Ascultatori fata de stapīnii lor, caii simbolizau supunerea īnaintea destinului. Astfel, se considera ca adeptii misterelor dionysiace erau calariti de zei. Unii oameni deveneau chiar cai, precum Centaurii si Silenii, iar initiatorii daoisti īsi spuneau "negustori de cai", adica revelatori credinciosi ai vointei celeste.

Lumea subterana antica era locuita de o multime de divinitati htoniene īn care psihanalistilor le-a fost usor sa recunoasca simbolurile starilor noastre inferioare, dureri si uri, agresivitate si zgfrcenie, temeri si disperari, īntruchipate īn multiple entitati demoniace. Mai īntīi erau īntīlnite fortele contemporane cu primele rasturnari cosmice, īnvinse de

103

ratiunea lui Zeus - Titani si Ciclopi, īnfrīnti de Giganti si dati īn paza Hecatonchirilor, cei cu o suta de mīini. Mai erau apoi demonii familiari ai cam» nului si ai pragurilor, apoi alti monstri mai general* ca "lacomul" chinez, cu botul mereu deschis, lipsit de maxilarul inferior si care īnghitea neīncetat timJ pul si fiintele.

Existau mai ales genii ale focului, stapīne alei unei metalurgii ce-si are originea īn zorii umanitatii. Caci munca la forja a fost mai īntīi rituala, atīt celesta cīt si htoniana. Aceasta dubla filiatie era atestata chiar de numele fierului, sideros, care vine de \ la numele latinesc al stelei (sidus), deoarece fierul a fost prelucrat prima data de egipteni, dupa ce l-au extras mai īntīi din meteoriti.

īn traditia biblica primul muncitor a fostj Tubalcain. Or, īn araba, numele de Cain īnseamna fierar. īn traditia hinduista primul fierar a fost zeul vedic Brahmanspati, cel ce a faurit sau, mai degraba, a "sudat" lumea. Nu i-a fost creator, ci demi-1 urg executant. īn fierariile subterane, stapīnii focului, Hephaistos, Ciclopii, Piticii faurari au fabricat armele, coifurile, sabiile si scuturile eroilor civilizatori, folosite de preotii Cybelei, de Dactylii de pe muntele Ida, de Cabiri, de curetii si corybantii ce executau dansuri cu arme la misterele din Samotrace.

Armele erau simboluri spirituale. Scutul, īndaratul caruia zeul īsi asigura invizibilitatea, era īnsasi aparenta lumii. īn acest fel reprezentase

104

Hephaistos pe scutul lui Achile o fresca a tuturor mirajelor cosmice. Tot astfel, Perseu īnvinsese Meduza, una din cele trei Gorgone, punīndu-i īn fata propria ei imagine reflectata de un scut lustruit ca o oglinda.

Spada, arma ofensiva a divinitatii, imagine a fulgerului, reprezenta puterea ei temporala, precum aceea a printilor, putere care īmpartea pace si dreptate, īn vreme ce autoritatea spirituala īi era exprimata prin poezia vorbirii ritmate. E motivul pentru care pe miniaturile romanice se poate vedea o spada cu dublu tais, iesind din gura lui Yahweh. Aceasta spada este si fulgerul luminator al adevarului ce spinteca īntunecimile ignorantei si īncīlceala nodurilor ei.

Armele aveau, asa cum am vazut, o dubla capacitate datorita originii lor celeste si terestre. Fapt ce ne īngaduie sa vedem īn metale elementele planetare ale lumii subterane, iar īn planete metalele cerului, ajungīndu-se astfel la o corespondenta a carei lista ar fi interesant sa o dam aici: lui Saturn īi corespund plumbul si ametistul, lui Jupiter cositorul si safirul, lui Marte fierul si rubinul, Soarelui aurul si diamantul, lui Venus cuprul si smaraldul, lui Mercur argintul-viu si carbunculul, Lunii argintul si piatra lunii.

Coapte īn sīnul Gliei-Mame, mineralele formate sub influenta acestor astri erau privite ca embrioni crescīnd calitativ īn matricea telurica pīna la perfectiunea aurului - lumina minerala reprezentīnd

105

cunoasterea īnsasi. Simbolismul metalurgiei ī» explica pe acela al alchimiei, de care metalurgia estel profund legata, asa cum o arata tripla functie a īmparatului chinez Huang-ti, deopotriva patron all fierarilor, al alchimistilor si al daoistilor. Pamīntull era un creuzet, un athanor natural, iar topirea me-j talelor provenite dinlauntrul lui era un mijloc de a j ajunge la nemurire. Orice fierarie ramīnea īn! legatura cu geniile subterane ale focului, ele fiind totodata si pazitorii comorilor ascunse, atīt spirituale cīt si temporale. Diferitele faze ale dobīndirii cunoasterii si cele ale fabricarii aurului erau sincrone.

Lasata īn voia evolutiei sale naturale, lumea tinde catre o solidificare degenerativa echivalenta cu cele patru vīrste traditionale, vfrstele de aur, de argint, de arama si de fier. Aceasta regresiune spirituala corespunde, īn ritmul cosmic universal, unei faze de condensare terestra careia īi va urma o faza de expansiune celesta, conform legii ce face ca o evolutie sa succeada periodic unei involutii compensatoare. Cele doua faze sīnt totodata alternante si simultane, de vreme ce, potrivit formulei adeptilor, "disolutia corpului īnseamna fixarea spiritului".

Aceasta alternanta se manifesta īn puterea de "a lega si dezlega", īn "potestas ligandi et solvandi", a oricarei operatiuni depinzīnd de o autoritate spirituala. "Marea Opera" a alchimiei consta īn accelerarea ritmului generarii naturale pentru a atinge, precum orice operatiune initiatica, a doua faza, cea

106

a īntoarcerii la origine spre a ajunge la o "solutie" eliberatoare. Etapele acestei "Mari Opere" merg de la opera īn alb a Micilor Mistere pīna la opera īn rosu a Marilor Mistere, numita si ecloziunea din Floarea de Aur sau iesirea Embrionului, ori dobīndi-rea starilor succesive ale omului: autentica si primordiala, transcendenta si universala.

Materia prima, Oul filozofic, este īnchisa īn athanor, asa cum Oul Lumii este īnchis īn pestera cosmica, iar transmiterea ei e chiar cea a operatorului īnsusi. La nivelul simbolismului subteran, operatorii sīnt fierari, pazitori ai comorilor ascunse, reprezentati prin grifoni, dragoni, serpi initiatori si calai totodata, iar pedepsele aplicate de^ei sīnt īncercari. Grifonii sīnt niste lei īnaripati, ca si dra-gonii cu coada de sarpe ce unesc aerul, focul si pamīntul.

īn traditia chineza, cele sase etape ale Marii Opere erau simbolizate de cele sase atitudini ale dragonului: dragonul ascuns (putrefactia), dragonul pe cīmp (fermentatia), dragonul vizibil (coagularea), dragonul sarind (solutia), dragonul zburator (distilarea) si dragonul plutitor (sublimarea).

sarpele, stramos mitic si civilizator, e un simbol universal. El tīsneste din umbra ca fulgerul si reprezinta ambivalenta oricarei manifestari. Este malefic sub īnfatisarea unui Typhon sau a unui Python, dar īntruchipeaza si īntelepciunea, dupa cum ne-o arata numele sau grec āphis, anagrama, cu exceptia unei litere, a īntelepciunii, sophia. El

reuneste cei do"

Atunci cīnd imaginea centrului lumii a abandonat vīrful muntelui pentru a patrunde īn sīnul lui, lumea celesta a devenit lume subterana. Locul de īngropaciune a devenit locul renasterilor, iar pestera, precum loja masonica, - imagine a lumii.

Este o tema dezvoltata de Platon īntr-un mit celebru, īn Cabala, "salasul nemuririi" este si el o cetate subterana. Lao zi acolo s-a nascut, iar mesajul lui Isus a īnceput si el, īn pestera Nasterii.


Document Info


Accesari: 6100
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )