Literatura romana

Literatura româna este o literatura romanica.Precum se stie, dupa cucerirea Daciei de Traian in anul 106, limba latina populara a devenit limba oficiala in Dacia si, dupa o lunga întrebuintare; pana în secolul al VII-l 525o147f ea, înainte de venirea slavilor, a capatat o structura pro-prie, devenind limba româna, straromâna. Începuturile literatuii române sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei. (asta o pui la inceput)

Sec XV-XVI:

Cele mai vechi scrieri religioase romane in limba slavona apar la inceputul secolului al XV-lea. Printre acestea enumeram: "Viata Sfantului Ioan cel Nou", "Viata lui Nicodim de la Tismana", "Liturghierul". Pe teritoriul romanesc cele mai vechi insemnari de acest fel dateaza din a doua jumatate a secolului XV si s-au facut in limba slavona in Moldova, la curtea lui Stefan cel Mare.

Aparitia limbii romane in scris la inceputul sec XVI s-a realizat datorita slabirii influentei slave in acest timp, in urma pierderii independentei bulgarilor si sarbilor. La noi procesul de trecere de la limba slavona scrisa la limba romana scrisa s-a infaptuit ca un efort colectiv pentru mladirea si imbogatirea graiului popular,astfel incat el sa devina capabil de a exprima tot ceea ce exprimase limbile de veche traditie culturala:greaca, slavona, latina, etc.

Acest efort se intinde de-a lungul a peste doua secole, mobilizand capacitate inegale. El insumeaza contributiile unor carturari anonimi sau cunoscuti, recrutati din toate tinuturile romanesti si are ca rezultat final inradacinarea ireversibila a limbii romane literare in vorbirea vie a poporului , devenita in felul acesta norma si izvorul permanent al limbii scriitorilor. Formarea ei este un proces istoric al carui punct de plecare este in secolul al XVI-lea, iar dupa alti cercetatori, chiar in ultimul patrar al secolului al XV-lea.

Cartile bisericesti fundamentale, Psaltirea si Noul Testament, incep sa se traduca pe la inceputul secolului al XVI-lea, din necesitatea pe care o resimtea o anumita patura de carturari mai putin legati de limba slavona , de a avea carti in romaneste. 

A trebuit sa treaca multa vreme, a trebuit sa se petreaca mari framnatari in bisericile din Occident, pana  cand in secolele XV-XVI, cativa iluminati sa porneasca eroic, cu jertfa propriei lor vieti, lupta pentru introducerea graiului matern in serviciul divin. Maramuresenii au pus in secolul al XV-lea, temeliile literaturii romanesti, talmacind Sfintele Scripturi in graiul stramosesc. Traducerile lor, raspandite in copii manuscrise, au fost tiparite de catre Diaconul targovistean Coresi in a doua jumatate a secolului al XVI-lea.          

Coresi

Texte maramuresene

Scrisoarea lui neacsu din campulung