UNIVERSITATEA

Pitesti

Marin Preda

în sufletul meu

micromonografie

sentimentala-sentimentala

2004

Marin Preda în sufletul meu

Micromonografie

 sentimentala-sentimentala

      Rostesc numele Marin Preda si deja emotiile ma cuprind. Desi pentru unii ar fi doar un anonim pe care-l poti gasi în cartea de telefoane asociat unui numar, pentru mine e ,,Cel mai iubit dintre pamânteni", vocea ce mi-a încântat copilaria, mi-a luminat adolescenta ş 131u2019b ;i mi-a ocrotit idealul, convingându-ma: ,,Desigur, viata nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânar, o prada care nu cedeaza daca nu stii de unde s-o apuci" (M. Preda - Viata ca o prada, p. 70).

      Am închis ochii si-am vazut ,,un cal mort într-o vagauna, cu o gramada de catelandri schelalaind de foame si de neputinta care se repezeau în el sa-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reuseau nimic, calul rezista. "(idem.) Apoi a aparut un copil în haine taranesti, specifice anilor 1930, care avea în brate o pâine mare si rotunda pe care o tinea strâns si "ca trezit din somn" o pune pe masa. E Marinica al lui Tudor Calarasu si al Joitei Preda, din Silistea - Gumesti, sat din Câmpia de Nord a Teleormanului, aflat la 9 km. de locul meu natal, Ciolanesti, alaturat lui. Suntem vecini, acum întelegeti? Va voi spune mai multe: baiatul e pe deal cu niste oi. Bineînteles ca am fost si eu pe acolo, tot cu ovinele. El alerga mai ales dupa una, Bisisica, care-i scoate peri albi, apoi încaltat cu gumari, merge la scoala. E mai maricel. A terminat clasa a VII-a si frumos îmbracat, însotit de învatatorul Ionel Georgescu, de directorul scolii, Florea Gheorghe si de alti elevi, vin pe jos la scoala din Ciolanestii din Deal ca sa sustina "examenul pentru obtinerea certificatului de absolvire" (Marian Ciobanu - Marin Preda - Monografie sentimentala, pag. 72).

       seful comisiei de examinare ,,care avea mania întrebarilor încuietoare" (M. Ciobanu) e unchiul meu, fratele bunicului, învatatorul Ionica Marasescu, supranumit Clandoiu, directorul scolii din Ciolanesti Deal, dascalul tatalui si fratelui meu, unchiul meu sever, dar favorit, care, bineînteles, l-a promovat pe Marin conform certificatului eliberat la 18 iunie 1937, cu nr. de înregistrare 71 si media generala pe obiecte 9,75 (M. Ciobanu, pag. 75).

        Mi-era drag Clandoiu, dar si Marinica. Îl privesc în gând si-l vad ca si Catrina si-ntreg satul "om mare": e scriitor din 1942, a debutat cu Pârlitul în Popasuri. Atunci lumea din sat s-a cam alarmat. ,,Pentru tarani,  cuvântul scris  e  cuvânt sfânt. Toti se întrebau: ".e, ma, ceva 

de capul astuia al lui Patanghel?... si cum îl lasa astia sa scrie ce-a scris, numai minciuni?". (Marian Ciobanu - op. cit., pag., 293). Silistenii s-au revoltat rau de tot dupa ce i-a aparut primul volum din Morometii. În timp, si-au conservat instinctele de "bezmetici". Va aduceti aminte ce a patit bietul Niculae, tânarul comunist în fata primariei, la o adunare?! Ei! Asa-si  planuisera si acum: la întâlnirea propusa cu scriitorul în sat voiau ,,sa-l prinda si sa-l bata. Fiindca nu întelegeau de ce îi scoate din albia lor, ce are cu ei si de ce amesteca lucrurile." Pai, când se ducea Patanghel la Pitesti cu grâu, se ducea cu cutare, nu cu cutare!...ײ"

       Între timp, Marin Preda a aflat si întâlnirea nu a mai avut loc. si mult timp dupa aceea se ducea prin sat foarte rar. Venea cu trenul pâna la Rosiori, lua de-acolo un taxi, îi vedea pe ai lui de acasa si pleca imediat, fara sa se arate la lume" (Marian Ciobanu pag. 294).

       Am fost si eu curioasa. M-am dus sa-i vad pe-ai lui prin 1986. Eram copila, în clasa a V-a. Am mers cu d-na profesoara de limba si literatura româna, Burcus Lucia si cu întreaga clasa, cu bicicletele. Am vazut scoala unde a învatat el, banca lui, pe învatator si lume multa, dar Marin nu era, plecase mai demult într-o calatorie fara întoarcere si-o asteptau atunci pe sotia lui sa vina de la Bucuresti. Nici ea n-a venit. Am fost dezamagit un pic, dar mi-a trecut, fiindca mi-am cumparat o carte: Rude de gradul unu, de stefan Dinica. Mi-a dat si autograf, chiar credeam în mintea mea atunci ca am devenit rubedenie cu Marin Preda. As fi vrut sa vorbesc cu Florea Gheorghe, sa-mi spuna mai multe despre ,,ala micu" care uitase poezia la premiere.    N-am avut atunci ocazia, dar înca mai speram.

         De la scoala hop! acasa. Am trecut prin piata publica a silistenilor - ,,poiana lui Iocan" - asezata la o raspântie de drumuri, am cotit la dreapta, am mers înainte cum ni s-a spus si am ajuns la o casa taraneasca, nu prea veche. M-am minunat: cum  de s-a nascut acolo? Mi s-a spus ca e casa Ilincai, a surorii lui si doar peretele pe care-l vedeam singur, în fata, mai se tine din casa batrâneasca. Un perete.

         Ne-am înapoiat acasa dupa-amiaza. Am poposit si noi unde cu aproape o jumatate de secol înainte se oprise Marinica a lui Calarasul cu baietii în padure, la Cotigioaia. Ne-am odihnit si-am plecat. L-am cautat de atâtea ori pe Marin Preda. Aveam o vorba cu el, îi puneam mereu întrebari, dar n-avea cine sa-mi raspunda. Am gasit apoi cartea d-lui Florin Mugur - Convorbiri cu Marin Preda. Mi-am elucidat niste enigme, dar totusi.

         Am plecat din sat fiindca "timpul n-a mai avut rabdare" nici cu mine . Mi-am luat cartile scrise de el si când mi-era dor, ma duceam la Întâlnirea din Pamânturi, la O adunare linistita sau la Morometii si vedeam Salcâmul, pe Ilie Moromete "cel din urma taran" cum l-a numit Nicolae Manolescu, taran filozof - prototipul lui Tudor Calarasu - despre care Marin Preda afirma ca ar fi putut sa stea câteva ore în sir pe prispa casei ca sa contemple spectacolul lumii.

         Ma alatur opiniei domnului Eugen Simion care sustine ca "în lumea taraneasca, în valorile ei" Ilie Moromete este un moralist si un observator lucid, detasat al lumii rurale, dotat cu o inteligenta iesita din comun: sociabilitate, darul de a povesti ceremonios si de a vedea dincolo de aparente, dotat cu darul vorbirii aforistice, cu ironie, umor etc.

         M-a vrajit.Eram deja îndragostita?! Da! Era iubire pentru Cel mai iubit dintre pamânteni. Crescusem sau poate ma nascusem cu el în suflet - era Zburatorul meu.Deja ma aflam într-o perioada critica: adolescenta, liceana în clasa a XII-a si nu stiam pe care drum sa apuc : al cifrelor sau al literelor?! Mi-am facut o lista cu avantaje si dezavantaje. Le-am trecut acolo în ordinea importantei si a numarului. Ei, unde credeti ca a înclinat balanta? Am descoperit cartea lui Mihai Ungheanu Vocatie si inspiratie" în care vechea mentalitate e învinsa de oameni care pun mai presus decât pamântul altceva" : Ilie Moromete: pastrarea familiei - stabilitatea deci, Polina - iubirea, Niculae - cartea si Vasile Botoghina - valoarea vietii ca atare. Eu m-am decis: am pastrat iubirea pentru Marin, literatura, deci, ca valoare.

         Mai îndârjita l-am cautat pe autorul Risipitorilor  la cursuri, prin biblioteci. Citisem si eu ce spusese el, ca "numele unui barbat este înscris între sprâncenele unei muieri" pe care nimeni n-o întelege. Poate ca eram eu.!?! M-as fi dus din nou în sat, în Silistea, dar în sala de lectura a facultatii mi-a taiat calea cartea lui Marian Ciobanu Marin Preda - monografie sentimentala. Am citit-o pe nerasuflate, lasând pentru un timp uitata lucrarea de licenta cu titlul Stilurile functionale ale limbii.

         Doamne, ce revelatie! Ce bine ca exista Ciobanu, ca e mai mare decât mine, ca i-a cunoscut pe oamenii "aia" care l-au suparat pe Preda, ca a prezentat si poze si scrisori de-ale lor, foile matricole si marturisiri. Daca Ciobanu n-ar fi existat, eu as fi scris-o. Ce-i drept, timpul nu mi-ar fi oferit atâtea amanunte, fiindca ar fi sters din viata (cum a si facut de altfel) pe Ilinca, pe Cristescu Marian - alias Zdroncan, pe Ecaterina Popescu - alias Irina Botoghina, pe Alboaica, pe Constantin Paun  - "mentorul" sau din Balaci si pe altii.

         Mi-as fi dorit sa cumpar cartea, sa-l cunosc pe Ciobanu care si el e nascut într-o localitate vecina cu Silistea Gumesti, la Râca, sa-l întreb, sa-l întreb. Eram totusi studenta, cu bani putini si tot îmi promiteam ca o voi procura luna viitoare. Când am gasit-o de vânzare la Casa Corpului Didactic (Pitesti - Arges) am amânat si eu ca Moromete plata "fonciirii". Norocul însa mi-a surâs pe 24 ianuarie 2003 când eram deja profesoara tânara si titulara si am fost invitata la o lansare de carte a lui Marian Ciobanu. Domnule, minune mare.!!!   I-am gasit pe amândoi odata!!! La final, l-am cautat pe autor, l-am felicitat pentru ca a scris o carte extraordinara despre eroul meu principal. A fost emotionant! Asteptarea mi-a fost rasplatita cu un cadou: am primit Monografia sentimentala.

         L-am întâlnit din nou pe Ciobanu. Amândoi eram interesati: eu voiam sa aflu mai multe, iar el cauta si alte informatii despre unchiul tatalui meu, Ionica Marasescu - Clandoiu - pentru a-si îmbunatati cartea.

         Dragostea mea pentru Preda nu s-a micsorat, ba chiar a crescut din ce în ce mai mare si mi-am permis sa vi-l aduc si dumneavoastra aici, cam stângaci poate, dar am muscat si eu din "viata ca o prada" si înfulec flamânda.    

                                                                                                          

Bibliografie

1.     Ciobanu, Marian - Marin Preda. Monografie sentimentala; Ed.

                                      Tip Naste, Pitesti, 2003

2. Mugur, Florin - Convorbiri cu Marin Preda; Ed. Albatros,

                                Bucuresti, 1978

3.     Manolescu, Nicolae  - Arca lui Noe. Eseu despre romanul

                                      românesc, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1980

4.     Preda, Marin - Viata ca o prada; Ed. Marin Preda, Bucuresti,1993

5. Simion, Eugen - Scriitori români de azi, I, Ed. Cartea

                                Româneasca, Bucuresti, 1978