PAMFLET

PAMFLET

 = Termenul provine din fr. pamphlet, engl. pam­phlet. Cuvânt format în Anglia prin alterarea numelui propriu din titlul unei comedii latine din veacul XII: Pamphilus seu de Amore (Pamphilus sau despre 424y2417e Amor). Din „Pamphilet” a ieşit P. Este o specie literară satirică, plină de violenţă, având un interes ocazio­nal - acesta din urmă perimat, de obicei, prin trecerea timpului. În aria de cultură italiană, spaniolă şi franceză, P. s-a numit la început libel (de la cuvântul latin libellus „cărticică”). Cu secole în urmă, P. a fost întrebuinţat ca principal instrument de protest: politic, social ori religios. Filipicele lui Demostene sunt, în fond, P. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre multe din scrierile lui Lucian din Samosata. Niciodată P. n-a putut contribui în sens decisiv la o discuţie polemică de idei sau literară. În ultima sută de ani, sfera P. s-a redus mult, limitându-se de cele mai multe ori la domeniul politic. Dintre scriitorii pamfletari amintim pe Aretino, Milton, Swift, Paul-Louis Courier (cu Pamfletul pamfletelor, din 1824), Zola, Gorki, Barrès, Léon Daudet, Ion Heliade Rădulescu, Al. Macedonski, T. Arghezi, N. D. Cocea, Ion Vinea, Zaharia Stancu, Geo Bogza etc.