Prezinta constructia subiectului si a discursului narativ intr-o opera literara studiata (povestire sau basm cult), prin referire la conceptele din urmatoarea lista: secvente narative, episod, alternanta, inlantuire, incipit, final, pauza descriptiva, eli

7. Prezintă construcţia subiectului şi a discursului narativ într-o operă literară studiată (povestire sau basm cult), prin referire la conceptele din următoarea listă: secvenţe narative, episod, alternanţă, înlănţuire, incipit, final, pauză descriptivă, elipsă.

Ion Creangă ocupă un loc aparte intre scriitorii nostri clasici. Operele sale, inclusiv cele de factura fantastică, realizează o frescă a vieţii ţăranului român.

“Povestea lui Harap-Alb”este un basm cult, publicat în “Convorbiri literare” in august 1877.

Discursul narativ al “Poveştii lui Harap-Alb” conţine elemente specifice ca: incipit, final, secvenţă narativă, inlănţuire, pauză descriptivă etc..

Textul conţine şapte secvenţe narative, delimitate de de formule iniţiale, mediane şi finale specifice basmului. De exemplu, Ion Creangă menţine interesul cititorului prin formula mediană “Că cuvântul din poveste/ Înainte mult mai este.”. Secvenţa narativă este partea unui text care are unitate logică. Una dintre acestea este cea a aducerii de salată din grădina ursului feroce. Secvenţa narativă este compusă din episoade, adică dintr-o serie de întâmplări. Un episod îl reprezintă pregătirea, de către Sfânta Duminică, a băuturii cre îl va adormi pe urs. Astfel, bătrâna adună somnoroasă din care face o fiertură, la care adaugă lapte şi miere.

Intâmplările prin care trece Harap-Alb sunt prezentate in succesiune cronologică, fără trecere alternativă dintr-un plan in altul, deci prin inlănţuire.

Incipitul, secvenţă introductivă a textului, fixează de regulă coordonatele temporo-spaţiale. Incipitul poate fi lent sau abrupt. Prin afirmaţia “Amu, cică era odată…intr-o ţară” naratorul realizează un incipit lent care plasează acţiunea intr-un timp mitic şi in spaţiu misterios, neprecizat.

După ce trece printr-o serie de incercări menite să il maturizeze, Harap-Alb invinge răul şi este răsplătit pentru priceperea şi curajul său. Finalul basmului prezintă victoria binelui. Pentru că deznodământul este clar, putem considera că “Povestea lui…” are un final închis. Totodată, formula de încheiere are rolul de a readuce receptorul în planul real: “iar pe la noi cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă”. Finalul insă poate fi şi deschis, atunci când naratorul lasă la alegerea cititorului modul în care să se soluţioneze conflictul.

In ceea ce priveşte subiectul operei, expoziţiunea il introduce pe cititorul-ascultător in atmosfera de basm a personajelor şi a timpului mitic. Aflăm că “intr-o ţară” trăia “un crai care avea trei feciori”, iar in alta craiul avea un frate mai mare, a cărui bătrâneţe  era alinată de trei fiice.

          Intriga este reprezentată de rugămintea lui Verde impărat către fratele său de a-i trimite pe cel mai viteaz fiu ca să ii urmeze la tron. Dorind să il ajute, craiul acceptă. Intriga este moment al subiectului care conţine premisele conflictului.

          Desfăşurarea acţiunii reprezintă urmarea episodului care constituie intriga. Pentru că işi iubeste copiii,  craiul nu ii lasă să pornească la drum fără a le verifica acestora puterile. Dintre toţi, doar mezinul reuşeşte să facă faţă probei şi işi continuă drumul. Se dovedeşte insă imprudent, acceptându-l pe Spân ca slugă. Pe drum, acesta il ademeneşte pe prinţ intr-o fântană. Prins acolo ca intr-o capcană, tânărul este nevoit sa jure că din acel moment va accepta numele de Harap-Alb şi că il va servi pe Spân ca slugă.       La curtea lui Verde impărat, Spânul incearcă să scape de Harap-Alb, dându-i sarcini care ii periclitează viaţa: să aduca “salăţi” din grădina unui urs feroce, pielea cu nestemate a unui cerb fabulos şi pe fata impăratului Roş, cunoscută pentru viclenia şi puterile ei magice.

          Punctul culminant al basmului este cuprins in episodul in care fata imparatului Roş, ajunsă la Verde impărat, dezvăluie identitatea lui Harap-Alb. In acelaşi episod, Spânul se repede la fiul craiului şi ii taie capul.

          Fata impăratului Roş incearcă prin mijloace magice să-l readucă la viaţă pe cel pe care il iubea.

          Deznodământul este reprezentat de invierea prinţului şi căsătoria lui cu fata impăratului Roş.         

Deşi naratorul prezintă faptele prin heterodiegeză, el nu este in totalitate obiectiv datorită numeroaselor aprecieri personale şi a adresării către cititor. De exemplu, cu referire la Harap-Alb, naratorul afirmă: “Fiul craiului, boboc in felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului…”

Dincolo de nota umoristic-ironică a acestui basm cult, Ion Creangă ne prezintă gândirea, aspiraţiile,eforturile şi sacrificiile pe care le face ţăranul român pentru a răzbi cinstit in viaţă.