RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL Ion Barbu

RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL     Ion Barbu

Scrisa in 1924 si publicata in "Revista romana" (anul I, nr. 1, 1 iunie) "Riga Crypto si lapona Enigel" este balada ca­racterizata de insusi autorul drept un ..Luceafar intors". j4e214jn53qnh Alcatuita din doua parti, poezia este o demonstrare a ideii ca increatul (reprezentand puritatea) trebuie pastrat, orice iesire din acest stadiu insemnand intrarea in circuitul "facutului", care duce ireversibil spre moarte.
Optiunea poetului a fost exprimata si in versurile:
// lasa-n pacea-intaie-a lui,
Ca vinovat e tot /acutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul."
("Oul dogmatic")
Structura compozitionala a baladei evidentiaza mai multe aspecte:
La nivel formal. "Riga Crypto si lapona Enigel" este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: a) una reala, consumata, implinita si b) una initiatica, neimplinita, modificata in final, prin casatoria lui Crypto cu masalarita.
  Partea I (strofele I-IV) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si " beteli cu funda". in acest cadru, menestrelul este rugat sa mai spuna o data povestea Rigai Crypto. Naratorul (un fel de poet-lautar, specific spatiului romantic apusean) este "trist" si "aburit", fapt care ar putea sugera tenta elegiaca a "zicerii" sale; momentul ales ("la spartul nuntii") este lipsit de solemnitate, ca si spatiul in care se va repeta, in alte conditii, "cantecul larg" al menestrelului ("in camara").
  Partea a II-a (strofele V-XXVII) cuprinde povestea nun­tirii nerealizate a doi parteneri apartinand unor regnuri diferite: o ciuperca si o fata.
Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste " in pat de rau si-n huma unsa" existenta eterna.
El se indragosteste de Enigel (o fata venita din Laponia si al carei nume aminteste numele raului tatarasc Ingul - arata T. Vianu); mergand cu turmele ei de reni, spre sud, la pasunat, fata este ademenita de Crypto.
Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel, astfel incat ea adoarme "pe trei covoare de racoare"; intreaga discutie se petrece in vis ca si in "Luceafarul".
Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga, in lumea lui, fiinta umana (asa cum Luceafarul ii oferise fetei de imparat nimbul vesniciei); si de data aceasta insa, muritoarea refuza, ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda a amanarii:

"Te-as culege, riga bland... Zorile incep sa Joace Si esti umed si plapand Teama mi-e, te frangi curand, Lasa. Asteapta de te coace"
Cuvintele ei constituie o incercare de a-1 determina pe Crypto sa renunte la aventura, pentru el neexistand "coacere", caci riga reprezinta ipostaza statica a creatiei.
Traind, ca toti nordicii, cu nostalgia soarelui in suflet, Enigel percepe invitatia "la somn fraged si racoare" ca pe o blasfemie:
"Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!"
Pentru fiinta umana, "somnul" echivaland cu o involutie, Enigel se pregateste sa-si urmeze drumul.
Discutia prelungindu-se, Crypto este surprins de Soare, toc­mai cand imprudentul indragostit iesise din conul lui protector de umbra.                                                                "
Atins de razele arzatoare, regele-ciuperca va suferi o trans­formare demonica, pedeapsa pentru ca a incercat sa-si contrazica destinul:
"Si sucul dulce inacreste! Ascunsa-i inima plesneste, Spre zece vii peceti de semn Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;"
"impodobit" cu petele care indica ciupercile otravitoare si plin, acum, de venin, Crypto va ramane intr-o lume malefica; nunta dorita este inlocuita cu una hilara ("Cu masalarita mi­reasa"), insotirea cu o planta otravitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto.
Sub raportul continutului, balada "Riga Crypto si lapona Enigel" dezvolta tema increatului.
Notiunea de increat (pe care Ion Barbu o introduce in li­teratura) reprezinta preexistenta, stadiul imediat anterior nasterii (reprezentat prin ou). Considerat ca timp al puritatii, increatul trebuie mentinut, intrucat trecerea in stadiul de creat aduce imbatranirea si moartea. Asa se intampla cu melcul care isi paraseste, prea devreme, cochilia protectoare ("Dupa melci ); asa se intampla si cu "nebunul riga Crypto", scos din starea de gratie tot de catre o fiinta umana (devenita astfel un demiurg caricat).
Simboluri poetice:
Inceputul partii a doua lumineaza simbolurile poetice prin­cipale:
"Des cercetat de padureti in pat de rau si-n huma unsa imparatea peste bureti Crai Crypto, inima ascunsa.
La vecinie tron, de roua parca!
-  Dar printre ei barfeau buretii De-o vrajitoare manatarca
De la fantana tineretii. Si rai ghioci si toporasi Din gropi ieseau sa-l ocarasca Sterp il faceau si naravas Ca nu vroia sa infloreasca.
-  in tari de ghiata urgisita, Pe-aceleasi timp traia cu el, Lapona mica, linistita
Cu piei; pre nume - Enigel"
Cel dintai "protagonist" este Crypto.
Acesta este rege "imparatind" peste ciuperci de multa vreme (a se observa imperfectul verbului "a imparati"); el traieste " in pat de rau si-n huma unsa", intr-un mediu care-i conserva pu­ritatea, regimul sau fiind somnul. Numele lui provine din gre­cescul "cryptos" care inseamna ascuns, tainuit (ideea este re­luata in metafora "inima ascunsa").
Dobandind secretul tineretii vesnice ("Dar printre ei bar­feau buretii/ De-o vrajitoare manatarca/ De la fantana tine­retii"), Crypto se singularizeaza in circuitul naturii; refuzand in­florirea si ramanand "sterp" si "naravas", el se situeaza intr-un timp stagnant, mereu egal cu el insusi. Crypto reprezinta increatul.
i

Cu toata aparenta lui ingrata, Crypto ar putea reprezenta si geniul: este neinteles, dusmanit de alte ciuperci si etern. Asemeni lui Hyperion, Crypto incearca sa atraga fiinta umana in lumea lui, dar aceasta tentativa (prin care-si incalca destinul), ii va aduce transformarea demonologica, la fel ca in mitul lui Lucifer.
Al doilea termen al fabulei lirice este Enigel. "Mica", "linistita", imbracata in piei, Enigel reprezinta conditia umana marunta si mereu egala cu ea insasi. Parasind nordul (taram etern al Ideii), ea este atrasa de soare, spre a "nunti" cu el; in realitate, soarele aducand, prin rotatie, trecerea timpului, nos­talgia laponei are semnificatia realizarii destinului ei de fiinta muritoare, incadrata in curgerea vremii.
Ca si in poemul eminescian "Luceafarul", fiinta efemera refuza eternitatea.
Invitata "in somn fraged si racoare", adica intr-o alta vesnicie (cea a increatului), Enigel prefera sa ramana in lumea ei.
Incapabila sa inteleaga aceasta perspectiva si, mai ales, incapabila sa-si modifice destinul, Enigel percepe cuvintele lui Crypto ca pe o blasfemie:
"Riga Crypto, Riga Crypto, Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!
Din perspectiva fiintei umane, intoarcerea in preexistenta ar insemna nu doar o involutie, ci si o sugestie a deformarii si alterarii:
"La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se desumfla,
- Dar vant si umbra iar o umfla..."
O alta parte a raspunsului se refera la "nunta" lui Enigel cu Soarele (metafora in care recunoastem aspiratia spre inalta Cumpana din primele poeme).
Locuitoare a Nordului (" Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si ursul alb mi-e varul drept") - spatiul barbian al Ideii (inte­lectului), Enigel reprezinta, la modul potential, iubirea. "Desfacuta" "din umbra deasa" (in care nu-si putea realiza esenta venusiana¹), lapona cauta Soarele - singurul "obiect" din Univers care nu are umbra.
In mitologia barbiana, astrul reprezinta cea de a treia "roata" a nuntirii, aici realizandu-se contopirea primelor doua "roate": Ideea si Erosul. in consecinta, Soarele este un principiu unic, suficient siesi (metaforele "greu taler scump" si "roata alba" sugerand spatiul inchis si perfect al cercului).
Numai Soarele are putinta de a deschide "fantana" sufletului (constiinta unita cu afectele), in care sa se reflecte lumea, intr-un "joc secund, mai pur" decat cel demiurgic primordial.