Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























ALEXANDR SOLJENITIN ARHIPELAGUL GULAG I-II - a doua parte

Carti











ALTE DOCUMENTE

YOSHIMURA, AKIRA - Supliciul unei adolescente
Zilele egiptiace
William Shakespeare - Henric al Iv.lea
Wolf, Virginia - Spre Far
Vladimir Besleaga - Ignat si Ana
PALATUL CREMLINULUI 2
DUDLEY DEMENTUL
LA 'CAPUL DE MISTRET'
Aldous Huxley GENIUL SI ZEITA
EPOPEEA LUI GHILGAMES




ALEXANDR SOLJENIŢĪN ARHIPELAGUL GULAG I-II - a doua parte

Capitolul 11

<titlu>PEDEAPSA CAPITALĂ

PEDEAPSA cu moartea īn Rusia are o istorie crenelata, īn Codicele lui Alexei Mihailovici, pedeapsa cu moartea era aplicata īn cincizeci de cazuri, īn regulamentul militar al lui Petru figurau deja doua sute de asemenea arti­cole. Elizaveta1 īnsa, fara sa aboleasca aceste legi privind pedeapsa cu moartea, nu le-a aplicat nici macar o data: se spune ca la urcarea pe tron ea a facut legamīntul sa nu execute pe nimeni, si īn toti cei douazeci de ani de domnie nu a executat pe nimeni. Desi a participat la Razboiul de sapte ani2, s-a descurcat fara sa recurga la pedeapsa cu moartea! Pentru mijlocul secolu­lui al XVIII-lea, cu o jumatate de secol īnainte de ghilotina iacobinilor, este un exemplu uimitor. Este adevarat ca noi ne-am facut obiceiul sa ridiculizam trecutul; nu recunoastem niciodata īn el nici o fapta si nici o intentie buna. Astfel si Elizaveta poate fi usor ponegrita: ca a īnlocuit pedeapsa cu moartea prin loviturile de bici, smulgerea narilor, aplicarea stigmatului "hot" si surghiun pe viata īn Siberia. Sa spunem īnsa un cuvīnt si īn apararea īmparatesei: cum ar fi putut ea sa vireze mai brusc īn pofida credintelor īmpamīntenite? Poate īnsa ca si un condamnat la moarte contemporan, ca soarele sa nu apuna pentru el, ar alege benevol tot acest complex de pedepse, dar noi, din considerente umanitare, nu i -l propunem? si poate ca pe par­cursul acestei carti cititorul se va convinge īnca o data ca douazeci, ba chiar si zece ani de lagar īn zilele noastre sunt mai grei decīt pedepsele Elizavetei.

Folosind terminologia actuala, vom spune ca Elizaveta avea o conceptie general umana, iar Ecaterina a Il-a - o conceptie de clasa (si, deci, mai justa). Sa nu executi chiar pe nimeni i se parea groaznic, se simtea lipsita de aparare. si pentru protectia ei, a tronului si a regimului, adica īn cazuri de ordin politic (Mirovici3, razmerita din timpul ciumei de la Moscova4, Pugaciov), ea a considerat pe deplin oportuna pedeapsa cu moartea. Iar pentru infractorii de drept comun, de ce n-ar socoti-o abolita?

Sub Pavel-', abolirea pedepsei cu moartea a fost confirmata. (Razboaie au fost multe, dar regimentele nu au stiut ce sunt tribunalele militare.) īn lunga domnie a lui Alexandru I s-a introdus pedeapsa cu moartea doar pentru crime savīrsite de militari īn campanie (1812). (Ni se va replica: dar bataia mortala cu nuiele? Nimic de zis, asasinate savīrsite īn secret au existat, dar poti sa faci un om sa moara si īntr-o adunare sindicala! si totusi, īn tara noastra de la Pugaciov la decembristi, nu s-a īntīmplat sa fie luata viata data de Dum­nezeu prin votul unor judecatori nici macar criminalilor de stat.)

314


De la cei cinci decembristi6 spīnzurati, pedeapsa cu moartea pentru crime de stat la noi n-a fost abrogata, ea a fost confirmata de Codurile din 1845 si 1904, si a mai fost completata cu codurile penale ale armatei si marinei, dar a fost abrogata pentru toate crimele judecate de tribunalele obisnuite.

si oare cīti oameni au fost executati īn toata vremea asta īn Rusia? Am citat (īn capitolul 8) statisticile elaborate de niste militanti liberali īn anii 1905-1907: īn optzeci de ani, 894 de executii, adica īn medie cīte 11 oameni pe an. Sa adaugam si cifrele mai exacte ale lui N.S. Tagantev*, cunoscator al dreptului penal rus. Pīna īn anul 1905, pedeapsa cu moartea a fost īn Rusia o masura exceptionala, īn treizeci de ani, din 1876 pīna īn 1905 (perioada celor de la "Narodnaia volia" si a actelor de terorism, nu a unor intentii exprimate īn bucataria apartamentului comun; perioada grevelor īn masa si a tulburarilor taranesti; perioada cīnd au fost create si consolidate toate partidele viitoarei revolutii) au fost executati 486 de oameni, adica 17 pe an īn toata tara. (Asta - laolalta cu executiile de drept comun !)** īn anii primei revolutii si ai reprimarii ei, numarul executiilor a crescut brusc, socīnd īnchipuirea rusilor, stīrnind lacrimile lui Tolstoi, indignarea lui Korolenko si a multor altora: īntre 1905 si 1908 au fost executati aproximativ 2 200 de oameni (patruzeci si cinci pe luna!). Erau executati īn special pentru terorism, asasinat, tīlharie. Aceasta a fost epidemia executiilor, cum scrie Tagantev. (La scurta vreme a fost īntrerupta.)

Este ciudat sa citesti ca, īn 1906, cīnd s-au introdus curtile martiale, una dintre problemele cele mai complicate a fost: cine sa execute? (Neaparat īn douazeci si patrii de ore de la pronuntarea verdictului.) Daca cei care trageau erau soldati de trupa, acest lucru producea impresie nefavorabila asupra trupelor. si deseori nu gaseau calai voluntari. Celor dinaintea revolutiei nu le-a trecut prin minte ca un singur calau, daca trage īn ceafa, poate īmpusca mai multi dintr-o data.

īnca de la venirea la putere, Guvernul provizoriu a abolit pedeapsa cu moartea, īn iulie 1917 a reintrodus-o pentru armata activa si zonele din apropierea frontului pentru crime savīrsite de militari, asasinate, vioLuri, tīlharie si jaf (care se īntīlneau din belsug īn zonele respective). A fost una dintre masurile cele mai nepopulare, care au contribuit la caderea Guvernului provizoriu. Una dintre lozincile bolsevicilor īn preajma loviturii de stat a fost: "Jos pedeapsa cu moartea restabilita de Kerenski !"7

Se povesteste ca la Smolnīi, chiar īn noaptea de 25 spre 26 octombrie s-a discutat daca unul dintre primele decrete sa nu fie cel privind abolirea pe vecie a pedepsei cu moartea. Lenin, atunci, a luat īn rīs utopismul tovarasilor sai, el stia ca fara pedeapsa cu moartea nu vor īnainta cītusi de putin īn directia noii societati. Totusi, alcatuind guvernul de coalitie cu eserii de

<Nota>

*N.  S. Tagantev,  Pedeapsa cu moartea.  Sankt-Petersburg,  1913.  (Cu "cazul Tagantev" am facut cunostinta īn capitolul 8.)

** īn Schlisselburg, din 1884 pīna īn 1906 au fost executati... 13 oameni.

</nota>

315


stīnga, au cedat conceptiilor false ale acestora si īncepīnd din 28 octombrie

1917,  pedeapsa cu moartea a fost abolita. Fireste, din aceasta pozitie "indul­genta" nu putea iesi nimic bun. (Dar cum au abolit-o? La īnceputul anului

1918,  Trotki a ordonat sa fie judecat Alexei sceastnīi, noul amiral, pentru ca a refuzat sa scufunde flota din Marea Baltica. Presedintele Tribunalului Suprem Karklin, īn rusa lui stīlcita8, a citit iute verdictul. "Sa fie īmpuscat īn douazeci si patru de ore". Asistenta din sala a īnceput sa se agite: pedeapsa capitala a fost abolita! Acuzatorul Krīlenko a venit cu explicatia: "De ce va agitati? A fost abolita pedeapsa capitala. Lui sceastnīi nu-i aplicam pedeapsa capitala, īl īmpuscam". si l-ati īmpuscat.)

Daca luam īn consideratie documentele oficiale, pedeapsa cu moartea a fost restabilita īn toate drepturile din iunie 1918, adica nu, nu "restabilita", ci introdusa pentru a inaugura o noua era de executii. Daca admitem ca Latis* nu diminueaza cifrele, ci doar ca nu are date complete, si ca tribunalele revolutionare au efectuat aceeasi treaba pe cale judiciara precum CEKA pe cale extrajudiciara, vom constata ca īn cele douazeci de gubernii centrale ale Rusiei, īn saisprezece luni (iunie 1918 - octombrie 1919) au fost īmpuscati peste 16 000 de oameni, adica peste l 000 pe luna*'*. (Cu acest prilej au fost īmpuscati si Hrustaliov-Nosar, presedintele primului Soviet al deputatilor - Petersburg 1905 -, si acel pictor care a creat schita pentru uniforma, inspi­rata din legendele rusesti, a Armatei Rosii si care a fost purtata tot timpul razboiului civil.)

Apoi - tribunalele militare revolutionare, cu cifrele lor tot de mii pe luna. si tribunalele cailor ferate (v. cap. 8, p. 221)

De altminteri, este posibil ca nu prin aceste executii singulare, precedate sau nu de o sentinta si care ulterior s-au adunat īn mii, a cutremurat si tulbu­rat īntreaga Rusie era executiilor instaurata īn anul 1918.

si mai cumplita ni se pare moda partilor beligerante, apoi a īnvingato­rilor, - moda scufundarii slepurilor, īncarcate de fiecare data cu oameni, care nici macar nu erau numarati ori īnscrisi pe o lista, ori strigati la apel, de cele mai multe ori ofiteri si alti ostatici, īn Golful Finic, īn Marea Alba, īn Marea Caspiea, īn Marea Neagra, chiar si īn lacul Baikal. Asta nu intra īn incursiu­nea noastra, strict juridica, ci īn istoria moravurilor, unde īsi au obīrsia toate cīte s-au īntīmplat īn continuare. De-a lungul secolelor istoriei noastre, īncepīnd chiar de la cel dintīi Rlurik, oare a mai existat vreo perioada cu atītea cruzimi si cu atītea asasinate cu cīte bolsevicii au īnsotit si īncheiat razboiul civil?

Ne-ar scapa un crenel tipic daca am omite sa spunem ca pedeapsa cu moartea a fost abolita... īn ianuarie 1920, da! Un cercetator poate ramīne chiar īncurcat īn fata acestei credulitati si slabiciuni a dictaturii, care s-a privat de palosul razbunator, cīnd Denikin haladuia īnca īn Kuban, Vranghel īn Crimeea, iar cavaleria poloneza īnseua caii, pregatindu-se de campanie. Dar, īn primul rīnd, acel decret era foarte īntelept: el nu se extindea asupra

<Nota>

*Doi ani de lupta... p. 75

**Daca tot suntem la comparatii, poftiti īnca una: īn cei optzeci de ani de vīrf ai Inchizitiei (1420-1498). īn toata Spania au fost condamnati la ardere pe rug 10 000 de oameni, adica zece oameni pe luna.                             

</nota>

316


tribunalelor militare revolutionare, ci doar asupra CEKA si tribunalelor din spatele frontului. De aceea, cei haraziti īmpuscarii puteau fi deplasati mai aproape de locul unde puteau fi īmpuscati. Asa, de pilda, pentru istorie, s-a pastrat ordinul:

"Secret. Circulara.

Presedintilor CEKA si VCEKA pentru sectiile speciale.

īn legatura cu desfiintarea pedepsei cu moartea, propunem ca toate per­soanele care prin diferitele crime savīrsite sunt pasibile de pedeapsa capitala, sa fie trimise īn zona operatiilor de lupta, ca loc asupra caruia decretul privind desfiintarea pedepsei cu moartea nu se extinde.

15 aprilie 1920

Nr. 325/16.756

seful sectiei speciale a VCEKA /semnatura/

lagoda"

īn al doilea rīnd, decretul a fost pregatit prin curatirea prealabila a īnchisorilor (prin īmpuscarea īn masa a detinutilor pasibili de a intra "sub pu­terea decretului"), īn arhive s-a pastrat declaratia detinutilor de la īnchisoarea Butīrki din 5 mai 1920:

"La noi, īn puscaria Butīrki, dupa semnarea decretului privind abolirea pedepsei cu moartea, noaptea, au fost īmpuscati 72 (ie oameni. Aceasta fapta a fost ceva de cosmar prin ticalosia ei."

Dar, īn cel de-al treilea rīnd, ceea ce este consolator, actiunea decretului a fost de scurta durata: patru luni (pīna ce īnchisorile s-au umplut din nou). Prin decretul din 28 mai 1920, VCEKA a obtinut iar dreptul de a īmpusca.

Revolutia se grabeste sa boteze totul din nou, pentru ca fiecare obiect sa fie vazut ca nou. Tot asa si pedeapsa cu moartea" a fost rebotezata īn masura suprema, si nici macar "de pedeapsa", ci de protectie sociala. Bazele legislatiei penale din 1924 ne explica faptul ca aceasta masura suprema a fost introdusa temporar, pīna la abolirea ei definitiva de catre Comitetul Central Executiv.

si, īn 1927, īntr-adevar, au īnceput s-o aboleasca: au lasat-o doar pentru crime īmpotriva statului si armatei (articolul 58 si cele din Codul militar), este adevarat, si pentru banditism de asemenea (dar se stie cīt de larga este interpretarea politica a "banditismului" īn acei ani, ba chiar si astazi: de la "basmaci" si pīna la partizanul din padurile Lituaniei, orice nationalist īnarmat care nu recunoaste puterea centrala este "bandit", cum sa ramīnem fara acest articol? si rebelul din lagar, si participantul la o manifestatie īn oras sunt tot "banditi"). Dar din articolele privind protectia persoanelor particulare, privind omorurile, jafurile si vioLurile, cu prilejul celei de a zecea aniversari a lui Octombrie, pedeapsa cu moartea a fost abolita.

Cu prilejul celei de a cincisprezecea aniversari a lui Octombrie s-a adaugat pedeapsa cu moartea prin legea asa-numita "sapte a opta", acea lege foarte importanta a socialismului īn ofensiva, care fagaduia cetateanului un glonte īn cap pentru fiecare farīma luata din averea statului.           

317


Cum se īntīmpla īntotdeauna la īnceput, īn 1932-1933 s-au napustit peste aceasta lege, au īmpuscat cu deosebita rīvna. īn aceste vremuri pasnice (Kirov īnca traia...), doar Ia īnchisoarea Krestī din Leningrad, īn decembrie 1932, īsi asteptau ursita concomitent doua sute saizeci si cinci de con­damnati Ia moarte*, si probabil ca īntr-un an numai la Krestī s-au adunat peste o mie.

Cine erau acesti nelegiuiti? De unde s-au adunat atītia conspiratori si razvratiti? De pilda, sedeau acolo sase colhoznici de līnga Ţarskoc Selo care iata de ce se facusera vinovati: dupa ce au cosit finul colhozului, s-au dus sa coseasca pentru vacile lor ce mai ramasese pe musuroaie. Toti acesti tarani n-au fost gratiati de VŢIK, sentinta a fost executata!

Care Saltīciha? Care dintre cei mai mīrsavi si odiosi stapīni de iobagi ar fi putut ucide sase tarani pentru cīteva nenorocite smocuri de iarba?... Numai daca i-ar fi batut cu nuiaua, o singura data, noi am fi stiut si i-am fi blestemat numele la scoala**. Iar acum - n-am vazut, n-am auzit, nici pe-acolo n-am trecut! Nu pot decīt sa-mi pastrez speranta ca povestirea martorului meu ocular va fi confirmata de documente. Daca Stalin n-ar mai fi ucis niciodata pe nimeni, numai pentru acesti sase tarani din Tarskoe Selo I-as fi socotit vrednic sa fie executat prin taierea īn patru! si mai cuteaza unii sa cīrīie: "Cum ati īndraznit sa -l demascati?", "sa tulburati mareata umbra?", "Stalin apartine miscarii comuniste universale!" Da. si codului penal.

De altfel, Lenin si Trotki cu ce sunt mai buni? Ei au īnceput!

Sa ne īntoarcem īnsa la impasibilitate si impartialitate. Fireste, VŢIK negresit "ar fi desfiintat definitiv" pedeapsa capitala o data ce fagaduise, dar nenorocirea este ca īn 1936 Tatucul si īnvatatorul "a desfiintat definitiv" īnsusi VŢIK-ul. Iar Sovietul Suprem suna mai degraba ā la Anna loanovna9. Aici si "masura suprema" a devenit masura suprema de pedeapsa, ci nu de nu se stie de care "protectie". Executiile din anii 1937-1938 nici chiar pentru urechea lui Stalin n-ar fi īncaput īn "protectie".

Care jurist, care istoric al^ dreptului penal ne va putea oferi o statistica verificata a acestor executii? īn ce loc se afla acele arhive secrete unde am putea sa patrundem si sa obtinem cifrele? Nu exista. Nu exista si nu vor exista. Sa īndraznim deci doar sa repetam acele cifre-zvonuri, proaspete, care īn 1939-1940 circulau pe sub boltile de la Butīrki si proveneau de la oamenii lui Ejov, mari si medii, care cazusera si care trecusera nu demult prin acele celule (ei stiau deci!). Ei spuneau ca īn acesti doi ani au fost executati īn toata Uniunea o jumatate de milion de "politici" si 480 000 de detinuti de drept comun (articolul 59-3, erau executati ca "sustinatori ai lui lagoda"; prin aceasta a fost nimicita "vechea si nobila semintie a hotilor").

Cīt sunt de neverosimile aceste cifre? Luīnd īn consideratie ca executiile n-au durat doi ani, ci doar unu si jumatate, trebuie sa ne asteptam īn medie la 28 000 de executati pe luna (īn virtutea articolului 58). Asta pe toata

<Nota>

*Marturia lui B., care le ducea condamnatilor hrana īn celula.

**īnsa īn scoli nu se stie ca Saltīciha, conform sentintei date de un tribunal (de clasa), a stat pentru atrocitatile ei unsprezece ani īn temnita subterana de la Mīnastirea Ivanovski din Moscova. (A. S. Prugavin, Monastīrskie tiurniī - īnchisori mīnastiresti -Editura ..Posreclnik", 1906, p. 39).

</nota>

318

Uniunea. si cīte locuri de executie au fost? Numarīnd cu modestie - o suta cincizeci. (Au fost mai multe, desigur. Numai la Pskov, sub multe biserici, īn fostele chilii ale pustnicilor, au fost amenajate īncaperi de tortura si executie ale NKVD-ului. Nici īn 1953, turistii nu aveau acces īn aceste biserici: "arhive"; astfel de "arhive" ca nici paianjenii nu erau maturati de zece ani. īnainte de a īncepe lucrarile de restaurare, de acolo s-au scos camioane īntregi de oseminte.) Deci, īntr-un singur loc, īntr-o zi, duceau la executie cīte sase oameni. Vi se pare o cifra fantastica? Este chiar diminuata! Niste martori din Krasnodar spun ca acolo, īn cladirea principala a GPU-ului de pe strada Proletarskaia, īn 1937-1938, īn fiecare noapte erau īmpuscati peste 200 de oameni! (Dupa alte surse, īn jurul datei de l ianuarie 1939 fusesera īmpuscati l 700 000 de oameni.)

īn timpul razboiului de aparare a patriei īn functie de circumstante, apli­carea pedepsei cu moartea ba se extindea (de exemplu militarizarea cailor ferate), ba se īmbogatea īn ceea ce priveste formele (din aprilie 1943 - de­cretul privind moartea prin spīnzuratoare).

Toate aceste evenimente au taraganat īntrucītva abolirea fagaduita, totala, definitiva si vesnica, a pedepsei cu moartea, īnsa poporul nostru, prin rabda­rea si supusenia lui, a meritat-o totusi: īn mai 1947, losif Vissarionovici proba un jabou scrobit īn fata oglinzii, i-a placut - si a dictat prezidiului So­vietului Suprem abolirea pedepsei cu moartea īn timp de pace (īnlocuita cu douazeci si cinci de ani - sfertul).

Poporul nostru īnsa este ingrat, criminal si incapabil de a pretui mari­nimia. De aceea, doi ani si jumatate, cīrmuitorii s-au tot vaitat de pedeapsa cu moartea si la 12 ianuarie 1950 a fost emis un decret contrar: "Tinīnd seama de cererile venite din partea republicilor nationale (Ucraina?...), din partea sindicatelor (dragutele sindicate, īntotdeauna stiu ele ce trebuie), din partea organizatiilor taranesti (asta a dictat-o īn timp ce dormea, caci toate orga­nizatiile taranesti fusesera nimicite de Milostivul īnca din anul Marii Cotituri), precum si din partea oamenilor de cultura" (da, asta este īntru totul verosimil), au reintrodus pedeapsa cu moartea pentru "tradatorii de patrie, spionii, sabotorii si diversionistii, care s-au īnmultit cu nemiluita".

si odata reintrodusa obisnuita, vechea noastra ghilotina, au purces mai departe fara eforturi: 1954 - si pentru omucidere intentionata; mai 1961 -pentru furt din avutul statului, pentru falsificare de bani si terorism la locul de detentie (asta pentru cei care īi ucid pe turnatori si intimideaza adminis­tratia lagarului); iulie 1961 - pentru īncalcarea regulilor privind operatiile valutare; februarie 1962 - pentru atentat (un gest din mīna) la viata mili­tienilor si drujinnicilorw; si tot atunci - pentru viol; si tot atunci - pentru luare de mita.

Toate acestea īnsa sunt provizorii pīna la abolirea definitiva. si astazi tot asa scrie.

si rezulta ca am rezistat cel mai mult fara pedeapsa cu moartea sub Elizaveta Petrovna.

319


***

īn existenta noastra prospera si oarba ne īnchipuim ca osīnditii la moarte sunt cītiva indivizi izolati, napastuiti de fatalitate, īn mod instinctiv suntem īncredintati ca noi nu am putea ajunge niciodata īn celula celor condamnati la moarte, ca pentru asta este necesara daca nu o culpa grava, cel putin o viata de exceptie. Trebuie sa facem bine ordine īn capul nostru ca sa ne putem imagina ca īn celula condamnatilor la moarte au locuit nenumarati oameni dintre cei mai banali pentru cele mai banale fapte si - care cum au avut noroc - cel mai adesea ei n-au primit aici gratierea, ci capitala (asa numesc detinutii "pedeapsa capitala", lor nu le plac cuvintele solemne si denumesc totul īntr-un fel mai rudimentar si mai scurt).

Un agronom raional a fost condamnat la moarte pentru ca a gresit ana­lizele grīnelor colhozului! (ori poate analizele n-au fost pe placul conduce­rii?): anul 1937. Melnikov, presedintele unei cooperative mestesugaresti (care producea mosorele de ata) a fost condamnat la moarte pentru ca la atelier a izbucnit un incendiu dintr-o scīnteie de la locomobila! - anul 1937. (Este adevarat ca a fost gratiat si a primit īn schimb zece ani.)

īn aceeasi īnchisoare Krestī, īn 1932, īsi asteptau moartea: Feldman, pentru ca a fost prins cu valuta; Faitelevici, absolvent de conservator, fiindca a vīndut o foaie de otel pentru confectionat penite. Comertul traditional al evreului, pīinea si pasiunea lui, a devenit, de asemenea, vrednic de condam­nare la moarte!

Sa te mai miri atunci ca a primit pedeapsa cu moartea Gheraska, un flacau dintr-un sat din regiunea Ivanovo: de Simtul Nicolae de primavara a chefuit īn satul vecin, a baut zdravan si a lovit peste dos - pe cine credeti? Nu pe militian, nu! Calul militiei! (Este adevarat ca, razbunīndu-se tot pe militie, a smuls o placa de protectie de la sovietul comunal, precum si firul telefonului, strigīnd; "Jos cu sticletii!"...)

Norocul de a ajunge īn celula de condamnat la moarte nu se datoreaza faptului ca ai facut sau n-ai facut ceva, el este hotarīt de īnvīrtirea rotii celei mari, de cursul redutabilelor īmprejurari exterioare. De pilda, īn Leningradul aflat sub blocada. Ce trebuie sa creada conducatorul lui suprem, tovarasul Jdanov, daca printre cazurile GB-ului din Leningrad, īn aceste luni cumplite, nu vor figura si condamnari la moarte? Ca Organele trīndavesc, nu-i asa? Trebuie descoperite marile conspiratii clandestine dirijate de nemti din afara. De ce sub Stalin, īn 1919, astfel de comploturi au fost descoperite? De ce sa nu fie descoperite si sub Jdanov, īn 1942? Zis si facut: sunt descoperite cīteva comploturi cu ramificatii! Dormi īn camera ta neīncalzita din Leningrad, iar mīna cea neagra cu gheare lungi se coboara deasupra ta. si de tine nu depinde nimic. Este desemnat cutare - de pilda, general-locotenentul Ignatovski. Ferestrele lui dau spre Neva. si-a scos batista alba sa-si sufle nasul - un semnal! Ca inginer, lui Ignatovski īi place sa discute cu marinarii despre tehnica. S-a īnregistrat! Ignatovski este ridicat. A sosit timpul sa dea socoteala. Asadar numiti patruzeci de membri ai organizatiei dumneavoastra! īi numeste. Astfel, daca esti controlor de bilete la Teatrul Alexandrinski nu ai prea mari sanse se fii numit, dar daca esti profesor la Institutul de tehnologie,

320


atunci da, esti pe lista. Ce a depins de tine pīna aici? si toti cei aflati pe lista au asigurata pedeapsa cu moartea.

si toti sunt īmpuscati. si doar Konstantin Ivanovici Strahovici, unul din­tre marii specialisti rusi īn hidrodinamica, a scapat cu viata. Iata cum: Nu stiu ce sef superior de la Securitatea Statului este nemultumit ca lista e prea mica si vor fi īmpuscati prea putini. si Strahovici este desemnat sa fie centrul potrivit pentru descoperirea unei alte organizatii. Este chemat de capitanul Altschuller: "Va sa zica, asa? īnadins ati marturisit totul si ati hotarīt sa va duceti pe lumea cealalta ca sa ascundeti guvernul clandestin? Ce erati īn acel guvern?" Astfel, continuīnd sa stea īn celula condamnatilor la moarte, Strahovici intra īntr-un nou ciclu de ancheta! El propune sa fie considerat ministru al īnvatamīntului (vrea sa se termine totul cīt mai repede!), dar pen­tru Altschuller este putin. Ancheta continua, īntre timp grupul lui Ignatovici este executat. La unul dintre interogatorii, Strahovici se īnfurie: nu ca ar vrea sa traiasca, dar a obosit sa moara si, lucrul cel mai important, s-a saturat de minciuna. si, la un interogatoriu īncrucisat, īn prezenta unui grangure, bate cu pumnul īn masa: "Pe voi pe toti or sa va īmpuste! Eu nu mai vreau sa mint! si, de altfel, īmi retrag toate marturiile!" si aceasta explozie ajuta! Nu numai ca au īncetat sa -l mai ancheteze, dar l-au uitat īn celula osīnditilor la moarte.

Probabil ca īn aceasta atmosfera de supunere generala o explozie de disperare ajuta īntotdeauna

De necrezut cīti au fost īmpuscati: la īnceput mii, apoi sute de mii. īmpartim, īnmultim, blestemam. si totusi acestea nu sunt decīt cifre. Ele ulu­iesc mintea, apoi sunt uitate. Daca vreodata rudele celor īmpuscati ar trimite la o editura fotografiile celor executati si s-ar edita un album īn mai multe volume, frunzarindu -l si aruncīnd o ultima privire īn ochii lor stinsi, ce bogatie de simtaminte am strīnge pentru tot restul vietii. O astfel de lectura, aproape fara cuvinte, s-ar asterne īn inima noastra pentru vecie.

īn casa unor cunoscuti, unde traiesc fosti zeki, s-a statornicit un ritual: la 5 martie, de Ziua Mortii Ucigasului Principal, se asaza pe masa fotografiile unor oameni īmpuscati ori morti īn lagare, cīteva zeci, cīte au putut strīnge. si toata ziua īn casa domneste o atmosfera solemna de biserica si, īn acelasi timp, de muzeu. Muzica funebra. Vin prieteni, se uita la fotografii, tac, asculta, vorbesc īn soapta, pleaca fara sa-si ia la revedere.

Asa ar trebui sa fie peste tot... Pentru ca macar o mica cicatrice sa ne ramīna īn inima din moartea lor.

Pentru ca totusi moartea lor sa nu fi fost īn zadar!...

Oare cum se petrece totul? Cum or fi asiepfind oamenii? Ce gīndesc ei? si la ce hotarīri ajung? si oare cum sunt luati? si ce simt īn ultimele clipe? si cum anume... asta... cum īi... cum...?

Este fireasca dorinta arzatoare a oamenilor de a razbate dincolo de vidul ultimelor clipe (desi nimeni dintre noi nu va patrunde, fireste, niciodata. Este firesc, de asemenea, ca cei care au supravietuit nu povestesc nimic despre clipele cele mai de pe urma, fiindca ei au fost gratiati.

Ce se īntīmpla mai departe - stie doar gīdele. Dar gīdele nu va spune niciodata. (Acel vestit nenea Liosa, de la īnchisoarea Krestī, care rasucea mīinile la sptate. punea catusele, iar daca cel dus striga pe coridor īn miez de

321


noapte: "Adio, fratilor!", īi vīra si un calus īn gura, de ce ar vrea sa poves­teasca? Probabil ca si acum el se plimba prin Leningrad, bine īmbracat Daca īl veti īntīlni īn vreo berarie pe insulele de agrement de pe Neva ori la vreun meci de fotbal, sa -l īntrebati!)

īnsa nici calaul nu stie totul pīna la sfīrsit. Slobozind fara sa auda gloantele din pistol īn ceafa osīnditului īn acompaniamentul unui zgomot infernal produs de motorul unei masini, el este condamnat sa nu priceapa cele savīrsite. Nici el nu stie pīna la sfīrsit! Pīna la sfīrsit stiu doar cei ucisi, cu alte cuvinte nimeni.

Este adevarat ca si un artist, chit ca īn mod nedeslusit, confuz, stie totusi ceva pīna īn clipa contactului cu glontul ori cu streangul.

Cu ajutorul celor gratiati si al unor artisti ne-am format o imagine aproxi­mativa a celulei condamnatilor la moarte. stim, de pilda, ca nu dorm noaptea, ci asteapta. Ca se linistesc doar spre dimineata.

Narokov (Marcenko)11, īn romanul Marimi imaginare*, puternic viciat de obiectivul ce si l-a propus autorul: sa scrie totul ca la Dostoievski, ba sa fie chiar mai īnduiosator, mai sfīsietor decīt la el, dupa mine, a descris foarte bine celula osīnditilor si chiar scena īmpuscarii. N-ai cum sa verifici, dar parca este verosimil.

Prezumtiile unor scriitori mai vechi, cum e de pilda Leonid Andreev12, amintesc acum fara voia lor de epoca lui Krīlov1^ s j care autor de literatura fantastica si-ar putea imagina, de exemplu, celula condamnatilor la moarte din anul 1937? Ne-ar conduce negresit pe firul lui psihologic: cum asteapta, cum trag cu urechea?... Cine ar fi putut sa prevada si sa descrie astfel de sentimente ale condamnatilor la moarte:

1.  Condamnatii sufera de frig. Sunt nevoiti sa doarma pe pardoseala de ciment, sub fereastra - minus trei grade (Strahovici). Pīna te duc la executie, poti sa īngheti aici.

2.  Condamnatii sufera de lipsa de spatiu si de aer. īntr-o celula de o per­soana sunt īnghesuiti sapte (mai putin - nicidecum), zece, cincisprezece sau douazeci si opt de condamnati la moarte (Strahovici, Leningrad, 1942). Sunt striviti astfel saptamīni si luni īntregi! Ce īnseamna pe līnga asta cosmarul celor sapte spīnzurati?!^ Oamenii nu se mai gīndesc la executie, nu se tem de īmpuscare, ci iata - cum sa-si īntinda picioarele? Cum sa se īntoarca? Cum sa īnghita o gura de aer?

īn anul 1937, cīnd īn puscariile din Ivanovo - cea "Interioara", Nr. l, Nr. 2 si KPZ, erau īnchisi concomitent pīna la 40 000 de oameni, desi fusesera calculate pentru cel mult trei-patru mii. La īnchisoarea Nr. 2 erau amestecati: inculpati, condamnati la lagar, condamnati la moarte, condamnati la moarte si apoi gratiati si, īn plus, hoti. si toti, timp de cīleva zile, stateau īntr-o celula mare umar līnga umar īntr-o asemenea īnghesuiala, īncīt le era cu neputinta sa se ridice ori sa lase bratele īn jos, iar cei aflati līnga pricluri puteau sa se aleaga cu picioarele rupte. Era iarna, si, ca sa nu se sufoce, de­tinutii au spart geamurile de la ferestre, (īn aceasta celula īsi astepta moartea,

<nota>

*Editura Cehov, New York, 1952.

</nota>

'   322

fiind deja condamnat, un membru al RSDRP din anul 1898, acum cu parul com­plet alb, care a parasit partidul bolsevicilor īn 1917, dupa Tezele din aprilie^.)

3.  Condamnatii la moarte sufera de foame. Unii, dupa condamnare, asteapta atīt de mult. īncīt teama de moarte nu mai conteaza fata de chinurile foamei:  unde sa gaseasca de mīncare? īn anul   1941, īn puscaria din Krasnoiarsk, Alexandru Bahici a petrecut īn camera condamnatilor saptezeci si cinci de zile si nopti! Se īmpacase cu soarta si astepta īmpuscarea ca pe singurul sfīrsit posibil pentru viata lui irosita. Dar se umflase tot din cauza nemīncarii cīnd i-au comutat pedeapsa īn zece ani, si īn aceasta stare si-a īnceput viata de lagar. Dar care este recordul sederii īn celula condamnatilor la moarte? Cine stie recordul?... Vsevolod Petrovici Golitīn, starostele (!) celulei condamnatilor, a stat aici o suta patruzeci de zile (1938), dar acesta e oare un record? Gloria stiintei noastre, academicianul N. I. Vavilov, a asteptat executia cīteva luni, daca nu cumva un an; īn stare de condamnat la moarte a fost evacuat la īnchisoarea din Saratov; acolo a fost īnchis īntr-o celula de subsol fara ferestre, si cīnd, īn vara lui 1942, gratiat, a fost transferat īntr-o celula comuna - nu mai putea sa mearga, era scos pe brate la plimbare.

4.  Condamnatii la moarte nu beneficiaza de asistenta medicala. Ohrimen-ko, īn timpul īndelungii sederi īn celula condamnatilor (1938), s-a īmbolnavit grav. Nu numai ca nu l-au dus la spital, dar nu l-a vizitat nici medicul. Cīnd totusi a venit, nu a intrat īn celula, ci prin gratiile usii, fara sa -l examineze si fara sa -l īntrebe ceva, i-a īntins niste prafuri. Strahovici s-a īmbolnavit de hidropizie, i-a explicat gardianului - si i-au trimis... un dentist.

Cīnd un medic intervine, oare trebuie sa -l trateze pe condamnat, adica sa-i prelungeasca asteptarea mortii? Ori umanismul medicului consta īn faptul de a insista pentru executia neīntīrziata? Iata din nou o scena aflata de la Strahovici: intra medicul si, discutīnd cu gardianul de serviciu, arata cu degetul spre condamnatii la moarte: "Raposat!... Raposat!... Raposat!..." (Astfel īi desemneaza gardianului pe distrofici, insistīnd ca nu se poate sa-i chinuie īn felul acesta pe oameni, e timpul sa fie executati!)

De fapt de ce īi tineau atīt de mult? Nu aveau suficienti calai? Trebuie sa se tina seama ca multora dintre cei condamnati la moarte li se propunea, ba chiar erau rugati sa semneze cererea de gratiere, iar cīnd acestia se īnca-patīnau, - nu mai doreau nici un fel de tranzactii -, cererea era semnata īn numele lor. si, apoi, circulatia hīrtiilor prin toate compartimentele masinii avea nevoie de luni īntregi.

Eu cred ca aici era vorba de impactul dintre doua institutii de stat: cea care avea īn sarcina ancheta si procesele (membrii Colegiului Militar mi-au spus ca erau la un loc) alerga sa descopere cazuri teribile, de cosmar, si nu putea sa nu acorde criminalilor pedeapsa meritata: moartea prin īmpuscare. Dar īndata ce sentintele erau pronuntate, trecute la activul anchetei si tribunalului, aceste sperietori numite condamnati nu-i mai interesau: īn reali­tate, nu era vorba de nici o conspiratie, si nimic īn viata de stat nu putea sa se schimbe daca acesti osīnditi ramīn īn viata ori vor muri. si astfel erau lasati complet la aprecierea institutiei penitenciarelor. Aceasta, care apartinea de

323


GULag, īi privea pe detinuti din punct de vedere economic, indicatorii lor nu erau sa īmpuste cīt mai multi, ci sa trimita cīt mai multa forta de munca īn Arhipelag.

Asa īl privea Sokolov, comandantul īnchisorii interioare a Casei Mari, si pe Strahovici, care, pīna la urma, se plictisise īn celula condamnatilor la moarte si a cerut hīrtīe si creion pentru studiile sale stiintifice. Mai īntīi a scris caietul Interactiunea dintre lichid si corpul solid care circula prin el, Calculul balislelor, resorturilor si amortizoarelor, pe urma Bazele teoriei sta­bilitatii. A fost transferat īntr-o celula individuala, "stiintifica", si l-au trecut pe un regim de hrana mai bun. Apoi au īnceput sa vina comenzi de pe frontul Leningradului. Pentru aceasta a elaborat o lucrare privind tragerea antiaeri­ana volumetrica. Drept urmare, Jdanov i-a comutat pedeapsa cu moartea īn cincisprezece ani (dar posta de pe Pamīntul cel Mare mergea foarte īncet: curīnd īnsa a sosit de la Moscova o gratiere obisnuita si mult mai generoasa decīt a lui Jdanov: numai zece ani).

Toate caietele din īnchisoare ale lui Strahovici sunt si acum īntregi. Cu aceasta cariera lui stiintifica de dupa gratii de-abia īncepuse, īi va fi dat sa conduca unul dintre primele proiecte sovietice din domeniul turbo-reactoarelor.

Pe N.P., matematician, docent, a decis sa -l exploateze īn scopuri perso­nale anchetatorul Krujkov (da, da, chiar acel tīlhar). Cum era student la fara frecventa, l-a chemat pe N.P. din celula condamnatilor si l-a pus sa rezolve probleme de teoria functiilor de variabila complexa pentru lucrarile lui de control (dar poate nici nu erau ale lui).

Prin urmare, ce īntelegea literatura universala din suferintele care preced executia?

īn sfīrsit (povestirea lui Ceavdarov), celula condamnatilor la moarte poate fi utilizata ca element al anchetei, ca mijloc de influenta. Doi inculpati care refuzasera sa marturiseasca (Krasnoiarsk) au fost "condamnati" la moar­te si transferati īn celula osīnditilor. (Ceavdarov s-a scapat cu vorba: "Aces­tora li s-a īnscenat o judecata". Dar īn situatia cīnd orice judecata este o īnscenare, cu ce cuvīnt sa mai numesti aceasta pseudojudecata? Scena īn sce­na, spectacol montat īntr-un spectacol?) Acolo i-au lasat sa respire din plin atmosfera dintr-o celula a condamnatilor la moarte. Pe urma le-au introdus niste "closti", chipurile tot "condamnati". si acestia au īnceput sa se caiasca pentru ca au fost atīt de īndaratnici la ancheta si l-au rugat pe gardian sa transmita anchetatorului ca sunt gata sa semneze totul. Le-au dat sa semneze declaratiile, pe urma i-au luat din celula ziua, deci nu i-au dus sa-i īmpuste.

Dar acei condamnati cu adevarat la moarte din aceasta celula, care au servit drept material pentru jocul anchetatorului, oare vor fi simtit si ei ceva cīnd acei oameni "s-au cait" si au fost gratiati? Ei, dar astea nu sunt decīt accesorii regizorale.

Se spune ca pe Konstantin Rokossovski, viitorul maresal, īn 1939, l-au dus de doua ori īn padure pentru o executie nocturna fictiva, au īndreptat armele spre el, pe urma le-au lasat īn jos si l-au dus la īnchisoare. Aceasta se

,     324

cheama tot pedeapsa capitala aplicata ca procedeu īn folosul anchetei. si totul s-a terminat cu bine, Rpkossovski este bine-mersi, si nu poarta nimanui ranchiuna.

Aproape īntotdeauna omul se lasa ucis fara sa se īmpotriveasca. De ce condamnarea la moarte hipnotizeaza īn asemenea masura? De cele mai multe ori cei gratiati nu-si amintesc ca vreunul din celula condamnatilor sa se fi īmpotrivit. Dar exista si astfel de cazuri, īn anul 1932, la īnchisoarea Krestī din Leningrad condamnatii la moarte au luat gardienilor revolverele si au tras. Dupa acest incident a fost adoptata urmatoarea tactica: dupa ce au depistat prin vizor pe cel care trebuia luat, cinci gardieni neīnarmati navaleau īn celula si se repezeau asupra celui desemnat, īn celula se aflau vreo opt-zece condamnati, īnsa fiecare dintre ei trimisese cerere de gratiere lui Kalinin, fie­care īsi astepta iertarea si din pricina asta se comportau conform zicalei: "Mori tu astazi, eu o sa mor mīine". Ei se dadeau la o parte si priveau nepasatori cum īl rasuceau pe cel sortit pieirii, cum striga el dupa ajutor, si i se vīra īn gura o minge micuta de copil. (Privind o minge de copil, poti oare sa banuiesti la cīte poate ea servi?... Ce bun exemplu pentru o lectie despre metoda dialectica!)

O, speranta! Ce aduci tu cu precadere: tarie ori slabiciune? Daca īn fiecare celula osīnditii i-ar sugruma īmpreuna pe calaii veniti dupa ei, nu ar īnceta oare executiile cu mult mai sigur decīt datorita cererilor de gratiere tri­mise la VŢIK? Tot esti pe marginea gropii, de ce sa nu te īmpotrivesti?

Dar oare nu era totul sortit pieirii īnca de la arestare? Cu toate acestea, toti arestatii, ca si cīnd aveau picioarele retezate, se tīrau īn genunchi pe ta-rīmul sperantei.

***

Vasili Grigorievici Vlasov īsi aminteste ca īn noaptea cīnd īl duceau prin Kadīi si patru revolvere erau īndreptate spre el din patru parti, gīndul lui era: de n-ar trage acum, provocator, chipurile, pentru īncercarea de a fugi. Va sa zica, el īnca nu credea īn condamnarea lui! Spera īnca sa traiasca...

Acum era tinut īntr-o camera de la militie. L-au asezat pe un birou, iar līnga el stateau de paza neīntrerupt, la lumina lampii, doi-trei militieni. Vorbeau īntre ei: "Am ascultat patru zile īntruna, dar tot n-arn priceput de ce i-au ^condamnat!" "Nu-i treaba noastra!"

īn aceasta camera Vlasov a ramas cinci zile: asteptau confirmarea sen­tintei pentru a-i executa īn Kadīi - era foarte greu sa-i escorteze pe condamnati mai departe. Cineva a trimis īn numele lui o telegrama prin care cerea gratierea: "Nu ma recunosc vinovat, rog sa fiu lasat īn viata". N-a venit nici un raspuns, īn toate zilele acestea, lui Vlasov īi tremurau atīt de tare inimile, īncīt nu putea duce lingura la gura. bea cu gura din farfurie. L-a vi/itat, ca sa-si bata joc, Kliughin. (La scurta vreme dupa procesul din Kadīi urma sa fie transferat din Ivanovo la Moscova, īn acel an, stelele acestea purpurii rasareau si apuneau brusc pe cerul GULAG-ului. Se apropia vremea

325                 '     .           '       . -.


cīnd trebuiau aruncati la groapa, dar nu stiau asta.) N-a sosit nici confir­marea, nici gratierea, si au fost nevoiti, totusi, sa-i duca pe cei patru osīnditi la Kinesma. I-au dus cu patru autocamionete, īn fiecare cīte un condamnat cu sapte militieni.

La Kinesma au fost tinuti īn subsoLurile mīnastirii (arhitectura mīnas-tireasca, eliberata de ideologia monahala, ne-a prins foarte bine). Acolo au mai adaugat si alti osīnditi la moarte si i-au transportat cu vagonul pusca­riasilor la Ivanovo.

La gara de marfuri din Ivanovo, Saburov, Vlasov si īnca unul din grupul strain au fost separati, iar pe ceilalti i-au dus, care va sa zica, la executie, ca sa nu mai aglomereze īnchisoarea si asa arhiplina. si astfel, Vlasov a trebuit sa-si ia adio de la Smirnov.

Pe cei trei care au ramas, i-au lasat īn curtea īnchisorii nr. l si i-au tinut patru ceasuri īn frigul si umezeala de octombrie, īn timp ce duceau si adu­ceau pentru perchezitie alte convoaie, īnca nu existau semne ca i-ar executa astazi. Au fost nevoiti, aceste patru ceasuri, sa mai ramīna pe pamīnt si sa reflecteze! A fost un moment cīnd lui Saburov i s-a parut ca īi duc sa-i īm­puste (dar i-au dus īn celula). El n-a strigat, dar si-a īnfipt mīna īn bratul vecinului atīt de tare, īncīt acesta a urlat de durere. Gardienii l-au tīrīt pe Saburov si l-au īmpuns cu vīrful baionetelor.

īn acea īnchisoare existau patru celule pentru condamnati la moarte, pe acelasi coridor cu cele rezervate copiilor si bolnavilor! Celulele osīnditilor erau preva^ute ca doua usi: una de lemn, obisnuita, cu vizor, si alta de fier, zabrelita, si fiecare usa era prevazuta cu doua īncuietori (cheile se aflau una la gardian si alta la seful cladirii, ca sa nu poata deschide unul fara celalalt). Celula nr. 43 se afla peste un perete de cabinetul anchetatorului, si noaptea, cīnd osīnditii asteapta sa fie dusi la executie, strigatelele celor schingiuiti ie sfīsie urechile.

Vlasov a nimerit īn celula nr. 61. Era o celula individuala: lunga de vreo cinci metri si lata - ceva mai mult de un metru. Doua paturi de fier erau definitiv fixate de pardoseala, īn fiecare pat erau īntinsi cīte doi condamnati, unul cu capul la picioarele celuilalt si īnca paisprezece erau asezati d 717p1523h e-a curmezisul pe pardoseala.

īn asteptarea mortii, fiecaruia i se lasase mai putin de un arsin patrat! Cu toate ca se stie de mult ca pīna si un mort are dreptul la trei arsini de pamīnt, ceea ce lui Cehov i se parea putin...16

Vlasov a īntrebat cīt dureaza pīna īi īmpusca? "Noi stam de mult aici si suntem īnca vii..."

si a īnceput asteptarea, aceea pe care o cunoastem: toata noaptea fara somn, absolut deprimati, asteptīnd sa fie luati si dusi la moarte, ascultīnd fosnetele de pe coridor (si din pricina acestei asteptari prelungite scade capacitatea omului de a se īmpotrivi). Deosebit de agitata este noaptea care urmeaza dupa o zi cīnd cineva a fost gratiat: acesta a plecat cu strigate de bucurie, iar īn celula s-a instaurat groaza: caci, o data cu gratierea, astazi trebuie sa se fi rostogolit de pe muntele cel īnalt si niste refuzuri, si la noapte vor veni sa -l ia pe careva...

326


Uneori, noaptea, zangane īncuietorile, inimile īngheata īn piept: pe mine? Nu pe mine! Iar vertuhaiul a deschis usa pentru cine stie ce fleac: "Luati-va lucrurile de pe pervazul ferestrei!" Din pricina acestei usi deschise īn toiul noptii poate ca toti paisprezece s-au apropiat cu un an mai mult de viitoarea lor moarte; poate, daca ar deschide astfel usa de vreo cincizeci de ori, n-ar mai fi nevoie sa strice gloantele! Dar cīt de recunoscatori īi sunt ca n-a fost nimic altceva: "īndata, le luam īndata, cetatene sef!"

Dupa vizita de dimineata la toaleta, eliberati de spaima, au adormit cu totii. Pe urma gardianul le-a adus cazanelul cu zamīrca si le-a zis: "Buna dimineata!" Regulamentul cerea ca usa a doua, cea zabrelita, sa fie deschisa doar īn prezenta gardianului de serviciu pe īnchisoare. Dar, cum se stie, oamenii sunt mai buni si mai lenesi decīt regulamentele si instructiunile lor, -si, deci, gardianul a intrat de dimineata īn celula, si absolut omeneste, nu, asta-i mai mult decīt omeneste ! - le-a spus: "Buna dimineata!"

Cui īnca pe lume sa-i fie mai buna decīt lor?! Recunoscatori pentru caldura acestui glas si caldura acestei fierturi acum dormeau pīna la amiaza. (Mīncau numai dimineata! Trezindu-se īn timpul zilei, multi nu puteau mīn-ca. Unii mai primeau pachete - rudele puteau sa stie, dar puteau nici sa nu stie de condamnarea la moarte -, pachetele deveneau comune īn celula, dar de cele mai multe ori mīncarea se strica īn umiditatea aerului īnbīcsiL)

Ziua, īn celula, era oarecare īnsufletire. Venea la ei seful de pavilion - fie posomoritul Tarakanov, fie binevoitorul Makarov - le oferea hīrtie pentru cereri, īi īntreba daca nu vor, cei care au bani, sa comande tigari de la chiosc. Astfel de īntrebari li se pareau cīnd prea crude, cīnd extrem de omenoase: lasau impresia ca n-ar fi condamnati la moarte.

Din dosul cutiilor de chibrituri osīnditii confectionau un fel de domino si jucau. Vlasov se destindea povestind cīnd unuia, cīnd altuia despre cooperatia de consum, si facea asta pe un ton cīt se poate de comic. (Povestirile lui despre cooperatie sunt īncīntatoare si merita sa fie expuse separat.) lakov Petrovici Kolpakov, presedintele comitetului executiv raional din Sudogda, bolsevic din primavara anului 1917, de pe front, sedea zile de-a rīndul īn aceeasi pozitie, strīngīndu-si capul īntre palme, cu coatele pe genunchi, si pri­vea la nesfīrsit īn acelasi punct al peretelui. (Cīt de vesela si lipsita de complicatii trebuie sa i se fi parut primavara anului 1917!... Dar si atunci erau ucisi oameni - ofiteri.) Locvacitatea lui Vlasov īl scotea din sarite: "Cum de esti īn stare?" "Da tu te pregatesti pentru rai? rīnjea Vlasov, pas-trīndu-si si cīnd vorbea repede felul specific de a pronunta vocala o^. Un singur lucru am hotarīt, sa-i spun calaului: doar tu, nici judecatorii, nici procurorii, numai tu esti vinovat de moartea mea! Cīt vei trai sa ma ai pe suflet! Daca n-ati fi voi, calaii voluntari, n-ar mai exista nici condamnari la moarte ! Apoi poate sa ma omoare, ticalosul !"

Kolpakov a fost īmpuscat. A fost īmpuscat si Konstantin Sergheevici Arkadiev, fost sef al sectorului agricol din Alexandrov (regiunea Vladimir). Despartirea de el a fost deosebit de grea. īn miez de noapte, au venit sa -l ia sase oameni din garda, īl zoreau cu brutalitate, iar el, un om blīnd, cu edu­catie, īsi mototolea īntruna caciula īn mīini, amīnīnd momentul plecarii, al

327

plecarii dintre ultimii oameni din viata sa. si cīnd a rostit cel din urma "adio" - aproape ca nu mai avea glas.

īn prima clipa, cīnd victima este indicata, ceilalti rasufla usurati ("n-am fost eu!"), dar numaidecīt dupa ce condamnatul a fost luat, nu le este deloc mai usor decīt acestuia. Toata ziua urmatoare, cei ramasi nu sunt īn stare sa vorbeasca ori sa manīnce.

Cu toate acestea, Gheraska, cel care a devastat sovietul satesc, mīnca mult si dormea mult, ca orice taran se adaptase si aici. Parca nici nu-i venea sa creada ca v-a fi īmpuscat. (Nici nu l-au īmpuscat: i s-a comutat īn zece ani.)

Unii, sub ochii colegilor de celula, īncarunteau īn trei-patru zile.

Cīnd oamenii asteapta moartea de atīta*vreme, parul creste repede, si celula este dusa la tuns, la spalat. Viata clin īnchisoare īsi urmeaza cursul, fara sa tina seama de sentinte.

Cīte unul īsi pierde capacitatea de a gīndi si vorbi coerent, dar oricum ra-mīne sa-si astepte ursita tot aici. Cel care a īnnebunit īn celula condamnatilor la moarte, este īmpuscat nebun.

Soseau destule gratieri. S-a īntīmplat ca īn toamna lui 1937, pentru īntīia oara dupa revolutie, au introdus pedepse de cincisprezece si douazeci si cinci de ani, care au preluat asupra lor multe condamnari la moarte. Se comuta si pentru zece ani. Chiar si pentru cinci, īn tara minunilor sunt posibile si astfel de miracole: ieri, noaptea, erai vrednic sa fii executat, astazi-dimineata - pri­mesti o pedeapsa de copil, esti considerat un infractor fara importanta, ai sansa ca īn lagar sa nu fii escortat.

īn aceeasi celula sedea si V. N Homenko, un sexagenar din Kuban, fost esaul^, "sufletul celulei", daca celula osīnditilor poate avea suflet: glumea, zīmbea pe sub mustata, nu lasa sa se vada ca īi este greu. Dupa razboiul ruso-ja-ponez a fost reformat si s-a specializat īn cresterea cailor, a lucrat la adminis­tratia locala guberniala, iar la īnceputul anilor '30 a fost "inspector al fondu­lui de cavalerie al Armatei Rosii" de pe līnga directia agricola regionala din Ivanovo, adica un fel de observator, care se īngrijea ca armata sa fie īnzes­trata cu cei mai buni cai. A fost īnchis si condamnat la moarte, deoarece a reco­mandat, cu intentii diversioniste, ca armasarii sa fie castrati īnainte de a īmpli­ni vīrsta de trei ani, ceea ce "submina capacitatea de lupta a "Armatei Rosii". - Homenko a facut cerere de recurs. Dupa cincizeci si cinci de zile, a venit seful pavilionului si i-a aratat ca īn cerere n-a indicat instanta care trebuia. Chiar acolo, pe loc, cu creionul sefului, Homenko a taiat o institutie si īn locul ei a scris alta, ca si cum era o cerere pentru un pachet de tigari. Cu aceasta rectificare destul de neīngrijita, cererea a mai umblat saizeci de zile, astfel īncīt Homenko a asteptat moartea patru luni. (Daca ar fi trebuit sa astepte un an sau doi, nu s-ar fi deosebit prea mult de noi, care o asteptam cu anii pe Doamna-cu-Coasa! Oare lumea noastra toata nu este o celula de osīnditi la moarte?...) si a fost pe deplin reabilitai! (īntre timp, Vorosilov daduse indicatii ca armasarii sa fie castrati īnainte de a īmplini trei ani.) Cīnd e alba, cīnd e neagra!

Se primeau destule gratieri, multi īncepusera sa spere tot mai īncrezatori. Vlasov īnsa, comparīnd cazul sau cu altele si, mai ales, luīnd īn consideratie

328

comportarea de la proces, a ajuns la concluzia ca situatia lui era albastra rau. si, apoi, cineva trebuie sa fie īmpuscat, nu? Pesemne ca jumatate dintre condamnati? si el credea ca va fi īmpuscat. Nu dorea decīt sa aiba putere ca sa tina capul sus. Disperarea, specifica naturii lui, se acumula, producīnd un efect invers, si el s-a hotarīt sa fie insolent pīna la capat.

Fireste, s-a ivit si prilejul. Vizitīnd īnchisoarea, nu se stie de ce (mai de­graba ca amator de senzatii tari), Cinguli, seful sectiei anchete penale de la NKVD-ul din Ivanovo, a ordonat sa i se deschida si usile celulei lor.

A discutat nu stiu ce, apoi a īntrebat:

-  Cine este aici pentru cazul din Kadīi?

Purta o camasa de matase cu mīnecile scurte, model nou, care parea din aceasta pricina ca e pentru femei. El, ori camasa, raspīndea un parfum dulceag īn toata celula Vlasov a sarit sprinten pe pat si a strigat cu glas pa­trunzator,

-  Ce mai ofiter colonial!! Iesi afara ucigasule!! si l-a scuipat, de sus, cu putere, pe Cinguli drept īn fata.

si l-a nimerit!

Acela s-a sters si s-a retras. Pentru ca el avea voie sa intre īn aceasta celu­la doar īnsotit de sase gardieni, si nici asa nu se stie daca avea.

Un mielusel chibzuit nu trebuia sa procedeze astfel. Daca tocmai pe biroul acestui Cinguli se afla acum dosarul tau si tocmai de el depinde viza pentru gratiere? Caci nu degeaba o fi īntrebat: "Cine este aici pentru cazul din Kadīi?" Pesemne pentru asta o fi si venit?

īnsa ajungi la un prag cīnd nu mai vrei, cīnd īti repugna sa fii un mielusel chibzuit. Cīnd capul mieluselului este luminat de ideea ca toti mieluseii sunt destinati sa dea carne si blanita si, prin urmare, cīstigul n-ar fi decīt o amīna-re, dar nu viata. Cīnd īti vine sa strigi: "Fiti blestemati, īmpuscati-ne odata!"

Dupa patruzeci si una de zile de asteptare a executiei, Vlasov simtea ca este cuprins tot mai mult de acest sentiment de īnversunare. La īnchisoarea din Ivanovo i-au propus de doua ori sa scrie cerere de gratiere, īnsa a refuzat.

Dar īn cea de a patruzeci si doua zi a fost chemat īn boxa si i s-a adus la cunostinta ca Prezidiul Comitetului Executiv Central al URSS īi īnlocuieste pedeapsa capitala cu douazeci de ani de detentie īn lagare de reeducare prin munca plus īnca cinci - privare de drepturi.

Palid, Vlasov a zīmbit strīmb si chiar si īn acest moment s-a gasit sa spuna:

-  Ciudat. Am fost condamnat pentru ca n-am crezut īn victoria socialis­mului īntr-o singura tara. Dar oare Kalinin crede, de vreme ce gīndeste ca si peste douazeci de ani sunt necesare lagarele īn tara noastra?

Atunci acest lucru nu mai parea posibil - peste douazeci de ani. Ciudat, ele au fost necesare si dupa ce au trecut patruzeci de ani.


329

Capitolul 12

<titlu>TIURZAK*

AH, CE FRUMOS este cuvīntul rusesc ostrog (temnita), plin de vigoare cum nu este altul si cīt de bine alcatuit! īn el se afla īnsasi taria acelor ziduri dintre care este cu neputinta sa scapi. Totul este strīns aici, īn aceste sase sunete: si severitatea (strogost'), si harponul (ostroga), si ascutisul, vīrful ascutit (oslrota) - acele de arici īnfipte īn mutra, acele de zapada cu care vifornita, biciuindu-ti fata īnlemnita, īti īngheata ochii, vīrful ascutit al parilor zonei dinaintea lagarului, si tot aici ghimpii sīrmei ghimpate - si prudenta (ostorojnosf) a detinutilor se afla pe undeva pe aproape. Dar cornul (rog)? Da, cornul este aici, iese īn afara, īndreptat spre noi!

Daca ar fi sa aruncam o privire asupra uzantelor, obicelurilor legate de temnita ruseasca, asupra acestei institutii pe ultimii - sa spunem - nouazeci de ani, nu vom observa un corn, ci doua cornuri: membrii partidului Norodnaia volta au īnceput cu vīrful cornului, acolo unde īnteapa cel mai tare, insuportabil chiar si īn piept, apoi, treptat, vīrful a īnceput sa se rotun­jeasca, sa se toceasca, sa coboare spre radacina pīna cīnd nu mai este deloc corn, a devenit o mica suprafata de piele cu parul ras (la īnceputul secolului al XX-lea), dar pe urma (dupa 1917) a īnceput sa se observe protuberanta celei de a doua tulpini si, īn ciuda durerilor, īn ciuda nenumaratelor "nu aveti dreptul", acesta a īnceput clin nou sa creasca, sa se subtieze, sa se aspreasca, sa devina cornos, si, īn anul 1938, sa i se īnfiga din nou omului, iata, īn aceasta scobitura de deasupra claviculelor, putin mai jos de gīt: cornul denu­mit tiurzak. si numai cīte o lovitura pe an, ca dangatul unui clopot de alarma, departe, īn noapte: Ton-n-n!...**

Daca urmaresti aceasta parabola dupa evocarile puscariasilor de la Schilisselburg (Munca sub sechestru de Vera Figncr1)* la īnceput te cam apuca frica: detinutul are un numar, si nimeni nu -l striga pe nume; jandarmii parca au fost instruiti la Lubianka: nici un cuvīnt personal. Daca īti scapa cumva un "noi..." - te-a si repezit: "Sa nu vorbiti deeīt īn numele "vostru!" Liniste de mormīnt. Celula vesnic cufundata īn semiīntuneric, geamurile īntunecate, pardoseala de ciment. Oberlihtul este deschis doar patruzeci de minute pe zi. Drept hrana - o zeama chioara si casa. Nu primesti carti de stiinta de la bibioteca. Doi ani nu vezi picior de om. Numai dupa trei ani primesti cīteva foi de hīrtie numerotate.

<Nota>

*TIURemnoe ZAKliucenie - īnchisoare (termen oficial).

**TON - Tiunna Osobogo Naziuiceniia - īnchisoare cu Destinatie Speciala.


</nota>

330

Pe urma, īncetul cu īncetul, libertatile sporesc, regimul se īmblīnzeste: poftim si pīine alba, poftim si ceai cu zahar; daca ai bani - poti sa cumperi orice; nici fumatul nu este interzis; au pus geamuri transparente, oberlihtul este deschis toata ziua, peretii au fost zugraviti īntr-o culoare mai luminoasa: īntr-o zi vei primi si carti, prin abonament, de la biblioteca din Sankt-Peter-sburg; gradinile de zarzavat sunt despartite prin gratii de fier, poti sa discuti cu vecinul si chiar sa va tineti lectii unul altuia. Cu timpul, detinutii tabara pe īnchisoare, cerīnd cu insistenta: mai dati-ne, mai dati-ne pamīnt! Cele doua curti imense ale īnchisorii sunt transformate īn gradini. Flori si legume - pa­tru sute cincizeci de soluri! Iata, au aparut si colectii stiintifice, un atelier de tīmplarie, altul de fierarie, cīstigam bani, cumparam carti, chiar si politice", ziare si reviste din strainatate, corespondenta cu rudele. Plimbare? Daca vrei - chiar toata ziua.

si treptat, povesteste Vera Figner, "nu mai striga supraveghetorul la noi. ci noi strigam la supraveghetor", īn 1902, acesta a refuzat sa-i expedieze o cerere, drept pentru care ea i-a smuls epoletii supraveghetorului! Consecinta: a venit un anchetator militar, care nu stia cum sa-si mai ceara scuze pentru badaranul de supraveghetor!

Cum oare s-a ajuns la aceasta decadere si delasare? Vera Figner ne ofera doua explicatii: omenia anumitor comandanti de īnchisoare si faptul ca "jan­darmii se obisnuisera cu detinutii, se īntelegeau bine cu ei. La aceasta a contribuit destul de mult fermitatea, demnitatea si felul de a se purta al detinutilor. si totusi, eu cred ca totul se datora atmosferei timpului, acestei reveneli si prospetimi generale premergatoare norului furtunii, acestui vīnt de libertate care adia peste societate! Fara el ai fi studiat cu jandarmii īn fiecare luni cursul de Scurta Istorie2 (dar pe atunci nu se putea), īntarind disciplina si strīngīnd surubul. si īn locul "muncii sub sechestru", Vera Nikolaevna ar fi primit, pentru smulgerea epoletilor, noua grame de plumb īn subsolul īnchisorii.

Zguduirea si slabirea sistemului īnchisorilor tariste nu s-au produs de la sine, ci datorita faptului ca īntreaga societate laolalta cu revolutionarii l-a zguduit si ridiculizat cum a putut Ţarismul nu si-a pierdut capul īn luptele de strada din februarie, ci cu vreo cīteva decenii mai īnainte: cīnd tinerii din familiile īnstarite au īnceput sa considere ca a sta la īnchisoare este o cinste, iar ofiterii din armata (chiar si cei din garda) - ca a strīnge mīna unui jandarm este o dezonoare. si, pe masura ce sistemul penitenciar slabea, se afirma tot mai clar si triumfator "etica detinutilor politici", si membrii partidelor revolutionare deveneau tot mai constienti de forta lor si a legilor proprii, nu a legilor statului.

si astfel a sosit īn Rusia Anul 1917, si pe umerii lui - Anul 1918. De ce trecem dintr-o data la 1918? Obiectul analizei noastre nu ne permite sa zabovim la 1917: din martie toate īnchisorile politice (ba si cele de drept comun), pentru condamnari si preventive, si toate ocnele s-au golit. Nu poti

<Nota>

*P. A. Krasikov (da, cel care īl va condamna la moarte pe mitropolitul Veniamin) citeste īn Fortareata Petropavlovskaia Capitalul (dar numai un an, caci este eliberat).


</nota>

331

sa nu te miri cum au supravietuit īn acest an gardienii si supraveghetorii ocnelor, probabil multumita micilor gradini de zar/avat si cartofilor. (Din 1918 le-a fost mai usor, iar la īnchisoarea de pe strada spalernaia din Leningrad, si īn 1928 se mai aflau īn serviciul noului regim, ca si cum nimic nu se īntīmplase.)

īncepīnd din ultima luna a anului 1917, a devenit clar ca fara īnchisori nu se poate, ca unii nu pot fi tinuti decīt dupa gratii (vezi capitolul 2), pur si simplu pentru ca ei nu au loc īn noua societate. Asa au pipait suprafata de la radacina coarnelor si s-au convins ca cel de al doilea eoni īncepe sa creasca.

Fireste, au declarat numaidecīt ca nu se vor mai repeta ororile din īnchisorile tariste: nu va mai exista "reeducare fortata", nici tacerea īn tem­nita, nici regim celular, nici plimbari separate ori īn sir indian si pas cadentat, si nici macar celule īncuiate*: poftiti, dragi oaspeti, īntīlniti-va, discutati pe saturate, plīngeti-va unul altuia de bolsevici. Atentia noilor conduceri ale īnchisorilor era concentrata asupra pregatirii de lupta a trupelor de graniceri si asupra preluarii mostenirii tariste a fondului penitenciar (acesta nu era acea masina de stat care trebuia darīmata si construita din nou). Din fericire s-a constatat ca razboiul civil n-a pricinuit distrugeri tuturor penitenciarelor centrale si nici īnchisorilor obisnuite. Era īnsa absolut indispensabil sa elimi­ne vechea terminologie murdara. Acum le-a numit izolatoare politice, sublini­ind prin aceasta formula unificatoare ca membrii fostelor partide revolu­tionare sunt recunoscuti drept adversari politici; ea nu atragea atentia asupra caracterului primitiv al gratiilor, ci asupra necesitatii de a-i izola numai (si, evident, temporar) pe acesti revolutionari demodati de mersul ascendent al noii societati. Numai de asta s-a tinut seama cīnd boltile vechilor centrale i-au primit (cea din Suzdal se pare ca īnca din vremea razboiului civil) pe eseri, pe anarhisti si social democrati.

Toti s-au īntors aici fiind constienti de drepturile lor de īntemnitati, pe ca­re stiau, dupa o veche si īncercata traditie, cum sa si le apere. Ei considerau ca legitime toate drepturile smulse de la tar si confirmate de revolutie: ratia speciala pentru politici (inclusiv o jumatate de pachet de tigari pe zi); cumpa­raturi de la piata (brīnza de vaci proaspata, lapte); plimbari libere nelimitate īn timp; gardienii sa li se adreseze cu "dumneavoastra" (dar ei nu se ridicau īn fata reprezentantilor conducerii īnchisorii); sotul, sotia sa fie repartizati īn aceeasi celula; sa aiba īn celula ziarele, revistele, cartile, rechizitele de scris, lucrurile personale, inclusiv briciul de barbierit si foarfecile; de trei ori pe luna - corespondenta: trimis si primit; o data pe luna - vizita; fireste, ferestre neacoperite cu nimic (pe atunci nu exista notiunea de "botnita"); circulatia libera de la o celula la alta; curti amenajate pentru plimbare cu verdeata si liliac; libera alegere a tovarasului de plimbare si posibilitatea de a arunca dintr-o curte īn alta saculetele cu scrisori; si trimiterea īn exil a gravidelor**, cu doua luni īnainte de a naste.

<Nota>

*Volumul  De la īnchisori la  institutiile de reeducare,   "Legislatia  sovietica", Moscova, 1934.

** īncepīnd din 1918. pe membrele partidului socialist-revolutionar nu se sfiau sa le bage la īnchisoare gravide.

</nota>

.-      .                 332


īnsa toate acestea nu erau decīt regim politic. Dar detinutii politici din anii '20 īsi aminteau bine si de altceva mai īnalt: autoconducerea politicilor, care, īn temnita, le dadea sentimentul ca sunt parte dintr-un īntreg, veriga unei comunitati. Autoconducerea (alegerea libera a starostelui, care repre­zenta pe līnga administratie interesele tuturor detinutilor) mai slabea din apasarea puscariei asupra fiecarui individ īn parte, fiind acum preluata dintr-o data de umerii tuturor, si amplifica fiecare protest prin contopirea tuturor vocilor.

si ei s-au angajat sa apere toate aceste drepturi! Iar autoritatile īnchiso­rilor s-au angajat, la rīndul lor, sa-i priveze de ele! si a īnceput o lupta surda, īn care nu explodau obuze de artilerie, doar din cīnd īn cīnd rasunau focuri de carabina, iar zgomotul geamurilor sparte nu razbate mai departe de o jumatate de versta; se dadea o lupta surda pentru ultimele ramasite de liber­tate, pentru ultimele ramasite ale dreptului de a avea o parere proprie, si s-a dat aceasta lupta aproape douazeci de ani, dar despre ea nu s-au editat carti cu ilustratii. Toate meandrele ei, evocarile biruintelor si īnfrīngerilor ne sunt aproape inaccesibile astazi, pentru ca īn Arhipelag nici scriere nu exista, iar traditia orala se īntrerupe o data cu moartea oamenilor. si numai stropii īntīmplatori ai acestei lupte razbat uneori pīna la noi, luminati de lumina īncetosata a lunii.

Dar si noi pe ce culmi ne-am īnaltat de atunci! Cunoastem bataliile cu tancuri, exploziile atomice, ce lupta poate sa fie aceea cīnd, celulele fiind īn­cuiate, detinutii, pentru a-si exercita dreptul Ia comunicare, ciocanesc īn pereti fara sa se fereasca, striga de la o fereastra la alta, slobozesc fire cu biletele de la etaj la etaj si insista ca macar responsabilii fractiunilor politice sa poata vizita celulele? Ce lupta poate sa fie aceea daca seful īnchisorii Lubianka intra īn celula, iar anarhista Anna G-va (1926) ori socialist-revo-lutionara Katia Olitkaia (1931) refuza sa se ridice la intrarea lui? (si acest barbar gaseste cum sa o pedepseasca pe cea din urma: o lipseste de dreptul... de a iesi din celula pentru a merge la toaleta.) Ce lupta, daca doua fete sura si Vera (1925), protestīnd īmpotriva ordinului dat pe toata Lubianka de a nu vorbi decīt īn soapta, ordin care lezeaza personalitatea, se apuca sa cīnte cu glas tare īn celula (despre liliac si primavara - atīt), si atunci seful īnchisorii, letonul Dukes, le tīraste de par pe coridor pīna la toaleta? Ori daca (īn 1924) īn vagonul cu detinuti din Leningrad studentii cīnta marsuri revolutionare, iar seful escortei īi priveaza de apa? Ei īi striga: "seful unei escorte tariste n-ar fi facut asta!" Iar el īi bate? Ori eserul Kozlov, care īn tranzit spre Kem, īi numeste calai pe gardienii sai, si pentru asta este tīrīt si batut cu salbaticie?

Ne-am obisnuit sa īntelegem prin eroism numai eroismul militar (ori cel care zboara īn cosmos), acela cu pieptul plin de ordine si medalii. si am uitat ca mai exista si un altul - eroismul civic, de care, numai de el, are nevoie societatea noastra! Acesta īi lipseste...

īn 1923, la īnchisoarea din Viatka, eserul Strujinski si tovarasii lui (cīti erau? cum se numeau? care era obiectul protestului lor?) s-au baricadat īn celula, au turnat gaz pe saltele si si-au dat foc, absolut īn traditia Schlisselburgului, ca sa nu cautam mai departe. Ce zarva ar fi fost atunci, ce

333

s-ar mai fi agitat societatea ruseasca! Dar acum? N-au aflat nici Viatka, nici Moscova, nici istoria. si totusi a fost carne de om care a ars, trosnind, īn foc!

De aici a pornit si ideea dintīi cu Solovki: iata un loc potrivit, de acolo o jumatate de an nu ai nici o legatura cu lumea din afara. De aici, poti sa strigi cīt vrei, nu te aude nimeni, poti sa-ti dai si foc! īn 1923, detinutii socialisti au fost transferati aici din Pertominsk (Peninsula Onega) si i-au īmpartit la trei schituri izolate.

Iata Schitul Savvatievski - doua cladiri ale fostului hotel pentru pelerini, o parte a locului este cuprinsa īn zona lagarului, īn primele luni totul pare a fi īn ordine: regimul politic, unele rude izbutesc sa vina īn vizita, trei responsa­bili de la trei partide poarta toate tratativele cu conducerea lagarului. Iar zona schitului este zona libertatii, aici detinutii pot sa discute, sa gīndeasca īn voie, nimic nu este interzis.

īnsa chiar de atunci, din zorii Arhipelagului, īncep sa patrunda niste zvo­nuri apasatoare, insistente: regimul politic va fi lichidat... va fi lichidat re­gimul politic...

si, īntr-adevar, asteptīnd mijlocul lui decembrie, īntreruperea navigatiei si a tuturor legaturilor cu lumea, Eichmans*, seful lagarului din Solovki a anuntat: da, s-au primit instructiuni noi, privind regimul. Fireste nu se suprima totul, o nu! Se restrīnge corespondenta, si īnca ceva acolo, dar decīt toate astea cea mai grea lovitura este urmatoarea: īncepīnd cu 20 decembrie 1923 se interzice iesi­rea din cladire la orice ora, se va iesi numai ziua, pīna la sase seara

Fractiunile hotarasc sa protesteze, dintre eseri si anarhisti sunt recurtati voluntari: chiar din prima zi a interdictiei sa iasa la plimbare anume de la sase seara, īnsa pe Nogtiov, seful Schitului Savvatievski, tare īl mai manīnca palmele pe patul armei, īncīt chiar īnainte de ora sase, ora fatala (dar poate ca ceasurile nu erau potrivite? atunci nu se puteau potrivi dupa radio), gar­dienii īsi fac aparitia īn zona si deschid focul asupra celor care se plimbau īn mod legal. Trei salve. sase morti si trei grav raniti.

A doua zi a venit Eichmans: a fost o regretabila neīntelegere, Nogtiov va fi demis (transferat si avansat). La īnmormīntarea celor ucisi, corul cīnta īn pustietatea din Solovki:

Voi jertfa-ati cazut īn lupta fatala.. .3

(Oare nu pentru ultima oara s-a permis cīntarea acestui cīntec pentru cei de curīnd morti?) Au pus pe mormīnt o piatra mare netezita de vaLuri si au cioplit numele celor ucisi"'"'.

Nu putem sa afirmam ca presa a trecut sub tacere acest eveniment, īn "Pravda" a aparut o notita cu petit: detinutii i-au atacat pe gardieni, au fost ucisi sase oameni. Ziarul "Rote Fahne" a relatat cinstit revolta din Solovki.

<Nota>

*Cīt de mult seamana cu Eichman-nazistul. nu-i asa?

**īn 1925 piatra a fost rasturnata si inscriptia īngropata. Cei care mergeti īn excursii la Solovki - cautati, priviti si luati aminte!

</nota>

334


Printre socialistii revolutionari de la Schitul Savvatievski se afla si Iun' Podbelski. El a strīns documente medico-legale privind masacrul din Solovki, pentru a fi publi­cate cīndva. Dar, peste un an, la perchezitia din tranzitul de la Sverdlovsk, i-au descoperit fundul dublu al geamantanului si i-au confiscat tot ce ascunsese acolo. Uite asa se poticneste Istoria ruseasca...

īnsa regimul pentru politici l-au mentinut! si un an īntreg nimeni n-a pomenit de schimbarea lui.

īntregul an 1924, da. īnsa catre sfīrsitul lui au īnceput din nou sa circule zvonuri insistente ca īn decembrie se pregatesc iar sa introduca un regim nou. Dragonul flamīnzise, dorea victime noi.

Cele trei schituri ale socialistilor: Savvatievski, Troitki si Muksalmski, cu toate ca se aflau pe insule diferite, au izbutit sa se īnteleaga īn mod conspira­tiv, si, īn aceeasi zi, toate fractiunile de partid din toate cele trei schituri au predat memorii continīnd un ultimatum pentru Moscova si administratia din Solovki: sa fie scosi de aici pīna la sfīrsitul navigatiei, ori sa li se pastreze vechiul regim. Termenul ultimatumului - doua saptamīni, altfel toate schi­turile vor declara greva foamei.

O astfel de solidaritate impunea ascultare. Nu te poti preface ca nu ai auzit un astfel de ultimatum. Cu o zi īnainte de expirarea termenului, Eichmans a trecut pe la fiecare schit si le-a adus la cunostinta ca Moscova a refuzat. si īn ziua stabilita, īn toate trei schiturile (care acum pierdusera si legatura) a īnceput greva foamei (continuau īnsa sa bea apa), īn Savvatia intrasera īn greva foamei peste doua sute de oameni. Pe boīnavi i-au scutit. Un medic dintre detinuti facea zilnic ocolul grevistilor. O greva a foamei colectiva este īntotdeauna mai greu de tinut decīt una individuala: ea se regle­menteaza dupa cei mai slabi, nu dupa cei mai puternici. Ea are sens numai īn cazul cīnd exista o tarie nestramutata si cu conditia ca fiecare sa-i cunoasca pe ceilalti personal si sa fie sigur de ei. Tinīnd cont de existenta unor frac­tiuni de partid diferite si de numarul mare, cīteva sute de oameni, sunt ine­vitabile divergentele si suferintele morale pentru ceilalti. Dupa cincisprezece zile, īn Savvatia au trebuit sa recurga la vot secret (urna era dusa din camera īn camera): sa reziste mai departe ori sa īnceteze greva?

Moscova, īnsa, si Eichmans asteptau: ei erau satui si ziarele din capitala nu lesinau relatīnd despre greva foamei, iar studentii nu organizau mitinguri la Catedrala Kazanski. Usile īnchise etans modelau cu siguranta istoria noastra.

Schiturile au īncetat greva foamei. N-a fost o victorie. Dar, cum s-a vazut, nici o īnfrīngere: pe timpul iernii, regimul a ramas neschimbat, s-a adaugat doar participarea la taiatul lemnelor din padure, ceea ce avea totusi o logica. Dar īn primavara lui 1925. dimpotriva, greva foamei parea o biruinta: detinu­tii de la cele trei schituri au fost luati din Solovki! Au fost dusi pe continent! S-a sfīrsit cu noaptea polara si cu cele sase luni de izolare!

īn schimb escorta care i-a preluat era foarte dura, iar ratia de drum foarte subtire. Foarte curīnd au fost īnselati īn mod perfid: sub pretextul ca respon­sabilii se cade sa mearga cu vagonul "statului major" la un loc cu adminis-

335


tratia, i-au lasat fara capetenii - vagonul cu responsabilii a fost decuplat la Viatka si trimis la "izolatorul" din Tobolsk. Doar acum a devenit limpede ca greva foamei din toamna trecuta a fost un esec: au eliminat grupul capeteni­ilor pentru a le fi mai usor sa strīnga surubul celorlalti. lagoda si Katanian4 au condus personal instalarea fostilor "solovceni" īn cladirea terminata de mult, dar ramasa goala pīna acum, a izolatorului din Verhneuralsk, care, īn felul acesta, a fost "inaugurat" de ei īn primavara anului 1925 (comandant fiind Dupper) si caruia i-a fost harazit sa devina pentru multe decenii o spe­rietoare de temut.

La noua resedinta, fostilor solovceni li s-a luat dreptul la deplasare libera: celulele au fost īncuiate. Au reusit totusi sa-si aleaga noi capetenii, dar acestia nu mai aveau dreptul sa mearga prin celule. S-a interzis schimbul nelimitat de bani, lucruri si carti īntre celule, ca īnainte. Au īnceput sa se strige prin feres­tre - atunci santinela din turn a tras cu arma īn celula. Drept raspuns - au spart geamurile si au distrus obiectele de inventar, (īn puscariile de astazi stai sa te gīndesti īnainte de a sparge geamurile, caci n-ar fi de mirare sa nu le īnlocuiasca toata iarna. Doar pe vremea tarului, geamgiul venea numaidecīī.) Lupta continua, īnsa disperata si īn conditii dezavantajoase.

īn anul 1928 (povesteste Piotr Petrovici Rubin), din nu se stie ce motiv, a fost organizata o noua greva a foamei, generala. Dar acum disparuse atmos­fera solemna si grava de odinioara, nu mai erau nici īncurajarile prietenesti, riu mai aveau nici doctorul lor. īntr-una din zilele grevei, temnicerii au inva­dat celulele si au īnceput pur si simplu sa-i loveasca pe bietii oameni slabiti cu bastoanele si cu cizmele. I-au lovit - si greva foamei a luat sfīrsit.

***

Credinta naiva īn forta pe care o are greva foamei am mostenit-o din experienta si din literatura trecutului, Dar greva foamei este o arma pur morala, ea presupune ca temnicerul mai pastreaza pe undeva un dram de constiinta. Ori ca se teme de opinia publica. Doar atunci greva foamei este puternica.

Temnicerii taristi erau īnca niste dulci copii: daca un detinut intra īn greva foamei, - se alarmau, se agitau, īl īngrijeau, īl duceau la spital. Exemple exista multe, dar nu lor le este dedicata aceasta lucrare. Nici nu-ti vine sa crezi, dar lui Valentinov5 i-au fost suficiente doar douasprezece zile de greva a foamei si a obtinut nu un oarecare regim preferential, ci scoaterea de sub acuzatie si eliberarea definitiva (si a plecat la Lenin īn Elvetia). Chiar si la centrala din Oriol, de fiecare data greva foamei se sfīrsea negresit prin

biruinta. Īn 1912 s-a obtinut astfel īndulcirea regimului; iar īn 1913 - prelun­girea acestui regim, inclusiv plimbarea īn comun a tuturor detinutilor, care - evi­dent - erau atīt de putin supravegheati de gardieni, īncīt au izbutit sa redacteze si sa trimita afara apelul adresat Poporului rus (de catre detinutii īnchisorii centrale!), care a fost publicat (īti sta mintea īn loc! care dintre noi este nebun?), īn 1914, īn Nr. 1 al jurnalului "Mesagerul ocnei si


336

surghiunului"* (formidabil acest "Mesager'! ce-ar fi sa īncercam si noi sa editam unul?). - īn anul 1914, doar cu cinci zile de greva a foamei, e drept -fara apa, Dzerjinski cu patru tovarasi au obtinut aprobarea tuturor nume­roaselor revendicari (privind viata de zi cu zi)**.

īn anii aceia, excluzīnd suferintele pe care le produce foamea, greva foamei nu prezenta nici un alt pericol ori dificultate pentru detinut. Ei nu pu­tea fi batut pentru greva, condamnat a doua oara, nu puteau sa-i mareasca pedeapsa, ori sa -l īmpuste, ori sa -l transfere. (Toate acestea s-au aliat mai tīrziu.)

īn timpul revolutiei din 1905 si īn anii care au urmat dupa ea, detinutii se simteau īntr-atīt stapīnii īnchisorilor, īncīt nu se mai oboseau sa declare greva foamei, ci fie ca distrugeau avutul īnchisorii (obstructie), fie declarau o greva obisnuita, desi, pentru detinuti, asta parea un nonsens. Astfel, īn orasul Nikolaev, īn anul 1906, cei 197 de prizonieri din īnchisoarea locala au decla­rat o "greva", fireste, īn acord cu cei de afara. Cei de afara, cu prilejul aces­tei greve, au difuzat manifeste si au organizat zilnic mitinguri līnga īnchisoare. Aceste mitinguri (bineīnteles, detinutii le urmareau de la ferestrele fara botnite) au silit administratia sa accepte revendicarile "grevistilor". Dupa asta, unii din strada, altii de dupa gratii au cīntat cīntece revolutionare. si au tinut-o asa (nestingheriti, caci era anul reactiei postrevolutionare!) opt zile. īn cea de a noua zi, toate revendicarile detinutilor au fost satisfacute! Eveni­mente identice au avut loc atunci si la Odessa, si la Herson, si īn Eiizavet-grad. Iata cīt de usor se obtinea atunci o victorie.

Ar fi interesant sa facem, īn treacat, o comparatie si sa vedem cum se desfasura o greva a foamei īn timpul Guvernului provizoriu, īnsa acei cītiva bolsevici care din iulie si pīna la rebeliunea lui Kornilov au fost īnchisi (KameneV, Trotki, ceva mai mult Raskolnikov) n-au avut motiv sa faca greva foamei.

īn deceniul al treilea, tabloul plin de viata al grevelor foamei se īntuneca (depinde din ce punct de vedere privesti...). Acest mijloc de lupta atīt de vestit si īndreptatit prin victoriile glorioase este prelucrat, fireste, nu doar de catre "politicii" recunoscuti, ci si de "kaerii" nerecunoscuti de politici (arti­colul Cincizeci si Opt), precum si de alte feLuri de puscariasi, īnsa aceste sageti, atīt de patrunzatoare mai īnainte, se cam tocisera, ori erau prinse din zbor de o mīna de fier. Este drept, īnca se mai primesc declaratii scrise de greva foamei, si deocamdata nimeni nu vede īn ele ceva subversiv. Dar se elaboreaza alte reguli, mai neplacute: grevistul trebuie sa fie izolat īntr-o celula speciala (la Butīrki - īn turnul Pugaciov); de greva nu trebuie sa stie, pe līnga cei de afara cu mitingurile lor, pe līnga celulele vecine, nici macar locatarii celulei īn care grevistul a stat pīna la declansarea grevei, fiindca si ei constituie tot un fel de opinie publica, de care trebuie izolat. Aceasta masura se justifica prin faptul ca administratia trebuie sa fie convinsa ca greva foamei se desfasoara īn mod cinstit si colocatarii nu -l hranesc pe grevist. (Dar īnainte cum verificau? Pe "cuvīnt de onoare?...")

<nota>

*Ghernet, istoria īnchisorilor tariste, Moscova. 1963, voi V. cap. 8.

** Ibidem.


</nota>

337

Totusi, īn aceasta perioada, cu greva foamei se puteau obtine macar re­vendicari personale.

īncepīnd cu deceniul al patrulea se produce o cotitura radicala īn conceptia oficiala referitor la greva foamei. Chiar si astfel de greve prizarite, izolate, pe jumatate īnabusite de fapt, la ce folosesc statului? Nu ar fi ideal ca detinutii sa nu aiba vointa lor si sa nu ia hotarīri de capul lor? Pentru ei gīndeste si decide administratia! De buna seama ca doar asemenea detinuti pot exista īn noua societate. si iata ca īncepīnd din deceniul al patrulea au īncetat sa mai primeasca cereri legitime pentru greva foamei. "Greva foamei ca mijloc de lupta nu mai exista!" au anuntat-o pe Ekaterina Olitkaia, īn anul 1932, si i-au anuntat si pe altii. Puterea a interzis greva foamei - si basta! Dar Olitkaia nu s-a supus si a īnceput greva foamei. Au lasat-o sa faca greva foamei īn celula ei individuala cincisprezece zile. Apoi au dus-o la spital. Pentru a o ispiti i-au pus dinainte lapte si pesmeti. īnsa ea a rezistat si īn ziua a nouasprezecea a īnvins: a obtinut plimbare prelungita, ziare si pachete de la Crucea Rosie politica (iata cīta tevatura pentru a obtine aceste pachete legale!) La drept vorbind - era o victorie derizorie, prea scump platita. Olitkaia īsi aminteste de numeroase cazuri de greve lipsite de importanta: pentru a obtine pachetul ori schimbarea tovarasului de plimbare unii stateau īn greva foamei cīte douazeci de zile. Merita oare? Caci īntr-o īnchisoare de Tip Nou nu-ti poti reface fortele pierdute. Kolosov, un sectant, īn a douazeci si cincea zi de greva, a murit, īn genere, poti oare sa-ti permiti sa tii greva foamei īntr-o īnchisoare de Tip Nou? Caci iata de ce mijloace puternice īmpotriva grevei foamei dispun noii temniceri īn conditiile usilor īnchise si cīnd totul e tinut secret:

1. Tenacitatea administratiei. (S-a putut constata din exemplele precedente.)

2.  īnselatoria Tot datoria secretului. Cīnd fiecare pas īti este urmarit si facut public de ziaristi nu prea poti sa īnseli. Dar la noi? De ce sa nu īnseli? īn 1933, la īnchisoarea din Habarovsk, S. A. Cebotariov a stat saptesprezece zile īn greva foamei, cerīnd sa-i fie īnstiintata familia de situatia lui (de-abia s-au īntors de la KVJD si el "a disparut" brusc, era īngrijorat ce crede sotia lui.) īn cea de a saptesprezecea zi au venit la el Zapadnīi, adjunctul sefului OGPU pe tinut si procurorul tinutului Habarovsk (dupa grad se vede ca gre­vele lungi nu erau prea dese) si i-au aratat o chitanta de la telegraf (iata, i-am comunicat sotiei tale!) si astfel l-au convins sa accepte o supa. īnsa chitanta era falsa! (Totusi de ce s-au nelinistit gradele īnalte? Nu pentru viata lui Cebotariov, cu siguranta. Fara īndoiala ca īn prima jumatate a deceniului al patrulea mai exista īnca o oarecare raspundere personala a administratorului pentru o greva de lunga durata.)

3.  Alimentarea artificiala fortata. Acest procedeu este īmprumutat neīndo­ielnic de la gradina zoologica. si poate fi aplicat numai cu usile īnchise, īn secret, īn 1937, alimentarea artificiala era aplicata pe scara larga. De pilda, īn cazul grevei īn grup a socialistilor īnchisi la centrala din laroslavl, īn cea de a cincisprezecea zi li s-a aplicat alimentarea artificiala.

Aceasta actiune are mult dintr-un viol, de fapt chiar este un viol: patru zdrahoni de barbati se napustesc asupra unei fiinte slabite si trebuie sa o

338


priveze de o singura interdictie, doar o singura data, apoi ce s-o īntīmpla cu ea mai departe n-are importanta. Ce are īn comun cu violul - este frīngerca vointei: n-o sa fie cum vrei tu, ci cum vreau eu, stai asa si supune-te. īti des­chid gura cu o placuta, apoi largesc deschizatura si introduc un furtun: "īnghite!" Iar daca nu īnghiti, īti vīra furtunul mai adīnc, si lichidul hranitor ajunge direct īn esofag. Apoi īti maseaza burta ca nu cumva sa īncerci sa vomiti. Ce simti.atunci? O senzatie de terfelire morala, un gust dulce īn gura si stomacul care absoarbe triumfator, aproape un deliciu.

stiinta nu s-a multumit cu atīt si au fost elaborate si alte procedee de alimentare: clisma prin partea dorsala, picaturi īn nas.

4. O noua conceptie despre greva foamei: greva foamei este o continuare a activitatii contrarevolutionare īn temnita si trebuie pedepsita cu o noua condamnare. Acest aspect fagaduia sa genereze o noua si īnfloritoare ramura īn practica īnchisorii de Tip Nou, dar a ramas mai mult īn stadiul amenin­tarilor. si, fireste, nu simtul umorului l-a oprit, ci mai degraba lenea: la ce bun toate astea cīnd exista rabdare? Rabdare si īnca o data rabdare, rabdarea celui satul fata de cel flamīnd.

Cam pe la mijlocul anului 1937 s-a primit o noua directiva: de acum īnainte administratia īnchisorii nu mai este raspunzatoare pentru cei care mor din pricina grevei foamei! A disparut si ultima raspundere personala a tem­nicerilor! (Acum, procurorul tinutului nu l-ar mai fi vizitat pe Cebotariov.) Mai mult: pentru ca sa nu se īngrijoreze nici anchetatorul, s-a propus ca /ielele petrecute īn greva foamei sa fie taiate din termenul de ancheta, adica sa se considere nu numai ca greva n-a avut loc, dar si ca detinutii] s-ar fi aflat īntr-Lin fel īn libertate! Singura consecinta concreta a grevei sa nu fie decīt epuizarea detinutului!

Asta voia sa zica: Vreti sa crapati? Crapati, nu va tine nimeni!

Arnold Rappoport a avut nenorocul sa declare greva foamei, la īnchi­soarea din Arharighelsk, tocmai cīnd a sosit aceasta directiva. Greva parea importanta, fiindca avea un regim dur - fara apa, si a tinut-o treisprezece zile (comparati cele cinci zile ale grevei lui Dzerjinski - acelasi regim dur, īnsa nu izolat si - victorie deplina). si īn aceste treisprezece zile īn celula izolata unde īl instalasera, doar felcerul trecea din cīnd īn cīnd, īnsa n-a venit nici medicul si nimeni de la administratie macar sa se intereseze: ce-o vrea asta cu greva lui? Pīna la urma, nici nu l-au īntrebat. Singura atentie ce i-au acor-dat-o organele de supraveghere a fost - sa-i perchezitioneze cu mare migala celula si sa-i confiste niste mahorca si cīteva chibrituri. - Rappoport nu dorea sa obtina altceva decīt sa īnceteze batjocurile umilitoare la care era supus īn timpul anchetei. Pentru greva el s-a pregatit īn mod stiintific: īnainte, cum tocmai primise un pachet, n-a mīncat decīt unt si covrigi, pīine neagra nu mai mīnca de o saptamīna. Slabise atīt de mult, īncīt palmele īi devenisera trans­parente, se vedea lumina prin ele. īsi aminteste ca se simtea nespus de usor, parca plutea, si avea mintea foarte limpede. Buna si zīmbitoarea supra­veghetoare Marusia a intrat, īntr-o zi, īn celula lui si i-a soptit: "īncetati gre­va, nu va ajuta la nimic si o sa muriti! Trebuia s-o īncepeti cu o saptamīna mai devreme..." A ascultat-o, a īncetat greva fara sa obtina nimic. Totusi a

339


primit vin rosu fierbinte si o chifla, dupa asta, gardienii I-au dus pe brate īn celula comuna. Dupa cīteva zile au īnceput din nou interogatoriile. (Greva n-a fost totusi īn zadar: anchetatorul a īnteles ca Rappopoit arc destula vointa si este dispus sa moara, astfel īncīt a mai īmblīnzit ancheta "Dupa cum se vede esti neam de lup!" i-a spus anchetatorul. "Da, neam de lup, a confirmat Rappoport, si n-o sa fiu niciodata cīinele vostru".)

Pe urma, Rappoport a mai declarat o data greva foamei la īnchisoarea de tranzit din Kotlas, dar aceasta a luat sfīrsit īntr-o tonalitate mai degraba comi­ca. A declarat ca solicita o noua ancheta si nu vrea sa plece cu convoiul. A treia zi i s-a spus: "Pregateste-te de plecare!" "N-aveti dreptul! Eu sunt īn greva foamei!" Atunci patrii namile l-au saltat, l-au dus si l-au aruncat la ba­ie. Dupa baie, tot pe brate l-au dus Ia postul de garda. Ce sa faca, Rappoport s-a sculat si a pornit dupa convoi: din spate veneau cīinii si baionetele.

Uite asa īnchisoarea de Tip Nou a biruit greva foamei de tip burghez.

Nici chiar un om puternic nu mai avea nici o cale de lupta īmpotriva ma­sinii penitenciare, īn afara, poate, doar de sinucidere. Dar sinuciderea īn­seamna lupta? Nu īnseamna supunere?

Socialist-revolutiofiara E. Olitkaia considera ca greva foamei ca mijloc de lupta a fost mult demonetizata de catre trotkisti si de comunistii care au urmat dupa ei la īnchisoare: acestia o declarau cu prea multa usurinta si la fel o si īncetau. Chiar si I. N. Smirnov, spune ea, conducatorul lor, care a de­clarat greva foamei īnainte de procesul de la Moscova, dupa patru zile a renuntat. Se spune ca īnainte de 1936 refuzau din principiu orice greva a foa­mei īmpotriva puterii sovietice si nu i-au sprijinit niciodata pe eseri si pe so-cial-democrati, cīnd declarau greva foamei.

Ei, dimpotriva, cereau īntotdeauna ajutorul eserilor si social-democratilor. In anul 1936, cīnd un convoi a fost transferat de la Karaganda īn tinutul Ko/īmei, ei i-au numit "tradatori si provocatori" pe cei care au refuzat sa semneze telegrama lor de protest adresata lui Kalinin - " īmpotriva trimiterii avangarzii revolutiei (adica ei) pe Kolīma". (Relatarea lui Makolinski.)

Fie ca istoria sa judece cīt de drept ori de nedrept este acest repros. Totusi, nimeni n-a platit mai scump pentru greva foamei decīt trotkistii (īn Partea a Treia vom reveni asupra grevelor detinutilor trotkisti).

Usurinta de a declara si de a īnceta o greva a foamei este īn general caracteristica firilor impulsive, foarte iuti cīnd e vorba sa-si manifeste senti­mentele. Insa astfel de firi au existat si printre vechii revolutionari rusi, au existat undeva si īn Italia si īn Franta, dar nicaieri, nici īn Rusia, nici īn Italia, nici īn Franta nu i-au putut face pe detinuti sa fie atīt de indiferenti fata de greva foamei, ca pe noi, cei din Uniunea Sovietica. Cu siguranta, greva foa­mei n-a solicitat īn cel de al doilea sfert al secolului nostru mai putine sacrifi­cii fizice si tarie morala decīt īn primul sfert īnsa īn tara nu mai exista opinie publica! Din pricina asta īnchisoarea de Tip Nou s-a consolidat si, īn loc de victorii obtinute cu usurinta, detinutii nu aveau decīt īnfrīngeri scump platite.

340


Pe masura ce deceniile treceau, timpul īsi facea treaba lui. Greva foamei, ce! dintii si cel mai firesc drept al puscariasului, le-a devenit straina si de neīnteles detinutilor īnsisi, se īntīlneau din ce īn ce mai putini amatori. Temnicerii o socoteau o prostie sau o infractiune dusmanoasa.

Cīnd īn 1960, Gennadi Smelov, detinut de drept comun, a declarat greva foamei la īnchisoarea din Leningrad, īntr-o zi, īn celula a intrat, totusi, procu­rorul (poate facea o vizita obisnuita) si l-a īntrebat: "De ce va chinuiti sin­gur?", Smelov a raspuns:

-  Adevarul īmi este mai scump decīt viata!

Aceasta propozitie l-a uimit īntr-atīt pe procuror cu lipsa ei de noima, īncīt chiar a doua zi Smelov a fost trimis la spitalul special din Leningrad (casa de nebuni) pentru detinuti. Medicul i-a spus:

-  Sunteti suspect de schizofrenie.

***

La īnceputul anului 1937, pe spiralele cornului si deja īn partea lui subtire s-au īnaltat fostele puscarii-centrale, devenite acum "izolatoare speciale". Au fost eliminate ultimele puncte slabe, ultimele resturi de aer si lumina. si greva foamei declansata de socialistii - mai rari acum si obositi - de la izolatorul disciplinar din laroslavl, la īnceputul anului 1937, a fost una dintre ultimele īncercari disperate.

Ei cereau totul ca si īnainte: si staroste-responsabil, si comunicare libera īntre celule, cereau, dar este putin probabil ca mai si sperau. Prin cele cinci­sprezece zile de greva a foamei, chit ca s-a īncheiat cu alimentarea prin fur­tun ei si-au mai mentinut niste parti din vechiul lor regim: plimbarea de un ceas. ziarul regional, caiete pentru īnsemnari. Acestea si le-au mentinut, dar numaidccīt li s-au confiscat lucrurile personale si au fost vīrīti īn uniforma unica a izolatorului special, īn scurt timp le-au taiat si jumatate de ora din plimbare. Pe urma īnca cincisprezece minute.

Acestia erau aceiasi oameni care au trecut printr-un lung sir de īnchisori si surghiunuri dupa regulile Marii Pasiente, Unii dintre ei de zece ani, altii chiar de cincisprezece, nu mai stiau ce este aceea viata normala de om, ci doar mīncarea mizerabila din īnchisoare si greva foamei, īnca nu murisera toti cei care īnainte de revolutie se obisnuisera sa-i īnvinga pe temniceri, īnsa atunci ci mergeau īn alianta cu timpul si īmpotriva unui vrajmas slabit. Dar acum Timpul si dusmanul, care devenea tot mai puternic, se aliasera īmpo­triva lor. Brāu printre ei si tineri, aceia care se recunoscusem eseri, sociai-de-mocrati, anarhisti dupa ce toate aceste partide fusesera nimicite, nu mai exis­tau, si noilor aderenti le-a fost harazit doar sa stea la īnchisoare.

īn jurul luptei din īnchisoare a socialistilor, an de an tot mai disperata, se strīngea necontenit cercul necrutator al izolarii, Nu mai era ca pe vremea tarului: doar sa deschizi portile īnchisorii si societatea te va acoperi cu flori. Acum, cīnd deschideau ziarele, vedeau cum erau īmproscati cu injurii, chiar cu laturi (caci numai socialistii i se pareau lui Stalin cei mai primejdiosi pentru socialismul lui). Iar poporul tacea si nu aveai nici un indiciu ca īi mai

341


simpatizeaza pe īntemnitati. Apoi si ziarele au īncetat sa-i mai terfeleasca -īntr-atīt de nepericulosi, neīnsemnati, chiar inexistenti erau socotiti socialistii rusi. Cei din libertate īi pomeneau doar la timpul trecut ori mai mult ca perfect, tineretul nici macar nu-si putea imagina ca undeva ar mai exista eseri si mensevici īn viata. si, īn succesiunea surghiunurilor din Cimkent si Cerdīn, a izolatoarelor din Verhneuralsk si Vladimir, cum puteai sa nu tresari īn celula īntunecoasa, acum cu botnita la fereastra, la gīndul ca, poate, au gresit atīt programul, cīt si conducatorii lor, ca si tactica si practica nu au fost decīt niste erori? Toata lupta lor īncepea sa para total lipsita de sens. si viata lor, īnchinata doar suferintelor - o ratacire fatala.

Umbra izolarii s-a īntins asupra lor īn parte si pentru ca chiar din primii ani postrevolutionari, primind īn mod firesc de la GPU denumirea meritata de politici, la fel de firesc au convenit cu GPU-ul ca tot ce se afla la "dreapta" lor*, īncepīnd cu cadetii, nu sunt politici, ci contrarevolutionari, kaeri, contra, baligarul istoriei. si cei ce sufereau pentru credinta īn Hristos au fost consi­derati tot kaeri. si cei care nu cunosc nici "dreapta", nici "stīnga"( ca noi toti, īn viitor!) - tot kaeri. Astfel, īn parte vrīnd, īn parte nevrīnd, izolīndu-se si evitīnd, ei au consfintit viitorul articol Cincizeci si Opt, īn santul caruia se vor pravali la rīndul lor.

Obiectele si faptele īsi schimba īn mod decisiv aspectul īn functie de punctul din care sunt privite, īn acest capitol noi descriem rezistenta socia­listilor īn puscarie din punctul lor de vedere - si iata ca este luminata de o raza transparenta si tragica, īnsa acei kaeri, pe care politicii īi ocoleau la Solovki cu dispret, acei kaeri iata ce īsi aduc aminte: "Cine, politicii? Niste nesuferiti: dispretuiau pe toata lumea, se tineau deoparte īn grupurile lor si tot timpul cereau ratii si privilegii pentru ei. si se certau īntre ei necontenit". si cum sa nu recunosti ca si aici exista un adevar? Apoi - aceste vesnice dispute sterile, pīna la urma ridicole. si aceste revendicari de ratii suplimentare numai pentru ei, fata de o multime de īntemnitati chinuiti de foame si mizerie? īn epoca sovietica acest titlu de onoare al "politicilor" s-a dovedit a fi un dar plin de otrava. si brusc apare īnca un repros: de ce socialistii, mari mesteri īn evadari pe vremea tarismului, s-au potolit dintr-o data īn puscariile sovietice? Unde sunt evadarile lor? Caci au avut loc numeroase evadari, dar cine īsi aduce aminte ca printre evadati sa fi fost si vreun socialist?

Iar detinutii care se aflau si "mai la stīnga" socialistilor - trotkistii si co­munistii - la rīndul lor, īi evitau pe socialisti pe care īi considerau tot contra­revolutionari, īnchizīnd astfel santul circular al izolarii.

Trotkistii si comunistii, considerīnd ca linia lor este mai pura si mai presus de celelalte, īi dispretuiau si chiar īi urau pe socialisti (cum de altfel se dispretuiau si se urau reciproc), care erau īnchisi dupa gratiile aceleiasi cladiri, care se plimbau īn curtile acelorasi īnchisori. E. Olitkaia povesteste ca, īn 1937, īn lagarul de tranzit din golful Vanino, cīnd socialistii se strigau prin gardul care despartea zona barbatilor de zona femeilor, cautīndu-si pe

<Nota>

*Nu-mi plac deloc aceste   "stīnga" si ..dreapta": sunt conventionale, permutabile si nu contin esentialul.

</nota>

342      .

cei apropiati si facīnd schimb de informatii, comunistele Liza Kotik si Maria Krtitikova erau indignate, considerīnd ca printr-o astfel de conduita iresponsa­bila, socialistii p'ot atrage asupra tuturor sanctiunile administratiei. "Toate nenorocirile noastre se trag de la acesti ticalosi de socialisti, spuneau ele. (Ce explicatie profunda si ce dialectica!) Ar trebui strīnsi de gīt!" Iar cele doua fete de la Lubinaka īn 1925 au cīntat despre liliac numai pentru ca una dintre ele era socialist-revolutionara, iar cea de a doua facea parte din opozitie, si ele nu puteau sa aiba un cīntec politic comun, si, īn general, cea din opozitie nu trebuia sa se alieze cu socialist-revolutionara īn acelasi protest.

si daca īn temnitele tariste, partidele se aliau adesea pentru a organiza actiuni comune de lupta (sa mentionam evadarea de la centrala din Sevas-topol), īn cele sovietice fiecare orientare credea ca īsi pasteaza puritatea stin­dardului prin a nu se alia cu celelalte. Trotkistii luptau separat de socialisti si comunisti, iar comunistii īn general nu luptau, fiindca nu-si puteau īngadui sa lupte īmpotriva puterii si puscariei proprii!

Din pricina asta, comunistii au fost persecutati īnaintea altora si mai aprig decīt ceilalti īn izolatoare si īnchisori unde se executau pedepse pe termen lung. īn 1928, la centrala din laroslavl, comunista Nadejda Surovteva, mergea la plimbare īn "sir indian", fiindu-i interzis sa discute, īn vreme ce socialistii dialogau zgomotos īn grupurile lor. Nu-i mai permiteau nici sa īngrjieasca florile din curticica - florile ramasesera de la detinutii dinainte, care luptasera pentru drepturile lor. īi interzisesera si ziarele, (īn schimb Sectia Politica Se­creta a GPU-ului i-a permis sa tina īn celula operele complete ale lui Marx-En-gels, Lenin si Hegel.) I-au aprobat o īntīlnire cu mama ei, care a decurs īntr-o īncapere aproape īntunecata. Deprimata, la scurta vreme, mama ei a murit (ce putea ea sa creada despre regimul īn care era tinuta fata ei?)

Diferenta īndelungata īn ceea ce priveste comportamentul īn īnchisoare a patruns adīnc mai departe īn diferenta recompenselor: īn anii 1937-1938 so­cialistii erau si ei īn temnita si īsi primeau cei zece ani ai lor. Ei īnsa, de re­gula, nu erau siliti sa se autocalomnieze: fiindca ei nu-si ascundeau con­ceptiile deosebite, suficiente pentru a fi condamnati. Dar comunistul nu avea niciodata conceptii deosebite, si pe ce baza sa -l condamni, daca nu printr-o marturie falsa, o autocalomniere?

***

Cu toate ca uriasul Arhipelag s-a īntins peste tot, nici īnchisorile cu regim de ispasire a pedepsei n-au decazut. Vechea traditie a īnchisorilor a fost continuata cu rīvna deosebita. Tot ce Arhipelagul aducea nou si era nepretuit pentru educatia maselor nu satisfacea pe de-a-ntregul. Adevarata plenitudine se obtinea prin asocierea īnchisorilor cu destinatie speciala (TON-urile) si, īn general, a īnchisorilor cu regim de ispasire.

Nu toti cei īnghititi de Marea Masina trebuiau sa se amestece cu indigenii Arhipelagului. Strainii notabili, personalitatile marcante si detinutii secreti, ori cekistii īn dizgratie nu puteau sa apara pe teritoriul lagarelor īn vazul tuturor: roabele ce le-ar fi īmpins n-ar fi justificat deconspirarea si prejudiciul

343


moral si politic* adus. Tot astfel si socialistii īn continua lupta pentru drepturi nu puteau fi amestecati cu multimea, dar tocmai suh pretextul privilegiilor si drepturilor erau tinuti si sugrumati aparte. Mult mai tīrziu, 'īn anii '50, dupa cum vom afla, īnchisorile cu Destinatie Speciala vor fi necesare si pentru izo­larea rebelilor din lagare, īn ultimii sai ani de viata, dezamagit de "īndrep­tarea" hotilor, Stalin va ordona sa fie condamnati la īnchisoare (liurzak) si "tīlharii" de categorii diferite. si, īn slīrsit, trebuiau trecuti la īntretinere pe sea­ma statului si acei detinuti, care, din pricina slabiciunii, īn lagar mureau numaidecīt, sustragīndu-se astfel de la ispasirea pedepsei. Ori aceia care nu se puteau nicidecum adapta la munca de lagar, precum orbul Kopeikin, un batrīn de saptezeci de ani, care sedea permanent in piata din orasulIurievct (pe Volga), interpretīnd tot felul de cīntari si cuplete populare, ceea ce i-a adus zece ani pentru KRD. īnsa au fost nevoiti sa-i īnlocuiasca lagarul cu puscaria.

Vechiul fond penitenciar, mostenit de la dinastia Romanovilor, la care s-au adaugat mīnastirile, era pastrat, renovat, consolidat si perfectionat con­form obiectivelor momentului. Unele centrale, precum cea din laroslavl, au fost atīt de solid si adecvat utilate (usi ferecate īn fier, masa, taburet si pat fixate īn suruburi), īncīt se mai cerea doar instalarea botniteior la ferestre, separarea curtilor de plimbare si reducerea lor la dimensiuni de celula (īn 1937, īn curtile īnchisorilor au fost taiati toti arborii, gradinitele de zarzavat si suprafetele cu iarba au fost sapate si asfaltate). Altele, precum cea din Suzdal, necesitau reutilarea īncaperilor mīnastiresti, dar īnsasi īnchiderea corpului īn mīnastire si īnchiderea lui de catre legile statului īn temnita urmaresc obiective similare din punct de vedere fizic, iata de ce cladirile se adapteaza īntotdeauna cu usurinta. Astfel a fost transformat urgent īn īnchisoare unul dintre corpurile mmastirii Suhanov, fiindca trebuiau comple­tate pierderile pe care fondul le suferise: introducerea fortaretclor Pctropav-lovskaia si Schlisselburg īn circuitul turistic. Centrala din Vladimir s-a extins si terminat de construit (un corp nou, de mari dimensiuni īn perioada lui Ejov). Ea a fost folosita din plin si a absorbit din plin īn aceste decenii. S-a mentionat ca functiona centrala din Tobolsk, iar īn 1925 a fost inaugurata si folosita din plin centrala din Verhneuralsk. (Izolatoarele, spre nenorocirea noastra, exista si functioneaza si īn clipa cīnd se scriu aceste rīnduri.) Din poemul lui Tvardovski6 Din zare-n zare se poate deduce ca sub Stalin n-a fost pustie deloc nici centrala din Alexandrovsk. Avem mai putine informatii despre cea din Oriol: exista temeri ca a suferit distrugeri īn timpul razboiului de aparare a patriei. Dar este completata īntotdeauna cu īnchisoarea bine utilata din Dmitrovsk-Orlovski, aflat īn vecinatate.

īn deceniul al treilea, īn izolatoarele politice (sihastrii!e politice, cum le numesc detinutii), hrana era destul de convenabila: la prīnz - īntotdeauna carne, se gatea cu legume proaspete, de ia bufet se putea cumpara lapte. Mīncarea s-a īnrautatit brusc īn anii 1931-1933, dar atunci n-o duceau mai bine nici cei din libertate, īn aceasta perioada, scorbutul si ametelile de foame

<nota>

*Exista o astfel de expresie!... Culoarea albastru-mlastinos.

</nota>

.344


nu erau o raritate īn "Izolatoarele politice. Mai tīrziu, mīncarea a revenit, dar nu mai era aceeasi, īn anul 1947, īn TON-ul din Vladimir, I. Korneev avea continuu senzatia de foame: 450 de grame de pīine, doua bucatele de zahar, de doua ori pe zi - o fiertura calda, care īnsa nu potolea deloc foamea, si numai apa fiarta "pe saturate" (din nou ni se va reprosa ca nu este un an caracteristic, fiindca si cei din libertate sufereau de foame; īn schimb, īn acest an, au permis cu marinimie celor din libertate sa-i hraneasca pe cei din īnchisori: pachetele nu erau limitate). Lumina īn celule a fost īntotdeauna rationala - si īn anii '30, si īn anii '40: botnitele si geamurile armate opace creau īn celule un semiīntuneric permanent (īntunericul este un factor depri­mant important). Iar peste botnita deseori se īntindea si o plasa, care iarna se acoperea cu zapada, īnchizīnd orice acces luminii. Lectura nu īnsemna decīt vatamare a ochilor, īn TON-ul din Vladimir, aceasta lipsa de lumina era compensata noaptea: toata noaptea ardea un bec puternic, care te īmpiedica sa dormi. Iar la īnchisoarea din Dmitrovsk (N. A. Kozīrev), īn 1938, seara si noaptea, ardea o lampa primitiva cu gaz, asezata pe o policioara sub tavan, care consuma ultimele īnghitituri de aer; īn anul 1939 au aparut niste becuri cu filamentul de-abia īnrosit. Aerul era si el portionat, oberlihturile erau īncuiate cu lacat si se deschideau doar cīnd detinutii mergeau la toaleta (īsi amintesc fosti īntemnitati la Dmitrovsk si la laroslavl). (E. Ghinsburg: de dimineata si pīna la prīnz, plinea se acoperea cu mucegai, asternuturile erau umede, peretii verzi.) La Vladimir īnsa, īn 1948, nu duceau lipsa de aer, oberlihtul era deschis permanent. Plimbarea, la īnchisori diferite si īn arii diferiti, varia de la cincisprezece minute la patruzeci si cinci. Nici o legatura cu pamīntul, precum la Schlisselburg si Solovki, tot ce rasare si creste este smuls, strivit sub picioare, betonat ori asfaltat. La plimbare era interzis sa ridici capul spre cer: "Priviti doar la picioare!" īsi amintesc si Kozīrev, si Adamova (īnchisoarea din Kazan). Vizitele rudelor au fost interzise īn 1937 si nu au mai fost reintroduse. Scrisori - de doua ori pe luna, numai rudelor apropiate, a fost permis sa primesti de la ele aproape īn totii anii (dar, la Kazan: dupa ce ai citit-o - s-o īnapoiezi gardianului īn douazeci si patru de ore), de asemenea, si cumparaturile de la bufet pe banii primiti īn numar limitat. O parte nu lipsita de importanta a regimului era si mobilierul. Adamova scrie foarte sugestiv despre bucuria - dupa paturi rabatabile si scaune fixate īn pardoseala cu suruburi - de a vedea si a pipai īn celula (Suzdal) un pat simplu de lemn cu un sac de paie pe el, o masa simpla de lemn. īn TON-ul din Vladimir, I. Korneev a cunoscut doua feLuri de regim: unul (1947-1948) cīnd din camere nu-ti luau lucrurile personale, puteai sa stai īntins pe pat ziua, iar vertuhaiul se uita rareori prin vizor; altul (1949-1953), cīnd celula avea doua īncuietori (o cheie la vertuhai, cealalta la gardianul de serviciu), era interzis sa stai īntins pe pat, sa vorbesti cu glas tare (la Kazan doar īn soapta!), lucrurile personale confiscate, primind īn schimbul lor o uniforma din pīnza de sac vargata; corespondenta - de doua ori pe an si doar īn zilele desemnate pe neasteptate de comandamentul īnchisorii (daca ai scapat ziua respectiva, nu mai poti sa scrii), si numai pe o bucata de hīrtie de doua ori mai mica decīt cea postala, normala; s-au

345


īnmultit perchezitiile violente, cīnd te scoteau afara din celula si te puneau sa te dezbraci la pielea goala. Comunicatiile īntre celule erau urmarite īntr-atīt, īncīt, dupa fiecare iesire la toaleta, gardienii o cercetau apoi cu un bec porta­bil si luminau fiecare gaura de closet. Pentru o inscriptie pe perete, īntreaga celula era pedepsita cu carcera. Carcera era pacostea īnchisorilor cu Destinatie Speciala. La carcera puteai ajunge pentru tusit ("Acoperiti-va capul cu patura, numai atunci sa tusiti!); pentru umblat prin celula (Kozīrev: te socoteau "turbulent"); pentru zgomotul produs de īncaltaminte (la Kazan, femeilor li se dadusera bocanci barbatesti numarul 44). De altfel, Ghinsburg conchide just: carcera nu se dadea pentru vreo fapta, ci dupa un grafic: toti, rīnd pe rīnd, trebuiau sa treaca pe acolo ca sa stie ce-i asta. īn regulament figura si acest paragraf de larga cuprindere: "īn cazul cīnd īn carcera au loc manifestari de indisciplina, seful īnchisorii are dreptul sa prelungeasca sederea pīna la douazeci de zile". Dar ce este "indisciplina"?... Iata cum a patit-o Kozīrev (descrierea carcerei si a regimului īn general coincide la toti, īncīt se simte peste tot amprenta acestui regim). Pentru ca a umblat prin celula, i s-au dat cinci zile de carcera. E toamna, īncaperea carcerei nu este īncalzita, e foarte frig. Te dezbraca de haine, lasīndu-ti doar lenjeria de coip, te descalta. Pardoseala - pamīnt, praf (se īntīmpla sa fie si noroi, la īnchisoarea din Kazan - apa). Kozīrev avea un taburet (Ghinsburg nu a avut). A crezut ca va īngheta si va muri. Dar, putin cīte putin, a īnceput sa simta un fel de misterioasa caldura interioara, care l-a salvat. A īnvatat sa doarma pe taburet. ^De trei ori pe zi i se aducea cīte o cana de apa fierbinte, care īl īmbata, īn ratia de pīine (trei sute de grame) un gardian i-a strecurat, nu stiu cum, clandestin o bucatica de zahar. Dupa ratia de pīine si lumina de la o ferastruica a labirintului, Kozīrev tinea socoteala timpului. Iata ca s-au termi­nat cele cinci zile, īnsa nu l-au scos. Ciulind urechea, a auzit niste soapte pe coridor, din care a deslusit parca - ziua a sasea ori sase zile. Aici era o provocare: asteptau ca el sa le spuna ca au trecut cinci zile si e timpul sa -l elibereze, si pentru aceasta indisciplina sa-i prelungeasca sederea la carcera. El īnsa a mai stat cuminte si tacut īnca o zi si o noapte, apoi l-au eliberat ca si cīnd nu s-a īntīmplat nimic. (Poate ca seful īnchisorii īi īncerca astfel pe rīnd, sa vada cīt sunt de supusi. Carcera este pentru cei care īnca nu se resem­nasera.) Dupa carcera, celula parea un palat. O jumatate de an Kozīrev a fost surd si a īnceput sa aiba abcese īn git. Din pricina deselor sederi la carcera, tovarasul lui de celula a īnnebunit, si Kozīrev a stat īmpreuna cu nebunul mai bine de un an. (Nadejda Surovteva īsi aminteste multe cazuri de nebunie īn izolatoarele politice, nu mai putine de cīte a numarat Novortisski īn registrele Schlisselburgului.)

Nu crede acum cititorul ca īncet-īncct am ajuns īn vīrful celui de al doilea corn, mult mai lung si mai ascutit decīt primul?

īnsa parerile sunt īmpartite. Detinutii cu vechime īn lagare recunosc īntr-un glas ca TON-ul din Vladimir este o statiune de odihna. Asa l-au gasit Vladimir Borisovici Zeldovici, trimis aici din lagarul de la Abez, si Anna Petrovna Skripnikova, care a ajuns aici (1956), venind din lagarele din regiunea Kemerovo. Skripnikova a fost īn mod deosebit impresionata de

346


expedierea cu regularitate, odata la zece zile, a memoriilor (ea īncepuse sa scrie la... ONU) si de biblioteca excelenta, avīnd si literatura īn limbi straine: catalogul ti se aduce īn celula si poti sa faci comanda pe un an īntreg.

Dar sa nu uitam de supletea Legii noastre: mii de femei ("sotii") au fost condamnate la recluziune, la liurzak. Deodata, a rasunat un fluierat: sa li se schimbe condamnarea īn lagar (īn Kolīma nu ajungeau bratele pentru spalatul aurului). si au schimbat-o. Fara nici o judecata.

si te īntrebi: oare mai exista acele pascanl-tiiirzak? Ori ele nu sunt decīt anticamera lagarelor?

Aici, numai aici, ar fi trebuit sa īnceapa acest capitol al nostru. El ar fi trebuit sa examineze acea lumina licaritoare, pe care, cu timpul, ca nimbul unui sfīnt, o degaja sufletul unui detinut izolat, cu regim celular. Smuls defi­nitiv din forfota vietii cotidiene, īntr-un mod atīt de absolut, īncīt chiar numa­ratoarea minutelor care trec īi īngaduie comunicarea intima cu Universul, detinutul izolat trebuie sa se purifice de toate imperfectiunile care īl chinuiau īn viata anterioara si īl īmpiedicau sa atinga transparenta. Cu cīta eleganta se īntind degetele lui sa afineze pamīntul gradinii de zarzavat (care de fapt e ciment!...). Cum se īnalta capul lui spre Cerul Vesnic (de fapt este inter­zis !...). Cīt de mult īl īnduioseaza micuta pasare ce topaie pe pervazul feres­trei (de fapt fereastra e prevazuta cu botnita si plasa, iar oberlihtul este īncuiat cu lacatul...). si ce idei limpezi, ce concluzii extraordinare noteaza el pe hīrtia care i s-a dat (de fapt, numai daca procuri de Ia chiosc, si, pe urma, dupa ce ai scris-o pe de-a-ntregul, s-o predai pentru totdeauna la cancelaria īnchisorii...).

Aceste reticente ursuze ne cam deruteaza. Planul capitolului trosneste si se face praf, si nici nu mai stim daca īntr-o īnchisoare de Tip Nou, īntr-o īnchisoare cu Destinatie Speciala (care anume?), sufletul omului se purifica ori piere definitiv?

Daca īn fiecare dimineata, primul lucru pe care īl vezi sunt ochii tova­rasului de celula care si-a pierdut mintile, cum mai poti sa te salvezi pe tine īnsuti īn ziua care īncepe? Nikolai Alexandrovici Kozīrev, a carui cariera stralucita de astronom a fost īntrerupta de arestare, se salva meditīnd la ves­nicie si la infinit: ordinea universala si Spiritul ei Suprem; astrele; alcatuirea lor interioara; ce este Timpul si curgerea Timpului.

si astfel a descoperit o noua latura a fizicii. Numai astfel a supravietuit īn puscaria din Dmitrovsk. Dar, īn rationamentele lui, s-a poticnit de cifrele uitate, Nu putea cladi mai departe, avea nevoie de foarte multe cifre. De unde sa le iei īn aceasta celula solitara cu lampa de gaz, unde nici o pasarica nu poate intra īn zbor? si omul de stiinta a īnaltat o ruga fierbinte: Doamne! Eu am facut tot ce am putut. A juta-ma, te rog! Ajuta-ma si mai departe.

Atunci, o data la zece zile, avea dreptul la o carte (era deja singur īn celula), īn biblioteaca saraca a īnchisorii se aflau cīteva editii din Concertul rosu al lui Demian Bednīi7, care revenea la nesfīrsit īn celula. Trecuse o jumatate de ora de la rugaciunea lui cīnd au venit sa-i schimbe cartea, si ca īntotdeauna, fara sa īntrebe nimic, i-au azvīrlit - Cursul de astrofizica! De

347


unde a aparut? Nu ti-ar fi venit sa crezi ca exista asa ceva īn biblioteca! Parca presimtind ca īntīlnirea cu aceasta carte nu va fi prea lunga, Nikolai Alexandrovici s-a repezit asupra ei si a īnceput sa memoreze, sa memoreze tot de ce avea nevoie astazi si ce putea sa-i foloseasca mīine. Nu trecusera decīt doua zile, mai avea īnca opt sa studieze cartea, cīnd, pe neasteptate, comandantul īnchisorii si-a facut aparitia īn inspectie. Ochiul lui vigilent a observat nurnaidecīt. - "Dumneata nu esti de profesie astronom?" - "Da." -"Sa i se ia aceasta carte!" - īnsa aparitia ei miraculoasa i-a deblocat calea pentru munca lui, pe care a continuat-o īn lagarul din Norilsk.

Asadar, acum trebuie sa īncepem capitolul despre opozitia dintre suflet si zabrele.

Dar ce-i asta?... īn usa rasuna insolenta cheia gardianului, īn prag apare figura mohorīta a sefului de pavilion, tinīnd o lista lunga: "Numele, prenu­mele si patronimicul? Anul nasterii? Articolul? Ce condamnare? Cīnd expira condamnarea?... Pregatiti-va, cu lucruri, cu tot, repede!"

Fratilor, plecam! īn convoi!... Plecam īncotrova! Binecuvīnteaza-ne, Doamne! Oare pe-acolo ne-or ramīne ciolanele?...

Daca da Dumnezeu si scapam, vom continua povestirea noastra altadata, īn Partea a Patra. Daca o sa mai traim...

Sfīrsitul Partii īntīi


348

Partea a DOUA

<titlu>PERPETUUM MOBILE

Rotile nu stau, nu se opresc,

Rotile... Se īnvīrtesc, danseaza pietrile de moara,

Se īnvīrtesc...

W. Muller.

349

Capitolul 1

<titlu>CORĂBIILE ARHIPELAGULUI

MIILE DE INSULE ale Arhipelagului fermecat sunt risipite de la strīm-toarea Bering pīna aproape de Bosfor. Sunt invizibile, dar ele exista, si de pe o insula pe alta, tot asa de invizibil, īnsa permanent, trebuie transportati captivii invizibili, care au īnsa trup, volum si greutate.

Dar cum o sa-i transportati? si cu ce?

Pentru aceasta exista niste porturi mari: īnchisorile de tranzit, si niste por­turi mai mici: punctele de tranzit ale lagarelor. Pentru aceasta exista niste nave de otel īnchise - asa-numitele vagon~zak-ur'i. īn rade, īn loc de salupe si cutere, ele sunt īntīmpinate de niste dube ingenioase tot din otel. Vagon-zak-uiile circula dupa orar. La nevoie, se mai expediaza din port īn port, pe diagonalele Arhipelagului, caravane īntregi - garnituri de vagoane rosii folosite la trans­portul vitelor.

Este un sistem bine pus la punct! El a fost creat decenii de-a rīndul - si nu īn graba. L-au creat niste oameni bine hraniti, bine īmbacati si care nu se grabeau cītusi de putin, īn zilele fara sot, la orele 17.00, escorta din Kinesma preia la Gara de Nord din Moscova convoaiele descarcate din dubele īnchiso­rilor Butīrki, Presnia si Taganka. Escorta din Ivanovo, trebuie sa vina la gara īn zilele cu sot, la sase dimineata, sa ia īn primire detinutii care trebuie trans­bordati la Nerehta, Bejetk, Bologoe.

Toate acestea se petrec līnga dumneavoastra, chiar alaturi, īnsa nu vedeti nimic (dar se pot īnchide si ochii), īn garile mari, īmbarcarea si debarcarea nespalatilor se īntīmpla departe de peroanele de pasageri, pot sa le vada numai acarii si revizorii de cale. īn garile mai mici, exista, de asemenea, o ulicioara preferata, īntre doua depozite de marfuri, unde dubele sunt trase treapta la treapta līnga vagon-zak. Detinutul n-are cīnd sa priveasca spre gara, sa se uite la dumneavoastra si de-a lungul trenului, el izbuteste doar sa obser­ve treptele (uneori cea de jos īi vine la brīu, n-are putere sa se catare), iar soldatii din escorta, care au blocat spatiul īngust dintre duba si vagon, mīrīie, urla: "Iute! Iute!... Hai! Hai!"... Ba mai ameninta si cu baionetele.

Iar voi, care va grabiti pe peron cu copii, geamantane si sacose, nu aveti ragaz sa va uitati: de ce au atasat la tren un al doilea vagon de bagaje? Nu scrie nimic pe el, si seamana tare mult cu un vagon de bagaje: aceleasi za­brele oblice si īntunericul de dincolo de ele. īnsa de ce se afla īn el soldati, aparatorii patriei, si la toate opririle, doi dintre ei, fluierīnd, se plimba pe o parte si pe alta si se uita pe sub vagon?

350


Trenul se urneste, si o suta de puscariasi, o suta de destine comprimate, de inimi chinuite, pornesc pe aceleasi sine serpuitoare, īn urma aceluiasi fum, pe līnga aceleasi cīmpii, stīlpi de telegraf si stoguri de fīn, si doar cu cīteva secunde, īnaintea voastra, īnsa dincolo de geamurile voastre, īn aer, vor ra-mīne si mai putine urme ale nenorocirii care a trecut, decīt lasa degetele voastre pe suprafata unei ape. si īn atmosfera binecunoscuta de tren, cu pachetul de lenjerie pentru pat, cu ceaiul turnat īn pahare, ati putea oare sa va īnchipuiti ce spaima grea a trecut cu trei secunde īnaintea voastra prin aceeasi dimensiune a spatiului euclidian9 Nemultumiti ca īn compartimentul vostru sunteti patru si este īnghesuiala, ati putea oare sa credeti ca īntr-un comparti­ment identic cu. putin īnaintea voastra au trecut paisprezece oameni? Dar daca erau douazeci si cinci? Sau treizeci?...

Vagon-zak - ce prescurtare infama! De fapt ca toate prescurtarile nasco­cite de calai. Vor sa spuna ca acesta este un vagon pentru detinuti. Nicaieri īnsa, īn afara de hīrtoagele īnchisorilor, acest cuvīnt nu s-a pastrat. Detinutii s-au obisnuit sa numeasca acest vagon "stolīpinist" sau pur si simplu "stolīpin"1.

Pe masura ce transportul pe calea ferata a fost introdus īn tara noastra, s-a modificat si modul de a se deplasa al convoaielor detinutilor, īnainte de anii 1890 convoaiele siberiene se deplasau pe jos ori calare. Dar īnca din anul 1896, Lenin calatorea spre exilul din Siberia īntr-un vagon obisnuit.de clasa a treia (laolalta cu oamenii liberi) si striga la personalul trenului ca este o īnghesuiala insuportabila. Cunoscutul tablou al lui larosenko2 Pretutindeni via(a ne arata o transformare naiva a unui vagon de clasa a patra īntr-unul pentru detinuti: totul a fost lasat cum era, si detinutii calatoreau ca toti oamenii, doar ca la ferestre au fost instalate zabrele de ambele parti. Aceste vagoane au circulat vreme īndelungata pe drumurile de fier ale Rusiei, unii īsi amintesc ca si īn 1927 au calatorit cu un astfel de vagon, cu singura diferenta ca acum au separat barbatii de femei. Pe de alta parte, eserul Trusin martu­risea ca si pe vremea tarului a fost transportat īntr-un "stolīpin", īnsa īntr-un compartiment calatoreau - iarasi ca īn vremurile de odinioara - sase oameni.

Iata care este istoria vagonului, īntr-adevar, prima data el a fost pus īn circulatie sub Stolīpin: a fost construit īn anul 1908, īnsa pentru colonistii regiunilor din Orientul tarii, cīnd miscarea de colonizare a luat o mare am­ploare si nu exista suficient material rulant. Acest tip de vagon era mai scund decīt cel obisnuit, de pasageri, dar cu mult mai īnalt decīt cel de marfa, avea si dependinte pentru obiectele din gospodarie ori pentru pasari (actualele "jumatati" de compartimente - carcere), dar nu avea nici un fel de gratii, nici īnauntru, nici la ferestre. Gratiile le-a instalat o minte inventiva, si eu īnclin sa cred ca era bolsevica. si vagonului i-a fost sortit sa se numeasca sto­līpinist... Ministrul, care a provocat la duel un deputat pentru expresia "cravata lui Stolīpin"3, aceasta defaimare postuma n-a mai putut-o opri.

Nu poti sa īnvinuiesti conducerea GULagovista ca ar fi folosit denumirea de "stolīpin", nu, ei foloseau mereu "vagon-zak". Noi, zeki, din spirit de con­tradictie fata de denumirea oficiala, numai ca sa dam o denumire a noastra si cīt mai grosolana, ne-am lasat atrasi īn mod amagitor de porecla, care ne-a


351

fost strecurata de detinutii generatiilor precedente, cum e^usor de calculat -cei din deceniul al treilea Cine puteau fi autorii poreclei? īn orice caz, nu cei care faceau parte din "contra", ei nu puteau realiza o astfel de asociatie: pri­mul ministru tarist - si cekistii! Fara īndoiala, acestia puteau sa fie numai "revolutionarii" atrasi, pe neasteptate pentru ei, īn masina de tocat a cekis-tilor: ori eserii, ori anarhistii (daca porecla a aparut la īnceputul anilor '20), ori trotkistii (spre sfīrsitul anilor '20). Ucigīndu -l odata printr-o muscatura de vipera pe marele om de stat al Rusiei, printr-o mīrsava muscatura postuma i-au pīngarit si memoria.

Dar īntrucīt vagonul acesta a fost preferat doar īn anii '20, īnsa si-a aflat aplicarea universala si exclusiva īncepīnd din anii '30, cīnd totul īn viata societatii noastre devenea uniform (si, probabil, atunci au mai construit multe), ar fi mai drept sa -l numim nu "stolīpin", ci "stalin".

Vagon-zak-u\ este un vagon cu compartiment obisnuit, īnsa din noua doar cinci erau repartizate detinutilor (si aici, ca peste tot īn Arhipelag, jumatate se rezerva personalului de serviciu!). Ele nu sunt separate de condor printr-un paravan compact, ci printr-un grilaj care lasa compartimentul liber la vedere. Acest grilaj este confectionat din niste tije oblice īncrucisate, cum sunt si la gradinitele din gari, pe toata īnaltimea vagonului, pīna sus, si astfel, nisele pentru bagaje, care ies din compartiment deasupra coridorului, au fost des­fiintate. Ferestrele dinspre coridor sunt obisnuite, dar zabrelite din afara, īn compartimentul detinutilor nu exista fereastra, doar o mica deschizatura oarba, de asemenea zabrelita, la nivelul patului de deasupra (si astfel, fara fe­restre, vagonul seamana cu cel de bagaje). Usa compartimentului este glisan­ta: o rama de fier, bineīnteles, cu zabrele.

Totul vazut din coridor seamana foarte mult cu o menajerie: dincolo de grilaj, pe pardoseala si pe cusete stau rasucite niste fapturi jalnice, semanīnd a om, si te privesc cu ochi rugatori sa le dai mīncare si apa. Dar la menajerie animalele nu sunt īnghesuite īntr-un asemenea hal.

Conform calculelor facute de inginerii din libertate, īntr-un compartiment stalinist sase insi pot sedea jos, trei - īntinsi pe cuseta de la mijloc (care se īmpreuna ca sa formeze un singur pat, fiind lasata doar o scobitura linga usa pentru urcat si coborīt), si daca pe līnga cei din compartiment vor mai fi īnghesuiti īnca unsprezece (pe ultimii, ca sa se īnchida usa, gardienii trebuie sa īi īmpinga cu picioarele), se va realiza īncarcatura normala a comparti­mentului stalinist. Cīte doi se vor chirci pe politele pentru bagaje, cinci se vor īntinde pe cuseta de la mijloc (ei sunt cei mai fericiti, aceste locuri sunt ocu­pate prin lupta, iar daca īn compartiment se afla si hoti, cu siguranta ei vor sta acolo), iar jos vor ramīne treisprezece oameni: cīte cinci asezati pe banci, si trei īn spatiul de trecere dintre picioarele lor. Undeva, de-a valma cu oamenii, peste oameni si sub ei - lucrurile lor.

Nu, asta nu se face special pentru a-i chinui pe oameni! Condamnatul este un soldat pe cīmpul muncii socialiste, de ce sa fie chinuit, el trebuie folosit la constructie, īnsa trebuie sa recunoasteti ca doar nu merge īn vizita la mama soacra, si nu trebuie sa-i cream conditii pentru care sa fie pizmuit de cei din libertate. Avem greutati cu transportul: o sa ajunga, nu crapa. » ,, ,

.        ^            .                352


īncepīnd din anii '50, cīnd trenurile au īnceput sa circule dup3 orar normal, detinutii nu mai calatoreau zile īntregi: o zi si jumatate, doua cel mult. īn timpul razboiului si anii de dupa razboi a fost mai rau: de la Petropavlovsk (Kazahstan) pīna la Karaganda, calatoria cu vagon-zak-ul putea sa dureze sapte zile (cu douazeci si cinci de oameni īn comparti­ment!), de la Karaganda la Sverdlovsk - opt zile (īn compartiment - doua­zeci si sase). Chiar si de la Kuibīsev la Celiabinsk, īn august 1945, Susi a calatorit cu vagonul lui Stalin cīteva zile, si īn compartiment se aflau treizeci si cinci de oameni, īntinsi pur si simplu unul peste celalalt, se zvīrcoleau si se luptau*. Iar īn toamna lui 1946, N. V. Timofeev-Ressovski a calatorit de la Petropavlovsk la Moscova īntr-un compartiment cu treizeci si sase de per­soane ! Cīteva zile si nopti el a spīnzurat īntre oameni fara sa atinga pardoseala cu picioarele. ,Pe urma au mai īnceput sa moara - īi trageau dintre picioarele celorlalti (ce-i drept, nu imediat, ci dupa doua zile. Toata calatoria pīna la Moscova a durat trei saptamīni. (La Moscova īnsa, conform legilor din tara minunilor, Timofeev-Ressovski a fost luat pe brate de ofiteri si trans­portat cu automobilul: mergea sa propulseze stiinta!)

Treizeci si sase - este oare limita? Nu avem dovezi pentru treizeci si sapte, dar conducīndu-ne dupa unica metoda stiintifica si educati īn lupta cu "limitatorii", trebuie sa raspundem: nu si nu! Nu este limita! poate īn alta parte da, īnsa nu la noi! Cīta vreme īn compartiment mai ramīn, fie sub banchete, fie īntre umeri, picioare si capete, cītiva decimetri cubi de aer neeli­minat, el este gata sa primeasca detinuti suplimentari! īn rnod conventional se poate socoti drept limita numarul cadavrelor care ar īncapea, bine stivuite, īn volumul total al compartimentului.

V. A. Korneeva a mers de la Moscova īntr-un compartiment unde erau treizeci de femei, majoritatea dintre ele babe neputincioase, trimise īn surghiun pentru credinta lor (la sosire, toate aceste femei, īn afara de doua, au fost numaidecīt spitalizate), īn compartimentul lor n-au fost decese, pentru ca vreo cīteva dintre ele erau tinere, fete frumoase, cultivate, condamnate "pentru straini". Aceste fete au īnceput sa-i rusineze pe cei din escorta: "Cum de nu va este rusine sa le transportati īn conditiile astea? Caci ar putea sa va fie mame!" Nu atīt argumentele morale ale fetelor, ci mai degraba īnfatisarea lor atragatoare a avut ecou īn grupul celor din escorta, si cīteva babute au fost transferate... la carcera "Carcera" īnsa īn vagon-zak nu este o pedeapsa, ci o fericire. Dintre cele cinci compartimente destinate detinutilor, doar patru sunt pe post de celule comune, cea de a cincea este īmpartita īn doua jumatati: doua semicompartimente īnguste, cu o cuseta sus, cum au īnsotitorii de vagon. Aceste carcere sunt folosite pentru izolare; pentru trei-patru insi este o placere sa calatoreasca īn ele: spatiu, confort.

Nu, nu pentru a-i chinui īnadins pe detinuti cu setea īn aceste zile de epuizare si īnghesuiala īi hranesc, īn vagon, numai cu scrumbie sarata ori vobla4 uscata, īn loc de fiertura obisnuita (asa a fost mereu, si īn anii '30, si īn anii '50, vara si iarna, īn Siberia si īn Ucraina, nici nu mai trebuie sa

<Nota>

*Asta spre satisfactia celor care se mira si reproseaza: de ce nu luptau?            -

</nota>

353


cautam exemple). Nu pentru a-i chinui cu setea, dar va rog sa-mi spuneti - cu ce puteau sa-i hranesca pe acesti netrebnici la drum? Regulamentul nu prevede fiertura calda (e drept ca īntr-unul din compartimentele vagon-zak-ului este instalata o bucatarie, dar numai pentru escorta), crupe uscate nu poti sa le dai, tresca5 proaspata nu poti sa le dai, conserve de carne - n-ar fi un lux prea mare? Scrumbie, nimic mai bun, si o bucata de pīine, ce altceva?

Tu ia-fi jumatatea ta de scrumbie, ia-o pīna ce ti-o dau si bucura-te! Daca esti istet - n-o manīnci, rabzi, o bagi īn buzunar, o s-o īnfuleci la tranzit, unde este apa. Este mai rau cīnd primesti hamsie de Azov umeda, presarata cu sare grunjoasa, īn buzunar n-o poti baga, pune-o īn pulpana hainei, īn batista, īn palma - si manīnc-o. Hamsia o īmpart pe scurta vreunuia dintre detinuti, vobla soldatul o rastoarna direct pe pardoseala si o īmpart pe bancheta si pe genunchi.

P. F. lakubovicfi (īn lumea celor oropsiti, Moscova, 1964, voi 1) scrie despre anii '90 ai veacului trecut ca īn acea perioada crunta, īn convoaiele ce porneau spre Siberia, pentru hrana se alocau zece copeici pe zi de fiecare om, cīnd o pīine mare, rotunda - vreo trei kilograme? - costa cinci copeici, 'o oala de lapte - vreo doi litri? - trei copeici. "Detinutii erau īndestulati", scrie el. lata īnsa ca īn gubernia. Irkutsk preturile sunt mai mari, unfunt de carne costa zece copeici si "detinutii traiau īn mizerie". Un f unt de carne pe zi nu echivaleaza cu o jumatate de scrumbie?...

Daca īnsa ti-au dat peste, o sa-ti dea si pīine si poate chiar putintel zahar. Este mai rau cīnd soldatul vine si anunta: astazi nu va dam mīncare, nu ati fost trecuti īn portie. si, īntr-adevar, poate sa fie asa: la cine stie ce contabili­tate de īnchisoare au īncurcat cifrele. Dar poate sa fie si astfel - ca portiile s-au dat, dar nici celor din escorta nu le ajung ratiile (nici ei nu sunt satui din cale-afara) si au decis sa faca economie la pīine; si sa le dea numai jumatatea de scrumbie ar fi suspect

Fireste, nu pentru a-i chinui pe detinuti nu li se da dupa scrumbie nici apa fiarta (asta niciodata), nici macar apa chioara. Trebuie sa īntelegem: perso­nalul escortei este limitat. Unii fac de garda pe coridor, pe platforma de la capatul vagonului, īn gari se vīra sub vagon, se urca pe acoperis sa vada daca n-a aparut cumva vreo gaura. Altii curata armele, apoi mai sunt si lectiile de īnvatamīnt politic, si prelucrarea regulamentului de lupta. Iar schimbul trei doarme, opt ore, este lege, caci razboiul s-a terminat. Apoi: sa cari apa cu caldarile - este prea departe si, īn plus, este jignitor: de ce un ostas sovietic trebuie sa care apa, ca un magar, pentru dusmanii poporului? Uneori pentru triere sau pentru a -l atasa la alta garnitura, vagon-zak-vA este tras pentru vreo douasprezece ore mai departe de gara (mai departe de vedere), īncīt nu ai de unde sa aduci apa nici pentru bucataria ostasilor Armatei Rosii. Este drept -exista o iesire: pentru zeki sa scoti apa din tenderul locomotivei, o apa gal­buie, tulbure, uleioasa, ei o beau cu placere, nu-i nimic, īn semiobscuritatea compartimentului nici nu se vede: fereastra nu exista, bec de asemenea, doar lumina de pe culoare. si īnca ceva: ca sa distribui apa asta īti ia o groaza de timp. Detinutii nu au canile lor, celor care au avut li s-au confiscat, deci da-le

354

sa bea din doua cani ale administratiei, si pīna beau toti tu stai līnga ei, scoti īntruna apa cu cana si le dai. (Ba se mai si gīlcevesc īntre ei: cica sa le dai mai īntīi sa bea celor sanatosi, apoi tuberculosilor si abia pe urma sifiliticilor! ca si cum īn compartimentul vecin nu ar fi fost la fel: mai īntīi cei sanatosi...)

Dar toate astea soldatii din escorta le-ar suporta, ar cara si apa, le-ar da sa bea, daca pe urma porcii astia, dupa ce au baut, nu s-ar cere la buda. si daca nu le dai sa bea o zi si o noapte, nu se cer nici la buda; le dai sa bea o data - o data si la colset, le dai de doua ori - de doua ori si la buda. Cel mai simplu - sa nu le dai deloc.

si nu ca ti-ar parea rau de toaleta, ci pentru ca este vorba de o operatie de raspundere, s-ar putea spune - o operatie de lupta: pentru ca, multa vreme, vor fi ocupati un caporal si doi soldati. Se instaleaza doua santinele: una la usa toaletei, alta la capatul celalalt al coridorului (ca sa nu se napusteasca īntr-acolo), iar caporalul trebuie sa deschida si sa īnchida īntruna usa com­partimentului, mai īntīi ca sa intre cel care se īntoarce, apoi ca sa iasa cel care urmeaza. Regulamentul nu īngaduie sa iasa decīt unul, ca sa nu produca vreo busculada, vreun īnceput de razmerita. si reise ca acest detinut slobozit la toaleta tine alti treizeci īn compartiment si o suta douazeci īn tot vagonul, plus oamenii din escorta! Astfel īncīt: "Haide! Haide! Mai iute! Mai iute!" īl zoresc pe drum si caporalul, si soldatul, si el se grabeste, se potic­neste, de parca fura de la stat aceasta gaura de closet, īn 1949, īn "stalinul" Moscova - Kuibīsev, Schulz, un nearnt schiop, de acum īntelegīnd īndem­nurile rusesti, topaia īntr-un singur picior spre toaleta si īndarat, iar soldatul rīdea sa se prapadeasca, cerīndu-i sa topaie si mai repede, īntr-o zi soldatul l-a īmbrīncit īn fata toaletei, si Schulz a cazut. Soldatul s-a īnfuriat si a īnceput sa -l loveasca. Cum nu se putea ridica din cauza loviturilor, Schulz s-a tīrīt pe brīnci īn toaleta mizerabila. Soldatii din escorta rīdeau īn hohote*.

Pentru ca īn secundele pe care le petrece la toaleta detinutul sa nu evadeze, cīt si pentru accelerarea operatiei, usa toaletei nu se īnchide si, urmarind procesul usurarii, soldatul de pe platforma īncurajeaza: "Hai-hai!... Ei, gata, ti-ajunge, gata!" Uneori, chiar de la īnceput se da comanda: "Numai treaba mica!" Caci altfel soldatul de la usa nu-ti permite. Fireste, mīinile nu si le spala niciodata: nu ajunge apa din rezervor si nu au timp. Doar sa atinga detinutul robinetul chiuvetei, ca soldatul mīrīie numaidecīt de pe platforma: "Nu te-atinge ! Gata, iesi!" (Chiar daca vreunul are īn sacul lui sapun ori pro­sop, nu -l scoate de rusine: numai fraierii ar face asa ceva.) Buda este infecta, n-ai unde calca de rnizerie. Mai iute, mai iute! si, luīnd murdaria lichida pe īncaltaminte, detinutul se strecoara īn compartiment si, sprijinindu-se pe mīini si pe umeri, se catara sus. Pe urma bocancii lui murdari atīrna deasupra cusetei de la mijloc si din ei picura murdarie...

Cīnd femeile merg sa-si faca nevoile, regulamentul serviciului de garda si bunul-simt cer de asemenea sa nu se īnchida usa la toaleta, dar nu toti cei din

li

<nota>

*Asta cred ca se cheama "cultul personalitatii lui Stalin", nu-i asa?

</nota>

.355


escorta insista. Unii se arata īngaduitori: bine, īnchideti usa. (Pe urma tot o femeie va spala toaleta dupa toate si trebuie sa stai si līnga ea ca sa nu fuga.)

Chiar īntr-un ritm atīt de rapid, pentru ca o suta douazeci de oameni sa-si faca nevoile sunt necesare peste doua ore, mai mult de un sfert din timpul de serviciu al celor trei militari din escorta! si tot nu-i multumesti pe toti! si, oricum, vreun mos cu piatra la rinichi se va plīnge din nou peste o jumatate de ora si va cere sa mearga Ia toaleta; fireste ca nu i se permite, si el va face chiar īn compartiment, si iar va avea de lucru caporalul: sa -l puna sa adune totul cu mīinile lui si sa -l duca.

Deci: cīt mai putine iesiri la toaleta! Iar asta īnseamna mai putina apa. si mai putina mīncare: si nu se vor mai plīnge de diaree, si nici aerul n-or sa -l mai otraveasca, fiindca, vezi bine, īn vagon nu se poate respira!

Mai putina apa! Dar sa se dea scrumbia cuvenita! Nedistribuirea apei este o masura judicioasa, nedistribuirea scumbiei - un delict de serviciu.

Nimeni, nimeni nu si-a pus drept scop sa ne chinuie! Felul de a proceda al escortei este īntru totul justificat! Dar, precum cei dintīi crestini, noi stam īn cusca si pe limbile īnsīngerate ni se presara sare.

Tot asa cum militarii din escorta nu urmaresc nici un scop (cīteodata urmaresc) cīnd amesteca īn acelasi compartiment articolul Cincizeci si Opt, cu hotii si infractorii de drept comun. Pur si simplu: sunt prea multi detinuti, vagoane putine, iar timpul preseaza - cīnd sa te mai ocupi de toti? Un com­partiment este rezervat pentru femei; īn celelalte trei, o sortare ar fi posibila numai dupa criteriul garii de destinatie, sa fie mai usor la descarcat.

Credeti ca Hristos a fost rastignit īntre tīlhari fiindca Pilat a vrut sa -l umileasca? Cītusi de putin. Asa s-a nimerit īn ziua aceea: trebuia rastignit, Golgota era una singura, timpul era masurat. si a fost pus īn rind cu rau­facatorii.

***

Mi-e si frica sa ma gīndesc ce ar fi trebuit sa īndur daca m-as fi aflat īn situatia de simplu detinut... Escorta si ofiterii convoiului ne tratau, pe mine si pe tovarasii mei, cu politete prevenitoare... Ca detinut politic calatoreai spre ocna īn conditii de relativ confort: īn locurile de popas beneficiam de o īncapere separata, aveam o caruta, si bagajul meu īn greutate de un pud mergea īn caruta...

... N-am mai pus acest paragraf īntre ghilimele, pentru ca lectorul sa poa­ta aprofunda. Fara ghilimele, paragraful suna, īntr-un fel, neobisnuit, nu-i asa?

Acestea le scrie P. F. lakubovici despre anii '90 ai secolului trecut. Cartea a fost reeditata acum spre luare-aminte despre acele vremuri sumbre. Aflam ca si pe slep detinutii politici aveau o camera separata, si pe^ punte - o despartitura speciala pentru plimbare. (La fel si īn romanul īnvierea de Tolstoi, printul Nehliudov poate sa vina la politici pentru conversatie.) si numai fiindca īn lista uitasera sa adauge īn dreptul numelui de familie al lui lakubovici "curīntul magic - politic" (asa scrie el), la Ust-Kara a fost

:                     356


"īntīmpinat de catre inspectorul ocnei... ca un detinut obisnuit, de drept co­mun: cu grosolanie, aroganta, impertinenta". De altminteri, neīntelegerea s-a rezolvat īn mod fericit.

Ce vremuri neverosimile! Sa amesteci politicii cu dreptul comun era considerat aproape o crima! Pe detinutii de drept comun īi mīnau la gara īn coloana, marsaluind pe caldarīm, cei politici puteau sa mearga cu trasura (bolsevicul Olminski', 1899). Politicii nu erau hraniti de la cazanul comun, ei primeau bani pentru mīncare si comandau mesele la un birt. Bolsevicul Olminski n-a vrut sa accepte nici macar ratia din spital, i s-a parut ordinara*. Comandantul unuia dintre corpurile īnchisorii Butīrki si-a cerut scuze pentru un gardian, fiindca acela i s-a adresat lui Olminski cu "tu": la noi, stiti rareori sunt adusi politici, gardianul n-a stiut...

La Butīrki rareori sunt adusi politici!... Ce-i asta, un vis? Dar unde sunt dusi? Caci Lubianka si Lefortovo īnca nu existau!...

Pe Radiscev l-au trimis īn convoi ferecat īn lanturi si, fiindca se racise vremea, i-au aruncat pe umeri "un cojoc spurcat", luat de la un paznic, īnsa Ecaterina a trimis neīntīrziat din urma porunca: sa i se scoata lanturile si sa i se procure toate cele de trebuinta pentru drum. Doar pe Anna Skripnikova, īn noiembrie 1927, au trimis-o cu convoiul din Butīrki spre Solovki īntr-o ro­chie de vara si cu palarie de paie (cum fusese arestata īn vara, pe urma camera ei a fost sigiliata si nimeni n-a vrut sa-i permita sa-si ia lucrurile de iarna).                               ;

A-i deosebi pe politici de dreptul comun īnseamna a-i respecta ca j>e nis­te rivali egali, īnseamna sa recunosti ca oamenii pot sa aiba pareri, īn felul acesta detinutul politic īsi simte chiar libertatea politica!

īnsa de cīnd toti suntem "kaeri", iar socialistii n-au izbutit sa se mentina "politici", nu putem decīt sa stīrnim rīsul detinutilor si nedumerirea gardianu­lui, protestīnd fiindca tu, politic, ai fost amestecat cu criminalii. "La noi toti sunt criminali", ti-ar raspunde sincer gardienii.

Acest amestec, aceasta prima īntīlnire socanta are loc fie īn duba, fie īn vagon-zak. Pīna acum, oricīt te-ar fi oprimat, torturat, chinuit la ancheta, totul venea din partea chipielor albastre, pe care nu le puneai la un loc cu ome­nirea, tu nu vedeai īn ei decīt pe slujbasul insolent, īn schimb, colegii de ce­lula, oricīt s-ar fi deosebit de tine prin experienta si prin nivelul de evolutie, desi te controversai cu ei, desi te turnau, totusi faceau parte din aceeasi obis­nuita si pacatoasa umanitate, īn mijlocul careia ti-ai petrecut toata viata.

Cīnd esti īmbrīncit īn compartimentul stalinist, te astepti sa īntīlnesti si aici doar tovarasi de napasta. Toti dusmanii si opresorii tai au ramas de partea cealalta a gratiilor, aici nu īi astepti. si deodata īti ridici capul spre taietura patrata din cuseta de la mijloc, spre acest unic cer aflat deasupra ta, si vezi acolo trei-patru - nu, nu fete! Nu, nici chipuri de maimuta, chipul maimutei este mai blīnd si mai gīnditor! Nici alta pocitanie! Vei vedea niste mutre dezgustatoare, hīde, cu o expresie de lacomie si bataie de joc. Fiecare te

<Nota>

*E adevarat ca pentru toate acestea masa puscariasilor de drept comun īi numea pe revolutionarii de profesie "boiernasi rapanosi" (P. F. lakubovici).              

</nota>

357                         -          .


priveste precum un paianjen musca picata īn plasa. Pīnza lor este acest grilaj, si tu ai fost prins! īsi strīmba gurile de parca se pregatesc sa te muste dintr-o parte. Cīnd vorbesc suiera, delectīndu-se cu acest suierat mai mult decīt cu vocalele si consoanele vorbirii, si īnsasi vorbirea lor aminteste de vorbirea rusa doar prin terminatiile verbelor si substantivelor, este o galimatie.

Acesti goriloizi ciudati sunt cel mai adesea īn maiouri: īn compartiment e zapuseala, gīturile lor vīnoase stacojii, umerii lor rotunzi ca niste sfere, piep­turile lor maslinii pline de tatuaje n-au stiut ce-i aceea epuizarea din īn­chisoare. Cine sunt ei? De unde vin? Deodata, observi ca de unul din aceste gīturi atīrna o cruciulita! Da, o cruciulita de aluminiu, agatata de o sforicica. Te uiti cu uimire si putin usurat: ce īnduiosator, printre ei sunt si credinciosi; deci nu se va īntīmpla nimic groaznic, īnsa tocmai acest "credincios" īncepe deodata sa īnjure si de cruce, si de toate cele sfinte (partial, īnjuraturile sunt īn rusa) si īti vīra doua degete facute cracana drept īn ochi, fara sa te ame­ninte, ci īncepīnd imediat sa-ti scoata ochii, īn acest gest: "īti scot ochii, scīrnavie!" consta īntreaga lor filosofic si credinta! Daca sunt īn stare sa-ti striveasca ochiul ca pe o molusca, crezi ca vor cruta ceea ce ai pe tine ori līnga tine? Cruciulita se leagana la gīt, tu privesti cu ochii īnca nescosi la aceasta mascarada fioroasa si nu poti sa-ti dai seama: care dintre voi a īnne­bunit? care mai urmeaza sa īnnebuneasca?

īntr-o singura clipa trosnesc si se^fac praf toate obisnuintele relatiilor umane cu care ai trait o viata īntreaga, īn viata ta dinainte - īn special īnainte de arestare, ba chiar si dupa arestare, ba chiar, partial, si la ancheta - te-ai adresat celorlalti oameni prin cuvinte si ei īti raspundeau prin cuvinte, si aceste cuvinte produceau un efect, puteau sa convinga, ori sa respinga, ori sa consimta, īti amintesti feLurite genuri de relatii umane: rugamintea, porunca, multumirea, dar ceea ce s-a abatut asupra ta aici este īn afara acestor cuvinte si īn afara acestor relatii. Cineva coboara īn calitate de trimis al mutrelor, cel mai adesea un pustan jigarit, ale carui dezinvolutra si obraznicie sunt de trei ori mai dezgustatoare, si acest drac īmpielitat īti dezleaga sacul si īti baga mīinile īn buzunare, nu ca pentru perchezitie, ci ca si cīnd ar fi ale lui! Din aceasta clipa, nimic din ce era al tau nu mai este al tau, iar tu īnsuti nu esti decīt un manechin de gutaperca pe care au fost īntinse niste lucruri de prisos, lucruri ce pot fi luate īnsa. si nici acestui dihor mic si rau, nici mutrelor de sus nu poti sa le explici nimic prin cuvinte, nici sa le refuzi, nici sa le interzici, nici sa le adresezi rugaminti! Ei nu sunt oameni, asta ti s-a explicat īntr-o singura clipa! Ăstora nu poti decīt sa le pocesti mutra! Fara sa mai astepti altceva, fara sa-ti mai pierzi timpul ca sa dai din gura, sa-i lovesti, ori pe acest copil, ori pe acele creaturi ticaloase de sus!

Cum īnsa o sa-i lovesti pe cei trei de jos īn sus? Iar pe baiat, desi e un

dihor īmputit, parca tot nu-ti vine sa -l pocnesti! Poti numai sa -l respingi

usurel?... Nu poti nici sa -l respingi, pentru ca o sa te muste numaidecīt de

nas ori cei de'sus īti vor crapa capul (au si cutite, numai ca nu le vor scoate

. sa le murdareasca pe tine).

Te uiti la vecini, la tovarasii tai - haideti ori sa ne opunem, ori sa pro­testam ! īnsa toti camarazii tai, tot articolul Cincizeci si Opt, jefuiti unul cīte

358


unul īnainte de sosirea ta, sed cuminti, gīrboviti, si nici macar nu-ti ocolesc privirea, nici macar nu te privesc tinta, se uita indiferenti, ca si cum n-ar fi vorba de un act de violenta, de un jaf, ci de un fenomen natural: iarba care creste ori ploaia.

si asta pentru ca ati pierdut ocazia, domnilor, tovarasi si fīrtati! Trebuia sa va dati seama cine sunteti voi atunci cīnd Strujinski si-a dat foc īn celula din Viatka, si chiar mai īnainte - cīnd ati fost declarati "kaeri".

Asadar te lasi dezbracat de palton, īn veston a fost depistata si smulsa cu stofa cu tot bancnota de douazeci de ruble pe care o cusesesi acolo, sacul a fost aruncat sus, controlat, si tot ce īti pregatise sotia sentimentala dupa condamnare pentru lunga calatorie a ramas sus, si īn sac nu mai gasesti decīt periuta de dinti...

Dar nu toti s-au supus asa īn anii '30 si '40, doar nouazeci si noua la suta. (Mi s-au povestit putine cazuri, printre care si acela cīnd trei tineri voinici s-au unit sa reziste hotilor, dar nu ca sa apere dreptatea īn general, ori pe cei jefuiti alaturi, ci doar pe ei - neutralitate armata.) Cum s-a putut oare ajunge aici? Barbati! Ofiteri! Soldati! Combatanti! .

Pentru a se bate cu dīrzenie, omul trebuie sa fie pregatit de lupta, sa o astepte, sa-i īnteleaga rostul. Aici īnsa erau īncalcate toate conditiile: necunoscīnd cītusi de putin mediul hotilor, omul nu se astepta la aceasta lupta si, mai ales, nu-i īntelege deloc rostul, pīna acum īnchipuindu-si (fals) ca inamicii lui sunt numai chipiele albastre. El trebuie sa mai īnvete pīna va īntelege ca piepturile tatuate nu sunt decīt tīrtitele caschetelor albastre, sunt acea revelare, pe care epoletii nu o vor rosti cu glas tare: "Mori tu astazi, ca eu mor mīine!" Un detinut novice vrea sa se considere politic, adica: el este pentru popor, iar statul este īmpotriva lor. Dar pe neasteptate, din spate si dintr-o parte, este atacat de o puzderie de lepadaturi abile, si toate dife­rentierile se amesteca, si de claritate se alege praful. (si detinutul nu-si da prea curīnd seama ca pleava aceea este mīna īn mīna cu temnicerii.)

Pentru ca sa lupte cu barbatie, omul trebuie sa stie ca are spatele asigurat, ca este sprijinit din flancuri, sa simta pamīntul sub picioare. Toate aceste conditii sunt irealizabile pentru Cincizeci si Opt Trecīnd prin masina de tocat a anchetei politice, omul este distrus din punct de vedere fizic: a īndurat foame, nesomn, a īnghetat īn carcera, a zacut zdrobit īn batai. si daca ar fi distrus doar fiziceste! El este doborīt si sufleteste. I s-a explicat si demonstrat ca toate convingerile lui, conduita de viata si relatiile cu oamenii - toate au fost false, pentru ca te-au condus la īnfrīngere. īn acel bulgare aruncat din sala de masini a tribunalului direct īn convoiul pentru lagar n-a mai ramas decīt setea de a trai si o totala lipsa de īntelegere. Distrugere si izolare defi­nitiva - aceasta este misiunea anchetei celor īncadrati la articolul 58. Osīn-ditii trebuie sa priceapa ca vina lor cea mai mare din perioada libertatii a fost īncercarea de a comunica si de a se asocia unii cu altii fara stirea organiza­torului de partid, a responsabilului sindical si a administratiei, īn temnita asta se transforma īn teama pentru orice actiuni colective: prezentarea pe doua voci a unei plīngeri sau semnarea unei hīrtii de catre doua persoane. Pierindu-le pentru multa vreme cheful de a se mai asocia īn vreun fel, pseudopoliticii nu

359


sunt pregatiti acum nici pentru a se uni īmpotriva hotilor, La fel cum nu le trece prinjminte sa aiba cu ei, pentru vagon sau tranzit o arma: un cutit sau o maciuca. In primul rīnd - pentru ce? īmpotriva cui? īn al doilea rīnd, daca o folosesti, tu, care te afli sub povara articolului 58, la rejudecare poti sa pri­mesti si pedeapsa cu moartea īn al treilea rīnd, chiar mai īnainte, la perche­zitie, pentru cutit nu te vor pedepsi ca pe un hot: cutitul pentru el īnseamna joaca, traditie, inconstienta, pentru tine - un posibil act de terorism.

īn sfīrsit, majoritatea celor īntemnitati datorita articolului 58 sunt oameni pasnici (adesea si batrīni, si bolnavi), care toata viata s-au folosit de cuvinte, nu de pumni, si nu stiu sa-i foloseasca acum, cum n-au stiut nici altadata.

Hotii īnsa n-au trecut printr-o astfel de ancheta. Toata ancheta lor: doua interogatorii, o judecata usoara, o pedeapsa usoara, si nici aceasta pedeapsa usoara nu si-o ispasesc, sunt eliberati mai devreme: fie ca sunt amnistiati, fie ca evadeaza*. Nimeni nu l-a lipsit pe hot, nici chiar īn timpul anchetei, de pachetele legale, pachete consistente din partea tovarasilor de hotie care au ramas īn libertate. Hotul n-a slabit nici macar o singura zi, si acum, iata, pe drum se hraneste pe seama fraierilor**. Articolele care se aplica tagmei hoti­lor si banditilor nu -l oprima deloc pe hot, si el este mīndru de ele, iar īn aceasta mīndrie este sustinut de toti sefii cu epoleti albastri ori cu gaitane albastre: "Foarte bine, desi esti un bandit si un ucigas, tu nu esti tradator de tara, tu esti omul nostru, o sa te īndrepti". Articolele care se aplica hotilor si banditilor nu cuprind si Paragraful 11, privind organizarea. Hotilor si ban­ditilor nu le este interzisa organizarea. De ce oare? Sa contribuie la educarea sentimentelor colectivismului, atīt de necesare omului din societatea noastra. Confiscarea armelor la ei este o joaca, pentru detinere de arma nu sunt pedepsiti, este respectata legea lor ("ei nu pot altfel"). si un nou asasinat īn celula nu mareste pedeapsa ucigasului, ci doar īl īmpodobeste cu lauri.

(Toate acestea exista de foarte multa vreme. Marx condamna lumpenpro-letariatul doar pentru o oarecare impulsivitate, inconstanta a starii de spirit. Stalin a avut īntotdeauna o slabiciune pentru hoti si banditi: cine jefuia bancile pentru el? īnca īn anul 1901 el a fost īnvinuit de tovarasii de partid si īnchisoare de folosirea criminalilor īmpotriva adversarilor politici. Din anii '20 a aparut si termenul īndatoritor: socialmente apropiati. Markarenko^ īsi īnsuseste acest punct de vedere: acestia pot fi īndreptati. Dupa el, obīrsia tuturor crimelor se afla īn activitatea "organizatiilor contrarevolutionare clandestine". Aceia sunt irecuperabili: inginerii, preotii, micii burghezi, mensevicii.)

De ce sa nu fure daca n-are cine sa-i puna la respect? Trei-patru banditi uniti si obraznici domina cīteva zeci de pseudopolitici speriati si terorizati.

Cu aprobarea sefilor. Pe baza Teoriei īnaintate.

<Nota>

*V. I. Ivanov (acum, la Uhta) a fost condamnat de noua ori īn virtutea articolului 162 (hotie), de cinci ori īn virtutea articolului 82 (evadare), īn total - 37 de ani, pe care i-a "ispasit" īn cinci-sase ani.

** Fraierul nu este hot, adica "Om" (cu litera mare). Fraierii sunt pur si simplu restul omenirii, care nu se ocupa cu hotia

</nota>

360


Daca īnsa nu opun rezistenta cu pumnii, de ce atunci victimele nu se plīng, nu reclama? Caci fiecare sunet se aude pe coridor, iar soldatul din escorta, iata-1, se plimba īncet dincolo de gratii.

Da, este o īntrebare. Cel mai mic zgomot si orice horcait jalnic de auzit se aud, dar soldatul se plimba nepasator - de ce nu intervine? La un metru de el, īn pestera īntunecoasa a compartimentului un om este jefuit: de ce nu-i sare īn aparare ostasul aparator al securitatii statului?

Tocmai de aceea! Pentru ca i s-a sugerat si lui.

si mai mult: dupa ani de favorizare, escorta a īnceput sa īncline īn partea hotilor. Militarii din escorta au devenit ei īnsisi hoti.

De la mijlocul anilor '30 pīna la mijlocul anilor '40, īn acest deceniu de culme a dezmatului hotilor si a oprimarii politicilor, nimeni nu-si aminteste vreun caz cīnd militarul din escorta sa fi oprit jefuirea unui detinut politic īn celula, īn vagon ori duba. īnsa va vor relata numeroase cazuri cīnd acesta a primit de la hoti lucrurile jefuite si Ic-a adus īn schimb vodca, mīncare (mai gustoasa decīt ratia), tutun. Aceste exemple au devenit deja antologice.

Fiindca nici sergentul din escorta nu are nimic: arma, mantaua īn bandu­liera, gamela, ratia de soldat. Ar fi o cruzime sa-i ceri sa escorteze pe un dusman al poporului īmbracat īntr-o haina de blana scumpa ori īncaltat cu cizme de box, ori cu keserul (rucsacul) plin de lucruri scumpe de la oras, iar el sa se īmpace cu aceasta inegalitate. Deoarece a -l deposeda de acest lux este tot q forma a luptei de clasa, nu? Exista alte norme?

īn anii 1945-1946, cīnd detinutii nu veneau de altundeva, ci din Europa, vazīnd lucrurile europenesti nemaivazute cu care erau īmbracati ori pe care le aveau īn ranite, n-au mai rezistat nici ofiterii din escorte. Destinul serviciului, care i-a ferit de front, la sfīrsitul razboiului i-a ferit si de culegerea trofeelor -pai este oare drept?

Astfel ca nu īntīmplator, nu din graba si nici din lispa de locuri, ci din interes propriu īi amesteca escorta pe hoti si banditi cu politicii īn fiecare compartiment al vagon-zak-\\\ui. si hotii nu-i trageau pe sfoara: lucrurile pradate de la biberi*' poposeau īn geamantanele celor din escorta.

Ce se īntīmpla īnsa daca "biberii" au fost īncarcati īn vagon, si trenul a pornit, dar nici picior de hot, astazi pur si simplu nu expediaza nici o gara? Sunt cunoscute si astfel de cazuri.

īn anul 1947 de la Moscova la Vladimir au expediat pentru a-si ispasi condamnarea īn centrala din oras un grup de straini. Acestia detineau lucruri de valoare, se vedea īndata ce deschideau geamantanele. Atunci escorta a īnceput singura trierea sistematica a lucrurilor. Pentru a nu scapa nimic, detinutii au fost dezbracati la pielea goala si asezati jos, pe culoar, līnga toaleta, iar īn vremea asta escorta a trecut la examinarea si sortarea lucrurilor. Dar n-au tinut seama ca acest grup nu -l duceau īn lagar, ci īntr-o īnchisoare serioasa. La sosire, I. A. Korneev a facut o reclamatie scrisa, relatīnd totul. Oamenii din escorta respectiva au fost gasiti si perchezitionati. O parte din lucruri au fost recuperate si īnapoiate, ce nu s-a restituit a fost platit cu bani

<nota>

*Zeki bogati, cu "catrafuse" si bacili, adica grasimi.

</nota>

361


pagubasilor. Se spunea ca militarii din escorta au fost condamnati la zece si cincisprezece ani. Acest lucru īnsa nu poate fi verificat, si apoi era un articol pentru hoti, au scapat usor.

Acesta este un caz de exceptie, si daca seful convoiului si-ar fi temperat lacomia la timp, si-ar fi dat seama ca aici ar fi mai bine sa nu se bage. Iata īnsa un caz mai simplu, care ne da speranta sa credem ca n-a fost doar unul singur, īn august 1945, īn vagon-z,ak-u\ Moscova - Novosibirsk (īn el a cala­torit A. Susi) s-a īntīmplat de asemenea sa nu fie hoti. si aveau de strabatut un drum lung, trenurile atunci mergeau īncet. Fara sa se grabeasca, seful escortei a anuntat perchezitie: individual, cu lucrurile, pe culoar. Cei strigati erau dezbracati dupa regulile din īnchisoare, dar nu aici se ascundea tīlcul perchezitiei, pentru ca detinutii perchezitionati se īntorceau īn celula lor ticsita si orice cutit, orice lucru interzis se putea transmite din mīna īn mīna. Adevarata perchezitie consta din cercetarea tuturor lucrurilor personale, pe care le purta detinutul, ori se aflau īn rucsacul lui. Aici, līnga rucsacuri, a stat fara sa se plictiseasca, arogant si distant, seful escortei, un ofiter, si adjunctul lui, un sergent. Lacomia lor pacatoasa sarea īn ochi, dar ofiterul si-o stapīnea, afisīnd o indiferenta prefacuta. Era īn situatia unui batrīn desfrīnat, care priveste niste fete tinere, dar se rusineaza de cei din jur, īnsa si de fete toto­data, nu stie cum sa procedeze. Ce bine i-ar fi prins cītiva hoti! Dar nu avea hotijn convoi.

In convoi nu erau hoti, īnsa erau dintre aceia pe care i-a atins suflarea hotiei din īnchisoare si i-a molipsit. Caci exemplul hotilor este instructiv si provoaca imitatia: el adevereste ca īn īnchisoare exista si o cale usoara de a trai. īntr-unul din compartimente calatoreau doi pīna de curīnd fosti ofiteri, Sanin (marinar) si Merejkov. Amīndoi aveau articolul 58, dar īsi schimbasera convingerile. Sanin, sustinut de Merejkov, s-a declarat responsabilul compar­timentului si a cerut sa fie primit de seful escortei (ghicise ce se ascundea sub aroganta lui, nevoia de a avea un mijlocitor!) Un caz nemaiīntīlnit, dar Sanin a fost chemat si, undeva, a avut loc o discutie. Urmīnd exemplul lui, a cerut sa fie primit si unul din alt compartiment. A fost primit si el.

īn dimineata urmatoare nu li s-a distribuit cinci sute cincizeci de grame de pīine, cīt era atunci ratia, ci doar doua sute cincizeci.

Dupa ce s-au distribuit toate ratiile, s-a pornit un usor mumur de nemul­tumire. Murmur, dar temīndu-se de "actiuni colective", acesti politici nu s-au manifestat. S-a gasit doar unul care l-a īntrebat cu voce tare pe distribuitor:

-  Cetatene sef! Cīt cīntareste ratia asta?

-  Cīt se cuvine! i s-a raspuns.

-  Cer sa fie cīntarita din nou, altfel n-o primesc! a declarat hotarīt disperatul.

īn tot vagonul s-a lasat liniste. Multi n-au īnceput sa manīnce, asteptīnd ca poate o sa le cīntareasca si lor. si numaidecīt si-a facut aparitia, īn toata neprihanirea lui, ofiterul. Toti taceau, si cuvintele lui au izbit parca mai greu si mai inevitabil:

-  Cine s-a ridicat aici īmpotriva Puterii Sovietice?              ,     ;.

362


Au īnghetat. (Mi se va obiecta ca acesta e un procedeu general, ca si īn libertate orice sef se proclama putere sovietica si - poftim sa discuti cu el! īnsa pentru niste oameni speriati, de-abia condamnati pentru activitate antiso-vietica, acest lucru este cumplit.)

-  Cine a iscat razmerita din cauza ratiei? a insistat ofiterul.                  i

-  Cetatene locotenent, am vrut doar... a īnceput sa se justifice rebelul vinovat.

-  Ah, tu erai canalie? Ţie nu-ti place Puterea Sovietica?

(De ce sa te revolti? De ce sa mai discuti? Nu e mai usor sa manīnci aceasta ratie mica, sa rabzi, sa taci?... Acum ai dat de dracu...).

-   ... Hoit īmputit! Kontra! Trebuia sa fii spīnzurat si mai vrei sa cīntaresti ratia?! Canalie, Puterea Sovietica īti da sa manīnci - sa bei, si tu esti nemultumit? stii ce-o sa patesti pentru asta?

O comanda pentru soldatul de serviciu: "Luati-1!" Zanganitul īncuietorii. "Iesi afara, mīinile la spate!" si nenorocitul este dus.

-  Cine mai este nemultumit? Cine mai vrea sa-i cīntarim pīinea īnca o data?

(Ca si cum ai putea sa dovedesti ceva! Ca si cum te-ai plīnge undeva ca au fost doua sute cincizeci de grame, si pe tine te cred, iar pe locotenent, care spune ca au fost exact cinci sute cincizeci, nu -l cred.)

Cīinelui batut e de ajuns sa-i arati biciul. Toti ceilalti s-au aratat multu­miti, si, astfel, ratia de pedeapsa s-a statornicit pentru tot restul zilelor lungii calatorii. Nici zahar nu le-au mai dat, īl lua escorta.

(Asta se īntīmpla īn vara a doua mari Victorii: asupra Germaniei si asu­pra Japoniei, victorii care vor ridica īn slavi istoria patriei noastre, si nepotii si stranepotii vor īnvata despre ele.)

Au flamīnzit o zi, au flamīnzit doua, le-a mai venit mintea la cap, si Sanin a spus celor din compartimentul sau: "Iata ce este, baieti, asa ne ducem pe copca. Haideti, cei care aveti lucruri bune, dati-le-ncoace, o sa va aduc haleala". Cu mare siguranta, Sanin a īnceput sa aleaga lucrurile, unele le lua, altele le dadea deoparte (nu toti au consimtit sa dea, dar nici nu i-a silit nimeni!) Pe urma s-a cerut sa iasa īmpreuna cu Merejkov si, ciudat, soldatul i-a lasat Ei au iesit cu lucrurile, īndreptīndu-se spre compartimentul escortei si s-au īntors cu pīini taiate felii si cu mahorca. Erau acele pīini din cele sapte kilograme reduse din ratia compartimentului pe o zi, doar ca acum nu erau destinate tuturor, īn mod egal, ci doar celor care au dat lucruri.

si asa era drept: fiindca toti reunoscusera ca sunt multumiti cu ratia micsorata. si era drept pentru ca lucrurile valorau ceva, trebuiau platite. Era drept si daca priveai īn perspectiva: acestea erau lucruri prea bune pentru lagar, acolo oricum erau condamnate sa fie confiscate ori furate.

Iar mahorca apartinea escortei. Soldatii īmparteau cu detinutii tutunul lor vital, dar si asta era drept, fiindca si ei mīncau pīinea si zaharul detinutilor, prea bun pentru dusmani. si, īn sfīrsit, era drept ca Sanin si Merejkov, fara sa dea vreun lucru, si-au facut o parte mai mare decīt a celor care au oferit lucruri, pentru ca fara ei nu s-ar fi aranjat toate astea.

363

Asadar, sedeau īnghesuiti īn semiīntuneric, si unii mīncau bucatile de pīine ce apartineau vecinilor, iar acestia se uitau la ei. īn privinta fumatului -escorta nu permitea sa se fumeze individual, ci toti, o data la doua ore, si īntreg vagonul se īnvaluia īn fum de parca ardea ceva. Celor care la īnceput s-au zgīrcit cu lucrurile acum le parea rau ca nu i-au dat si ei lui Sanin si l-au rugat acum sa ia si de la ei, īnsa el le-a spus ca pe urma.

Aceasta operatie nu s-ar fi desfasurat atīt de bine si pīna la capat daca n-ar fi existat īntīrzierile trenurilor din anii de dupa razboi, cīnd vagon-zak-urile erau decuplate si recuplate, tinute prin gari ore īntregi; iar fara conditiile din anii de dupa razboi, n-ar fi existat nici acele lucruri atīt de jinduite. Pīna la Kuibīsev au facut o saptamīna, si toata saptamīna au primit de la stat doar doua sute cincizeci de grame de pīine (de altfel dublul ratiei din Leningradul aflat sub blocada), vobla uscata si apa. Restul de pīine trebuia cumparat cu lucrurile proprii. Curīnd oferta a depatsit cererea, si escorta cu mare greutate primea lucruri si doar pe alese.

La Kuibīsev, i-au dus la īnchisoarea de tranzit, i-au spalat si i-au dus īnapoi īn acelasi efectiv la acelasi vagon. Au fost preluati de alta escorta, careia i s-a predat stafeta: i s-a explicat cum sa intre īn posesia lucrurilor, si pīna la Novosibirsk a fost reīnnoita regula de a-ti cumpara propria ratie. (Nu este greu sa-ti īnchipui ca aceasta practica molipsitoare a fost imitata cu usurinta īn toate divizioanele de escorta.

Cīnd la Novosibirsk i-au dat jos din vagon printre linii, si un alt ofiter a venit si i-a īntrebat: "Exista reclamatii īmpotriva escortei?" toti s-au pierdut cu firea si nimeni nu i-a raspuns.

A apreciat just acel prim sef de escorta.

***

Pasagerii vagon-zak-ului se mai deosebeau de pasagerii unui tren obisnuit si prin  faptul ca nu stiu īncotro merge trenul si la ce gara trebuie sa coboare: ei nu au nici bilete si nici nu au posibilitatea sa citeasca tablitele cu itinerarul. La Moscova sunt īncarcati īn vagon la o distanta atīt de mare de peron, īncīt nici moscovitii nu pot sa-si dea seama la care gara, dintre cele opt, se afla. Detinutii stau cīteva ceasuri īn duhoare si īnghesuiala, asteptīnd locomotiva de manevra, īn sfīrsit, vine, duce vagon-zak-ul ca sa fie cuplat la o garnitura formata. Daca e vara, se aud difuzoarele din, gara: "Moscova - Ufa pleaca de la linia a treia... La peronul īntīi continua īmbarcarea pentru Moscova -Taskent..." īnseamna ca este gara Kazan, si cei care cunosc geografia Arhipelagului si a traseelor lui, acum explica tovarasilor: Vorkuta si Peciora cad, pentru ele se pleaca din gara laroslavl; cad si lagarele Kirov, si lagarele Gorki.

: Astfel nimereste neghina īn recolta gloriei. Dar oare e vorba de neghina? Caci nu exista lagare Puskin, lagare Gogol, lagare Tolstoi, īnsa lagare Gorki exista, si īnca ce mai cuib! si separat o mina cu regim de lagar purtīnd ,,numele lui Maxim Gorki" (la patruzeci de kilometri de Elghen)! Da, Alexei Maximīci.....prin inima

364


voastra, tovarase, īn numele vostru"... daca vrajmasul nu se preda... Ţi-a scapat un cuvīnt rautacios si - gata, nu mai esti īn literatura...

v

Moscova nu expediaza niciodata īn Bielorusia, īn Ucraina, īn Caucaz, acolo nu stiu ce sa mai faca cu ai lor. Ascultam mai departe. Au dat plecarea celui de Ufa - al nostru nu s-a miscat. A pornit si cel de Taskent - noi stam. "Pīna la plecarea trenului Moscova -- Novosibirsk... Persoanele care au īnsotit pe calatori sunt rugati... biletele calatorilor..." A pornit. Este al nostru! Ce dovedeste asta? Deocamdata nimic. Poate sa fie si Volga de Mij­loc, si Uralul de Sud. Poate sa fie Kazahstanul, cu minele de cupru din Djezkazgan. Poate sa fie si Taisetul, cu fabrica de impregnare a traverselor (unde se spune ca creozotul patrunde prin piele īn oase, si cīnd aburii satu­reaza plamīnii - gata, asta-i moartea). Poate fi toata Siberia pīna la Sovetskaia Gavan. Poate fi si Kolīma. si Norilskul poate fi.

Daca este iarna, vagonul este īnchis ermetic si difuzoarele nu se aud. Daca echipa de escorta respecta regulamentul, nici de la ei nu scoti o vorba despre itinerar. si pornim. Adormim īn īmpletitura de trupuri, īn tacanitul rotilor si nu stiu daca mīine, pe fereastra, se vor vedea paduri ori īntinderi de stepa. Prin fereastra din culoar. De pe cuseta din mijloc prin grilaj, coridor, doua geamuri si īnca un grilaj se vad totusi niste linii īntr-o gara si o bucatica de spatiu care alearga pe līnga tren. Daca geamurile n-au īnghetat, uneori se poate citi si numele garii, vreun Avsiutino sau Undol. Pe unde sa fie aceste gari?... Nimeni din compartiment nu stie. Uneori, dupa soare, poti sā-ti dai seama daca te duc spre nord ori spre rasarit. Este posibil ca īn vreun anume Tufanovo sa īmbrīnceasca īn compartimentul vostru un delincvent de drept comun jegos, care va povesteste ca este dus la tribunalul din Danilov si se teme sa nu -l īncalte cu vreo doi ani. Asa aflati ca, noaptea, ati trecut prin laroslavl si, prin urmare, primul punct de tranzit din drum este Vologda. si, negresit, īn compartiment se vor gasi cītiva cunoscatori care sa savureze cu un aer sumbru, rostind apasat toate "o"-urile neaccentuate din formula: "EscOrtei din VOlOgda nu-i place sa glumeasca!

Dar aflīnd directia n-ati aflat nimic: numeroasele puncte de tranzit sunt ca niste noduri pe firul vostru, din oricare se poate schimba directia. Nu te atrage sa mergi nici īn Uhta, nici īn Inta, nici īn Vorkuta, crezi ca la santierul 501 este mult mai bine: cale ferata prin tundra, prin noroiul Siberiei. Numai ea face cīt toate.

La vreo cinci ani dupa razboi, cīnd vaLurile detinutilor au intrat totusi pe un fagas (ori MVD-ul si-a īnmultit personalul), la minister au izbutit sa puna ordine īn milioanele de dosare si de acum fiecare condamnat era īnsotit de un plic sigilat īn care se afla dosarul lui de īnchisoare, īn acest plic era decupata o fīsie unde se scria pentru escorta itinerariul (mai mult de atīt nu trebuiau sa stie, continutul dosarelor putea sa aiba o influenta corupatoare). si daca stai lungit pe cuseta din mijloc, si sergentul se opreste din īntīmpalre tocmai līnga tine, si tu te pricepi sa citesti pe dos, atunci poate izbutesti sa deslusesti ca pe cutare īl duc la Kniaj-Pogost, iar pe tine īn lagarul de la Kargopol.             :

-          365


Acum alte emotii, si mai mari! Cum o fi acest lagar din Kargopol ? Cine a auzit de el?... Ce fel de munci comunei (exista munci comune ucigatoare, exista si mai usoare.) Acolo īti ramīn oasele nu-i asa?

si cum, cum, īn zorul plecarii, n-ai dat nici un semn de viata celor de acasa? Ei te mai cred īnca īn lagarul de la Stalinogorsk, līnga Tuia. Daca esti foarte nervos si descurcaret, poate vei izbuti sa rezolvi si aceasta problema: vei gasi la careva o bucatica de un centimetru dintr-o mina de creion, la altcineva o bucata de hīrtie mototolita. Ferindu-te sa nu te vada soldatul de pe culoar (nu poti sa te īntinzi cu picioarele spre iesire, doar cu capul), chircit si rasucit, īntre zdruncinaturile vagonului, scrii celor dragi ca te-au luat pe neasteptate din locul vechi si acum nu stii unde te duc, ca de acolo vei trimi­te doar o scrisoare la un an - sa fie pregatiti, īmpaturita īn triunghi, scrisoa­rea trebuie s-o iei cu tine la toaleta, la noroc: poate se īntīmpla sa te duca acolo cīnd trenul se apropie de o gara sau cīnd pleaca din gara. Poate ca escorta de pe platforma vagonului nu va fi atenta si atunci, repede, apesi pe pedala, se deschide orificiul de evacuare a murdariei si, facīnd paravan din propriul corp, arunci scrisoarea īn acest orificiu! Ea se va umezi, se va mur­dari, dar poate sa alunece si sa cada īntre sine. S-ar putea chiar sa scape uscata, curentul dintre roti o va antrena, ea se va lasa dusa de vīrtej, va nimeri sub roti ori le va ocoli si se va coborī lin pe taluzul terasamentului. Poate scapa īntreaga, īnainte de a cadea peste ea ploaia ori ninsoarea, si este ridi­cata de mīna unui om. si daca acesta nu este un īndoctrinai, va īndrepta adresa, va mai īntari iiterele sau o va pune īntr-un alt plic si, sa nu spui vorba mare, scrisoarea dumitale va ajunge la destinatie. Da, uneori asemenea scrisori ajung - nefrancate, decolorate, spalate, mototolite, dar din ele razbate foarte deslusit suferinta...

***

Cel mai bine ar fi sa īncetezi cīt mai repede sa mai fii acel fraier, un no­vice ridicol, prada si victima. Exista nouazeci si cinci la suta sanse ca scrisoarea ta sa nu ajunga la destinatie, īnsa, chiar daca ajunge, nu aduce nici o bucurie īn casa. si ce īnseamna aceasta rasuflare scurta: pe ore, pe zile, cīnd ai intrat īntr-o tara de epos? Timpul care desparte sosirile de plecari se masoara aici cu deceniile, cu sfertul de secol. N-o sa te īntorci niciodata īn lumea de odinioara! Cu cīt te dezobisnuiesti mai iute de cei de acasa, si ei se dezobisnuiesc de tine - e cu atīt mai bine. si mai usor!

si pe cīt posibil - sa ai cīt mai putine lucruri, ca sa nu tremuri pentru ele! Sa nu ai geamantan, ca sa nu ti -l distruga escorta la urcarea īn vagon (cīnd īn compartiment sunt cīte douazeci si cinci de oameni, ce-ai face īn locul lor?). si sa nu ai cizme noi, si sa nu ai pantofi la moda, nici costum de līna sa nu ai: oricum īti vor fi furate, luate cu forta, smulse, schimbate fie ca esti īn vagon-zak, īn duba sau īn camera de primire la īnchisoarea de tranzit. Cedeaza-le fara lupta, chit ca umilinta īti va chinui inima. Daca ti le iau cu forta, te mai alegi si cu gura īnsīngerata. Sunt detestabile aceste mutre obraznice, apucaturile lor batjocoritoare, aceste otrepe bipede, - dar, avīnd un

366


lucru al tau si tremurīnd pentru el, oare nu pierzi posibilitatea rara de a contempla si īntelege? Crezi ca piratii si corsarii, marii capitani idealizati de Kipling si Gumiliov n-au fost si ei niste hoti si banditi? Erau de aceeasi speta... Atragatori īn tablourile romantice, de ce aici dezgusta?

Trebuie sa-i īntelegi. Puscaria este pentru ei precum casa parinteasca. Oricīt īi mīngīie stapīnirea, oricīt le īmblīnzeste pedepsele, oricīt īi amnistiaza - o fatalitate interioara īi aduce iarasi si iarasi aici... īntr-o vreme, la noi, dreptul la proprietate a fost prigonit cu mare succes si īn libertate (pe urma, prigonitorilor īnsisi le-a placut sa aiba) ~ de ce ar trebui sa fie tolerat īn īnchisoare? Ai uitat gura cascata, nu ti-ai mīncat la timp slanina, nu ti-ai īmpartit cu amicii zaharul si tutunul - acum hotii si banditii īti cotrobaie īn sacul cu merinde ca sa corecteze greseala ta morala. Dīndu-ti niste scīlcieturi de pantofi īn schimbul cizmelor tale de box, o haina patata, īn locul puloveru­lui tau, nici ei nu vor stapīni multa vreme aceste lucruri: cizmele tale sunt un motiv de a le pierde la carti de cinci ori si de a le recīstiga, iar puloverul īl vor schimba mīine pe un litru de vodca si un rotocol de cīmat. Peste o zi nu mai au nimic, ca si tine. Acesta e cel de al doilea principiu al termodinamicii: niveLurile trebuie sa se egalizeze...

Sa nu aveti! Sa nu aveti nimic! Ne-au īnvatat Buddha si Hristos, stoicii, cinicii. Oare de ce nu ascultam, noi cei atīt de lacomi, aceasta porunca simpla? Nu īntelegem ca prin avere ne pierdem sufletul?

Ma rog, scrumbia poate sa se īncalzeasca īn buzunarul tau pīna la punctul de tranzit, ca sa nu cersesti apa. Dar pīinea si zaharul care ti le-au dat pentru doua zile - sa le manīnci toate o data. Astfel nu ti le va fura nimeni. si nu mai ai nici o grija! si esti liber ca pasarea cerului!

Sa ai numai ceea ce poti sa duci īntotdeauna cu tine: sa stii limbi straine, sa cunosti tari, sa cunosti oameni. Iar sacul tau de calatorie sa fie memoria ta. Memoreaza! Memoreaza! Poate ca doar aceste seminte amare vor rasari cīndva.

Priveste: īn jurul tau sunt oameni. Poate pe unul dintre ei o sa ti -l amin­testi pe urma toata viata si o sa-ti musti degetele ca nu l-ai īntrebat nimic. Sa vorbesti cīt mai putin si sa asculti cīt mai mult. De la o insula la alta ale Arhipelagului se īntind suvitele vietilor de oameni. Ele se rasucesc, se ating, una de alta īntr-o singura noapte, iata, ca īn acest vagon care tacane, pe urma se despart din nou pentru totdeauna, dar tu apleaca-ti urechea si asculta zum­zetul lor usor si tacanitul uniform de sub vagon. Acesta-i zgomotul pe care -l isca vīrtelnita vietii!

Cīte povesti neobisnuite vei auzi aici, si cīt o sa mai rīzi!                      f

Iata, acest francez micut de līnga zabrele: ce se tot īnvīrte? De ce se tot mira? Ce nu poate sa īnteleaga? Sa-i explicam! Dar apoi sa -l si īntrebam: cum a nimerit aici? S-a gasit cineva care stia limba franceza si aflam astfel ca Max Santerre este un soldat francez. Tot asa vioi si curios era si īn libertate, īn a sa douce France. I s-a spus cu binele sa nu se mai īnvīrta pe līnga punctul de tranzit pentru rusii care se repatriau, dar el a continuat sa dea tīrcoale. Atunci sovieticii l-au invitat sa bea, si de la un moment dat el nu-si mai aminteste nimic. S-a trezit īn avion, pe pardoseala. A vazut ca era īmbracat īn

367

tunica si pantaloni de soldat al Armatei Rosii, iar deasupra lui - cizmele soldatului din escorta. Acum i-au dat zece ani de lagar, dar, fireste, asta e o gluma proasta, totul se va lamuri nu-i asa... O, da, se va lamuri, dragutule, asteapta! (va mai primi o condamnare si īn lagar: douazeci si cinci de ani, si din lagarul Oziornīi nu va fi eliberat decīt īn 1957.) Cu astfel de cazuri, īn anii 1945-1946, nu impresionai pe nimeni.

Aceasta a fost o istorioara franco-rusa, iata īnsa una ruso-franceza. Ba nu, este pur ruseasca, pentru ca cine, īn afara de urt rus, ar putea avea īn viata un drum atīt de īntortocheat? īn toate timpurile la noi au crescut oameni care nu īncap, debordeaza, ca Mensikov^ īn izba din Beriozovo cum l-a pictat Surikov10. Sa -l luam, de pilda, pe Ivan Kovercenko: este si subtirel, si statura mijlocie, dar tot nu īncape. Pentru ca este o mīndrete de baiat, cu sīnge clocotitor, īn care dracu a mai adaugat si niste horilca. Povesteste cu placere despre el, si, bineīnteles, rīzīnd. Asemenea povestiri sunt o comoara, sa tot asculti. E drept, multa vreme nu poti sa ghicesti: de ce l-au arestat si de ce este un politic, īnsa din calificativul "politic" nu trebuie sa faci o insigna de festival. Nu-i totuna cu ce grebla ne-au adunat?

Cum bine stie toata lumea, nemtii au fost cei care pregateau pe ascuns razboiul chimic, nu noi. Din aceasta pricina, la retragerea noastra din Kuban, a fost foarte neplacut ca din vina unor gura-casca de la aprovizionarea cu munitii am abandonat pe un aerodrom stive īntregi de bombe chimice, si nemtii puteau sa īnsceneze un scandal international. Atunci, douazeci de parasutisti, sub comanda locotenentului major Kovercenko, originar din Krasnodar, au fost lansati īn spatele liniilor germane, ca sa īngroape īn pamīnt aceste bombe atīt de periculoase. (Ascultatorii au īnceput sa caste, caci au ghicit ce a urmat: el a cazut prizonier, iar acum este tradator de patrie. Cītusi de putin!) Kovercenko si-a īndeplinit īn mod stralucit misiunea, a trecut īndarat linia frontului cu cei douazeci de ostasi, fara pierderi, si a fost propus sa fie facut Erou al Uniunii Sovietice.

Formalitatile īnsa dureaza uneori o luna, chiar si doua, dar daca tu nu īncapi īn acest Erou? "Eroul" este acordat unor baieti cuminti, cei dintīi la pregatirea de lupta si politica. Dar daca tie īti arde sufletul sa bei ceva si n-ai ce? Daca esti Erou al īntregii Uniuni, atunci de ce, ticalosii, se zgīrcesc si nu-ti dau īn plus un litru de vodca? Ivan Kovercenko a īncalecat si, fara sa stie nimic de Caligula, a urcat cu calul la etajul īntīi de la comisariatul militar orasenesc, la comandant: da-mi, zice, un bon pentru vodca! (A crezut ca asa va fi mai impunator, va semana mai mult cu un erou, si nu va putea fi refuzat.) Pentru asta l-au arestat? - Nu, nicidecum! Pentru asta a fost retrogradat de la Erou la Drapelul Rosu.

Kocervenko avea mare pofta de baut, dar nu gasea īntotdeauna si trebuia sa-si puna mintea la contributie, īn Polonia i-a īmpiedicat pe nemti sa arunce īn aer un pod, si a avut sentimentul ca acest pod ar fi al lui si pīna la venirea comandamentului nostru a instituit pentru polonezi taxa de trecere - pentru persoane si vehicule: daca nu eram cu, acum nu -l mai aveati, pacatosilor! Douazeci si patru de ore a īncasat aceasta taxa (pentru vodca), dar s-a plic-

368

tisit, apoi - cīt putea sa stea acolo? Asa ca le-a propus polonezilor localnici o solutie drepata: sa le vīnda lor podul. (si pentru asta l-au bagat la īnchisoare?

- Nu-u!) Nu cerea pret mare, dar polonezii erau niste zgīrciti, au refuzat si pan ^capitanul Kovercenko a renuntat la pod, sa va ia dracu, traversati gratis!

īn anul 1949 se afla īn Polotk, sef al statului major al unui regiment de parasutisti. Aici, cei de la sectia politica a diviziei nu -l aveau deloc la inima pe maiorul Kovercenko, pentru ca desconsidera educatia politica. Odata le-a cerut o caracterizare ca sa intre la Academia Militara, dar cīnd i-au dat-o, dupa ce a parcurs-o dintr-o privire, le-a azvīrlit-o pe masa. "Cu aceasta carac­terizare pot sa ma duc la banderovisti, nu la Academie!" (Pentru asta?...

- Pentru asta ar fi putut īncasa zece ani, dar a scapat) Aici s-a mai adaugat si faptul ca a acordat ilegal o permisie unui soldat si ca a condus beat o camioneta si a distrus-o. si i-au dat zece... zile de arest Dar era pazit de ostasii lui, care īl iubeau ea pe Dumnezeu, si ei īl lasau sa-si petreaca noaptea īn sat. Ar fi suportat arestul, dar sectia politica a īnceput sa -l ameninte cu tribunalul! Aceasta amenintare l-a tulburat profund si l-a jignit crunt pe Kovercenko: va sa zica asa merge treaba - esti bun sa le īngropi bombele, dar pentru o prapadita de camioneta, treci la zdup, Ivane! Noaptea, a iesit pe fereastra, a mers pe Dvina, unde stia ca un amic al sau are ascunsa o barca cu motor si - dus a fost

S-a dovedit ca nu era un .betivan cu memorie scurta: pentru tot ce-i facuse sectia politica voia acum sa se razbune; īn Lituania a abandonat barca, s-a dus la lituanieni si i-a rugat: "Fratilor, duceti-ma la partizani! Primiti-ma, n-o sa va para rau, o sa le aratam noi lor!" Dar lituanienii au crezut ca este un agent provocator.

Ivan avea la el un acreditiv. si-a cumparat un bilet pentru Kuban, īnsa pe cīnd se apropia de Moscova s-a īmbatat crita la vagonul restaurant Iesind din gara, a aruncat o privire spre Moscova si i-a poruncit unui taximetrist: "Du-ma la ambasada!" - "La care?" - "Sa le ia dracu, la oricare". si soferul l-a dus

- "Ce ambasada?" - "Franceza". "Foarte bine".

Poate ca ideea lui cu ambasada se schimbase, si intentiile lui erau acum altele, dar vigorarea si īndemīnarea nu-i slabisera deloc: nu l-a speriat pe militianul de la poarta, a dat coltul īntr-o straduta s^ a sarit gardul de doua ori mai īnalt decīt el. īn curtea ambasadei a mers mai usor: nimeni nu l-a zarit si nu la retinut, a trecut printr-o camera, prin alta, si a dat peste o masa īntinsa. Erau multe bunatati pe masa, dar cel mai mult ī-au impresionat perele, i se facuse dor de pere, si a īnceput sa īndese prin toate buzunarele. Atunci au intrat stapīnii sa se aseze la cina. "Hei. francezilor! a atacat primul Kovercenko si a īnceput sa strige la ei. Nu stiu de ce i se parea lui ca Franta nu facuse nimic bun īn ultima suta de ani. - Voi de ce nu faceti revolutie? De ce vreti sa -l aduceti la putere pe de Gaulle? Iar noi va aprovizionam cu grīu din Kuban! Dar gata, nu mai tine!!" - "Dar cine esti dumneata? De unde ai aparut?" au īntrebat francezii uimiti. Kovercenko nu s-a pierdut cu firea si a raspuns pe un ton plin de siguranta. "Maior al MGB-ului". Francezii s-au aratat īngrijorati: "Oricum, nu era nevoie sa intrati cu forta īn ce problema?" "Sa ma pupati īn...!!" le-a spus-o verde-n fata Kovercenko, din tot sufletul.

369


si s-a mai grozavit putin īn fata lor, dar a observat ca din camera vecina, cineva telefoneaza īn legatura cu el. si a fost īndeajuns de treaz sa īnceapa retragerea, dar perele au īnceput sa-i cada din buzunare, si un hohot de rīs infamant a rasunat īn spatele lui!...

A avut puteri nu numai sa plece de la ambasada īntreg si nevatamat, dar sa ajunga chiar ceva mai departe. A doua zi, de dimineata, s-a trezit la gara Kiev (nu cumva se pregatea sa plece īn Ucraina Occidentala?) si numaidecīt l-ati si īnhatat.

La ancheta l-a batut īnsusi ministrul Abakumov, tot spatele īi era o rana. Fireste, ministrul nu l-a batut pentru pere, si nici pentru reprosul just adresat francezilor, ci īncerca sa afle cine si cīnd l-a recrutat. I-au dat douazeci si cinci de ani...

Multe asemenea povestiri se pot auzi, dar, ca orice alt vagon, vagon-zak-ul se linisteste o data cu noaptea. Noaptea nu aduce nimic, nici peste, nici apa, nici īnvoire la toaleta.

si atunci, ca orice alt vagon, este napadit de zgomotul uniform al rotilor, care nu deranjeaza cītusi de putin linistea īn acel moment, daca si escorta a plecat din coridor, din compartimentul al treilea de barbati se poate vorbi cu cel de al patrulea al femeilor.

Conversatia cu o femeie īn puscarie este un lucru cu totul deosebit. Ea contine ceva solemn, chiar daca discuti despre articole si condamnari.

O astfel de conversatie a durat o noapte īntreaga, si iata īn ce īmprejurari. Era īn iulie 1950. Compartimentul femeilor ducea lipsa de pasagere, īn el nu se afla decīt o tīnara, fiica unui doctor din Moscova, care primise 58-10. īn compartimentele barbatilor s-a stīrnit zarva: escorta s-a apucat sa īnghesuie toti zeki din trei compartimente īn doua (greu de spus cīti īngramadisera acum īntr-un compartiment). Pe urma, au introdus un infractor care nu sema­na cītusi de putin cu un detinut. Mai īntīi ca nu era tuns: parul lui blond-auriu ondulat, tot numai cīrlionti, parea o provocare pe capul lui mare, rasat Era tīnar, chipes, purta uniforma militara engleza. A fost condus pe coridor cu o nuanta de respect (escorta se fīstīcise, citind intructiunile de pe plicul cu dosarul lui), si fata a izbutit sa remarce toate acestea. El īnsa nu a vazut-o (si ce rau i-a parut pe urma!). Dupa zgomot si tevatura si-a dat seama ca pentru el s-a eliberat un compartiment special, alaturi de ea E clar ca nu trebuie sa comunice cu nimeni. Cu toate acestea ea dorea sa vorbeasca cu el. Din com­partiment nu te poti vedea unul cu altul, dar te poti auzi daca este liniste. Seara, tīrziu, cīnd totul se potolise, fata l-a chemat īncetisor (sau poate mai īntīi a cīntat īncetisor. Pentru asta escorta trebuia s-o pedepseasca, dar se-linistisera cu totii, pe culoar nu mai era nimeni). Necunoscutul a auzit-o si, īnvatat de ea, s-a asezat la fel. sedeau acum spate īn spate, rezemīndu-se de aceeasi scīndura groasa de trei centimetri, dar vorbeau prin grilaj, īncet, facīnd īnconjurul acestei scīnduri. Capetele si buzele lor se aflau atīt de aproape, de parca se sarutau, dar numai ca nu se puteau atinge unul pe celalalt, - nici nu se puteau vedea.

Eric Arvid Andersen īntelegea ruseste acceptabil, vorbea cu multe greseli, īnsa finalmente izbutea sa transmita ideea. I-a povestit fetei uluitoarea lui

370


poveste (o s-o ascultam la punctul de tranzit), iar ea lui - povestea simpla a unei studente din Moscova, condamnata īn virtutea articolului 58-10. Arvid īnsa era captivat, a īnceput s-o īntrebe de tineretul sovietic, de viata oame­nilor sovietici, si a aflat cu totul altceva decīt stia īnainte din ziarele occiden­tale de stīnga si din vizita lui oficiala aici.

Au vorbit toata noaptea, si toate s-au potrivit īn noaptea asta pentru Arvid: neobisnuitul vagon pentru detinuti īntr-o tara straina; si tacanitul noc­turn, armonios, al trenului, care gaseste mereu ecou īn inima noastra; si vocea melodioasa, murmurul, rasuflarea fetei līnga urechea lui, atīt de aproape, iar el nici nu putea s-o vada! (De fapt, de un an si jumatate nu mai auzise o voce de femeie.) si contopit cu aceasta fata nevazuta (si probabil, si desigur, si negresit frumoasa), el a putut pentru prima data sa vada Rusia, si glasul Rusiei i-a spus toata noaptea adevarul. Se poate si astfel cunoaste o tara pentru prima data... (Dimineata avea sa vada prin fereastra acoperisurile ei negre, de paie, īn timp ce asculta murmurul trist al tainicei calauze.)

Caci toate acestea sunt Rusia: si detinutii pe sine, care au refuzat sa faca plīngere, si fata din spatele compartimentului stalinist; si escorta care s-a dus la culcare; perele, cazīnd din buzunar, bombele īngropate si calul cocotat la etajul īntīi...

***

- Jandarmii! Jandarmii! strigau detinutii cu bucurie. Se bucurau ca mai departe vor fi īnsotiti de jandarmii mai cumsecade, nu de escorta.

Iar am uitat sa pun ghilimelele. Acestea ni le povesteste īnsusi Korolenko*. Este drept ca noua nu ne facea nici o placere vederea chipielor albastre.

īnsa, daca ti-a batut sorocul īn vagon-zak, esti bucuros sa vezi pe oricine.

īntr-o halta mica, unui pasager obisnuit īi este greu sa urce īn tren, dar sa coboare - deloc, arunci bagajul si sari. Nu acelasi lucru se īntīmpla cu detinutul. Daca garda īnchisorii locale sau militia nu vin dupa el ori īntīrzie cu doua minute, - salutare! - trenul a pornit, si acum acest detinut pacatos este carat pīna la urmatorul punct de tranzit. si este bine sa fie pīna la urmatorul punct de tranzit - acolo īti vor da sa manīnci. Altfel, esti dus pīna la sfīrsitul rutei vagonului, vreo optsprezece ore īn compartimentul gol, apoi vei porni īndarat cu o īncarcatura noua, si din nou poate ca nu vin dupa tine, si din nou mergi pīna la capat! si īn timpul asta nu primesti de mīncare! Fiindca ti s-a dat ratia pīna la primul punct de receptie, contabilitatea nu are nici o vina ca īnchisoarea n-a trimis dupa tine, acum figurezi īn listele Tulunului. si escorta nu este obligata sa-ti dea din pīinea ei. si te plimba asa de sase ori (au fost cazuri!): Irkutsk - Krasnoiarsk, Krasnoiarsk - Irkutsk, Irkutsk - Krasnoiarsk, si cīnd pe peronul Tulunului zaresti chipiul albastru esti gata sa-i sari de gīt: multumesc, scumpule, ca m-ai scos din īncurcatura!

<Nota>

*Povestea contemporanului meu, īn Opere, Moscova, 1955, vol. II, p. 166.


</nota>

371

Chiar si numai īn doua zile de mers īn vagon-zak esti istovit, asfixiat, topit, īncīt, īnainte de a ajunge īntr-un oras mare, nu stii cum sa procedezi: sa te mai chinui putin, dar sa ajungi mai repede, ori sa te coboare la un punct de tranzit ca sa te mai dezmortesti putin?

Iata īnsa ca escorta se agita, alearga. Au iesit īmbracati īn mantale, lovesc cu patul armelor, īnseamna ca descarca īntregul vagon.

La īnceput, escorta se asaza īn cerc līnga treptele vagonului si de-abia te-ai rostogolit, ai alunecat, te-ai prabusit ca īncep cu totii sa strige la tine asurzitor din toate partile: "Stai jos! Stai jos! Stai jos!" Este foarte eficient cīnd striga la tine cīteva glasuri si nu-ti lasa timp sa ridici ochii. Ca si cum te-ai afla sub o canonada, te chircesti, te grabesti (de ce sa te grabesti?), te lipesti de pamīnt si te asezi cīnd ai ajuns līnga cei care au coborīt īnainte.

"Stai jos" este o comanda foarte clara, īnsa daca esti un detinut īncepator, tu īnca n-o īntelegi. La Ivanovo, pe liniile de garaj, la aceasta comanda, cu geamantanul īn brate (daca geamantanul nu a fost confectionat īn lagar, ci cumparat cīnd erai īn libertate, īntotdeauna i se rupe minerul, si īntodeauna īn momentul cel mai nepotrivit), am facut cītiva pasi, l-am asezat jos īn cap, si, fara sa ma uit cum sedeau cei din fata, m-am asezat pe geamantan. Nu puteam, īn mantaua mea de ofiter, īnca nu prea murdara, cu poalele īnca netaiate, nu puteam, deci, sa ma asez direct pe traverse, pe nisipul īmbibat cu pacura! seful escortei, cu o fata rumena, buhaita, fata de rus cumsecade, s-a īndreptat īn fuga spre mine. N-am izbutit sa pricep ce voia. Probabil - sa ma izbeasca īn spate cu siinta cizma, dar, pesemne, ceva l-a retinut, si, nefiindu-i mila de vīrful lustruit al cizmei, a lovit īn capul geamantanului, strapungīndu-1. "Stai-jos!" mi-a explicat el raspicat. si abia atunci mi-am dat seama ca eu aratam ca un turn printre zeki din jurul meu. Fara sa mai īntreb: "Dar cum sa stau?" am īnteles cum. si m-am asezat pe mantaua pe care am vrut s-o crut ca toti oamenii, asa cum sed cīinii la poarta si pisicile la usa.

(Mai pastrez si acum acel geamantan, si cīteodata īmi trec degetele peste gaura facuta de vīrful cizmei sefului escortei. Ea nu se poate cicatriza, pre­cum o rana pe corp sau īn inima. Lucrurile au o memorie mai buna decīt noi.)

Dar si asezarea īn aceasta pozitie este bine gīndita. Daca sezi cu fundul pe pamīnt si genunchii ti se ridica īn fata, centrul de greutate se afla īnapoi, ti-e greu sa te ridici, iar sa sari īn sus - imposibil. Apoi, ne asaza cīt mai strīns unul līnga altul, ca sa ne stingherim unul pe celalalt Daca am vrea sa ne aruncam toti deodata asupra escortei, pīna sa ne miscam ne-au si īmpuscat, pe toti.

. Ne asaza ca sa asteptam duba (ne cara īn grupuri, fiindca nu īncap toti o data) sau pīna se da plecarea pe jos. Se straduiesc sa ne aseze īntr-un loc mai ferit, sa ne vada cīt rnai putin oamenii din libertate, dar uneori n-a u cum si ne asaza chiar pe peron, pe o platforma deschisa (la Kuibīsev este asa). Asta īnseamna o īncercare pentru oamenii liberi: noi avem dreptul deplin sa-i pri­vim cu ochii larg deschisi, īn mod cinstit, dar ei, ei cum ne privesc? Cu ura? Nu-i lasa constiinta (doar scriitorii si ziaristii sovietici cred ca oamenii sunt bagati la īnchisoare pentru ca au "savīrsit ceva"). Cu compatimire? Cu mila?

372


Daca li se noteaza numele? Pentru condamnare formele sunt usor de facut si cetatenii nostri liberi si mīndri ("Cititi, invidiati, sunt cetatean al Uniunii Sovietice"11) īsi pleaca īn jos capetele vinovate si se straduiesc sa nu ne vada, ca si cīnd locul ar fi gol. Mai curajoase decīt altii sunt batrīnele: ele nu mai pot fi alterate, cred īn Dumnezeu, si rupīnd din pīinea lor sarmana ne arunca o bucata. De asemenea nu se tem fostii detinuti, de drept comun fi­reste, care au cunoscut lagarul. Caci ei stiu: "Cine n-a fost, īntr-o zi va ajun­ge, cine a fost, acela nu va uita", si, iata, ne arunca un pachet de tigari pentru ca si altii sa le arunce lor la urmatoarea condamnare. Pīinea azvīrlita de mīna slaba a bītrīnei nu ajunge pīna la noi, cade pe pamīnt, pachetul de tigari se īnvīrte prin aer si cade īn mijlocul nostru, dar escorta clantane īnchizatorul armei, īndreptīnd-o īmpotriva batrīnei, īmpotriva bunatatii si pīinii: "Vezi-ti de drum, bunicuto!"

si. pīinea cea sfīnta, rupta, ramīne īn tarīna, pīna vom fi mīnati de acolo.

In general, aceste minute, cīnd stam jos, pe pamīnt, īn gara, sunt dintre cele mai placute. Ţin minte, la Omsk, ne-au asezat pe traverse īntre doua garnituri lungi de vagoane de marfa. Prin locul acesta nu trecea nimeni (pe­semne, postasera la ambele capete cīte un soldat: "Trecerea oprita!" Iar omul sovietic este educat si īn libertate sa se supuna omului īn uniforma militara). Amurgea. Era īn august. Pietrisul unsuros din gara īnca mai pastra caldura soarelui de peste zi si ne īncalzea la sale. Gara nu se vedea, dar se afla un­deva foarte aproape, dincolo de trenuri. Un patefon difuza o muzica sprintara, care se combina cu zumzetul compact al multimii. si nu stiu de ce nu parea deloc umilitor sa stai īntr-un grup murdar, pe pamīnt, ca īntr-un tarc; nu ne simteam batjocoriti ascultīnd dansurile unui tineret strain, dansuri pe care noi n-o sa le dansam niciodata; nici cīnd ne īnchipuiam ca, poate, acum, cineva asteapta pe altcineva, probabil cu flori, sa mearga la plimbare. Au fost douazeci de minute de cvasilibertate: se īntunecase de-a binelea. se aprinse­sera cele dintīi stele, luminile rosii si verzi deasupra liniilor, cīnta muzica. Viata continua si fara noi - nici macar nu-ti este necaz.

Sa te bucuri de asemenea momente, si īnchisoarea va deveni mai usoara. Altfel vei exploda de furie.

Daca e periculos sa ajungi cu zeki la duba - īn jur sunt drumuri si oameni - exista īnca o comanda īn regulamentul escortei: "Luati-va de brat!" Nu e nimic umilitor īn a te lua de brat! Batrīni cu baietandri, fete cu batrīne, sanatosi cu schilozi. Daca o mīna īti este ocupata cu bagajul, atunci altcineva te ia de brat, iar tu iei pe altcineva cu cealalta mīna... Acum sunteti de doua ori mai strīnsi decīt īn formatie obisnuita, dintr-o data v-ati mai īngreunat, ati īnceput sa schiopatati din pricina ca bagajul va dezechilibreaza, va incomo­deaza si va clatina pe toti. Niste fapturi murdare, cenusii, stupide, mergeti precum orbii, cu aparenta solicitudine unul fata de celalalt: caricatura a umanitatii!

Dar poate ca duba īnchisorii nu vine deloc. si poate ca seful escortei este un fricos, se teme ca nu izbuteste sa va duca pīna la capat cu bine, si astfel,

373


īngreunati, clatinīndu-va din mers, lovindu-va de bagaje, va tīrīti prin oras pīna la īnchisoare.

Mai exista o comanda - caricatura a cīrdului de gīste: "Luati-va de cal-cīie!" Asta īnseamna ca aceia care au mīinile libere, sa se apuce cu fiecare mīna de glezna piciorului. si - "īnainte mars!" (acum, cititorul este rugat sa lase cartea si sa mearga astfel prin camera!... Cum este? Ce viteza aveti? Ce vedeti īn jur? Ce parere aveti despre īncercarea de a fugi?) īnchipuiti-va un cīrd de vreo treizeci-patruzeci de asemenea gīste! (Kiev, 1940).

Afara īnsa se poate prea bine sa nu fie august, poate sa fie decembrie 1946, si sunteti dusi, fara duba, pe un ger de minus patruzeci de grade, pīna la īnchisoarea de tranzit din Petropavlovsk. Cum e usor de banuit, escorta vagonului nu s-a obosit sa va scoata la toaleta sa zicem cu o ora īnainte de a sosi īn oras. Nu voia sa se murdareasca. Slabiti de ancheta, īntepeniti de ger, acum aproape ca nu va mai puteti stapīni, mai ales femeile. Ce-i de facut?! Numai caii trebuie opriti ca sa se slobozeasca, numai cīinele se da la o parte ca sa ridice piciorul līnga gard. Dar voi, oamenii, puteti si din mers, nu trebuie sa ne rusinam de nimeni īn tara noastra. La īnchisoarea de tranzit se va usca... Vera Korneeva s-a aplecat sa-si aranjeze gheata A ramas īn urma cu un pas. Militarul din escorta a asmutit cīinele asupra ei, si cīinele, prin īmbracamintea de iarna, a muscat-o de fesa. Ţine pasul! Sa nu ramīi īn urma. Uzbecul a cazut si s-au pus sa -l piseze cu cizmele si cu patul armelor.

Nu-i nici o nenorocire ca nu s-a fotografiat pentru "Daily Express". Iar pe seful escortei, pīna la adīnci batrīneti, n-o sa -l judece nimeni niciodata.

***

Dubele vin si ele tot din istorie. Careta īnchisorii descrisa de Balzac - nu este si ea tot o duba? Doar ca se deplaseaza ceva mai īncet si nu este ticsita pīna la refuz.

Este drept ca īn anii '20 detinutii, īncolonati, strabateau orasul pe jos, chiar si īn Leningrad, si la raspīntii opreau circulatia. ("V-ati saturat de furat?" īi apostrofa lumea de pe trotuaare. Nimeni nu cunostea īnca marele proiect al canalizarii...)

Dar, receptiv la noutatile tehnicii, Arhipelagul n-a īntīrziat sa adopte duba neagra, mai pe scurt - duba. Pe strazile noastre īnca pavate cu piatra, primele dube au iesit o data cu primele camioane. Aveau amortizoare proaste, īn ele te scutura zdravan, dar nici detinutii nu erau de cristal, īn schimb, īnca de pe atunci, din 1927, etanseizarea era buna: nici o fisura, nici un bec electric īnauntru: nu puteai nici sa vezi, nici sa respiri. si īnca de pe atunci dubele erau īncarcate pīna la refuz cu detinuti īn picioare. Nu pentru ca ar fi facut-o intentionat, dar - nu aveau roti de ajuns.

Multi ani, prin culoarea lor cenusie, ca otelul, dubele īnchisorilor īsi marturiseau deschis apartenenta. Dupa razboi īnsa si-au dat seama īn capitale si au īnceput sa le vopseasca īn culori mai vesele si sa scrie sus: "Pīine"

374                              :

 (detinutii erau pīinea santierelor), "Carne" (pentru mai multa exactitate tre­buiau sa scrie - "oase"), ba chiar si "Beti sampanie sovietica!"

īn interior, duba poate fi o simpla lada blindata - o cusca goala. Poate avea banci de o parte si de alta a peretilor. Asta nu īnseamna ca sunt mai comode, este chiar mai rau, pentru ca īnghesuie īn ea atītia oameni cīti īncap īn picioare, īnsa deja unul peste altul, ca bagajele, ca baloturile. Dubele pot sa aiba īn partea din spate si o boxa: un dulap īngust de otel, pentru o persoana. si pot sa fie īn īntregime numai boxe: pe partea dreapta si pe partea stīnga, iar coridorul pentru vertuhai.

Nici nu poti sa-ti īnchipui o alcatuire atīt de complexa, precum un stup de albine, privind fata care rīde, cu o cupa īn mīna: "Beti sampanie sovietica!"

īn duba sunteti īncarcati cu aceleasi strigate din toate partile ale escortei: "Hai! Hai! Mai iute!", ca sa nu ai timp sa te uiti īn jur si sa īncerci sa fugi. Te īnghiontesc, te īmbrīncesc ca sa ramīi agatat cu sacul īn usa īngusta, sa te lovesti cu capul de pragul de sus. Cu greu se īnchide usa de otel din spate. Gata, la drum!

Desigur, cu duba rareori te cara ore īntregi, cel mult douazeci-treizeci de minute. Dar īn aceasta jumatate de ora te scutura, te zguduie, te trīnteste, īncīt nu stii daca mai ai ceva nevatamat īn tine, iar daca esti īnalt, stai cu capul aplecat, amintindu-ti, poate, de comodul vagon-zak.

Duba mai īnseamna si o alta asezare, alte īntīlniri, dintre care cele mai memorabile sunt cu hotii si banditii. Poate nu ati avut prilejul sa fiti cu ei īn acelasi compartiment, poate nici la īnchisoarea de tranzit nu va repartizeaza īn aceeasi celula, īnsa aici sunteti lasati la mīna lor.

Uneori, īnghesuiala este atīt de mare, īncīt nici hotilor nu le este la īndemīna sa opereze. Picioarele si mīinile voastre parca sunt prinse īn butuci īntre trupurile si bagajele vecinilor. Numai la hopuri, cīnd te scutura atīt de zdravan, īncīt crezi ca īti dizloca ficatul, abia atunci va puteti schimba pozitia mīinilor si picioarelor.

Uneori este mai multa largime, hotii izbutesc īn jumatate de ora sa controleze continutul tuturor bagajelor, sa confiste bacilii si cele mai bune catrafuse. si daca renunti sa te bati cu ei, o faci numai din considerente sugerate de frica si de īntelepciune (si, uite asa, putin cīte putin, īncepeti sa va pierdeti sufletul nemuritor, crezīnd mereu ca dusmanii principali si treburile importante sunt īnca undeva īnainte si trebuie sa te pastrezi pentru ele). si, daca opui rezistenta, poate te trezesti cu un cutit īntre coaste. (N-o sa fie nici o ancheta, iar daca o sa fie, pe hoti nu-i paste nici un pericol: vor īntīrzia putin īn punctul de tranzit, nu vor mai pleca īntr-un lagar mai īndepartat. Recunoasteti ca īntr-o īncaierare dintre un socialmente apropiat si un socialmente strain, statul nu poate sa tina parte celui din urma.)

īn 1946, īntr-o celula de la Butīrki, Lunin, colonel īn rezerva, un personaj important de la Osoaviahim, a povestit cum īn fata lui, īn ziua de 8 martie, īntr-o duba din Moscova, care efectua un transport de la tribunalul orasenesc la īnchisoarea Taganka, borfasii au violat pe rīnd o tīnara fata (sub ochii nepasatori ai tuturor celorlalti din duba), īn dimineata aceleiasi zile, fata,

375


īmbracīndu-se cīt mai īngrijit, venise la tribunal ca persoana libera (era jude­cata pentru parasirea cu de la sine putere a locului de munca, fapta determi­nata cu mīrsavie de catre seful ei pentru ca refuzase sa traiasca cu el). Cu o jumatate de ora īnainte de duba, fata fusese condamnata la cinci ani conform regulamentului, au īmbrīncīt-o īn duba, si, iata, ziua amiaza mare pe strazile Moscovei ("Beti sampanie sovietica!"), a fost transformata īn prostituata de lagar. Poti sa zici ca erau vinovati hotii? Nu temnicicrii si fostul ei sef?

Cīta delicatete īn sufletele hotilor! Dupa ce ca au violat fata, au mai si jefuit-o! I-au luat pantofii de sarbatoare, cu care ea credea ca o sa-i impre­sioneze pe judecatori, si bluza, obiecte pe care le-au transmis soldatilor din escorta. Acestia au oprit duba, au coborīt, au cumparat vodca si au dat-o banditilor, care au mai si baut pe seama fetei.

Cīrid au ajuns de la tribunal la īnchisoarea Taganka, fata, plīngīnd īn hohote, a povestit unui ofiter cele īntīmplate. Acesta a ascultat-o, a cascat si i-a spus:

- Statul nu poate sa va asigure la toti mijloace de transport individuale. Nu avem asemenea posibilitati.

Da, dubele sunt "partea slaba" a Arhipelagului. Daca īn vagon-zak-uri nu exista posibilitatea de a-i separa pe politici de criminali, īn dube nu exista posibilitatea de a-i separa pe barbati de femei. Altfel cum ar putea banditii, īntre doua īnchisori, "sa traiasca din plin"?

Tar daca nu exista banditi, atunci trebuie sa multumim dubelor pentru aceste scurte īntīlniri cu femeile! Unde altundeva īn viata de puscarie sa le mai vezi, sa le auzi si sa le atingi, daca nu aici?

Odata, īn 1950, eram dusi de la Butīrki la gara. Era mult spatiu īn duba, iar noi - doar vreo paisprezece oameni asezati pe banci. Deodata, īn ultima clipa, au mai īmbrīncit o femeie. Una singura. S-a asezat chiar la margine, līnga usa. Se^ temea - cu paisprezece barbati īntr-o lada īntunecata nu ai cum sa te aperi, īnsa din cīteva cuvinte ne-am lamurit ca toti eram de-ai nostri, articolul Cincizeci si Opt.

Ea s-a recomandat: Repina, sotie de colonel, au arestat-o la scurta vreme dupa el. si deodata, un militar tacut, atīt de tīnar si slabut, ca nu putea fi decīt locotenent, a īntrebat-o: "Spune-ti, n-ati stat cumva cu Antonina Ivanova?" -"Cum? Dumneata esti sotul ei? Oleg?" - "Da" - "Locotenent-colonelul Ivanov?... De la Academia Frunze??"12 - "Da!"

Ce fel de "da" era acesta! El iesea dintr-un gītlej īn care se ridicase un nod, si continea mai multa teama de a afla decīt bucurie. S-a asezat līnga ea Prin cele doua mici gratii de la usile din spate razbateau petele difuze ale amurgului zilei de vara si, īn salturile dubei, alunecau, alunecau mereu pe fata femeii si a locotenent-colonelului. "Am stat cu ea īn timpul anchetei. Patru luni, īn aceeasi celula". - "Unde se aila acum?" - "In tot acest timp n-a trait decīt cu gīndul la dumneata! Nu se temea pentru ea, ci pentru dumneata. Mai īntīi - sa nu te aresteze. Apoi - sa nu-ti dea o pedeapsa prea grea". -"Dar ce face acum?" - "Zicea ca doar ea e vinovata de arestarea dumitale. I-a fost atīt de greu!" - "Unde se afla acum?" - "Sa nu te sperii. Repina i-a

376


pus mīinile pe piept ca unui om apropiat N-a mai suportat tensiunea asta Au luat-o de la noi. stii, ea... mintea ei... putin... s-a tulburat... īntelegi...?"

si aceasta furtuna minuscula, īnvaluita īn foile de otel trece atīt de pasnic printre masinile care circula pe sase benzi, opridu-se la semafoare si semna-li/.īnd virajele...

Cu acest Oleg Ivanov numai ce facusem cunostinta la Butīrki si iata cum. Ne-au adunat īntr-o boxa la gara si ne-au adus lucrurile de la camera de ba­gaje. Am fost chemat la usa o data cu el. Prin usa deschisa, am vazut īn cori­dor cum o supraveghetoare īn halat cenusiu, rascolind continutul geamanta­nului lui, a scapat pe jos un epolet auriu de locotenent-colonel, care cine stie cum se pastrase pīna acum. Ea n-a observat si a calcat cu piciorul peste stelele lui mari.

si tot calca pe ci cu gheata, ca īntr-o secventa de film.                           ._,

I-am aratat: "Fiti atent, tovarase locotenent-colonel!''

Ivanov s-a posomorit, īn el īnca mai staruia notiunea - serviciu ire­prosabil.                                                                                                   .>.

Iar acum - povestea sotiei!

si toate acestea a trebuit sa le suporte īntr-un interval de un ceas.           


377

Capitolul 2

<titlu>PORTURILE ARHIPELAGULUI

DESFĂsURAŢI pe o masa īncapatoare o harta mare a Patriei nostre. Marcati cu puncte negre, grase, toate orasele-centre de regiuni, toate nodurile de cale ferata, toate punctele de tranzit, unde sinele iau sfīrsit si īncepe un fluviu sau fluviul face un cot si īncepe o cararuie de picior. Dar ce-i asta? Harta a fost pictata de muste dezgustatoare? Nu, īn felul acesta am obtinut harta mareata a porturilor Arhipelagului.

E drept, nu sunt acele porturi feerice prin care ne-a purtat Alexandr Grin^, unde marinarii beau rom īn taverne si fac curte fetelor frumoase. si n-ai sa īntīlnesti aici marea calda si albastra (apa de scaldat aici - un litru de caciula, si ca sa te speli mai comod - patru litri la patru persoane īntr-un li­ghean si spalati-va toti deodata!), īn rest, tot ceea ce alcatuieste romantismul porturilor: murdarie, insecte, īnjuraturi, tevatura, amestecatura de limbi si batai, īntīlnesti aici cu prisosinta.

Rareori īntīlnesti un zek care sa nu fi trecut prin trei-patru-cinci īnchisori de tranzit, multi pomenesc de zece, iar fiii GULAG-ului vor numara cu usu­rinta cincizeci. Numai ca toate se īncurca īn memorie prin tot ce au asema­nator: escorta analfabeta; apelul anapoda al detinutilor īn ordinea dosarelor; asteptarea īndelungata īn arsita soarelui sau īn frigul toamnei; o si mai lunga asteptare la perchezitia cu dezbracare; tunsoarea īn conditii infecte; baile reci si alunecoase; closetele īmputite; coridoarele cu aer īmbīcsit; celulele īntot­deauna strimte, sufocante, aproape vesnic īntunecoase si umede; caldura carnii umane emanata din doua parti fie ca stai pe pardoseala, fie pe priciul de lemn; plinea cruda, aproape lichida; zamīrca, fiarta parca din furaje.

Cine are o memorie ordonata si amintirile se deapana separat una de alta, acela acum nu mai trebuie sa calatoreasca prin tara, toata geografia lui este ordonata foarte bine dupa īnchisorile-tranzit. Novosibirsk? stim, am fost. Niste baraci durabile, facute din bīrne groase. Irkutsk? Ăsta vine acolo unde au astupat de cīteva ori ferestrele cu caramizi. Se vede cum erau pe vremea tarului, si fiecare zidarie separat, si ce rasuflatori au ramas. Vologda? Da, o cladire veche cu turnuri. Closetele sunt unul peste altul, acoperisurile de lemn au putrezit, si de sus curge peste cele de jos. Usman. Cum sa nu. O puscarie īmputita si plina de paduchi, constructie veche, cu bolti. si o īndeasa atīt de tare, īncīt, cīnd īncep sa scoata detinutii ca sa-i porneasca īn convoi mai departe, nici nu-ti vine sa crezi unde au īncaput atītia - o coada lunga cīt jumatate de oras.

378


Pe un astfel de cunoscator sa nu -l necajiti, spunīndu-i ca stiti un oras fara īnchisoare de tranzit. El o sa va demonstreze cu precizie ca asemenea orase nu exista si va avea dreptate. Salsk? Acolo īi tin pe deportati īn KPZ, la un loc cu inculpatii aliati īn ancheta. si īn fiecare centru raional este asa, cu ce se deosebesc de tranzit? īn Sol-Iletk? Exista tranzit! īn Rībinsk? Pai, īnchisoarea nr. 2, fosta mīnastire! Ehei, ce liniste e acolo, curtile pavate sunt pustii, lespezile vechi au fost napadite de muschi, la baie - galeti de lemn cu­rate. La Cita? īnchisoarea nr. 1. īn Nauski? Acolo nu este īnchisoare, ci un lagar de tranzit - totuna, īn Torjok? Pai - sus pe deal, tot la mīnastire.

Da īntelege odata, omule draga, nu poate exista oras fara tranzit! Caci tribunale sunt pretutindeni! Cum vrei sa ajunga īn lagar? Prin vazduh?

Fireste sunt tranzite si tranzite. Dar care sunt mai bune si care mai rele, uite, aici, nu exista un punct de vedere comun. Cīnd se aduna trei-patru zeki, fiecare^negresit, īsi lauda "tranzitul" lui.

-  īnchisoarea de tranzit din Ivanovo nu este renumita ca altele, dar sa-i īntrebi pe cei care au stat acolo īn iarna 1937-1938. īn primul rīnd, nu era īncalzita. Detinutii nu numai ca nu īnghetau, dar cei de pe priclurile de sus stateau dezbracati. Spargeau geamurile de la ferestre ca sa nu se sufoce, īn celula 21, īn loc sa fie doar douazeci si cinci de oameni, se aflau trei sute douazeci si trei! Sub pricluri era apa, si īntinsesera scīnduri peste apa, si pe ele sedeau īntinsi detinutii. Iar din geamurile sparte tocmai acolo tragea un curent de te īngheta. De fapt, sub pricluri, era curata noapte polara:   nici un fel de lumina, orice lumina o acopereau cei care stateau pe pricluri si īntre pricluri. Ca sa te duci la hīrdau pe culoar era imposibil, trebuia s-o iei pe marginea priclurilor. Mīncarea nu se dadea individual, ci pentru zece. Daca vreunul dintre cei zece moare, este bagat sub prici si este tinut acolo pīna se īmpute. si primesc si ratia lui. Toate astea īnca se mai puteau suporta, dar gardienii parca erau mīnjiti cu terebentina la fund - īi alergau pe bietii oameni din celula īn celula. De-abia te asezai, ca -l si auzeai: "Drepti! Treci īn alta celula!" si din nou trebuia sa-ti cauti un loc. De ce credeti ca era atīta aglomeratie? Pentru ca trei  luni de zile nu i-au dus pe detinuti la baie, s-au umplut de paduchi, de la paduchi - rīie pe picioare si tifos. Din cauza tifosu­lui au instituit carantina si patru luni n-au expediat nici un convoi.

-  Ei, baieti, aici nu conteaza ca era īnchisoarea din Ivanovo sau alta, aici conteaza anul. īn 1937-1938 īn īnchisorile de tranzit pīna si pietrele gemeau nu numai zeki. īnchisoarea din Irkutsk nu este nici ea renumita, dar īn 1938, doctorii nu īndrazneau sa deschida usa unei celule, mergeau doar pe coridor, iar vertuhaiul striga: "Cei care au lesinat sa iasa afara!

-  īn 1937, baieti, convoaie īntregi strabateau Siberia spre Kolīma si ajungeau pīna la Marea Ohotsk si Vladivostok. Pe Kolīma, vapoarele izbu­teau sa care numai treizeci de mii pe luna, iar din Moscova trimiteau īntruna, fara numar. Ce sa zic, s-au adunat o suta de mii, ai īnteles?

-  Dar cine i-a numarat'?

-  Cei care trebuiau sa-i numere.

-  Daca-i vorba de tranzitul din Vladivostok, īn februarie 1937 acolo nu erau mai multi de patruzeci de mii.

379


-   Luni īntregi ramīneau īmpotmoliti acolo. Plosnitele misunau ca lacustele! Apa - o jumatate de canita pe zi: nu exista, n-are cine sa aduca! Era o zona īntreaga numai cu coreeni: au murit toti de dizenterie, toti! Din zona noastra, īn fiecare dimineata erau scosi cīte o suta de morti. Au construit o morga, si zeki s-au īnhamat la carute ca sa care piatra. Astazi cari piatra, mīine te cara pe tine la morga, īn toamna ne-am pricopsit si cu un tifos exan-tematic. si noi la fel: nu dadeam mortii pīna nu īncepeau sa puta - primeam si ratia lor. Medicamente - ioc. Ne ducem la zona - dati-ne medicamente! Soldatii din turnurile de paza trageau īn noi. Pe urma, pe cei bolnavi de tifos i-au strīns īntr-o baraca separata. Nu reuseau sa-i duca pe toti acolo, dar si de acolo putini mai ieseau vii. Priclurile erau cu etaj. Daca vreunul de pe priciul de sus are temperatura si nu poate sa iasa la closet - curge pe cei de jos! Au zacut acolo vreo mie cinci sute. Infirmieri erau hotii, smulgeau dintii de aur din gura mortilor. Nu se sfiau sa-i smulga nici celor vii...

-  Ce tot īi dati cu Treizeci si sapte īn sus si treizeci si sapte īn jos? Dar Patruzeci si Noua īn golful Vanino, īn zona a 5-a nu vreti? Treizeci si cinci de mii! si cīteva luni de zile! Din nou nu mai pridideau sa-i transporte pe Kolīma. īn fiecare noapte nu stiu ce aveau de ne fugareau dintr-o baraca īntr-alta, dintr-o zona īntr-alta. Ca la fascisti: fluieraturi, strigate! "Toata lumea afara, mai putin ultimul!^ si tot timpul īn, pas alergator! Numai pas alergator. La pīine trimit o suta - pas alergator! Dupa ciorba - pas alergator! Vase nu aveam de nici un fel! Zamīrca poti s-o iei īn ce poftesti - īn poale, īn palme! Apa o aduceau cu cisternele, dar īn ce s-o torni? O slobozeau in jeturi. Cine deschidea gura si se nimerea sub jet - bea. Daca se īncaierau līnga cisterna, din turnul de paza - foc! Exact ca la fascisti. A venit īn inspec­tie generalul maior Derevianko, seful USVITL-ului*, īn fata lui a iesit la raport un pilot de razboi care si-a sfīsiat tunica la piept: "Eu am sapte deco­ratii de lupta! Cine v-a dat dreptul sa trageti asupra noastra?" Derevianko zice: "Am tras si o sa mai tragem pīna veti īnvata sa va purtati"**.

-  Nu, baieti, astea nu-s īnchisori de tranzit īnchisoarea de tranzit este cea din Kirov! Sa nu luam un an special, sa luam anul 1947: la īnchisoarea din Kirov, doi gardieni īmpingeau oamenii īn celula cu cizmele, numai asa puteau īnchide usa. īn luna septembrie, pe priclurile cu doua etaje (si Viatka nu se afla la Marea Neagra), toti sedeau īn pielea goala din cauza caldurii, sedeau īn capul oaselor, fiindca n-aveau loc sa stea īntinsi: un rīnd sedea la cap, celalalt la picioare. Pe culoarul dintre pricluri, pe pardoseala, sedeau asezati pe doua rīnduri, altii sedeau printre ei īn picioare, pe urma se schim­bau; saculetele cu lucruri le tineau īn mīna ori pe genunchi, nu aveau unde sa le puna. Numai banditii, pe locurile lor legitime: etajul īntīi al priclurilor de la fereastra, stateau lungiti confortabil. Erau atītea plosnite, ca te mīncau si ziua,

<nota>

*USVITL:     Upravlenie    Severo-Vostocinīh    Iprav[itelnīh]Tmd[ovīh]Lagherei (Administratia lagarelor de reeducare prin munca din nord-est), adica din tinutul Kolīmei.

** Hei, unde este Tribunalul Crimelor de Razboi al lui Bertrand Russel? De ce nu vine sa culeaga probe materiale? Sau asta nu-i treaba lui?

</nota>

380


īsi dadeau drumul īn picaj de pe tavan. Uite asa suferi cīte o saptamīna, cīte o luna.

As vrea sa ma amestec si eu, sa povestesc despre Krasnaia Presnia īn august 1945, īn vara Victoriei, īnsa ma jenez: totusi, noaptea, noi puteam sa ne īntindem picioarele cīt de cit, si plosnitele erau moderate; toata noaptea, la lumina unor becuri puternice, sedeam goi din cauza caldurii si transpiratiei, iar mustele ne piscau īn voie. Dar asta nu sufera comparatie si īmi este rusine sa ma laud. Asudam la fiece miscare, iar dupa ce mīncam, sudoarea curgea de pe noi siroaie. Intr-o celula ceva mai mare decīt o camera de locuit, īncapeau o suta de oameni, lipiti unul de altul ca n-aveai unde sa calci cu piciorul. Doua ferestruici erau acoperite cu botnite din tabla de fier, īn partea de sud, si nu numai ca nu lasau aerul sa circule, dar se īncingeau de la soare si raspīndeau dogoarea īn celula.

Moscovitii nu prea cunosc aceasta īnchisoare de tranzit ce poarta un nume revolutionar glorios^, caci nu se fac excursii. Dar ce excursii cīnd ea īnca func­tioneaza ! Ar f i comod de vizitat, fara sa te duci prea departe: la doi pasi de soseaua Novohorosevskoe pe calea ferata de. centura.

Pe cīt de absurde sunt īnchisorile de tranzit, la fel sunt si discutiile despre ele, astfel ca si acest capitol va fi si el absurd: nu stii la ce sa te opresti mai īntīi, despre care sa povestesti, ce merita sa scoti īn prim-plan. si cu cīt se aduna mai multi oameni īn tranzit, īnchisoarea aceasta este cu atīt mai absurda. Pentru om este insuportabila, pentru GULag - neconvenabila, si totusi aici oamenii zac cu lunile. si īnchisoarea de tranzit devine o adevarata fabrica: ratiile de pīine sunt carate cu toptanul pe targa, precum caramizile pe un santier de constructii. Zamīrca aburinda este adusa īn niste caldari de sase vedre, ridicate cu ranga de toarta.

īnchisoarea de tranzit din Kotlas era mai īncordata si mai putin tainuita decīt multe altele, īncordata pentru ca de aici porneau toate drumurile spre nord-estui european al Rusiei, mai putin tainuita - pentru ca se afla īn adīncul Arhipelagului si nu avea de cine sa se fereasca. Era o simpla bucata de pamīnt, īmpartita de garduri īn custi, si custile erau toate īncuiate. Desi aici au fost deportati, īn 1930, numerosi tarani (ai putea crede ca n-au avut nicio­data acoperisuri, dar acum nu mai are cine povesti), totusi nici īn 1938 n-au īncaput nici pe departe toti detinutii īn baracile subrede, facute din latunoaie, acoperite cu... prelate. Cīnd ningea, toamna, si dadea īnghetul, oamenii traiau aici pe pamīntul gol, sub cerul liber. E drept ca nu īi lasau sa īntepeneasca nemiscati, īi numarau tot timpul, īi īnviorau prin controale (permanent se aflau acolo douazeci de mii de oameni) sau perchezitii nocturne inopinate. -Mai tīrziu, īn aceste custi au instalat corturi, īn altele au ridicat baraci din bīrnc, īnalte de doua etaje, dar, pentru a ieftini īn mod rational constructia, īntre parter si etaj nu construiau plansee, ci ridicau direct pricluri pe sase nivele cu scari verticale pe margini, pe care detinutii sleiti de puteri trebuiau sa se catere precum marinarii (instalatie mai potrivita unei nave, decīt unui port). - īn iarna 1944-1945, cīnd toate aveau acoperis, adaposteau numai

381

sapte mii cinci sute de persoane. Dintre acestia zilnic mureau cīte cincizeci, si largile cu care erau carati la morga nu aveau odihna. (Mi se va demonstra ca este pe deplin suportabil, mortalitate sub unu la suta pe zi, iar īn acest ritm un om poate rezista pīna la cinci luni. Asa este, dar doamna-cu-coasa - care sunt muncile din lagar - īnca nu si-a īnceput lucrarea. Aceasta diminuare cu doua treimi dintr-un procent pe zi constituie o pierdere neta prin uscare, si acest scazamīnt nu este admis īn toate depozitele de legume.)

Cu cīt patrunzi mai adīnc īn Arhipelag te izbeste faptul ca porturile construite īn beton sunt tot mai mult īnlocuite cu debarcadere construite pe stīlpi de lemn.

Karabas, un lagar de tranzit līnga Karaganda (Kazahstan). Acest toponi­mic a devenit nume comun: īn cītiva ani a trecut prin el o jumatate de milion de oameni (Luri Karbe, īn 1942, a fost īnregistrat la numarul 433 000). Era alcatuit din baraci scunde construite din chirpici, cu pamīnt pe jos. Iata una din distractiile zilnice: toti detinutii erau scosi afara cu lucruri cu tot, pe urma, pictorii varuiau pardoseala si chiar desenau pe ea covorase. Seara zeki se culcau, stergīnd cu coapsele lor si varuiala, si covorasele.

Dintre toate punctele de tranzit, Karabasul era cel mai vrednic sa devina muzeu, dar, vai, nu mai exista: pe locul lui s-a construit o fabrica de produse din beton armat.

Punctul de tranzit Kniaj-Pogost (63° latitudine nordica) era alcatuit din colibe construite īntr-o mlastina! O carcasa din prajini, acoperita cu o prelata rupta, care nu ajungea pīna la pamīnt. īnauntrul colibei se aflau priciuiri duble tot din prajini (prost curatate de ramuri). Pe culoarul dintre ele - o pardoseala din prajini. Ziua, prin pardoseala plescaia noroiul lichid, noaptea -acesta īngheta. Dintr-un loc īntr-altul al zonei se circula tot pe prajini subre­de, care se si clatinau īn sus si īn jos, si oamenii, neīndemīnatici din pricina slabiciunii, din loc īn loc, cadeau īn apa si smīrc. īn anul 1938, dadeau īntot­deauna acelasi fel de mīncare: crupe fierte cu oase de peste. Era comod, pen­tru ca punctul de tranzit nu avea strachini, nici cani si nici linguri, detinutii cu atīt mai putin, īi minau cu zecile la cazan si le turnau cu polonicul īn chipie, īn caciuli, īn poala hainelor, īn punctul de tranzit Vogvozdino (la cītiva kilo­metri de Ust-Vīm) unde se aflau īn acelasi timp cinci mii de oameni (cine mai auzise de Vogvozdino īnainte de a citi aceste rīnduri? Cīte asemenea puncte de tranzit necunoscute or fi existīnd? īnmultiti-le cu cinci mii!) -deci, īn Vogvozdino gateau si zamīrca, īnsa nici aici nu aveau castroane, dar s-au descurcat (ce nu te īnvata nevoia!): distribuiau fiertura īn lighene de baie pentru zece oameni deodata, oferindu-le prilejul sa soarba pe īntrecute. (Tot asa procedau si la Kotlas.)

Este adevarat ca la Vogvozdino nimeni nu ramīnea mai mult de un an. (Un an ramīneau cei prapaditi de tot, pe care īi refuzau toate lagarele.)

Fantezia scriitorilor este saraca īn comparatie cu realitatea existentei indi­genilor din Arhipelag. Cīnd vor sa scrie ceva de rau, denigrator, despre īnchisoare, se leaga īntotdeauna de hīrdaul care tine loc de closet. Acesta a devenit īn literatura simbolul īnchisorii, simbolul umilintei si al putorii. O,

382


cīta superficialitate! Pai oare hīrdaul este un rau pentru detinut? Este inventia cea mai caritabila a temnicierilor. Toata groaza īncepe din clipa cīnd hīrdaul lipseste din celula.

īn anul 1937 īn unele īnchisori din Siberia nu existau hīrdaie, nu se gaseau īndejuns. Nu fusesera confectionate dinainte, industria siberiana nu putea tine pasul cu anvergura pe care o cunostea invadarea īnchisorilor. Pentru celulele nou construite nu existau hīrdaie la magazie, īn celulele vechi erau, dar - hīrbuite, mici, si acum au socotit ca-i mai īntelept sa le scoata, pentru ca nu mai faceau fata invaziei detinutilor. Astfel, daca īnchisoarea veche din Minusinsk a fost construita pentru cinci sute de persoane (Vladimir llici n-a stat īn ea, avea regim de om liber), iar acum īn ea au bagat zece mii, īnseamna ca fiecare hīrdau trebuie marit de douazeci de ori! Dar nu s-a marit...

Condeiele noastre rusesti scriu gros, noi am trait o sumedenie de lucruri, totusi nu s-a descris si nu s-a spus aproape nimic, dar pentru autorii occiden­tali, care examineaza cu lupa fiecare celula a existentei, care agita eprubeta farmacistului īn fasciculul unui proiector, pentru ei asta ar fi o epopee, ar fi īnca zece volume din īn cautarea timpului pierdut: sa povestesti despre tulbu­rarea ce cuprinde spiritul uman cīnd īn celula detinutii s-au īnmultit de douazeci de ori si nu exista hīrdau, iar la closet esti scos o data la douazeci si patru de ore! Fireste, exista multe procedee pe care ei nu le cunosc: lor nu le va trece prin cap sa se urineze īntr-o gluga de foaie de cort si nu vor īntelege cītusi de putin sfatul vecinului de a se urina īn cizma! Cu toate acestea sfatul este foarte īntelept, si nu īnseamna ca īti vei distruge cizma ori ca o vei coborī la conditia de galeata pentru spurcaciuni. Asta presupune sa-ti scoti cizma, s-o īntorci cu talpa īn sus, apoi sa-i rasfrīngi carīmbul, si astfel sa obtii un vas īn forma de jgheab, vasul atīt de mult dorit, īn schimb cu cīte īntorsaturi psihologice si-ar īmbogati autorii occidentali literatura (fara riscul de a-i repeta īn mod banal pe maestrii celebri) numai daca ar cunoaste regimul si obicelurile aceleiasi īnchisori din Minusinsk: pentru primirea hranei se da un singur castron la patru insi, iar apa de baut se da o cana pentru fiecare (cani au). si unul dintre cei patru este nevoit sa foloseasca strachina comuna pentru satisfacerea unei nevoi presante, dar, īnainte de prīnz, refuza sa dea rezerva lui de apa pentru spalarea castronului. Ce conflict! Ce īnfruntare īntre patru caractere! Ce nuante! (Eu nu glumesc. Acesta-i un prilej cīnd omul īsi da arama pe fata. īnsa condeiele rusesti nu au ragazul necesar ca sa descrie asa ceva, iar ochii rusilor n-au timp ca sa citeasca. Nu glumesc, pentru ca numai medicii pot sa spuna cum cīteva luni petrecute īntr-o astfel de celula distrug pentru toata viata sanatatea unui om chiar daca acesta nu ar fi fost īmpuscat sub Ejov si ar fi fost reabilitat sub Hrusciov.

si noi care visam sa ne odihnim si sa ne dezmortim la sosirea īn port! Dupa ce am stat zile īntregi īnghesuiti si ghemuiti īn compartimentul vagon-zak-ului - cīt de mult visam sa ajungem la īnchisoarea de tranzit! Gīndeam ca aici ne vom putea īntinde, ne vom īndrepta oasele. Ca aici vom merge sa ne usuram īn tihna. Ca aici vom bea dupa pofta inimii si apa rece si

383


apa clocotita Ca aici nu ne vor sili sa ne cumparam ratia cu pretul lucrurilor proprii. Ca aici ne vor da sa mīncam o fiertura calda. si, īn sfirsit, ca ne vom duce la baie, ne vom spala cu apa fierbinte si n-o sa ne mai scarpinam. si cīnd īn duba eram zdruncinati si azvīrliti dintr-o margine īntr-alta, si cīnd iii se striga "Luati-va de brat!'", "Luati-va de calcīie!" - noi ne faceam curaj: nu-i nimic, curīnd ajungem la tranzit, si acolo...

si, acolo, chiar daca vreunul dintre visurile noastre se īmplineste, pīna la urma tot intervine ceva care īl strica.

Ce ne asteapta la baie? Nu poti sa stii niciodata. Pe neasteptate, se pun sa tunda femeile la zero (Krasnaia Presnia, 1950 noiembrie). Sau pe noi, barbatii, ne duc īn coloana goi-pusca sa ne tunda frizeritele. La baia de aburi din Vologda, trupesa matusa Molia striga: "Alinierea, barbati!" si īmprosca tot sirul cu abur dintr-un furtun, īnchisoarea de tranzitie din Irkutsk, dim­potriva, considera ca este mai firesc ca personalul de serviciu al baii sa fie alcatuit din barbati, si cel care le ungea pe femei cu o solutie dezinfectanta īntre picioare era un barbat Sau, la īnchisoarea din Novosibirsk, īn camera de sapunire iarna, din robinete nu curge decīt apa rece; detinutii se hotarasc sa cheme conducerea; vine un capitan care nu se da īn laturi sa puna mīna sub robinet: "Iar eu va spun ca apa este fierbinte, s-a-nteles?" E plictisitor sa tot repet ca exista bai unde apa nu curge deloc; ca la etuva lucrurile sunt arse; ca dupa baie sunteti siliti sa alergati goi si desculti prin .zapada sa va luati lucrurile (contrainformatiile Frontului 2 Bielorus la Brodnica, īn Polonia, 1945, am alergat si eu).

Chiar de la primii pasi pe care īi faci prin īnchisoarea de tranzit, īti dai seama ca cei care te vor tine sub puterea lor nu sunt gardienii, nu sunt epoletii si uniformele, care totusi, ori ce-ar fi, respecta cīt de cīt legea scrisa. Aici te afli sub puterea "slujbasilor" - puscariasi care īndeplinesc functii īn administratia īnchisorii. Acel baias posac care va īntīmpina īnca de la sosire: "Haideti sa va spalati, domnilor fascisti!"; si acel dispecer-distribuitor de munci cu tablita lui de placaj, care scormoneste cu privirea printre rīndurile noastre si ne zoreste la treaba; si acel educator cu un mot pe craniul barbierit, care se loveste peste picior cu un ziar facut sul si arunca priviri spre bagajele noastre; si īnca altii pe care nu-i cunoasteti si se uita la bagajele voastre cu ochi de aparate Roentgen. Cīt de mult se aseamana unul cu altul! Oare unde i-ati mai vazut īn timpul deplasarii voastre spre īnchisoarea de tranzit? Nu atīt de curati, nu atīt de spalati, dar cu aceleasi mutre de animale rapitoare, cu acelasi rīnjet fioros?

Nu-u-u! Pai astia sunt tot hoti si banditi! Aceiasi boari as i din cīntecele lui Utiosov |4 Aceiasi Jenka Jogol, Serioja-Fiara, Dimka-Mate-Fripte, doar ca nu se afla dupa gratii, s-au spalat, s-au costumat īn persoane de īncredere ale statului si, cu un aer de falsa importanta, supravegheaza disciplina - de acum a noastra. Daca te uiti cu atentie la aceste mutre poti chiar sa-ti īnchipui ca ei sunt de spita ruseasca, ca au fost cīndva niste baieti de tara, si tatii lor se numeau Klim, Prohor, Guri, si ca au o constitutie asemanatoare cu a noastra: doua nari, doua cerculete luminoase īn ochi, o limba trandafirie ca sa īnghita hrana si sa pronunte unele sunete rusesti, aranjate īnsa īn alt soi de cuvinte.

384


Toti sefii de īnchisori-tranzit īsi dau seama ca salariile pentru toate muncile platite pot fi īncasate de rudele lor, care stau acasa, sau īmpartite īntre cei din conducerea īnchisorii. Iar ca sa execute aceste munci se gasesc nenumarati amatori printre cei socialmente apropiati, care vor da navala la cel dintīi fluierat, numai ca sa acosteze la īnchisoarea-tranzit, sa nu mearga īn subterane, īn taiga. Toti acesti dispeceri, contopisti, contabili, educatori, baiasi, frizeri, magazionieri, bucatari, spalatori de vase, spalatori de rufe, croitori pentru cīrpit lenjerie sunt vesnic īn tranzit, ei primesc ratia de īnchisoare si figureaza īn celule, restul si -l pescuiesc singuri, si fara sprijinul conducerii, din cazanul comun sau din sacii de merinde ai zeki-lor aflati īn tranzit. Toti acesti "slujbasi" ai īnchisorilor de tranzit considera pe buna drep­tate ca īn nici un lagar nu le va fi mai bine. Cīnd ajungem īn tranzit, nu suntem complet jumuliti, si ei ne īnseala dupa pofta inimii. Aici, īn locul gardienilor, ne perchezitioneaza ei. īnainte de perchezitie ne propun sa le dam lor banii spre pastrare, si īntocmesc īn mod serios o lista, pe care n-o s-o mai vedem niciodata, la fel ca si banii nostri. "Am dat banii nostri!" - "Cui?" se mira un ofiter. - "Pai unuia care era pe aici!" - "Cine anume?" "Slujbasii" n-au vazut, desigur, nimic... - "De ce i-ati dat banii?" - "Ne-am gīndit ca..." - "Curcanul s-a gīndit! Gīnditi mai putin!" si cu asta - gata. - Ne propun sa lasam lucrurile īn tinda baii: "N-o sa vi le ia nimeni! Cine are nevoie de ele?!" Le lasam. Oricum, nici īn baie nu le putem lua. La īntoarcere: puloverele au disparut, manusile īmblanite la fel; "Ce fel de pulover era?" -"Cenusiu..." - "īnseamna ca s-a dus sa se spele!" Ei ne curata de lucruri si īn mod cinstit: ca sa ne primeasca geamantanul īn pastrare la magazia de bagaje; ca sa ne repartizeze īn celule fara hoti si banditi; ca sa ne trimita spre lagar cu primele convoaie; ca sa ne tina cīt mai mult īn tranzit. Numai ca nu ne jefuiesc pe fata.

"Ăstia nu sunt hoti! ne explica cei mai cunoscatori dintre noi. Ăstia sunt cīini, care vin sa intre īn serviciu. Ăstia sunt dusmanii hotilor cinstiti. Hotii cinstiti stau īn celule", īnsa mintile noastre de iepuri fricosi pricep anevoie. Caci au aceleasi apucaturi, aceleasi tatuaje. S-ar putea sa fie dusmanii acelora, dar nici noua nu ne sunt prieteni, asta e...

Ne-au asezat īn curte, chiar sub ferestrele celulelor. Ferestrele au botnite, nu poti sa vezi nimic, īnsa dintr-acolo ni se trimit sfaturi rostite cu voci ragusite, binevoitoare: "Hei, barbati! stiti care-s obicelurile pe aici? La perchezitie va confisca ceaiul si tutunul. Cei care aveti, azvīrliti-le īncoace la noi, pe fereastra, o sa vi le īnapoiem pe urma". Ce stim noi? Noi suntem niste fraieri si iepuri fricosi. S-ar putea sa fie adevarat ce spun ei, ca ne confisca zaharul si tutunul. Am citit si noi īn marea literatura despre puternica solida­ritate dintre puscariasi, nu se īnsala unul pe altul! si ni s-au adresat dragut: "Barbati!" Le aruncam pungile cu tutun. Hotii pur sīnge le prind si rīd de noi: "Ah, ce fascisti natīngi!"

Iata cu ce lozinci suntem īntīmpinati īn tranzit, desi nu sunt agatate pe pereti: "Aici sa nu cauti adevarul!" "Tot ce ai, va trebui sa dai!" Va trebui sa dai tot! īti repeta asta si gardienii, si cei din escorta, si hotii. Tu esti coplesit de povara condamnarii, nu stii ce sa faci ca sa mai rasufli putin, iar toti cei

385


din jur se gīndesc cum sa te jefuiasca. Toate īsi dau mīna spre a -l oprima pe cel politic, si asa napastuit si parasit de soarta. "Va trebui sa dai tot..." si gardianul de la īnchisoarea de tranzit din Gorki clatina din cap, nelasīndu-ti nici o speranta. Iar Hans Bernstein īi ofera usurat mantaua de ofiter superior, nu pur si simplu, ci īn schimbul a doua capatīni de ceapa. De ce sa te mai plīngi de hoti, cīnd toti gardienii de la Krasnaia Presnia umbla īn cizme de box, cu care nu i-a īnzestrat nimeni de la magazia unitatii? Toate le-au spaiiit hotii din celule si pe urma le-au plasat gardienilor. De ce sa te plīngi de banditi, daca "educatorul" de la KVC* este unul dintre acestia si face carac­terizari pentru politici (punctul de tranzit din Kemerovo)? Cum sa cauti drep­tate īmpotriva banditilor de la tranzitul din Rostov, cīnd ei se poarta aici ca pe mosia lor?

Se spune ca īn 1942, la īnchisoarea de tranzit din Gorki, niste detinuti ofiteri (Gavrilov, tehnicianul militar scebetin s.a.) s-au ridicat totusi, i-au batut pe hoti si i-au silit sa se astīmpere. īntotdeauna īnsa aceasta e consi­derata ca o legenda: sa se astīmpere īntr-o singura celula? si pentru cīta vreme? si ce faceau caschetele albastre cīnd "strainii" īi bateau pe cei "apropiati"? Cīnd īnsa se povesteste ca īn 1940, la tranzitul din Kotlas, banditii de drept comun au īncercat sa ia banii politicilor asezati la coada la chioscul cu alimente, acestia i-au batut cu atīta sete, ca nu mai puteau fi opriti si atunci, īn apararea banditilor, garda a intrat īn zona cu mitralierele -de asta nu te mai īndoiesti, seamana leit!

O, neamuri nesabuite! Se zbuciuma acolo, īn libertate, īmprumuta bani (pentru ca nu au atītia bani acasa) si-ti trimit niste lucruri, īti trimit niste alimente - ultimul dar al saracului, īnsa un dar otravit, pentru ca dintr-un flamīnd, dar liber, te face nelinistit si fricos, el te priveaza de acea seninatate care īncepea sa se produca īn tine, de acea fermitate de neclintit, care doar ele īti sunt necesare īnainte de coborīrea īn infern. O, cīta īntelepciune īn parabola cu camila si urechile acului! Aceste lucruri nu te vor lasa sa patrunzi īn īmparatia cereasca a spiritului eliberat. si observi ca si ceilalti, care au venit cu tine īn duba, au saculete la fel, cu lucruri si cu alimente. "Cuib de canalii!" bombaneau, privindu-ne, hotii īn duba, dar nu erau decīt doi, iar noi - cincizeci si deocamdata nu īndrazneau sa ne atinga. Acum stam de doua zile la gara din Presnia, asezati pe pardoseala murdara, cu picioarele vīrīte sub noi din pricina īnghesuielii, īnsa nici unul dintre noi nu poate sa observe viata, toti au o grija: cum sa-si predea bagajele la camera de pastrare. si cu toate ca acesta e dreptul nostru, dispecerii ni -l cedeaza numai fiindca īnchisoarea este din Moscova, iar noi īnca nu ne-am pierdut īnfatisarea de moscoviti.

Ce usurare! Lucrurile au fost predate (īnseamna ca n-o sa le dam īn acest tranzit, ci mai departe). Doar boccelutele cu nefericitele alimente se mai leagana īn mīinile noastre. Noi, biberii, ne-am adunat prea multi la un loc. īncepe repartizarea pe celule, īmpreuna cu acel Valentin cu care am semnat

<Nota>

*Kulturno-Vospitatelnaia Ceast (sectia cultural-educativa), sectie a administratiei lagarelor.

</nota>

386


īn aceasi zi condamnarea hotarīta de OSO si care propunea cu atīta īnduiosare sa īncepem o viata noua īn lagar, am fost īmbrīnciti īntr-o celula. Nu era plina pīna la refuz: culoarul de trecere era liber, iar sub prici era loc berechet. Conform regulii clasice, nivelul al doilea este ocupat de banditi: cei mai marcanti - chiar līnga fereastra, cei mai mici - ceva mai departe. La nivelul inferior - o masa cenusie si neutra. Nimeni nu se repede asupra noastra. Fara sa ne uitam īn jur, fara sa chibzuim, lipsiti de experienta, ne tīrīm pe pardoseala de ciment sub prici, crezīnd ca va fi placut acolo. Priciul este foarte scund, si barbatii voinici trebuie sa se tīrasca pe brīnci, lipiti de pardoseala, īn sfīrsit. O sa stam īntinsi si o sa discutam īn tihna. Ba bine ca nu! īn semiīntunericul de aici, fosnind īncetisor, īn patru labe, ca niste sobolani uriasi, spre noi se furiseaza din toate partile minorii. Acestia sunt īnca niste copilandri, unii chiar de doisprezece ani, dar codul īi accepta si pe ei. Au fost condamnati pentru hotie, si acum, aici, īsi continua ucenicia pe līnga hotii cu experienta. I-au asmutit īmpotriva noastra! Ne cotropesc din toate partile si cu o duzina de mīini trag si smulg de pe noi si de sub noi tot ce avem mai bun. si totul fara a scoate un cuvīnt, nu se auzea decīt rasuflarea lor haina! Suntem prinsi īn cursa: nu ne putem misca, nu ne putem ridica. Nu a trecut nici un minut, ne-au smuls saculetele cu merinde - slanina, zahar si pīine - si s-au facut nevazuti, iar noi stam lungiti, cuprinsi de un sentiment stupid. Le-am dat merindele fara sa opunem rezistenta, acum am putea sa stam īntinsi mai departe, dar nu mai este posibil. Dīnd caraghios din picioare, iesim cu fundul īn sus de sub pat.

Oare sunt eu un las? Aveam impresia ca nu. Odata am iesit direct sub bombardament īn stepa deschisa. N-am. ezitat sa iau hotarīrea de a merge pe un drum de tara, stiind ca este plantat cu mine antitanc. Mi-am pastrat pe deplin sīngele rece cīnd mi-am scos bateria din īncercuire si m-am reīntors pentru a recupera "gazik"^-ul avariat. si acum de ce nu -l apuc pe unul dintre acesti oameni-sobolan si sa -l izbesc cu mutra lui trandafirie de asfaltul negru? E mic? Atunci pocneste-i pe cei mari. Nu... Pe front ne fortifica un fel de constiinta suplimentara (poate īntru totul falsa). Constiinta solidaritatii noastre ostasesti? Ca ai un rost al tau? Constiinta datoriei? Pe cīnd aici nu ai nimic din toate acestea, nu exista regulament si trebuie sa descoperi totul pe pipaite.

Ridicīndu-ma īn picioare, ma īntorc spre seful lor, vataful. Pe patul de la nivelul al doilea, chiar līnga fereastra, toate alimentele luate de la noi se aflau īn fata lui: sobolanii minori nu pusesera īn gura nici o firimitura, la ei exista disciplina. Acea parte a capului care la bipede se numeste fata, acestui vataf i-o modelase natura cu dezgust si neplacere, sau poate din cauza vietii de animal de prada devenise astfel: strīmba si lasata īn jos, cu fruntea īngusta, cu o cicatrice primitiva si coroane moderne de otel la dintii din fata. Cu niste ochi mici, doar cīt sa vada īntotdeauna obiectele cunoscute si sa nu se mire de frumusetile lumii, ma priveste cum priveste mistretul un cerb, stiind ca poate oricīnd sa ma doboare.

Asteapta. Iar eu ce fac? Sar sus ca sa-i trīntesc macar un pumn īn mutra, cu riscul de a cadea jos, īn culoarul de trecere? Din pacate, nu.

387


Sunt oare un ticalos? Pīna acum nu mi s-a parut ca as fi. Iata īnsa ca īmi este necaz, dupa ce am fost jefuit si umilit, sa ma tīrasc din nou pe burta sub pal si, indignat, īi zic vatafului ca, dupa ce ne-a luat merindele, ar putea sa ne dea macar loc pe pat. (Oare pentru un orasean, pentru un ofiter, nu era o cerere fireasca?)

si ce credeti? Vataful se īnvoieste. īn felul acesta eu īi dau slanina; si īi recunosc autoritatea; si constat asemanarea de conceptii: si el i-ar fi izgonit pe cei mai slabi. El porunceste unor neutri cenusii sa ne cedeze noua cele doua locuri pe patul de jos, la fereastra. Cei doi pleaca fara īmpotrivire. Ne īntindem pe niste locuri excelente. O vreme ne mai gīndim cu ciuda la pier­derile suferite (pantalonii mei bufanti nu-i intereseaza pe hoti, nu fac parte din uniforma lor, dar unul dintre ei pipaie pantalonii din stofa de līna ai lui Valentin, se vede ca-i plac). si doar spre seara ajung si la urechile noastre soaptele mustratoare ale vecinilor: cum am putut cere ocrotire de la hoti si sa-i trimitem pe doi dintre ai nostri sub pat? si numai atunci am simtit īntepatura constiintei ticalosiei savīrsite, si m-am īnrosit tot (si multi ani o sa ma mai īnrosesc, ori de cīte ori īmi voi aduce aminte). Caci detinutii cenusii de pe paturile de jos sunt fratii mei, articolul 58 -l b, prizonierii. Oare trecuse mult de cīnd ma jurasem sa īmpart cu ei aceeasi soarta? si, acum, īi trimit sa se īnghesuie sub pat? E drept ca nici ei nu ne-au luat apararea īmpotriva hotilor, dar de ce trebuiau ei sa se bata pentru slanina noastra, daca nici noi n-am facut-o? Destul de multe lupte cumplite īnca din prozonierat i-au facut sa nu mai creada īn ceea ce se cheama noblete. Cu toate acestea nu-mi facusera nici un rau, pe cīnd eu le-am facut lor.

Astfel ne izbim unul de celalalt, cap īn cap si bot īn bot, pentru ca macar cu trecerea anilor sa devenim oameni... Sa devenim oameni...

***

īnchisoarea de tranzit īi este necesara chiar si unui novice, cu toate ca īl jumuleste si īl jupoaie, īi este foarte necesara! Ea īi gradeaza trecerea spre lagar. Inima omului n-ar putea suporta o trecere brusca, dintr-un singur salt Constiinta lui n-ar putea rezista dintr-o data la atīta bataie de cap. Trebuie sa se obisnuiasca treptat.

Apoi, īnchisoarea de tranzit īi creeaza o aparenta de legatura cu cei de acasa. De aici scrie el cea dintīi scrisoare legala: uneori pentru a da de stire ca n-a fost īmpuscat, alteori pentru a da informatii privind directia de depla­sare a convoiului, īntotdeauna sunt primele cuvinte neobisnuite scrise acasa de catre un om care a fost brazdat de-a lungul si dc-a latul de plugul anchetei. Acolo, acasa, si -l amintesc cum era īnainte, dar el nu va mai fi niciodata astfel, si acest lucru iese brusc la iveala, ca un fulger, dintr-unul din rīndurile scrise neīngrijit. Neīngrijit, pentru ca desi scrisorile din tranzit sunt īngaduite si īn curte se afla o cutie postala, nu poti īn schimb nicicum sa-ti procuri hīrtie si creioane, nemaivorbind ca nu ai cu ce sa le ascuti. De altfel, se mai gaseste cīte o hīrtie de ambalaj netezita, de la tutun ori de la zahar, si careva

388


din celula mai are vreun creion, iata dar cum se explica acele rīnduri scrise cu hieroglife indescifrabile, care vor stīrni armonia sau dezbinarea din familii.

Primind o astfel de scrisoare, unele femei īsi pierd capul si pleaca nesabuite, sperīnd sa-si mai prinda barbatul la īnchisoarea de tranzit, desi nu li se va aproba sa se īntīlneasca; nu vor izbuti altceva decīt sa -l īmpovareze cu tot telul de lucruri. Una dintre ele a sugerat, dupa mine, subiectul pentru un monument īnchinat tuturor acestor femei, indicīnd pīna si locul.

īntīmplarea s-a petrecut īn anul 1950, la īnchisoarea de tranzit din Kuibīsev. īnchisoarea este situata īntr-o depresiune (de unde totusi se vad Portile Volgai de la Jiguli), deasupra careia se ridica dinspre rasarit o colina lunga si īnalta, acoperita de iarba. Aceasta colina se afla dincolo de zona si deasupra ei, iar noi, din vale, nu puteam sa vedem cum se ajunge din afara īn vīrful ei. Rareori daca se zarea cineva pe acolo, uneori pasteau cīteva capre si alergau copii. si iata ca odata, īntr-o zi posomorita de vara, īn vīrful povīr-nisului a aparut o femeie īmbracata oraseneste. Punīndu-si mīna streasina la ochi si miscīndu-si usor capul, a īnceput sa examineze zona noastra de sus. īn diferitele curti ale īnchisorii se plimbau la aceasta ora numerosi detinuti din trei celule mari. si printre aceste trei sute de furnici īnghesuite, carora nu le puteai distinge chipul, ea voia sa -l vada īn aceasta prapastie pe barbatul sau! Oare spera sa i -l arate inima? Pesemne ca nu-i aprobasera īntīlnirea si atunci a urcat pe acel povīrnis. Toti detinutii din cele trei curti au observat-o si se uitau la ea. Jos, īn vale, nu batea vīntul, dar acolo, sus, batea zdravan, īi fīlfīia rochia lunga si jacheta, īi flutura parul, marturisind toata dragostea si ne­linistea de care era cuprinsa.

Cred ca statuia acestei femei, asezata chiar acolo pe colina de deasupra īnchisorii, cu fata spre Portile Jiguli, cum statea ea, ar putea sa explice destule lucruri nepotilor nostri*.

Multa vreme au lasat-o īn pace, presemne ca garda nu avea chef sa urce pīna acolo. Apoi a urcat un soldat, a īnceput sa strige, sa dea din mīini si a alungat-o.

īnchisoarea de tranzit īl mai īnzestreaza pe detinut si cu un orizont larg, cu o privire de perspectiva. Cum se spune: n-am ce mīnca, dar traiesc bine. īn miscarea neostoita de aici, īn succesiunea zecilor si sutelor de insi, īn sinceri-

<nota>

*Caci poate vreodata aceasta istorie secreta, aceasta istorie aproape pierduta a Arhipelagului nostru va fi reflectata si īn monumente! Eu, de pilda, am dinaintea ochilor īnca unul: undeva pe Kolīma, pe un loc īnalt - un Stalin de dimensiuni gigantice, asa cum ar fi visat el sa se vada. cu mustatile de mai multi metri, cu rīnjetul unui comandant de lagar, cu o mīna tragīnd haturile, cu alta fluturīnd biciul ca sa loveasca atelajul alcatuit din sute de oameni, īnhamati cīte cinci si opintindu-se din greu. Aceasta statuie ar arata foarte bine la marginea peninsulei Ciukotka. līnga stīmtoarea Bering. (Aceste rīnduri erau scrise cīnd am citit Basorelief pe stīnca de Aldan-Semionov . Chiar si īn aceasta nuvela cenzu­rata exista ceva asemanator. Se spune ca pe īnaltimea Mogutova din podisul Jiguli, deasupra Volgai, la un kilometru de lagar, a existat un Stalin urias, pictat pe stīnca īn ulei, ce putea fi vazut de pe puntea vapoarelor.                  "

</nota>

389


tatea povestirilor si conversatiilor (īn lagar nu poti sa vorbesti asa, īntot­deauna te temi sa nu calci pe tentaculele colaboratorului operativ), te īnviorezi, te aerisesti, te limpezesti si īncepi sa īntelegi mai bine ce se īntīmpla cu tine, cu poporul si chiar cu lumea īntreaga. Un tip excentric din celula īti poate revela niste lucruri pe care nu le-ai citit niciodata, nicaieri.

Pe neasteptate, īn celula este adusa o minune: un tīnar militar īnalt cu profil roman, cu parul blond, ondulat si netuns, īn uniforma engleza, parca descins direct de pe tarmul Normandiei, un ofiter al trupelor de invazie. Ţinuta lui este atīt de mīndra, ca si cum ar astepta sa se ridice toti īn picioare īn fata lui. īnsa, de fapt, el nu se astepta ca va fi introdus printre prieteni: este īnchis de doi ani, dar īnca n-a stat īntr-o celula, si aici, la īnchisoarea de tranzit, a fost adus īn secret īntr-un compartiment separat, si acum iata, pe neasteptate, din greseala sau cu buna stiinta, a fost introdus īn grajdul nostru comun. Face cītiva pasi prin celula, observa un ofiter german īn uniforma Wehrmachtului, īncepe sa vorbeasca cu el īn germana si se īncing īntr-o discutie atīt de īnversunata, īncīt ai fi zis ca-s gata sa foloseasca armele, daca ar fi avut Trecusera cinci ani de la razboi, si cum ni se īmpuiase capul ca īn Occident razboiul fusese doar de forma, acum priveam contrariati la furia lor reciproca: cīt a stat printre noi acest neamt, n-am avut nici un conflict cu el.

Nimeni n-ar fi crezut povestirea lui Eric Arvid Andersen, daca n-ar fi fost capul lui crutat de tunsoare - un miracol īn tot GULAG-ul; si aceasta īnfa­tisare de strain, si faptul ca putea sa discute liber īn engleza si germana. Dupa spusele lui, nu era fiul unui milionar, ci al unui milardar suedez (sa admitem ca a exagerat), dupa mama - nepotul generalului englez Robertson, coman­dantul zonei engleze de ocupatie din Germania Cetatean suedez, s-a īnrolat ca voluntar īn armata engleza si, īntr-adevar, a debarcat īn Normandia Dupa razboi a devenit ofiter activ īn armata suedeza, īnsa era preocupat si de pro­bleme sociale, setea de socialism era īn el mai puternica decīt atasamentul fata de capitaLurile tatalui. Urmarea cu profunda simpatie socialismul sovietic si chiar s-a convins pe viu de īnflorirea lui cīnd a venit la Moscova ca membru al delegatiei militare suedeze. Aici li s-au organizat banchete si au fost dusi la vile īn afara orasului, si acolo nu le-a fost deloc īngreunat contactul cu cetateni sovietici simpli: cu artiste frumusele, care nu se grabeau la nici uri serviciu si īsi petreceau bucuroase vremea cu ei, chiar si īntre patru ochi. Convins definitiv de triumful orīnduirii noastre, la īntoarcerea īn Occident, Eric a publicat īn presa articole īn care apara si proslavea socialismul sovie­tic. Cu asta īnsa a exagerat si s-a nenorocit Exact īn acesti ani, 1947-1948, cautau sa adune de pretutindeni tineri din Occident cu vederi progresiste, gata sa renege capitalismul (si parea ca era de ajuns sa mai recruteze vreo doua­zeci, si Occidentul se va cutremura si se va prabusi). Dupa articolele publi­cate, Eric a fost socotit potrivit pentru aceasta serie, īn vremea aceea facea serviciul īn Berlinul Occidental, si, cum sotia era īn Suedia, Eric, dintr-o slabiciune barbateasca scuzabila, vizita uneori o nemtoaica necasatorita din Berlinul de Est. Acolo l-au prins īntr-o noapte si l-au legat (oare nu la astfel

390


de cazuri se refera proverbul: "S-a dus la o vaduvioara si-a ajuns la īnchi­soare"? De cīnd lumea este asa, nu era el cel dintīi). L-au adus la Moscova, unde Gromīko7, care cīndva dejunase īn casa tatalui sau de la Stockholm si īl cunostea personal pe fiu, vrīnd sa-i īntoarca ospitalitatea, i-a propus tīnarului sa afuriseasca īn mod public si capitalismul, si pe tatal sau. Pentru asta, fiului i se va asigura neīntīrziat o viata de capitalist pīna la sfīrsitul zilelor, īnsa cu toate ca Eric nu pierdea nimic din punct de vedere material, spre uimirea lui Gromīko, el s-a aratat indignat si a īnceput sa pronunte cuvinte injurioase. Necrezīnd īn fermitatea lui, l-au īnchis la o vila de līnga Moscova, unde īl hraneau ca pe un print din basme (uneori īl supuneau la "represalii īngrozi­toare": nu mai veneau sa ia comanda pentru meniul de a doua zi, si īn loc de puiul preferat īi aduceau antricot). I-au ticsit camera cu operele lui Marx-En-gels-Lenin-Stalin si au asteptat un an, crezīnd ca se va reeduca. Spre surpriza lor, acest lucru nu s-a īntīmplat. Atunci au plasat pe līnga el un fost general-lo-cotenent, care facuse doi ani de lagar la Norilsk. Probabil socoteau ca gene-ral-locotenentul va izbuti sa plece capul lui Eric īn fata grozaviilor lagarului. Dar general-locotenentul si-a īndeplinit prost aceasta misiune ori nu a vrut sa si-o īndeplineasca, īn vreo zece luni de convietuire, el n-a facut decīt sa -l īnvete pe Eric ruseasca lui stricata si sa-i īntretina repulsia, ce se nascuse īn el, pentru chipiele albastre, īn vara lui 1950, Eric a fost chemat īnca o data la Vīsinski, el a refuzat īnca o data (īmpotriva tuturor regulilor, calcīnd īn picioare existenta cu constiinta!). Atunci īnsusi Abakumov i-a citit lui Eric hotarīrea prin care era condamnat la douazeci de ani de īnchisoare (pentru ce?). Nici ei nu erau bucurosi ca se īncurcasera cu acest neispravit, īnsa nu puteau sa-i dea drumul īndarat īn Occident. si atunci l-au transportat īn compartimentul separat, atunci a ascultat prin perete povestea fetei din Moscova, iar dimineata a vazut pe fereastra Rusia din Riazan cu acoperisuri din paie putrede.

Acesti doi ani i-au īntarit foarte mult īncrederea īn Occident. El credea orbeste īn Occident, nu voia sa-i recunoasca slabiciunile, considera invinci­bile armatele occidentale, iar pe politicienii lui - infailibili. El n-a crezut relatarea noastra, ca īn timp ce el a fost īnchis, Stalin a hotarīt blocada Berlinului si ca ea a mers ca pe roate. Gītul alb ca laptele al lui Eric si obra­jii lui crem-galbui deveneau stacojii de indignare cīnd noi ne bateam joc de Churchill si de Roosevelt. Era, de asemenea, convins ca Occidentul nu va tolera recluziunea lui, a lui Eric; ca, primind informatii de la īnchisoarea de tranzit din Kuibīsev, serviciile de spionaj vor afla ca Eric nu s-a īnecat la Berlin, īn Spree, ci zace la īnchisoare īn Uniune, si va fi rascumparat ori schimbat. (Prin aceasta credinta īn caracterul special al destinului sau printre alte destine de puscariasi el amintea de ortodocsii nostri comunisti bine intentionati.) īn ciuda controverselor aprinse, el ne-a invitat, pe Panin si pe mine, sa -l vizitam la Stockholm, cīnd vom avea ocazia ("Pe noi ne cunoaste toata lumea, spunea el, surīzīnd obosit. Tatal meu īntretine aproape toata curtea regelui Suediei"). Deocamdata, īnsa, fiul miliardarului nu avea cu ce

391

sa se stearga, si eu i-arn daruit un prosop, cam uzat, caci aveam doua. Curīnd l-au trimis mai departe cu convoiul*.

si transferurile continua. Ba introduc, ba scot, cīte unul ori īn grup, īi mī-na cu convoiul care īncotro. Aparent, aceasta miscare este operativa, planifi-cata^si bine gīndita, nici nu īti vine sa crezi cīt este de absurda.

īn 1949 sunt create lagarele speciale si din hotarīrea suprema a nu stiu cui multimi de femei sunt transferate din lagarele nordului european al Rusiei si din cele de dincolo de Volga - prin tranzitul din Sverdlovsk - īn Siberia, īn Taiset, īn Oziornīi. Dar īn anul 1950, cineva a gasit ca e mai comod sa concentreze femeile nu īn lagarul din Oziornīi, ci īn Dubrovnoe - īn Temnikov, īn Mordovia. si iata-le pe aceste femei, bucurīndu-se de toate conditiile calatoriilor gulagoviste, cum se īndreapta spre apus, trecīnd prin aceeasi īnchisoare de tranzit din Sverdlovsk. īn anul 1951 sunt create noi lagare speciale īn regiunea Kemerovo: iata unde este necesara munca femeilor! si ghinionistele femei sunt chinuite acum īn lagarele din Kemerovo, unde au ajuns trecīnd tot prin blestematul tranzit din Sverdlovsk. A sosit epoca eliberarii - dar nu pentru toate! Iar acele femei, care au ramas sa-si continue condamnarea īn timpul dezghetului general de sub Hrusciov, sunt aruncate iar din Siberia, prin īnchisoarea de tranzit din Sverdlovsk, īn Mordovia: va fi mai sigur daca sunt adunate laolalta.

Pai da, noi avem economie īnchisa, toate insulitele sunt ale noastre si pentru omul rus distantele nu sunt atīt de mari.

Asa ceva putea sa pateasca si cīte un nenorocit de zek separat. sendrik, un flacau voinic si vesel, cu fata simpla, cum se spune, muncea cinstit īntr-unul din lagarele din Kuibīsev si nu simtea napasta deasupra lui. si totusi ea l-a lovit. In lagar s-a primit o dispozitie urgenta, si nu a oricui, ci chiar a ministrului afacerilor interne (de unde putea ministrul sa afle de existenta lui sendrik?)! - sendrik sa fie adus de urgenta la Moscova, la īnchisoarea Nr. 18. L-au īnhatat, l-au tīrīt la īnchisoarea de tranzit din Kuibīsev, de acolo, fara a mai zabovi - la Moscova, dar īn nici o īnchisoare Nr. 18, ci, īmpreuna cu toti ceilalti, la bine cunoscuta Krasnaia Presnia. (sendrik nu stia nimic de Nr. 18, lui nu-i spusesera.) Dar napasta lui nu dormea: n-au trecut nici doua zile si l-au aruncat īntr-un convoi, si acum l-au dus īn Peciora Dincolo de fereastra

<Nota>

*De atunci i-ani īntrebat pe suedezii īntīlniti īntīinplator sau pe cei care calatoreau īn Suedia: cum sa gasesc aceasta familie? Au auzit de acest om care a disparut? La īntre­barea mea toti zīmbeau: Andersen īn Suedia este precum Ivanov īn Rusia, iar acel miliar­dar nu exista. si doar acum. dupa douazeci si doi de ani, recitind aceasta caite, am avut o revelatie: pai. sigur, i s-a interzis sa-si spuna numele si prenumele adevarate! Desigur, l-a prevenit Abakumov ca, īn cazul cīnd va vorbi, īl va distruge. si el a pornit prin īnchisorile de tranzit ca un Ivanov suedez. si doar prin niste detalii secundare ale biografiei lui lasa īn memoria celor pe care īi īntīlnea īntīmplator o urma a vietii lui distruse. Mai spera ca orice om sa si-o salveze, ca si milioanele de mielusei din aceasta carte: deocamdata o sa stea la īnchisoare, pe urma Occidentul indignat o sa -l elibereze. Nu īntelegea taria Rasaritului. si nu īntelegea ca un asemenea martor, care a dat dovada de o fermitate cum nu s-a vazut īn acest Occident lipsit de vlaga, nu va fi eliberat īn veci. Dar poate ca īnca mai traieste. (Nota din anul 1972)

</nota>

392


vagonului, natura devenea tot mai saraca si mai posomorīta. Flacaul s-a īnfricosat: el stia de ordinul ministrului, si, daca īl expediaza atīt de rapid la nord, īnseamna ca ministrul poseda materiale de temut īmpotriva lui. La toate neplacerile īndurate pe drum s-a mai adaugat si aceea ca i-au furat ratia de pīine pe trei zile, si la Peciora a ajuns clatinīndu-se. Peciora l-a primit cu ostilitate: l-au trimis la munca pe timp de zloata, flamīnd si fara sa -l lase sa se instaleze, īn doua zile n-a izbutit sa-si usuce camasa nici macar o data si nici sa-si umple salteaua cu crengute de brad, ca i-au ordonat sa predea tot ce primise īn dotare si din nou l-au luat si l-au dus si mai departe - la Vorkuta. Dupa cum se vedea, ministrul hotarīse sa -l piarda pe sendrik, e drept, nu doar pe el, ci īntreg convoiul. La Vorkuta nu s-au atins de el o luna īntreaga. Mergea la muncile comune, īnca nu-si revenise de pe urma stramutarilor, dar īncepea sa se īmpace cu soarta sa de dincolo de cercul polar. Pe neasteptate, īntr-o zi l-au scos din mina, l-au adus cu sufletul la gura īn lagar sa predea efectele si peste o ora l-au pornit spre sud. Asta semana, fara nici o īndoiala, a rafuiala personala! L-au adus la Moscova, la īnchisoarea Nr. 18. L-au tinut o luna īn celula. Pe urma l-a chemat nu stiu ce locotenent-colonel si l-a īntre­bat: "Unde ati disparut? Este adevarat ca sunteti tehnician constructor de masini?" sendrik a īncuviintat. si atunci l-au luat sa -l duca īn insulele Paradisului! (Da, exista si asemenea insule īn Arhipelag!)

Acest du-te-vino de oameni, aceste destine si aceste povestiri īnfrumu­seteaza foarte mult viata īnchisorilor de tranzit. si veteranii lagarelor te povatuiesc: stai culcat si nu te īncontra! Aici primesti ratia garantata' si nu e nevoie sa muncesti. Cīnd nu este prea mare īnghesuiala, poti sa dormi pe saturate, īntinde-te si stai culcat de la o ciorba la cealalta. Nu manīnci pe saturate, dar dormi pe saturate. Numai cel care a trecut prin muncile comune din lagar, poate īntelege ca īnchisoarea de tranzit este casa de odihna, fericire īn drumul nostru. si īnca un avantaj: cīnd dormi ziua, condamnarea trece mai repede. Sa-ti omori ziua, ca noaptea nu se vede!

Este drept, stiind ca munca l-a creat pe om si numai munca īl reeduca pe criminal, avīnd uneori niste munci auxiliare de facut, alteori angajīndu-se sa-si consolideze finantele pe degeaba, stapīnii īnchisorilor de tranzit trimit la munca si aceasta forta de munca aflata īn trecere.

īn acelasi tranzit din Kotlas, īnainte de razboi, aceasta munca nu era defel mai usoara decīt cea din lagar, īntr-o zi de iarna, sase-sapte detinuti slabiti, īnhamati la o sanie, īn mod obisnuit trasa de un tractor (!), trebuiau s-o traga doisprezece kilometri pe fluviul Dvina pīna la gura rīului Vīcegda. Ei se poticneau si cadeau īn zapada, sania se īmpotmolea. Se pare ca nu putea fi nascocita o munca mai istovitoare! īnsa asta nu era munca, ci doar un exercitiu de īncalzire. Acolo, la gura Vīcegdei, sania trebuia īncarcata cu zece metri cubi de lemne si, īn aceeasi formatie, acelasi atelaj (Repin8 nu mai este, iar pentru pictorii contemporani acesta nu constituie un subiect, ci ar īnsemna o copie grosolana dupa natura), trebuia tras pīna la punctul de tranzit! Astfel īncīt ce sa mai vorbim de lagar?! Esti mort īnainte de a ajunge

<nota>

*Ratie garantata de GULag cīnd nu exista de lucru.

</nota>

393


īn el. (Brigadierul acestor lucrari era Kolupaev, iar mīrtoagele - inginer elec­trician Dmitriev, locotenent-colonelul de intendenta Beliaev, cunoscutul nos­tru Vasili Vlasov si altii - pe care azi nu-i mai poti aduna la un loc.)

īn timpul razboiului, īnchisoarea de tranzit din Arzamas īsi hranea deti­nutii cu frunze de sfecla, īn schimb īi punea sa munceasca permanent. Pe līnga ea functionau ateliere de croitorie, un atelier de pīsiari (sa clatesti caputele de līna īn apa fierbinte īn care s-au adaugat acizi).

La Krasnaia Presnia, īn vara anului 1945, ne duceam sa muncim ca voluntari doar ca sa iesim din celulele īnabusitoare, sa muncim pentru dreptul de a respira o zi īntreaga aer curat; pentru dreptul de a sedea fara oprelisti si fara sa te grabesti īn closetul din scīnduri (iata ce mijloc de stimulare se scapa deseori din vedere!), īncalzit de soarele din august (erau zilele Potsda-mului si Hiroshimei), cu zumzaitul pasnic al unei albine solitare; īn sfīrsit, pentru dreptul de a primi seara o suta de grame de pīine īn plus. Ne duceau pe cheiul rīului Moscova, unde se descarcau lemne. Trebuia sa rostogolim busteni dintr-o stiva si sa-i aranjam īn alta stiva. Era mai multa cheltuiala de forte, decīt compensatii si totusi, ne duceam acolo cu placere.

De multe ori ma īnrosesc cīnd īmi amintesc de anii tineretii (si anii tineretii mele i-am petrecut acolo). Dar din ceea ce te īntristeaza tragi īn­vataminte. S-a dovedit ca de pe epoletii de ofiteri, care numai doi anisori au tresaltat pe umerii mei, s-a scuturat pulbere de aur otravita, ce s-a depus īn adīnciturile dintre coastele mele. īn acea dana fluviala, tot un fel de lagar mai mic, caci era īmprejmuit de o zona cu turnuri de paza, noi eram muncitori din afara, temporari, si niciodata nu s-a zvonit macar ca s-ar putea sa ne lase sa ne ispasim condamnarea īn acest lagar mic. īnsa cīnd ne-au aliniat pentru prima data, si cīnd dispecerul-distribuitor a trecut de-a lungul rīndului sa aleaga din ochi brigadieri temporari, inima mea meschina batea sa se sparga sub bluza militara: pe mine, pe mine, alege-ma pe mine!

Nu m-a ales. Dar de ce voiam asta? As fi facut si mai multe greseli de care sa-rni fie rusine.

O, ce greu este sa te dezbari de gustul puterii!... Acest lucru trebuie īnteles.

***

A fost o vreme cīnd Krasnaia Presnia aproape ca devenise capitala GULAG-ului, īn sensul ca oriīncotro ai fi plecat, nu puteai s-o ocolesti, cum de altfel nu puteai sa ocolesti nicicum Moscova. Asa cum de la Taskent la Soci si din Cernigov la Minsk cel mai comod este sa treci prin Moscova, tot asa si detinutii, care plecau īn diferite directii ori veneau de pretutindeni, treceau prin Presnia. Tocmai īn aceasta perioada am nimerit si eu acolo. Presnia statea sa se prabuseasca de atīta aglomeratie. S-au apucat sa constru­iasca un corp nou. Doar trenurile directe, cu vagoane de transportat animale, īncarcate cu detinuti condamnati de serviciile de contrainformatii ocoleau Moscova pe linia de centura, care trecea chiar pe līnga Presnia, salutīnd-o, poate, cu suierat de sirena.

394


Dar sosind la Moscova ca sa schimbam trenul, mai posedam totusi un bilet si nutrim speranta ca mai devreme ori mai tīrziu sa pornim īn directia ce ne-a fost destinata. La Presnia, la sfīrsitul razboiului si īn anii urmatori, nu doar cei sositi, dar nici persoane marcante, nici chiar sefii GULag-ului nu puteau sa stie cine si īncotro va pleca acum. Atunci, rīnduielile īnchisorilor nu erau cristalizate precum īn anii '50, nimanui nu i se prescria nici un itinerar si nici un punct de destinatie, cel mult cīteva note de serviciu: "Paza severa!", "A nu se folosi decīt la munci comune!" Pachete cu dosarele detinutilor, mape hartanite, unele dintre ele legate cu sfoara de cīnepa ori cu surogatul ei din hīrtie, erau carate de sergentii din escorta īn cladirea separata, construita din lemn, a cancelariei īnchisorii si aruncate pe rafturi, pe mese, sub mese, sub scaune sau pur si simplu pe dusumea īn culoar (asa cum prototipurile lor zaceau īn celule), se dezlegau, se īmprastiau si se amestecau. Una, doua, trei camere erau ticsite cu aceste dosare amestecate. Secretarele de la cancelaria īnchisorii - femei libere, bine hranite si lenese, īmbracate īn rochii īnflorate, asudau din pricina zapuselii, īsi faceau vīnt cu evantaie improvizate si flirtau cu ofiterii din īnchisoare sau din escorta. Nici una dintre ele nu dorea si nu avea putere sa scormoneasca īn acest haos. īnsa esaloanele trebuiau sa porneasca! De cīteva ori pe saptamīna cīte un tren cu vagoane rosii. si īn fiecare zi, cīte o suta de oameni erau expediati cu camioanele īn lagarele din apropiere. Dosarul fiecarui zek trebuia sa fie trimis o data cu el. Dar cine sa se ocupe de ele īn aceasta harababura, cine sa le sorteze si sa alcatuiasca convoaiele?

Aceasta treaba a fost īncredintata cītorva dispeceri-distribuitori de munci - alesi dintre dini ori semicolori", dintre "slujbasii" īnchisorii de tranzit. Ei umblau liberi pe coridoarele īnchisorii, intrau īn cladirea cancelariei, de ei depindea ca dosarul tau sa fie introdus īntr-un convoi rau, sau sa-si īncon-voaie spinarea īndelung ca sa -l gaseasca si sa -l plaseze īntr-unul bun. (No­vicii nu se īnselau crezīnd ca exista lagare ale mortii, dar se īnselau amarnic, crezīnd ca exista altele mai bune. "Bune" nu pot fi lagarele, ci doar unele destine īn aceste lagare, iar asta nu se aranjeaza decīt acolo, pe loc.) Ca īn­treg viitorul detinutilor depindea de un alt detinut ca si ei, cu care poate ar trebui sa gaseasca un prilej sa stea de vorba (chiar prin intermediul baiesului), caruia poate ca ar trebui sa-i strecoare ceva spaga (chiar prin intermediul magazionerului) - era chiar mai rau decīt daca destinul i-ar fi fost hotarīt orbeste de rostogolirea zarurilor. Aceasta posibilitate nevazuta si ratata de a merge la Nalcik īn loc de Norilsk īn schimbul unei scurte de piele, la Serebrianīi Bor īn loc de Taiset - īn schimbul unui kilogram de slanina (si s-ar putea sa te lipsesti si de scurta, si de slanina degeaba) nu facea decīt sa raneasca si sa agite sufletele obosite. Poate ca cineva a reusit, poate ca cineva s-a aranjat īn felul acesta, dar erau mai fericiti aceia care n-au avut nimic de dat ori s-au ferit de aceasta ispita.

<Nota>

*Semicolorul este acela care prin spirit se apropie de lumea hotilor, care se straduieste sa-si īnsuseasca legile lor, dar īnca nu a fost acceptat īn mediul acestora.

</nota>

395

Aceasta supunere īn fata destinului, faptul de a nu lasa vointa sa-ti orga­nizeze viata, recunoasterea faptului ca este imposibil sa prevezi ce este mai bun si ce este mai rau, dar ca este usor sa faci un pas pe care pe urma īl vei regreta - toate acestea īl elibereaza pe detinut de o parte a lanturilor sale, īl face mai linistit si īi confera chiar un aer de maretie.

Astfel, detinutii sedeau īntinsi de-a valma īn celule, iar destinele lor zaceau īn teancuri neclintite īn camerele cacelariei īnchisorii. Dispecerii luau dosarele din coltul cel mai accesibil. si se īntīmpla ca unii zeki se sufocau cīte doua si cīte trei luni īn aceasta Presnia blestemata. Altii īnsa treceau prin ea cu viteza de meteoriti. Din pricina acestei aglomeratii, din pricina grabei si dezordinilor cu dosarele, la Presnia (ca de altfel si īn alte īnchisori de tranzit) avea loc schimbul de condamnari. Pe cei cu Cincizeci si Opt nu-i pastea acest pericol, deoarece condamnarile lor, parafrazīndu -l pe Gorki, erau Condamnari cu litera mare, fusesera concepute mari, iar cīnd totusi parca se apropiau de sfīrsit - nu se apropiau cītusi de putin, īnsa hotii si ucigasii de mare calibru erau interesati sa faca schimb cu vreun prostanac de drept comun. si ei, ori acolitii lor, se dadeau pe līnga acesta si īncepeau sa -l chestioneze cu simpatie, iar el nestiind ca un condamnat pe termen scurt, aflīndu-se īntr-o īnchisoare de tranzit, nu trebuie sa dezvaluie nimic despre sine, īncepea sa spuna sincer ca se numeste, sa zicem, Vasili Parfionīci Evraskin, nascut īn 1913 la Semidubie, unde locuia si acum. Condamnat la un an, articolul 109, negli­jenta īn munca. Pe urma, acest Evraskin a adormit, dar poate ca n-a adormit, dar īn celula era atīta larma, iar līnga ghiseul deschis īnghesuiala e atīt de mare, īncīt este imposibil sa te apropii ca sa auzi cum dincolo, īn coridor este strigata īn viteza lista celor ce vor pleca īn convoi. Cīteva nume le-au strigat de doua ori, apoi cei de la usa au strigat īn celula, dar pe Evraskin nu l-au strigat, pentru ca īndata ce acest nume a fost strigat īn coridor, banditul lingusitor (se pricep cīnd trebuie) si-a vīrīt mutra prin ghiseu si a raspuns iute si īncet: "Vasili Parfionīci, anul 1913, satul Semidubie, articolul 109, un an", si a dat fuga dupa lucruri. Adevaratul Evraskin, a cascat, s-a īntins pe pat, asteptīnd rabdator strigarea de mīine. Asa a asteptat o saptamīna, o luna, apoi a īndraznit sa -l deranjeze pe seful pavilionului: pe el de ce nu -l cheama sa -l trimita cu convoiul? (Pe un oarecare Zviaga īl striga īn fiecare zi prin toate celulele.) si cīnd peste o luna sau peste o jumatate de an se īnvred­nicesc sa-i strige la apel dupa dosare, la urma ramīne doar dosarul lui Zviaga: recidivist, dublu asasinat si jefuirea unui magazin, zece ani, - si un detinut mic si sfios, care se da drept Evraskin. Din fotografie nu se desluseste nimic, dar el este Zviaga si trebuie ascuns la Ivdel - lagar disciplinar, altfel trebuie sa se recunoasca greseala savīrsita de īnchisoare. (Dar nimeni nu stie īncotro a plecat cu convoiul falsul Evraskin, nu mai exista nici o lista. Cu termenul lui de un an īnsa a nimerit la munci agricole, nu se mai afla sub escorta, i s-au socotit trei zile pentru una ori a evadat si se afla de mult acasa, sau mai precis - la īnchisoare, executīnd o noua condamnare.) Existau si tipi originali care īsi vindeau pedepsele scurte pentru un kilogram sau doua de slanina.

396


Socoteau ca ulterior oricum se vor lamuri, si identitatea lor va fi restabilita, īn parte e adevarat*.

īn anii'cīnd dosarele detinutilor nu prevedeau destinatia finala, īnchisorile de tranzit se transformasera īn piete de sclavi. Cumparatorii devenisera oaspeti doriti īn īnchisorile de tranzit, acest cuvīnt se auzea si se rostea tot mai des īn celule fara nici o ironie. Asa cum peste tot īn industrie au īnceput sa nu mai aiba rabdare sa astepte ce li se trimite de la centru prin repartitie, ci sa-si trimita emisarii lor - "acceleratori" si "urmaritori", tot asa si īn GULAG: indigenii din insule mureau pe capete; desi nu costau nici o rubla, figurau la socoteala, si administratia trebuia sa se īngrjieasca sa aduca altii ca sa nu scada planul. Cumparatorii trebuiau sa fie oameni isteti, cu ochiul format, sa examineze bine ceea ce cumpara, si sa nu īngaduie sa li se vīre pe gīt detinuti care de-abia īsi mai duc zilele ori invalizi. Nu erau buni cumparatori cei care īsi alegeau convoiul dupa dosare, negustorii constiinciosi cereau sa li se expuna marfa vie si goala. Asa se si spunea - marfa, si nu zīmbea nimeni. "Ei, ce marfa ati adus?", a īntrebat un cumparator la gara īnchisorii Butīrki, cercetīnd-o cu de-amanuntul pe Ira Kalina, de saptesprezece ani.

Natura umana, chiar dada se schimba, nu o face cu mult mai repede decīt aspectul geologic al Pamīntului. si acelasi sentiment de curiozitate, desfatare si placere a īncercarii pe care īl simteau negustorii īn piata de sclave cu douazeci si cinci de veacuri īn urma, īi stapīnea, fireste, si pe functionarii gulagovisti la īnchisoarea Usman, īn anul 1947, cīnd ei, vreo douazeci de barbati īn uniforme MVD, s-au asezat la cīteva mese, asternute cu cearceafuri (pentru a conferi importanta momentului, altfel ar fi fost cam jenant), īn timp ce detinutele, care se dezbracasera īntr-o boxa alaturata, trebuiau sa se perinde goale si desculte prin fata lor, sa se īntoarca roata, sa se opreasca, sa raspunda la īntrebari. "Mīinile la o parte!" le ordonau acelora care adoptau poza de aparare a statuilor antice (caci ofiterii īsi alegeau īn mod serios amante, pentru ei si pentru anturajul lor).

Astfel, īn feLurite ipostaze, umbra grea a bataliei penitenciare de mīine īi ascunde detinutului novice bucuriile inocente ale īnchisorii de tranzit.

Pentru doua nopti, īn celula noastra de la Presnia a fost introdus un detinut cu repartitie speciala, care s-a īntins alaturi de mine. El avea repartitie spe­ciala, adica la Administratia Centrala i s-a eliberat o scrisoare de īnsotire care īl urma din lagar īn lagar, īn care se mentiona ca el este tehnician constructor si, īn noul loc, trebuie folosit doar ca atare. Calatoreste cu vagon-zak-ul, sta īn celule comune la īnchisorile de tranzit, dar sufletul lui nu tremura: este aparat de scrisoarea de īnsotire, nu va fi trimis sa doboare copaci.

O expresie hotarīta, revelīnd cruzime, constituia trasatura principala a acestui detinut trecut prin lagare, care īsi ispasise o mare parte din pedeapsa, (īnca nu stiam ca o expresie identica se va asterne cu timpul si pe fetele noastre, ale tuturor, pentru ca expresia plina de cruzime si fermitate constituie trasatura nationala a insularilor din GULAG. Exemplarele cu o expresie

<Nota>

*De altminteri, cum scrie P. lakuhovici despre detinutii porecliti "mīncatori de posmagi", vīnzarea condamnarilor exista si īn secolul trecut, era un truc vechi.

</nota>

397

blīnda, concesiva, se prapadesc repede īn insule.) Privea cu amuzament prima noastra balaceala, ca si cum ar ti privit niste catelusi de doua saptamīni. Ce ne asteapta īn lagar? l-a fost mila de noi si ne-a povatuit.

-  De la primul pas pe care īl veti face īn lagar, toti or sa īncerce sa va īnsele si sa va fure. Sa nu credeti pe nimeni, decīt pe voi īnsiva! Sa va uitati īn jurul vostru: nu se furiseaza cineva sa va muste? Cu opt ani īn urma, cīnd am ajuns īn lagarul din Kargopol, eram la fel de naiv ca si voi. Ne-au dat jos din tren, si escorta se pregatea sa ne conduca: pīna īn lagar erau zece kilo­metri, zapada moale, adīnca. Se apropie de noi trei sanii. Un nene voinic, pe care escorta īl lasa īn pace, ne spune: "Fratilor, asezati lucrurile īn sanii, vi le ducem noi!" Ne aducem aminte - am citit īn literatura - ca lucrurile detinu­tilor sunt carate cu carutele. Ne-am zis: nu sunt chiar lipsiti de omenie cei din lagar, se īngrijesc de noi. Am asezat lucrurile. Saniile au plecat. si duse au fost. Nu le-am mai vazut niciodata. Nici macar ambalajele goale.

-  Dar cum se poate īntīmpla una ca asta? Ce, acolo nu exista lege?

-  Nu puneti īntrebari stupide. Exista lege. Legea este taigaua. Adevar īnsa n-a existat niciodata īn GLJLAG si nici nu va exista. Aceasta mtīmplare din Kargopol este simbolul GULAG-ului. Apoi nu uitati: īn lagar nimeni nu face nimic pe degeaba, din bunatatea sufletului. Aici, totul se plateste. Daca vi se propune ceva dezinteresat, sa stiti ca vi se pune la cale o festa, ca asta e o provocare. si, lucrul cel mai important: sa evitati muncile comune! Sa le evi­tati chiar din prima zi! Daca din prima zi ati ajuns la munci comune - sunteti pierduti, pentru totdeauna.

-  Muncile comune?...

-  Muncile comune sunt muncile principale, muncile de baza, care se executa īn lagarul respectiv. Cu aceste munci sunt ocupati optzeci la suta dintre detinuti. si toti dau ortul popii. Toti pīna la unul. si īn locul lor aduc altii noi - tot pentru comune. Acolo sunteti storsi de ultimele puteri. si īntot­deauna veti fi flamīnzi. si īntotdeauna veti fi uzi. si fara īncaltari. si furati, si īnselati la masurarea si cīntarirea normei. si veti locuiam cele mai proaste baraci. si nimeni nu se va īngriji de sanatatea voastra, īn lagar traiesc doar cei care nu muncesc la comune, īncercati cu orice pret sa nu ajungeti la comune! Chiar din prima zi.

Cu orice pret!

Cu orice pret?...

La Krasnaia Presnia am acceptat si mi-am īnsusit sfaturile - cītusi de putin exagerate - ale crudului detinut cu repartitie speciala, īnsa am uitat sa -l īntreb: care este masura acestui pret? Care este limita lui?


398

Capitolul 3

<titlu>CARAVANELE ROBILOR

ESTE un CHIN sa calatoresti cu vagon-zak-ul, cu duba - insuportabil, īn­chisoarea de tranzit īti scoate si ea sufletul curīnd. Cel mai bine ar fi sa se elimine toate acestea si sa te expedieze direct īn lagar cu vagoanele rosii.

Ca īntotdeauna interesele statului si interesele individului coincid si aici. Este avantajos si pentru stat sa expedieze condamnatii īn lagar pe o ruta directa, fara a mai īngreuna magistralele orasenesti, transportul auto si personalul īnchisorilor de tranzit. Acest lucru este de mult cunoscut si perfect asimilat si īn GULAG: caravanele roscovanelor (vagoane rosii pentru trans­portul vitelor), caravanele slepurilor, iar unde nu exista nici sine, nici apa -caravanele pedestre (detinutii nu au voie sa exploateze caii si camilele).

Trenurile rosii sunt īntotdeauna avantajoase acolo unde tribunalele lucreaza rapid ori acolo unde īnchisoarea de tranzit este arhiplina si exista posibilitatea sa se expedieze dintr-o data o masa mare de condamnati. Asa au expediat milioanele de tarani īn anii 1929-1931. Asa au surghiunit Leningradul din Leningrad. Asa a fost colonizata Kolīma īn anii '30: "capitala tarii noas­tre"1, Moscova, scuipa zilnic cīte un tren dintre acestea pīna la Sovetskaia Gavan, pīna īn portul Vanino2. si fiecare centru regional expedia trenuri rosii, doar ca nu īn fiecare zi. Asa au colonizat, īn 1941, Republica Nemtilor din tinutul Volgai īn Kazahstan si de atunci, la fel, toate celelalte nationalitati, īn 1945, cu astfel de trenuri au transportat pe fiicele si fiii ratacitori ai Rusiei din Germania, din Cehoslovacia, din Austria si pur si simplu pe toti cei care se apropiau singuri de frontierele occidentale. Asa au concentrat, īn 1949, īn lagarele speciale pe toti cei condamnati īn virtutea articolului Cincizeci si Opt.

Vagoanele pentru detinuti circula conform orarului banal al cailor ferate, trenurile rosii circula conform unui ordin special semnat de un general impor­tant al GULag-ului. Vagon-zak-ul nu poate merge īntr-un loc pustiu, la locul de destinatie exista īntotdeauna o gara si un orasel, chiar daca este unul prapadit, si o īnchisoare de detentie preventiva cu acoperis, īnsa trenul rosu poate merge si īntr-un loc pustiu: acolo unde ajunge el, imediat alaturi se va ridica neīntīrziat din mare, din marea stepei ori a taigalei, o noua insula a Arhipelagului.

Dar nu orice vagon rosu si nu de la īnceput poate sa care detinuti: mai īntīi el trebuie sa fie pregatit. Pregatit nu īn sensul la care, poate, s-a gīndit cititorul: ca trebuie maturat si curatat de carbuni si de var, care se trans­portasera īnaintea oamenilor, asta nu se face īntotdeauna. si pregatit nu īn sensul ca īn caz de iarna trebuie calafatuit si prevazut cu o soba. (Cīnd a fost

399


construit tronsonul de cale ferata de la Kniaj-Pogost la Ropcea, care īnca nu fusese inclus īn reteaua generala a cailor ferate, au īnceput numaidecīt sa transporte pe el detinuti īn vagoane care nu fusesera prevazute nici cu sobe, nici cu paturi. Iarna, zeki stateau īntinsi pe dusumeaua acoperita cu zapada īnghetata, īn vremea cīnd īnca nu primeau hrana calda, pentru ca trenul izbutea sa parcuga aceasta portiune īn mai putin de douazeci si patru de ore. Cine poate, fie si īn gīnd, sa stea culcat acolo, sa supravietuiasca aceste optsprezece-douazeci de ore - sa dea Dumnezeu sa supravietuiasca!) Iata despre ce pregatire era vorba: trebuie verificate integritatea si soliditatea pardoselii, peretilor si plafonului vagonului; trebuie zabrelite trainic micile lui ferestruici, trebuie taiata īn pardoseala o gaura pentru scurgere, si acest loc trebuie consolidat de jur īmprejur cu o garnitura de tabla batuta īn multe cuie; trebuie repartizate pe īntreaga garnitura īn mod egal si cu frecventa necesara vagoanele cu platforma (aici sunt instalate santinelele escortei cu mitraliere), si daca sunt putine platforme - trebuie completate; trebuie instalate scarile de urcat pe acoperis; trebuie stabilite locurile unde vor fi instalate proiectoarele si asigurata alimentarea lor continua cu electricitate; trebuie pregatite cio­canele de lemn cu cozi lungi; trebuie atasat un vagon de calatori pentru statul major al convoiului, daca nu exista - sa se instaleze sobe pentru seful garzii, pentru agentul operativ al MVD-ului si pentru escorta; trebuie amenajate bucatarii - pentru escorta si pentru detinuti. si abia pe urma se poate trece de-a lungul vagoanelor si sa se scrie cu creta strīmb: "Echipamente speciale" sau "Alimente alterabile". (īn Vagonul al saptelea, Evghenia Ghinzburg a descris foarte pregnant transportul cu vagoanele rosii si ne scuteste mult de a intra īn detalii.)

Dupa ce pregatirea garniturii a luat sfīrsit, urmeaza acum complicata operatie de lupta a īmbarcarii detinutilor īn vagoane. Aici trebuie obligatoriu īndeplinite doua obiective importante: sa se fereasca īmbarcarea de privirile locuitorilor si sa fie terorizati detinutii.

īmbarcarea trebuie ascunsa locuitorilor pentru ca īn tren urca dintr-o data circa o mie de persoane (cel putin douazeci si cinci de vagoane) nu este grupul micut din vagon-zak, care poate fi īncarcat de fata cu oameni. Toti stiu, fireste, ca se fac arestari īn fiece zi si īn fiece ora, dar nimeni nu trebuie sa se īnspaimīnte vazīndu-i pe *oti laolalta, īn Oriol, īn anul 1938, nu puteai spune ca exista vreo casa din care sa nu fi fost arestat cineva, īn plus, carutele taranesti cu muieri bocind se īngramadesc īn piata din fata īnchisorii din Oriol, precum la executia strelitilor3 din tabloul lui Surikov. (Ah, cine ar mai putea sa picteze asa ceva? Nici o speranta: nu e la moda, nu e modern...) Nu trebuie sa aratam oamenilor nostri sovietici ca se formeaza cīte un tren īn fiecare zi (la Oriol asa a fost īn acel an). Nici tineretul nu trebuie sa vada: tineretul este viitorul nostru. Iata de ce doar noaptea - noapte de noapte cīteva luni la rīnd - mīna de la īnchisoare la gara coloanele pedestre ale negrului convoi (dubele sunt ocupate cu noile arestari). Este adevarat ca femeile īsi dau seama, fac cum fac si afla, - si iata-le, din tot orasul, se furi­seaza noaptea la gara si pīndesc garniturile de pe liniile de garaj, alearga de-a lungul vagoanelor, poticnindu-se de traverse si de sine, si striga līnga fiecare

400


vagon: "Cutare nu-i aici?... Cutare si cutare nu-i?... si alearga spre urmatorul, iar de acesta se apropie altele: cutare nu-i aici? si deodata - un raspuns dintr-un vagon sigilat: "Da! Sunt aici!" sau: "Cautati mai departe! Este īn alt vagon!" Sau: "Femei! Ascultati! Sotia mea sta aici aproape, līnga gara, dati fuga si spuneti-i!"

Aceste scene nevrednice de modernisnul contemporan sunt dovada orga­nizarii defectuase a īmbarcarii īn tren. Dar din greseli se īnvata si iata ca din nu stiu ce noapte garnitura este īnconjurata cu un cordon de cīini care mīrīie si latra.

si la Moscova, fie de la vechea īnchisoare de tranzit de pe Sretenskaia (acum nici detinutii nu-si mai amintesc), fie de la Krasnaia Presnia, īmbar­carea īn trenurile rosii se face numai noaptea - este lege.

Totusi chiar daca nu are nevoie de stralucirea excesiva a astrului zilei, escorta utilizeaza sorii nocturni: proiectoarele. Ele sunt comode si prin faptul ca pot fi concentrate īn locul dorit, acolo unde detinutii stau pe pamīnt īntr-o gramada speriata īn asteptarea comenzii: "Urmatorii cinci - drepti! La vagon - fuga mars!" ( Numai fuga mars! Ca sa nu priveasca īn jur, sa nu gīndeas-ca, sa fuga ca si cum ar fi urmarit de cīini si doar sa se teama sa nu cada.) si pe acesta cararuie denivelata pe care ei alearga si pe scara vagonului pe care se catara. Fasciculele fantomatice si ostile ale proiectoarelor nu fac numai sa lumineze: ele constituie partea importanta a spectacolului organizat pentru īnspaimīntarea detinutilor, īmpreuna cu strigatele ascutite, cu amenintarile si loviturile cu patul armelor; o data cu comanda: "Culcat la pamīnt!" (Iar une­ori, precum īn acelasi Oriol, īn piata de līnga gara: "īn genunchi!" - si pre­cum niste pelerini moderni, o mie de oameni īngenuncheaza); o data cu aceasta fuga spre vagon absolut inutila, dar foarte importanta pentru īnfri­cosare; o data cu latratul turbat al clinilor; o data cu armele īndreptate asupra voastra (carabine ori automate, īn functie de deceniu). Important este sa fie zdrobita, īnfrīnta vointa detinutului, ca nici macar gīndul la fuga sa nu i se īnfiripe īn minte, ca īnca multa vreme sa nu-si dea seama de noul lor avantaj: din īnchisoarea de piatra au trecut īntr-un vagon din scīnduri subtiri.

Dar pentru a izbuti noaptea sa īmbarce cu atīta precizie o mie de oameni īn vagoane, īnchisoarea trebuie sa-i scoata din celule si sa-i prelucreze pentru plecare cu o dimineata īnainte, iar escorta, o zi īntreaga, sa-i ia īn primire, si dupa ce i-a luat sa-i tina ceasuri īntregi, nu īn celule, acum īn curte, pe pa­mīnt, ca sa nu se amestece cu cei din īnchisoare. Astfel, īmbarcarea nocturna nu este pentru detinuti decīt finalul despovarator al unei zile īntregi de chi­nuri istovitoare.

īn afara obisnuitelor apeLuri, verificari, īn afara tunsului, dezinfectiei si īmbaierii, partea principala a pregatirii pentru īmbarcare o constituie perche­zitia generala. Perchezitia^nu este efectuata de catre īnchisoare ci de catre escorta care ia īn primire, īn conformitate cu instructiunile privind esaloanele rosii si cu propriile considerente privind lupta operativa, escorta trebuie sa efectueze aceasta perchezitie īn asa fel, īncīt sa nu lase detinutilor nimic care sa poata fi folosit la fuga: sa se confiste toate obiectele cu vīrf ascutit si care taie; sa se confiste tot ce este sub forma de praf (praful de dinti, zaharul tos,

401     .


sarea, tutunul, ceaiul), pentru a nu putea fi suflate escortei īn ochi si s-o or­beasca; sa se confiste orice fel de funii, sfori, centurile de pantaloni si altele, deoarece toate pot fi folosite la o eventuala fuga (de obicei si curelusele! si iata ca taie curelele cu care este legata proteza unui detinut cu un singur picior, si bietul schilod īsi ia proteza la spinare si topaie īntr-un picior, sustinut de vecini). Iar celelalte lucruri mai valoroase, precum si geaman­tanele, trebuie, conform instructiunilor, puse la vagonul de bagaje si la sfīrsjtul drumului īnapoiate posesorilor.

īnsa e slaba puterea instructiunilor din Moscova asupra escortei din Vologda ori Kuibīsev, īn schimb, puterea escortei asupra detinutilor este concreta. si astfel se realizeaza cel de al treilea obiectiv al operatiei de īmbar­care: confiscarea, pe buna dreptate, a lucrurilor bune ale dusmanilor poporu­lui īn folosul fiilor poporului. "La pamīnt!" "īn genunchi!" "Dezbracati-va!" īn aceste comenzi regulamentare ale escortei rezida puterea fundamentala, cu care nu se discuta. Fiindca un om despuiat īsi pierde siguranta, el nu poate sa se ridice mīndru si sa discute de la egal la egal cu cel īmbracat, īncepe perchezitia (Kuibīsev, vara anului 1946). Despuiatii se apropie, tinīnd īn mīini lucrurile si hainele de care se dezbracasera. De jur īmprejur - puzderie de soldati cu atentia īncordata si bine īnarmati. Atmosfera creata te face sa crezi ca nu vor pleca cu convoiul spre lagar, vor fi numaidecīt īmpuscati sau arsi īn camerele de gazare. Escorta se comporta intentionat cu asprime si brutalitate, nici un cuvīnt rostit cu voce simpla, omeneasca, fiindca sarcina este sa-i īnfricoseze si sa-i copleseasca. Geamantanele sunt golite (lucrurile īmprastiate pe pamīnt) si aruncate īntr-o gramada separata. Porttigaretele, portmoneele si alte "valori" prapadite ale detinutilor sunt toate confiscate si, anonime, azvīrlite īntr-un butoi aflat alaturi. (si tocmai pentru ca nu este vorba de un seif, ori de un cufar, ori de o lada, ci de un butoi, acest lucru īi napastuieste pe cei despuiati si īi face sa considere inutil protestul.) Un om gol nu mai are alta grija decīt sa izbuteasca sa-si strīnga de pe jos boarfele perchezitionate si sa le strīnga īntr-o bocceluta ori īntr-o patura. Pīslari? Poti sa-i predai, arunca-i aici, semneaza īn tabel! (Nu ti se da tie un bon de pri­mire, ci tu semnezi ca i-ai aruncat īn gramada!) si cīnd din curtea īnchisorii pleaca ultimul camion cu detinuti, aproape īn amurg, acestia vad cum oamenii din escorta se napustesc sa īnhate din gramada cele mai bune gea­mantane de piele si sa aleaga cele mai bune porttigarete din butoi. Pe urma se reped la prada gardienii, iar dupa ei slujbasii īnchisorii de tranzit.

Iata dar care a fost pretul ca sa ajungeti īn douazeci si patru de ore la vagonul de vite! Ei, acum ati urcat usurati, v-ati īntepat īn scīndurile aspre ale priciului comun. Dar care usurare, care īncalzire?! Din nou detinutul este strīns īn clestele frigului si al foamei, al setei si al spaimei, al banditilor si al escortei.

Daca īn vagon exista hoti si banditi (fireste, nici īn trenurile rosii nu sunt separati), ei ocupa, conform traditiei, locurile cele mai bune pe priciul de sus, līnga fereastra. Asta, vara. Acum, haideti sa ghicim unde sunt locurile lor pe timp de iarna? Pai īn jurul sobitei, fireste, un cerc strīns īn jurul sobitei.

.402

Fostul hot Minaev īsi aminteste* ca īn anul 1949, pe un ger cumplit, vagonul lor a primit pentru tot drumul de la Voronej la Kotlas (asta īnseamna cīteva zile si nopti) doar trei galeti de carbuni! Atunci hotii nu numai ca au ocupat locurile īn jurul sobei, nu numai ca au luat fraierilor toate lucrurile caldu­roase si le-au īmbracat ei, dar nu le-a fost scīrba sa le traga si obielele din bocanci si sa le īnfasoare pe picioarele lor de hoti. Sa crapi tu astazi, ca eu crap mīine! Ceva mai rau era cu mīncarea: toata ratia vagonului o preiau de afara hotii, care īsi aleg ce este mai bun ori cīt le este necesar. Loscilin īsi aminnteste de calatoria lor din 1937, de la Moscova la Pereborī, care a durat trei zile si trei nopti. Numai pentru trei zile nu gateau mīncare calda īn tren, dadeau doar ratia de hrana rece. Hotii au retinut tot zaharul ars, iar pīinea si scrumbia au permis sa fie īmpartite; deci nu erau flamīnzi. Cīnd ratia consta din hrana calda, iar hotii sunt lihniti de foame, atunci tot ei īmpart si zamīrca (transportul Chisinau - Peciora, 1945, trei saptamīni). In plus, la drum, hotii nu se dau īn laturi nici de la mici tīlharii: au vazut ca un estonian are dinti de aur - l-au pus jos si i-au scos dintii cu vatraiul!

Zeki considera ca avantajul trenurilor rosii consta īn hrana calda: īn gari izolate (din nou - sa nu vada lumea), trenurile sunt oprite si īn vagoane se distribuie zamīrca si casa. Dar si aceasta hrana calda se pricep s-o serveasca de asa maniera, īncīt īntotdeauna iese cīte ceva anapoda. Ori (ca īn acel tren de Chisinau) toarna ciorba īn aceleasi galeti īn care aduc si carbunii. si n-au cu ce le spala! Pentru ca si apa de baut īn tren este masurata, este si mai deficitara decīt zamīrca. Cīnd sorbi ciorba, mai īntīlncsti si bucatele de carbune. Ori cīnd vin cu ciorba si casa la vagon nu aduc suficiente castroane, īn loc de patruzeci, numai douazeci si cinci, apoi īncep sa comande numaidecīt: "Mai iute, mai iute! Avem de hranit si alte vagoane, nu numai pe al vostru!" Cum sa manīnci acum? Cum sa īmparti? Sa torni īn castroane īn mod echitabil este imposibil, īnseamna ca trebuie sa pui apreciind din ochi si mai putin, sa nu gresesti'prea mult. (Primii striga "Mesteca, mesteca!", ultimii nu zic nimic: sa ramīna la fund mai gros.) Primii manīnca, ultimii asteapta - de s-ar putea ca totul sa mearga mai repede, nu mai pot de foame, si ciorba din galeata se raceste, si de afara te zoresc mereu: "Ei, ati terminat? Mai dureaza?" Acum trebuie īmpartit felul doi: nici mai mult, nici mai putin, nici mai gros, nici mai subtire decīt felul īntīi. Acum trebuie sa apreciezi corect suplimentul si sa torni macar la doi īntr-un castron, īn toata aceasta vreme, patruzeci de oameni mai mult urmaresc īmparteala si se chinuie decīt manīnca.

Dupa ce ca nu le asigura caldura, nu-i apara de hoti, nu le dau sa bea si sa manīnce omeneste - nici macar sa doarma nu-i lasa. Ziua, soldatii din escorta vad bine trenul īntreg si drumul parcurs, vad ca nu a sarit nimeni din tren si nu s-a culcat pe sine; noaptea īnsa īi chinuie vigilenta. Luīnd īn mīna ciocanele de lemn cu coada lunga (ciocanul standard pe īntregul GULAG), la fiecare oprire din timpul noptii, ei lovesc īn fiecare scīndura a -vagonului: nu

<Nota>

*īn scrisoarea pe care mi-a adresat-o ("Literaturnaia gazeta". 20 noiembrie 1962).

</nota>

403


cumva s-au īnvrednicit sa taie vreuna cu ferastraul? La alte opriri, usa vagonului este deschisa larg. Lumina felinarelor ori chiar raza reflectorului: "Control!", Asta īnseamna sa sari īn picioare si sa fii gata sa fugi īncotro vor arata: toti la stīnga ori toti la dreapta Soldatii sar īn vagon cu ciocanele īn mīna (altii, cu automatele, rīnjesc de afara asezati īn semicerc) si arata: la stīnga! Asta īnseamna ca cei din stīnga ramīn pe loc, iar cei din dreapta trebuie sa treaca iute līnga ei, sarind unul peste altul ca puricii, cum nimeresc. Cei neīndemīnatici, cei neatenti sunt īnghiontiti cu ciocanele īn coaste, īn spate - sa se īnvioreze! Cizmele celor din escorta calca peste culcusul vostru mizerabil, ravasesc calabalīcul: soldatii lumineaza si bocanesc cu ciocanele īn cautarea taieturilor de ferastrau. Nu exista nici o fisura, nici o taietura. Atunci oamenii din escorta trec la mijloc si īncep sa va īmpinga de la stīnga la dreapta, numarīnd: "Unu! Doi! Trei!..." Ar fi fost de ajuns sa numere pur si simplu, sa dea din deget numai, īnsa atunci disparea frica, dar mai concret, mai corect, mai vioi si mai rapid era sa marcheze aceasta numaratoare cu lovituri de ciocan īn coaste, īn spate, īn cap - unde se nimerea. Au sfīrsit de numarat: patruzeci. Acum mai au de ravasit, de luminat si ciocanit partea stīnga. Gata, au plecat, vagonul a fost īncuiat. Pīna la urmatorea oprire puteti sa dormiti. (Nu se poate spune ca īngrijorarea escortei era īntru totul fara temei - cine se pricepe evadeaza din vagonul rosu. Iata, dupa ce s-a terminat verificarea scīndurilor cu ciocanul, īncep numaidecīt sa ferestruiasca. Sau, brusc, dimineata cīnd se distribuie zamīrca, escorta observa ca, printre fete nebarbierite, au aparut cīteva barbierite. si vagonul t-;ste īnconjurat cu auto­matele: "Predati bricele!" Erau cītiva hoti si simpatizanti cu apucaturi de filfizon, care "se saturasera" sa mai stea nebarbieriti, iar acum trebuiau sa predea briciul.)

Trenul rosu se deosebeste de alte trenuri directe de lunga distanta si prin faptul ca cine s-a urcat īn el nu stie daca va mai coborī. Cīnd la Solikamsk au descarcat un convoi din īnchisorile leningradene (1942), īntregul terasament era asternut cu cadavre, doar foarte putini au mai ajuns īn viata, īn iernile anilor 1944-1945 si 1945-1946 īn localitatea Jeleznodorojnīi (Kniaj-Pogost), ca si īn toate nodurile principale din Nord, de la Ijma la Vorkuta, trenurile cu detinuti din teritoriile eliberate - Ţarile Baltice, Polonia, Germania, ori ai nostri din Europa -, circulau fara sobe si ajungea la destinatie, aducīnd un vagon sau doua de cadavre. Asta īnseamna ca pe drum cadavrele erau scoase cu regularitate din vagoanele celor vii si transferate īn vagoanele mortilor. Dar nu īntotdeauna se īntīmpla asa. De cīte ori, la gara Suhobezvodnaia (la­garul Unja), cīnd deschideau usa vagonului la sosire, nu faceau decīt sa vada care-i viu aici si care-i mort: daca n-a iesit - īnseamna ca-i mort!

Este cumplit, e moarte curata sa calatoresti iarna, pentru ca escorta, preocupata de problemele vigilentei, nu mai este īn stare sa care carbuni pentru douazeci si cinci de sobe. Nici pe arsita nu este o fericire sa cala­toresti: dintre cele patru ferestruici ale vagonului doua sunt astupate etans, acoperisul vagonului este supraīncalzit; iar ca sa care apa la o mie de oameni, cei din escorta nu dadeau īn brīnci, de vreme ce nu faceau ei fata la un singur \'agon-zak. Iata de ce detinutii socotesc ca aprilie si septembrie sunt lunile

404


cele mai bune pentru transportul convoaielor. Dar nu este de ajuns nici cel mai frumos sezon, daca trenul calatoreste trei luni (Leningrad-Vladivostok, 1935). Iar daca a fost programat dinainte pentru durata lunga, a fost preva­zuta si educatia politica pentru ostasii din escorta, si asistenta pentru sufletele detinutilor: īntr-un astfel de tren, īn vagon separat, calatoreste cumatrul -agentul operativ al MVD-ului. El s-a pregatit dinainte, īnca din īnchisoare, pentru aceasta calatorie, si oamenii n-au fost repartizati la īntīmplare īn vagoane, ci dupa liste care purtau viza lui. El īi confirma pe toti responsabilii de vagon si a instruit si introdus īn fiecare vagon cīte un turnator. La opririle prelungite, el gaseste motiv sa cheme si pe unul si pe celalalt si īi īntreaba despre ce se vorbeste īn vagon. Acestui colaborator īi este rusine sa ajunga la capatui drumului cu mīinele goale si astfel, īn timpul calatoriei, face ce face si deschide cuiva o ancheta; ajuns la destinatie, detinutul se trezeste cu o noua condamnare.

Nu, blestemat sa fie si acest transport īn trenuri cu vagoane rosii de vite, chit ca este direct si nu trebuie sa mai faci nici o transbordare! Cine a calatorit cu el nu uita niciodata. Sa ajungem mai repede īn lagar! De-am ajunge odata!

Omul este numai speranta si nerabdare. Ca si cum īn lagar lucratorul MVD-ului va fi mai īngaduitor sau turnatorii nu chiar atīt de nemernici. Dimpotriva! Ca si cum atunci cīnd ajungem nu ne vor pune, cu aceleasi amenintari si cu aceiasi cīini, sa ne trīntim la pamīnt: "Stai jos!" Ca si cum daca īn vagon viscoleste zapada, pe pamīnt ea s-a asezat īntr-un strat mai subtire. Ca si cum, daca la un moment dat ne descarca, īnseamna ca am si ajuns la destinatie si nu ne vor mai cara īngramaditi pe niste platforme deschise, trase de o locomotiva pe o linie ferata īngusta. (Dar cum vom fi cara{i pe platformele deschise, cum vom fi escortati? Asta-i problema escortei. Iata cum: ne ordona sa ne ghemuim, sa ne īngramadim unul peste celalalt si arunca peste noi o prelata imensa, ca peste marinarii din Potiomkin īnainte de a fi īmpuscati4. Pentru prelata nu putem decīt sa le multumim! Oleniov si tovarasii lui au trebuit sa stea la nord īn octombrie, pe platforme deschise, o zi īntreaga: au fost īncarcati, dar nu le-au trimis locomotiva! Mai īntīi a īnceput sa ploua, ploaia s-a transformat īn ger, si pe detinuti au īnghetat zdrentele.) Trenuletul. īn timpul mersului, ne va azvīrli dintr-o parte īn alta, marginile platformei īncep sa trosneasca si sa se rupa, careva, din pricina balansului, va cadea sub roti. si acum o ghicitoare: de la Dudinka, trenuletul cu platforme deschise trebuie sa strabata o suta de kilometri prin ger polar: unde se vor aseza hotii si banditii? Raspuns: īn mijlocul fiecarei platforme, pentru ca vitele sa-i īncalzeasca din toate partile si sa nu cada sub roti. Exact, īnca o īntrebare: ce vor vedea zeki la punctul terminus al acestei linii ferate īnguste (1939)? Cladiri? Nu, nici una. Bordeie? Da, īnsa deja arhipline, nu sunt pentru ei. īnseamna ca se vor apuca numaidecīt sa-si sape bordeie'? Nu, pentru ca n-ai cum sa le sapi pe vreme de iarna polara! īn loc de asta vor merge sa extraga minereu. - si unde or sa locuiasca? Ce sa locuiasca? Ah, da, sa locuiasca... Or sa locuiasca Īn corturi.

405


Dar nu īn toate cazurile trebuie sa mearga mai departe cu trenuletul pe linia īngusta?!... Nu, fireste. Iata o sosire exact la destinatie: gara Ertevo, februarie 1938. Vagoanele au .fost deschise īn plina noapte. De-a lungul trenu­lui au fost aprinse focuri, si la lumina lor īncepe debarcarea direct īn zapada, numaratoarea, īncolonarea si iar numaratoarea. Este un ger de minus treizeci si doua de grade. Convoiul vine din Donbass, toti au fost arestati īnca din timpul verii, de aceea sunt īncaltati īn pantofi - pantofi de vara, sandale, īn­cearca sa se īncalzeasca la focuri - sunt alungati: focurile sunt pentru a lumina. Chiar din prima clipa īti īntepenesc degetele. Zapada īti patrunde īn īncaltarile usoare si nici nu se mai topeste. Nici un pic de mila. Comanda: "Drepti! Alinierea!...Un pas la dreapta... un pas la stīnga... fara avertis­ment. .. Mars!" Auzind comanda lor preferata, din aceasta clipa tulburatoare, cīinii au īnceput sa urle īn lanturi. Soldatii din escorta, īmbracati īn scurte īmblanite au dat semnalul de plecare, si condamnatii, īn haine de vara, au pornit pe drumul cu zapada adīnca, deloc batatorita, care ducea undeva īn taigaua īntunecoasa, īnainte - nici o luminita. Arde īn vīlvatai aurora boreala - cea dintīi pe care o vedeau si, probabil, cea de pe urma... Brazii trosnesc de ger. Oamenii desculti masoara si calca zapada cu talpile si gambele lor īnghetate.

Ori iata o sosire īn Peciora, ianuarie 1945. ("Trupele noastre au ocupat Varsovia!...Trupele noastre au izolat Prusia Orientala!" O īntindere pustie de zapada. Detinutii azvīrliti din vagoane au fost asezati pe zapada, īn siruri de cīte sase, si numarati īnde]ung, apoi numarati īnca o data, fiindca gresisera numaratoarea. I-au sculat īn picioare si i-au mīnat cale de sase kilometri prin zapada virgina. Era tot un convoi din sud (Moldova), toti cu īncaltaminte din piele. Cīinii fusesera sloboziti sa mearga foarte aproape īn urma, ei īi īmpin­geau cu labele īn spate pe zeki din ultimul rīnd, le suflau īn ceafa rasuflarea lor de cīini (īn acest rīnd mergeau doi preoti: unul batrīn si carunt - parintele Teodor Florea, si unul tīnar, care īl sustinea - parintele Viktor sipovalnikov). Ce parere aveti de folosirea cīinilor? Nu, ce parere aveti de stapīnirea de sine a cīinilor - tare ar mai vrea sa muste!

īn sflrsit, au ajuns. Baia de intrare īn lagar: dezbracarea īntr-o casuta, traversarea īn fuga si īn pielea goala a curtii si spalarea īn alta casuta. Acum īnsa toate acestea sunt suportabile - au scapat de chinul cel mare. Acum au ajuns! Se īntunecase. Brusc li se aduce vestea ca īn lagar nu mai exista lo­curi, ca lagarul nu este pregatit sa primeasca acest convoi. si, dupa baie, deti­nutii sunt din nou aliniati, numarati, īnconjurati eu cīini, si, din nou, tīrīndu-si lucrurile, strabat aceeasi cale de sase kilometri, numai ca de data asta mestecīnd zapada prin īntuneric, īnapoi spre trenul lor. īnsa usile, īn tot acest timp ramasesera deschise, si vagoanele se racisera, īn ele nu mai ramasese nici pic din mizerabila caldura dinainte; īn plus, spre sfīrsitul drumului arsesera toti carbunii, si acum nu aveau de unde sa ia Asa au dīrdīit toata noaptea, dimineata le-au dat sa mestece taranca uscata (cui īi este sete - sa manīnce zapada) - si i-au pornit pe acelasi drum.

si īnca acesta c un caz fericit! Caci lagarul exista, nu te primeste astazi -te primeste mīine. Dar, īn general, cum trenurile rosii au īnsusirea de a se

406


opri īn locuri pustii, sfīrsitul calatoriei devine adesea ziua inaugurarii unui lagar nou, astfel īncīt sub pīlpīirea aurorei boreale, ei pot fi pur si simplu opriti īn taiga, unde pe un brad se va bate īn cuie o tablita pe care scrie: "OLP Nr.l". Acolo pot si o saptamīna sa rontaie vobla si sa amestece faina cu zapada.

Iar daca lagarul a fost creat chiar si numai cu doua saptamīni īn urma, aici este deja adevarat confort, aici se gateste mīncare calda. si cu toate ca nu exista castroane, felul īntīi si al doilea sunt turnate pentru sase oameni la un loc īn lighene de baie. Cei sase se asaza īn cerc (mese si scaune de asemenea nu exista), doi insi tin cu mīna stinga ligheanul de toarta, iar cu dreapta manīnca atunci cīnd le vine rīndul. Repetare? Vogvozdino? Nu, este vorba de Pereborī, anul 1937, povestirea lui Loscilin. Nu eu ma repet, GULAG-ul se repeta.

...si mai departe novicilor li se dau brigadieri alesi dintre veteranii lagarului, care īi īnvata repede sa traiasca, sa se descurce si sa īnsele. si chiar din prima dimineata se duc la lucru, pentru ca orologiul Epocii bate si nu asteapta. Aici nu sunt ocnele tariste din Akutai, unde cei nou-sositi aveau trei zile libere*.

***

īncetul cu īncetul, gospodaria Arhipelagului īnfloreste, se construiesc noi ramificatii de cale ferata, si īn multe locuri, unde pīna nn demult se ajungea numai pe apa, astazi se ajunge cu trenul. Mai traiesc īnsa indigeni ca sa povesteasca cum pe rīul Ijma navigau cu luntre ca īn Rusia medievala, cīte o suta de oameni īn fiecare, si tot ei vīsleau. Cum pe rīurile Peciora si Usa ajungeau īn lagarul natal cu barci pescaresti. si īn Vorkuta zeki erau carati cu slepurile: pīna la Adzvavom cu slepuri mari. Acolo se afla punctul de trans-bordare al lagarului din Vorkuta, si de aici porneau cu slepuri pentru ape mai putin adīnci, calatorind zece zile; cum īntregul slep colcaia de paduchi, escorta īngaduia detinutilor sa urce cīte unul si sa-si scuture parazitii īn apa. Transporturile cu barcile nu erau directe, ele fiind adesea īntrerupte cīnd de transbordari, cīnd de tragerea barcii pe uscat, pe portiunile unde navigatia nu era posibila, cīnd de distante parcurse cu piciorul.

si aveau punctele lor de tranzit ridicate din prajini ori din corturi: Ust-Usa, Pomozdino, scelia-Iur. si peste tot erau rīnduieli proprii. si reguli proprii de escortare, si, fireste, comenzi speciale si viclesuguri ale escortei, si chinuri speciale pentru zeki. Este īnsa clar ca nu vom putea descrie acel exotism, asa ca nici nu ne vom apuca.

Dvina de Nord, Obi, Enisei stiu cīnd a īnceput trasportul detinutilor cu slepurile: īn perioada deschiaburirii. Aceste fluvii curgeau drept spre nord, iar slepurile erau pīntecoase, īncapatoare - numai astfel au prididit sa ^arunce toata acea multime cenusie din Rusia vie īn Nordul lipsit de viata, īn cala slepului, construita īn forma de troaca, erau aruncati oameni, zaceau gramada

<Nota>

*P.F. Iakubovici, īn lumea celor oropsiti, Moscova. 1964.

</nota>

407


si se miscau ca racii īntr-un cos. Iar sus, līnga borduri, ca pe niste stīnci, stateau santinelele. Uneori carau aceasta masa de oameni descoperita, alteori o acopereau cu o prelata uriasa, fie ca sa nu fie vazuta, fie pentru a o apara mai bine - fireste, nu de ploaie. Transportul īntr-un asemenea slep nu mai era un transport, ci moarte īn rate. īn plus,^ aproape ca nu le dadeau sa manīnce, iar odata aruncati īn tundra - nici atīt, īi lasau sa moara singuri cu natura.

Cursele slepurilor pe Dvina de Nord (si pe Vīcegda) nu īncetasera nici īn anul 1940, ba chiar se īnviorasera foarte mult: asa au fost transportati ucrainenii si bielorusii apuseni, care fusesera eliberati, īn cala, detinutii sta­teau īn picioare strīns lipiti unul de altul, si nu doar o singura zi. Urinau īn borcane de sticla, le dadeau din mina īn mīna si le goleau prin hublou, īnsa treaba mai serioasa o faceau īn pantaloni.

Transportul cu slepul pe Enisei s-a consolidat si cu trecerea deceniilor a devenit permanent. La Krasnoiarsk, pe malul fluviului, au fost construite īn anii '30 niste soproane, si sub aceste soproane īn primaverile siberiene reci, detinutii tremurau cīte o zi si cīte doua, asteptīnd sa fie transportati . slepurile destinate transportarii detinutilor pe Enisei sunt prevazute cu o cala permanent echipata, cu trei nivele, īntotdeauna īntunecoasa. Numai prin putul deschizaturii unde se afla scara patrunde o lumina difuza. Escorta locuieste īn casuta de pe punte. Santinelele pazesc iesirile din cala si supravegheaza īntin­sul apei, sa nu se fi aruncat careva. Garda nu coboara niciodata īn cala, oricīte gemete si vaiete s-ar auzi de acolo. si detinutii nu sunt scosi niciodata deasupra, la plimbare. Convoaielor transportate īn anii 1937-1938, 1944-1945 (putem baga mīna īn foc ca si īn intervalele dintre acesti ani), jos, īn cala, nu li se acorda nici un ajutor medical. Detinutii de la "etaje" stau claie peste gramada pe doua rīnduri: un rīnd cu capul spre bord, altul cu capul Ia picioa­rele primului rīnd. Ca sa ajunga la hīrdaul igienic, cei de la etaje nu pot decīt calcīnd peste oameni. Nu este permis īntotdeauna sa se scoata hīrdaiele cu murdarie (īnchipui-ti-va cum este scos un astfel de hīrdau pe scara abrupta, īn sus!), ele sunt pline ochi, lichidul se revarsa si se scurge la niveLurile infe­rioare. Iar oamenii stau culcati. Mīncarea, vesnica zamīrca este adusa īn butoiase de catre auxiliari, recrutati dintre detinuti, si acolo, īn vesnicul īntuneric (astazi poate au introdus lumina electrica) o distribuie la lumina unor gazornite poreclite "lilieci". Un astfel de transport, pīna la Dudinka, dura uneori si o luna. (Acum, fireste, o pot scoate la capat īntr-o saptamīna.) Din pricina bancurilor de nisip si a altor obstacole pe apa, calatoria se prelungea, proviziile de alimente se terminau si atunci detinutii nu primeau nimic de mīncare cīteva zile (fireste, pe urma nu primeau si pentru zilele cīnd rabdasera).

Un cititor īn/estrat cu perspicacitate poate acum si fara ajutorul autorului sa adauge ca hotii si banditii ocupa rīndul de sus si cīt mai aproape de deschizatura - de aer, de lumina. Ei au alīta acces la distribuirea pīinii de cīta pīine au nevoie, si daca transportul decurge greu, atunci nu se sfiesc sa

<Nota>

*īn anul 1897. V.LLemn a urcat la bordul vaporului ..Sflntul Nicolae" īn portul de pasageri ca un om liber.

</nota>

408


arunce sfīnta cīrja (adica sa confiste ratia necuvīntatoarelor cenusii). Drumul cel lung, hotii īl scurteaza jucīnd carti. Cartile si le confectioneaza singuri, iar mizele pentru joc si le aduna prin perchezitionarea tuturor fraierilor, indife­rent īn ce sector al slepului se afla. Lucrurile jefuite o vreme sunt pierdute si ras-pierdute la joc īntre hoti, apoi sunt transmise, sus, escortei. Da, cititorul a ghicit: escorta lucreaza mīna īn mīna cu hotii, pastreaza lucrurile furate ori le vinde la debarcadere si īn schimb aduc mīncare hotilor.

Rezistenta? Foarte rar. Iata unul dintre cazurile care s-au pastrat, īn anul 1950, īntr-un splep asemanator si amenajat identic, doar ca era unul mai mare - maritim, īn convoiul pornit din Vladivostok spre Sahalin, sapte baieti neīnarmati, apartinīnd articolului Cincizeci si Opt, au opus rezistenta hotilor (erau din categoria cīinilor), īn jur de vreo optzeci de insi (si, ca īntotdeauna, nu fara cutite). Acesti cīini perchezitionasera īntreg convoiul īnca din īnchisoarea de tranzit "Trei-zece" din Vladivostok, ei perchezitioneaza foarte minutios, nu se lasa mai prejos decīt temnicerii, cunosc toate ascunzisurile, dar la nici o perchezitie niciodata nu se descopera totul. stiind asta, cīnd au ajuns īn cala au facut un anunt mincinos: "Cine are bani poate cumpara mahorca". si Misa Graciov a scos trei ruble, ascunse īn pufoaica. Clinele Volodka-Tatarul a strigat la el: "Pai, bine, lepadatura, de ce nu-ti platesti impozitele?" si a sarit sa i-o ia. Dar fostul plutonier de armata Pavel (numele de familie nu s-a pastrat) l-a īmbrīncit. Volodka-Tatarul a sarit la el cu degetele prastie, dar Pavel l-a trīntit la pamīnt. Numaidecīt au sarit vreo douzeci-treizeci de cīini , i;ur īn jurul lui Graciov si Pavel s-au strīns Volodia spakov, fost capitan īn armata; Serioja Potapov; Volodia Reunov, Volodia Tretiuhin, fosti plutonieri; si Vasia Kravtov. si ce s-a īntīmplat? Totul s-a terminat cu cīteva lovituri reciproce. Fie ca hotii si-au dat pe fata traditionala si adevarata lasitate (mascata īntotdeauna sub o falsa dīrzenie si dezinvoltura) ori i-a īmpiedicat faptul ca se aflau īn apropierea santinelei (totul se petrecea chiar sub chepeng), iar ei se pastrau pentru un obiectiv social mult mai important: mergeau sa cucereasca īnchisoarea de tranzit din Alexandrovsk (chiar aceea pe care ne-a descris-o Cehov5), sa le-o sufle hotilor cinstiti, si santierul din Sahalin (fireste, nu pentru a construi). Ei s-au retras, multumin-du-se cu amenintarea: "Pe uscat o sa va prefacem īn gunoi !" (Lupta n-a mai avut loc, si din baieti n-au facut "gunoi". La īnchisoarea din Alexandrovsk īi astepta o surpriza neplacuta: ea fusese cucerita de hotii cinstiti. )

Pe vapoarele avīnd destinatia Kolīma, totul este organizat la fel ca pe slepuri, doar ca la o scara mai mare. Oricīt ar parea de ciudat, mai sunt si astazi īn viata cītiva dintre detinutii! trasportati acolo īn primavara lui 1938, cu ocazia cunoscutei misiuni a navei "Krasin"6, cu vechile vapoare-galosi: "Djurma", "Kulu", "Novostroi", "Dneprostroi", carora "Krasin" le croia drum printre gheturile de primavara, īn calele friguroase si murdare fusesera de asemenea amenajate trei caturi, dar, īn plus, la fiecare cat - pricluri supraeta­jate, din prajini. Nu era chiar peste tot īntuneric, din loc īn loc mai ardea cīte un felinar sau lampa de gaz. Rīnd pe rīnd, pe compartimente, īi scoteau la plimbare pe punte. Fiecare vapor transporta cīte trei-patru mii de oameni. Cursa a durat mai mult de o saptamīna. īn vremea asta pīinea luata din

409


Vladivostok s-a mucegait, si au redus norma de la 600 grame la 400. Erau hraniti cu peste, iar apa de baut... Ei da, da, nu trebuie sa fiti rautaciosi, cu apa īntīmpinau dificultati temporare, īn comparatie cu transporturile fluviale, aici mai erau si furtuni, rau de mare: oamenii sleiti de puteri vomitau si nu erau īn stare sa se ridice din aceasta varsatura gretoasa īntinsa īn straturi pe toata pardoseala

īn drum a avut loc si un incident politic. Vasele trebuiau sa treaca prin strīmtoarea La Perouse, foarte aproape de insulele japoneze. si iata ca brusc au disparut mitralierele din turnurile de paza ale navei, oamenii din escorta s-au īmbracat īn civil, calele au fost ermetic īnchise, iesirea pe punte interzi­sa, īn documentele de bord īnca de la Vladivostok se mentionase cu precautie ca nu transpota, Doamne fereste, detinuti, ci lucratori angajati pentru Kolīma O multime de ambarcatiuni japoneze forfoteau pe līnga vapoare fara sa banuiasca nimic. (Altadata, īn 1939, cu "Djurma" s-a īntīmplat altceva: hotii din cala s-au strecurat īn cambuza, au jefuit-o, apoi i-au dat foc. Asta s-a īn­tīmplat cīnd tocmai treceau pe līnga Japonia. "Djurma" a īnceput sa scoata fum, japonezii si-au oferit ajutorul, dar capitanul a refuzat, si nici macar n-a deschis tambuchlurile! Cīnd s-au departat de japonezi, au aruncat īn mare cadavrele celor ce s-au asfixiat, iar alimentele arse, pe jumatate compromise, le-au dat īn lagar pentru ratiile detinutilor.)

De atunci au trecut decenii, dar cīte cazuri nu se īntīmpla pe marile lumii, si cei aflati īn nenorocire nu mai sunt detinuti, ci cetateni sovietici, dar invocīndu-se mereu acelasi secret, prezentat drept mīndrie nationala, este refuzat orice ajutor! Mai bine sa ne īnghita rechinii, decīt sa acceptam mina voastra care ne ofera ajutor! Secretul este cancerul nostru!

īnainte de Magadan caravana s-a īmpotmolit printre gheturi, n-a mai putut s-o ajute nici "Krasin" (era prea devreme pentru navigatie, dar se gra­beau sa duca forta de munca la destinatie, īn ziua de 2 mai, neputīnd ajunge la tarm, detinutii au fost debarcati pe gheata. Noilor veniti li s-a deschis īnainte privelistea putin vesela a Magadanului de atunci: mici vulcani stinsi, pustii, nici un copac, nici un tufis, nici o pasare, doar cīteva casute de lemn si cladirea cu un etaj a Dalstroiului. Totusi, jucīndu-se de-a reeducarea, adica prefacīndu-se ca n-au adus oase pentru pavarea Kolīmei aurifere, ci doar cetateni sovietici temporar izolati, care se vor mai īntoarece la viata crea­toare, i-au īntīmpinat cu fanfara Dalstroiului. Fanfara cīnta marsuri si valsuri, iar oamenii istoviti, pe jumatate morti, se tīrau pe gheata īntr-un sir cenusiu, tragīnd dupa ei lucrurile lor de la Moscova (acest convoi imens, īn īntregime politic, aproape ca n-a īntīlnit īnca hoti) si calind pe umeri alti oameni doar pe jumatate vii: reumatici si ologi (ologii erau si ei condamnati).

Bag de seama īnsa ca īncep sa ma repet, ca va fi anost de scris si anost de citit, caci cititorul stie totul dinainte: acum īi vor transporta cu camioanele cale de sute de kilometri, apoi zeci de kilometri īi vor duce pe jos. si acolo ei vor inaugura noi lagare si chiar din prima clipa dupa ce au sosit se vor duce

410


la lucru, iar de mīncat vor mīnca peste si faina īnmuiata cu zapada. si vor dormi īn corturi.

Da, asa este. Deocamdata īnsa, īn primele zile, vor fi instalati aici, la Magadan, tot īn corturi polare. Aici vor fi trecuti prin comisie, adica exami­nati despuiati, si, dupa starea sezutului, se va determina capacitatea lor de munca (si toti se vor dovedi apti). Apoi, desigur, īi vor duce la baie, si la vestiar le vor ordona sa-si lase hainele de piele, cojoacele, puloverele de līna, costumele din stofa fina, pīslarii cu talpa de piele, cizmele (caci doar n-au venit mujici prosti, ci activisti de seama ai pardidului: redactori sefi de ziare, directori de trusturi si uzine, lucratori de la comitetele regionale de partid, profesori de economie politica, oameni, care la īnceputul anilor '30 cunosteau valoarea lucrurilor). "Da cine le va pazi?" īntreaba novicii neīncrezatori. "Cine are nevoie de lucrurile voastre? raspund jigniti cei din personal. Intrati si spalativa linistiti". si ei intra. Iesirea va fi pe alta usa, iar acolo vor primi pantaloni negri de bumbac si bluze, pufoaice de lagar fara buzunare, bocanci din piele de porc. (O, asta nu-i un fapt marunt! Asta īnseamna despartirea de viata anterioara, si de titLuri, si de functii, si de onoruri.) "Da unde sunt lucrurile noastre?!" vor striga ei. "Lucrurile voastre au ramas acasa! se ras­teste la ei un nu stiu ce sef. In lagarul nostru este comunism! Cap de coloana, īnaite mars!"

Pai daca este "comunism", ce sa mai zica? Doar pentru el si-au dat viata... .

***

Exista īnsa si transporturi efectuate cu carutele ori pur si simplu pedestre. Ţineti minte, īn romanul īnvierea erau minati pe jos, īntr-o zi īnsorita, de la īnchisoare la gara. Iar īn Minusinsk, īn anul 194..., dupa ce un an īntreg nu-i scosesera nici macar la plimbare, oamenii se dezvatasera sa mai mearga, sa respire, sa priveasca lumina, i-au scos, i-au aliniat si i-au mīnat douazeci si cinci de kilometri pīna la Abakan. Cel putin zece oameni au murit pe drum. Despre aceasta nu se va scrie nici un roman mare, nici macar un capitol din el: cīnd locuiesti la cimitir, nu-ti mai vine sa jelesti.

Transportul pedestru este bunicul transportului pe calea ferata, bunicul vagon-zak-ului si bunicul "roscovanelor", īn zilele noastre este folosit tot mai putin, doar acolo unde īnca nu este posibil transportul mecanic. Uite asa īi duceau pe condamnatii din Leningradul aflat sub blocada pe un traseu peste Ladoga pīna la trenurile rosii (femeile mergeau laolalta cu prizonierii germani, iar pe barbatii nostri īi desparteau cu baionetele de femei ca sa nu le ia pīinea. Pe cei care cadeau, īi descaltau numaidecīt si īi aruncau, vii sau morti, īntr-un camion). Astfel, īn anii '30, de la īnchisoarea de tranzit din Kotlas expediau zilnic convoaie de cīte o suta de oameni pīna la Ust-Vīm (cam trei sute de kilometri), iar uneori si pīna la Cibiu (peste cinci sute). Odata, īn 1938, au mīnat astfel un convoi de femei. Aceste convoaie par­curgeau douazeci si cinci de kilometri pe zi. Escorta avea unul sau doi cīini, pe cei ce ramīneau īn urma īi īmboldeau cu patul armelor. E drept, lucrurile

411


detinutilor, cazanul si alimentele le carau īn carutele care veneau īn urma, ceea ce amintea de convoaiele clasice din secolul trecut. Existau si izbe de popas: casele paraginite ale deschiaburitilor, cu ferestrele sparte, cu usile scoase. Contabilitatea īnchisorii de tranzit din Kotlas elibera alimente pentru un timp calculat teoretic: daca drumul va decurge normal, niciodata pentru o zi īn plus (principiul general al tuturor contabilitatilor noastre), īn cazul cīnd īntīrziau pe drum, economiseau cīt puteau alimentele ori le dadeau sa manīnce terci din faina de secara fara sare, ori nu le dadeau nimic, īn privinta asta se deosebea de convoiele clasice.

īn anul 1940, convoiul īn care se afla si A.I. Oleniov, dupa ce a fost descarcat din slep, s-a deplasat mai departe prin taiga pe jos si (de la Kniaj-Pogost la Cibiu) fara pic de hrana. Au baut apa din balti si curīnd i-a doborīt dizenteria. Cadeau fara puteri, si cīinii sfīrtecau hainele celor cazuti. La Ijma prindeau peste cu pantalonii si īl mīncau crud. (si cīnd au ajuns īntr-o poiana, au fost anuntati: aici veti construi calea ferata Kotlas-Vorkuta!)

si īn alte puncte ale nordului nostru european au fost trimise convoaie pedestre pīna cīnd, pe aceleasi rute, pe terasamentele construite de detinutii din primele serii, au īnceput sa circule veselele vagoane rosii, transportīnd de­tinutii din seria a doua.

Transporturile pedestre au tehnica lor, care este elaborata acolo unde trebuie dusi mai des si mai multi. Cīnd pe o poteca din taiga este mīnat un convoi de la Kniaj-Pogost pīna Ja Vesliana si deodata nu stiu care detinut a cazut si mai departe nu poate merge, ce credeti ca este de facut cu el? Gīn-diti-va bine - ce? Ca doar n-or sa opreasca īntreg convoiul! si pentru fiecare detinut cazut n-o sa lase cīte un puscas, puscasii sunt putini, iar detinutii sunt multi. Deci?... Puscasul ramīne cu el pentru scurta vreme, apoi ajunge convoiul din urma - singur.

Cel mai mult s-au mentinut transporturile pedestre, devenite permanente, de la Karabas la Spassk. Nu sunt īn total decīt treizeci si cinci - patruzeci de kilometri, dar trebuie strabatuti īntr-o singura zi de catre o mie de oameni dintr-o data, īntre care se se afla multi slabiti. Aici se asteapta ca vor cadea multi si vor ramīne īn urma prada acelei lipse de vointa si indiferente dinain­tea mortii, īncīt poti sa-i si īmpusti ca tot nu pot sa mearga. De moarte nu se mai tem, dar de bīta? De bīta neobosita care īi loveste mereu pe unde nimereste? De bīta ei se tem si vor merge mai departe! Acest lucru e verifi­cat, asa este. si iata, convoiul este īnconjurat nu numai cu lantul obisnuit de tragatori cu automate, care se tin la o distanta de cincizeci de metri, dar si cu un lant interior de soldati fara arme, dar cu bīte. Cei care ramīn īn urma sunt batuti (cum a prezis, de altfel, si tovarasul Stalin), sunt batuti si iar batuti. Ei sunt sleiti de puteri, dar merg, si este de mirare ca multi dintre ei ajung la destinatie! Ei nu stiu ca asta este proba bītei si ca pe cei pe care nici cu bītele nu-i mai scoala sa mearga - pe aceia īi culeg carutele care vin īn urma. Experienta organizatorica! (Se poate ridica īntrebarea: de ce nu-i urca pe toti īn carute de la īnceput?... Da de unde carute? si de unde cai? Caci noi avem tractoare. si ce pret o fi avīnd astazi ovazul?...) Transportul pedestru s-a folosit intens īn anii 1948-1950.

412


īn anii '20, transporturile pedestre erau modalitatea cea mai des īntīlnita. Eram copil, dar mi le amintesc foarte bine: pe strazile din Rostov pe Don convoaiele treceau fara a mai fi ferite de privitori. si, fiindca veni vorba, celebra comanda: "...foc fara avertisment!" atunci suna altfel, tot din pricina ca era alta tehnica: deseori, escorta era īnarmata doar cu sabii. Atunci comanda suna asa: "Un pas īnapoi, escorta īmpusca-reteaza!" Suna grozav acest "īmpusca-reteaza!" si nu poti sa nu-ti īnchipui ca, īndata īti vor reteza capul pe la spate.

Ba chiar si īn 1936, īn februarie, prin Nijni Novgorod marsaluia un convoi de batrīni de dincolo de Volga, cu barba lunga, īmbracati īn zabunuri facute īn casa si īncaltati cu opinci si obiele: "Rusia care dispare"... si brusc le-au taiat drumul trei automobile cu presedintele VŢIK - Kalinin. convoiul a fost oprit. Kalinin a trecut, dar n-a manifestat nici un interes.

Cititorule, īnchide ochii. Auzi un zgomot de roti? Trec vagon-zak-urile. Trec "roscovanele", īn orice minut din zi si din noapte, īn orice zi din an. si, iata, se aude plescait de apa: trec slepurile cu detinuti. si, iata, huruie molarele dubelor. Tot timpul debarca, īmbarca ori transbordeaza pe cineva. Dar de unde vine aceasta larma? Din celulele arhipline ale īnchisorilor de tranzit. si acest urlet? Sunt vaietele celor jefuiti, violati, batuti...

Am trecut īn revista toate modalitatile de transport si am constatat ca sunt unul mai prost decīt altul. Am examinat īnchisorile de tranzit, dar n-am gasit ca vreuna ar fi mai buna. si chiar cea mai de pe urma speranta omeneasca, speranta ca īl asteapta ceva mai bun, ca īn lagar va fi mai bine, este o speranta mincinoasa.

īn lagar va fi mai rau !


413

Capitolul 4

<titlu>DIN INSULĂ īn INSULĂ

SE īntīmpla uneori ca zeki sa fie transportati de pe o insula pe alta a Arhipelagului pur si simpu cīte unul īntr-o luntre solitara. Aceasta se numeste escorta speciala. Este modalitatea de transport cea mai putin dura, aproape nu se deosebeste de calatoria īn stare de libertate. Putini au norocul sa se deplaseze astfel. Mie, pe īntreg parcursul vietii de detinut, mi s-a īntīmplat de trei ori.

Escorta speciala se da din dispozitia unor persoane de rang mare. Ea nu trebuie confundata cu repartitia speciala, care este semnata de aparatul GULag-ului. Detinutul cu repartitie speciala cel mai adesea calatoreste īm­preuna cu convoaiele obisnuite, cu toate ca si el are parte de portiuni minu­nate de drum (cu atīt mai frapante). De pilda, letonul Hans Bernstein calatoreste din Nord pe Volga inferioara cu repartitie speciala pentru agricul­tura. Calatoreste īn toate conditiile descrise pīnā acum: īnghesuiala, umilinte, cīini asmutiti asupra lui, baionete īn spate, strigate de "un pas la dreapta, un pas la stīnga..." - si deodata īl debarca īn micuta gara Zanzevatka. Aici este preluat de un gardian linistit, care nu purta nici un fel de arma. Acesta īi spune, cascīnd: "Bine, o sa īnnoptezi la mine. Mīine o sa te duc īn lagar, pīna atunci te poti plimba". si Hans se plimba! Puteti oare īntelege ce īnseamna sa te poti plimba pentru un om condamnat la zece ani, care si-a luat de multe ori adio de la viata, care īnca azi-dimineata se mai afla īn vagon-zak, iar mīine va fi īn lagar? Acum īnsa el se plimba si priveste forfota gainilor din gradinita garii, priveste cum femeile, care n-au vīndut pasagerilor din tren nici unt, nici pepeni galbeni, se pregatesc de plecare. El face trei, patru, cinci pasi īntr-o parte si nimeni nu-i striga "Stai!", cu degete neīncrezatoare atinge frunzele de salcīm si e gata sa -l podideasca plīnsul.

Escorta speciala este pe de-a-ntregul o astfel de minune, de la īnceput pīna la sfīrsiL Acum nu mai ai de-a face cu convoiul comun, nu-ti mai duci mīinile la spate, nu te mai dezbraci la pielea goala, nu te mai asezi cu fundul pe pamīnt, nici nu vei fi perchezitionat. Escorta se poarta prieteneste si chiar īti vorbeste cu "dumneavoastra". Te avertizeaza īn mod general: daca īncercati sa fugiti, noi, de obicei tragem. Revolverele noastre sunt īncarcate, le avem īn buzunar. Haideti dar sa calatorim fara complicatii, purtati-va cīt mai degajat, nu lasati sa se īnteleaga ca sunteti detinut. (Va rog foarte mult sa remarcati ca si aici, ca īntotdeauna, interesele individului si interesele statului coincid pe deplin.)

414


Viata mea de lagar a luat o alta īntorsatura īn ziua cīnd, cu degetele zgīrcite (din pricina uneltei pe care o tineam īn mīini, degetele īncetasera sa mi se mai dezdoaie), ma pregateam sa īncep lucru īn brigada de dulgheri, iar seful m-a tras la o parte si cu un respect neasteptat mi-a spus: "stii, prin hotarīrea ministrului afacerilor interne..."

Am īncremenit. Brigada a plecat, iar "slujbasii" din zona s-au īngramadit īn jurul meu. Unii ziceau: "Or sa-ti mareasca pedeapsa", altii: "Or sa te elibereze", īnsa toti erau de acord ca n-o sa -l pot evita pe ministrul Kruglov1. Eu, de asemenea, oscilam īntre o noua condamnare si eliberare. Uitasem cu totul ca īn urma cu o jumatate de an īn lagarul nostru venise nu stiu ce tip care ne-a dat sa completam fisele de evideta ale GULag-ului (dupa razboi au īnceput aceasta treaba īn lagarele cele mai apropiate, dar este putin probabil ca au dus-o la bun sfīrsit). Coloana cea mai importanta din acesta fisa era "specialitatea". si pentru a-si urca pretul, zeki treceau aici specialitatile cele mai apreciate īn GULAG: "frizer", "croitor", "magazioner", "brutar". Eu, īn-chizīnd ochii pe jumatate, am scris: "specialist īn fizica nucleara". Specialist īn fizica nucleara n-am fost de cīnd mama m-a facut, doar īnainte de razboi frecventasem un curs la universitate, cunosteam denumirile si parametrii particulelor atomice si m-am hotarīt la aceasta specialitate. Era anul 1946, bomba atomica avea mare cautare. Eu īnsa nu am acordat nici o importanta acelei fise, uitasem de ea.

Exista o legenda absolut īndoielnica, neclara, neconfirmata de nimeni, dar care poate fi auzita din cīnd īn cīnd prin lagar: ca undeva, īn acest Arhipelag, exista niste insule mici asa-numite ale paradisului. Nimeni nu le-a vazut, nimeni n-a fost acolo, iar cei care au fost tac, nu vor sa spuna nimic. Se zice ca īn acele insule curg rīuri de lapte si miere, iar hrana oamenilor nu este mai jos de oua si smīntīna; acolo, se spune, este curat, īntotdeauna cald, munca intelectuala si ultrasecreta.

si iata, īn aceste insule ale paradisului (īn limbajul puscariasilor - sa-raski) mi-am ispasit eu jumatate din pedeapsa. Lor le datorez faptul ca am ramas īn viata, īn lagare n-as fi supravietuit pīna la sfīrsitul condamnarii. Lor le datorez faptul ca scriu aceasta īncercare de investigatie literara, desi lor nu le-am rezervat loc īn aceasta carte (lor le-am dedicat un roman2). si din aceste insule: din prima īn cea de a doua, din cea de a doua īn cea de a treia, am fost eu transportat cu escorta speciala: doi gardieni si eu.

Daca sufletele mortilor zboara uneori printre noi, ne vad, citesc cu usu­rinta cele mai infime porniri ale noastre, dar noi nu le vedem si nu le ghicim prezenta imateriala, asa este si calatoria cu escorta speciala.

Tu te cufunzi īn vīltoarea vietii libere, te īnghiontesti īn holul garii. Izbu­testi sa parcurgi niste anunturi care, cu siguranta, nu te privesc din nici un punct de vedere. Te-ai asezat pe "canapeaua" veche a garii si asculti discutii ciudate, lipsite de seriozitate: ca nu stiu care barbat īsi bate sotia ori a lasat-o; o soacra, nu stiu de ce, nu se īntelege cu nora; vecinii de apartament comun lasa lumina aprisa pe coridor si nu īsi sterg picioarele; nu stiu cine īi pune nu stiu cui bete īn roate la serviciu; cuiva i se propune un post bun, dar el nu se hotaraste sa ceara transferul: nu e deloc usor sa te muti dintr-un loc īntr-altul!

415


Asculti toate acestea si fiorii renuntarii īti furnica pielea spatelui si a capului: si īti apare atīt de clar adevarata masura a lucrurilor īn Univers! Masura tu­turor slabiciunilor si pasiunilor! Iar acestor pacatosi nu le-a fost dat nicicum sa o vada. Viu cu adevarat, autentic viu nu esti decīt tu, cel imaterial, iar toti acestia doar dintr-o greseala se socotesc īn viata.

si īntre voi se casca o prapa'stie de netrecut! Nu poti sa-i strigi, nici sa-i plīngi, nici sa-i scuturi de umar, caci tu esti un spirit, tu esti o fantoma, iar ei - corpuri materiale.

Oare cum sa le sugerezi, cum sa-i faci sa īnteleaga: printr-o inspiratie su­bita, printr-o naluca, īn somn? Fratilor! Oameni buni! Pentru ce v-a fost data viata?! īntr-un miez de noapte īntunecoasa se deschid larg usile celulelor mortii si oamenii cu suflet mare sunt dusi ca sa fie īmpuscati. Pe toate caile ferate ale tarii, īn clipa aceasta, acum, dupa ce au mīncat scrumbia, oamenii īsi ling cu limba amara buzele uscate, viseaza la fericirea pe care ti-o procura picioarele īntinse, la linistea care īi asteapta dupa ce si-au facut nevoile. Pe Kolīma, numai vara pamīntul se dezgheata la o adīncime de un metru, si doar atunci īngroapa osemintele celor care au murit peste iarna. Iar voi, sub cerul albastru, sub soarele dogoritor, aveti dreptul sa dispuneti de soarta voastra, sa mergeti sa beti apa, sa va īntindeti, sa va duceti unde poftiti fara escorta! Ce va pasa de lumina aprinsa īn coridor? Ce treaba aveti cu soacra aceea? Vreti sa va spun eu acum care este esentialul īn viata, care sunt secretele ei? Sa nu alergati dupa ce este iluzoriu, dupa avere, dupa titLuri: acestea se obtin cu zeci de ani de nervi si se confisca īntr-o noapte. Sa traiti avīnd o superioritate egala asupra vietii: sa nu va speriati de nenorocire si sa nu tīnjiti dupa feri­cire, caci: amarul nu tine un veac, si dulcele nu -l bei pīna la fund. Sa fiti multumiti ca nu īnghetati de frig, si setea, si foamea nu va sfīsie maruntaiele cu ghearele lor. Daca nu aveti sira spinarii rupta, daca merg amīndoua picioarele, daca amīndoua bratele se īndoaie, amīndoi ochii vad si aud amīndoua urechile - pe cine vreti sa mai invidiati? De ce? Caci a invidia pe altul īnseamna sa-ti faci mult rau tie. Frecati-va ochii, spalati-va inima si mai presus de orice sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si care va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urīte, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate ca aceasta e ultima voastra fapta īnainte de arestare, si asa veti ramīne īn memoria lor!...

īnsa baietii din escorta īsi mīngīie revolverele negre din buzunare. si noi stam, toti trei, alaturi, ca niste oameni seriosi, ca niste prieteni pasnici, īmi sterg fruntea, īnchid ochii, īi deschid - din nou acelasi vis: o multime de oameni neescortata de nimeni. Eu īmi amintesc perfect ca azi-noapte am dprmit īn celula si mīine voi fi din nou īntr-o celula. Apar niste controlori cu clestii lor: "Biletul dumneavoastra!" "E la tovarasul meu".

Vagoanele sunt pline ("pline" precum īn lumea libera, nimeni nu s-a īn­tins sub bancheta, nimeni nu s-a asezat īn spatiul de trecere). Mi s-a spus sa ma comport degajat si eu ma comport mai mult decīt degajat: am vazut ca īn compartimentul vecin era un loc liber la fereastra si m-am mutat acolo. Dar pentru baietii din escorta nu s-au gasit locuri. Ei stau īn compartimentul dinainte si nu ma scapa din ochi. La Pereborī se elibereaza locul din fata mea,

416


dar, īnaintea gardianului meu, izbuteste sa ocupe locul un flacau botos, care purta scurta īmblanita si o caciula de blana, cu un geamantan simplu de lemn, dar solid. Am recunoscut acest geamantan: era confectionat īntr-un lagar, made in Arhipelag.

"U-u-uf', rasufla din greu flacaul. Desi este lumina putina, vad īnsa ca este rosu la fata, urcarea īn tren fusese cu bataie. si scoate un bidonas: "Bei o gura de bere, tovarase?" stiu ca escorta mea sta ca pe jaratic īn compartimen­tul vecin: nu trebuie sa beau bauturi alcoolice, n-am voie! Dar trebuie sa ma comport degajat. si las sa-mi scape neglijent: Da, multumesc, poti sa-mi torni". (Bere?? Bere!! De trei ani nu mai bausem nici o īnghititura! Mīine, īn celula, o sa ma laud: am baut bere!) Se īntunecase, īn vagon nu se aprind becuri electrice: debandada postbelica, īntr-un felinar vechi, deasupra usii arde un muc de luminare pentru patru compartimente deodata: doua īnainte, doua īn spate. Eu si flacaul discutam amical, aproape fara sa ne vedem unul pe celalalt. Oricīt se apleaca gardianul meu - nu aude nimic din pricina tacanitului rotilor, īn buzunar am o carte postala pentru acasa. Acum o sa-i explic conlocuitorului meu simplu cine sunt eu si o sa -l rog sa mi-o puna la cutia de scrisori. Judecīnd dupa geamantan si el a fost īnchis. Dar el mi-a luat-o īnainte: "stii, abia am obtinut acest concediu. Doi ani de zile nu mi-au aprobat, am o slujba tare pacatoasa". - "Ce fel de slujba?" - "Tu nu stii. Eu sunt asmodeu?, epoletii albastri, n-ai vazut niciodata?" Ptiu, drace, cum de nu mi-am dat seama de la īnceput: Pereborī este centrul lagarelor de pe Volga, iar vali/a i-au lucrat-o zekl pe degeaba. Doamne, cum este tesuta viata noastra: la doua compartimente nu erau de ajuns doi asmodei, s-a mai urcat si al treilea! Poate ca pe undeva se ascunde si cel de al patrulea? Poate ca sunt īn toate compartimentele?... Poate ca īnca vreunul dintre ai nostri calatoreste cu escorta speciala?

Flacaul meu se vaita īntruna, se plīnge de soarta. Atunci eu īi dau o replica enigmatica: "Dar celor pe care tu īi pazesti, care au primit cīte zece ani de pomana, crezi ca le este mai usor?" Numaidecīt s-a īnchis īn el si a tacut pīna dimineata: observase dinainte īn semiīntunerc ca purtam manta si tunica de militar. La īnceput o fi crezut ca sunt vreun simplu militar, iar acum, naiba sa -l ia, poate crede ca sunt un agent operativ al MVD-ului? Ca vīnez fugari? De ce ma aflu īn acest vagon? Iar el a īnjurat lagarul īn fata mea...

Mucul din felinar s-a topit, dar tot mai arde. Pe raftul al treilea de bagaje, un tīnar cu voce placuta povesteste despre razboi, despre cel adevarat, despre cel care nu se scrie īn carti, fusese genist, povesteste īntīmplari adevarate. si este atīt de placut ca, uite, adevarul neīngradit patrunde totusi īn urechile cuiva.

Puteam sa povestesc si eu... Chiar voiam sa povestesc!... Dar nu, nu mai vreau. Cei patru ani de razboi ai mei au disparut ca si cīnd n-ar fi fost. Nici nu mai cred ca au existat si nici nu mai vreau sa-mi aduc aminte. Cei doi ani de aici, cei doi ani de Arhipelag, mi-au eclipsat drumurile frontului, au eclip­sat totul. Cui pe cui se scoate.

417


si iata, petrecīnd doar cīteva ceasuri printre oamenii liberi, simt ca gura mea ramīne muta, ca eu n-am ce face printre ei, ma simt legat de aici. Vreau sa vorbesc liber! Vreau sa ma īntorc īn patria mea! Vreau acasa, īn Arhipelagul meu!

Dimineata uit cartea postala pe polita de sus a compartimentului: īnsoti-toarea de vagon trebuie sa deretice cīt de cīt, daca e om, o va pune la cutie...

Iesim īn piata din gara laroslavl. Gardienii mei s-au nimerit ^novici, nu cunosc Moscova. Mergem cu tramvaiul "B", hotarasc eu pentru ei. īn statia de tramvai din mijlocul pietei este mare īmbulzeala - e ora cīnd lumea se duce la serviciu. Gardianul urca la vatman si īi arata legitimatia de lucrator al MVD. Noi stam pe platforma din fata, cu figuri importante, de parca am 11 deputati ai Mossovietului si, bineīnteles, nu luam bilete. Pe un batrīn nu -l lasa sa urce prin fata: nu esti invalid, poti urca si prin spate!

Ne apropiem de strada Novoslobodskaia, coborīm, si pentru prima oara vad īnchisoarea Butīrki din exterior, desi sunt adus aici pentru a patra oara si as putea foarte usor sa-i schitez planul interior. U-u, ce zid īnalt si sever, care se īntinde pe distanta cītorva grupuri de cladiri! Inimile moscovitilor īngheata cīnd vad deschizīndu-se gura de otel a acestor porti. Eu īnsa parasesc fara sa regret trotuarele Moscovei, traversez ca acasa turnul cu bolta al postului de garda, zīmbesc, intrīnd īn prima curte, recunosc usa principala de lemn sculp­tat si nu-mi pasa ca acum ma vor pune - iata ca m-au si pus - cu fata la zid si ma īntreaba: "Numele? Prenumele, patronimicul?... Anul nasterii?..."

Numele!... Ratacitor printre Stele!4 Corpul meu a fost īnfasat, dar sufle tul nu este īn puterea lor.

Eu stiu: dupa cīteva ore de proceduri inevitabile asupra corpului meu - boxa, perchezitie, eliberarea bonurilor, completarea fisei de intrare, dezinfectie si baie - voi fi introdus īn celula cu doua bolti, cu arcada atīrnīnd la mijloc (toate celulele sunt asa, cu doua ferestre mari, cu o masa-dulap lunga, unde voi īntīlni niste oameni necunoscuti, dar negresit inteligenti, interesanti si prietenosi, si ei vor īncepe sa povesteasca, si voi īncepe sa povestesc si eu, si seara parca nu-ti vine sa te culci numaidecīt.

Castroanele aici vor fi gravate (ca sa nu fie luate la plecare): "BuTiur". Sanatoriul Butiur, cum rīdeam aici data trecuta. Un sanatoriu putin cunoscut demnitarilor grasi, care doresc sa slabeasca, īsi tīrasc burtile la Kislovodsk5, fac plimbari pe itinerarii dinainte stabilite, fac genuflexiuni, asuda o luna īntreaga ca sa dea jos doua-trei kilograme. Dar īn sanatoriul Butiur, care se afla la doi pasi, oricare dintre ei ar slabi o jumatate de pud īntr-o saptamīna fara nici un fel de exercitii.

Este un fapt verificat. si fara exceptii.

***

Unul dintre adevarurile de care te convinge īnchisoarea este acela ca lumea e mica, pur si simplu foarte mica. E adevarat ca Arhipelagul GULAG care se īntinde pe acelasi spatiu ca si Uniunea Sovietelor, ca numar de locuitori este mult mai mic decīt ea. Citi anume exista īn Arhipelag ne este

418


imposibil sa aflam. Se poate admite ca īn lagare nu s-au gasit concomitent mai mult de douasprezece milioane (unii intrau īn pamīnt, Masina aducea altii). si politicii nu erau mai mult de jumatate dintre ei. sase milioane. O tara mica, precum Suedia sau Grecia, unde multi se cunosc īntre ei. Nu este de mirare, deci, ca, nimerind īn oricare celula a oricarei īnchisori de tranzit, ascultīnd ce povestesc unii si povestind la rīndul tau, vei constata negresit ca tu si colegii de celula aveti cunoscuti comuni. (Dar cel mai elocvent este cazul lui Dolgan, care a stat la secret un an īntreg, dupa Suhanovka, dupa bataile lui Riumin si spital a ajuns īntr-o celula la Lubianka. Cīnd s-a reco­mandat, istetul F. īi spune numaidecīt: "A-a, pai eu te cunosc pe dumneata!" - "De unde? īntreaba Dolgan temator. Va īnselati!" - "Nicidecum. Dumneata esti americanul acela Alexander Dolgan, despre care presa burgheza a mintit ca ai fost rapit, iar TASS a dezmintit. Eram liber atunci si am citit".)

īmi place momentul cīnd īn celula este introdus unul nou (nu un novice, acela intra deprimat, tulburat, ci un zek cu vechime), īmi place, de asemenea, cīnd intru si eu īntr-o celula noua (sa ma ierte Dumnezeu, dar mai bine n-as intra deloc): un zīmbet nepasator, un gest larg: "Salutare, fratilor! - si mi-am aruncat sacul pe priciul comun. - Ce noutati mai sunt anul acesta prin Butīrki?"

īncepem sa facem cunostinta. Iata -l pe Suvorov, un flacau cu articolul 58. La prima vedere nu pare cu nimic deosebit, dar stai putin, stai putin: la īnchisoarea de tranzit din Krasnoiarsk a stat cu el īn celula un oarecare Mahotkin...

-  Dati-mi voie, nu era aviator polar?

-  Da, da, numele lui a fost dat...

-   ... unei insule din golful Taimīr. A fost condamnat īn virtutea arti­colului 58-10. īnseamna ca l-au lasat sa plece la Dudinka, nu-i asa?

-  Da. De unde stiti?

Splendid, īnca o veriga īn biografia lui Mahotkin, care īmi era total necunoscut. Nu l-am īntīlnit niciodata si poate nici nu -l voi īntīlni vreodata, dar memoria activa a īnregistrat tot ce stiu despre el: Mahotkin primise un cervonet, dar insula nu putea fi rebotezata, pentru ca figura pe hartile din toata lumea (nu era o insula gulagovista). A fost dus cu o saraska aeronau­tica din Bolsevo, īnsa aici murea de plictiseala: aviator printre ingineri, nu-i dadeau posibilitatea sa zboare. Saraska aceea a fost īmpartita īn doua, Mahotkin a nimerit īn jumatatea din Taganrog si se parea ca toate legaturile cu el au fost īntrerupte, īn cealalta jumatate, cea din Rībinsk, mi s-a povestit, flacaul ceruse sa zboare īn Extremul Nord. Acum, iata, aflu ca i-au aprobat. Toate acestea mie nu-mi servesc la nimic, dar am memorat totul.Peste zece zile īnsa voi nimeri īn aceasi boxa-baie (la Butīrki exista asemenea boxe simpatice, cu robinete si ciubar pentru a nu ocupa baia cea mare) cu un anume R. Nici pe acest R. nu -l cunosc, dar el a zacut o jumatate de an īn spitalul din Butīrki, si acum pleaca la saraska din Rībinsk. īnca trei zile, si īn Rībinsk, aceasta cutie ermetic īnchisa, unde detinutilor li s-a taiat orice legatura cu lumea exterioara, se va afla ca Mahotkin este la Dudinka, precum

419

si locul unde m-au dus pe mine. Acesta e telegraful detinutilor: atentie, memorie si īntīlniri.

Dar acest barbat simpatic, cu ochelari īn rame de baga? Se plimba prin celula si cu o voce placuta de bariton cīnta un lied de Schubert:

si tineretea iar m-apasa,

si lunga-i calea spre mormīnt...

-  Ţarapkin, Serghei Romanovici.

-  Dati-mi voie, eu va cunosc bine. Biolog? Nu v-ati mai īntors din strai­natate? Din Berlin?

-  De unde stiti?

-   Pai, lumea este mica!  īn  anul  1946, cu Nikolai  Vladimirovici Timofeev-Ressovski...

... Ah, ce grozava era celula aceasta! Cred ca a fost cea mai splendida din viata mea de īnchisoare!... Era īn luna iulie. Am fost adus din lagar la Butīrki datorita enigmaticei "dispozitii a ministrului afacerilor interne". Sosisem dupa-amiaza, dar īnchisoarea era atīt de aglomerata, īncīt forma­litatile de primire au durat unsprezece ceasuri si doar la ora trei din noapte, istovit piua boxe, m-au introdus īn celula nr. 75. Luminata din cele doua bolti de doua becuri electrice puternice, celula dormea ticsita, zbuciumīndu-se de zapuseala si aer īnchis: aerul fierbinte de iulie nu circula prin ferestrele acoperite cu botnite. Mustele fara somn bīzīiau si se asezau pe cei adormiti, care tresareau brusc. Unii īsi acoperisera ochii cu batista de nas, ferindu-i de lumina puternica. Hīrdaul igienic putea cumplit: pe o astfel de caldura, proce­sul de descompunere este mult mai rapid. Celula, proiectata pentru douazeci si cinci de oameni, nu era chiar exagerat de plina: doar vreo optzeci de persoane. Priclurile, si pe stīnga si pe dreapta, erau pe de-a-ntregul ocupate, la fel si scuturile suplimentare īntinse peste culoarul de trecere, si peste tot de sub paturi ieseau picioare, iar traditionala masa-dulap de la Butīrki era īmpinsa spre hīrdau. Doar aici am mai gasit o bucatica de pardoseala libera si m-am culcat. Cei care se sculau sa mearga la hīrdau au trecut peste mine, pīna dimineata.

La comanda "Scularea!", strigata prin ghiseu, totul s-a pus īn miscare: au īnceput sa strīnga scuturile transversale, sa īmpinga masa spre fereastra. S-au apropiat de mine sa ma intervieveze: sunt novice sau pensionar de lagar? S-a dovedit ca īn celula se īntīlneau doua vaLuri: valul obisnuit al celor proaspat condamnati, care urmau sa fie expediati īn lagare, si contravalul deportatilor din lagare, format īntru totul din specialisti: fizicieni, chimisti, matematicieni, ingineri constructori, care nu stiau unde vor fi trimisi, oricum - īn niste prea fericite institute de cercetari stiintifice. (Aflīnd toate astea, m-am linistit: ministrul n-o sa-mi mareasca durata condamnarii.) De mine s-a apropiat un om īnca tīnar, ciolanos (dar foarte slab), cu nasul usor coroiat:

420        '


- Profesor Timofeev-Ressovski, presedintele asociatiei stiintifico-tehnice a celulei 75. Asociatia noastra se īntruneste zilnic dupa ratia de dimineata līnga fereastra din stīnga. Ati putea sa ne faceti vreo comunicare stiintifica? Pe ce tema?

Luat prin surprindere, stateam īn fata lui īn mantaua mea uzata si caciula de iarna (cei arestati iarna sunt sortiti sa poarte si vara hainele de iarna). Degetele īnca nu mi se īndreptasera de dimineata si erau pline numai de juli-turi. Ce comunicare stiintifica puteam sa fac eu? Atunci mi-am adus aminte ca recent, īn lagar, am avut pentru doua nopti o carte adusa din lumea libera: raportul oficial al ministerului de razboi al SUA privind prima bomba ato­mica. Cartea aparuse īn primavara asta. Nimeni din celula nu a vazut-o? Ce īntrebare desarta - bineīnteles ca nu. Era ironia soartei, care ma obliga sa ma abat pe fagasul fizicii nucleare, aleasa de mine la īnscrierea īn GULAG.

Dupa primirea ratiei, līnga fereastra din stīnga s-a adunat asociatia stiin­tifica si tehnica - vreo zece oameni. Am tinut comunicarea mea si am fost primit membru īn asociatie. Unele lucruri le uitasem, altele nu le pricepusem, dar Nikolai Vladimirovici, desi statea de un an īn īnchisoare si n-avea de unde sa stie de bomba atomica, completa numaidecīt lacunele expunerii mele. Un pachet de tigari gol era tabla mea, īn mīna aveam o frīntura interzisa dintr-un condei de plumb. Nikolai Vladimirovici mi le lua din mīna si desena, si intervenea cu atīta siguranta, de parca era unul dintre fizicienii grupului din T,os Alamos.

El lucrase, īntr-adevar, cu unuī dintre primele ciclotroane europene, dar pentru iradierea mustelor drosofile. Era unul dintre cei mai mari geneticieni contemporani. Zacea deja la īnchisoare cīnd Jebrak6, care nu stia acest lucru (dar poate ca stia), a avut curajul sa scrie pentru o revista canadiana: "Biologia rusa īnseamna Timofeev-Ressovski" (īn 1948, cīnd a īnceput distrugerea biologiei, lui Jebrak i s-a amintit de asta). Schrodinger, īn brosura Ce este viata, a gasit loc sa -l citeze de doua ori pe Timofeev-Ressovski, care statea de mult la īnchisoare.

Iar el statea īn fata noastra si stralucea prin cunostintele sale din toate domeniile posibile ale stiintei. El poseda acea anvergura de care oamenii de stiinta din generatiile urmatoare nici nu vor sa auda (ori s-au schimbat posi­bilitatile de curprindere?). Cu toate ca acum era atīt de epuizat de foamea din timpul anchetei, īncīt aceste exercitii nu erau prea usoare pentru el. Pe linie materna, el se tragea dintr-o familie de nobili scapatati din tinutul Kalugai, de pe rīul Ressa, pe linie paterna - era descendent colateral din Stepan Razin7, si robustetea cazaceasca se simtea foarte mult īn el: īn ciolanele lui mari, īn seriozitate, īn apararea ferma īmpotriva anchetatorului, dar si īn foamea lui, mai puternica decīt a noastra.

Povestea lui era urmatoarea: īn anul 1922, savantul german Vogt, care a īnfiintat la Moscova Institutul Creierului, a rugat sa fie detasati pentru a lucra permanent cu el doi studenti absolventi. Astfel, Timofeev-Ressovski si prietenul sau Ţarapkin au fost detasati īn Germania pe timp nelimitat Desi acolo n-au avut o conducere ideologica, ei au obtinut mari succese īn stiinta propriu-zisa, si cīnd īn 1937 (!) li s-a ordonat sa se īntoarca īn patrie, acest


421

lucru, pentru ei, din pricina inertiei, s-a dovedit a fi imposibil: nu puteau sa abandoneze nici logica lucrarilor proprii, nici aparatura, nici elevii lor. si poate n-au putut si din pricina ca īn patria lor acum ar fi trebuit īn mod public sa īmproaste cu scīrna munca lor de cincisprezece ani din Germania, si numai asta le-ar fi dat dreptul sa existe (oare le-ar fi dat?). Astfel au intrat īn categoria "celor care nu s-au mai īntors", ramīnīnd cu toate acestea patrioti.

In 1945, trupele sovietice au intrat īn Buch (suburbia nord-estica a Berlinului), Timofeev-Ressovski le-a īntīmpinat cu bucurie si cu un institut īntreg si nevatamat: totul se rezolva cum nu se poate mai bine, acum nu trebuie sa se mai desparta de institut! Au venit reprezentantii, au facut cītiva pasi īncolo si īncoace, au zis: H-mm, īmpachetati totul īn lazi, le vom duce la Moscova. - Este imposibil! a zis Timofeev, sarind īnapoi. Totul va fi pierdut! Instalatiile au fost puse la punct ani de-a rīndul! - H-m-m-m... s-au mirat sefii. Curīnd Timofeev si Ţarapkin au fost arestati si dusi la Moscova. Naivii, credeau ca fara ei institutul n-o sa functioneze. Chiar daca nu functioneaza institutul, dar va triumfa linia generala! La Marea Lubianka, arestatilor li s-a demonstrat cu usurinta ca sunt tradatorii patriei (de patrie?), le-au dat cīte zece ani, iar acum presedintele asociatiei stiintifice si tehnice a celulei 75 se consola ca n-a comis nicaieri nici o eroare.

īn celulele de la Butīrki, arcurile care sustin priclurile sunt foarte joase: nici chiar administratiei īnchisorii nu i-a trecut prin cap ca sub ele vor dormi detinuti. De aceea, mai īntīi īi arunci vecinului mantaua, ca s-o astearna el acolo, pe urma te culci cu fata īn jos pe culoarul de trecere si īncepi sa te tīrasti. Pe culoare trece lumea, pardoseala sub pat daca se matura o data pe luna, pe mīini te speli doar la iesirea de seara pentru nevoi, dar si atunci fara sapun, - nu poti spune ca īti simti corpul curat, precum Chivotul lui Dumnezeu. Dar eram fericit! Acolo, pe pardoseala de ciment de sub prici, unde m-am tīrīt ca un cīine, unde, de sus, din pat, ne curgea īn ochi praf si tot felul de gunoaie, eu eram absolut fericit, fara nici o rezerva fericit. Bine a zis Epicur: si lipsa diversitatii poate fi simtita ca o placere cīnd urmeaza dupa diverse neplaceri anterioare. Dupa lagar, care parea ca nu se va sfīrsi nicio­data, dupa o zi de munca de zece ore, dupa frig, ploaie, cu spatele beteag - o, ce fericire sa stai lungit zile īntregi, sa dormi si totusi sa primesti sase sute cincizeci de grame de pīine^ si de doua ori hrana calda: fiertura din nutret combinat si carne de delfin, īntr-un cuvīnt - sanatoriul BuTiur.

Sa dormi! Este foarte important sa te culci pe burta, sa te acoperi cu spatele si sa dormi! īn timpul somnului nu-ti cheltuiesti fortele si nu-ti chinuiesti inima, iar durata pedepsei scade, scade! Cīnd viata noastra arde si scīnteiaza ca o vīlvataie, blestemam necesitatea de a dormi opt ore de pomana. Cīnd suntem napastuiti, deznadajduiti, atunci - fii blagoslovit somn de paisprezece ore!

īn celula aceea m-au tinut doua luni si am dormit pentru un an īn urma si pentru un an īnainte, īn vremea asta, am ajuns pe sub prici pīna la fereastra si m-am īntors din nou līnga hīrdau, acum īn pat, si īn pat am ajuns pīna la arc. De acum dormeam putin: sorbeam elixirul vietii si ma delectam. Dimineata -asociatia stiintifica si tehnica, pe urma sahul, cartile (trei-patru carti bune la

422


optzeci de oameni, se astepta la rīnd), douazeci de minute plimbare - acord major! Nu refuzam plimbarea chiar daca se nimereste sa fie ploaie torentiala. Dar lucrul cel mai important sunt oamenii, oamenii, oamenii! Nikolai Andreevici Semionov, unul din creatorii Dneproghesului. Prietenul lui de captivitate Fiodor Fiodorovici Karpov. Ironicul si ingeniosul Viktor Kagan, fizician. Profesorul de conservator Volodia Klempner, compozitor. Un taietor de lemne si vīnator din padurile Viatkai, de nepatruns ca un lac de padure. En-te-esovistul Evgheni Ivanovici Divnici. El este si propovaduitor al religiei ortodoxe, dar nu ramīne doar īn cadrul teologiei, ci ponegreste marxismul, declarīnd ca īn Europa de mult nu mai ia nimeni īn serios aceasta īnvatatura, si eu īi sar īn aparare, doar sunt marxist. Cu un an īn urma cu cīta siguranta l-as fi bombardat cu citate si cīt de umilitor as fi rīs de el! Dar acest prim an de īnchisoare a depus īn mine - cīnd s-a īntīmplat asta? - n-am observat -atītea straturi de evenimente noi, de aspecte si semnificatii, īncīt eu nu mai pot sa spun ca ele nu exista, ca sunt o minciuna burgheza! Acum trebuie sa recunosc: da, ele exista. si astfel, numaidecīt lantul argumentelor mele slabeste si sunt īnvins cu mare usurinta.

si din nou se perinda prizonierii, prizonierii si iar prizonierii, valul din Europa nu se mai opreste aproape de doi ani. si din nou emigrantii rusi: din Europa si din Mancluria. Iata cum se cauta cunoscuti printre emigranti: din ce tara sunteti? Pe cutare īl cunoasteti? Bineīnteles ca īl cunoaste. (Asa am aflat ca a fost īmpuscat colonelul lasevici.)

si batrīnu] neamt - neamtul acela corpolent, acum slab si bolnav, pe care, cīndva (cu doua sute de ani īn urma?), īn Prusia Orientala l-am obligat sa-mi care geamantanul. O, ce mica este lumea!... Trebuia sa ne vedem din nou! Batrīnul īmi zīmbeste. M-a recunoscut si el si chiar pare sa fie bucuros de īntīlnire. M-a iertat A fost condamnat la zece ani, dar i-au mai ramas de trait mult mai putin... si īnca un alt neamt: un lungan tīnar, dar de la care nu poti scoate un cuvīnt - poate din pricina ca nu stie o boaba ruseste. La īnceput nici nu -l iei drept neamt: tot ce avea nemtesc i-a fost smuls de pe el de catre hoti, care i-au dat īn schimb o tunica sovietica decolorata. El era un celebru as al aviatiei germane. Prima lui campanie a fost razboiul Boliviei cu Paraguay-ul; cea de-a doua - razboiul civil din Spania; cea de-a treia - cam­pania din Polonia, cea de-a patra - zborurile deasupra Angliei; cea de-a cincea - Ciprul; ce-a de-a sasea - Uniunea Sovietica. si īntrucīt este un as, el nu putea sa nu traga din aer asupra femeilor si copiilor! Criminal de razboi, zece ani si cinci botnite. - si, desigur, īn celula noastra exista un conformist (precum procurorul Kretov): "Bine au facut ca v-au īnchis, ticalosilor, contrarevolutionarilor! Istoria o sa va macine oasele, veti fi folositi ca īngrasaminte!" - si tu, cīine, vei ajunge tot īngrasamīnt!" īi striga si lui. -"Nu, cazul meu va fi revizuit, desi am fost condamnat, nu sunt vinovat!" Celula vuieste, clocoteste. Un profesor de limba rusa, cu parul caruntise ridica din pat, descult, si ca un nou Hristos īntinde mīinile: "Copiii mei, sa'ne īmpacam!... Copiii mei!" īi striga si lui: "Copiii tai sunt īn padurile Brianskului! Noi suntem copiii nimanui!" Doar copiii GULAG-ului...

423.


Dupa cina si iesirea la "toaleta de seara", la botnitele ferestrelor se lasa noaptea, se aprindeau becurile istovitoare de sub tavan. Ziua īi desparte pe detinuti, noaptea īi apropie. Seara nu se īncingeau discutii, se organizau conferinte ori concerte. si aici din nou stralucea Timofeev-Ressovski: a dedi­cat seri īntregi Italiei, Danemarcii, Norvegiei, Suediei. Emigrantii povesteau despre Balcani, despre Franta. Cineva a tinut o conferinta despre Le Corbusier, altcineva despre Gogol. si fumam ca turcii. Fumul din celula puteai sa -l tai cu cutitul, se unduia precum ceata. Botnita īmpiedica circulatia aerului. La masa iesea Kostia Kiula, leat cu mine, un baiat cu fata rotunda, ochi albastri, aproape ridicol de disproportionat, si ne recita din versurile sale, compuse īn īnchisoare. Glasul i se frīngea de emotie. Poemele se intitulau: Cel dintīi colet, Sotiei, Fiului meu. Cīnd asculti la īnchisoare versuri compuse īnlauntrul ei nu te mai gīndesti daca autorul s-a abatut ori nu de la sistemul silabo-tonic sau daca versurile se termina īn asonante ori īn rime perfecte. Aceste versuri sunt sīnge din inima ta, lacrimile sotiei tale. Cei din celula piīngeau*.

De atunci, din aceasta celula, am simtit si eu īndemnul sa scriu versuri despre īnchisoare. Acolo, eu recitam din Esenin, aproape interzis īnainte de razboi. Tīnarul Bubnov, fost prizonier, iar īnainte, pare-se, student, care n-a apucat sa-si termine studiile, privea cu evlavie la cei ce recitau, fata lui era plina de lumina. El nu era specialist, el nu venea din lagar, ci mergea īn lagar, si mai mult ca sigur - tinīnd seama de puritatea si franchetea caracteru­lui sau - ca sa moara, cei ca el nu rezista acolo. si aceste seri īn celula 75 au constituit pentru el si pentru altii - īn alunecarea spre moarte, frīnata pentru o clipa - imaginea acelei lumi minunate care exista si va exista, dar īn care cruda soarta nu i-a īngaduit sa traiasca nici macar un anisor, un anisor din vīrsta lui frageda.

Cadea cu zgomot planseta ghiseului si rasuna racnetul vertuhaiului: "Sti-i-ingerea!" Nu, nici īnainte de razboi, urmīnd cursurile a doua facultati deodata, dīnd meditatii si īncercīndu-mi puterile īn ale scrisului, cred ca nici atunci nu traiam asemenea zile atīt de īncarcate, atīt de pline, atīt de rasco­litoare ca īn celula nr. 75, īn vara aceea...

... - Dati-mi voie, īi zic eu lui Ţarapkin, īnsa de atunci, de la un anume Deul, un baiat de saisprezece ani, care la aceasta vīrsta primise cinci ani pentru "propaganda antisovietica"...

-  Cum, si dumneavoastra īl cunoasteti?... A mers cu noi īn acelasi convoi la Karaganda...

-   ... am auzit ca v-ati angajat laborant pentru analize medicale, iar Nikolai Vladimirovici a fost tot timpul la munci comune...

-  si a slabit foarte mult. De la vagon pīna la Butīrki l-au adus mai mult mort decīt viu. Acum este internat īn spital, cei de la Sectia a Patra Speciala*" īi dau unt, si chiar vin, īnsa este greu de spus daca se va pune pe picioare.

<Nota>

*Kostia Kiula nu da nici un semn de viata. Ma tem ca nu mai este printre cei vii.

**Sectia a Patra Speciala din cadrul MVD-ului se ocupa cu studii si cercetari stiinti­fice efectuate de catre detinuti.

</nota>

424


Ati fost chemati de Sectia a Patra Speciala?

-  Da. Ne-au īntrebat daca totusi nu credem ca este posibil ca dupa sase luni de Karaganda sa facem sa functioneze institutul nostru pe pamīntul patriei.

-  si ati acceptat entuziasmati?

-  Ba bine ca nu! Mai ales ca acum am īnteles ce greseala am facut, īn plus, toate instalatiile demontate de la locul lor si īmpachetate īn lazi au ajuns si fara noi.

-  Cīt devotament pentru stiinta din partea MVD-ului! Va rog mult, īnca putin Schubert!

si Ţarapkin īncepe sa cīnte, privind trist pe fereastra (īn ochelarii lui se reflecta botnitele negre si partea luminoasa de sus a ferestrelor):

Vom Abendrot zum Morgenlicht War mancher Kopf zum Greise. Wer glaubt es? meiner ward es nicht Auf dieser ganzen Reise*.

***

Visul lui Tolstoi s-a īmplinit: puscariasii nu mai sunt obligati sa asiste la imorala slujba religioasa. Bisericile din īnchisori au fost īnchise Fireste, cladirile lor s-au pastrai, dar au fost adaptate cu pricepere pentru extinderea īnchisorilor īnsesi, īn biserica din Butīrki īncap, īn felul acesta, doua mii de oameni īn plus, iar īntr-un an trec prin ea, īn plus, cincizeci de mii, daca acordam fiecarui grrp cīte doua saptamīni.

Ajungīnd la Buiīrki pentru a patra sau a cincea oara, īntinzīnd pasul plin de siguranta prin curtea īmprejmuita de corpurile īnchisorii spre celula ce mi-a fost harazita, chiar depasindu -l cu un umar pe gardianul-īnsotitor (tot astfel si calul, fara bici si fara haturi, se grabeste spre casa, unde īl asteapta ovazul), uneori uit sa-mi arunc ochii spre biserica patrata, care devine apoi octogonala. Ea se īnalta izolata īn mijlocul curtii patrate. Botnitele ei nu sunt confectionate dupa cea mai noua tehnica din geamuri armate, precum īn cladirile īnchisorii principale, ci din scīnduri cenusii, aproape putrede, care dezvaluie caracterul secundar al cladirii. Este un fel de punct de tranzit īn interiorul īnchisorii Butīrki pentru cei condamnati de curīnd.

Cīndva, īn anul 1945, mi se parea ca traiam un moment important: dupa sentinta OSO am fost bagati īn biserica (era tocmai potrivit, nu strica sa ne rugam!), am urcat la etajul īntīi (era amenajat si al doilea) si din vestibulul octogonal ne-au īmbrīncit prin diferite celule. Pe mine m-au īmpins īntr-una din partea de sud-vest.

<Nota>

*Unii numai dupa o noapte de suferinta Se trezesc īn zori cu parul carunt. Ciudat, eu n-am īncaruntit, Pribegind toata viata prin lume!

</nota>

425


Era o celula patrata, spatioasa, īn care se aflau atunci doua sute de oameni. Dormeam ca pretutindeni pe acel prici comun (acolo nu erau supra­puse), sub pat si pur si simplu pe culoarul de trecere, pe pardoseala de lespezi. Nu numai botnitele de la fereastra indicau categoria secundara, dar si tot ce se afla aici parca nu era pentru fiii buni, ci pentru fiii vitregi ai īnchisorii Butīrki: īn acest furnicar nu aduceau nici carti, nici jocuri de sah ori dame, iar castroanele de aluminiu si lingurile de lemn stirbe erau ridicate de la o masa la alta, de teama ca detinutii sa nu plece cu ele īn graba pregatirilor convoiului. Nici cani nu dadeau pentru fiii vitregi, ci spalau castroanele dupa ce īnghitisera zamīrca si tot din ele lipaiau si posirca de ceai. Lipsa vaselor proprii din celula īi lovea īn special pe cei care aveau norocul ori nenorocul sa primeasca un pachet de la cei de acasa (iar īn aceste ultime zile īnainte de plecare īn lagarul īndepartat, familia se straduia, cu mijloacele ei modeste, sa trimita neaparat ceva). Rudele nu cunosteau regulile din īnchisori, iar la camera de receptie nu primeau niciodata un sfat bun. Astfel, ei nu trimiteau vase de plastic singurele care erau permise detinutilor, ci de sticla ori de metal. Prin ghiseul celulei, toate aceste dulceturi, miere, lapte condensat erau varsate din borcane si cutii īn tot ce aveau detinutii, iar īntr-o celula de biserica nu au nimic, deci pur si simplu īn palme, īn gura, īn batiste de nas, īn poala hainelor - absolut normal pentru GULAG, dar pentru centrul Moscovei? si īn plus: "Mai repede, mai repede!" te zorea gardianul de parca īntīr/ia la tren (te zorea pentru ca spera sa linga borcanele si cutiile confiscate), īn celulele de biserica totul era provizoriu, lipsit pīna si de acea iluzie de permanenta care putea fi īntīlnita īn celulele celor care se aflau īn ancheta ori asteptau judecata. Carne tocata, semifabricat pentru GULAG, puscariasii erau tinuti aici acele zile inevitabile pīna ce la Krasnaia Presnia se elibera si pentru ei putin loc. Singurul privilegiu pe care īl aveau aici era ca se duceau de trei ori pe zi sa aduca zamīrca (aici casa nu se dadea deloc, īn schimb ciorba - de trei ori, ceea ce era o binefacere, pentru ca era mai des, mai calda si umplea burta mai bine). Le-au acordat acest privilegiu deoarece īn biserica nu erau lifturi, ca īn celelalte corpuri ale īnchisorii, iar gardienii nu voiau sa se speteasca muncind. Trebuiau carate niste cazane mari si grele de la mare distanta, prin toata curtea, apoi trebuiau urcate pe o scara abrupta, ceea ce era foarte greu, puterile erau putine, dar se duceau cu placere - doar ca sa mai iasa o data īn curtea īnverzita si sa auda cīntarea pasarilor.

īn celulele bisericii era un aer special: se unduia usor agitat de curentul premergator al viitoarelor īnchisori de tranzit, de vīntul premergator al laga­relor polare, īn celulele bisericii se desfasura ceremonia familiarizarii cu ideea ca sentinta a fost pronuntata si cītusi de putin īn gluma; cu ideea ca, oricīt de cruda ar fi noua perioada a vietii tale, creierul trebuie sa se transfor­me si s-o accepte. Acest lucru nu era deloc usor de realizat.

si aici nu exista acea permanenta a efectivului pe care o īntīlnesti īn celulele de ancheta, din care cauza acelea devin o aparenta a unei familii. Aici, zi si noapte, bagau si scoteau cīte unul ori cu zecile, din care pricina tot timpul se schimbau locurile pe pardoseala si pe patul comun, si rareori se īntīmpla sa stai līnga un vecin mai mult de doua zile. Cīnd dai peste un om

426


interesant trebuie numaidecīt sa -l bombardezi cu īntrebarile, altfel risti sa -l scapi pentru totdeauna.

Asa am patit cu lacatusul mecanic Medvedev. Cīnd am īnceput sa discut cu el, mi-am adus aminte ca numele lui a fost pomenit de īmparatul Mihail. Da, el era unul dintre "cauzasii" lui, unul dintre cei dintīi care au citit Manifestul catre poporul rus si nu l-au denuntat. Medvedev a fost condamnat la o pedeapsa de neīnteles, rusinos de mica: trei ani īn total! īn virtutea arti­colului 58, conform caruia si cinci ani era considerata o pedeapsa pentru copii. Probabil ca, totusi, pe īmparat l-au socotit nebun, iar pe ceilalti i-au gratiat din considerente de clasa, īnsa tocmai cīnd ma pregateam sa aflu cum īntelege toate astea Medvedev - l-au luat "cu lucruri cu tot". Dupa unele īmprejurari puteai crede ca l-au luat ca sa -l elibereze. Prin aceasta se confir­mau cele dintīi zvonuri privind amnistia stalinista, care īn vara aceea ajunsesera si la noi, privind amnistia nimanui, amnistie dupa care nici de sub paturi nu se eliberase vreun loc.

L-au luat la convoi, pentru lagar, si pe vecinul meu, un batrīn schutzbun-dist (toti acesti schutzbundisli, care se sufocau īn Austria conservatoare, aici, īn patria proletariatului mondial, īn 1937, au primit cīte zece ani, gasindu-si sfīrsitul īn insulele Arhipelagului). Līnga mine s-a tras un omulet oaches, cu parul negru ca smoala, cu ochi frumosi ca de femeie: doua visine negre, dar cu un nas imens, care īi pocea chipul pīna la caricatura. Am stat lungiti unul līnga altul douazeci si patru de ore fara sa ne adresam vreun cuvīnt; pe urma a gasit un prilej sa ma īntrebe: "Drept cine rna luati?" Vorbea o rusa curenta, corecta, dar cu accent. Am stat īn cumpana: parca avea ceva caucazian. A zīmbit: "Ma dadeam usor drept georgian, īmi spuneau lasa. Toti rīdeau de mine. Eu strīngeam cotizatiile de sindicat." L-am examinat, īntr-adevar, o figura comica: un bondoc, fata disproportionata, un zīmbet blīnd. si, brusc, s-a īncordat, trasaturile i s-au ascutit, ochii i s-au contractat si m-au strapuns, spintecīndu-ma ca o lovitura de sabie:

- Sunt agent de informatii al marelui stat-major al armatei romāne, locotenent Vladimirescu!

Am tresarit auzind aceasta bomba. Dupa ce cunoscusem aproape doua sute de pseudospioni, n-as fi crezut īn ruptul capului ca o sa īntīlnesc unul adevarat, gīndeam ca asa ceva nici nu exista.

Din povestirea lui am īnteles ca se tragea dintr-o familie aristocratica. De la vīrsta de trei ani a fost harazit marelui stat-major, la sase ani a fost īncre­dintat pentru educatie sectiei de informatii. Cīnd a crescut, si-a ales drept cīmp pentru viitoarea activitate Uniunea Sovietica, considerīnd ca aici se afla cel mai aprig serviciu de contrainformatii din lume si ca este extrem de greu sa lucrezi din cauza ca toti se suspecteaza unul pe altul. Acum, facīnd bilantul, socotea ca a lucrat destul de bine aici. Cītiva ani īnainte de razboi -la Nikolaev, si se pare ca a asigurat trupelor romāne cucerirea santierului de constructii navale īn stare perfecta. Pe urma a fost la uzina de tractoare din Stalingrad, pe urma la Uralmas. A intrat sa īncaseze cotizatia de sindicat īn cabinetul directorului unuia dintre cele mai mari ateliere, a īnchis usa dupa sine, zīmbetul de prostanac i-a disparut de pe buze si i-a aparut acea expresie

427                                               ."

de sabie care taie fulgerator: "Ponomariov! (Acela purta alt nume la Uralmas.) Te urmarim de la Stalingrad. Ţi-ai parasit postul (ocupase un post mare la uzina de tractoare din Stalingrad), te~ai aranjat aici sub un nume strain. Alege: sa fii īmpuscat de ai tai ori sa lucrezi cu noi." Ponomariov a ales sa lucreze cu ei, ceea ce era caracteristic pentru un tip caruia īi placea viata de huzur. Locotenentul l-a dirijat pīna īn ziua cīnd a fost trecut īn subor-dinea rezidentului german de la Moscova. Acela īl trimite la Podolsk īntr-o misiune de specialitate. Cum mi-a explicat Vladimirescu, agentii diversionisti sunt pregatiti multilateral, dar toti au o specialitate a lor, īngusta. Aceasta specialitate a lui Vladimirescu era taierea interioara a corzii principale a parasutei, īn Podolsk, īn fata magaziei de parasute, l-a īntīmpinat seful corpu­lui de garda (cine era, ce fel de om era acesta?) si l-a introdus pe locotenent īn magazie pentru opt ceasuri din noapte. Sprijinind o scaricica de stivele parasutelor, fara sa le despacheteze, Vladimirescu dadea la o parte capatul corzii principale, cu o foarfeca speciala taia patru cincimi din grosimea corzii, lasīnd doar o cincime care se va rupe īn aer. Ani multi Vladimirescu a īnvatat si s-a pregatit pentru aceasta singura noapte. Acum, lucrīnd febril, īn opt ore a stricat cam doua mii de parasute (cīte cincisprezece secunde pentru fiecare parasuta?). "Am nimicit o divizie īntreaga de parasutisti!" a zis el si ochii ca doua visine i-au scaparat rautacios.

Arestat, a refuzat sa faca marturisiri si opt luni de zile, īnchis īntr-o celula individuala de la Butīrki, n-au scos nici un cuvīnt de la el. "si nu v-au tortu­rat??" - "Nu-u", a zis el, vuguindu-si buzele, ca si cum n-ar fi admis o astfel de posibilitate pentru un supus nesovietic. (Bate-i pe ai tai, ca sa se teama cei straini!... Iar spionul este un fond de aur, el poate va trebui schimbat) A venit ziua cīnd i-au aratat ziarele: Romānia a capitulat, faceti depozitii. El a continuat sa taca: ziarele puteau sa fie false. I-au dat sa citeasca ordinul mare­lui stat-major romān: īn conformitate cu prevederile armistitiului, marele stat-major ordona tuturor agentilor sai sa depuna armele. El a continuat sa taca: ordinul putea sa fie fals. īn final l-au confruntat cu seful lui direct de la marele stat-major, acela i-a ordonat sa se deconspire si sa depuna armele. Atunci, Vladimirescu a facut marturisiri cu sīnge rece, si acum, īn timpul unei zile ce se scurge cu īncetineala īn celula, mi-a povestit si mie cīte ceva. Nici macar nu l-au judecat! N-a primit nici o pedeapsa (el nu este de-al casei! "Eu sunt de cariera pīna la moarte, de mine vor avea grija")!

-  Mi-ati facut destainuiri, am observat eu. Uitīndu-ma la fata dumnea­voastra, pot sa o tin minte, īnchipuiti-va ca vreodata ne īntīlnim pe strada...

-  Daca voi fi sigur ca nu m-ati recunoscut - veti ramīne īn viata. Daca ma recunoasteti, va omor ori va silesc sa lucrati pentru noi.

El nu dorea cītusi de putin sa-si strice relatiile cu vecinul de pat. A spus asta simplu, cu deplina convingere. Am crezut cu adevarat ca pentru el nu īnsemna nimic sa īmpuste sau sa īnjunghie.

īn toata aceasta lunga cronica de īnchisoare nu mi-a mai fost dat sa īntīlnesc un spion adevarat, īn cei unsprezece ani de īnchisori, lagare si exil, aceasta a fost unica īntīlnire de acest fel, altii īnsa n-au avut nici una

428                                          .


Benzile noastre desenate aparute īn tiraje uriase prostesc tineretul, bagīn-du-i īn cap ca Organele prind numai astfel de oameni.

Era destul sa-ti arunci privirea prin aceasta celula de biserica pentru a īntelege ca tineretul este acela pe care īl prind īn primul rīnd. Razboiul era pe sfīrsite, acum īsi puteau permite luxul sa-i aresteze pe toti cei pe care puse­sera ochii: nu va mai fi nevoie sa-i cheme la oaste. Se povestea ca, īncepīnd din 1944 pīna īn 1945, prin Mica Lubianka (pentru regiunea Moscova) a trecut "partidul democrat". Dupa cum se spunea, era alcatuit din vreo cinci­zeci de baietandri, avea statut si carnete de membru. Cel mai īn vīrsta dintre ei - elev īn clasa a zecea la o scoala din Moscova, era "secretarul general". -īn ultimul an de razboi, prin īnchisorile din Moscova au aparut si studentii, i-am īntīlnit cīnd ici, cīnd colo. Cred ca nici eu nu eram batrīn, dar ei erau mai tineri...

Nici n-am bagat de seama cum s-a petrecut aceasta schimbare! īn timp ce noi - eu, "cauzasul" meu, toti cei de o vīrsta cu mine, am luptat patru ani pe front, aici a mai crescut o generatie! Oare a trecut atīt de multa vreme de cīnd noi calcam pe parchetul coridoarelor universitatii, crezīndu-ne cei mai tineri si cei mai inteligenti din tara si din lume?! si deodata, pe dalele celulelor de īnchisoare se apropie de noi niste juni palizi si semeti, iar noi ne dam seama cu uimire ca nu suntem noi cei mai tineri si mai inteligenti, ci ei! Dar nu eram suparat din pricina asta, chiar de atunci eram bucuros sa ma res-trīng ca sa le iac ]pc. īmi era cunoscuta pasiunea lor de a discuta cu toata lumea, de a sti totul. Le īntelegeam semetia, ca, iata, au luat hotarīrea cea mai buna si nu regreta. Te trec fiorii vazīnd cum aceste mutrisoare inteligente, īndragostite de ele īnsele, īsi fac aureola din īnchisoare!

Cu o luna īnainte, īn alta celula de la Butīrki, pe jumatate cu regim de spital, de-abia pasisem pe culoarul dintre paturi, īnca nu zarisem un loc unde sa ma aciuez, ca mi-a si iesit īnainte, prevestind o discutie-disputa, parca rugīndu-se pentru ea, un tīnar palid cu o fata delicata cum numai la evrei īntīlnesti, īnfasurat, cu toate ca era vara, īntr-o manta de soldat ponosita, gaurita de gloante: avea febra. Se numea Boris Gammerov. A īnceput sa-mi puna īntrebari. Conversatia s-a desfasurat īn jurul a doua teme: biografiile noastre si politica. Nu tin minte cum a venit vorba de o rugaciune a deja raposatului presedinte Roosevelt, tiparita īn ziarele noastre, pe care am apre-ciat-o īn felul urmator:

-  Fireste, asta nu-i decīt ipocrizie.

si brusc sprīncenele galbui ale tīnarului au tresarit, buzele palide i s-au īncordat, parca s-a ridicat putin si a īntrebat:

-  De ce? De ce nu admiteti ca si un om de stat poate sa creada sincer īn Dumnezeu.

Doar acestea au fost spuse! Sa -l lasam pe Roosevelt, dar luati aminte din ce directie vine atacul!... Sa auzi asemenea cuvinte de la unul nascut īn anul 1923?... Puteam sa-i raspund cu fraze foarte sigure, dar, prin īnchisori, sigu­ranta mea īncepuse sa se clatine si, pe līnga aceasta, īn noi se afla, separat de convingeri, un sentiment pur, care mi-a sugerat ca, acum, eu n-am emis o

429


convingere proprie, ci una inoculata din afara. si n-am izbutit sa -l contrazic.

L-am īntrebat numai:

:-       - Dumneata crezi īn Dumnezeu?

- Bineīnteles, a raspuns el linistit.

Bineīnteles? Bineīnteles... Da, tineretul comsomolist īsi leapada frunzele, pretutindeni. si NKC3B a fost printre primii care au observat aceasta.

īn ciuda tineretii sale, Boris Gammerov a luptat pe front ca sergent īntr-o unitate antitanc, desant pe tancuri "patruzeci si cinci", "adio, Patrie!" ba chiar a fost ranit īn plamīn, care nici pīna acum nu s-a vindecat si a dat īn tuberculoza. Gammerov a fost demobilizat din armata ca invalid si a intrat la facultatea de biologie de la Universitatea de Stat din Moscova; astfel īn el s-au īmpletit doua fire: unul care īsi avea obīrsia īn viata lui de soldat, si altul - īn viata studenteasca de la sfīrsitul razboiului, care nu era cītusi de putin lipsita de inteligenta si dinamism. Au format un cerc al celor care cugetau si erau preocupati de viitor (desi nimeni nu le īncredintase aceasta sarcina). Din acest cerc, ochiul ager al Organelor a remarcat trei, pe care i-a si īnhatat. Tatal lui Gammerov fusese batut mortal īn īnchisoare sau īmpuscat īn anul 1937, iar fiul o apucase navalnic pe acelasi drum. La ancheta a recitat cu simtire cīteva poezii scrise de el. (Regret mult ca n-am memorat nici una si nici jiu am de unde sa fac rost, tare as fi vrut sa o reproduc aici.)

īn cīteva luni, drumul meu s-a intersectat cu toti cei trei "cauzasi": pe Viaceslav Dobrovolski l-am vazut īntr-o celula de la Butīrki. Apoi, īn biserica de la Butīrki m-a prins din urma si Gheorglii Ingal. cel mai īn vīrsta dintre toti. īn ciuda tineretii sale, era membru stagiar al Uniunii Scriitorilor. Avea un condei foarte sprinten, īi placea sa foloseasca mult contrastul īn scris, īn fata lui, daca ar fi fost conformist din punct de vedere politic, s-ar fi deschis fagasuri literare pe cīt de impresionante, pe atīt de amagitoare. Avea aproape īncheiat un roman despre Debussy. Dar primele succese nu l-au secatuit de idei, la īnmormīntarea mentorului sauIuri Tīnianov8, a spus īn cuvīntul sau ca acesta a fost haituit, si astfel si-a asigurat o condamnare de opt ani.

Aici ne-a ajuns din urma si Gammerov si īn asteptarea trimiterii la Krasnaia Presnia a trebuit sa īnfrunt de unul singur punctul lor de vedere uni­tar. Aceasta īnfruntare a fost dificila pentru mine. īn perioada aceea eram īnca adeptul conceptiei care nu e īn stare nici sa recunoasca un fapt nou, nici sa aprecieze o opinie noua īnainte de a gasi pentru ele o eticheta din rezerva pregatita: fie dualism agitat de mic-burghez, fie nihilism belicos al intelectua­litatii declasate. Nu-mi aduc aminte ca Ingal si Gammerov sa -l fi atacat pe Marx, dar tin minte ca l-au atacat pe Lev Tolstoi - si din ce directie! Tolstoi a respins biserica? Dar el n-a tinut seama de rolul ei mistic si organizator! A respins īnvatatura Bibliei? Dar pentru stiinta moderna īn Biblie nu exista contradictii, nici chiar īn primele rīnduri referitoare la facerea lumii. A respins statul? Dar fara stat nu vom avea decīt haos! A propovaduit con­topirea muncii intelectuale si fizice īn acelasi om? Asta īnsa nu este decīt o nivelare absurda a aptitudinilor! si, īn sfīrsit, dupa exemplul samavolniciei lui Stalin, putem constata ca personalitatea istorica este īn stare sa devina atotputernica, iar Tolstoi a luat acest lucru īn derīdere!

430


si īn anii premergatori īnchisorii, si īn cei din īnchisoare, am socotit, de aseme­nea, ca Stalin a imprimat o orientare fatala evolutiei statalilatii sovietice. Iata īnsa ca Stalin a murit īncetisor, dar cīt de mult s-a schimbat cursul corabiei? Amprenta proprie, personala pe care a lasat-o asupra evenimentelor se rezuma la: obtuzitate deprimanta, despotism, autoelogiere. In rest, el a calcat exact īn urma indicata de Lenin si ascultīnd sfaturile lui Trotki.

Baietii mi-au recitat din versurile lor si m-au rugat sa fac acelasi lucru, dar versurile mele īnca nu existau. Au recitat mult din Pasternak9, pe care īl divinizau. Cīndva, citisem si eu Sora mea viata, dar nu mi-a placut, o socoteam departe de fagasurile simple ale oamenilor. Ei īnsa mi-au revelat cuvīntul din urma al lui Schmidt la judecata, care m-a impresionat nespus, caci semana cu cazul nostru:

Treizeci de ani am dus īn mine Iubirea de tara natala, *~'- "  "*      si cītusi de putin a voastra mila Eu n-o astept.

si n-o doresc. Gammerov si Ingal aveau o stare de spirit atīt de luminoasa: nu aveau nevoie de mila, de īngaduinta voastra! Temnita nu ne apasa, suntem mīndri ca ne aflam īn ea! (Desi nu stiu cine ar fi capabil sa nu se simta apasat? Tīnara sotie a lui Ingal, la numai cīteva luni, s-a dezis de el si l-a parasit. Gammerov īnsa, din cauza cautarilor revolutionare, nu avea o prietena apropiata.) Oare nu aici, īn celulele īnchisorii, ajungi la īntelegerea marelui adevar? E strīmta celula, dar nu-i mai strimta oare lumea libera? Oare nu poporul nostru, chinuit si amagit, se afla īntins līnga noi sub paturi si īn culoarul dintre ele?

Sa nu m-alatur tarii-ntregi Cu mult mi-ar fi mai greu, si drumul ce l-am strabatut Eu nu -l regret acum.

Tineretul care zace īn celulele īnchisorilor cu statut de condamnat politic nu reprezinta niciodata tineretul mediocru al tarii, el este īntotdeauna cu mult mai avansat In anii aceia, ceea ce urma sa se īntīmple cu īntreaga masa a tineretului era doar: "sa intre īn stadiul descompunerii", al dezamagirii, al indiferentei, sa prinda gustul vietii dulci, si abia atunci poate, poate de la acest nivel confortabil, sa īnceapa-urcusul amar spre un nou pisc - peste vreo douazeci de ani? Dar tinerii detinuti din anul 1945, beneficiari ai articolului 58-10, au sarit peste aceasta viitoare prapastie de indiferenta dintr-un singur pas, si īsi tineau curajosi capul sus - sus pe esafod, sub secure.

431


īn biserica de la Butīrki, condamnati, taiati si izolati, studentii din Moscova au compus un cīntec, pe care īl cīntau īnaintea amurgului cu vocile lor īnca firave:

De trei ori, zilnic, mergem dupa ciorba, Cīntīnd, mai scurte facem serile, C-un ac, ajuns la noi prin contrabanda, Ne coasem traista de calatorie.

De-acum de soarta noastra nu ne pasa, Caci am semnat - ah, sa plecam odata! si reveni-vom oare-aici cīndva Din cea Siberie īndepartata?

Doamne-Dumnezeule, oare noi am scapat prilejul? īn timp ce framīntam noroiul pe cīmpul de operatii, ne ghemuiam īn gropile obuzelor, priveam din tufisuri cu luneta binoculara, aici a crescut un alt tineret si a pornit la drum! Oare n-a pornit īntr-acolo?... īntr-acolo, īncotro noi n-am putea nici macar īndrazni? Pentru ca n-am fost educati astfel.

Generatia noastra se va īntoarce de la razboi, va preda armele, īsi va zor-nai decoratiile si va povesti cu mīndrie peripetii de pe front, iar fratii nostri mai mici doar vor strīmba din nas: Vai, ce prostanaci!...

Sfīrsitul Partii a Doua


432

CONŢINUTUL CAPITOLELOR

Partea ĪNTĪI - INDUSTRIA PENITENCIARĂ

Capitolul 1 - ARESTAREA                                       

Cum se ajunge īn Arhipelag. - Ce sentiment īti da arestarea - "Pentru ce?" -Arestarea traditionala. - Cum se face o perchezitie. - Avantajele arestarilor nocturne. - Clasificarea arestarilor. - stiinta perchezitiei. Inventivitate la arestari. -Nimeni nu este pregatit sa opuna rezistenta. - Fuga lui Andrei Pavel. - Mecanismul epidemiilor de arestari. - "īsi vor da seama - ma vor elibera", pasivitate generala. -Cum ar fi posibil sa te īmpotrivesti?! - Din ce este alcatuita o arestare, - Ce gīnduri stīrneste. - Dupa arestare te simti usurat. - Sa strigi? - De ce am tacut eu.

Arestarea mea. - Comandantul de brigada Travkin. - Serviciul de contrain-formatii al armatei. - Cei trei tanchisti. - Un spion viu. - Glume la defecare.

Capitolul 2 - ISTORIA CANALIZĂRII NOASTRE                       :

VaLurile cele mai mari: deschiaburirea, anii postbelici si anul 1937. - Organele se antrenau necontenit.

īntemnitari imediat dupa Octombrie.- Lozinca leninista a dezinsectiei. - De­finitia "insectelor". - Unicitatea VCEKA. - Miscarile populare pentru apararea bisericilor. - "Comploturile" provinciale. - Sistemul ostaticilor. - Teroarea rosie si natura ei. - VaLurile socialistilor. - Valul celor īntorsi īn patrie. - Intelectualitatea "care gravita īn jurul cadetilor". - Cine se īmpotrivea detasamentelor de colectare a produselor agricole. - Lichidarea ultimilor albgardisti. - Scufundarea slepurilor. -Constiinta revolutionara. - VaLurile delincventilor de drept comun. - Lagarele de concentrare din gubernia Tambov. - Marinarii din Kronstadt. - Intensificarea repre­siunii īn 1921. - Comitetul de ajutorare a victimelor foametei. - Arestarile studentilor, greva de la MVTU. - Marea Pasienta a socialistilor. - CEKA si adeptii "bisericii vii". - VaLurile preotilor, filosofilor religiosi, ale credinciosilor de rīnd. -"Calugaritele". - Prostituatele. - Cele dintīi vaLuri nationale. - VaLurile studentesti. - "Epuizarea ofiterilor". - Ce destin aveau familiile lor. - Cazacii din insula Lemnos. - Fostii functionari. - "Pentru tainuirea originii sociale". - Cine izbutea sa razbeasca īndarat. - Ramasitele Crucii Rosii politice. - Contingentul lui Voikov. -Profilaxia sociala. - Varentov, seratele muzicale. - Liceenii si juristii. - Ingineri-sa-botori. - "Limitatorii". - Cei care refuzau sa devina informatori. - Primele procese publice. - Folosirea poporului drept coparticipant la represiune. - Proteste izolate. -Cele "sase conditii", īntorsatura cu inginerii. - Procesul "Biroului unional al mensevicilor". - Procesul, care n-a mai avut loc, al "Partidului Ţaranesc al Muncii". - Grupul lui Kondratiev-Ceaianov. - VaLurile care curg tot timpul (credin­ciosii, socialistii, nationalistii). - Grupul istoricilor, 1929. - "Opozitia muncito­reasca". - Trotkistii. - Nepmanii. - Valul "aurului". - Valul format la introducerea noului sistem al buletinelor de identitate. - Valul deschiaburitilor, particularitatile

433


lui. - Termenii "chiabur" si "coada de topor". - Valul "sabotorilor" din agricultura, pentru neīndeplinirea normei de predare a cotelor de cereale, valul "culegatorilor de spice". - Legea din 7 august 1932. - Valul Kirov. - VaLuri mici, paralele. -Paragraful Zece.

Prezentarea articolului 58 al Codului Penal si comentarea in extenso a para­grafelor lui.

Valul anilor 1937-1938. - Lovitura data cercurilor conducatoare. - Aplauze interminabile. - Procentul "gradatilor" si al muritorilor de rīnd - Cifrele-sarcina de plan. - VaLurile speciale: īntoarcerea spionilor sovietici; kavejedistii; coreenii; letonii. - Sfīrsitul Marii Pasiente. - Intelectualitatea. - Cazul profesorilor din Sverdlovsk. - Inginerii. Membrii de familie. - Acuzatii excesive si absurde, la oras si la sate. - Conceptul de "vina" - oportunism de dreapta.

Antivalul anului 1939. - VaLurile 1939: cehii, polonezii, ucrainenii de apus, bielorusii de apus, moldovenii. - Prizonierii din razboiul finlandez. - Arestari si executii la īnceputul razboiului īn regiunile apusene si Ţarile Baltice. - "Colportorii de zvonuri si provocatorii de panica". - Piese pentru aparatele de radio. - Valul nemtilor. - Valul īncercuitilor. - Arestari īn armata din Extremul Orient. - Valul generalilor. - Valul celor care nu s-au evacuat din Moscova. - Valul militarilor aflati sub incidenta ordinului Nr. 227. - Valul din teritoriile ocupate (58-la), al fostilor prizonieri (58-lb). - Pentru ce erau de fapt condamnati. - "Africanii". -Grupul lui Kadenko. - Deportarea din 1943-1944 a nationalitatilor, cum s-a produs ea. - "Criminalii de razboi" germani si japonezi. - Valul emigrantilor rusi. -Vlasovistii. - Civilii care fugeau de Puterea Sovietica. - Cum a tainuit Occidentul predarea lor. - Armata Krajowa - Banderovistii. - "Fetele pentru straini". - Copiii spanioli. -- Antivalul preotilor.

Sistemul vaLurilor criminalilor si condamnatilor de drept comun. - Pulsatia Decretelor. - Legea "patru pe sase". - Termenul de douazeci si cinci de ani. - Ne-denuntarea delictului de drept comun. - Recidivistii din anii 1948-1949. - "Co­pii-razbunatori". - VaLurile anilor 1948-1950. - Divulgatorii secretelor de stat -Banderovistii si locuitorii Ucrainei de Apus. - Profilaxia sociala īn Ţarile Baltice. - Gre­cii din Caucaz. - Evreii, afacerea medicilor.

Puscarii goale n-au existat

Capitolul 3 - ANCHETA

Cine se astepta la tortura īn secolul al XX-lea? - Nu trebuie sa ne amintim.

Ancheta - strecurare printr-o conducta. - "Cazurile" umflate din primii ani ai puterii sovietice. - Cautarea unor culpe inexistente. - Nu culpa, ci carei clase apartine. - De acolo nu se mai īntoarce nimeni. - Cercetarea prealabila? - Pistolul pe masa. - Interogatoriile nocturne. - Celulele fierbinti. - Torturile au existat mereu. - Categoriile arestatilor supusi torturilor. - Grupul lui Romualdas Skirius. -Marturisirea personala īn locul probelor materiale, teoria lui Vīsinski. - Cum s-a īnradacinat practica torturii. - Avantajele procedeelor blīnde. - Procedeele psihice. -Fizice. - Combinarea lor. - Insomnia. - Banda rulanta a anchetei. - Boxa plos­nitelor. - Carcerele. - Foamea - Bataia - Zabala - Nimeni nu este pregatit pentru ancheta. - Erorile intelectualilor. - Codul penal si Codul de procedura penala, arti­colele lor necunoscute. - Cum este folosita singuratatea inculpatului. - Su­praaglomerarea celulelor de ancheta (1918, 1931, 1937, 1945) si influenta ei. - Cī-


434

teva schingiuiri. - Bīta lui Riumin. - De barba si mustati. - Lucrul cel mai cumplit - Cum esti īnduplecat īn celula sa cedezi. - Argumentele ortodocsilor comunisti. -Ce valoreaza ortodocsii īnsisi. - Cine de cine s-a dezis. - Berdiaev īn 1922. - Ba­buta credincioasa. - Cum se comportau la ancheta vechii revolutionari rusi. - Com­pararea anchetei tariste cu cea sovietica.

Ancheta mea. - Funinginea din cosurile de la Lubianka.

Organele nu cauta dovezi. - Cum se taraganeaza ancheta. - Interogatoriul la procuror. - Articolul doua sute sase. - Semnaturi privind nondivulgarea.

Capitolul 4 - GĂITANELE ALBASTRE

Noi nu-i vedeam pe anchetatorii nostri. - Cum sa-i explici? - Divnici compara Gestapoul si MGB-ul. - Anchetatorii īsi formuleaza principiile. - Motivele lor. -Tinerii ghebisti sunt īncīntati de putere. - Fidelitate fata de Organe! - Distractii īnvioratoare. - Sa nu-ti retii furia. - Curiozitatea sexuala. - Posibilitatile de agoniseala. - Razbunarea procurorului. - Lacomia anchetatorilor. - Orgia. -Ghebisti arestati. - VaLurile ghebistilor. - Abakumov si Riumin la īnchisoare.

Oare ce am fi devenit fiecare dintre noi? - De ce ne īmpotriveam scolilor NKVD-ului. - Ce fac epoletii din om. - Cea dintīi etapa a mea - Geamantanul de ofiter. - Mīnia carausilor. - Sunt ofiter! - Linia binelui, linia raului. - Ghebisti cumsecade. - Locotenentul Ovsiannikov. - Lectia Verei Korneeva īn cancelaria ghebistilor. - D.P. Terehov, judecator suprem. - Supraveghetoarea Casei Mari. - Nu tot ceea ce pare bun este bun. - Culoarea cerului. - lagoda si icoanele. - Natura nelegiuirii. - Rodul ideologiei. - Pragul nelegiuirii.

Judecarea criminalilor īn Germania Occidentala si mila fata de ei īn tara noastra. - Oare cum ar putea Rusia sa se purifice?

Capitolul 5 - PRIMA CELULĂ - PRIMA IUBIRE

Casa cea Mare īn timpul blocadei Leningradului. - Cea dintīi celula de ancheta! - Suhanovka - Celula individuala de ancheta de la Suhanovka - Noi, oamenii!

Intrarea mea īn cea dintīi celula. - Releul-informator. - īnchisoarea nu-i o prapastie. - Viata confortabila.

Generatiile precedente. - Viata la īnceputurile Lubiankai. - Anatoli Fastenko. -Amnistia de la 17 octombrie 1905. - Evadarile din acei ani. - Canadianul fost marinar pe crucisatorul "Potiomkin". - Nu tot ce intra īn urechile noastre.

Un inginer de formatie sovietica. - "Daca va trebui sa mor". - Programul unei zile la Lubianka - Premeditat sau de la sine? - Arnold Susi. - Ratia de dimineata.

-  Medicul īnchisorii. - Drepturile noastre. - Celula 53. - Plimbarea pe acoperisul Lubiankai. - Din istoria Estoniei. - Biblioteca de la Lubianka.

Luri Evtuhovici, povestea lui. - Termenul "vlasovist".

Ziua de la Lubianka catre sfīrsit. - Filantropia penitenciara īnainte de revolutie.

- Indicii la īnchisoare.

"īmparatul Mihail". ;     Sfīrsitul razboiului īn puscarie.

435


Capitolul 6 - PRIMĂVARA ACEEA

Prizonierii rusi de o vīrsta cu Octombrie. - Cum s-au īntors. - Ce au īndurat. -Patria i-a tradai de trei ori. - Cum cedam ideilor preconcepute. - De unde atītia tradatori? - Nerecunoasterea prizonieratului. - Ce solutii mai avea un prizonier de razboi. - Spioni pentru un ceas. - Pedepsirea celor mai fideli. - Lagarele de verifi­care si filtrare. - "Ah, daca as fi stiut!"

Biografia generalului A.A. Vlasov. - Formatiunile voluntare antisovietice din primii ani ai razboiului. - Teama lui Hitler de a crea forte armate rusesti. -Calatoriile de propaganda ale lui Vlasov. - Sperantele pe care vlasovistii si le-au pus īn aliati. - Episoade din lupta vlasovistilor. - Un calaret fugareste un prizonier.

- Destinul brigazii din Lokot, regiunea Briansk. - Acordul pentru crearea diviziilor rusesti īn toamna lui 1944. - Comitetul pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei, mani­festul de la Praga. - Primele si ultimele actiuni ale diviziilor rusesti īntīi si a doui

-  Neīntelegerea de care a dat dovada Occidentul. - Inutila capitulare. - Destinul ramasitelor. - Predarea cazacilor de catre Anglia. - Roosevelt si Churchill?... - La­garele de concentrare englezesti. - Despre vlasovisti īn general.

Destinele emigratiei ruse. - Cum i-a ademenit patria - Cum au īntors pe dos Codul penal pentru acuzarea lor. - Colonelul lasevici. - Igor Tronko, generatia mea din emigratie.

Legenda despre Altai. - Asteptarea amnistiei din primavara aceea.

La "gara" Butīrki sa primim sentintele.

Capitolul 7 - SALA MAsINILOR

Cum erau comunicate sentintele OSO.

Sentintele administrative īnainte de revolutie. - Troica GPU-ului. - Troicile. -Reorganizarile si raportul lor cu OSO. - Articolele sigla. -- Avantajele OSO fata de tribunal. - Sentintele comunicate ulterior.

Caracterul īnchis al proceselor politice. - Comparatie cu vechea Rusie. - Avo­catii acuzatori. - Predeterminarea sentintelor. - Interpretarile in extenso ale codului. - Instructiunile^secrete. - Are vreun sens sentinta de achitare? - Cazul lui Pavel Ciulpeniov. - īntīmplari din salile tribunalelor. - Ma īntīlnesc cu Tribunalul Suprem.

.      ;                               Capitolul 8 - LEGEA-COPIL

Noi uitam totul... - "Represiunea extrajudiciara" a C'EKA. - Cifrele cekiste ale celor executati īn comparatie cu cele rusesti dinainte. - Tribunalele dupa Octombrie. - Asemanarea dintre tribunalele populare si tribunalele revolutionare. -Tribunalele cailor ferate, tribunalele VOHR-ei. - īnfiintarea Tribunalelor Militare Revolutionare si principiile activitatii lor. - Cifrele celor executati īn anul 1920. -Tribunalele ca detasamente de lupta. - Cīnd dispare sensul dreptului de apel. -Locurile vii ale acestor ani. - Rascoalele taranesti. - Tribunalul din Riazan judeca un tolstoian. - Cartea discursurilor lui Krīlenko. - Sarcinile generale ale justitiei sovietice. - Cazul ziarului "Russkie Vedomosti". - Cazul celor trei anchetatori de la tribunalul revolutionar din Moscova - Cazul lui Kosīrev. - Neplacerile de la CEKA din februarie 1919. - Procesul clericilor (Samarin s.a.). - Clopotele de

436

alarma din Zvenigorod. - Procesele religioase din provincie, loviturile date biseri­cilor si mīnastirilor. - Circulara din 1920 privind lichidarea moastelor. - Cum puneau bolsevicii problema intelectualitatii. - Procesul "Centrului tactic". -Adevarata lui poveste. - "Cazul Tagantev".

Capitolul 9 - LEGEA SE MATURIZEAZĂ

Procesul Directiei pentru combustibil. - Revirimentul represiunii dupa razboiul civil. - Cazul inginerului Oldenborger.

Foametea din tinuturile de pe Volga si confiscarea odoarelor bisericesti. - Pro­cesul ecleziastic de la Moscova din anul 1922, - Procesul ecleziastic de la Petrograd. - Procesul eserilor. - Repetitia mīniei maselor. - Tortura cu moartea.

Cazul lui Savinkov. - Moartea lui.

Capitolul 10 - LEGEA ĪN FLOARE

Noua idee a lui Lenin: expulzarea intelectualitatii peste hotare īn 1922. -Geneza conceptului "diversiune". - Afacerea sahtī. - Esecul cu Palcinski, von Meck, Veliciko. - Procesul "Partidului industrial". - Exista oare o enigma a proce­selor exemplare de la Moscova? - Procesul "Biroului Unional al Mensevicilor" si cum a fost īnscenat. - M.P. lakubovici.

Procesele anilor 1937-1938. - Enigma? - Oare astfel de revolutionari erau ei? - Selectia candidatilor pentru roLuri. - Istoria secreta a ultimelor luni ale lui Buharin.

Afacerea din Kadīi, procesul raional. - De ce īn tara nu au existat procese publice.

!                             Capitolul 11 - PEDEAPSA CAPITALĂ

Desfiintarea pedepsei cu moartea īn timpul Elizavetei. - Moderatia urmasilor ei. - Datele lui Tagantev privind executiile de la sfīrsitul secolului al XlX-lea -īnceputul secolului al XX-lea. - Istoria pedepsei cu moartea sub bolsevici. Minciuna desfiintarii ei, tertipuri si ocolisuri. - Executiile anilor '30, cei sase tarani din Ţarskoe Selo. - Executiile din 1937-1938. - Zigzagurile ultimilor ani ai epocii staliniste.

Pentru ce se dadea pedeapsa prin īmpuscare. Exemple. - Izbucnirea salvatoare a lui K.I. Strahovici. - Daca am privi fotografiile lor... - Sentimentele ultimelor clipe. - Suferintele zilnice ale condamnatilor la moarte īn puscariile arhipline. - De ce erau tinuti atīta vreme cu aceasta sentinta? - Cercetarile stiintifice ale celor condamnati la moarte si ale anchetatorilor. - Celula condamnatilor la moarte ca procedeu de ancheta. - Psihologia atitudinii de neīmpotrivire. - V.G. Vlasov sub sentinta pedepsei cu moartea - Celulele condamnatilor la moarte din Kinesma Ritmul celor douazeci si patru de ore. - Bsaulul Homenko. - Insultarea calaului. -Cum a primit Vlasov gratierea

437


Capitolul 12 - TIURZAK    .

Slabirea regimului penitenciar rus la īnceputul secolului al XX-lea. - Con­solidarea celui sovietic īncepīnd din 1918. - Regimul politic. - Lupta pentru autoaparare a detinutilor din puscariile sovietice. - Eserii la schiturile din Solovki (1922-1925). - Izolatorul din Verhneuralsk dupa 1925.

Forta grevelor foamei. - īmpiedicarea grevelor foamei īn anii '20. - Re­primarea lor īn anii '30. - Alimentarea fortata. - Greva foamei ca actiune contrarevolutionara. - Cum greva foamei a fost īnfrīnta de īnchisoarea de Tip Nou. - Nu exista opinie publica!

Sfīrsitul socialistilor īn Marea Pasienta. - Autoizolarea lor de "kaeri". - "Po­liticii" vazuti de "kaeri". - Autoizolarea trotkistilor si comunistilor.

Cui īi este destinata recluziunea. - Consolidarea si extinderea īnchisorii centrale sub puterea sovietica. - Regimul izolatoarelor politice. - si cum īl īndura un detinut. - N. Kozīrev, miracolul cu astrofizica.

Partea a DOUA - PERPETUUM MOBILE

Capitolul l - CORĂBIILE ARHIPELAGULUI

f. Un sistem bine pus la punct. - īmbarcarea īn vagon-zak. - Cum sa-ti imaginezi aceasta din trenul vecin? - Originea termenului "vagon stolīpinist". - Cum este orīnduit acest vagon. - Gradul de īncarcare. - Scrumbie sarata si fara apa, de ce. -Cum se rezolva "usurarea" īntr-un vagon-zak. - Amestecarea politicilor cu delinc­ventii de drept comun.

Privilegiile politicilor īn puscariile tariste. - Prima īntīlnire cu banditii. - De­teriorarea vechilor notiuni. - īzolarea articolului Cincizeci si Opt si neputinta lui. -Nepedepsirea hotilor si banditilor. - Cum este fundamentat acest lucru de catre Cod si marxism. - Participarea escortei la furturile hotilor. - Furtul direct savīrsit de escorta, care sunt procedeele.

Cum afla detinutii itinerarul. - Cum expediezi o scrisoare dintr-un vagon-zak.

Sa nu ai nimic! - Sa privesti si sa memorezi. - Povestea lui Max Santerre. - Po­vestea lui Ivan Kovercenko. - Eric Andersen asculta ce īi spune o fata rusa.

"Pendulul" din vagon-zak. - Debarcarea. - Cum trebuie sa te asezi pe pa-mīnt. - Pomana de la oamenii liberi. - Sa īndragesti astfel de clipe! - Luati-va de brate! - Luati-va de calcīie! - Haituirea celor care ramīn īn urma.

Dubele anilor '20. - Colaborarea postbelica. - Structura interioara a du­bei. - Cum opereaza īn duba hotii. - īntīlnirea cu locotenent-colonelul Ivanov.

Capitolul 2 - PORTURILE ARHIPELAGULUI

Cum se confectioneaza harta lor. - Trasaturi comune. - Comparatia unor īnchisori de tranzit diferite īn epoci diferite. - Punctele de tranzit ale lagarelor din nord. - īnchisorile fara hīrdaie igienice, ce se poate face īn astfel de cazuri? - Baile īnchisorilor de tranzit. - Hotii si banditii "slujbasi" īn puscariile de tranzit. - Cīinii.

438


- Tertipurile hotilor. - Rarele cazuri de īmpotrivire a politicilor. - Umilirea mea la Krasnaia Presnia.

Prima scrisoare dupa arestare. - O femeie pe colina de līnga īnchisoarea de tranzit din Kuibīsev. - Viitoare monumente ale Arhipelagului? - Largimea orizon­tului la īnchisoarea de tranzit. - Eric Arvid Andersen si povestea lui. - Nonsensul transferarilor masive. - si al celor individuale. - Tranzitul - prilej de odihna. -Muncile inumane de la īnchisorile de tranzit. - Cīt este de greu sa te dezbari de gustul puterii.

Krasnaia Presnia īn 1945. - Itinerar pentru spert. - Eliberarea sufletului prin renuntarea la orice desertaciune. - Schimbul^ de condamnari. - "Cumparatorii" la īnchisorile de tranzit - Tīrgul de sclave. - īnvataturile unui detinut cu repartitie speciala. - Cu orice pret?

Capitolul 3 - CARAVANELE ROBILOR    i - i;;u««nmsa

Avantajul "trenurilor rosii" pentru stat - Amenajarea vagonului de marfa. - Pre­gatirea convoiului. - Ascunderea de ochii populatiei. - Expedierile din Oriol īn 1938. - Tehnica īmbarcarii. - Procedee de perchezitie. - Escorta trage foloasele. - Hotii si banditii īn vagonul rosu. - Neregulile cu mīncarea. - Verificarile nocturne cu ciocanele. - Morti de frig. - Trenurile lungi si agentul Ministerului Afacerilor Interne. - Pe platformele trenutului. - Cīnd nu exista nici un lagar.

Transporturile cu slepul spre Nord. - Hotii īn aceste conditii. - Un caz de īmpotrivire. - Vapoarele pe Kolīma. - Incendiul de pe "Djurma" īn 1939. - De­plasarea īn continuare pe Kolīma - Jefuirea la sosirea īn Magadan.

Transporturile pedestre spre Nord. - Hrana - īmpuscarea pe drum, - īndem­narea cu bītele. - Deplasarile pedestre prin orase, īn anii '20-'30. - Toate mijloacele sunt rele, dar mai apoi - si mai rele.

Capitolul 4 - DIN INSULĂ ĪN INSULĂ

Cazul fericit al unui detinut cu repartitie speciala. - Escorta speciala. - Cum am fost luat din lagar. - Legenda despre saraski. - Impresiile despre calatoria printre oameni liberi. - Simtamīntul de usurare o data cu īntoarcerea pe Arhipelag.

E mica lumea! - Telegraful detinutilor. - Asociatia stiintifico-tehnica din celula. - Timofeev-Ressovski. - Fericirea somnului de puscarias. - Celula 75 de la Butīrki; oameni. - Lectiile serale. - Perceptia captivilor.

Biserica din Butīrki, viata de puscarie īn ea - Spionul romān Vladimirescu. - Ti­neretul postbelic la Butīrki. - Gammerov. - Ingal. - Mīndria de a fi la īnchi­soare. - Cīntecul studentilor. - Generatia noua - īncotro?...

439

<titlu>ABREVIERI sI SIGLE

ASA - Antisovetskaia aghitatiia (Propaganda antisovietica); articol-sigla. Belomorkanal - Belomorsko-Baltiiskii Kanal (Canalul Marea Alba - Marea Baltica).

Belomorstroi - Belomorfskaia] stroi[ka] (santierul de constructie a canalului Marea Alba-Marea Baltica), īn cea mai mare parte lucrarile au fost executate cu detinuti.

Butiur - Butīrskaia tiurma (īnchisoarea Butīrki).

Cadetii (KD) - Partidul constitutional-democrat (1905-1917). Program: monarhie constitutionala si parlamentara, libertati democratice, marea proprietate asupra pamīntului etc. Lideri: P.N. Miliukov, A.I. singariov, V.D. Nabokov s.a. Adversari ai bolsevicilor; dupa revolutia din octombrie acestia au interzis partidul cadetilor.

CEKA - Cerezvīceainaia komissiia po borbe s kontrrevoliutiei, sabotajem i speku-liafiei (Comisia extraordinara pentru combaterea contrarevolutiei, a sabotajului si a speculei). A functionat īn perioada 1917-1922, fiind predecesoarea organelor securitatii sovietice. Cekist - agent al CEKA.

CEON - ceast osobogo naznaceniia (unitate cu destinatie speciala). CIS - cilen semii (membru de familie); articol-sigla.

Dalstroi - Glavnoe upravlenie^ stroitelstva Dalnego Severa (Directia generala pentru constructia Nordului īndepartat).

Dneproghes - Dneprovskaia ghidroelektrostantiia (Centrala hidroelectrica de pe Nipru).

DPZ - dom predvaritelnogo zakliuceniia (unitate de detentie preventiva).

Eserii (SR) - Partidul socialistilor-revolutionari (1901-1923). Lideri: V.M. Cernov, A.P. Gotz, N.D. Avksentiev s.a. Obiective principale: republica democrata, libertate politica, legislatie muncitoreasca, socializarea pamīntului. Principala tactica de lupta: terorismul individual Dupa revolutia din februarie, īmpreuna cu mensevicii, au obtinut majoritatea īn Soviete si au intrat īn Guvernul provi­zoriu. Dupa Octombrie bolsevicii i-au acuzat de activitate antisovietica si contrarevolutionara.

GB - Gosudarstvennaia bezopasnost (Securitatea de stat); ghebist: agent al GB.

440

GOSPLAN - Gosudarstvennīi planovīi komitet [Soveta Ministrov] (Comitetul de stat al planificarii de pe līnga Consiliul de Ministri).

GPU - Gosudarstvennoe politiceskoe upravlenie (Directia politica de stat). A īnlocuit CEKA īn perioada februarie - decembrie 1922.

GULAG - Glavnoe upravlenie lagherei (Administratia generala a lagarelor).

Inīurisl - Inostrannīi turist (Turistul strain); firma de servicii pentru turistii straini si organizatoare de excursii īn strainatate pentru cetatenii sovietici.

Kaer (KR, kontra) - kontrrevolutioner (contrarevolutionar).

KGB - Komitet gosudarstvennoi bezopasnosti (Comitetul securitatii de stat). Functioneaza din 1954, pe līnga Consiliul de Ministri.

Kombedī - Komitetī bednotī (Comitetele saracimii); organizatii ale saracimii satesti, create īn Rusia europeana (11 iunie 1918), constituind īn majoritatea cazurilor organele efective ale puterii de stat. La sfīrsitul anului 1918 si-au predat atributiile sovietelor satesti.

Komintern - Kommunisticeskii international (Internationala comunista. Interna­tionala a IlI-a); organizatie (1919-1943) care a reunit partidele comuniste din diferite tari, creata din initiativa lui V.I. Lenin.

K?Z - kamera predvaritelnogo zakliuceniia (celula de detentie preventiva). KRA - kontrrevoliutionnaia aghitatiia (propaganda contrarevolutionara); articol-sigla KRD - kontrrevoliutionnaia deiatelnost (activitate contrarevolutionara); articol-sigla.

KRM - kontrrevoliutionnoe mīslenie (gīndire, intentie contrarevolutionara); arti­col-sigla.

KRTD - kontrrevoliutionnaia trotkistskaia deiatelnost (activitate contrarevo­lutionara trotkista); articol-sigla.

KVC - Kulturno-vospitatelnaia ceast (Sectia cultural-educativa).

KVJD - Kitaisko-vostocinaia jeleznaia doroga (Calea ferata a Estului chinezesc); Kavejedist - lucrator la KVJD.

LKSM - Leninskii kommunisticeskii soiuz molodioji (Uniunea tineretului comunist leninist).

MGB - Ministerstvo gosudarstvennoi bezopasnosti (Ministerul securitatii statului).

MHAT - Moskovskii Hudojestvennīi Akademiceskii Teatr (Teatrul Academic de Arta din Moscova).

MOGES - Moskovskoe obiedinenie gosudarstennīh elektrostantii (Uniunea cen-, tralelor electrice de stat din Moscova).

441


Mossovet - Moskovskii sovet [deputatov trudiascihsia] (Sovietul din Moscova [al deputatilor muncitorilor]).

MVD - Ministerstvo vnutrennih del (Ministerul afacerilor interne).           .      MVTU - Moskovskoe vīssee tehniceskoe ucilisce (scoala tehnica superioara din Moscova).                                                                      ,_ . ,,,.,,,,,., . : -

Narkomat - Narodnīi komissariat (Comisariatul poporului). .

NEP - Novaia ekonomiceskaia politika (Noua politica economica); politica economica a PCUS si a statului sovietic īn perioada de trecere de la capitalism la socialism. I s-a spus noua spre deosebire de politica zisa a "comunismului de razboi". A fost aplicata din 1921 pīna la mijlocul deceniului al treilea

NKGB - Narodnīi komissariat gosudarstvennoi bezopasnosti (Comisariatul poporu­lui pentru securitatea statului).

NKPS - Narodnīi komissariat putei soobsceniia (Comisariatul poporului pentru caile de comunicatie).

NKVD - Narodnīi komissariat vnutrennih del (Comisariatul poporului pentru afa­cerile interne).

NPGG - nelegalnīi perehod gosudarstvennoi granitī (trecerea ilegala a frontierei de stat); articol-sigla.                                                                              . ...

Ns - nedokazannīi spionaj (spionaj nedovedit); articol-sigla.

NTS - Narodno-trudvvoi soiuz (Alianta populara a muncii); organiuzatie a emigrantilor rusi din Germania (cu filiale si īn alte orase din Europa), care avea ca obiectiv principal al activitatii sale propaganda antisovietica. En-te-esovist -membru, simpatizant al acestei organizatii.

OGPU - Obiedinionnoe gosudarstvennoe politiceskoe upravlenie (Directia politica de stat unificata). Organ al securitatii (1923-1934), coordonator al activitatii GPU-urilor din republicile unionale.

OLP - otdelnīi laghernīi punkt (filiala de lagar autonoma).

OSO - osoboe sovesceanie (conferinta speciala); comisie speciala deliberativa pe līgna GPU - NKVD.

Osoaviahim - Obsceslvo sodeistviia oborone, aviafionnomu i himiceskomu stroitel-stvu SSSR (Asociatia pentru sprijinirea apararii, dezvoltarii aviatiei si chimiei īnURSS).

PD - prestupnaia deiatelnost (activitate criminala); articol-sigla. PFL -proverocino-filtrationnīi lagher (lagar de verificare si filtrare). Ps - podozrenie v spionaje (suspectare de spionaj); articol-sigla.


442

Pomgol - Pomosci golodaiuscim (Ajutor victimelor foametei); comisie organizata pe līnga VŢIK (presedinte - M.L Kalinin); a functionat īn perioada iulie 1921-septembrie 1922.

PZ - preklonenie pered Zapadorn (admiratie fata de Occident); articol-sigla. Rabkrin: vezi RKI.

RKI (Rabkrin) - Raboce-krestianskaia inspektiia (Inspectia muncitoreasca si taraneasca); narkomat, organ al controlului de stat (1920-1934).

RKP (b) - Rossiiskaia kommunisiiceskaia parliia (bolsevikov) (Partidul comunist (bolsevic) din Rusia.

RNNA - Russkaia nationalnaia narodnaia armiia (Armata nationala populara rusa).

ROA - Russkaia osvoboditelnaia armiia (Armata rusa de eliberare).

RONA - Russkaia osvoboditelnaia narodnaia armiia (Armata populara rusa de eliberare).

RSDRP - Rossiiskaia sotial-demokraticeskaia raboceaia partiia (Partidul mun­citoresc social-democrat rus - PMSDR); 1898-1917; gruparea necomunista si-a pastrat, īn Rusia, aceasta denumire pīna īn 1921.

RSFSR - Republica Sovietica Federativa Socialista Rusa.

Samizdat - samostoiatelnoe izdanie (publicatie independenta); modalitate de circulatie clandestina a creatiilor literare, istorice, filosofice, politice etc., interzise de cenzura sovietica.

SLON - Severnīe lagherea osobogo naznaceniia (Lagarele cu destinatie speciala din Nord). Slon īn limba rusa īnseamna elefant.

SMERs - soveīskii metod razoblaceniia spionov (metoda sovietica de combatere a spionilor). Este posibil ca abrevierea sa provina de la lozinca: Smert spionam (moarte spionilor); serviciul de contraspionaj al armatei sovietice.

SNK: vezi Sovnarkom.

SOE - sotialno opasnīi element (element periculos din punct de vedere social); articol-sigla.

Sovturist - Sovetskii turist (Turistul sovietic); firma de turism intern.

Sovnarkom - Sovet narodnīh komissarov (Consiliul comisarilor poporului); denu­mirea organelor executive si de dispozitie superioare ,ale puterii de stat din URSS, republicile unionale si autonome (1917-1918). īn martie 1946 au fost transformate īn consilii de ministri.

Spetī - spetialistī (specialisti).

STO - Sovet truda i obornī (Consiliul muncii si apararii); organ de coordonare a constructiei economice si a apararii, īnfiintat īn 1920 m frunte cu Lenin. Membrii STO erau numiti de Sovnarkom.

443


SVE - sofialno vrednīi element (element socialmente daunator); articol-sigla,

SVPs - sviazi, vedutcie kpodozreniiu v spionaje (relatii care conduc la suspectarea de spionaj).

URALMAs - Uralskii zavod tiajologo masinostroeniia (Uzina constructoare de masini grele din Ural). Construita īntre 1928-1933, la Sverdtovsk. Produce utilaje pentru industria metalurgica, de extractie miniera si petroliera.

USVITL - Upravlenie severno-vostocinīh ispravitelno-trudovīh lagherei (Admi­nistratia lagarelor de reeducare prin munca din Nord-Est).

TN - terroristiceskie namereniia (intentii teroriste); articol-sigla. TKP - Trudovaia krestianskaia partita (Partidul taranesc al muncii).

VAD - voshvalenie amerikanskoi demokratii (elogierea democratiei americane); articol-sigla.

Vagon-zak - vagon [dlia] zakliucionnīh (vagon pentru detinuti).

VAS - Vīnasivanie antisovetskih nastroenii (stare de spirit antisovietica); articol-sigla.

VAT - voshvalenie amerikanskoi tehniki (elogierea tehnicii americane); articol-sigla.

VCEKA - Vserossiiskaia cerezyīceainaia komissiia (Comisia extraordinara -CEKA - paprusa). A fost īnfiintata īn decembrie 1917, avīnd īn frunte pe F.E. Dzerjinski. īn 1922 a fost reorganizata īn GPU.

VIKJEL - Vserossiiskii ispolnitelnīi komitet jeleznodorojnogo profsoiuza (Comitetul executiv panrus al sindicatului cailor ferate); august 1917 - ia­nuarie 1918. Conisderīndu-se ca desfasoara activitate antisovietica, a fost īnlocuit cu VIKJEDOR (Comitetul executiv panrus al lucratorilor de la caile ferate), īn care predominau bolsevicii.

VSNH - Vīssii sovet narodnogo hoziaistva (Consiliul superior al economiei nationale;; organul central superior pentru coordonarea industriei statului sovietic (1917-1932).

VOHR - a) Vnutrenniaia ohrana Respubliki (Paza interna a Republicii); Uniuni militare ale NKVD, subordonate, de fapt, VCEKA Au fiintat din 1919 pīna īn 1920.

- b) Paza militarizata a locurilor de detentie. Vezi VOHRA

VOHRA - Voenizirovannaia ohrana mest zakliuceniia (Paza militarizata a locurilor de detentie). In functie de conditiile acesjor locuri, efectivul pazei oscila īntre 3-5% si 7-8% din numarul detinutilor, īn perioada celui de-al doilea razboi mondial efectivul celor din paza se cifra la circa 3 milioane.

VTIK - Vserossiiskii fentralnīi ispolnitelnīi komitet (Comitetul executiv central panrus); organul legislativ, de dispozitie si control al puterii de Stat īn RSFsR (1917-1938). Presedinti au fost Sverdlov (din 1917) si Kalinin (din 1919). In 1938 a fost rebotezat īn Sovietul Suprem

Zek (z/k, zeka, pL zeki) - zakliucionnīi (detinut); apelativ oficial

444


<titlu>NOTE

1.  Grup de insule īn Marea Alba, la intrarea īn estuarul Onega.

2.  salamov, Varlam Tihonovici (n. 1907-1982), poet si prozator. Condamnat pe nedrept īn 1937, a efectuat saptesprezece ani īn lagarele din bazinul fluviului Kolīma, din nord-estul Siberiei. Amintirile lui au circulat clandestin īn URSS, ulterior fiind editate īn Occident sub titlul Povestiri din Kolīma.

3.  Ghinzburg, Evghenia Semionovna (n. 1911), scriitor si publicist, autor al unui volum de memorii despre viata petrecuta multi ani īn lagare, care a circulat clandestin, apoi a aparut īn Franta sub titlul Le Vertige C Ameteala).

4.  Latis, Martīn Ivanovici (Sudrabs, Ian Fridrihovici) (1888-1938), om politic. A īndeplinit mai multe functii īn cadrul CEKA. Este autorul unui scurt istoric al activitatii acestei institutii (Doi ani de lupta pe frontul intern).

5.  Krīlenko, Nikolai Vasilievici (1885-1938), om politic. Printre functiile ocupate se numara si cele de presedinte al Tribunalului Suprem, procuror al RSFSR, comisar al poporului pentru justitie. Demis din toate functiile, este executat prin īmpuscare.

6. Vīsinski, Andrei lanuarievici (1883-1954), jurist si diplomat sovietic. Adjunct al procurorului general si procuror general al URSS (1933-1939). Ministru de externe al URSS ((1949-1953). Autor al unor lucrari prin care se afirma ca teoretician al justitiei staliniste.

7. Este vorba de volumul Canalul ,, Stal i n" Marea Alba-Marea Baltica, prefatat de Maxim Gorki.

Partea ĪNTĪI

INDUSTRIA PENITENCIARĂ Capitolul l - ARESTAREA

1. Tangutii, popor din grupul tibetano-birman. Limba tanguta face parte din fa­milia limbilor chino-tibetane, scrierea hieroglifica dateaza din anul 1036.

445


2.  Ostiacii (numele vechi al han(ilor), popor din Siberia de Nord (21 000 locuitori). Limba hantī face parte din familia limbilor ugro-fīnice. Scrierea lor a fost alcatuita pe baza alfabetului rus.

3.  Babuskin, Ivan Vasilievici (1873-1906), revolutioanar social-democrat, apoi bolsevic. A participat la revolutia din 1905. A fost īmpuscat.

4.  Strada si piata īn centrul Moscovei, unde se afla sediul organelor securitatii, precum si o īnchisoare pentru detinutii politici.

5.  ,,Pobeda" (Victorie), marca de automobile, fabricate la uzina din Nijni Novgorod (Gorki) īntre anii 1946-1958.

6.  Conform acestui sistem cetateanul sovietic era obligat sa ceara aprobarea militiei pentru a-si alege locul de domiciliu. Cei care calatoreau īn alte localitati trebuiau sa se anunte la militie īn douazeci si patru de ore.

7. Este vorba de perioada 1934-1935, dupa asasinarea lui Kirov.          ,   .. ..,..  ,

8.  seinin, Lev Romano viei (1906-1967), prozator, autor de romane politiste si de spionaj.

9.  Fratii Tur, pseudonimul scriitorilor L.D. Tubelski (1905-1961) si P.L. Rījei (1908-1978). autori de piese, romane si scenarii cu tematica de spionaj.

Capitolul 2 - ISTORIA CANALIZĂRII NOASTRE

1. Nationalitati deportate īn masa īn perioada 1944-1945 sub acuzatia de cola­borationism.

2.Vezi Abrevieri si sigle.

3. Organizatie alcatuita īn principal de eseri īn sprijinul Adunarii Constituante (23 noiembrie 1917 - ianuarie 1918) la Petrograd. A avut filiale la Moscova, Samara, Odessa etc.

4.  Cursuri serale organizate pentru militari.

5.  Krestī, Butīrki, cunoscute īnchisori din Leningrad si respectiv din Moscova

6. Condicute, legitimatii care se dadeau prostituatelor īn Rusia īnainte de revolutia din octombrie, īn text - act care facea dovada ca posesorul este supus apro-briului.

7.  Adepti si propovaduitori ai tolstoismului, teoria lui L.N. Tosltoi despre transfor­marea societatii pe calea nonviolentei si autoperfectionarii moral-religioase.

8. La aceasta data, Fanny Kaplan, membra a partidului eserilor, a savīrsit atentatul īmpotriva lui Lenin.

446


9. Vezi Abrevieri si sigle.

10.  Ulianov, Alexandr Ilici (1866-1887). unul dintre organizatorii si conducatorii "Fracfiunii teroriste" a partidului Narodnaia Voi ia (Vointa poporului). Fratele mai mare al lui Lenin. A participat la pregatirea atentatului īmpotriva tarului Alexandru al III-lea (l martie 1887). A fost spīnzurat.

11.  Adepti ai mensevismului, curent aparut īn cadrul social-democratiei ruse, care se opunea prevederilor programatice consecvent marxist-leniniste, principiilor teoretice ideologice, organizatorice, tactice ale partidului de tip nou. Denumirea este legata de faptul ca. la congresul II al Partidului Muncitoresc Social-De-mocrat din Rusia (1903) grupul acesta s-a aflat īn minoritate (mensinstvo) la alegerea organelor centrale de partid, majoritatea (bolsinstvo) fiind obtinuta de... bolsevici.

12.  Cel mai vechi regiment de garda rus, īnfiintat de Petru I īn 1687. A jucat un rol important īn februarie 1917. A fost favorabil revolutiei din octombrie, īnsa destul de putin activ īn desfasurarea evenimentelor.

13.   Alianta a partidelor asa-zise de dreapta cu  scopuri  contrarevolutionare (Moscova, mai 1918-1919), avīnd filiale la Petrograd si īn alte orase.        :

14.  Korolenko, Vladimir Galaktionovici (1853-1921), prozator si publicist de orientare narodnica. Arestat si deportat sub regimul tarist, banuit de legaturi cu miscarea revolutionara, dupa octombrie 1917 se opune cu fervoare terorii comuniste.

15. Tuhacevski, Mihail Nikolaevici (1893-1937), maresal, īn timpul razboiului civil

a fost comandant de armata īn luptele de pe Volga, din Sud, din Urali si Siberia, precum si al armatelor frontului caucazian si ale frontului de Apus īn razboiul polono-sovietic. Victima a represiunilor staliniste.

16.  Volosin, Maximilian Alexandrovici (1878-1932), poet de orientare simbolis-to-impresionista. Este cunoscut si ca un talentat acuarelisL

17.  Kuskova, Ekaterina Dmitrievna (1869-1958), publicist, ideolog al doctrinei "economismului", aspru criticata de Lenin. īn 1922 a fost expulzata din tara.

18.   Prokopovici,   Serghei  Nikolaevici   (1871-1955),  om  politic,  ideolog  al "economismului". A activat īn aripa de stīnga a partidului cadetilor. Ministru īn Guvernul provizoriu instalat dupa revolutia din februarie 1917. Acuzat de activitate antisovietica, a fost expulzat din tara (1922).

19.  Kiskin, Nikolai Mihailovici (1864-1930), medic, unul dintre liderii partidului cadetilor, ministru īn Guvernul provizoriu din 1917. Acuzat de activitate contrarevolutionara, a fost arestat Ulterior amnistiat.

20.  Menjinski, Viaceslav Rudolfovici (1874-1934). om politic, jurist. Din 1919 este membru al prezidiului VCEKA, iar clin 1923 - prim-adjunct al lui Dzerjinski. Presedinte al OGPU īn perioada 1926-1934.

447


21.  Iagoda, Ghenrih Grigoriveici (1891-1937), om politic. Din 1920 a ocupat functii importante īn conducerea CEKA si OGPU. seful NKVD-ului īnca de la īnfiintarea acestuia īn 1934. īn 1936 este destituit, apoi arestat, judecat si executat.

22.  Stolīpin, Piotr Arkadievici (1862-1911), om de stat, ministru al afacerilor interne si presedinte al Consiliului de Ministri. Organizatorul loviturii de stat de la 3 iunie 1907 (determinata de intensificarea terorismului promovat de unele partide revolutionare), dupa care s-a instaurat asa-numita "reactiune stolīpinista". Coordonatorul reformei agrare, care, de asemenea, a fost numita stolīpinista. A fost ucis de un agent al politiei secrete (ohranka).

23.  Maiski, Ivan Mihailovici (1884-1975), istoric si diplomat. Ambasador īn Finlanda si Marea Britanic, adjunct al ministrului afacerilor externe. A fost unul dintre participantii la conferintele de la lalta si Potsdam.

24.  Adica CEKA.

25.  Una dintre organizatiile "īnnoitorilor" bisericii ortodoxe, ruse (1922-1945), care sustinea modernizarea dogmei si a religiei crestine. A cerut destituirea patriarhului Tihon (pentru "activitate antisovietica") si desfiintarea calugariei.

26.  Tihon (Belavin, Vasili Ivanovici) (1865-1925), patriarhul Rusiei (din 1917). Judecat pentru "activitate antisovietica", īn 1923 este constrīns sa se caiasca si sa īndemne pe credinciosi sa colaboreze cu Puterea Sovietica.

27.  Berdiaev, Nikolai Alexandrovici (1874-1948), filosof, īntemeietorul "noului crestinism", varianta a existentialismului religios, īn 1922 a fost expluzat din tara si pīna la sfīrsitul vietii a trait la Paris.

28.  Soloviov, Vladimir Sergheevici (1853-1900), poet, filosof religios si critic literar. A īncercat sa realizeze un fel de sinteza a credintei ortodoxe, a stiintei occidentale si a catolicismului roman. Este unul dintre teoreticienii de seama ai simbolismului rus.

29.  "Musavat" ("Egalitate"), partid de orientare nationalista din Azerbaidjan (1911-1920). Program: autonomie nationala si teritoriala, panislamism, pan-turcism.

30.  Membri ai partidului "Dasnaktutiun" ("Alianta"), partid de orientare nationa­lista din Armenia (1890-1921). Prin programul lui urmarea realizarea auto­nomiei Armeniei Occidentale īn cadrul Turciei, cu ajutorul Rusiei si al statelor europene. Dupa 1917 este acuzat de activitate contrarevolutionara si antiso­vietica.

31.  (De la turc. basmak - a ataca.) Membri ai miscarii de orientare nationalista, care milita pentru rasturnarea Puterii Sovietice si separarea Asiei Centrale de Rusia Sovietica.

32.  Publicatie editata, la Paris de catre emigrantii mensevici


448

33.  Plehanov, Gheorghi Valentinovici (1856-1918), filosof marxist, care a introdus si propagat cel dintīi marxismnul īn Rusia; unul dintre reprezentantii de seama ai social-democratiei ruse si mondiale. Dupa cel de al doilea congres al PMSDR a devenit unul din liderii mensevismului. Nu a fost de acord cu revolutia clin octombrie.

34.  Adepti ai trotkismului, doctrina si curent formate īn cadrul social-democratiei ruse la īnceputul secolului XX si raspīndit ulterior īn mai multe tari. A fost fondat de Trotki (Bronstein), Le v Davīdovici (1879-1.940), reprezentant de seama al miscarii revolutionare. Initial mensevic, a participat la revolutia din 1905 si la cea socialista clin 1917, cīnd a intrat īn partidul bolsevic si a devenit unul dintre conducatorii acestei revolutii, īndeplinind functii importante īn conducerea partidului si statului sovietic: comisar al poporului pentru afacerile externe (1917-1918; a negociat cu germanii tratatul pacii de la Brest-Litovsk) si pentru aparare (1918-1924; rol important īn organizarea Armatei Rosii si īn timpul razboiului civil.) Dupa moartea lui Lenin a intrat īn opozitie cu Stalin; īn 1927 este exclus din partid, iar īn 1929 expulzat din URSS. īn strainatate si-a continuat activitatea politica, organizīnd si conducīnd partide trojkiste, care au īntemeiat si o "Internationala" (a IV-a). A fost asasinat īn Mexic de catre un agent al NKVD-ului.

35.  Organizatii pentru ajutarea detinutilor si exilatilor politici īn Rusia dinaintea revolutiei din 1917.

36.  Peskova, Ekaterina Pavlovna (1876-1965), prima sotie a lui Maxim Gorki (A.M. Peskov), unul dintre principalii conducatori ai Crucii Rosii politice, mai cu seama dupa revolutia din 1917 (a fost desfiintata īn 1939).

37. Adept al narodnicismului, ideologie si miscare social-politica clin Rusia (1861-

1895), care nega rolul decisiv al clasei muncitoare īn lupta revolutionara, socotind ca taranimea si intelectualitatea constituie forta sociala capabila sa rastoarne tarismul si sa instaureze socialismul pe calea dezvoltarii obstii taranesti; acorda personalitatii rolul de creator al istoriei si preconiza tactica terorismului individual. Lideri si ideologi: A.I. Herzen, N.G. Cemīsevski, M.A. Bakunin s.a.

38.  Cetate construita de novgorodeni īn 1323 pe o insula din lacul Ladoga, la izvoarele Nevei. Ocupata de suedezi (1611) si recucerita de rusi (1702), cetatea va deveni īnchisoare politica cu regim de extrema severitate. A fost darīmata īn timpul celui de al doilea razboi mondial.                   .

39.  Novorusski, Mihail Vasilievici (1861-1925). revolutionar, membru al "fractiunii teroriste" a partidului Namdnaia Voi ia. Ca participant la atentatul asupra lui Alexandru III (l martie 1887) a fost condamant la ocna pe viata. Pīna īn 1905 a fost detinut la Schlisselburg. perioada evocata īntr-un volum de amintiri.

40.  Maiakovski. Vladimir Vladimirovici (1893-1930), poet de orientare futurista. Ambitia de a crea o poezie noua īn slujba revolutiei i-a adus o mare populari­tate īn lumea īntreaga. S-a sinucis.

449


41.  Voikov, Piotr Lazarevici (1888-1927), reprezentant al miscarii revolutionare, unul   dintre   conducatorii   luptei   pentru   instaurarea   Puterii   Sovietice   la Ekaterinburg. Din 1924 - reprezentant plenipotentiar al URSS īn Polonia. Victima a unui atentat.

42.  Este vorba de 19 octombrie, ziua cīnd a fost īnfiintat (1811) liceul si numita "Ziua Puskin". deoarece poetul, īn fiecare an. comemora aceasta aniversare printr-o poezie.

43.   Palcinski,  Piotr  Akimovici  (1878-1929),  inginer de  mine  si  economist, īmpuscat īn timpul detentiei.

44.  Meck. Nikolai Kadovici von (1863-1929), inginer de cai ferate, fiul lui K.F. von Meck, coproprietar al cītorva cai ferate din Rusia. Dupa revolutia din octombrie a lucrat īn Comisariatul Poporului pentru Transporturi. A fost īmpuscat.

45.  Kaganovici, Lazar Moiseevici (1893-1982?), om politic. A īndeplinit īnalte functii de stat si de partid: membru īn Biroul Politic (din 1930): din 1935 a fost comisar al poporului pentru caile ferate si, respectiv, pentru industrie. Unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui S talia īn 1957 este dat la o parte din activitate.

46.  Ordjonikidze, Grigori Konstantinovici (Sergo) (1886-1937), om politic, unul dintre conducatorii de partid si de stat importanti. Dupa revolutia din octombrie a luptat pentru instaurarea Puterii Sovietice īn Caucazul  de Nord si īn Transcaucazia. Membru al Biroului Politic (din 1930), presedinte al Consi­liului superior al economiei nationale (1930-1932), comisar al poporului pentru industria grea (1932-1937). A murit īn circumstante dubioase: nu se stie daca s-a sinucis ori a fost asasinat. Soljenitīn este pentru cea de a doua vari­anta.

47.  Garin, N. (Nikolai Gheorghievici Mihailovski) (1852-1906), prozator. Mediu] si personajele prozei sale releva experienta acumulata ca inginer constructor de cai ferate.

48.   Zamiatin. Evgheni  Ivanovici   (1884-1937), prozator, de profesie  inginer, maestru al satirei si grotescului. Este autorul romanului-pamflet Noi (publicat īn Anglia, 1924), care "a stīrnit indignarea opiniei publice sovietice'' si a infucntat  proza "antiutopica"  anticomunista occidentala  (O.  Huxley,  G. Orwell). A emigrat īn 1932.

49.  Miliukov, Pavel Nikolacvici (1859-1943). om politic, istoric si publicist. Unul dintre organizatorii si liderii partidului cadetilor. Dupa revolutia din februarie 1917 este ministru al afacerilor externe īn Guvernul provizoriu, sustinīnd razboiul,   alaturi   de   Antanta,   īmpotriva   Germaniei.   Dupa   revolutia   din octombrie a emigrat.

450


50.  Riabusinski, Pavel Pavlovici (1871-1924), descendent al unei familii de indus­triasi si bancheri rusi, adversar fervent al bolsevicilor si revolutiei din octombrie, unul din organizatorii revoltelor conduse de generalii L.G. Kornilov (25-31 aug.  1917) si respectiv A. M. Kaledin (oct 1917 - febr.  1918). Emigrant

51.  Rojanski, Dmitri Apollinarievici (1882-1936), fizician, creatorul scolii sovie­tice de radiofīzica si radiotehnica. Academician (1933).

52.  Vavilov, Nikolai Ivanovici (1887-1943), botanist si genetician, creatorul teoriei privind bazele biologice ale selectiei si ale teoriei privind centrele de origine a plantelor  de cultura. Membru al Academiei de stiinte al URSS, presedinte al Academiei de stiinte Agricole (1929-1935). īn 1940, ca rezultat al uneltirilor si delatiunilor lui Līsenko, este arestat si condamnat la moarte. Gratiat, a murit īn puscarie.

53.  Platonov, Serghei Fiodorovici (1860-1933), istoric. Profesor la Universitatea din S.-Petersburg (1899), membru al Academiei Ruse de stiinte, presedinte al Comisiei de arheografie (1918-1929). īn  1930 este destituit si īntemnitat pentru propaganda antisovietica.

54.  Tārle, Evgheni Viktorovici (1875-1955), istoric, membru al Academiei de stiinte (1927). Lucrari privind istoria Frantei si politica externa a Rusiei: Blocada continentala, Talleyrand, Napoleon, Razboiul Crimeii s.a.

55.  Liubavski, Matvei Kuzmici (1860-1936), istoric, discipol al lui Kliucevski. Membru al Academiei de stiinte (1929), rector al Universitatii din Moscova (1911-1917).

56.  Gāutier,Iuri Vladimirovici (1873-1943), istoric si arheolog, membru al Academiei de stiinte (1939).

57.  Izmailov, Nikolai Vasilievici (1893-1961?), istoric literar si textolog. Studii si cercetari dedicate lui Puskin, Jukovski, Turgheniev.

58.  Bahtin, Mihail Mihailovici (1895-1975), critic literar si estetician. Estetica romanului si teoria discursului literar sunt temele ce domina majoritatea scrie­rilor sale. Studiile teoretice ale lui Bahtin au marcat un moment de cotitura īn gīndirea estetica a contemporaneitatii.

59.  Lihaciov, Dmitri Sergheevici (a 1906 ), critic si teoretician literar, istoric al culturii; academician (1953), profesor la Universitatea din Leningrad (1946-1955), cercetator la Institutul de literatura rusa, unde conduce sectorul de literatura rusa veche. Este preocupat īn mod deosebit de teoria literara, poetica literaturii ruse vechi, textologie etc.

60.  Budionnīi, Semion Mihailovici (1883-1973), maresal, īn timpul razboiului civil (1918-1920) a comandat Armata I de cavalerie. Posturi de conducere īn perioada celui de al doilea razboi mondial.

451

61.  Grupare fractionista de orientare anarho-sindicalista īn cadrul Partidului Comunist (bolsevic) din Rusia īn perioada 1920-1922 (A.M. sliapnikov, A.M. Kollontai, S.P. Medved s.a.), care nega rolul conducator al partidului comunist si al Statului Sovietic si considera sindicatele forma superioara de organizare a clasei muncitoare, solicitīnd sa li se īricredinte/.e conducerea economiei.

62.  Sau devierea de dreapta din cadrul Partidului Comunist (bolsevic) din Rusia Curent asa-nuniit oportunist din perioada 1928-1930 (lideri: N.I. Buharin, A.L Rīkov. M.P. Tomski s.a.), care nega necesitatea industrializarii accelerate a tarii, a dezvoltarii industriei grele, a colectivizarii agriculturii si propovaduia teoria curmarii luptei de clasa si a integrarii pasnice a "chiaburului" īn socia­lism.

63.  Moneda de aur sau bancnota īn valoare de zece ruble.

64.  Vers din varianta rusa a libretului operei Faitsi de Gounod (aria lui Mephisto). Originalul francez: A ses pieds le genre humain,/ Se ruant, le fer en main,/ Dans le sang el dans le fange,/ Ou briile l'ardent metal...

65.  Vezi nota 6 de la Capitolul l. Partea a ĪNTĪI.)

66.  Autorul se refera la definitia pe care Lenin a dat-o intelectualitatii: ,.clasa inte-mediara", "fara personalitate economica'".

67.  īn ruseste kulak, al carui prim sens este acela de "pumn". Sensul de "taran īnstarit, care īsi exploateaza consatenii", este mentionat īntr-un dictionar explicativ de-abia īn  1935 (Tolkovīi slovar russkogo iazīka - Dictionarul explicativ al limbii ruse, sub redactia lui D. N. Usakov).

68.  Zalīghin, Serghei Pavlovici (n. 1913 ). prozator, autor de nuvele si romane inspirate de colectivizarea si razboiul civil din Siberia. Romanul la care se refe­ra Soljenitīn se intituleaza Pe malul Irtīsului.

69.  Līsenko, Trofim Denisovici (1898-1976), biolog si agronom, membru al Academiei de stiinte (1939), presedinte al Academiei de stiinte Agricole (1938-1956, 1961-1962). A blamat genetica clasica, elaborīnd o stranie teorie despre ereditate, extrasa din īnvatatura marxista. Bucurīndu-se de sprijinul lui Stalin, si-a impus conceptiile si, datorita denunturilor si intrigilor lui, numerosi biologi remarcabili au fost īntemnitati. Multe dintre teoriile Iui nu au fost confirmate īn practica, ba mai mult, s-au dovedit dezastruoase pentru agricul­tura.

70.  Lorch, Alexandr Gheorghicvici (1889-1967), agrobiolog si ameliorator. unul clin promotorii selectiei si experimentarii sorturilor de cartofi īn URSS.

71.   Molotov   (Skriabin).   Viaceslov   Mihailovici   (1890-1984?).   om   politic. Colaborator apropiat al lui Stalin. Membru al Biroului Politic (1926-1953) si al Prezidiului   (1953-1957)   Comitetului   Central   al   PCUS.   Presedinte   al Consiliului Comisarilor Poporului (1930-1941). minisiru al afacerilor externe

452


(1939-1949.  1953-1956). Ambasador īn Mongolia (din 1957). Din 1962 -pensionar.

72.  Kirov (Kostrikov). Serghei Mironovici (1886-1934), om politic. Participant la cele trei revolutii ruse (1905. februarie 1917. octombrie 1917), secretar al Comitetului din Leningrad (1926-1934) si secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist (bolsevic) din URS S. Victima unui act terorist (la ordinul lui Stalin).

73.  Alianta apararii (germ.). Organizatie militarizata a Parditului social-democrat din Austria, creata īn 1923 īn vederea apararii īmpotriva ofensivei reactiunii si pentru salvgardarea republicii. Printre altele au luat parte la Insurectia armata antifascista din februarie 1934. Autorul se refera la īnfruntarile care au avut loc la Vicna īn ziua de 15 iulie 1927.

74.  Asociatie filosofica si religioasa, īntemeiata la īnceputul anului 1919; a durat pīna prin 1921-1922.

75.  īn poemul īn proza Limba rusa.

76.  īn poemul Cui i-e bine īn Rus ia?

77.   Perioada cīnd ostile mongolilor,  conduse de  Genghis-han, au  īntreprins numeroase expeditii (cucerind Siberia, China de Nord, Asia Mijlocie) si au invadat India (1221) si Rusia (1223).

78.  Capetenie normanda (al unei ostiri a varegilor), care, potrivit traditiei, a fost chemat de slavii din tinutul Ilmenului, īmpreuna cu fratii sai Sineus si Truvor, sa domneasca la Novgorod. īntemeietorul dinastiei Rlurikovicilor (sec. IX-XVI), care a dat mari cneji de Kiev, Vladimir, Moscova si tari rusi. ultimul fiind Fiodor Ivanovici (1557-1598), fiul lui Ivan IV cel Groaznic.

79.  Cladirea KGB-ului si a Directiei Generale a Afacerilor Interne din cadrul Comitetului Executiv regional si orasenesc din Leningrad (Prospektul Liteinīi, nr. 4).

80.  Grupare fractionista din cadrul PCUS (1925), reprezentata de G.E. Zinoviev, L. B. Kamenev s.a. Nega posibilitatea aliantei clasei muncitoare cu taranimea si a victoriei socialismului īntr-o singura tara etc.

81.  Stipulat de articolul 206 din Codul penal.

82.  ludenici. Nikolai Nikolaevici (1862-1933). general, unul din comandantii miscarii albgardistc. A īntreprins marsul asupra Petrogradului, dar a fost īnfrīnt de Armata Rosie (oct. 1919). Emigrant (1920).

83.  Ejov. Nikolai Ivanovici (1894-19397), om politic. Dupa functii modeste īn aparatul de partid, īn 1934 este ales membru al Comitetului Central, ceea ce i-a īnlesnit o ascensiune rapida spre posturi importante din conducerea partidului.

453


īn 1936 īi urmeaza lui lagoda īn fruntea NKVD-ului, dupa care este destituit si īnlocuit cu Beria (1938). Este arestat si executat probabil īn 1939 sau 1940.

84.  Beria, Lavrenti Pavlovici (1899-1953). om politic de origine georgiana. A ocu­pat functii importante īn serviciile CEKA si OGPU din Georgia si Trans-caucaziiL īn 1938 este numit seful NKVD-ului. I se acorda gradul de maresal (1945). īn 1946 este eliberat din postul de la NKVD, dar este ales membru īn Biroul Politic si numit vicepresedinte al Consiliului de Ministri, pastrīnd controlul asupra serviciilor securitatii. Dupa moartea lui Stalin este numit ministru de interne, dar curīnd (iunie 1953) este destituit, judecat si īmpuscat.

85.  Autorul se refera Ia īmpartirea Poloniei (octombrie 1939) īntre Hitler si Stalin si anexarea de catre URSS (urmare a pactului Molotov-Ribbentrop) a Ţarilor Baltice si a Basarabiei (1940).

86.  (īn rusa Hatīn.) Padure līnga localitatea cu acelasi nume din regiunea Minsk, unde, īn februarie-martie 1943, germanii au descoperit īntr-o groapa imensa cadavrele a circa cincizeci mii de ofiteri polonezi masacrati de sovietici.

87.  Sikorski, Wladyslaw (1881-1943), general si om politic polonez. Prim-ministru si ministru de interne (1922-1923). Prim-ministru al guvernului polonez format īn emigratie (Paris, apoi Londra) īntre 1939-1943.

88.  Anders. Wladyslaw (1892-1970), general polonez, īn 1940 este luat prizonier de trupele sovietice care au invadat Polonia de Rasarit. Este eliberat din īnchisoare (1941) si organizeaza o armata din detinutii polonezi aflati īn lagarele sovietice, īn 1943 a comandat corpul de armata polonez din cadrul trupelor aliate din Italia, īn 1945 - trupele poloneze din Europa Occidentala.

89.  Este vorba de Istmul Kareliei, īntre Golful Finic si lacul Ladoga. anexat de URSS īn martie 1940.

90.  Zona īn bazinul rīului cu acelasi nume din Mongolia. Aici, trupele japoneze, īn

1939, au dezlantuit agresiunea īmpotriva Mongoliei, dar au fost īnfrīnte de trupele sovieto-mongole.

91.  Lac īn Extremul Orient de Sud, īn apropierea caruia trupele sovietice au īnlrīnt

si respins pe invadatorii japonezi.

92.  Kutuzov, Mihail Illarionovici (1745-1813), comandant de osti, general-feldma-resal. A participat la mai multe razboaie ruso-turce (a īncheiat pacea de la Bucuresti, 1812, dupa ce i-a īnfrīnt pe turci la Rusciuk). A fost comandantul suprem al armatei ruse īn razboiul īmpotriva lui Napoleon (1812).

93.  Muncitori din Est (germ.). Cetateni sovietici din teritoriile ocupate de armata germana īn timpul  celui de al doilea razboi  mondial, care erau dusi īn Germania si folositi ca forta de munca.

454


94.  Aul, asezare, sat la kazahi. turkmcni, karakalpaci si populatiile din Caucazul de Nord.

95.  Participanti ai formatiunilor militare alcatuite din prizonieri rusi. care au actionat īn timpul celui de al doilea razboi mondial de partea Germaniei, sub prezumtiva comanda a lui Andrei Andreerici Vlasov (1901-1946). general, comandant de armata. Luat prizonier de catre nemti, a acceptat sa organizeze unitatile militare pomenite. Predat de catre aliati Uniunii Sovietice, a fost

**    spīnzural. Vezi Capitolul 5. p. 159-160. si Capitolul 6. p. 179 si urm.

96.  Krasnov, P iotr Nikolaevici (1869-1947). general, unul dintre principalii organi­zatori ai miscarii albgardiste. īn octombrie 1917. īmpreuna cu A.F. Kerenski a condus rascoala antisovietica. īn 1918 este atamanul trupelor de pe Don si comandantul armatei cazacilor albi. īn 1919 a emigrat īn Germania, īn timpul celui de al doilea razboi mondial a organizat unitati de cazaci care au luptat alaturi de nemti. A fost condamnat si executat.

97. Armia Krajowa, armata nationala poloneza care a actionat īntre 1942 si 1945 pe

teritoriul Poloniei ocupate sub comanda guvernului aflat īn emigratie la Londra, Conducerea ei a organizat īnceputul insurectiei din Varsovia (1944).

98.  Mikolajczyk, Stanislaw (1901-1966). om politic polonez. Lider al Partidului Ţaranesc Polonez.  Prim-ministru  (1943-1944) al guvernului polonez din emigratie, īn 1945 a facut parte din guvernul provizoriu de tendinta prosovie-tiea. Dupa succesul comunistilor la alegerile din 1947, a emigrat īn S.U.A.

99.  Participanti ai formatiunilor militare ale nationalistilor ucrainieni, care au actionat īn Ucraina de Apus īn 1943-1947. Au fost numiti astfel dupa numele comandantului lor, Siepan A. Bandera (1908-1959), lider nationalist ucrainean. Dupa  razboi  a  condus  organizatia  nationalistilor  ucrainieni  (OUN)  clin strainatate. A fost asasinat la Mlinchen de catre un agent kaghebist.

Capitolul 3 - ANCHETA

1.  Alexei Mihailovici (1629-1676). tar al Rusiei (din 1645). īn timpul domniei lui s-a īnfaptuit unirea Ucrainei cu Rusia (1654). au avut loc numeroase rascoale taranesti (printre care si cea a lui Stepau Razin) si schisma bisericii ruse.

2.  Biron. Ernst-Johann (1690-1772). conte, favoritul īmparatesei Anna Ivanovna: dupa urcarea ei pe tron. a instaurat un regim de crunta teroare politista.

3.  Gumiliov. Nikolai Stepanovici (1886-1921 ). poet. initiatorul si liderul gruparii literare moderniste a akmeisnnthii (v. nota 5. de la Capitolul 9. Partea ĪNTĪJ). Sotul poetci Anna Ahmatova. Sub acuzatia de participare  la un complot contrarevolutionar monarhist a fost īmpuscat.

455


4. Ahmatova (Gorenko), Anna Andreevna (1888-1966), poeta, unul din reprezen­tantii straluciti ai poeziei ruse din secolul al XX-lea Adepta a akmeismului. Sotia lui Gumiliov. īntre 1925-1940, poezia ei este interzisa si, pentru a se īntretine, traduce din poetii lumii (printre care si Eminescu, Arghezi, lirica populara romāneasca), īn anii terorii staliniste este arestat fiul ei, Lev Gumiliov, istoric. Vizitele si asteptarile la portile īnchisorilor leningradene i-au inspirat zguduitorul poem Recviem.

5.  Dzerjinski, Felix Edmundovici (1877-1926), om politic. Dupa revolutia din octombrie a ocupat īnalte functii de partid si de stat īn 1917 a organizat CEKA si, implicit, teroarea rosie, conducīnd, īn continuare, pīna la sftrsitul vietii, GPU-ul si OGPU-ul.

6.  Dahl, Vladimir Ivanovici (1801-1872), scriitor, lexicograf, etnograf, autorul remarcabilului Dictionar explicativ al limbii ruse (1863-1866).

7.  Kliuev, Nikolai Alexeevici (1887-1937), poet de inspiratie patriarhal-taraneas-ca, reprezentant al orientarii asa-zis neo-(aranesti, īn care a fost inclus si Esenin. īn 1933 este arestat, īnchis la Lubianka si deportat īn tinutul Narīmului din Siberia.

8.  Actiune antisovietica īnarmata organizata de albgardisti si eseri, sub conduce­rea lui A.P. Perhurov (6-2 iulie 1918), la laroslavl.

9.  Ivanov-Razumnik, Razumnik Vasilievici (1878-1946), critic si istoric literar, sociolog. Simpatizant al eserilor de stīnga La slīrsitul deceniului al treilea a fost arestat si a petrecut multi ani īn puscarie si surghiun. La īnceputul celui de al doilea razboi mondial s-a stabilit īn Germania

10.  Buharin, Nikolai Ivanovici (1888-1938), om politic, unul dintre eminentii conducatori ai partidului, specialist īn probleme economice, īn 1924 este ales membru   al   Biroului   Politic,   īntre   1926   si   1928   -  secretar  general   al Kominternului. īn 1929 este exclus din Biroul Politic pentru "deviationism de dreapta", iar īn 1938 este judecat, condamnat Ia moarte si īmpuscat

11.  Titlul unui articol de rasunet (2 martie 1940), īn care Stalin se dezice de exce­sele colectivizarii.

12.  Este povestea unei fetite de vreo treisprezece ani, angajata sa īngrjieasca de un prunc. Extenuata zi si noapte de stapīni cu nesfīrsite corvezi, fetita sfīrseste prin a sugruma pruncul, ca sa poata dormi.

13.  Este vorba de povestirea Raufacatorul (1885).

14.  Kolceak, Alexandr Vasilievici (1874-1920), amiral, unul dintre principalii orga­nizatori militari ai miscarii albgardlste. īn 1918-1919, este "cīrmuitor suprem al statului rus", pe teritoriul Siberiei, guberniei Orenburg si regiunii Ural. īnfrīnt de Armata Rosie, a fost luat prizonier, condamnat si īmpuscat

456


15. Vorosilov, Kliment Efremovici (1881-1969), maresal si om politic. Unul dintre organizatorii Armatei Rosii si comandantii  din timpul  razboiului civil. Colaborator apropiat al lui Stalin. A ocupat īnalte functii de stat si partid, īn perioada 1953-1960 a fost presedintele Sovietului Suprem al URSS.

16. īnchisorile "interioare" apartineau direct de Ministerul Afacerilor Interne.

17.  Abakumov, Viktor Semionovici (1894-1954). om politic. A lucrat īn serviciile de contrainformtii aje Armatei Rosii, īnca de la īnfiintare, īn 1943, a fost numit seful SMERs-ului. īn 1946 este ministrul securitatii statului. Destituit si arestat sub Stalin, es.te condamnat si executat īn 1954.

18.  Suvorov, Alexandr Vasilievici (1729-1800), mare comandant de osti. genera­lisim. S-a distins īn vremea razboaielor ruso-turce (1768-1774, 1787-1791). Comandant suprem al armatelor aliate īmpotriva Frantei, remarcīndu-se īn campaniile din Italia si Elvetia. Este vestit si ca unul care n-a cunoscut nici o

t,a  īnfrīngere.

19. Riumin, Mihail Dmitrievici (7-1953), om politic. La īnceput a lucrat īn servici­ile speciale ale marinei, fiind ulterior chemat de Abakumov īn centrala

' SMERs. Ministru adjunct al Securitatii Statului (1946-1953). Dupa moartea lui Stalin, a fost condamnat si executat

20.  Kamenev (Rosenfeld), Lev Borisovici (1883-1936), om politic, unul dintre liderii importanti ai partidului dupa revolutia din octombrie. Membru al Comitetului Central (din 1917) si al Biroului Politic (din 1919). Dupa moartea lui Lenin s-a aflat la cīrma partidului īmpreuna cu Stalin si Zinoviev. ulterior

:fc   apropiindu-se de Trotki. Exclus din partid (1927), arestat (1934), condamnat fii   la moarte si executat (1936).

21.  seskovski, Stepan Ivanovici (1727-1793), demnitar īnsarcinat īn vremea Ecaterinei II cu anchetarea cazurilor de importanta extrema. Vestit pentru duri­tatea metodelor folosite la interogatoriu.

22.  Radiscev, Alexandr Nikolaevici (1749-1802), scriitor si gīnditor revolutionar. Autor al cartii Calatorie de la Petersburg la Moscova (1790), īn care supune unei critici necrutatoare iobagia si autocratia tarista. Condamnat la moarte, a fost gratiat si deportat īn Siberia

23.  Revolutionari de obīrsie nobila, īn special ofiteri participanti la razboiul din 1812, care au declansat, la 14 decembrie 1825, rascoala īmpotriva autocratiei tariste si iobagismului. A fost īnabusita de īmparatul Nicolae I. Cinci dintre

,jī!V conducatorii miscarii decembriste (P.I. Pestei, S.I. Muraviov-Apostol, K.F. Rīleev, M.P. Bestujev-Riumin, P.O. Kahovski) au fost spīnzurati, 121 trimisi la ocna si surghiun īn Siberia.

24.   Rīleev.   Kondrati   Fiodorovici   (1795-1825),   poet   romantic,   unul   dintre conducatorii miscarii decembriste. Condamnat la moarte si spīnzurat.

457


25.  Pestel, Pavel Ivanovici (1793-1826), ofiter (colonel), unul dintre conducatorii decembristilor. Autor al proiectului de constitutie Russkaia pravda (Adevarul rus). Denuntat, a fost arestat la 13 decembrie 1825. SpīnzuraL

26.  Russkaia pravda, proiect de constitutie si program al miscarii decembriste ela­borat de P.l. Pestei (1821-1823). Prevedea: desfiintarea iobagiei, republica unitara, egalitatea tuturor cetatenilor īn fata legii, libertati cetatenesti, confis­carea marilor latifundii si īmproprietarirea taranilor etc.

27.  Lunin, Mihail Sergheevici (1787-1845), ofiter, participant la rascoala decem­bristilor. A fost condamnat la ocna si surghiun īn Siberia

28.   Zavalisin,   Dmitri   Irinarhovici   (1804-1892),   ofiter,   decembrist.   A   fost condamnat la ocna pe viata. Autorul īnsemnarilor unui decembrist.

29.  Obolenski, Evgheni Petro viei (1796-1865), print, ofiter, participant la miscarea decembrista. seful statului major al rascoalei de la 14 decembrie 1825. A fost condamnat la ocna pe viata. Autorul unui volum de amintiri.

30.  Trubetkoi, Serghei Petrovici (1790-1860), print, ofiter, decembrist. A fost condamnat la ocna pe viata. Autorul unui volum de īnsemnari.

31.  Griboedov, Alexandr Sergheevici (1795-1829), dramaturg si diplomat. Este cunoscut mai ales prin comedia satirica Prea multa, minte strica.

32.   Bakunin,  Mihail Alexandrovici  (1814-1976), revolutionar,  teoretician  al anarhismului, unul dintre ideologii norodnicismului. Aflat īn strainatate (din 1840), a participat la revolutia din 1848-1849 (Paris, Dresda, Praga). īn 1851 este extradat de autoritatile austriece si īntemnitat īn fortareata Petropavlov-skaia, apoi exilat īn Siberia, īn 1861 a evadat si s-a refugiat īn Anglia

33.  Grinevitki, Ignati loahimovici (1856-1881), revolutionar, membru al orga­nizatiei Narodnaia volia (Vointa poporului). La l martie 1881 l-a ucis cu o bomba pe īmparatul Alexandru II, cazīnd el īnsusi victima a propriului atentat.

34.  Rīsakov, Nikolai Ivanovici (1861-T881), revolutionar, membru al organizatiei Narodnaia  volia.  La   l   martie   1881   a aruncat prima bomba asupra  hu Alexandru II, dar care nu si-a atins tinta. A fost spīnzurat

35.  Melgunov, Serghei Petrovici (1880-1956). istoric si publicist A fost expulzat din tara īn 1923.

36.  Carausi ucrainieni (sec. XVI-XIX). care transportau (īn special din Crimeea īn Ucraina) sare,, peste si feLurite alte marfuri.

458


37.  Ehrenburg, Ilia Grigorievici (1891-1967), prozator si publicist Autor, printre altele, al volumelor de memorii Oameni, ani, viata (voi. l-6, 1961-1965), īn care este evocata perioada stalinista.

38.  Vranghel, Piotr Nikolaevici, baron (1878-1928), general. A condus armatele albgardiste din Ucraina de Sud si din Crimeea, īnlocuindu -l pe Denikin (1920). īnfrīnt de catre Armata Rosie, se refugiaza peste hotare.

39.  Miscare de masa a inovatorilor si fruntasilor īn productie din URSS pentru marirea productivitatii muncii si o mai buna utilizare a tehnicii. A fost initiata īn 1935, de catre Alexei Grigorievici Stahanov, miner din bazinul Donbassului.

40.  (De la germ. polizei.) Membri ai detasamentelor politiei auxiliare pe care trupele germane de ocupatie īi recrutau dintre localnici.

Capitolul 4 - GĂITANELE ALBASTRE

1.  Personajul central din nuvela Moartea lui Ivan IIici (1886).

2. .Serov, Ivan Alexandrovici (n. 1905 ), general, īncepīnd din anul 1939, a ocupat

posturi de maxima importanta īn cadrul Securitatii Statului. A fost numit seful KGB-ului īnca de la īnfiintare (1954) si a detinut acest post pīna īn anul 1958.

3.  Timofeev-Ressovski, Nikolai Vladimirovici (1900-1981), genetician, unul i,  dintre creatorii geneticii radiative, biocenologiei si biologiei moleculare, īntre

1925 si 1945 a lucrat īn Germania īn 1945 a fost arestat, condamnat si trimis īn lagar. Reabilitat īn perioada lui Hrusciov.

4.  Organizatie a tineretului revolutionar german, creata īn 1924, avīnd ca obiectiv lupta antifascista. Jungsturmovka era uniforma membrilor acestei organizatii,

.   purtata, de asemenea, si de tineretul sovietic īn anii '20-'30.

5.  īntr-o nota de la sfīrsitul volumului al treilea, autorul ne previne ca atunci cīnd este vorba de metaforica tara a lagarelor, de Arhipelag, se scrie GULAG, iar cīnd se fac referiri la Administratia Generala a Lagarelor si aparatul ei -

;!/ GULag.

6.  Jdanov, Andrei Alexandrovici (1896-1948), om politic. Participant la revolutia din octombrie si razboiul civil. Dupa moartea lui Kirov (1934) este secretar al

j comitetului regional de partid din Leningrad; secretar al Comitetului Central. Membru al Biroului Politic (1939). īn anii postbelici, raspunzīnd de politica īn

':/: domeniul culturii, este inspiratorul celebrei horarīri a Comitetului Central: Cu privire la revistele "Zvezda" si "Leningard", unde este supusa unor atacuri nimicitoare creatia Annei Ahmatova si a lui Mihail Zoscenko, constituind

-.'-''  īnceputul unei campanii violente īmpotriva intelectualitatii.

459


7.  scerbakov, Alexandr Sergheevici (1901-1945), om politic, īnalt activist de partid; membru al Comitetului Central din 1939. īn timpul razboiului este seful directiei politice a Armatei Rosii si al Biroului de Informatii (Informbiuro).

8.  Pe ,,drumul Vladimirului", īn secolul al XlX-lea, surghiunitii porneau din Moscova spre Siberia.

9.  Maliuta Skuratov, porecla lui Grigori Lukianovici Skuratov-Belski (7-1573), nobil, apropiat al lui Ivan cel Groaznic, seful teroarei opricininei (fortele militare si politienesti ale regimului politic al tarului).

Capitolul 5 - PRIMA CELULĂ - PRIMA IUBIRE

1.  Localitate din regiunea Moscova, unde a locuit Lenin īn ultimii ani ai vietii si a murit la 21 ianuarie 1924.

2.  Volkonskaia, Zinaida Alexandrovna (1792-1862), printesa, scriitoare. Salonul ei literar din Moscova a fost vizitat printre altii si de A.S. Puskin.

3.  (īn argoul detinutilor.) Denuntator, introdus īntr-o celula pentru a culege informatii.

4. "Omul de prisos", tip īn literatura rusa din anii '20-'50 ai secolului al XlX-lea. Tīnar nobil, inteligent, de cultura europeana, īnstrainat atīt de Rusia oficiala, cīt si de popor, dezamagit, inactiv (Oneghin la A.S. Puskin, Rudin la I.S. Turgheniev s.a.).

5.  Institutie legislativa, consultativa sau administrativa, reprezentativa si electiva din Rusia tarista (Duma Oraseneasca, Duma de Stat).

6.  Lunacearski, Anatoli Vasilievici (1875-1933), om politic, scriitor si critic literar, teoretician marxist al culturii. A participat la revolutia din octombrie. Din  1917 este comisar al poporului pentru īnvatamīnt (pīna īn  1929). Reprezentant plenipotentiar īn Spania.

7. Prima - cea din februarie 1917, a doua - cea din octombrie.

8.  ("Printul Potiomkin Tavriceski".) Crucisator din liota Marii Negre pe care a * avut loc cea dintīi actiune revolutionara de masa din cadrul fortelor armate ale

Rusiei īn timpul revolutiei din 1905 (14-25 iunie). Nefiind sustinut de alte nave. echipajul crucisatorului s-a predat autoritatilor romānesti din Constanta.

9.  Serviciu al municipalitatii din Moscova care se ocupa cu pavoazarea orasului si instalarea panourilor publicitare.

10. Belinski, Vissarion Grigorievici (1811-1848), critic literar si gīnditor democrat-revolutionar. Teoretician al esteticii realismului, comentator al fenomenului

460


literar contemporan (Puskin. Gogol, Lermontov s.a). A exercitat o influenta considerabila asupra intelectualitatii ruse din secolul al XlX-lea.

11.  Lomonosov, Mihail Vasilievici (1711-1765), savant enciclopedic si scriitor. Primul academician al Academiei de stiinte din Petersburg. Reprezentant al clasicismului rus. La initiatiVa lui, īn 1755, a fost fundata Universitatea din Moscova, care astazi īi poarta numele.

12.  Rasputin (Novīh), Grigori Efimovici (1872-1916), aventurier, mistic, favorit al familiei tarului Nicolae II. īn calitate de "profet" si tamaduitor, a exercitat o influenta nelimitata asupra tarului, tarinei si anturajului lor. S-a implicat īn

-       treburile statului. A fost ucis de printul lusupov.

13.  L.N. Tolstoi este confundat de catre tovarasul de celula al lui Soljenitīn cu Alexei Nikolaevici Tolstoi (1883-1945), scriitor, activist pe tarīm obstesc.

"   Autor, printre altele, al trilogiei Calvarul, inspirata din evenimentele razboiului *   civil,   al  romanului   istoric  Petru  I;  proza  stiintifico-fantastica  (Aelita, Hiperboloidul inginerului Garin) etc. A fost deputat īn Sovietul Suprem *   (1937-1945).

14.  Dictionarul Enciclopedic Granat, cunoscuta enciclopedie, editata la Moscova Primele 6 editii īn 8-9 volume (1889-1903); editia a 7-a īn 58 (1910-1948; voi. 56 n-a aparut). Pīna la revolutia din 1917 a aparut īn Editura fratilor A. si J. Granat et comp.

15.  Este vorba de clasicii marxism-leninismului.

16.  In argoul puscariasilor - ratia (minima) zilnica de pīine.

17.   Haas, Fiodor Petrovici (1880-1853), medic si filantrop. Ca medic sef al īnchisorilor din Moscova (din 1828) a obtinut īmbunatatirea conditiilor de viata ale puscariasilor, organizarea spitalului de īnchisoare (1832) si a scolilor pentru copiii detinutilor.

18.  Rostopcin, Fiodor Vasilievici (1763-1826), conte, om de stat. īn timpul razboiu­lui din 1812 a fost guvernator general al Moscovei.

19.  Saltīciha (Saltīkova, Daria Nikolaevna) (1730-1801), boieroaica, vestita pentru cruzimea manifestata fata de iobagii proprii.

20.  Pilniak (Vogan) Boris Andreevici (1894-1941). scriitor. Arestat īn 1937, a fost īmpuscat sau a murit īn lagar.

21.  Romanov, Panteleimon Sergheevici (1884-1938), scriitor. Proza scurta lirico-psi-hologica si satirica inspirata din viata societatii sovietice din deceniul al treilea Romanul Rusia (1922-1936) evoca perioada primului razboi mondial si a revolutiei din februarie 1917.

461

22.  Merejkovski, Dmitri Sergheevici (1866-1941), scriitor si filosof, sotul Zinaidei Hippius. Dupa revolutie a emigrat īn Franta (1920). Teoretician al neocrestinis-mului. Romane de evocare istorica (Leonardo da Vinci), de inspiratie misti-co-religioasa (trilogia Hristos si Antihrist). Versuri, eseuri critice, scrieri istorico-filosofice.

23.  Bunin, Ivan Alexeevici (1870-1953), scriitor. Povestiri si romane de inves­tigatie psihologica, realizate īntr-o tonalitate lirica (Satul, Domnul din Sān Francisco etc.); versuri. A trait īn emigratie, īn Franta. Laureat al premiului Nobel(1933).

24.  Nabokov, Vladimir Vladimirovici (1899-1977), scriitor rus si american; fiul lui Vladimir Dmitrievici Nabokov, unul dintre liderii cadetilor. A emigrat din Rusia īn 1919; īn 1940 s-a stabilit īn SUA Romane, nuvele, memorii, traduceri.

25.  Aldanov (Landau), Mark Alexandrovici (1889-1957), scriitor, de profesie inginer chimist, īn 1919 a emigrat īn Franta. Romane inspirate din istoria Rusiei si a Europei occidentale.

26.  Bliicher, Vasili Konstantinovici (1890-1938), om politic, maresal. Comandant de trupe īn timpul razboiului civil. Ministru de razboi (1921-1922). Comandant al Armatei Speciale din Extremul Orientul īndepartat (1929-1938). īn vara lui 1938, i-a īnfrīnt pe japonezi līnga lacul Hasan. In august 1938 este chemat la Moscova, dupa care este executat

27.  Mihailov, Nikolai Alexandrovici (n. 1906), om politic, care a detinut īnalte functii de partid si de stat. Ambasador īn Polonia (1954-1955) si Indonezia (1960-1965). Ministru al culturii (1955-1966), presedinte al Comitetului pentru presa (l965-1970).

28.  Lozovski, A. (Dridzo, Solomon Abramovici) (1878-1952), om politic, istoric. Secretar general al Internationalei sindicale (din 1921). Adjunct al ministrului afacerilor externe (1939-1946).

29.  Hrusciov, Nikita Sergheevici (1894-1971), om politic. Prim-secretar al Comi­tetului Central al PCUS (1953-1964), presedinte al Consiliului de Ministri al URSS (1958-1964). A demascat cultul personalitatii lui Stalin si a favorizat reabilitarea celor condamnati pe nedrept. A initiat o serie de reforme fara a le urmari consecvent, ceea ce a dus la īnlocuirea lui cu L.I. Brejnev.

30.  Oras, centru raional īn (probabil fosta) regiune Ulianovsk.

31.  Orasel la circa cincizeci de kilometri spre sud-sud-est de Moscova

32.   Fiodor loannovici  (Ivanovici)  (1557-1598), ultimul  tar rus din dinastia Rlurikovicilor (din 1584). Fiul lui Ivan cel Groaznic.

33.  Vladimir II Monomahul (1053-1125), cneaz de Smolensk (din 1067), de Cernigov (din 1078), de Pereiaslav (din 1093), mare cneaz de Kiev (din

.462


1113). Fiul lui Vsevolad I si al fiicei lui Konstantin Monomahul, īmparatul .*' Bizantului.

Capitolul 6 - PRIMĂVARA ACEEA

1.  Vers din poezia Pasii comandorului de Alexandr Blok.

2.  Pugaciov, Emelian Ivanovici (1740 sau 1742-1775), cazac de la Don, conduca-,f   torul rascoalei taranesti-cazacesti din bazinul Volgai si Uralului (1773-1775).

Tradat, este executat la Moscova.

3.  solohov, Mihail Alexandrovici (n. 1905-1984), prozator. Romane de factura -K, epopeica, relevīnd spectacolul dramatic al razboiului civil (Domnul linistit) ori jb al colectivizarii (Pamīnt destelenit); nuvele, schite si reportaje. Premiul Nobel

(1965).

4.  Aici - supliment de pedeapsa, constīnd din privarea de drepturi civile.

5. Dimitrov, Gheorghi (1882-1949), om politic bulgar. Unul dintre fondatorii

"" partidului comunist bulgar si unul dintre conducatorii rascoalei antifasciste din

septembrie 1923. Emigreaza īn Occident (1923). Sub acuzatia de a fi incendiat

Reichstagul, i s-a īnscenat procesul de la Leipzig, prilej pentru Dimitrov de a

jt demasca virulent fascismul. Secretar general al Kominternului. Conducator al

$!} partidului comunist bulgar (1945-1949), presedinte al Consiliului de Ministri

(1946-1949).

6.  Politicilor li se interzicea sa ocupe vreo functie īn lagar (īn administratie, inten­denta etc.).

7.  Denikin, Anton Ivanovici (1872-1947^, general, unul dintre principalii condu­catori militari ai fortelor albgardiste. īnfrīnt de catre Armata Rosie (1920), a emigrat īn Occident.

H|?

8.  Jukov, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal, īn timpul celui de al doilea razboi mondial a fost seful Marelui Stat-Major, comandat al mai multor fronturi   si   loctiitor  al   comandamentului   suprem.   A   semnat  capitularea Germaniei. Ministru al apararii (1955-1957).

9.  Leliusenko, Dmitri Danjlovici (n. 1901), general, īn razboiul cu Finlanda a comandat o brigada de tancuri, īn timpul celui de al doilea razboi mondial a fost comandantul mai multor armate.

10.  Kuznetov, Vasili Ivanovici (1894-1964), general, comandantul mai multor armate īn timpul celui de al doilea razboi mondial.

11.  Rokossovski, Konstantin Konstantinovici (1896-1968), maresal, īn timpul celui de al doilea razboi mondial a condus Armata a 16-a īn batalia pentru Moscova si alte cīteva armate pe diferite fronturi.

463


12.  Meretkov, Kirill^Afanasievici (1897-1968), maresal. A participat la razboiul civil din Spania īn timpul celui de al doilea razboi mondial a comandat trupele mai multor armate pe diferite fronturi

13.  Samsonov, Alexandr Vasilievici (1859-1914), general rus de cavalerie. La īnceputul primului razboi mondial a fost comandatul armatei īnfrīnte īn Prusia Orientala. S-a sinucis.

14.   Pacea de la Brest-Litovsk, pace īncheiata la 3 martie  1918 īntre Rusia Sovietica, pe de o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia, pe de alta. Desi s-au impus conditii grele, acestea au fost acceptate pentru a permite Puterii Sovietice sa se consolideze. Denuntata de guvernul sovietic la 13 noiembrie 1918.

15.  Mihailovc, Draza (1893-1946), general sīrb (1942), capetenia formatiunilor progermane (1941-1945). īn 1942-1945 - ministru de razboi īn guvernul iugoslav din emigratie. Judecat, condamnat pentru crime de razboi si executat

16.   Benes, Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Ministru de externe (1918-1935), prim-ministru (1921-1922), presedinte al Republicii Cehoslovace (1935-1938; 1938-1945, īn emigratie; 1945-1948). Unul dintre creatorii Micii īntelegeri.

17.   Masaryk, Thomas Garrigue (1850-1937), om politic, filosof si sociolog cehoslovac. Presedinte al Republicii Cehoslovace (1918-1935). Politica de apropiere de puterile occidentale.

18.  Bulgakov, Serghei Nikolaevici (1871-1944), filosof si teolog. Preot (1918). īn 1922 este expulzat din tara. īn 1925 s-a stabilit la Paris.

19.  Frank, Semion Liudvigovici (1877-1950), filosof si gīnditor religios, īn 1922 a fost expulzat din tara.

20.  Losski, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filosof rus, unul dintre reprezentantii de seama ai intuitivismului si personalismului din Rusia Expulzat din tara (1922); pīna īn 1945 a locuit la Praga

21.  Rahmaninov, Serghei Vasilievici (1873-1943) compozitor, pianist, dirijor. Din decembrie 1917 -īn emigratie (īn 1918 se stabileste īn SUA).

22.  saliapin, Fiodor Ivanovici (1873-1938), cīntaret (bas). S-a remarcat pe scenele rusesti si europene, stralucind īn operele Boris Godunov de M.P. Musorgski, Faust de Ch. Gounod, Mefistofele de A. Boito, Ivan Susanin de M. Glinka, Don Quijote de J. Massenet s.a Din 1922 - īn emigratie.                                      <tj

23.  Benois, Alexandr Nikolaevici (1870-1960), pictor, istoric si critic de arta. īn 1926 a emigrat, stabilindu-se la Paris.

24.  Diaghilev, Serghei Pavlovici (1872-1929), om de arta, organizator de companii artistice si expozitii. A condus cunoscutele Stagiuni rusesti (spectacole de

464


-: opera si balet) de la Paris, Londra si alte orase europene (1907-1914). īn strainatate a creat trupa Baletul rus (1911-1929), realizīnd spectacole ramase īn constiinta publicului ca adevarate evenimente artistice.

25.  Pavlova, Anna Pavlovna (1881-1931), celebra balerina, a facut parte din trupa lui Diaghilev. RoLuri principale īn marile balete clasice. Memorabila inter­pretarea studiului Moartea lebedei de C. Saint-Saens.

26.  Hippius, Zinaida Nikolaevna (1869-1945), scriitoare. Teoretician al moder­nismului. Sotia lui D. Merejkovski. Din 1920 a trait īn emigratie.

27.  sulghin, Vasili Vitalievici (1878-1976), om politic, monarhist. Dupa revolutia din octombrie - unul din organizatorii miscarii albgardiste. In 1944 este arestat si condamnat pentru activitate contrarevolutionara, aflīndu-se īn detentie pīna

f'     īn 1956.

28.  īn anul 1913.                                                                                                 "i

29.  Obtinuta de Petru I la 27 iunie 1709 asupra suedezilor, condusi de Carol al XIMea

Capitolul 7 - SALA MAsINILOR

sf

». 1. Novikov, Nikolai Ivanovici (1744-1818), iluminist, scriitor, publicist si editor. A criticat societatea contemporana de pe pozitii antiiobagiste. īn perioada 1792 1796, din ordinul Ecaterinei a Il-a, a fost īnchis īn cetatea Schlisselburg.

* 2. Dolgoruki, Pavel Dmitrievici (1866-1927), print, membru al partidului cadetilor. Dupa revolutia din octombrie a organizat numeroase actiuni contrarevolutionare. Condamnat la moarte si executat.

l/ s

«

3. Karakozov, Dmitri Vladimirovici (1840-1866), revolutionar. La 4 aprilie 1866 a savīrsit un atentat nereusit la viata īmpartului Alexandru II. A fost spīnzurat

. 4. Jeliabov, Andrei Ivanovici (1851-1881), revolutionar narodnic. Unul dintre creatorii si conducatorii organizatiei Narodnaia volia. Organizator al atentatelor īmpotriva lui Alexandru II. A fost spīnzurat la Petersburg.

5.  Narodnaia volia (Vointa poporului), cea mai importanta organizatie revo­lutionara narodnica, aparuta la Petersburg īn august 1879. Program: nimicirea autocratiei, convocarea Adunarii Constituante, libertati democratice, īmpro­prietarirea taranilor. A organizat opt atentate īmpotriva lui Alexandru II. Dupa moartea lui au urmat arestari masive si organizatia nu a mai putut fi refacuta.

6. Zasulici, Vera Ivanovna (1849-1919). revolutionara narodnica, īn 1878 a tras īn guvernatorul Petersburgului, fiind apoi achitata de curtea juratilor. Din 1903 activeaza īn partidul mensevicilor.                                                               «

465


7.  Ulrich, V.V., cekist, apoi jurist īn deceniile al treilea si al patrulea a prezidat multe procese politice, īn special cele de la Moscova.

8.  Derjavin, Gavrila Romanovici (1743-1816), poet, reprezentant al clasicismului rus. Ode, satire, meditatii filosofice.

9.  "Novīi Mir" (Lumea noua), revista literar-artistica si social-politica lunara, īn care (nr. 11 din 1962, redactor sef - poetul Alexandru Tvardovski) a fost publicat romanul lui Soljenitīn O zi din viata lui J van Denisovici.

Capitolul 8 - LEGEA-COHL                                    .-?"

1.  Zinoviev (Apfelbaum), Grigori Evseevici (1883-1936), om politic, unul dintre conducatorii de frunte ai partidului comunist Membru al Comitetului Central (din 1907) si al Biroului Politic (din 1921). Secretar general al Kominternului (din 1919). Dupa moartea lui Lenin s-a aflat la conducerea partidului alaturi de Stalin si Kamenev. Ulterior s-a opus lui Stalin, apropiindu-se de Trotki. A fost exclus din partid (1927), ulterior condamnat la moarte si executat

2.  Ghernet, Mihail Nikolaevici (1874-1953), criminalist, autor al lucrarii Istoria īnchisorii tariste (voi. l-5, 1951-1956).

3.  Sverdlov, lakov Mihailovici (1885-1919), om politic. Participant activ la pregatirea si īnfaptuirea revolutiei din octombrie. Presedintele Comitetului Executiv Central din Rusia ( 1917-1919).

4. Savinkov, Boris Viktorovici (1879-1925), unul dintre liderii partidului eserilor. A organizat numeroase acte teroriste, īn 1924, īncercīnd sa treaca frontiera sovietica, a fost arestat si condamnat

5. Uvarov, Serghei Semionovici (1786-1855), conte, om de stat, cunoscut ca reactionar.

<x Pobedonostev, Konstantin Petrovici (1827-1907), om de stat, jurist Procuror sef al Sinodului, a exercitat o influenta deosebita asupra lui Alexandru IIL Inspiratorul unor actiuni reactionare extreme.

7.  Kasso, Lev Aristidovici (1865-1914), ministrul īnvatamīntului (1910-1914). Prigonitor al profesorilor cu vederi revolutionare.

8.  Denumire data membrilor unor organizatii monarhiste extremiste ("Alianta poporului rus", "Alianta Arhanghelului Mihail" s.a.; 1905-1917) si ai "sutelor negre" - detasamente īnarmate, alcatuite din elemente social-eterogene, pentru a lupta īmpotriva miscarii revolutionare.

9. Hotel din Moscova, sediul VŢIK īn acea perioada. 10. Restaurant faimos īn Petrograd.

466


11. Uritki, Moisei Solomonovici (1873-1918). om politic, jurist. Membru al Comitetului Central (din iulie 1917). Din martie 1918 - presedinte al CEKA din Petrograd. A fost ucis de un eser.

12. Peters, Iakov Hristoforovici (1886-1938), om politic de origine letona. A ocupat functii īnalte īn cadrul VCEKA si OGPU. A fost īmpuscat

13. Larin, I. (Mihail ZalmanoviciIurie) (1882-1932), economist, mensevic, apoi bolsevic (1917). A ocupat feLurite functii īn organismele economice.

14. Marsde mare popularitate printre revolutionari la īnceputul secolului si īn timpul revolutiei.

15. Samizdat: vezi Abrevieri si sigle.

16. Bonci-Bruevici, Vladimir Dmitirevici (1873-1955), revolutionar, om politic, istoric. Participant al celor trei revolutii. Colaborator si organizator al unor publicatii si edituri bolsevice. seful cancelariei Sovnarkomului. Lucrari de isto­rie, amintiri despre Lenin.

17. Budionovka - denumirea populara a bonetei purtate de ostasii Armatei Rosii īn perioada 1919-1941.

18. Lavra Troite-Serghieva - mīnastire īntemeiata de Serghi Radonejski la mijlocul secolului al XlV-lea, la 70 km spre nord de Moscova.

19. Serghi Radonejski (13217-1391), īntemeietorul si staretul mīnastirii Troite-Ser-ghieva Sprijinitor activ al politicii de unificare a cneazului Dmitri Donskoi.

20. Kliucevski, Vasili Osipovici (1841-1911), istoric, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai istoriografiei rusesti din ultima parte a secolului al XlX-lea.

21. Kaplan, Fanny (1888-1918), activista a partidului eserilor. La 30 august 1918 a tras asupra lui V.L Lenin, provocīndu-i o rana grava, din care i s-a tras moartea

22. Miakotin, Venedikt Alexandrovici (1867-1937), istoric. Colaborator al revistei "Russkoe bogatstvo" (Bogatia ruseasca). Politica de orientare narodnica. Din 1918 - īn emigratie.

23. Koltov, Nikolai Konstantinovici (1872-1940). biolog, creatorul biologiei experimentale ruse. al scolilor de zoologie, citologie si genetica experimentala Organizator si director (1917-1939) al Institutului de biologie experimentala Executat.

Capitolul 9 - LEGEA SE MATURIZEAZĂ      -'      '.     -

1. Aluzie [a titlul unui roman de A.L Herzen (I812-1870X rerohitionar,. soateā, filosof si publicist.

467


2.  Rīkov, Alexei Ivanovici (1881-1938), unul dintre conducatorii de seama ai %    partidului   comunist.   Dupa   moartea   lui   Lenin   este   ales   presedinte   al

;   Sovnarkomului (1924-1929). Membru al Biroului Politic, exclus īn 1929 pentru deviationism de dreapta, īn 1937 este exclus si din partid, judecat, k   condamnat la moarte si executat.

3. Referire la piesa Livada cu visini, actul al doilea.

4.  Perioada de īnflorire literara si artistica din Rusia de la sfīrsitul secolului al XlX-lea pīna la primul razboi mondial, īn comparatie cu perioada marilor

*   valori din secolul al XlX-lea, numita "veacul de aur".

5.  Akmeism - curent īn poezia rusa din anii 1910 (S. Gorodetki, M. Kuzmin, N. Gumiliov, Anna Ahmatova, O. Mandelstam). īn comparatie cu poetica simbo­lista, proclama reīntoarcerea la lumea materiala, la obiect, la stihia "esentei", la sensul exact la cuvīntului.

,'M.

6.  Kuibīsev, Valerian Vladimirovici (1888-1935), om politic. A ocupat īnalte functii de partid si de stat A murit īn circumstante nelamurite.

7.  Ivan Kalita (Ivan I Danilovici) (7-1340), cneaz al Moscovei (1325), mare .* cneaz al Vladimirului (1328). A pus temelurile maretiei politice si economice a

fa Rusiei.

8. Termen (introdus de cronicarii din secolul al XVH-lea) care desemneaza eveni­mentele dezastruoase care au avut loc īn Rusia de la moartea lui Boris Godu-nov (1605) pīna la urcarea pe tron a celui dintīi Romanov (1613 - Mihail Fiodorovici).

9.  Kalinin, Mihail Ivanovici (1875-1946), om politic. Participant la revolutiile din februarie si octombrie. Din 1919 - presedinte al VŢIK, iar din 1938 al Sovietului Suprem al URSS. Membru īn Biroul Politic din 1926.

10.  Cladirea fostului Institut Smolnīi pentru fetele de nobili, īn 1917, aici s-a aflat sediul Sovietului din Petrograd si al Comitetului Revolutionar Militar din Petrograd, iar īn zilele revolutiei din octombrie - statul major al fortelor

'.£. bolsevice.  Pīna  la   10  martie   1918  - resedinta  Sovnarkomului.   Sediul comitetelor regional si orasenesc din Leningrad ale PCUS.

11.  Krasikov, Piotr Ananievici (1870-1939), om politic, unul dintre prietenii apropiati ai lui V.I. Lenin. Presedinte al curtii de Casatie (din 1917). adjunct al ministrului justitiei (din 1921). Procuror al Tribunalului Suprem (din 1924), vicepresedinte al Tribunalului Suprem (din 1933). Este īnlaturat din functiile sale īn 1938.

12. Vezi nota 25 de la Capitolul 2, Partea ĪNTĪI.                                             

468


13.  Vezi nota 1 de la Capitolul 5, Partea ĪNTĪI.                

14.  Manifest al unui grup de deputati ai primei Dume de Stat adresat cetatenilor Rusiei (10 iunie 1906) prin care erau chemati sa se sustraga platii impozitelor si serviciului militar īn semn de protest īmpotriva dizolvarii Dumei. Semnatarii au fost judecati.

15.  Este format de la verbul karkcit' - a croncani.

16.  Piatakov, Gheorghi Leonidovici (1890-1937), om politic. A ocupat īnalte functii de partid si de stat. īn 1936 este exclus (pentru a doua oara) din partid Condamnat la moarte si īmpuscat.

w

17.  īn martie 1918, cīnd s-a hotarīt ca Moscova sa fie capitala statului sovietic.

18.  Volodarski, V. (Moisei Markovici Goldstein) (1891-1918), revolutionar si om politic. Participant la revolutia din octombrie, comisar pentru presa, propaganda si agitatie. Ucis de un eser.

19.  Radek (Sobelsohn). Karl Bernardovici (1885-1939?), om politic. Membru al partidului comunist din 1917. Membru al Comitetului Central (1919-1924). Secretar al Comitetului executiv al Kominternului. īn 1936 este exclus pentru a doua oara din partid (prima data īn 1927. apoi reprimit) si condamnat la zece ani de īnchisoare.

20.  "Steagul Rosu". Organul de presa al partidului comunist german īntre 1918 si

1939.

21. Pokrovski. Mihail Nikolaevici (1868-1932), istoric, om politic. Comisar adjunct pentru īnvatamīnt Conducator al Academiei comuniste si al Institutului profe­sorimii rosii.

22.  Burtev, Vladimir Lvovici (1862-1942), publicist. Editorul revistei "Bīloe" (Trecutul). Dupa revolutie a emigrat.

23.  Blumkin, lakov Grigorievici (1892-1929), eser de stīnga, agent al CEKA. Asasinul ambasadorului german von Mirbach (1918). Protejat de Dzerjinski, intra īn partidul bolsevic si trece īn serviciul OGPU-ului. Este executat ca agent trotkist.

24.  Mandelstam, Osip Emilievici (1891-1938), poet. Unul dintre reprezentantii akmeismului. Arestat si deportat īn doua rīnduri (1934 si 1938). A murit īntr-un lagar din Vladivostok.

25.  Mirbach, Wilhelm (1871-1918), conte, diplomat german. Din aprilie 1918, ambasadorul Germaniei la Moscova. Ucis de eserul de stīnga I.G. Blumkin.


469

Capitolul ,10 - LEGEA īn FLOARE

1. Stepun. Fiodor Avgustovici (1884-1965), scriitor, istoric, sociolog. A fost expulzat din tara īn anul 1922.

2.  Karsavin. Lcv Platonovici (1882-1952), filosof si gīnditor religios, istoric medievist. Expulzat din tara īn 1922, se stabileste īn Lituania. Profesor la Kaunas si Vilnius (1928-1946). Arestat, īn 1949 este deportat īntr-un lagar.

3.  Ilin, Ivan Alexandrovici (1882-1945), filosof si gīnditor religios, reprezentant al neohegelianismului. Expulzat din tara īn 1922.

4.  Kizevetter, Alexandr Alexandrovici (1866-1933), istoric, profesor la Univer­sitatea din Moscova (1909-1911). Expulzat īn 1922: profesor la Universitatea din Praga.

; 5, Aidienwald, luli Isaevici (1872-1928), eseist si critic literar, traducator al editiei de opere complete ale lui Schopenhauer. Expulzat īn 1922.

6.  Osorghin (Ilin), Mihail Andreevici (1878-1942), scriitor si publicist. Din 1922 - īn emigratie.                                                                                               :

7.  Pesehonov, Alexandr Vasilievici (1867-1933), om politic, publicist Ministru īn Guvernul provizoriu, īn 1922 este expulzat din tara.

5.  Bulgakov, Valentin Fiodorovici (1886-1959?), scriitor, memoralist. īn 1910 devine secretarul lui L.N. Tolstoi. Adept al tolstoismului. īn 1923 este silit sa paraseasca tara. Se stabileste la Praga (1923-1948). īn 1949 se repatriaza.

9. A trimite Ia Duhonin - a īmpusca, a ucide, expresie de la īnceputul erei sovie­tice. Generau] Nikolai Nikolaevici Duhonin (1876-1917), care era comandantul suprem al armatei imperiale īn momentul revolutiei din octombrie, a refuzat sa se supuna ordinelor Sovnarkomului. Una dintre primele victime ale terorii bolsevice: a fost ucis bestial de soldatii din detasamentul lui Krīlenko.

10.  Garzile rosii din China, sub autoritatea carora s-a desfasurat asa-zisa revolutie culturala din deceniul al saptelea

11.  Depresiune situata la sudul Bielorusiei, Nordul Ucrainei si Vestul Rusiei, īn bazinul nurilor Pripiat. Nipru si Desna. O parte considerabila o formeaza mlastinile; multe lacuri; o treime paduri

12.  Moscova.                                                                                                              ~i

13.  Stanislavski (Alexeev), Konstantin Sergheevīci (1863-1938). regizor, actor, pedagog, teoretician al teatrului. Reformator al teatrului rus. creatorul sistemu­lui care īi poarta numele si care cuprinde teoria scenica, metoda si tehnica artistica.


470

14.   (La plural - saraski.) Locuri m care' (sut* supravegherea Sectiei a Patra Speciale clin cadrul MVD-ului) detinutii se ocupau cu cercetarea stiintifica.

15.  Kornilov. Lavr Gheorghievici (1870-1918), general, īn iulie-august 1917 este comandant suprem al armatei ruse. La sfīrsituī lui august a organizat rebeliunea cu intentia de a rasturna Guvernul provizoriu si a prelua puterea la Petrograd. Unul din organizatorii armatei albgardiste, A murit īn lupta.

16.  Dan (Gurvici), Fiodor II ic i (1871-1947), unul dintre liderii mensevismului. In

1917 este membru al Comitetului Executiv Central din Petrograd. īn 1922.

īmpreuna cu alti fruntasi mcnsevici, este expulzat din tara.

'..". ..   ...."."',' ''. 4't

17.  Martov, L. (Zedenbaum. Inii Osipovici) (1873-1923), revolutionar si om politic. La cel de al doilea congres al partidului social-democrat (1903) a trecut īn fruntea fractiunii mensevice. Membru al VŢIK. Din 1920 - emigrant.

18.  "īnainte". Organul oficial al partidului social-democrat german.

19.  Krestinski. Nikolai Nikolaevici (1883-1938), om politic. Unul dintre condu­catorii luptei pentru Puterea Sovietica īn Ural. Comisar al poporului pentru finante (din 1918). Din 1921 reprezentant plenipotentiar īn Germania. Din 1930 comisar adjunct pentru afacerile interne, īn 1937 este exclus din partid,

condamnat la moarte si executat

r

20.  Smirnov, Ivan Nikitici (1880-1936), om politic. Extus dm partida! comunist m

1927, condamnat la moarte si īmpuscat.

21.  Skrīpnik, Nikolai Alexeevici (1872-1933), om politic. Din 1917 se afla īn Ucraina. Presedinte al Sovnarkomului (1918-1919), comisar pentru justitie, procuror general (din 1922), din 1927 comisar pentru īnvatamīnt. S-a sinucis īn 1933.

22.  Tomski, Mihail Pvlovici (1880-1936), om politic, unul dintre conducatorii de partid si sindicat din deceniul al treilea. Exclus din Biroul Politic īn 1929. S-a sinucis.

23.  Gamarnik, Ian Borisovici (1894-1937), om politic si comandant militar. seful directiei politice a Armatei Rosii (din 1929) si comisar adjunct pentru aparare (din 1930). Etichetat ..dusman al poporului'', s-a sinucis.

.    -, v. . -*  .    ..' - v *J   r

.    >/p: ,: -"i     - &": -;*..d.     ".:.-

24.  Rudzutak, Ian Ernestovtci (1887-1938), om politic. A ocupat īnalte functii de partid si de stat. A fost īmpuscat.

25.  Postīsev, Pavel Petrovici (1887-1939). om politic. Unul din conducatorii luptei pentru instaurarea Puterii Sovietice īn Siberia Orientala, īnalte functii de partid si de stat. Destituit īn 1938. A fost īmpuscat.              

471

26. Enukidze, Avei Safranovici (1877-1937), om politic. Printre altele, a fost secre-

tar al Comitetului executiv central din URSS (1923-1935). īn 1935 a fost exclus din partid, īmpuscat.

27.  Ciubar, Vlas lakovlevici (1891-1939). om politic, īnalte functii de partid si de stat īn Ucraina si URSS. īn 1939 este arestat si executat.

28.  Kosior. Stanislav Vikentievici (1889-1939). om politic, īnalte functii īn condu­cerea partidului. Prim-secretar al Comitetului Central al partidului Comunist din Ucraina (1938). A fost īmpuscat.

29. Numele conspirativ al lui Stalin din perioada activitatii īn ilegalitate.

30.  Capitala R.S.S. Kirkize (Kīrgīzstan), astazi Biskek (numele dinainte de 1926). Vezi si nota 12. Capitolul l. Partea a DOUA.

31.  Sokolnikov, Grigori lakovlevici (1888-1941), om politic. Comisar al poporului pentru finante (1922-1926), vicepresedinte al Gosplanului. Exclus din partid īn 1936. Condamnat la zece ani de recluziune, ulterior a fost īmpuscat.

32.  Institutul Profesoratului Rosu era destinat sa asigure pregatirea profesorilor de stiinte sociale pentru universitati si a cadrelor superioare de partid si de stat.   *

33.  Mikoian, Anastas Ivanovici (1895-1978), om politic. Unul din organizatorii luptei pentru Puterea Sovietica īn Azerbaidjan, īnalte functii de partid si de stat īn perioada 1926-1946 a fost comisar al poporului pentru comertul exterior si interior, pentru aprovizionare (1930-1934), industria alimentara (1934-1938). Din 1937, vicepresedinte al Sovnarkomului URSS. Din 1955, vicepresedinte al Consiliului de Ministri etc.

34.  Cladire din Moscova (construita īn secolul al XVIII-lea), dupa revolutie -sediul central al sindicatelor din URSS. īn renumita Sala a coloanelor s-au tinut feLurite congrese sovietice si internationale, adunari importante etc.

Capitolul 11 - PEDEAPSA CAPITALĂ

1. Elizaveta Petrovna (1709-1762), īmparateasa Rusiei (din 1741).

2.  Razboi purtat (1756-1763) īntre Anglia, Prusia si Portugalia, pe de o parte, si Franta, Austria. Rusia. Suedia, Saxonia si Spania, pe de alta parte. S-a īncheiat prin pacile de la Paris si Hubertusburg.

3.  Mirovici, Vasili lakovlevici (1740-1764), locotenent din regimentul Smolensk. care  a  īncercat  sa -l  elibereze  din  fortareata  Schlissclburg pe  Ivan   VI Antonovici. A fost executat.

472


4.  Revolta care a izbucnit īn timpul unei epidemii de ciuma. Au fost executati patru participanti.

5.  Pavel I (1754-1801). īmparat al Rusiei (din 1796), fiul Iui Petru III si al Ecaterinei II. Victima a unei conspiratii a nobililor.

6.  Vezi nota 23 de la capitolul 3.

7.  Kerenski, Alexandr Fiodorovici (1881-1970), om politic, avocat, membru al partidului eserilor. Prim-ministru al Guvernului provizoriu (iulie-noiembrie 1917). Dupa revolutia din octombrie a emigrat īn Franta. Iri 1940 s-a stabilit īn SUA.

8.  Era de nationalitate letona.

9.  Autorul se refera la īnaltul Consiliu ( textual - Sovietul Suprem) Secret (1726-1730), creat de Ecaterina I. ca organ consultativ, dar care, efectiv, rezolva problemele de stat cele mai importante, īncercīnd sa restrīnga puterea autocratiei, a fost desfiintat de īmparateasa Anna loanovna (1693-1740).

10.  Membri ai Drujinei populare, organizatie obsteasca din URSS, avīnd īn grija pastrarea ordinii publice, lupta cu huliganismul si alte manifestari antisociale.

11.  Narokov (Marcenko), Nikolai Vladimirovici (1887-1965?), scriitor. Emigrant.

12.  Andreev, Leonid Nikolaevici (1871-1919), scriitor, reprezentant al realismului psihologic si al simbolismului. Nuvele si piese de teatru centrate pe o proble­matica filosofica, sociala si morala, dominate de o atmosfera tragica.

13.  Krīlov, Ivan Andreevici (1769-1844), scriitor. Comedii si fabule de structura clasica.                                                 ^^»        ,

14.  Referire la nuvela lui Leonid Andreev Povestea celor sapte spīnzurafi (1908).

15.  Tezele raportului Sarcinile proletariatului īn actuala revolutie, {inul de Lenin la Petrograd (4 aprilie 1917). Document programatic, reprezentīnd planul de lupta pentru transformarea revolutiei burghezo-democratice īn revolutie socialista.

16.  īn povestirea Agrisul si Carnet de īnsemnari (l), unde polemizeaza cu L.N. Tolstoi, care, īntr-una din schitele sale moralizatoare (Mult pamīni īi trebuie omului?), afirma ca omul nu are nevoie decīt de trei arsini de pamīnt - pentru mormīnt.

17.  Specific al rostirii rusilor din nordul european al Rusiei, care pronunta distinct vocala o neaccentuata, īn vreme ce īn alte zone este pronuntata ca o varianta redusa a lui a. Acest fenomen fonetic se numeste okanie (opusul lui akanie).

18.  Functie (din secolul al XVI-lea) si grad (din secolul al XVIII) īn ostirile cazacesti. īn 1798 a fost echivalat cu gradul de rotmistru īn cavalerie.

473


Capitolul 12 - TIURZAK

1. Figner, Vera Nikolaevna (1852-1942), revolutionara: a facut parte din condu­cerea organizatiei NarodnaiaVolia. A luat parte la organizarea atentatelor īmpotriva lui Alexandru II. īn 1884 a fost condamnata la ocna pe viata;

.      douazeci i-a petrecut īn fortareata Schlisselburg.                                       - | 2. Este vorba de lucrarea lui Stalin Cursul scurt de istorie a PCUS (b), care se S     studia la cursurile (obligatorii) de īnvatamīnt politic.

3.  Vers dintr-un popular cīntec revolutionar, cunoscut si sub titlul de Mars fune­bru; era cīntat la funeraliile victimelor represiunii tariste.

4.  Katanian, Ruben Pavlovici (1881-1966), om politic, procuror general adjunct īn perioada 1933-1937.

5. Valentinov, N (Nikolai Vladislavovrci Volski) (1879-1965), filosof si publicist Initial (1903) bolsevic, ulterior rnensevic (1904). Emigreaza īn 1928. A scris o carte de amintiri despre Lenin, pe care l-a cunoscut īndeaproape.

6. Tvardovski. Alexandr Trifonovici (1910-1971), poet si critic, īntre  1949 si ;.      1954, 1958 si 1970 este redactor sef al revistei "Novīi mir", care a publicat

scrieri de mare cutezanta civica īn epoca, printre care si O zi din viata lui Ivan

Denisovici a lui Soljenitīn. i,7. Bednīi, Demian (Pridvorov, Ei'im Alexeevici) (1883-1945), poet, unul din

promotorii poeziei asa-zisului realism socialist

Partea a DOUA

PERPETUUM MOBILE

Capitolul l - CORĂBIILE ARHIPELAGULUI

. 1. Vezi nota 22 de la Capitolul 2.                                          

2.  Iarosenko, Nikolai Alexandrovici (1846-1898), pictor. A facut parte din gruparea artistica de orientare realista a pcredvijnicilor - Asociatia expozitiilor artistice itinerante (1870-1923).

3.  Adica streangul, datorita faptului ca revolutionarii condamnati pentru acte teroriste erau executati prin spīn/uratoare.

,4. Peste din familia crapului (maximum 30 cm lungime si 800 grame greutate), care traieste īn Marea Caspica.


474

5.  Peste marin (nordul Oceanului Atlantic, Marea Alba. nordul Oceanului

Pacific). Lungime - maximum 1.8 m, greutate -- maximum 40 kg.

6.  Iakubovici, Piotr Filippovici  (1860-1911), poet, membru al organziatiei revolutionare Narodnaia Voi ui. saisprezece ani de ocna si exil (1887-1903). Autor al cartii In lumea celor oropsiti, īnsemnarile unui fost ocnas.

7.  Olminski (Alexandrov). Mihail Stepanovici (1863-1933), publicist, critic si istoric literar, revolutionar bolsevic din 1898.                                                   !

8.  Makarenko. Anton Semionovici (1888-1939), pedagog si scriitor. Organizator al coloniilor de munca pentru reeducarea delincventilor minori.

9.  Mensikov. Alexandr Danilovici (1673-1729). unul dintre apropiatii lui Petru I, print prealuminos, generalisim. In 1827 a fost deportat la Beriozov, īn Siberia, de catre īmparatul Petru II.

10.  Surikov, Vasili Ivanovici (1848-1916), pictor, membru al gruparii artistice a peredvijnicilor. Tablouri monumentale inspirate din momentele cruciale ale istoriei Rusiei.

11.  Vers din poemul Versuri despre pasaportul sovietic de Vladimir Maiakovski.

12.  Academia militara M.V. Frunze, īnfiintata īn 1918 la Moscova ca Academie a Statului-Major; din 1921 - Academia Militara a Armatei Rosii. Poarta numele lui Mihail Vasilievici Frunze (1885-1925), om politic, comandant de armata, īn timpul razboiului civil, teoretician militar.

Capitolul 2 - PORTURILE ARHIPELAGULUI

1. Grin (Grinevskī), Alexandr Stepanovici (1880-1932), prozator. Romane si povestiri de factura romantica care exalta credinta īn calitatile morale īnalte ale omului.

2. Comanda respectiva avea un tīlc: cel care iesea ultimul primea o pedeapsa.

3. Zona īn partea de vest a Moscovei, locul unor lupte īnversunate īn timpul revolutiei din 1905.

4. Utiosov, Leonid Osipovici (1895-1979?), celebru cīntaret de estrada īn anii "30 si '40. A efectuat turnee si īn Romānia.

5. Diminutiv de la GAZ-A, marca primelor automobile produse la uzinele din Gorki (Nijni Novgorod) īn anii 1932-1936.


475

6.  Aldan-Semionov, Andrei Ignatievici (a 1908), poet si prozator. A fost arestat si condamnat pe nedrept, petrecīnd cincisprezece ani (1938-1953) īn lagarele de munca clin Extremul Nord. Romanul Bozorelief pe stīnca a fost publicat īn 1964.

7.  Gromīko, Andrei Andreevici (n. 1909). Om politic, diplomat. Ambasador īn SUA (1943-1946) si Anglia (1952-1953). Reprezentant permanent al URSS īn Consiliul de Securitate al ONU (1946-1948). Ministru al Afacerilor Externe din 1957.

8.  Repin, Ilia Efimovici (1844-1893), pictor membru al gruparii peredvijnicilor Autorul, printre alte picturi celebre, al cunoscutului tablou Edecarii de pe Volga, la care face aluzie Soljenitīn.

Capitolul 3 - CARAVANELE ROBILOR

1.  Formula prin care difuzoarele trenului anuntau sosirea la Moscova

2.  Porturi īn Extremul Orient (tinutul Habarovsk), situate īn strīmtoarea Tatarski, vizavi de Insula Sahalin.

3.  Corp special de pedestrasi (1550-1698) cu functii politienesti. Dintre ei era aleasa garda tarilor. Rasculīndu-se īn 1698, dupa īnfrīngerea lor, īn 1698-1699, au fost executati l 182, iar 601 deportati. Soljenitīn se refera la monumentalul Tablou al lui V.I. Surikov Dimineata executiei strelitilor.

4.  Autorul se refera la o scena din filmul lui Serghei Eisenstein Crucisatorul Potiomkin.

5.  īn cartea-reportaj Insula Sahalin (1895), pe care a scris-o dupa calatoria savīrsitaīn anul 1890.

6.  Spargator de gheata din Flota Arcticii a URSS. Construit īn 1917. A participat la salvarea expeditiei lui Umberto Nobile (1928), la cercetarile hidrologice din Arctica (1932-1935). A condus caravane de nave spre Arktica (1941-1945).

Capitolul 4 - DIN INSULA IN INSULA

1. Kruglov, Serghei Nikitbrovici (1903-?), om politic; agent cekist, adjunct al sefului serviciilor SMERs (1943-1946). Este succesorul lui Beria la condu­cerea NKVD-ului (1946). Ministru al Afacerilor Interne (1946-1954).

2.  Este vorba de īn cercul īntīi, publicat īn 1968 peste hotare.                          '

3.  īn mitologia biblica - duh rau, capetenie a demonilor, īn limbajul puscariasilor - militian; supraveghetor, gardian.

476


4.  Referire la eroul din romanul lui Jack London Ratacitor printre stele (The Star Rover) (1915).

5. Oras īn nordul Muntilor Caucaz, renumita statiune balneoclimaterica.

6.  Jebrak, Anton Romanovici (1901-1965); genetician, ameliorator. Academician (1940), presedinte al Academiei de stiinte a URSS (1945-1948).

7.  Razin, Stepan Timofeevici (16307-1671), cazac de pe Don, conducatorul rascoalei taranesti din 1670-1671. Tradat, a fost prins de autoritati si executat la Moscova.

8.  Tīnianov,Iuri Nikolaevici (1894-1943), scriitor, critic si istoric literar. Unul dintre reprezentantii scolii formale ruse. Lucrari despre limbajul poetic, romane biografice.                                                                                                    «i

9.  Pasternak, Boris Leonidovici (1890-1960), poet si prozator, remarcabil tra­ducator din literatura universala. Aparitia (īn Italia, 1958) a romanului Doctor Jivago si decernarea Premiului Nobel, i-au atras o prigoana dezlantuita din partea oficialitatilor politice si literare, ceea ce a grabit sfīrsitul scriitorului.

477

<titlu> "DOCUMENT POLITIC"?       "CREAŢIE LITERARĂ"?                               BREJNEV: Problema cu privire la Soljenitīn

nu e deloc simpla, e foarte complicata. Presa burgheza īncearca sa lege cazul Soljenitīn de

;;;                                                marile noastre actiuni pentru reglementarea

pasnica a conflictelor. Cum sa procedam cu Soljenitīn? Consider ca cel mai bine este sa pro­cedam conform cu legile noastre sovietice: '                                      TOŢI: Corect!

(Din procesul-rerbal al sedintei Biroului .*f"L                                                                  Politic al PCUS din 7 ianuarie 1974)

ĪN SFĪRsIT, avem īn limba romāna marea carte care a explodat ca o bomba atomica a constiintei morale si civice cu efect planetar, Arhipelagul Gulag!

Intīrzierea aparitiei īn Romānia a operelor lui Alexandr Isaievici Soljenitīn īmi pare un fenomen jenant si nu izbutesc sa mi -l explic. S-au tradus la noi īn ultimii 7 ani o multime de carti importante din literatura contemporana, lucrari de antropologie, sociologie, politica, memorialistica, filozofie, istorie, eseuri, romane etc., bine primite de public. S-au tradus carti importante, chiar foarte importante, dar nu cea cu adevarat importanta: aceasta.

Decizia de a declansa zguduirea pe care ineluctabil urma sa o provoace publicarea īn Occident a cartii acesteia a fost luata de autor īmpreuna cu sotia sa Natalia īn mod abrupt, imediat, īnainte de termenul prevazut, īn clipa cīnd a fost sigur ca o copie a manuscrisului ajunsese īn mīinile KGB-ului. Trebuia creata o situatie ireversibila, trebuiau taiate numaidecīt toate puntile pentru a face imposibila intimidarea prin amenintare sau tortura, a face imposibila renuntarea la o lupta implacabila īntre David si Goliat. Soljenitīn, īn Stejarul si vitelul, marturiseste ca īn eventualitatea, deloc improbabila, a unui santaj asupra copiilor, el si sotia lui erau de acord cu o hotarīre mai presus de fire: īn atare eventualitate sunt sacrificati copiii. Nu mai putea da īnapoi. Nu mai avea dreptul sa dea īnapoi.

El ducea aceasta lupta singur, īn mod deschis, īn mijlocul acelui "imperiu al Raului", cum avea sa -l numeasca mult mai tīrziu Ronald Reagan. Singur dar nu fara o retea de prieteni devotati, ingeniosi, plini de curaj, colaboratori anonimi, barbati si femei, pe care nu-i putea pomeni īn Arhipelag pentru a nu-i divulga, dar despre care vorbeste pe larg dupa 1991 (cīnd nu ar mai fi fost īn pericol, dar cei mai multi murisera) īntr-o carte superba, Invizibilii, aparuta īn traducere franceza (Fayard, 1992).

Cu ajutorul neconditionat si nerasplatit, decīt postum prin amintita carte, al acestor Invizibili care-si asumasera riscurile cele mai grave, totusi īn ultima instanta singur, acest om formidabil, īnarmat numai cu faima lui mondiala consacrata de premiul Nobel, cu luciditatea si īndrazneala lui īncre-


478

menitoare, a facut sa se clatine si īn cele din urma sa se prabuseasca īntregul colos politico-represiv rusesc si toate complicitatile lui internationale, "progresiste" si "umaniste", legate prin tradare, lasitate si minciuna.

La acea sedinta din 7 ianuarie 1974, din al carei proces-verbal am extras vorbele puse ca motto deasupra prezentei postfete, toti batrīnii smecheri cretinizati din Biroul Politic al PCUS (unul mai destept, Andropov) dadeau din colt īn colt: "ce sa facem cu Soljenitīn?". Andropov a īnvīrtit argumentele īn asa fel īncīt, acuzīndu -l strasnic pe Soljenitīn, sa reiasa ca cea mai severa si radicala solutie este exilul, determinīnd astfel amplificarea la scara plane­tara a actiunii lui Isaievici si continuarea īn conditii de libertate si siguranta a operei lui literare si istorice.

Aparuse īn Occident Arhipelagul Gulag! (despre care Brejnev spune ca nimeni īnca (dintre ei - A.P.) nu a citit-o, dar continutul e cunoscut: un "vulgar pamflet antisovietic", adaogīnd: "dupa legile noastre avem toate motivele sa -l bagam pe Soljenitīn la puscarie deoarece a atentat la tot ce avem mai sfīnt: Lenin, regimul nostru sovietic, puterea sovietica, tot ce ne e scump"; Andropov a declarat tot atunci ceva ce mai tīrziu, spus de altii, a devenit o banalitate pe jumatate stupida, dar spus de el da masura descum­panirii slabilor din Politbiuro: "Arhipelagul Gulag nu e o opera de arta ci un document politic, deci periculos".')

Desigur, nu Soljenitīn a fost cauza prabusirii sistemului bolsevic, nici alte īmprejurari, evenimente sau persoane care au jalonat acest fenomen īn devenirea lui. Prabusirea bolsevismului era imanenta īn chiar geneza sa. Au existat imperii milenare, īntemeiate, evident, pe autoritate si forta, dar la acestea nici forta si cu atīt mai putin autoritatea n-au mers, cum sa zic? īn contrasens. Nu au avut o esenta luciferica. Nu ma^ hazardez acum sa explic esenta luciferica a altor imperii ce s-au prabusit īmi e destul sa le evoc pe cele doua carora le-am fost contemporan, nazismul si bolsevismul. Ar mai fi poate ca exemplu si Napoleon, dar luciferismul sau nu era total. Totusi Letizīa Bonaparte, mama lui Napoleon, a avut o aprehensiune de femeie batrīna si respectuoasa fata de rosturile legitime ale lumii cīnd a spus celebra fraza "Pourvu que fa dure!" Se prabusesc, fireste, īn cele din urma si imperiile legitime, neluciferice, dar dupa un ciclu de crestere si decadenta, asa cum le vadeste istoria. Hegel de altminteri, īn prelegerile despre filozofia istoriei, afirma ca imperiile pLurimilenare nu au istorie, istorie nu au avut decīt cele care au avut si un siīrsit. Adica, dupa viziunea sa teleologica, o īmplinire, o finalitate, deci si un final. Poate, te/a e plauzibila, desi cred ca exista istorie si neteleologica, bunaoara China, India, cele carora Hegel le contesta validitatea istorica. Dar sa le lasam. Ceea ce īmi pare sigur este ca regimurile uzurpatoare, adica luciferice, nu au istorie. Napoleon, uzurpator, dar, cum spuneam, de un lucifcrism doar relativ (venea dupa un interregn cu adevarat luciferic), a avut o istorie, dar efemera si precara, cu toata gloria lui

<Nota>

*Informatiile acestea se gasesc īn extraordinara carte a lui Vladimir Bukovski. Jugement ā Moscou, un dissidem dans Ies archives du Kremlin (tr. f r., ed. Robert Laffont. Paris. 1995.) ,         ,            .          , ,

</nota>

479                                          .


meteorica, īn schimb īmi pare evident ca nici nazismul, nici bolsevismul nu au avut istorie. Bolsevismul a durat mai mult decīt Napoleon, dar istorie nu a avut. Numai evenimente. Regimurile care fac istorie au legi. Legi adevarate, elaborate īn spirit juridic, legi care nu siluiesc natura societatii si spiritul ei ci īi servesc de cadru. Regimurile uzurpatoare, iuciferice, nu au legi īn acceptia normala a termenului. Sunt regimuri bazate pe faradelege. In loc de legi clare, univoce, de stricta interpretare, memorabile si putine, edictate public si respectate de toti, au hatisuri de legi contradictorii, confuze, antijuridice, unele secrete, respectate sau nu (e.g. Brejnev: "Cred ca cel mai bine e sa aplicam legile noastre", adica putem si sa nu le aplicam, dupa cum ne convine). Legislatia lor proliferanta e negatia īnsasi a oricarei legalitati.

Regimurile Iuciferice anunta o era noua, cu negarea si destituirea tuturor valorilor anterioare si faurirea altui tip uman (de fapt ne-om). Se considera eterne si infailibile (infailibile pentru ca eterne). Inutil sa descriem exhaustiv fenomenul, īl cunoastem prea bine. Are un nume biblic, Gog si Magog.

Dupa al doilea razboi, bolsevismul ameninta sa devina dominant asupra īntregii lumi si aproape nimeni nu mai credea ca e vreo scapare. Toti imbe­cilii si ticalosii din "lumea libera", atīt "idealistii" cīt si "realistii", salutau ca iminenta "Revolutia mondiala", dar cīnd aceasta parea mai sigura a īnceput, īntīi imperceptibil, prabusirea care-i era imanenta īnca de la principiul ei. Primul mane, thekel, phares, primul avertisment a fost Budapesta, octombrie 1956. Mai avusesera loc insurectii, chiar de proportii īnsemnate, atīt īn interi­orul Uniunii Sovietice, cīt si īn tarile satelite, dar fusesera īnabusite. si celei din Ungaria īi venisera de hac tancurile, dar s-a produs īn inima Europei, spectaculos si memorabil. Nu a mai putut fi ocultata. Atunci s-a vazut ca cea mai redutabila si mai cinica forta opresiva poate fi pusa īn cumpana de^o populatie dezarmata, īn care mīnia a suspendat instinctul de conservare, īn ciuda aparentei īnfrīngeri, ungurii au cīstigat atunci un alt statut īntre tarile satelite. Hrusciov si-a dat seama ca recursul la invazia tancurilor nu se mai poate repeta fara risc. A repetat-o totusi, aparent cu succes, berbecul de Brejnev, dar "normalizarea" din 1968 si-a provocat anticorpii: potential Charta '77 si Havel existau.

Bineīnteles, īn procesul prabusirii comunismului au actionat o multime de factori obiectivi ce s-au acumulat īn timp, chiar si cīnd erau indecelabili. Determinismele acestea se pot cerceta si s-au cercetat din variate unghluri; bineīnteles, subiectul e departe de a fi epuizat. Dar etapele si reperele majore ale acestui proces poarta numele a trei persoane sau mai exact trei fapte legate de aceste persoane: 1. - Alexandr Isaievici Soljenitīn si aparitia īn Occident a Arhipelagului Gulag (1973); 2. - Carol Voitila si alegerea unui papa polonez (1978); 3. - Ronald Reagan si "razboiul stelelor" (1983).

Arhipelagul Gulag a fost tunetul, furtuna vestitoare. Bine am numit-o explozie atomica, un fel de Hirosima morala.

Sosirea īn Occident a lui Soljenitīn a produs o emotie generala si o asteptare īngrijorata. Au īnceput calomniile, crezute ori īn tot cazul acceptate si repetate de "progresistii" occidentali. Teama acestora de compromiterea si esecul "destinderii" (al carei nume adevarat e lasitatea capitularda si sloganul

480


better red than dead). Refuzul poltron al Presedintelui Gerald Ford de a -l primi pe Soljenitīn. (Ford, le minable, cum l-a numit Eugen lonescu īn "France-Soir", 19 februarie 1976, cules īn Antidotes, 1977). Cei care la īnceput īl tratau de tradator si agent KGB, vazīnd totusi autoritatea si voga de care se bucura, au īnceput sa -l laude, fara sa simta nevoia de a da vreo explicatie (de pilda Jean Daniel, om distins si arogant, directorul lui "Le nouvel observateur", bineīnteles si altii, care, cum zice o vorba proasta romāneasca, nici usturoi n-au mīncau nici gura nu le miroase). Voga aceasta a tinut cīt a tinut, dar īn cele din urma "progresistii" nu au mai suportat-o. Cu atīt mai mult cu cīt īn octombrie 1993, pe o ploaie din acelea pe care noi o numim mocaneasca, Soljenitīn a tinut īn Vendee, fata de cīteva mii de ascultatori īnarmati cu umbrele sau acoperindu-si capul cu ziare ori cu ce au putut, un discurs despre genocidul sistematic savīrsit asupra taranilor vendeeni īn 1793, sub Teroare. Spiritul iacobin care desfigureaza si azi la suprafata iubita mea Franta nu a putut suporta ca un om din Europa de Est, rebel īn propria lui tara (asadar prezumtiv "fascist"), sa-si permita asa ceva. Plus ca īntre timp, acelas om din Europa de Est, dupa ce spusese adevarul despre "patria socialismului", s-a apucat sa spuna si adevarul despre patria capitalismului.

Acum se spune, si īn Occident si la noi (caci, vezi bine, draga Doamne, ne asumam si noi acum "standardele occidentale"), ca Soljenitīn are talent, desigur, are constiinta, desigur, dar e nostalgic, panslavist, slavofil, populist, antidemocrat, si cīte altele de genul acesta. Faptul ca a scris nu o data, negru pe alb, ca respinge panslavismul, ca Rusia trebuie sa renunte la pretentia de a mai fi supraputere si sa se replieze asupra fantasticului ei potential intern, atīt intelectual cīt si economic, faptul ca panslavismul doctrina, a expansiunii, e incomparabil cu slavofilia, care la rīndul ei nu e nici retrograda, nici "rascol-nica" sau mai stiu eu cum, ci e o linie care merge de la Andrei Rubliov prin Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Bulgakov, si asa mai departe, pīna la Soljenitīn īnsusi si pīna la Tarkovski, faptul ca cei mai occidentalizati rusi au fost slavofil ii, de la Homiakov pīna la Soljenitīn īnsusi si pīna la Tarkovski, toate acestea nu conteaza, nu avem obligatia nici sa citim, nici sa pricepem, trebuie doar sa ne aratam democrati si occidentali (ca si cum toata chestiunea s-ar afla īn alternativa "Europa e cu ochii pe noi"/ "Nu voi sa stiu, stimabile, de Europa d-tale, ci de tarisoara mea" etc.). īntr-o scrisoare a unui progresist romān din Germania, publicata īn "Orizont", putem citi urmatoarele: "...nu l-am agreat pe gīnditorul politic Soljenitīn. De la primele intervluri date odata ajuns īn Occident m-a īndepartat de el un anume antioccidentalism (si antiliberalism, de ce nu?) afisat. Eu īl consider un conservator rus. (...) Soljenitīn este dupa parerea mea un mare scriitor dublat de un gīnditor politic mediocru. Omul politic Soljenitīn nu e nici pe departe la nivelul autorului Pavilionului cancerosilor si al Arhipelagului Gulag". Asadar, autorul scrisorii considera Arhipelagul Gulag o capodopera literara. Absolut de acord (desi Andropov, cum am vazut, considera ca nu e opera de arta ci document politic.) De fapt nu vad de ce ar fi si aici o alternativa. Soljenitīn īsi subin­tituleaza Arhipelagul "īncercare de investigatie literara". Adica este si un act

481


politic, socotit redutabil de Andropov, si o creatie literara (iar termenul "investigatie" deschide spre ambele sensuri.) As fi vrut sa fac aici si o exegeza literara a Arhipelagului, dar m-as duce prea departe (nu rezist totusi tentatiei de a cita o singura fraza, īn legatura cu un inginer din vechea si ilus­tra scoala ruseasca, emigrat, dar apoi arestat si tinut īn Lubianka sub tortura nesomnului; īn traducere franceza suna: "Finie conscience, fini honneur! Dormir!" fraza īntru totul comparabila cu "A kingdom for a horse!" din Richard al III-lea). Nu are rost o discutie despre antiliberalism si antiocci-dentalism. Dar e totusi de bun simt sa-ti dai seama ca īntr-o tara imensa ca Rusia nu poate exista democratie fara un sistem de autonomie locala, cum o vazuse marele om de stat liberal rus Stolīpin, de la care se revendica autorul Arhipelagului. Fara o buna organizare a acelor zemstve, democratia este o iluzie, iar Duma un simplu simulacru. Antioccidentalism? Ce īnseamna asta? Trebuie sa īntelegem odata ca a fi european īnseamna a nu avea complexe provinciale. Cineva poate fi perfect european, ceea ce īnseamna, la un anumit nivel, o mentalitate si o cultura occidentala, fara a fi epatat si cazut īn sezut īn fata Occidentului (asta e de fapt o inaptitudine de asimilare a spiritului occidental).

Daca Soljenitīn e un "gīnditor politic mediocru", atunci adevaratul model acceptabil ramīne Rica Venturiano.

Sau cine vreti Dv. dintre "politologii" contemporani, autohtoni sau nu. Alergia la geniu e īn fond ceva destul de firesc īntr-o lume precum cea de azi.

(AL. PALEOLOGU)

482

<titlu>SUMAR

Partea ĪNTĪI - INDUSTRIA PENITENCIARĂ

Capitolul1_Arestarea.............................................................................................8

Capitolul 2 - Istoria canalizarii noastre..............................................................22

Capitolul3_Ancheta...........................................................................................72

Capitolul 4 - Gaitanele albastre.......................................................................106

Capitolul 5 - Prima celula - prima iubire........................................................129

Capitolul 6 - Primavara aceea...........................................................................169

Capitolul 7 - Sala masinilor............................................................................203

Capitolul 8 - Legea - copil................................................................................219

Capitolul 9 - Legea se maturizeaza....................................................................247

Capitolul 10 - Legea īn floare............................................................................274

Capitolul 11 - Pedeapsa capitala.......................................................................314

Capitolul 12-Tiurzak.......................................................................................330

Partea a DOUA - PERPETUUM MOBILE               

Capitolul 1 - Corabiile Arhipelagului................................................................350

Capitolul 2 - Porturile Arhipelagului................................................................378

Capitolul 3 - Caravanele robilor........................................................................399

Capitolul 4 - Din insula īn insula.....................................................................414

Continutul capitolelor................................................................................433

Abrevieri si sigle..........................................................................................440

Note...........................................................................................................445

"Documentpolitic"? "Creatie literara"? de Alexandru Paleologu..........478


Document Info


Accesari: 2739
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )