Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























ALEXANDRU MITRU - LEGENDELE OLIMPULUI volumul 1

Carti











ALTE DOCUMENTE

CAPITOLUL XXXIV
FREUD sI SCENA SCRIITURII'
O amintire de la "Artis'
INAPOI IN VIZUINA
HARRY POTTER SI PRINTUL SEMIPUR - VICTORIA LUI PLESNEALA
Intra Honey, sprijinita de Martha
ARMATA LUI DUMBLEDORE
Isaac Asimov - SFARSITUL NOPTII
in fata mortii - TRAGEDIE IN NOUA SCENE (1893)
Unchiul Vanea - Scene din viata la tara in patru acte (1897)




ALEXANDRU MITRU

LEGENDELE OLIMPULUI

Volumul 1

ZEII

Coperta colectiei de STAN DONE

Desenul copertei si plansa de VINTILa MiHĂESCU

Biblioteca pentru toti copiii apare sub īngrijirea lui Tiberiu Utan

s

lucrare distinsa cu premiul "Ion Creanga" al Academiei Republicii Socialiste Romānia

PREFAŢĂ

La cele mai multe conferinte rostite īn public, conferentic rul, īn genere un om de cultura cu mare reputatie, apare la tr: buna īn tovarasia unei persoane - foarte cumsecade - care-prezinta printr-o scurta alocutiune.

Alocutiunea aceasta este ca o prefata orala, similara cele scrise, sau, cel putin, acesta este rostul ei.

Numai ca eu, de multe ori, ca un cetatean ascultator din sal; am auzit cu drept cuvīnt īn jurul meu : "Dar cine-i acela car prezinta ? ! Cine prezinta prezentatorul ? !" Caci, realist voi bind, daca ar fi avut totusi vreun sens, conferentiarul ar fi iot mai normal sa-l prezinte el pe prezentator, inversīnd rolurih

O īntīmplare ca asta mi-a venit imediat īn minte cīnd a fos vorba sa scriu aceasta prefata, care, īn prim loc, are ca rol cla sic acela de a prezenta pe autor (conferentiar īn scris). Sa-prezint deci pe Alexandru Mitru ! si sa-l prezint ca autor e acestei carti : "Legendele Olimpului".

El este īnsa cunoscut de generatii īntregi de tineri care-savureaza scrisul si cu placere si cu folos de ani de zile ! Ia cartea a aparut īn cīteva editii, si īntr-un foarte mare tiraj. P Alexandru Mitru īl cunoaste deci o lume īntreaga, mai ales c fiecare cititor, din altruism sau din slabiciune, are cel puti] unul sau doi semeni succesivi, carora le-a īmprumutat car tea - ceea ce mareste considerabil numarul real al cititorilo)

Nu este paradoxal sa-l prezint eu pe el ? !

Generatiile de cititori, mai ales cīnd e vorba de o carte pen tru tineret, se succed īnsa repede, si apoi cartea, īn aceasta nou editie, este destinata unor noi cititori, altor generatii ; de azi s de mīine. Destinul ei este de durata, ca īnsusi destinul legen delor pe care le cuprinde.

Dar acele generatii au referintele certe, indiscutabile, ale ge neratiilor anterioare de cititori, si vor avea, de īndata, de 1; prima pagina a cartii pe care vor citi-o, o idee proprie pentri care orice prezentare aici echivaleaza cu a prezenta cuiva i ruda sufleteasca apropiata si care, pe deasupra, este si faimi acelei familii.

Sāspun totusi ca Alexandru Mitru e un scriitor temerar, ca nu sfra propus sa scrie o carte facila, cu povesti de adormit copii» ci o carte si placuta si folositoare, care i-a ridicat o sumedenie de obstacole grele, pe care le-a trecut cu un succes stralucit. Lectura Studiului semnat de un mare specialist : Prof. Nicolae I. Barbu, da o idee de proportiile, dificultatile si numarul obstacolelor pe care le avea de trecut Alexandru Mitru īn alegerea materialului acestei carti, pe care, cu mare curaj si īncredere īn sine, singur si l-a ales.

Legendele Olimpului respirau greu de batrīnete - Alexandru Mitru le-a īntinerit, le-a dat suflul proaspat al limbii si talentului sau, facīnd din ele simboluri de totdeauna ale na-zuintii omului de a se depasi pe sine. El a umanizat personaje devenite de mult statui, a creat fiinte din simple simboluri, a apropiat viata zeilor si a eroilor legendari, de noi, cu tempera-litatile lor supranatural

mentul 1 lor, cu īntrupf narea cu ce ceptJ

I' eu

genaan, ae noi, cu temp

calitatile lor supranaturale, cu urile si dragostea nan totusi si īn ei, caci chiar zeii, care erau ' au fost creati dupa chipul si asema-iJCit priveste eroii, ei au fost oameni /ificati pentru faptele lor mari si ex-care i-au admirat cu recunostinta, sensurile date faptelor de catre autor, ceasta umanizare, care apropie un tre-dar neuitat, de timpul de astazi, creīnd versala si fara moarte, caci legenda e o

ci cartea nu are nevoie de o prezentare īn prefata acealHci ea a avut de curīnd, īn anul 1972, o recomandare suprema data de catre "Academia Republicii Socialiste Romānia", prin premiul "Ion Creanga" ce i-a fost acordat, dupa ce a fost atent judecata de sectia de literatura si arta a Academiei, de sub presedintia acelui integru, serios si doct Alexandru Al. Philippide si compusa dintr-un numar de scriitori si artisti cu mare experienta. Ce rost ar mai avea, dupa aceasta, aprecierea mea ?

Doar aceea a unui cititor deprins sa descifreze si interesul si frumusetile unei carti, adica o operatiune pe care oricare cititor o va face cu aceeasi obiectivitate si acelasi entuziasm, īn taina camerei sale de lectura si īn intimitatea delectarii lui intime.

"Legendele Olimpului" e socotita drept o carte pentru tineret, īn primul rīnd pentru virtuozitatile ei pedagogice, ceea ce,

īntr-o anumita mentalitate a unora, are un sens oarecum peiorativ. Acest sens a fost creat de o practica facila si steril fantezista, obisnuita unor asemenea carti, asupra carora de obicei nimeni nu se opreste prea mult.

Dar "Legendele Olimpului" este īn adevaratul sens al cuvīn-tului - ilustrīnd un vechi dicton - o carte pentru tineretul de la 10 la 80 de ani, asa cum au fost socotite cartile pentru tineret ale lui Lev Tolstoi. Eu īnsumi, aflat la limita superioara, prin lectura admirativa a cartii am adus o confirmare de simplu cititor acestei "butade" care īntr-o forma amuzanta formuleaza un mare adevar.

Alexandru Mitru, prin cartile sale, dar īndeosebi prin aceasta, a afirmat la cea mai īnalta treapta literatura pentru copii si pentru tineret. Fara a avea cītusi de putin un iz didactic, "Legendele" lui Alexandru Mitru familiarizeaza tineretul (si ba-trīnetul !) cu legendele istoriei antice a lumii, din vremea cīnd si realitatile cele mai firesti constituiau un mister, altfel inexplicabil decīt prin existenta unei puteri supranaturale si atotputernice, īntrupata īntr-o fiinta, pentru o mai apropiata īntelegere. Asa fiind, cartea lui Alexandru Mitru e istorie ? e o īnsiruire de legende ? e o lunga poveste ? Poate, cel mai putin, asta din urma. Ea este o naratiune a preistoriei si istoriei antice, cu zei, cu eroi si sīngeroase conflicte īntre ei, facuta cu talent si cu putere de evocare, asa īncīt legenda sa capete tarie de adevar, de īntīmplare de mari proportii, a carei memorie a ajuns pīna īn zilele noastre.

Comentariul din text, ce apartine autorului, da un farmec deosebit legendei, īncadrīnd-o pitoresc īn mentalitatea contemporana, cu umor uneori, cu spirit critic alteori : "Tezeu n-a fost nicicīnd un trīndav, precum se stie ca sīnt regii. Cīt a domnit el īn Atena n-a pierdut vremea la ospete, caci s-a īnsotit cu alti viteji si a pornit spre Calidon !"

Dupa mine, greu de definit cartea lui Alexandru Mitru. Poate fi si un roman, unic prin personaje si īntāmplari, al istoriei, cea mai departata a lumii stiute, nu prea departe totusi de noi. Ea se citeste ca atare, de la īnceput pīna la sfīrsit.

Dupa atītea spuse, concluzia este ca aceasta prefata nu face altceva decīt sa marturiseasca, onest, impresiile unui cititoi mai dornic sa vada pe zei, oameni, decīt pe oameni, zei.

DEMOSTENE BOTEZ aprilie 197?

Spre tarmurile Eladei

Amurgul s-a lasat pe nesimtite.

Abia de se mai cern pe masa

Stropi rosiatici de lumina.

In calimara de argint,

Phna-mi, din aripa de vultur,

Pare-o corabie pe care

O tine ancora la tarm...

Mai sta īnca la tarm,

Da-n noaptea asta

Voi da semnalul de plecare.

si trīmbitele vor suna.

Corabia, plina de vise

si de legende,

si poeti,

O sa porneasca iar

Pe marea

īnvolburata

A fanteziei.

Priviti !

Pe punte s-a urcat

Homer cel orb si īntelept.

"Binevenit sa fii, bātrīne,

Print al aezilor elini!

Slavita-ti fie lira sfīnta

si glasul tau tremurator

Care-a rostit atītea versuri.

Iti multumim ca ne-nsotesti !"

Ci iata, mai catati! Pe punte

Au poposit si alti poeti.

In fruntea lor e Hesiode,

Cel tīnar si cu par balai,

Cīntīndu-si lin "Teogonia" ,

 Teogonia - renumit poem, īn care este povestita Imaginara nastere a zeilor.

Mai sīnt si Pindar, Teocrit si Apolonius din Rodos, Eschil, Sofocle, Euripide si Paussanias si Vergiliu si exilatul de la Tomis : Ovidiu, cel cu grai duios. Vom fi-n tovarasie buna... īn noaptea asta vom pleca si o sa colindam, dragi prieteni, Ţarm dupa tarm, toata Elada. suna din lire,

bate-ncetinel " legana ,ate, asculta ende, odinioara 'icuiau... ;oti pe punte, sa pornim!...

ZEIŢA GHEEA

8}

SE POVESTEsTE, IN LEGENDA, ca lumea noastra cea de as-

zi : pamīntul - plin de flori si fructe, cu rīuri limpezi si iz-

are - soarele, luna, ziua, noaptea si vīnturile, suflīnd repezi,

au fost īntotdeauna astfel.

«J! Lumea īntreaga era-n haos, haos īnvīrtejit si negru, fara hotare, fara forma. īnsa, precum cīntau poetii, din haos s-a desprins pamīntul. Pamīntul nostru larg si darnic. Iara pamīntul rupt din haof?era īnsasi zeita Gheea.

Dragostea a unit pe Gheea cu cel dintīi barbat, Uranus. si el" Uranus, era cerul, cerul īnalt si plin de stele.

: "jCe mult īsi iubea Gheea sotul!... Nu mai putin o īndragise Ura-nus pe sotia lui.

' J;Ca sa-i arate dragostea, zeul īi asternea pe frunte cununi de aur siJ lumina, atīta timp cīt era ziua, si noaptea o īnvaluia īntr-o hla-ntida albastruie, plina de astri lucitori. O dezmierda cu ploi si vīn-tīiri, si nu se satura sa-i spuna ca ea va fi mereu a lui, cīt o sa fie rdmea lume.

Iar ea se-mpodobea pentru Uranus si īsi punea vesminte scumpe, pe care le tesea anume din frunze si din ierburi verzi. īsi presara īn par miresme din cele mai alese flori. si īl privea cu ochii limpezi, stralucitori si azurii, ai lacurilor de clestar.

La vremea sorocita, Gheea i-a daruit sotului sau sase feciori si sase fete, pe care i-a numit titani.

Primul nascut a fost Oceanul1 (sau Ocheanos), acela care īnconjura, c-un briu de ape scīnteietor, īntreg pamīntul. Celui din urma i-au zis Cronos, si'el era cel mai siret, cel mai dibaci dintre titani.

S-au nascut mai apoi ciclopii : trei frati, cu cīte-un singur ochi asezat īn mijlocul fruntii. Acestia erau mesteri buni si īnvatasera sa faca, īntr-un lacas de sub pamīnt: fulgere lucii, orbitoare, tunete grele, ce izbeau urechile ca un ciocan, si trasnete nimicitoare..

Dupa ciclopi s-au mai ivit alti trei feciori : hecantohirii sau cen-timanii, numiti asa fiindca aveau pe trupurile lor uriase cīte-o suta de brate lungi si monstruoase.

Peste un timp, frumoasa Gheea 2 avea sa nasca si alti prunci -. urni cu forme-ngrozitoare, enormi, hidosi, necrutatori.

11

Zeul Uranus avea darul de a putea citi-n viitor. si-asa aflase ca-ntr-o zi urma sa fie rasturnat, din locul de stapīn ceresc, de catre unul din feciori.

Din pricina aceasta dragostea lui fata de Gheea palea mereu. si-nfricosat se framīnta sa afle-un mijloc potrivit ca sa īnlature, degra1"/ orimejdia care-l pin dea.

arunca īn temnita copiii

Credere īn nimeni, nici macar īn sotia sa. si-atunci seara pe toti copiii-n jurul lui si i-a zvīrlit īntr-un rīntunecosul Tartar.

cazut din cer o nicovala pe pamīnt, īi trebuiau cam si noua nopti, zice legenda. si tot atīta timp trecea, de-o .1 de pe pamīnt īn mult prea mohorītul Tartar. i/lo īsi facuse zeul o īnchisoare cu porti grele. Trei ziduri o īmprejmuiau, ziduri puternice de-arama si-un rīu cumplit de foc si smoala 3.

Din īnchisoarea asta mare feciorii nu puteau iesi. Doar el, Uranus, avea cheia. Era deci linistit stapīnul si bucuros ca a scapat de orisice amenintare. Zīmbea din nou sotiei sale si īi spunea ca-i este draga. Dar cum nastea un nou copil, Gheea vedea, plina de spaima, ca zeul i-l smulgea din brate si-l īnchidea īn temnita.

Mai īnainte vreme, Gheea nu īndraznise sa īncalce voia sotului ei Uranus - si īndurase far-o vorba poruncile si silnicia. Acum īnsa i-era destul. Se mīniase-n sinea ei.

Cum ? Ea-i nastea atītia prunci si n-avea parte de nici unul ? Zaceau pe veci īnchisi īn Tartar si n-avea dreptul sa-i mai vada ? Nu. Asta nu putea zeita sa-ngaduie la nesfīrsit. si-a rugat mai īntīi barbatul, cu umilinta si cu lacrimi, sa-i elibereze iar copiii din Tartarul īntunecat.

- īndura-te, fii bun, Uranus, īi cerea ea nemīngīiata, īn timp ce lacrimi de izvoare īi lunecau peste obraz. Fii bun, Uranus, da-le drumul ! Nu merita osīnda asta niste copii nevinovati. Iti stau chezasa pentru dīnsii ca nu īti vor rapi puterea, daca vei fi mai milostiv...

Zeul Uranus era īnsa crud si neīnduplecat. Ţinea la stapīnirea lui. Nu se īnduiosa deloc, cīnd īsi vedea sotia plīngīnd. si s-a rastit catre zeita :

- Vezi-ti de rosturile tale... Nu e-n caderea ta sa judeci faptele ce le hotarasc...

12

Era teribil cīnd striga si cīnd se supara Uranus, si Gheea n-a mai spus nimic. si-a-nabusit plīnsul īn piept si si-a plecat, tacuta, fruntea.

- Ma voi supune !... i-a raspuns.

Insa, īn gīndu-i, tot atunci s-a hotarīt sa-l pedepseasca pe sotu] sau ne-ndurator.

Prin farmece necunoscute, Gheea a scos din sīnul ei un diamant stralucitor. Din el zeita si-a facut o arma ca o secera. A patruns apoi, pe furis, cīnd Uranus se odihnea, pīna īn Tartarul adīnc. A deschis portile uriase, ce erau tot de diamant, prin vraji numai de ea stiute. S-a strecurat prin īntuneric, pīna La fiii ei, titanii, si i-a-ntrebat cu glas soptit :

- Care din voi ar fi īn stare sa īl īnfrunte pe Uranus ? stiti ca nu poate fi ucis, pentru ca-i zeu nemuritor. īn schimb el poate fi īnvins cu arma asta sclipitoare. Cine se-ncumeta sa fie stapī-flitor īn locul lui ?

Cronos primeste lupta cu Uranu?

Toti au tacut īnfricosati de vorbele cutezatoare. Uranus era tatal lor. Cum sa-si loveasca ei chiar tatal - desi īi pedepsise greu ? Apoi, zeul era puternic, si fata-n fata nu puteau sa īl doboare nicidecum. Iar pe furis, fiii, titanii, se rusinau sa dea o lupta.

Toti au tacut afar' de Cronos. El era foarte īndraznet si, īn acelasi timp, siret. si īl ura pe tatal sau, pentru ca-l aruncise-n Tartar, desi era nevinovat. Dorea de mult sa se razbune, sa puna mīna pe putere, si iata cel mai bun prilej.

S-a apropiat de mama sa si i-a raspuns, tot pe soptite, ca este gata sa se lupte si sa-l doboare pe Uranus din cerul lui nemarginit.

Fara sa stea prea mult pe gīnduri, a luat īn mīna secera si, as-.cunzīndu-i, plin de grija, taisul ei scīnteietor, s-a furisat pe porti afara. Pe urma, sfatuit de Gheea, s-a ascuns dupa niste stīnci. Din acel loc putea sa vada, īn departare, orisice ; dar el nu putea fi zarit.

A stat acolo pīna noaptea, pīndind cu dintii īnclestati, asteptīnd .clipa potrivita cīnd va putea sa īl loveasca pe tatal sau, zeul Uranus.

stia ca lupta-i cu primejdii si mai stia prea bine Cronos ca ne-izbīnda ar fi dus la pedepsirea lui si-a Gheei. Uranus i-ar fi osīn-dit la chinuri īnfricosatoare.

Deci, trebuia, neaparat, sa-nvinga pe cīrmuitorul de pīn-atunci al cerului. Nu mai putea sa dea-napoi.

13

Deodata l-a zarit ca vine... Zeul Uranus, din īnalt, se coborāse pe pamīnt, ducīnd cu sine noaptea neagra, catānd-o pe sotia lui.

Din ascunzis a sarit Cronos cu secera īn mīna dreapta. Pīna sa ia aminte zeul ca e pīndit de fiul sau, titanul l-a lovit īn pīntec 4.

Uranus a cazut īn tina. Ranit īn pīntec, plin de sīnge, se zvārcolea De jos strigīnd :

- '"onos, īti doresc sa ai parte, cāndva, si tu de-aceeasi soarta pe m astazi eu ! Da ! Te blestem, fecior nevrednic ! Sies-

ta si de zeu... Blestemul meu se va-mplini oricīt ai fi tu

auzea nimic. El biruise. Era beat de bucurie si a se deschida, larg, portile de diamant. si fra-i, s-au gramadit iute la porti si au iesit afara

scapat ! le-a rostit dīnsul, cu trufie. Acuma noi

ītumim, a spus Ocean. Dar tu esti fratele cel mic, si nu Tajungi cīrmuitor peste ceilalti. De drept, stapīnul as fi eu, rmai mare si-ntelept. De mine doar asculta toti... īos atunci l-a īnfruntat :

 īn lupta grea care s-a dat, nimeni nu s-a grabit sa-mi vie cīt de putin īntr-ajutor. si-acum, Ocean, tu vrei puterea ? Nu este drept, si nu ti-o dau...

Ocean se cam īntunecase. Parea ca o sa-nceapa zarva. Dar Cronos l-a īnduplecat pe fratele sau mai īn vārsta, spunīndu-i c-o sa-l faca sfetnic. si-n sfīrsit, dupa multa vorba, s-au īnteles sa-l recunoasca pe Cronos drept cīrmuitor. Ceilalti titani si titanide urmau sa-i fie sfetnici lui.

Asa a luat Cronos puterea 5 peste pamīnt si peste cer. Visul pe care si-l facuse titanul cel ambitios, īn timpul cīt sezuse-nchis īn vesnic mohorātul Tartar, acuma, iata, si-l traia. N-avea de cine sa se teama, caci fratii si surorile tineau cu el, īl ajutau. Putea sa cīrmuiasca-n voie... Sa faca tot ce-i va placea. si, multumit, a ho-tarīt sa-si ia īn primul rīnd sotie.

si-a ales-o pe māndra Reea6, cea mai frumoasa titanida. si a facut o nunta mare... O nunta cum nu se vazuse pina atunci īn univers. La nunta au venit titanii si titanidele īn par... Au rās si au benchetuit. Se bucurau ca sānt stapāni. Dar nu stiau ca-n vremea asta zeita Nix 7, adica noaptea āntunecata, misterioasa, ce se ivise tot din haos, se hotarīse sa-l razbune pe zeul izgonit din cer.

Ea īl vazuse pe Uranus lovit, īnsāngerat de Cronos, pornind catre o insula ca sa-si gaseasca adapost. si asta n-o putea uita prietena lui Uranus, noaptea. Mai mult, Uranus o rugase sa īl razbune ān vreun fel, sa-i pedepseasca pe titani. Noaptea vroia sa-i īmplineasca aceasta rugaminte-a sa. .

14

si-n timp ce Cronos sta la nunta, benchetuind nepasator, zeita Nix nastea din bezna niste odrasle monstruoase. Odrasle ce aveau sa poarte nenorocire pe pamānt. Astfel ea aducea īn lume pe Hip-nos - somnul plin de vise si de fantasme-ntunecate ; Eris - discordia cea crunta; Nemesis - aspra razbunare ; Apate - care-avea putinta sa amageasca si sa-nsele pe zei si oameni deopotriva ; pe Ker - adica nimicirea si pe Tanatos - zeul mortii.

- As vrea sa vad, zeule Cronos, strigase cu glas tare Nix, cum īti va fi domnia ta, ce-ai dobīndit-o miseleste de la Uranus, īnste-latul... O, sa te vad, tirane Cronos, care te veselesti atīt la nunta ta cu māndra Reea !

Astfel se īncepea domnia zeului Cronos cel siret, sub blestemele lui Uranus si uneltirile zeitei, care-si acoperea tot trupul sub un val lung, īntunecat.

Note

1. Oceanul si zeita titanida fetis erau socotiti drept parintii tuturor nurilor, in numar de trei mii, cum, spuneau legendele eline, si ai celor trei mii de nimfe, numite oveanide. Alt titan, Hiperion si cu sotia sa, Teea, au odraslit pe Helios - soarele, Selene - luna si Eos - aurora. Iar Eos, aurora, la rīndul ei, casatorita cu Astreu, a nascut toate stelele care lucesc pe bolta, luceafarul de dimineata si cele patru vīnturi: Boreul - vīntul naprasnic dinspre miazanoapte, Eurul - vīntul prielnic din rasarit, Notul - vīntul de la miazazi, cel aducator de ploaie, si Zefirul - vīntul racoros din asfintit.

2. īntr-un imn atribuit batrīnului Homer, Gheea era slavita astfel: "Eu voi cīnta pamīntul... stravechea mama a tuturor, aceea care nutreste toate fiintele raspīndite īn lume. O, te salut pe tine, mama a zeilor, soata a lui Uranus īnstelatul. Indura-te, fii binevoitoare cīntccelor mele si da-ruieste-mi o viata fericita !..."

Imnul slavea īn acest chip pe Gheea, pentru ca vechii greci, elinii, socoteau ca din unirea pamīntului cu cerul - si din urmasii lor - s-a nascut tot ce se gaseste īn univers : astrii, lumina si vīnturile, apele si fiintele vii, ba chiar si nesfīrsitele cortegii de zeitati, ce populau Olimpul si īntreaga lume.

3. Rīul de foc si smoala, care īnconjura Tartarul, era numit de catre elini : Fleghetonul.

4. Povestirea luptei pe viata si pe moarte dintre Vranus si Cronos o face poetul Hesiode, īn poemul sau "Teogonia". Din versurile lui s-au inspirat, īn decursul veacurilor, mai multi pictori si sculptori. Dintre toate aceste opere de arta, cea mai impresionanta pare a fi tabloul zugravit de pictorul Vasari, intitulat: "Mutilarea lui Vranus". īn mijlocul tabloului, artistul a pictat pamīntul. Cronos, un baietan, o iesit din ascunzisul sau

15

si l-a aia Zeul ce sa fie

r Ur

Jranus cm secera de diamant, data de mama sa, Gheea. t a cazut jos. Gemīnd de durere, īsi blestema feciorul rit de propriul sau copil.

i Saturn - se confunda, īn conceptia elinilor, cu empus edax rerum" - "timpul care distruge /} īntr-o expresie ramasa celebra. Domnia lui /(ceasta putere a timpului asupra īntregii lumi. obisnuiau sa-l zugraveasca sau sa-l sculpteze pe Tpafi (timpul care zboara), avīnd alaturea de el globul u tu apa, o clepsidra. In mina are, de cele mai multe l-a doborīt pe tatal sau, secera care īnseamna sfīrsitul

6. H īnchipuia, pentru elini, tot pamīntul, ca si zeita Gheea, a carei fiica erWDe aceea avea aceleasi īnsusiri ca si ea. Casatoria ei cu Cronos urma sa dovedeasca oamenilor din antichitate ca timpul hotaraste cele care se petrec pe pamīnt. El este tatal tuturor fiintelor, si tot el le īnghite, cum se va vedea mai tīrziu, din legenda.

7. Zeita Nix - noaptea cea vesnica - casatorita cu Erebul, īntunericul cel mohorīt din subteranele pamīntului, au avut la īnceput doua odrasle : pe Eter - lumina vesnica - si Hemera - ziua care īnveseleste sufletele: oamenilor.

ZEUS

FĂCUSE NUNTA ZEUL CRONOS si pregatise o domnie si lunga si īmbelsugata, dar multumit tot nu era. Fiicele noptii : razbunarea, discordia, īnselaciunea īi tot tulburau inima. Gīnduri as-cunse-l framīntau.

stia ca tatal sau, Uranus, nu se īnsala niciodata, atunci cīnd face prevestiri. si tatal sau īi prorocise ca va veni o zi īn care va-ndura grele īncercari. Copiii lui, nascuti de Reea, se vor scula cu arme-n mīini si īl vor rasturna din slava.

Uranus nu voia sa spuna - desi poate stia si asta - care dintre feciori anume īl va lovi pe zeul Cronos.

Cronos se hotaraste sa-si manīnce odraslele

Dorind sa scape de primejdii, Cronos a faurit un plan. La fel ca tatal sau, Uranus, īsi va īnlatura copiii, dar nu īn temnita, nu-n Tartar. stia el doar, destul de bine, ca temnitele se deschid. N-a fost el īnsusi zavorit, si n-a iesit atīt de lesne cu ajutorul mamei sale ?

Primul copil nascut de Reea a fost o fata : Hestia. Tatal a si cerut-o Reei si a-nghitit-o de īndata, sub ochii-ndurerati ai mamei. O, ce-a mai fost pe biata Reea !... Cīt a mai plīns ! īnsa zadarnic. De cīte ori venea pe lume un nou copil, Cronos striga sa i-l aduca, sa-l manīnce.

Nascuse pīna-n acea zi sotului sau doi fii, pe Hades si pe Posei-don, si trei fete : pe Hestia, Demetra. Hera.

Sarmana mama-nspaimīntata era silita sa-si aduca ea īnsasi pruncii nou-nascuti si sa-i dea hulpavului tata. si el, ca lupul cīnd ajunge īn tarcul mieilor, la stīna, īi īnghitea cīt ai clipi.

Simtind apoi zeita Reea ca este timpul sa aduca pe lume-al saselea copil, a alergat la buna Gheea. A hohotit īn fata ei :

- Ajuta-ma, tu, mare Gheea, mama a zeilor ceresti !... si tu ai suferit ca mine si te-ai luptat cu sotul tau, ca sa īti scapi din

17

 ' -

ma acum, o, Gheea... Vreau sa-mi pastrez si eu lastar al meu, de foamea crunta a lui Cronos... jata zeului Cronos cum plīngea, si s-a īnduiosat jjimp zeita : cum ar putea sa o ajute pe greu igetat si a gasit ca e mai bine s-o ascunda īeva, īn timpul cīt o fi sa nasca.

Tai plīngi, i-a grait Gheea. Te voi calauzi, sarmano, BTriumita Creta. Este o pestera acolo, adīnca, neagra, raco-Ba, īn coasta plina de verdeata a unui munte drept, īnalt... In pestera vei n-aste-n voie, si ce va fi vom mai vedea...

Reea īsi naste cel de-al saselea copil

Se pare ca-n aceeasi noapte soata lui Cronos a fugit īn insula cea mare, Creta, calauzita chiar de Gheea. S-a dus īn pestera de piatra si, pīna sa-si reverse Eos razele ei trandafirii, Reea a si nascut un fiu.

Era al saselea copil si cel din urma ce-l avea.'

Mama si-a-ncredintat copilul bunicii lui, zeita Gheea, si s-a īntors acasa iute. A-nfasurat frumos o piatra īn scutece moi, de copil, si-a dat-o sotului sau, Cronos.

- Iata, precum mi-ai poruncit, a glasuit zeita Reea, ti-am adus ultimul vlastar, pe care l-am nascut azi-noapte.

si s-a facut ca lacrameaza. Vroia sa nu-nteleaga zeul ca-i viclesug tot ce facea.

Cronos, grabit, a luat pietroiul cel īnvelit īn scutece, si cum n-avea vederea buna, a socotit ca-i fiul sau. A deschis larg gura flamānda si piatra i-a cazut pe gīt, pīnā īn pīntecele-i negru, īncapator si sanatos.

- Ha, ha, ha, ha !... S-a mai dus unul. Alta primejdie s-a stins !... a rīs cu pofta zeul Cronos.

si nu stia ca-n acea clipa īncepea sa se īmplineasca blestemul zeului Uranus.

Pentru ca, iata, colo-n Creta, īn pestera muntelui Ida, un copil bucalat se afla īn bratele bunicii sale.

Facea, de mic, precum se spune, atīt de mare galagie, batea din palme si tipa, īncīt era pericol mare. Cronos, care statea la pīnda, si chiar vreunul dintre ceilalti frati si surori, sfetnicii sai, puteau s-auda zgomotul. I

Iar daca zeul afla taina, Reea, si Gheea, si copilul ar fi fost strasnic pedepsiti.

18

Traia īnsa pe-atunci, īn Creta, un neam de semizei razboinici,; nascuti tot de zeita Gheea, ce aveau nume de cureti. Gheea le-a poruncit sa vina si, la intrarea pesterii, sa faca danturi zgomotoase, sa bata-n scuturi, cu putere, cu sabiile si lancile. Apoi sa cīnte si sa strige atīt de tare, ca din cer sa nu s-auda nici un scīn-cet si nici un plīrtset de copil.

A mai chemat si doua nimfe, fiicele regelui din Creta, pe Ida si pe Adrasteea. Ele au asezat baiatul - caruia mama si bunica i-au spus, din prima clipa, Zeus - īntr-un culcus facut din aur. Pentru ca mama nu putea sa vina-n Creta, sa-l alapteze pe fiu] sau cel mititel, decīt arar si pe ascuns, nimfele au adus o capra. Era o capra fermecata. Vestita capra Amalteea. si nimfele-l hraneau pe Zeus cu laptele acestei capre si cu o miere parfumata, cum nu faceau albinele decīt īn stupii de pe Ida.

Crescīnd putin mai mare, Zeus alerga peste tot, zburda printre stejarii de pe munte, jucīndu-se cu Amalteea. Capra avea grai omenesc. Vorbea cu Zeus ca o mama si se facea ca īl īmpunge cu coarnele ei cele lungi.

Copilul apuca-n mīnute coarnele caprei Amalteea si se lupta, voinic, cu ea. De mic avea putere-n brate, cīt un barbat din cei mai zdraveni. Īncīt, odata s-a-ntīmplat ca Zeus sa ramīna-n pumn cu unul dintre'-aceste coarne. El o iubea pe Amalteea si s-a mīh-nit ca i-a facut rau, fara de voia sa.

Drept mīngīiere Amalteei, a hotarīt ca acest corn sa fie vesnic plin cu fructe : smochine, mere, pere, struguri si alte bunatati de soi. Capra putea mīnca din fructe de cīte ori īi venea pofta, caci cornul se umplea la loc.

Astfel crestea feciorul cel mai mic al Reei, neurmarit de ochi straini si dusmanosi. si el se īnalta-ntr-un an, cīt altu-n douazeci si cinci.

Nici nu trecuse bine anul, si Zeus se facuse mare, gata sa-si īmplineasca soarta cea prevestita de Uranus, sa-l rastoarne pe tatal sau si sa ia el īn mīini puterea.

Note

1. Cornul caprei fermecate Amalteea era simbolul belsugului si se chema cornul abundentei. Elinii, si mai tīrziu romanii, īsi pictau sau sculptau uneori pe locuinte acest simbol, socotindu-l aducator de noroc. Dupa moarte, Amalteea a fost pusa de Zeus pe bolta cereasca, īn amintirea copilariei sale, cum povesteau legendele eline. Este constelatia Caprei. Iar din pielea ei si-a facut zeita Atena egida, sau pavaza, care īi ocrotea trupul īn lupta - pavaza ce nu putea fi strapunsa de nici un fel de arma : sabie, lance sau sageata. '.

2

TITANILOR

FECIORUL CEL MIC AL REEI, crescut īn Creta, pe ascuns, era la vīrsta barbatiei.

Se povesteste ca īn vremea cīt mai era īnca micut, un cīrd de albe porumbite zburau īn fiecare zi pe tarmul marelui Ocean si-i aduceau de-acolo-n ciocuri o hrana dulce, minunata, ce se chema ambrozie. Ambrozia - de zece ori mai dulce decīt īnsasi mierea -. era o hrana pentru zei.

Un vultur se-nalta, de-asemeni, īn timpul noptii, pe un munte. Acolo, sub un stei urias, tīsnea din piatra un izvor. Dar nu era izvor cu apa, ci din adīncuri izbucnea o bautura fara seaman, din care nu puteau sorbi decīt zeii nemuritori. si-i aducea aceasta bautura - numita, tot de zei, nectar - lui Zeus, ca sa se adape, īn zorii fiecarei zile.

Mīncīnd ambrozia cea dulce, sorbind nectarul fermecat, Zeus s-a īnaltat mai iute, a dobīndit puteri ceresti. si, drept rasplata pentru vultur, Zeus, cīnd a ajuns stapīn, l-a luat cu dīnsul īn Olimp. L-a pus chiar linga tronul lui, sa-i stea necontenit de veghe.

Pe gingasele porumbite le-a harazit sa fie simbol si al blīndetii si-al iubirii, sa traga carul din petale de albe flori de trandafir al preafrumoasei Afrodita, mīndra zeita a iubirii, si sa vesteasca primavara, prin gīnguritul lor duios.

Insa toate aceste fapte, Zeus le-a savīrsit pe urma, cīnd a ajuns si el stapīn. Deodata mai era īn Creta si-avea cu totul alte gīn-duri...

Mama sa, Reea, īi spusese despre ciudata prevestire si de blestemul lui Uranus. stia ca nici bunica, Gheea, nu mai tinea cu zeul Cronos, cel care fara nici o mila īsi īnghitise cinci copii.

"Uranus a rostit ca una dintre odraslele lui Cronos o sa porneasca razvratirea, se framīnta voinicul Zeus. Dar cine poate fi acela, daca nu eu ? Caci toti ceilalti se afla-n pīntecul cel negru al hulpavului nostru tata. Este neīndoios ca soarta, Moira 1, neīnduplecata, a hotarīt ca fapta asta eu trebuie s-o savīrsesc."

Numai ca Zeus stia bine ca Unga Cronos sīnt titanii. Ei īi jurasera credinta, sprijin īn orice-mprejurare.

Erau puternici fara seaman si nu se-nfricosau de nimeni.

20

In schimb, el, Zeus, era singur. N-avea alaturi, sa-l ajute, decīt pe mama sa, pe Reea. Dar Reea era mult prea slaba, nu cuteza sa se ridice īn fata sotului sau, Cronos. Era nevoie deci de multa prudenta si īntelepciune. si Zeus s-a gīndit adīnc, a cercetat prin ce mijloace si-ar mai putea gasi tovarasi gata sa-l sprijine īn lupta. si a aflat ca vietuieste o verisoara a sa, Metis, pe malul fluviului Ocean 2.

Zeita Metis era una din numeroasele copile pe care le avea Oceanul, primul nascut dintre titani.

Metis pregateste o bautura fermecata

Din fericire pentru dīnsul, Zeus avea īn tinerete o vorba ademenitoare si un chip foarte-atragator.

Noi nu cunoastem īntīmplarea prin care Zeus a ajuns s-o īntīl-neasca pe copila. Dar stim ca a vorbit cu ea. S-a prefacut īndragostit si i-a jurat s-o ia de soata, daca si ea se va-nvoi sa-i dea un ajutor īn lupta contra parintelui sau Cronos.

Fiica titanului Ocean, vazīnd pe Zeus ca īi jura, atīt de-nflaca-rat, iubire, si-a uitat orice chibzuinta si i-a promis sa-l sprijine.

- Ce vrei sa faci īn primul rīnd ? l-a īntrebat Metis pe tīnarul fecior al Reei. i

- īntīi si-ntīi as vrea sa-i vad iesiti din pīntecul lui Cronos pe toti cei īnghititi de el...

- Atīta vrei ?... Asta-i usor !... a glasuit copila Metis si a plecat la hotarul lumii, pe malul fluviului Ocean. De-aiei ea a cules o planta. O planta verde, īnspinata, din care a facut īndata o bautura delicioasa, care parea a fi nectar.

Reea, nespus de bucuroasa c-o sa-si revada toti copiii, a luat aceasta bautura si-a pornit repede acasa.

Abia se īntorsese Reea īn casa sotului sau Cronos, ca dīnsul i-a strigat s-aduca un ulcior mare cu nectar.

- Grabeste-te ! Sīnt īnsetat ! a grait Cronos mīnios.

Reea atīt a asteptat. S-a repezit si i-a umplut un vas de lut īncapator, īnsa deasupra i-a turnat si bautura de la Metis.

Nebanuind nimica, zeul a luat īn mīna vasul plin, l-a dus la gura cu nesat si a sorbit pīna la fund nectarul cel īnselator. Dar cum a ajuns bautura īn pīntecele lui divin, a si simtit ca-i vine rau. Tot trupul i se-ncrīncena si se zbatea ca-n pragul mortii. Gura

21

ul lui urias au īnceput sa iasa, teferi,

si Hades si Poseidon.

-crezut este ca toti acesti copii erau de asta īīca Hades si Poseidon aveau si barbi pīna la brīu.

Ciclopii si hecatonhirii sīnt eliberati

Cu totii, fete si baieti, s-au strīrīs īn jurul blīndei Reea, īn timp ce Cronos, īngrozit de cele ce se īntīmplau, se retrasese pe un munte sa chibzuiasca-n liniste.

si Reea le-a īmpartasit fiilor si fiicelor sale ca Zeus le e salvatorul, ajutat de frumoasa Metis. si fratii si surorile, auzind vestea, s-au grabit sa-l vada pe Zeus, caci ei īnca nu-l cunosteau.

Zeus s-a veselit grozav, dupa ce totu-i izbutise. Avea acuma līnga sine pe cei cinci frati buni, de nadejde.

- Frati si surori ! le-a rostit el, cu īndrazneala, dupa ce s-au īmbratisat. A venit timpul sa ne luam puterea ce ni se cuvine. īnsa titanii sīnt puternici si sīnt mai numerosi ca noi. Deci trebuie sa fim uniti, sa mai avem si-alti cītiva prieteni, ca lupta s-o sfīrsim cu bine. Sa nu fie nici-o-ndoiala asupra biruintei noastre.

Atunci, pe cīt se pare, Metis - care era si ea de fata - i-a amin-, tit lui Zeus ca sīnt niste uriasi īn Tartar.

īntr-adevar, erau acolo, din timpul zeului Uranus, ciclopii si hecatonhirii.

Cronos, cīnd deschisese poarta de diamant, eliberase numai pe fratii sai, titanii. Dar pe ciclopii cei destoinici si pe hecatonhirii groaznici īi zavorise iar, la loc. Ba mai pusese si o straja, pe monstrul hīd, numit Campe.

- Noi le vom da drumul īndata, a grait Zeus fratilor. Ciclopii si hecatonhirii īl urasc mult pe zeul Cronos... Deci, haideti sa-i eliberam !...

Fiii si fetele lui Cronos au luat īn mīini cīte o arma si-au navalit cu totii-n Tartar. Zeus l-a prins de gīt pe monstru. Ceilalti l-au sfīrtecat cu seceri si l-au īmpuns cu sulite, pīna ce monstrul a cazut.

S-au repezit apoi la porti Hades, fratele cel mai mare, si cu Poseidon, mijlociul. Proptindu-se cu umerii, izbind cu pumnii si genunchii, zeii au spart portile largi.

Din temnita au rasarit ciciopii si hecatonhirii. si unii si-altii au jurat c-au sa le fie credinciosi noilor zei ce se-naltau.

22

Ca sa-si arate, de īndata, recunostinta catre zei, ciclopii au si faurit fulgere, tunete si trasnete, pe care leau īncredintat lui Zeus, noMl lor stapīn.

De-asemeni, au mai faurit si lui Poseidon, mijlociul, o furca mare, cu trei dinti. Daca izbea zeul cu furca, pamīntul se cutremura si apele ieseau din vai, se revarsau si īnecau pasuni, ogoare si livezi. Iara lui Hades i-au facut o casca tare nazdravana. Cum īsi punea casca pe cap, zeul se facea nevazut.

Zeii se urca pe muntele Olimp

Primind si darurile-acestea, zeii s-au hotarīt s-aleaga un loc de lupta potrivit. Au cercetat toata Elada si au gasit ca este bine sa-si faca tabara-n Olimp.

Olimpul3, muntele semet, cu fruntea sa īncununata vesnic de ceturi argintii, era-n vecinatatea marii cu ape albastrii, Egeea, si priveghea toata Elada. Nu era loc mai potrivit decīt acesta pentru zei. De-aceea Zeus a cerut sa 656k1020g i se faca un palat pe creasta cea mai īndrazneata.

Apoi cei trei fii ai lui Cronos au dat de veste-ntregii lumi :

- De azi-nainte stapīnirea este īn mīna altor zei. Sīnt zeii ce si-au ridicat palat pe muntele Olimp. Titanii vor fi pedepsiti. Ţineau puterea pe nedrept. si toti cīti s-or alatura zeilor olimpi-eni, īn lupta, vor primi o rasplata dreapta. Iar cei care-i vor īnfrunta vor fi īn Tartar prabusiti...

Zece ani de razboi crīncen

Razboiul a-nceput cu furie... Pamīntul larg si marea uriasa au rasunat de-un zgomot greu, ce-ntrecea orice-nchipuire. Cerul a dat parca un geamat. Olimpul s-a cutremurat pīna-n adīncuriie sale, si Tartarul cel mohorīt a bubuit, prelung si surd, cīnd zeii au intrat īn lupta.

īn fata cetei olimpiene sta īnsusi Zeus, mīniat. El navalea peste titani, azvīrlind tunete cumplite. Din pumnul sau neobosit tīsneau mereu trasnete tari, pe dīre albe de lumina. Pamīntul roditor ardea. Padurile,-nainte verzi, erau schimbate īn taciuni si scīnteiau īnfiorate. si totul clocotea īn jur : Oceanul, marea nesfīrsita si rīu-

23

iile de arg jsub aburii fierbinti din ape.

Iar ochii le Mtoare.

Focul se īntinaea .. ke pīna-n haos. Legenda spune

ca pamīntul ardea parca aur - "-/i. Flacara lui se ridica, unin-du-se cu aprigul pīrjol ce mistuia cerul īntreg.

Astfel se-nfatisa naprasna acestei lupte dintre zei. si, īn acest potop de foc, hecatonhirii aruncau, cu forta īnspaimīntatoare, cīte o suta de pietroaie, īnspre manunchiul de titani. Ciclopii ajutau si ei, lovind pe Cronos si pe-ai sai cu mari ciocane de arama, zdro-bindu-le umeri si solduri, picioare, brate si grumazuri. Iar zeii Hades si Poseidon, Hestia, Hera si Demetra luptau cu sulite si seceri, lovind īntruna vitejeste.

Zece ani, poate si mai bine, a dainuit acest razboi, ce nu avea asemanare, dar pīna la sfīrsit titanii au fost īnfrīnti si nimiciti 4.

Titanii au fost īmbrīnciti, dupa poruncile lui Zeus, īn Tartarul īntunecat, unde-i tinuse si Uranus. La poarta, straja li s-au pus cei trei fīrtati hecatonhiri, sa nu mai poata-n veci iesi din temnita, de sub pamīnt.

Zeus era noul stapīn. Toti se plecau īn fata lui. Doar Gheea, mama zeilor, se mīniase rau pe el.

- Titanii sīnt copiii mei. Uranus i-a lovit din greu, īntemni-tīndu-i sub pamīnt. Abia de i-am putut scapa, se plīngea Gheea zeilor. si Zeus... Zeus, cel pe care l-am ajutat sa se īnalte, acuma, cīnd este stapīn, loveste tot atīt de crud ? si-i zvīrle iarasi īn adīnc pe bietii mei feciori, titanii ? Nu. Asta n-o pot īndura. Zeus mi-o va plati curīnd...

Note

1. Moira - fiica a haosului si a noptii - reprezenta pentru elini destinul stabilit dinainte fiecarei fiinte, prin legi de neclintit. La romani, soarta-Fa-tum era reprezentata printr-un batrīn orb sau legat la ochi. Acesta avea scris destinul oamenilor pe o tabla de arama. In jurul capului purta o cununa de stele, semn ca si zeii trebuiau sa se supuna hotarīrilor sale. Zeii puteau numai sa cunoasca vointa lui si sa i-o aduca la īndeplinire. Hotarīrile soartei erau īmpartite fiecarui om de la nastere, cum credeau elinii, prin trei surori, ursitoare sau parce . Cloto, care desfasura firul vietii, Lahesis, care īmpartea bucuriile si nenorocirile, si Atropos, care taia firul vietii cu un foarfece. Numai pentru zei ursitoarele teseau vesnic fire lungi, de aur. īnsusi Zeus nu putea sa se īmpotriveasca sau sa īnduplece pe Moira, ivita pe lume īnaintea lui. Hotarīrile soartei, cunoseute de zei, puteau fi comunicate pamīntenilor prin oracole. Oamenii nu aduceau īnsa Moirei - soarta neīnduplecata - nici rugaciuni, nici jertfe, socotind totul zadarnic. Soarta nu o puteau īndupleca prin rugaciuni, īnsa

24

oamenii luptau adeseori īmpotriva ei, cum ni se povtttaste īn numeroase legende eline.

2. Cei vechi īsi īnchipuiau ca pamīntul era īnconjurat de un fluviu imens, fara hotare, Oceanul, din care izvorau ti īn care se varsau toate apele. Acesta era personificat prin cel dintīi fiu al lui Uranus si al Gheei.

Metis, fiica lui Ocean, a fost, la elini, cel dintīi simbol al īntelepciunii si prudentei.

Poetul Hesiode ne spune ca ea stia mai multe taine decīt toti zeii si oamenii laolalta. Mai tīrziu, Zeus, īnghitind-o pe Metis, prima lui sotie, ti-a īnsusit īntelepciunea si prudenta, care trebuie sa domine totul īn lume.

3. Muntele Olimp īsi īntinde coastele de la marea Egee si pīna la hotarele Tesaliei si Macedoniei. Homir, cīntīnd Olimpul, spune : "El nu este niciodata batut de vīnturi, nici atins de zapezi; aerul cel mai pur īl īmpresoara ; o lumina alba īl īnvaluie si zeii gusta aici o fericire, care va dainui cīt zilele eterne, ce le sīnt harazite."

4. Aceasta lupta fubuloasa - titanica, dupa cum a ramas de atunci cuvīntul - ca si cele care vor urma cu diferiti giganti si monstri, īnchipuie ciocnirile care aveau loc īntre fortele tumultuoase ale naturii. īnchipuie framīntarile din interiorul pamīntului, īn urma carora se formau muntii si marile.

lntr-un loc muntii se ridicau, īntr-altul se prabuseau spre afundurile clocotinde, īn timp ce vulcanii izbucneau cu ropote de piatra si ae foc, nimicind īnceputurile de īnflorire a vietii. Veacuri de-a rīndul aceasta alegorie i-a ispitit pe artisti s-o zugraveasca sau s-o sculpteze īn forme impresionante. Astfel, īntr-o schita renumita a pictorului olandez Rubens, se vad titanii īncoltiti si izbiti de blocurile grele de piatra, aruncate asupra lor de hecatonhiri. Unuia dintre ei i-a cazut o stīnca pe spinare, īncovoindu-l. Altul īncearca sa īntīmpine, cu bratele, piatra ce se rostogoleste catre el. Ceilalti, cu fetele hidoase si ochii sticlosi de spaima, cad īn abisul negru. Aburii īncinsi īi īmpresoara si parca vezi cum īi sufoca pe luptatori. Fumul īnecacios se īnalta īn valuri, ca īntr-un vis fantastic, de pe pamīntul ars. Iara de sus te astepti sa apara Zeus, cu fulgerele īn pumni, tintindui nimicitor pe cei care se pravalesc.

'', , ,v ,..iii:».;

/

KPULUI

ZEUS, NĂSCUTUL DIN TITANI, trona pe muntele Olimp, asemeni unui mare rege. Plin de mīndrie privea el cerul albastru, nesfārsit, pamīntul roditor si larg, marile, fluviile verzui si firele subtiri de-argint ale izvoarelor din munti. Totul, totul era al lui. si Zeus nu se satura sa-si mīngīie privirile cu-ntinderi si cu bogatii.

El, ce sezuse altadata ascuns īn Creta, domnea acuma īn Olimp si poruncea... Da. Poruncea pe voia lui, si daca īsi dorea ceva, se īmplinea numaidecīt K

Zeus, Poseidon si Hades īsi īmpart īntre ei lumea

.- Sa vie fratii mei cei mari ! a sunat prima lui porunca. Sa vie Hades si Poseidon.

si fratii s-au īnfatisat, cu mare graba ; iar Zeus a urmat asa :

- Voi, amīndoi nascuti din. Reea si zeul Cronos, ca si mine, m-ati ajutat īn lupta īmpotriva titanilor naprasnici. Deci, īmpreuna am īnvins si īmpreuna vom domni. Sīntem stapīni. Ne bucuram de tot ce-n lume e mai bun. Daca supusi nemultumiti vor īncerca poate, cīndva, sa se rascoale īn vreun chip, sa-i pedepsim ne-nduratori. Eu voi domni. īnsa am sa va dau si voua cīte-un tinut, sa-l cīrmuiti, sa mi-l vegheati.

- Mie ce-mi dai ? a grait Hades. Eu sīnt mai mare, primul fecior nascut de Reea...

- Dar mie ? a-ntrebat Poseidon. Desi sīnt mijlociu, stii bine ca m-am luptat mult mai vīrtos...

Iar Zeus le-a raspuns :

- Lumea o īmpartim īn trei. Deoparte-i cerul luminos, de unde poti cuprinde tot, de alta fluvii, mari īntinse, pline de pesti sagetatori, si de-alta tot ce-i sub pamīnt, cu Tartarul īntunecos, temnita unde vom pastra pe toti cīti ne vor dusmani si nu vor asculta deplin poruncile Olimpului.

26

nt fratii.

-riinsul Zeus. Iata, eu īmi voi pastra cerul. Voi trageti ce v-a mai ramas...

Zeii cei doi s-au repezit numaidecīt. Lui Hades i-au cazut la sorti tinuturile subterane, iar lui Poseidon apele din mari, din fluvii si izvoare.

Amīndoi zeii-au trebuit sa se arate multumiti. Hades a si pornit pe loc catre tinutul mohorīt, care-i fusese harazit, si, dupa cīt se povesteste, nicicīnd nu a mai revenit acolo-n muntele Olimp. Celalalt frate mijlociu a devenit zeu peste ape, din rasarit īn miazazi, din miazanoapte-r. asfintit.

Cei trei si-au īmpartit puterea, dar Zeus a ramas stapīn...

Fiicele lui Cronos capata demnitati īn Olimp

Dupa aceasta fapta, Zeus a dat porunca sa s-arate īn fata sa copilele zeului Cronos si-ale Reei - una mai mīndra decīt alta. Ele-au venit smerite toate si s-au plecat īn fata lui, īntrebīnd ce porunci le da.

Zeus i-a īncredintat Hestiei, sora lui cea mai mare, focul. Focul, care īnseamna viata īn oricare camin, si din aceasta pricina nu are voie sa se stinga. Apoi s-a īndreptat cu fala catre Demetra, mijlocia, si i-a dat harul de a fi zeita holdelor bogate si a livezilor cu rod.

Mai ramasese numai Hera, ce sta sfioasa-n fata lui, īmpurpurata la obraz si cata cu privirea-n jos.

Zeus s-a aplecat spre ea si, mīngīind-o blīnd pe par, si-a ho-tarīt-o de sotie. īn grija ei a-ncredintat casatoria si familia si copilasii nou-nascuti.

Hera s-a īnvoit si Zeus a dat porunci sa se gateasca īntreg Olimpul pentru nunta.

si cīnd s-a ispravit si nunta - o nunta far-asemanare - Zeus s-a asezat pe tron, mai multumit ca īnainte. Totul era orīnduit, precum fusese voia lui. Privea din nou spre departari si-si cīn-tarea toata puterea si bogatia ce le-avea.

Totusi, un gīnd i se vīrīse īn minte-adīnc si nu-l lasa :

"Pentru o lume-atīt de mare, sīntem putini numai noi sase, cugeta Zeus, numarīndu-si toti fratii si surorile. Titanii au fost doisprezece, socotindu-l cu ei pe Cronos. Cu-atīt mai mult mi se cuvine si mie tot atītia zei, zei din cei mari, zei olimpieni. Pe līnga ei voi hotarī si zei mai mici, de-a doua mīna, ba si o serie

28

de cortegii, sa ne-nsoteasca pe noi toti. In acest fel Olimpul meu va fi mult mai impunator. Dusmanii olimpienilor vor fi curīnd dezvaluiti si nimiciti fara crutare. si-acum pe cine voi chema ?... A !... pe Atena, «ochi de-azur», copila mea cea mai iubita, a tresarit deodata Zeus, pe ea o voi numi īntīi !..." si a chemat-o pe Atena, sa i se-nfatiseze lui.

Zeita cu ochii de azur

Atena, fiica lui cea draga, nu se nascuse ca oricare, cj-n niste-mprejurari ciudate.

Zeus īi promisese copilei lui Ocean, lui Metis - ce-ntruchipa īntelepciunea - ca-n schimbul sprijinului dat o s-o ia īn casatorie. si se tinuse de cuvīnt.

Trecuse vremea cuvenita, si Metis trebuia sa nasca. Copilul era chiar Atena. Numai ca Zeus se dusese si-l īntrebase pe Ura-nus ce-o sa se-ntīmple īn viitor.

Zeul Uranus, īnstelatul, i-a raspuns ca sotia lui, zeita Metis, va naste-n primul rīnd o fata, apoi va naste un baiat. Acest baiat o sa-l rastoarne pe Zeus de pe tronul sau si-o sa se īnscau-neze-n loc.

Tot ce spunea zeul Uranus se īmplinea fara zabava. Zeus a tremurat de spaima, auzind ce-i urzise Moira, destinul neīnduplecat.

si, reīntors acasa, Zeus a poftit-o la el pe Metis. Pīna sa īnteleaga, biata, ce are sotul sau de gīnd, acesta a si īnghitit-o.

- Numai asa puteam sa fac, a rostit el spre ceilalti zei, ca sa īnlatur nenorocul ce ne pīndea, astfel, pe toti...

A īnghitit-o, deci, pe Metis, cu pruncusorul ei cu tot, urmīnd si el pilda lui Cronos, care-si mīnca odraslele.

A trecut timpul, pīna-n ziua cīnd Metis, dac-ar fi trait, urma sa nasca pe Atena. Zeus simtea ca-l doare capul tot mai puternic. Nestiind cum sa-si potoleasca aceasta mare suferinta, a poruncit sa vina zeul ce se numea Hefaistos si era fiul sau si-al Herei 2. El era mester priceput, avea o fierarie-n Lemnos 3. Zeus i-a poruncit s-aduca si o secure de arama, cu tais bine ascutit.

Hefaistos s-a īnfatisat si a grait tatalui sau :

- Am sosit, iata, la porunca-ti, cu o secure ascutita...

- Bine, Hefaistos, a spus zeul stapīn, despica-mi capul si vezi de ce ma doare-atīt ?

Hefaistos a ramas mut, si de uimire, si de teama :

29

c pe tatal meu, pe tine, Zeus, nu glumesti ? a cutezat sa mai īntrebe.

- Ţi-am spus odata ! a strigat puternic Zeus spre fierar. Despica-mi fruntea mai curīnd. Nu pot sa rabd durerile...

Cu Zeus nu era de gluma, mai ales cīnd se supara.

Inabusindu-si īn el frica, Hefaistos a ridicat securea si-a lovit īn teasta tatalui sau, cīt a putut.

Cīnd a izbit securea teasta, s-a auzit un strigat tare de bucurie si izbīnda. Din crestetul nemuritor, cum spun legendele eline, s-a ivit o zeita mīndra, purtīnd o platosa de aur, pe frunte coif, īn mīna dreapta o lance strasnic ascutita si-n stīnga scut aparator 4.

Olimpul, cīt era de mare, s-a-nfiorat de maretia zeitei care se nastea. Pamīntul s-a cutremurat. Marea, de-asemeni, a vuit, si valurile sale verzi s-au rascolit pīna-n adīnc. Ba chiar si Helios din cer, soarele cel stralucitor, fiul titanului Hiperion, si-a oprit carul sau de foc si a privit, nelinistit, catre Olimpul unde Zeus nastea pe fiica lui, Atena.

Iara Atena, nou-nascuta, era atīt de frumoasa, īncīt zeul Hefaistos a si cerut-o de nevasta. Ochii zeitei, mai ales, erau al-bastri-verzi, fauriti parca din azur. Hefaistos a staruit sa-l ia de sot, īnsa zeita n-a primit si a facut un juramīnt, sa stea pe veci nemaritata.

Zeus i-a ascultat dorinta sa n-aiba sot, si a rostit :

- Te vei numi Palas-Atena5 ! Vei sta alaturea de mine si-adesea ma vei sfatui...

De-aceea Zeus s-a gīndit si-a hotarīt ca ea sa fie zeita a īntelepciunii, a cugetarilor adīnci si a priceperii depline, īn munca sau in batalii.

Trei feciori ai lui Zeus

La putin timp dupa aceea stapīnul lumii a cerut sa vina trei feciori ai sai. Doi dintre ei erau ai Herei, altul īl dobīndise Zeus cu o zeita din Arcadia.

Unul dintre baietii Herei era urīt, dar iscusit īn mestesugul fierariei, iar celalalt frumos la chip, dar zvīnturat si cam neghiob. Cel priceput la mestesug era Hefaistos. Zeul acesta era schiop, avea picioarele sucite si frīnte pe la-ncheieturi. Mama sa, Hera, povestea ca īntr-o zi, cīnd era mic, l-a scapat, nu stiu cum, din mīini. Copilul s-a lovit cam rau, si astfel a ramas beteag. Asta spunea zeita Hera, dar cine nu stia-n Olimp ce se-ntīmplase-n

30

acea zi ? Hera, cīnd si-a nascut baiatul, vazīndu-l cīt e de urīt, s-a rusinat si l-a zvīrlit īn apa marii, sa-l īnece. Norocul lui a fost ca Tetis, cea cu picioare de argint, sotia marelui Ocean, l-a prins īn brate pe copil, altfel se sfarīma de tot.

Zeita Tetis l-a pastrat īn valurile ei verzui ; l-a crescut īntr-o pestera ce se gasea afund, sub mari.

Peste o vreme, cīnd baiatul se īnaltase binisor, s-a īntors iarasi īn Olimp.

Tocmai atunci Zeus si Hera se certau. Nu stim ce pricina era, dar Zeus se rastea grozav. Baiatul l-a rugat sa taca, sa nu-i auza toti din jur si sa se faca de ocara. Zeus s-a suparat mai rau.

- Ma-nveti pe mine ce sa fac, ologule ? i-a racnit el. Abia calcat-ai īn Olimp si vrei sa te si grozavesti ?...

N-a apucat bietul baiat sa mai raspunda un cuvīnt, si Zeus l-a si īnsfacat de un picior. L-a aruncat, ca pe-un pietroi. Baiatul s-a rostogolit si a cazut īn Lemnos, frīnt.

S-a ridicat īncet... Trupu-l durea mai peste tot. Era acuma si mai schiop. Picioarele i se urneau cu greu, sub trupul lui voinic. Dar cum era de priceput, si-a facut fierarie-n Lemnos : o fierarie ridicata īn īntregime din arama, batuta-n stele de argint, cu douazeci de cosuri mari ce fumegau necontenit. Ba si-a mai luat si-un ajutor, pe un pitic numit Chedalion.

Apoi, acolo-n fierarie, a īnceput sa faureasca lucruri ce i-au uimit pe zei. Ba chiar l-a ajutat pe Zeus sa-si nasca fiica, pe Atena.

Poate mai mult ca o rasplata, dupa aceasta īntīmplare, Zeus si-a harazit feciorul sa fie faur īn Olimp, dar si zeu peste mestesuguri.

Celalalt fiu, pe care Hera īl daruise sotului, era chipesul tīnar Ares. Era frumos, īnalt si zvelt, īnsa īncetinel la minte. Cuvīntul nu si-l respecta. Era īntruna pus pe sfada si se batea din te miri ce. Nu se simtea īn largul lui decīt īn lupte si razboaie si tare mult īi mai placea sa vada sīngele curgīnd.

Chiar tatal sau, stapīnul lumii, īi spunea uneori asa :

- Esti un zeu rau si nestatornic. Toti te urasc, flacau smintit ! Fara-ncetare īti cauti cearta, discordie si batalii... Crud precum esti, de nu erai feciorul meu, de mult te-as fi gonit din cer...

Asa stīnd lucrurile, Zeus a poruncit de l-au chemat la el pe zvīnturatul Ares.

- Te numesc - cum īti este firea - zeul razboiului nedrept ; zeul razboiului hapsīn, savīrsit fara chibzuiala, care aduce doar prapad, sīnge varsat si lacrimi plīnse, i-a rostit Zeus fiului.

31

era zeu peste razboi si, chiuind, s-a repezit cu sulita cauc"p!i.:."Jnt, sa caute sfada si macel.

Zeus, privind īn urma lui, īsi zise siesi, surīzīnd :

"Nu mi-a dat Hera fii de soi. Unu-i urīt, altul neghiob... o sa-mi mai iau si-alte sotii. Doresc sa am odrasle multe, si Hera nu mai poate-avea..."

Gasindu-si deci acest motiv, Zeus, cu tot necazul Herei, si-a luat curīnd si-alte sotii. Una din ele a fost Maia, zeita din Ar-cadia. si ea i l-a nascut pe Hermes.

Faptele sale preaciudate īl dovedeau pe micul Hermes viclean, si hot, si mincinos, dar si istet, nascocitor, bun de negot si bun de gura. Pentru aceste multe daruri, cu care dīnsul se nascuse, Zeus l-a harazit pe Hermes curier īn ceruri, zeu al negotului, hotiei, calatoriilor pe mare si pe uscat, si al nascocitorilor.

Era, precum spunea el īnsusi, atīt de hartuit, īncīt nici noaptea nu putea sa doarma.

- Sīnt zeul cel mai oropsit, se plīngea Hermes celorlalti zei. De dimineata-n zori ma scol, curat palatele lui Zeus. Apoi alerg la el, sa-mi dea porunci de dus īncoa si-ncolo, īn ceruri, ca si pe pamīnt. Ma ostenesc peste puteri. Iar noaptea, cīnd va odihniti, eu port umbrele celor morti, jos, sub pamīnt, la zeul Hades. Spuneti si voi daca e drept ? !

Astfel se plīngea zeul Hermes, si totusi, īn Olimp, era vesnic pe līnga tatal sau, se bucura necontenit de-ncrederea stapīnului.

Pruncii zeitei Leto

Alta sotie a lui Zeus a fost zeita noptii, Leto.

Atīta doara ca si Hera aflase-nselaciunea asta. Iara Uranus o vestise ca Zeus o sa īndrageasca mai mult pe fiii Letei, decīt pe propriii ei feciori.

Nebuna de mīnie, Hera s-a hotarīt sa-mpiedice nasterea celor doi copii, pe care-i prevestea Uranus. A cerut ajutorul Gheei. si Gheea s-a grabit sa-i dea tot sprijinul zeitei Hera, fiindca pe Zeus nu-l iubea, de cīnd īi rapusese fiii, gigantii cei īngrozitori. si amīndoua-au uneltit.

Gheea nu i-a dat voie Letei sa nasca-n nici un coltisor de pe pamīnt. Umbla pe drumuri grele Leto, plīngīnd cu jale, īn dureri, si nicaieri nu putea naste.

32

- Indura-te, o Gheea, mama ! Cu Zeus eu tn-am maritat numai din teama, cu rusine. Nu-s vinovata cu nimic ! Indurā-te si lasa-ma sa-mi nasc copiii undeva, si te-oi slavi, maicuta Gheea ! Ţi-oi multumi si te-oi cinsti !...

Gheea nici nu vroia s-auda. si Leto ratacea īntruna. Ba īnca Hera trimisese si un balaur, numit Piton, care o urmarea pe Leto, zvīrlind flacari asupra ei.

Nemaistiind ce poate face, Leto s-a dus la un oracol. Oracolul i-a aratat ca e pe mare-o insula care pluteste, fara a fi prinsa de fundul marii, nici de tarm. si Gheea n-avea stapimre asupra insulei, defel. Nici Piton n-o putea ajunge, caci nu stia sa-noate-n mari. Sa mearga deci īn insula, sa-i ceara adapost, si-apoi s-adu-ca-n lume copilasii.

Astfel s-a dus zeita Leto īn insula Ortigia, adica-n insula de piatra, cum o numeau vechii elini. Era o insula pustie. Nici iarba nu crestea pe ea. Doar niste pietre albicioase si maracini, atīt erau.

Leto a rugat insula sa-i dea voie sa-si nasca pruncii. Insula

s-a temut īntīi.

- Am auzit, a raspuns ea, dupa o clipa de gīndire, ca fiul ce ti se va naste va fi un zeu orgolios. Cīnd va vedea ca sīnt de piatra, si n-am pasuni, si n-am livezi, o sa ma-mpinga cu piciorul īn mijlocul furtunilor, si-atuncea ma voi cufunda...

- N-ai teama, insula de piatra, a mai rostit zeita Leto, eu, mama zeului, īti jur ca fiul meu te va cinsti si-aici se va cladi un templu...

- īmi juri tu asta, mīndra Leto ?

- Iti jur pe īnsusi fiul meu...

- Bine, atunci ma īnvoiesc !...

Planul urzit, din slavi, de Hera, parea ca este nimicit. Totusi Hera nu s-a lasat, caci ea a luat-o pe Ilitia - buna zeita-a nasterii - si a ascuns-o īntr-un nor, care-i īntuneca vederea. Ea nu vedea Ortigia si nici pe Leto cum se zbate īn chinurile nasterii. si noua zile īncheiate si noua nopti cumplite, Leto a fost īntruna sfīsiata de dureri neīnchipuite.

Nici una dintre celelalte zeite nu puteau īnsa sa ramīna atīta de nepasatoare, vazīnd pe Leto suferind. Ele s-au dus la Ilitia si i-au fagaduit o salba mare, de noua coti, toata din aur, dac-o va ajuta pe Leto sa-si nasca, īn sfīrsit, copiii.

si zeita a fost miscata, aflīnd de-atīta suferinta. S-a prefacut īn porumbita si a zburat īn insula.

Legenda spune ca īntīi s-a nascut Artemis cea casta. Fata s-a īnaltat pe clipa. si ea, la rīndu-i, a dat sprijin maicutei sale, sa-l nasca si pe Apolo.

3 - Legendele Olimpului, voi. I

33

[ii Apolo, insula a si īnverzit. Prin doi stīlpi, » s-a prins bine de fundul marii. Lumini tot īntinsul īnverzit. si zeul nou-nascut

īi astazi Delos, sau insula cea luminoasa ! si-aicea va fi templul meu...

Zeite s-au ivit din cer si au adus celor doi zei centuri de aur, valuri albe, ambrozie, nectar si flori.

Cum a mīncat ambrozia si a sorbit nectarul dulce, zeul Apolo s-a facut un tīnar de o frumusete cum nu se mai vazuse īnca, pīna atunci, nici īn Olimp. Toti zeii s-au mirat privindu-l. Avea īn jurul fruntii raze. stia sa cīnte minunat ! Muzele, cele noua muze, s-au adunat īn jurul lui, cerīndu-l obladuitor.

Iar Zeus l-a numit, pe data, zeu al luminii' soarelui si al cīn-tarilor alese. si-a hotarīt ca zeii ceilalti, cīnd va intra dīnsu-n Olimp, sa se ridice īn picioare, afara de maicuta-i Leto si prea mīndra zeita Hera.

Pe celalalt copil al Letei, pe Artemis, a harazit-o sa fie apriga zeita a vīnatoarei de dihanii - un mestesug tare iubit īn vremea de odinioara - si tot ea sa se īngrijeasca de palida lumina-a noptii, data de argintia luna.

Olimpul mai primise, iata, alti sase zei : Atena, Ares, He-faistos, Hermes, Apolo si Artemis. Erau, deci, olimpienii unsprezece - caci Hades sta doar sub pamīnt. īi trebuia īnsa stapīnu-lui īnc-o zeita, ca sa ajunga si olimpienii doisprezece.

Fiica zeului Uranus

De-aceea a chemat īn slava pe fiica zeului Uranus.

Cīnd Cronos īl lovise-n pīntec pe sotul Gheei, pe Uranus, sīngele i s-a scurs īn tarina. Acolo s-au nascut gigantii. Dar picaturi din sucul vietii i s-au prelins si-n apa marii. Ele s-au prefacut īn spuma. si din aceasta spuma alba s-a ivit cea mai minunata si mai frumoasa dintre zeite. Era divina Afrodita. Purtata de Zefir, zeita a tot plutit pe apa marii, pīna īn Cipru - insula ce i-a ramas de-a pururi draga.

Iara zeitele-anotimpuri, sau horele, cum se numeau, s-au po-gorīt īn jurul ei. Pe frunte au īncununat-o cu flori si valuri si-o bentita, din aurul cel mai curat. I-au pus cercei cu pietre scumpe-n urechile trandafirii. Pieptul cel alb si gītul subtire i le-au īmpodobit cu salbe si cu colane de argint ; si parul blond si matasos

34

l-au strīns usor, cu multa grija, īntr-o pieptanatura mīndra, ce se numeste "īn corimb".

Cīnd au vazut-o pe-Afrodita intrīnd cu pasul leganat īn fastuosul lor Olimp, zeii s-au ridicat cu totii, nauci de-atīta frumusete, si gratie, si gingasie.

Multi dintre olimpienii falnici au si cerut-o de sotie ; dar Moira hotarīse altfel. Cea mai frumoasa-ntre zeite a avut parte de barbatul cel mai urīt din tot Olimpul. S-a īnsotit cu zeul faur, Hefaistos cel priceput, harnic, modest, īnsa schilod.

Copila zeului Uranus a primit de la Zeus cinstea de-a fi zeita dragostei, cea jinduita deopotriva de muritori, ca si de zei.

Vechea dorinta a lui Zeus se īmplinise, īn sfīrsit. Zeii Olimpu-lui 6, acuma, erau cu totii doisprezece.

Dar asta nu-l mai multumea. Noul stapīnitor al lumii dorea sa aiba, īn Olimp, o curte mult mai mare decīt o avusese Cronos.

De-aceea a mai poruncit sa se adune īn preajma sa si alti zei mari ca : Helios - superbul soare ; Selene - argintia luna ; Eos - sfioasa aurora cu razele-i trandafirii ; Leto - zeita cea tacuta ; Temis - copila lui Uranus, zeita ordinei depline si a dreptatii-n legiuiri. Un fiu pe care i-l nascuse o pamīnteana de la Teba a devenit, de-asemeni, zeu, ocrotitorul podgoriei. Era Dionisos cel vesel.

Ba, dupa cīt se povesteste, Zeus a mai chemat la sine si alte zeitati : pe Hebe 7 - ce ocroteste tineretea si-i īn Olimp pahar-nica ; apoi pe hore8 si charite - sase copile ale sale. Horele strajuiau Olimpul, lasīnd perdelele de nori, sa nu se vada īnauntru, si tot ele ocīrmuiau si anotimpurile-n lume.

Charitele subtiri, mladii, pline de gratie, dantau, īn timp ce muzele īi desfatau pe olimpieni cu armonii din cele mai fermecatoare.

De buna seama ca si alti zei mai populau-naltul Olimp, alcatuind cortegii mīndre, ce-i īnsoteau pe olimpieni, cīnd petreceau sau se luptau, sau pedepseau pe muritori.

Note

1. Poemele homerice ne arata ca grecii erau organizati īn ginte si triburi, ale caror capetenii se numeau basilei si īndeplineau, īn parte, rolul regilor de mai tīrziu. Zeus este reprezentat īn legendele eline avīnd purtarile unui mare basileu. El cerea sa fie slujit si, daca īi nedreptatea pe ceilalti, acestia nu aveau voie sa cīrteasca, fara a fi pedepsiti. Pretindea ca are dreptul sa hotarasca legi, pe care el le putea īnsa calca oricīnd. Bunaoara, Zeus se

3

35

pe necredinta altora, dar el īnsusi socotea ca poate fi necredincios ipoate īnsela fete ti femei pamīntene. Purtari īn mare parte "" i zeii Hades si Poseidon, cu care Zeus īmpartise asemeni, considerati un fel de basilei, unul pentru altul pentru īntinsul marilor. Ceilalti zqi olimpieni, si Poseidon, se asemanau aristocratiei gentilice, care Isileilor elini, a marilor conducatori de triburi, bene-bunurile, ca si stapīnii lor.

Alica si basileii considerau ca au toate aceste drepturi, ir, īn primul rīnd pentru ca erau din neam ales. Fiecare ise o genealogie, prin care dovedea ca .se trage dintr-o anumita zeitate. Fiind deci de origine divina si ei, aveau dreptul, ca si zeii, sa stapīneasca, sa calce eventual legile si morala, fara a li se putea cere socoteala.

Zeus si toti olimpienii cereau ascultare deplina, pentru ca ei erau neam de zei, samīnta de titani, urmasii lui Vranus si ai Gheei, cei care, dupa cum spune legenda, dadusera viata la tot ce se gasea īn univers. Erau nemuritori, puteau savīrsi minuni si aveau puteri si calitati neobisnuite. si totusi aezii - cīntaretii ratacitori, care strabateau toata Elada compunīnd, pe baza vechilor cīntece si legende, mari poeme epice, scandīndu-le apoi, acompaniati de lira, īn palatele basileilor - au stiut sa strecoare īn versurile lor destule aluzii despre nedreptatile sāvīrsite de zei si, deci, de basilei.

Homer, batrīnul aed orb, care a creat cele mai minunate poeme epice ale lumii antice : "lliada" si "Odiseea", este o sublima pilda. Cu amara ironie, facīndu-se ca le proslaveste faptele, Homer īi biciuieste īn stihurile lui pe zeii olimpieni. De aceea un discipol al lui Pitagora povestea ca maestrul sau, coborīt īn Infern i-ar fi vazut umbra lui Homer spīnzurata de vn arbore, si a poetului Hesiode de un altul. Amīndoi erau strasnic chinuiti; pentru ca dezvaluisera faptele rele, rusinoase si sīngeroase ale multora dintre zeii olimpieni.

Zeii elinilor reprezentau si fortele naturii. Friedrich Engels scrie : "Orice religie nu este altceva decīt oglinda fantastica īn mintile oamenilor a fortelor exterioare care domina viata lor de toate zilele, o oglindire īn care fortele pamīntesti iau forme suprapamīntesti. La īnceputurile istoriei, fortele naturii sīnt cele care au dobīndit īn primul rīnd o astfel de oglindire, trecīnd, īn cursul dezvoltarii ulterioare, la diferite popoare, prin personificari din ce īn ce mai pestrite... Dar curīnd intra īn actiune, alaturi de fortele naturii, si forte sociale, care la īnceput le sīnt tot atīt de straine oamenilor si le stau tot atīt de inexplicabile īn fata, dominīnd cu aceeasi aparenta necesitate naturala, ca īnsesi fortele naturii. Figurile fantastice īn care se reflectau la īnceput numai fortele misterioase ale naturii capata astfel atribute sociale si devin reprezentante ale unor forte istorice". De pilda, Zeus, cu mult īnainte de a capata reprezentarea sociala a unui mare basileu - asa dupa cum aratam īn nota noastra mai sus - nu era tentru

36

popoarele primitive decīt forta uriasa, care facea sa rodeasca natura, forta ce trimitea din slavi ploaia binefacatoare, dar si grindina nimicitoare, crivatul aspru, fulgerele, trasnetele si tunetele asurzitoare. El guverna anotimpurile, care sīnt fiicele lui, tot el guverna lumina si īntunericul, cele doua elemente de baza īn viata omului. Acest fenomen a fost spendid poetizat de aezi īntr-una dintre cele mai frumoase legende ale mitologiei. Noaptea, pe baza legilor naturii, face loc īn zori luminii solare. Tot astfel, īn legendele eline, zeita Leto, sau Latona - la romani - este silita de Zeus sa-l nasca pe Apolo, zeul luminii, īntr-o insula din mijlocul marii. Plina de poezie este si aceasta imagine a ivirii luminii īn mijlocul marii, pentru ca se stie : soarele pare a rasari adesea chiar din valurile marii. Leto nu trebuie īnsa confundata cu Nix. Pe cīnd Nix este noaptea īnsasi, īntunericul originar al haosului, Leto este numai o zeita a noptii, noaptea trecatoare.

2. Nu trebuie sa se mire nimeni ca Zeus capatase de la Hera, asa de repede, copii. Vechii elini erau nespus de generosi cu zeii lor. Le īngaduiau fapte oricīt de nazdravane, de pilda sa-si nasca fii gata crescuti mari, sau sa se īnalte īn slavi, cīt ai clipi, dupa cum vom vedea īn alte povesti.

3. Lemnos sau Kastro este o insula muntoasa din arhipelagul grecesc. Fumul si scīnteile ce se īnaltau din vulcanii insulei, astazi stinsi, erau socotite de vechii elini ca iesind din cosurile fierariei acestui zeu harnic.

4. Scena nasterii zeitei Atena este povestita, īntre altele, cu mult haz de scriitorul antic Lucian, īn spiritualele sale "dialoguri". Despre opera acestui mare scriitor satiric grec, Karl Marx spunea : «Zeii Eladei raniti de moarte, īn chip tragic, īn "Prometeu īnlantuit" al lui Eschil, au trebuit sa moara īnca o data, īn chip comic, īn "Dialogurile" lui Lucian. De ce se petrec astfel lucrurile īn istorie ? Pentru ca omenirea sa se desparta cu voiosie de trecutul ei"-. (K. Marx, Fr. Engels, "Opere" voi. I, Buc, E.P.L.P., 1957, pag. 417.)

5. Numele grecesc : Palas, ce i s-a adaugat Atenei, are īntelesul de fata , tīnāra, curata. Acest nume i s-a dat, pentru ca zeita Atena nu a primit sa se marite.

. Numele romane ale principalilor zei elini sīnt : Zeus-Jupiter, Hades-Pluton, Poseidon-Neptun, Hestia-Vesta, Demetra-Ceres, Hera-Junona, Atena-Minerva, Hefaistos-Vulcan, Ares-Marte, Apolo-Apolo, Artemis-Diana, Hermes-Mercur, Afrodita-Venus, Dionisos-Bachus.

7. Mai tīrziu, Hebe a fost īnlocuita (dupa legenda) cu un pastor, Gani-mede, fiu al regelui Troiei.

8. La vechii elini, horele sau anotimpurile erau numai trei: primavara, vara si toamna. Iarna era dulce si se pierdea īntre toamna si primavara.

9. Charitele - cele trei gratii, la romani.

37

CU GIGANŢII

ZEUS DOMNEA-N OLIMP si nu stia ca Gheea se hotarīse sa-l loveasca, fiindca īi īnchisese pe fiii sai, titanii,-n Tartar. Ea mai avea niste feciori. Acestia se nascusera din picaturile de sīnge, curse din rana lui Uranus, atunci cīnd īl lovise Cronos cu secera de diamant. Din fiecare picatura supta de tarna roditoare iesisera acesti flacai. si ei crescusera cīt muntii, luīnd forme īnspai-mīntatoare. Purtau barbi lungi si plete dese, ce le cadeau pīna la glezne. Picioarele lor colosale aveau, īn loc de piele, solzi. Iar talpile se prelungeau cu cīte-un trup hidos de sarpe.

Fiii acestia ai zeitei au fost numiti de ea giganti . si ei aveau puteri uriase, dar nu erau nemuritori, precum fusesera titanii. Puteau sa fie doborīti, rapusi cu armele, ucisi. si mama lor, zeita Gheea, dorind sa-i apere de moarte, facuse tainic niste vraji. īn urma vrajilor zeitei, gigantii nu cadeau īnvinsi, decīt daca erau loviti, cu armele,-n acelasi timp, de-un muritor si de un zeu. Mai mult, ea cunostea o iarba cu īnsusiri miraculoase. Cine punea pe limba iarba era ferit de lovituri date de fiinte muritoare. Nu mai aveau deci sa se teama de moartea cea ne-nduratoare fiii pamīntului, gigantii, daca aveau aceasta iarba.

Fara sa piarda vremea, Gheea i-a atītat pe-acesti giganti sa-nceapa alt razboi cu Zeus. si nu e nici o īndoiala ca ei, gigantii, ar fi īnvins si l-ar fi izgonit pe Zeus, plin de rusine, din Olimp. Dar, cu puterile-i ceresti - de nu cumva s-o fi ivit, īnca de pe atunci, tradarea - Zeus a si aflat de planul pe care si-l facuse Gheea.

Mai īnainte ca gigantii sa fi putut cauta prin lume iarba aceea magica, Zeus a cerut soarelui sa-si stinga flacara, de aur, luna sa īsi acopere cununa-i mīndra, argintie, cu un val negru, nepatruns, iar aurora sa-si ascunda luminile-i trandafirii. īn bezna care s-a- lasat gigantii n-au putut sa afle miraculoasa iarba, care-i ferea de lovituri. Numai siretul stapīn, Zeus, cu un manunchi de fulgere, īsi lumina drum pe pamīnt, cautīnd acele buruieni. El le-a gasit, le-a smuls grabit si le-a ascuns.

38

Primejdia se spulberase. Zeus era mai linistit. Dar, īmpotriva farmecelor Gheei, īi trebuia si-un luptator c-o fire muritoare, ca sa-i īnvinga pe giganti.

si Zeus a gasit pe-acel erou vestit, Heracle 2, un luptator voinic, viteaz si neīnfricosat de moarte.

Navala spre Olimp

La īnceput a fost o clipa de liniste pe-ntreg pamīntul. Toti asteptau cu īncordare sa vada ce o sa se-ntīmple.

Pe urma, cu un urlet groaznic, gigantii au facut un salt si au pornit catre Olimp. Au īnceput s-arunce-n ceruri cu stīnci uriase, apoi cu torte mari, aprinse. Lancile lor brazdau vazduhul, albe, taioase, sclipitoare, si treceau dincolo de nori.

Zeus īi īnfrunta cu furie, aruncīnd fulgere din cer. Iar līnga dīnsul sta Heracle si-nsotea fiecare fulger cu cīte-o strasnica' sageata.

Gigantii-au prins apoi sa smulga muntii din temelia lor, sa-i puna unul peste altul si sa-si alcatuiasca-o scara, sa ajunga pīna īn Olimp.

īn asta vreme, olimpienii erau mereu mai īndīrjiti. Izbeau cu sulite, cu sabii si cu sageti catre giganti. Dar, iata, unul dintre dīnsii, Alcioneu, cel mai voinic - care avea si īnsusirea ca nu putea fi omorīt, atīta vreme cīt lupta īn tara unde se nascuse - s-a catarat sus, peste stīnci. Vazīndu-l pe Alcioneu ca este gata sa patrunda chiar īn palatul din Olimp, Zeus a aruncat spre dīnsul cu un manunchi de fulgere. Heracle l-a lovit de-asemeni cu o sageata drept īn piept. īnsa Alcioneu, gigantul, īn loc sa cada la pamīnt, izbit de doua ori īn trupu-i, de-un zeu si de un muritor, a hohotit īn rīs naprasnic :

- Zadarnic va munciti voi doi sa-l zdrobiti pe Alcioneu ! Am sa va prind si-am sa va zvīrl, ca pe niste neputinciosi, pīna īn Tartar, īn afund. Sa stati si voi līnga titani...

Heracie nu putea pricepe de ce gigantul n-a cazut. Noroc ca se gasea acolo, cu lancea-n mīna, si Atena, zeita a eroilor, īntelepciunii si prudentei.

- Degeaba esti uimit, Heracle, i-a rostit ea. Alcioneu este īn tara unde-a vazut lumina zilei. si pe acest pamīnt gigantul nu va putea fi omorīt. īl ocroteste vraja Gheei. Atrage-l īn tarīm strain, si ai sa-l nimicesti curīnd.

39

n

u

geata.

aruncat si eWB

Mai multi giga. cu capul īn tarīna, sub

arind din muntele Olimp. Alcio-cel mai de temut, l-a urmarit pīna feei, si astfel s-a īndepartat de locul a īntors spre el si l-a tintit cu o sa-totul cu ochiul sau strabatator, a antul a cazut ucis.

arit pe sotul lor cel mai voinic cazīnd itura lui Heracle.

- Alcioneu e doborīt, sa-l razbunam, au strigat ei, si sa-l ucidem pe Heracle !

si opt, noua giganti, gramada, s-au repezit dupa erou.

Zeus, bagīnd de seama asta, si vrīnd sa-l scape pe Heracle, s-a sfatuit pe loc cu Hermes, pristavul lui cel ds credinta. Hermes, vicleanul, l-a-nvatat sa faca-n asa fel, ca doua dintre frumoasele zeite sa iasa grabnic īnaintea gigantilor ce-l urmareau, cu ura mare, pe Heracle. Zeus a poruncit sa plece Hera, iubita lui sotie, si Afrodita cea gingasa. Ele au ascultat porunca si, plutind pe un nor de aur, au ajuns repede īn drumul gigantilor, care erau gata sa-l prinda pe Heracle. Dulcea zeita Afrodita, stapīna peste dragoste, facīnd si ea nu stiu ce vraja, a ametit pe fiii Gheei si-ai lui Uranus, īnstelatul. Uitīndu-si ura pe Heracle, gigantii s-au simtit cuprinsi de-o dragoste nesabuita pentru frumoasele zeite. si le-au marturisit iubirea, unii din ei cerīndu-le chiar de sotii.

...In acest timp, Zeus, din slava, n-a stat sa piarda nici o clipa. Lovea mereu cu trasnete. Heracle a tintit de-asemeni, īn ei, cu cīteva sageti.

Nici un gigant din opt sau noua n-a scapat teafar sub sageti si trasnete si fulgere.

Ceilalti dintre feciorii Gheei au fost cu totii īncoltiti de catre zeii olimpieni. Atena l-a tīrīt de chica pe fiorosul Encelade 3, du-cīndu-l īn Sicilia si, pravalindu-l īntr-o groapa, a trīntit peste el un munte. Poseidon, Ares si Hefaistos, Artemis, Hermes si Apolo au biruit īn lupte crunte īntreaga ceata de giganti si s-au acoperit cu totii de glorie nepieritoare 4.

Legenda spune ca gigantii, pierind acolo, līnga mare, s-au prefacut si ei īn munti.

Note

1. Gigantii reprezinta īn legendele eline fortele oarbe ale naturii, a caror īnfrīngere a fost īntotdeauna rlvnita de oameni. Cel care, urmīnd pe Hesiode, īi descrie īn versurile lui pe giganti, cu o mare plasticitate de imagini, este poetul Apolodor din Atena.

40

2. Heracle, cunoscut la noi sub numele roman de Hercule, era fiul lui Zeus si al unei regine de pe pamīnt, ce se numea Alcmena. La īnceput muritor, Heracle va dobīndi mai tīrziu, ca o rasplata a vitejiei sale, nemurirea.

3. Pe-o friza a marelui altar ce-l avea Zeus la Pergam, se vedea Atena - Minerva la romani - tīrīndu-l dupa sine pe Encelade. Scena se petrece doar cu o clipa mai īnainte ca zeita sa-l īmbrīnceasca pe gigant īntr-o groapa ti, prabusind deasupra lui un munte, sa-l faca prizonier pe vesnicie, īn insula Sicilia. Gigantul, cu un genunchi la pamīnt si un picior īntins, cautīnd un sprijin, nu poate sa se opuna elanului zeitei, desi, din toata īncordarea trupului si a fetei, se vede ca se lupta cu deznadejde.

4. Pe frizele Partenonului si ale altor temple, īn splendide basoreliefuri ti statui, ca si pe amforele vechi, īn marmura sau īn ceramica, artistii plastici ai antichitatii au imortalizat cīntecele poetilor despre aceste imaginare lupte ale olimpienilor cu gigantii.

TIFON

UN TIMP, dupa aceste lupte date de zeii olimpieni, īntīi cu Cronos si titanii, apoi cu ceata de giganti, se asternuse liniste. O liniste īnselatoare, pentru ca Gheea nu-l ierta pe Zeus, care-i īnchisese parte dintre feciori īn Tartar, iara pe altii-i nimicise.

Zeita mai avea dealtfel īnca un fiu, pe nume Tifon i. Tot un gigant. Dar un gigant a carui forta era de zeci de ori mai mare decīt puterea celorlalti feciori ai Gheei laolalta.

Era atīt de mare Tifon, cum īnca nu se mai vazuse. Cu capul ajungea, se pare, pīna la stelele din cer. Iar mīinile-i puteau s-atinga, una - apusul argintiu, si alta - rasaritul rumen. Mīinile sale viguroase se tot miscau neīncetat. Picioarele nu-i oboseau. Pamīntul se cutremura si se pleca sub apasarea pasilor lui coplesitori. Deasupra umerilor largi, cīt jumatate de pamīnt, se ridicau, cu suiere, sute de capete rotunde si bulbucate de balaur. Din boturile de balaur tīsneau afara, īn suvoi, flacari ce mistuiau, īndata, orice li se ivea īn cale. Corpul diform era-nvelit cu pene negre si zburlite. Din coapse se-naltau spre umeri gheme de serpi īncolaciti. Iara pe capete, pe fete si pe grumazurile groase īi atīrnau coame de par aspru ca niste sulite. Gītlejurile lui adinei; fierbinti de-atīta palalaie, lasau sa-i scape sunete ca niste mugete de tauri, sau ragete de lei flamānzi. Chiar zeii se cutremurau cīnd īl vedeau de sus pe Tifon.

Fuga zeilor din Olimp

Pe acest fiu īngrozitor l-a trimis Gheea sa se lupte cu victoriosii olimpieni.

El nu a, pregetat o clipa. S-a prins cu ghearele-i enorme de boltile Olīmpului si a sarit līnga palatul unde salasluia chiar Zeus. Atīt era de fioros, ca zeii au simtit īn trupuri īnghet din crestet pīna-n talpi. S-au repezit care-ncotro. Fugind necontenit, ei au ajuns pīna-n Egipt. Acolo, toti s-au preschimbat, sa nu mai fie cunoscuti, īn animale fel de fel 2. Unul īn tap, altu-n

42

sacal, īn uliu, sarpe si broscoi. si au ramas tacīnd chitic, ascunsi pe unde s-a putut, fara macar sa mai respire. Atīt erau de-n-spaimīntati.

Nu ramasese īn Olimp decīt stapīnitorul, Zeus, caci el s-a rusinat sa fuga. Ba, a-nceput, pe cīt se spune, lupta cu monstruosul Tifon. S-a razboit cu vitejie, lovindu-l fara de ragaz cu fulgere si trasnete si secera de diamant ce-o mostenise de la Cronos.

Tifon, īnvins, a tot fugit pīna īn tara Siriei. Dar aici, Zeus a facut greseala sa se prinda-n lupta cu fiul Gheei corp la corp. serpii, care se īnaltau din coapsele gigantului, l-au prins pe Zeus curmezis. L-au strīns si l-au īnlantuit. Atunci, gigantul i-a smucit si secera de diamant. Cu ea i-a retezat lui Zeus muschii si nervii pe de-a rīndul si l-a lasat neputincios. Apoi l-a luat, usor, pe umeri ; l-a zvīrlit īntr-o pestera. Muschii si nervii i-a-nvelit īn pielea unui urs vīnat si i-a ascuns numaidecīt sub bolovanii unui rīu.

siretlicul lui Hermes

Lumea era īncremenita. Zeus cazuse prins ; ceilalti zei tremurau ca varga, ascunsi īn trupuri de dihanii. Cel care si-a venit oleaca īn fire, dup-atīta spaima, a fost fiul lui Zeus, Hermes.

El a-ntrebat si a aflat pestera unde zacea Zeus. Dar oricīt a mai cercetat, nu a putut descoperi nervii si muschii pretiosi. Atunci Hermes cel prea siret s-a prefacut īn cīntaret si a venit līnga gigant, cīntīnd din lira-ncetinel.

Lui Tifon - desi era un monstru - īi placea muzica si l-a

laudat pe cīntaret. Zeul Hermes i-a glasuit ca ar cīnta mult mai

frumos, dac-ar avea, la lira lui, drept coarde, nervii unui zeu.

Feciorul Gheei a cazut īn cursa ce i-a-ntins-o Hermes. A scos

pielea de urs din rīu si-a desfacut-o chiar pe mal.

īn acea clipa zeul Hermes s-a repezit līnga gigant. A smuls de sub pietroaie nervii si muschii tatalui sau si, prefacīndu-se īn vultur, a zburat catre pestera unde Zeus sedea lungit, neputincios, gemīnd mereu. I-a prins la loc nervii si muschii ce-i lipseau. Iar Zeus s-a si ridicat. Facīnd un semn catre Olimp, s-a ivit līnga el īndata un car de flacari aurii, tras de doi cai īnaripati.

Tifon, urlīnd de suparare, tocmai sosea la pestera.

Razboiul a reīnceput.

43

si Zeus, pīn-au ajuns īn niste munti, ce Zeus lovea cu trasnete si fulgere verzi, dea, prinzīnd īn brate munti īntregi

Vnote asurzitoare.

f trupul lui Tifon sīngera. Muntii

s-au īnrJK .-rīīonstrul, mult slabit, īnvins, a trebuit

sa paraseam ,6'c al bataliei, sa fuga īn Sicilia.

Aici Zeu /prins din urma, l-a īnsfacat si l-a trīntit pe Tifon, tare, --)amīnt. Deasupra lui a rasturnat greul si-naltul munte Etna. Legenda spune despre Tifon ca a ramas pe veci acolo. Fumul fierbinte, care iese din craterul vulcanului, nu-i decīt rasuflarea lui, dupa povestile eline. Cīnd el se-ntoarce sub povara, gīfīie greu - si atunci Etna azvīrle lava clocotita.

Zeii din muntele Olimp s-au asternut pe mari petreceri, puternici si voiosi acum, dupa o astfel de victorie. Nimica nu-i mai tulbura. S-au īntins mese-mbelsugate4. Zeita Hebe le turna īn vasele scumpe de aur nectarul si ambrozia. Zeul Apolo le cīnta melodii care-i fermecau, cu glasul sau fara pereche, lin, īnso-tindu-se cu lira. Iar cīnd tacea zeul Apolo, īncepeau cele noua muze5 sa cīnte imnuri dulci de slava, ce dezmierdau urechile maretilor zei olimpieni.

Totusi, stapīnul din Olimp statea de veghe necurmat si-n mijlocul petrecerii...

- Sa nu cumva sa īncercati sa-mi calcati vreuna din porunci, ca va voi pedepsi amarnic, a rostit Zeus īntr-o zi. Va voi lovi fara de mila, sau, si mai rau, va azvīrl īn Tartar, caci nu-i ca mine de puternic nici unul dintre olimpieni. De vreti, cumva, sa vedeti singuri ca e adevarat ce spun, ia agatati-va cu totii de acest lant cu belciug de aur. Celalalt capat am sa-l iau īn mīna mea nemuritoare, si voi sa va siliti sa-l trageti la vale pe stapīnul vostru. N-o sa puteti, v-o spun de-acum. Dar eu, daca m-oi necaji, am sa va salt īn sus, spre cer, cu-ntreg pamīntul si cu marea, si-am sa va spīnzur laolalta de piscul asta din Olimp. Temeti-va ! Sa nu am pricini sa dau pedepse. Va veti cai atunci amarnic, dar o sa fie prea tīrziu...

Astfel a glasuit stapīnul si zeii s-au cutremurat, cu totii, coplesiti de spaima.

Cerul senin s-a-nvinetit. Vīnturi s-au napustit pe mari si valurile-au clocotit. Pamīntul a vuit adīnc. Vietuitoarele-au fugit, gemīnd, care-ncotro puteau. .

Numai o fiinta a ramas, privind īn sus, cu ochi semeti, si-a glasuit, īn timp ce toti sedeau plecati si tremurau īnfricosati :

- Eu, Zeus, nu - ma tem de tine ! Eu, Zeus, nu stiu sa ma tem !...

Note

1. Gigantul Tifon, asa cum ni-l descriu poetii, si mai ales Hesiode si Apolodor din Atena, era fiul Gheei si al Tartarului īntunecat. El s-a casatorit cu uriasa Ehidna, cea jumatate vipera si jumatate femeie, si au avut īmpreuna o serie de odrasle fioroase : hidra din Lerna ; Cerber - paznicul Infernului; Ortos - un alt cline cu doua capete - si Himera.

2. Legendele eline aratau ca egiptenii au īnceput sa se īnchine anumitor animale, socotite sfinte, din vremea cīnd zeii au fugit din Olimp, pīna īn Egipt, de frica lui Tifon, si acolo s-au metamorfozat īn diferite animale, ca sa nu mai poata fi recunoscuti de acest monstruos fiu al Gheei.

3. In timpurile de odinioara, o parte din muntii Balcani se chemau Hsmus (hema tīlcuindu-se prin sīnge), adica muntii īnsīngerati. Numele venea de la culoarea rosie a pietrelor īn rasaritul si apusul zilei, dar īn legende se spunea ca aceasta culoare se datoreste sīngelui varsat de Tifon. De asemenea, se credea ca forma prapastioasa a acestor munti a aparut īn urma luptelor ce au avut loc aici, īntre Tifon si Zeus, cīnd monstrul a smuls muntii din loc, ca sa-l poata lovi pe stapīnul Olimpului.

4. Pe Partenon, templul magnific din Atena, cladit din marmura, īmpodobit cu renumitele sculpturi ale lui Fidias, ca si īn desenele facute pe vasele grecesti, erau adeseori īnfatisati zeii, petrecīnd linistiti īn Olimp, dupa victoriile īmpotriva titanilor, gigantilor si a lui Tifon.

5. Cele noua muze erau : Caliope - muza poeziei epice; Euterpe - muza muzicii; Melpomene - muza tragediei; Talia - muza comediei; Terpsihore - muza dansului; Erato - muza poeziei de dragoste ; Clio - muza istoriei; Urania - muza astronomiei si Polimnia - muza imnurilor de slava. Ele erau fiicele lui Zeus si ale Mnemosinei, zeita memoriei.

44

PROMETEU

ZEUS ERA STAPINITOR DEPLIN. Nimic nu-i mai statea īn cale. Vrerea lui era lege si porunca pentru toti zeii. Doar cei de jos, de pe pamīnt, īi faceau uneori necazuri, caci ba cīrteau, ba ridicau pumnul spre cer si-amenintau...

Mai ales cīnd se abateau molimi sau revarsari de ape, cutremure, sau foc sau moarte adusa de navalitori, oamenii se-ndīr-jeau cumplit :

- El, numai el trimite totul ! īi este ciuda ca nu vrem sa ne supunem zeilor, īntotdeauna, cum vor ei. si-i este teama ca-ntr-o zi vom cuceri Olimpul sau, cum proroceste Prometeu...

Iar Prometeu, acel pe care oamenii-l proslaveau īn cīntec, avea, pe cīt spune legenda, ca tata, pe-un titan, Iapet. Iapet era, la rīn-dul sau, fiul pamīntului, al Gheei si-al cerului īnalt, Uranus.

īnca de mic, acest urmas al lui Iapet se dovedise istet, cutezator īn gīnduri si-1 īntreba pe tatal sau :

- Tata, de ce e lumea asta plina de flori si de atītea roade, de ce-s atītea animale si zburatoare ? Pentru cine ? De ce n-a fost creata o fiinta cu minte ageranteleajpta, ce-ar putea sa le stapīneasca si sa le foloseasca bine ? '

Iapet nu-i raspundea nimica, nepasator la īntrebare... Avea si-asa multe necazuri, cu alti doi fii amestecati īn razvratirea titanilor contra lui Zeus. Unul din ei, Atlas, purta, pe umar, bolta īnstelata. Fusese osīndit de Zeus sa o tie pe vesnicie. Celalalt, pe nume Meneceu, fusese aruncat īn Tartar.

Nu mai avea tatal, Iapet, decīt doi fii, ca alinare īn ceasurile batrīnetii, pe Prometeu, si-altul mai mic, ce se chema Epimeteu l.

Fiul titanului Iapet creeaza omul

Cīnd a ajuns barbat īn toata firea, Prometeu īsi urma mai departe gīndul ce-l framīntase īnca din vremea cīnd era copil : cum ar putea sa faureasca o fiinta plina de-nsusiri, īn stare sa conduca bine, sa foloseasca chibzuit tot ce se afla pe pamīnt ?

Gīndind timp īndelung, titanul a luat īn pumnii sai tarīna. Ţarīna asta a udat-o cu apa proaspata si rece, care tīsnea din-tr-un izvor. S-a apucat apoi de lucru. A faurit, muncind cu grija silcu migala, un corp de om, de barbat2, ce semana leit cu zeii.

Fiind luat din trupul viu al Gheei si faurit cu maiestrie de catre bunul Prometeu, omul a īnceput sa umble, ca orice fiinta pe pamīnt, sa-si caute hrana, sa traiasca.

Prometeu nu s-a multumit sa faureasca-o noua fiinta, ci a rugat-o pe Atena sa-i dea o mīna de-ajutor, sa-i daruiasca-ntelep-ciune omului sau facut din lut.

Atena, dupa cīt se spune, avea si ea o slabiciune pentru feciorul lui Iapet. īi era drag si poate-n sine dorea sa-l aiba de barbat, desi facuse juramīntul de-a nu se marita nicicīnd. De-aceea, as-cultīndu-i glasul, Palas-Atena s-a-nvoit. si-a suflat peste acea fiinta plamadita de Prometeu.

Omul a capatat si cuget. Gīndul lui a-nceput sa zboare.

Zeus n-ar fi fost īmpotriva ca fiul lui Iapet sa faureasca vreun animal, vreo pasare. Dar omul, ce semana leit cu zeii, nu īi era deloc pe plac.

si-atunci Zeus a hotarīt ca omul, nou creat din tina, sa-i stea supus, īndatorat, si sa-l slaveasca-ntotdeauna.

Adunarea de la Mecona

Lasīnd deci sa mai treaca vreme, dar nu prea multa, īntr-o zi Zeus a poruncit, prin Hermes, sa se adune oamenii īntr-un loc, care se numea pe vremea de atunci Mecona.

- Vom hotarī noi, la Mecona, ce-ndatoriri au ced de jos fata de marii olimpieni, care le-ngaduie, cu mila, sa vietuiasca pe pamīnt... a glasuit maretul Zeus.

Prometeu, aflīnd vestea asta, s-a īncruntat de la-nceput. Se temea, mai ales, ca Zeus va apasa pe cei de jos cu mult prea multe-ndatoriri, lasīndu-le putine drepturi si prea sarace bucurii.

Cum totusi nu putea sa calce poruncile date de Zeus, Prometeu i-a chemat pe oameni. Le-a aratat ca-l banuieste pe Zeus c-ar umbla cu gīnduri nu prea curate pentru ei. īnsa i-a sfatuit sa aiba rabdare si īncredere īn cele ce va face dīnsul, cīnd vor ajunge la Mecona.

46

47

a acolo noi, le-a rostit, la sfīrsit, titanul, daca fiul 3, este atoatestiutor, sau altii-s mai isteti ca el... a sorocita, au pornit grupuri spre Mecona. Du-,._«« .« ,_. "., "lur mare, precum le poruncise Zeus, prin sfetnicul sau de credinta, Hermes, pristavul din Olimp.

si-au mers, au mers ei cale lunga, pīna au poposit īn locul unde fusesera chemati.

Zeus rāmīne pacalit

N-a trecut mult si s-au ivit, plutind pe nori de aur, zeii. Zeus s-a asezat pe-un jilt si a grait īn acest fel :

- Oamenii trebuie sa ne slaveasca. Altare mīndre ne-or zidi. Nu doar altare, ci si temple. Apoi vor face mari serbari prin care fiecare zeu va fi cinstit cum se cuvine. Din tot ce veti avea pe lume sa ne aduceti sacrificii. Dar, pentru ca sīnt bun si drept, am sa va dau, pe loc, o pilda de felul cum va trebui sa īmpartiti a voastre bunuri cu noi, stapīnii din Olimp. Taurul cel adus aici va fi-njunghiat de Prometeu. Carnea, taiata īn bucati, sa se aseze īn gramezi. Una dintre gramezi va fi sortita pentru sacrificii, iara cealalta veti pastra-o pentru voi, oamenii, ca hrana...

īn sine, Zeus cugeta : "Prometeu o sa-mparta carnea īntr-o gramada pentru oameni, care, desigur, va f; mare, si alta, mica, pentru zei. Dar eu am sa aleg gramada ce s-o vadi mai aratoasa si am sa-i las īn paguba pe-acesti supusi facuti din lut..."

īn vremea asta, Prometeu taiase taurul adus de oamenii sai la Mecona. Era un taur mare, gras, cu par ca neaua de curat.

El a pus deoparte carnea, bucatile cele mai bune. Le-a īnvelit frumos īn piele si-a asezat deasupra lor matele, fierea si stomacul. De alta parte-a gramadit ciolanele goale de carne, tigva cu coarne rasucite, copitele, si le-a-nvelit īntr-un strat galben de grasime.

Mormanul plin numai de oase se arata cu mult mai mare decīt celalalt, unde erau bucatile bune de carne.

- Zeus, a glasuit titanul, taurul este īnjunghiat. Carnea e īm-partita-n doua. Alege singur, dupa voie, gramada pentru sacrificii, si las-acolo, neatinsa, si o gramada pentru oameni, sa aiba, bietii, ce mīnca...

Acum era clipa cea mare. Zeus putea sa dovedeasca celor de fata, zei si oameni, ca nu greseste niciodata. īnsa, atins de la-

48

comie, vazīnd gramada de ciolane atīt de mare si-nvelita īn stratul galben de grasime, a-ntins hulpav mīna spre ea.

- O iau pe asta !... a rostit.

Dar, scormonind sub seu, stapīnul a nimerit numai ciolane, copite, coarne rasucite si nici un pic, un pic de carne...

A īnteles ca s-a-nselat. īnsa nu mai avea ce face. El singur, nesilit de nimeni, alesese acea gramada.

īn schimb oamenii-au izbucnit īn rīs cu hohote nestavilite. Chiar zeii si zeitele ce-l īnsotisera, acolo, pe Zeus cel nemuritor, īntr-un alai maret, si-au plecat ochii rusinati.

El, Zeus, Zeus cel puternic, ce-i biruise pe titani si-i nimicise pe giganti, era de rīsul tuturor.

"Dar lasa, lasa, or sa afle curīnd ei toti ce īnsemneaza sa-l superi pe stapīnitor !... īsi spunea Zeus, īncruntat. Mai repede decīt se-asteapta, pe Prometeu, fiu de titan, īl va ajunge o pedeapsa. O !... Ce pedeapsa-i va veni !... Oamenii-mi vor simti si ei rasplata, fiindca-au hohotit. Nimeni nu o sa scape teafar... Nimeni... Nimeni nu va scapa..."

Astfel s-a ispravit aceasta mult tulburata adunare. Zeii, pe norii lor de aur, s-au ridicat catre Olimp, si oamenii-au pornit pe cale, rīzīnd si chiuind voiosi.

Prometeu aduce oamenilor focul

Numai ca Prometeu ceruse, īn repetate rīnduri, focul, sa-l dea si oamenilor sai. Zeus īl amīna cu vorba de azi, pe mīine si poi-

mīine.

Acum, dupa-ntīmplarea asta, s-a dus la el īnca o data, si l-a

rugat :

- Oamenii traiesc greu. īndura frig, īndura bezna. Salasluiesc numai īn pesteri. Sīnt doar pescari si vīnatori. Manīnca fructe din copaci. Eu vreau sa-i vad mestesugari, si pentru asta au nevoie de focul tau, ce se gaseste, zavorit bine, īn Olimp...

Dar Zeus, mīnios pentru ocara īndurata, l-a luat pe Prometeu

la goana.

- Tu ce gīndesti ? Ca Zeus e-atīt de prost sa le dea oamenilor focul ? Tu i-ai facut asemeni noua, si daca or avea si focul, ar fi īn stare sa se scoale cu armele sa ma loveasca si sa-mi pierd tronul...

- Eu una stiu, marete Zeus, ca oamenii, pīna la urma, tot or

sa capete acest foc...

49

1

1 .

cīnd crezi ca ma īndupleci ! a racnit Zeus, spume-cesta e ceresc. Oamenii-n vale pot sa piara, si focul tot n-am sa ti-1 dau. Eu nu-l trimit jos, pe pamīnt, decīt cīnd vreau sa pedepsesc fapturile-ti nesuferite, īnsa atunci sub chip de. trasnet. Deci du-te, du-te, Prometeu, pīna n-apuc sa te lovesc pe tine, cel dintīi, acum, fiindca m-ai īndīrjit destul...

Altul, de spaima, ar fi cerut grabit iertare, cautīnd, cumva, sa-l īmblīnzeasca pe zeul cel atotputernic. Dar Prometeu, prea īndraznet, nu era unul dintr-acestia.

si-asa, precum spune legenda, īn toiul noptii urmatoare, titanul a pornit la drum. S-a furisat īn fieraria unde lucra Hefais-tos fulgere lucii orbitoare, pentru stapīnul din Olimp.

īn fierarie, pe-un pat moale, Hefaistos sforaia dus... Focul ardea domol pe vatra, cu pīlpīiri albastre, rosii, aruncīnd umbre viorii pe fata zeului īnnegrita de fum, cenusa si scīntei, scaldata toata īn sudori.

Deodata, auzind un zgomot, Hefaistos s-a īntors pe-o parte, cu trupul greu si obosit, si-a īngaimat ceva prin somn. Prometeu s-a oprit putin. Avea cu el, īn mīna stinga, tulpina unei plante verzi - planta de soc, pe cīt se spune - scobita īnsa īnlauntru. Luase tulpina asta verde, ca sa ascunda īn ea focul si totusi sa nu se aprinda.

A stat si-a asteptat o vreme, pīna ce a vazut ca zeul a adormit ca mai-nainte si, repede, a luat din vatra un bob de jar si l-a ascuns īn tulpinita verde. Apoi s-a repezit afara...

Noaptea era adīnca, neagra. Prometeu a fugit prin noapte. A tot fugit neobosit, pīna ce-a ajuns īn vai. Acolo s-a oprit din fuga. A chemat oamenii la el. Cu bobul rosu a aprins o gramajoara de surcele. Surcelele au pīlpīit, si-o flacara stralucitoare s-a-naltat vesela-n vazduh. Din gramajoara asta mica, alte mormane s-au aprins. si-acum, īn pesteri, pe de-a rīndul, focul ardea vioi, īn timp ce oamenii se īncalzeau si-i multumeau, cu negraita bucurie, celui ce-i ocrotise iar.

Dar cum s-a vazut arzīnd focul, pe cīmp, pe munte, prin paduri, Hermes l-a si vestit pe Zeus :

- Stapīne, focul din Olimp a fost rapit de Prometeu si daruit celor de jos. Priveste-i cum īsi moaie-n flacari arama si o ciocanesc, īsi fac unelte, arme, roate, corabii, case, tot ce vor... Sīnt īnvatati de Prometeu, titanul care ne-a tradat...

- Cum ? Focul meu a fost furat ? a racnit Zeus, īn Olimp, asa de tare, ca pamīntul s-a zguduit pīna-n strafund. Cum ? Tet titanul Prometeu ?... O ! Blestematul ! A sosit clipa cīnd ne vom rafui. Intīi vreau sa-i lovesc pe oameni, sa vada el cum i-am lovit. Pe urma vine rīndul sau...

50

Cutia Pandorei

L-a strigat apoi pe fierar.

Hefaistos s-a aratat tremurīnd din īncheieturi, galben, īn usa fierariei.

- Stapīne, nu-s de vina eu. Prometeu m-a furat īn somn...

- N-ai stat de veghe ! s-a-ncruntat spre el stapīnul din Olimp. Dar despre asta, faurare, vom mai vorbi noi amīndoi. Acuma, īnsa, ai sa-mi faci, din apa si tarīna, o fata. Sa fie fiinta muritoare, dar chip sa aiba de zeita. Prometeu a facut barbatul, iar tu sa-mi fauresti femeia...

- Ma duc numaidecīt. M-apuc de lucru si sīnt gata mai īnainte de amurg... a zis fierarul, multumit ca scapase asa de usor.

- Cīnd īti vei termina lucrarea, Hefaistos, sa chemi toti zeii. Sa spui ca-i din porunca mea. si zeii s-o īmpodobeasca pe fata ce-o vei maiestri, cu cele mai alese daruri... a mai rostit Zeus īncet, zīmbind viclean, īn barba-i deasa. Apoi sa mi-o īnfatisezi, caci vreau sa-i fac si eu un dar...

Hefaistos a dat din umeri. Nu pricepea ce vrea stapīnul. S-a apucat īnsa de lucru, luīnd pilda de la Prometeu, care facuse primul om. A luat o mīna de tarīna din trupul cel fertil al Gheei si a turnat deasupra apa. Din lutul ud a faurit un corp de-o rara frumusete si un chip dulce de fecioara 3.

Zeul mestesugar facuse, precum īi poruncise Zeus, cea dintīi fata muritoare, pentru ca toate celelalte de pīn-atunci erau zeite.

Dupa aceea a chemat pe zeii din Olimp la el si le-a grait īn acest chip :

- Fiinta pe care o vedeti a fost facuta din porunca īnaltului nostru stapīn. si tot el v-a cerut si voua s-o īnzestrati, cīt mai ales, cu straie si cu alte daruri...

Palas-Atena - suparata pe Prometeu, pentru ca dīnsul tinea prea mult la muritori - s-a apucat, ca razbunare, s-o īnvesmīnte pe copila abia creata de fierar.

I-a tesut astfel de vesminte, cum nu facuse pīn-atunci nici chiar zeitelor din cer. I-a asternut o haina alba pe umerii stralucitori. Mijlocul i l-a strīns zeita cu-o cingatoare aurita, iara pe cap i-a pus un val cu broderii nemaivazute, facute chiar de mīna ei.

Charitele si horele s-au strīns si ele-n jurul fetei, dīndu-i din īnsusirile si gingasia ce-o aveau. Dalba zeita Afrodita i-a harazit, la rīndul sau, puterea de-a sadi iubirea īn inima barbatilor.

51

Iar Hermes, zeul cel siret, i-a dat copilei glasul lui, mīngīietor si subtiret, i-a dat si vraja ochilor.

Hefaistos i-a mesterit si o cutie de arama, īnchisa bine c-un capac. Stapīnul lumii a deschis cutia asta de arama si-a pus īn ea mai multe daruri.

- Te vei numi, frumoasa fata, Pandora, a glasuit Zeus, pentru ca ai atītea daruri primite de la olimpieni. Sa le pastrezi toate acestea pentru faptura-ti minunata. īnsa cutia de arama s-o daruiesti sotului tau, dupa ce te-i casatori...

Pandora s-a plecat-naintea lui Zeus cel atotputernic.

- Hermes, condu-o pe pamīnt, īn locul unde se gaseste prea-īndraznetul Prometeu, a mai rostit stapīnul, Zeus.

Zeul pristav, luīnd-o de mīna, a coborīt pe pamīnt.

Barbatii, cīti erau īn lume - erau pe-atunci numai barbati - s-au adunat līnga Pandora, mirīndu-se nespus de mult de frumusetea ce-o avea, de gingasia, glasul ei si de dulceata ochilor.

Nu era unul sa nu vrea s-o vada-n casa lui, sotie. Ba da, unul a fost, si-acela era titanul Prometeu. Desi era vrajit de fata, desi i-ar fi placut si lui s-o vada luminīndu-i casa, Prometeu sta prevazator. '

- Cīnd Zeus ne trimite daruri, oricīt sīnt de ispititoare, feri-ti-va de viclesug !... a spus el catre muritori.

Barbatii s-au ferit īn laturi, ascultīndu-l pe Prometeu. Numai Epimeteu, titanul, frate bun al lui Prometeu, sedea cuprins de dragoste si nu facea un pas-napoi. īn acea clipa, Afrodita s-a avīn-tat catre pamīnt si l-a rugat pe micul Eros sa traga iute o sageata, tintindu-l pe Epimeteu īn inima-i frematatoare. Eros a tras. Epimeteu s-a clatinat si a-ntins bratele spre fata. Ea, ca un fulg, s-a īndreptat catre Epimeteu, zīmbind. si el le-a glasuit voios :

- Pandora o sa-mi fie soata ! Voi v-ati ferit ; dar eu o vreau.

- Iata, acesta este darul ce īl trimite, pe pamīnt, prin mīna mea, stapīnul, Zeus, a glasuit frumoasa fata si i-a dat lui Epimeteu cutia īnca zavorita, ce-o adusese din Olimp.

Epimeteu a luat cutia si-ncet i-a ridicat capacul. Credea ca-s daruri pretioase. Cīnd colo, din acea cutie s-au ridicat, zburīnd īn cete, toate nenorocirile si relele pe care lumea le-a avut de atunci mereu. S-au raspīndit minciuna, ura, grija, zavistia, necazul, durerea, suferinta, foamea si setea, molimele negre, ba chiar si moartea, hīda moarte. Toate cu-nfatisari de spaima, īnaripate, īnsa mute, s-au raspīndit care-ncotro, umplīnd pamīntul si fa-cīndu-si cuiburi īn toate cele patru zari 5.

Vazīnd Epimeteu ca ies atītea rele din cutie, a si trīntit la loc capacul. Dar prea tīrziu se desteptase. Napastele se īnaltasera, si

52

lumea le purta īn cīrca. Mai ramasese īn cutie numai o aratare mica, firava si cu aripi slabe. Ea n-apucase sa mai zboare si purta numele : Speranta.

Asta a fost zestrea pe care Zeus o daruise fetei, ca s-o aduca pe pamīnt : rele, nenorociri si boale.

Numai speranta G cea firava avea sa fie līnga oameni, sa le-n-colteasca-n cugete, īn ceasuri grele, īn restristi.

īnlantuirea lui Prometeu

Asa se razbunase Zeus pe oamenii lui Prometeu, care rīsesera de dinsul īn adunarea din Mecona.

Dar Prometeu, vazīnd aceasta, l-a īnfruntat din nou pe Zeus si s-a urcat pīna-n Olimp, sa-i spuna-n fata adevarul :

- Esti crud si esti razbunator !... i-a strigat el neīnfricat. Nu-i demn, sa stii, ca un stapīn sa-si urasca atīt de mult supusii, pe care el, īn primul rīnd, ar trebui sa-i ocroteasca.

Zeus, lesne de īnteles, s-a-nfuriat īnspaimīntator.

- Hefaistos ! a poruncit. Adu-mi niste catuse tari si niste lanturi mari si grele, ba si-un piron mai lung si gros...

- Aduc ! s-a repezit fierarul, desi se pare ca īn taina īl pretuia pe Prometeu, care crease primul om. si de la dīnsul luase pilda cīnd o facuse pe Pandora.

Ce-i drept, era si suparat pe Prometeu, fiindca-i rapise din fierarie focul si-l daruise omenirii.

- Aduc catusele, a spus, si lanturile, si pironul... si le-a adus, desi īn sine ofta īncetisor : "Pacat..."

- Sa vie Hermes !...

- La porunca !... a rasarit si crainicul.

- Voi, Hermes si Hefaistos, cu Forta si cu Violenta, slugile mela credincioase, plecati pe Elbrus 7 si-l legati pe-acest titan8, care iubeste pe muritorii lui nevrednici mai mult decīt pe-olim-pieni. Legati-l sus, pe-un vīrf de stīnca. Vīrīti-i si pironu-n piept.

- Am īnteles totul, stapīne, a spus pristavul de īndata. Chemīnd pe cele doua slugi, Hermes l-a īnsfacat īn brate pe

cel mai bun dintre titani si l-au purtat cu silnicie, pīna pe Elbrus, īn Caucaz, pe-o stīnca aspra, colturoasa, mai sus, cu mult mai sus de nori.

53

Aici, Forta si Violenta l-au cetluit īn lanturi grele. Mīinile si picioarele i le-au strīns aprig īn catuse. Iara Hefaistos, fierarul, a trebuit sa ia ciocanul si sa-i bata pironu-n piept.

Cīt a durat osīnda asta, Prometeu, fiul lui Iapet, n-a scos din piept nici un suspin. Sfīrsindu-se īnlantuirea 9, din cer s-a auzit un glas, un glas puternic, plin de ura :

- Acesta-i numai īnceputul ! Am sa-ti trimit vulturul meu, si el o sa-ti sfīsie trupul, cu ciocul sau īncovoiat, smulgīndu-ti, zi de zi, ficatul...

si-ntr-adevar, din cef coboara vulturul īnspaimīntator, cu aripile larg deschise, cu cioc taios, īncovoiat. Vulturul tipa si se lasa peste sarmanul trup zdrobit, legat īn lanturi, sus, pe stīnca. Cu ghearele se prinde zdravan de umerii īnsīngerati, iara cu ciocul īl sfīsie, smulgānd bucatile de carne, pe care le īnghite lacom.

- Vei sta pe stīnca mii de ani, fara odihna, fara somn, ars de dogori, batut de vīnturi, de grindina si de zapezi... se mai aude din vazduhuri vocea de tunet a lui Zeus.

Dar Prometeu ridica fruntea si cata catre zarea larga, catre cīmpiile īntinse si catre fluvii, catre mari. Zareste-n sate si orase mii, zeci de mii de flacarui. Sīnt focurile, ce-s aprinse de catre oamenii lui dragi. Beznele noptii-s risipite. Copiii lumii se-ncalzese la vetre, si femeile au īnvatat sa fiarba-n clocot carnea dihaniilor vīnate. Mestesugarii se trudesc, cu ajutorul focului, sa faureasca pentru dīnsii unelte noi de pescuit si de vīnat, si adaposturi si vesminte, ce le fac viata mai usoara si mai placuta tuturor...

Priveste peste zari titanul. Zīmbeste-n el. E multumit. stie ca si-a-mplinit menirea.

Doar Zeus se mai zbuciuma.

- O, blestemat sa fii, titane ! striga de-acolo, din Olimp. Nici n-ai glndit sa-mi ceri iertare. Fii blestemat... fii blestemat...

Cuvintele-i sīnt īnsotite de fulgere si trasnete. Marea se tulbura si fierbe. Furtuna se dezlantuie. Pamīntul, zguduit, se crapa. Valuri uriase se lovesc de stīncile din tarm, urlīnd. Cerul ca smoala se despica si sus, īn slavi, se vede Zeus, maret, cu ful-gerele-n mīini. Iara pe stīnca Prometeu sta neclintit si fara teama īnlantuit, si īi raspunde :

- Nu m-ai īnvins deloc, stapīne... Oamenii au sa vietuiasca si peste mii si mii de ani... Tu, īnsa, Zeus, ai sa pieri...

Ecoul muntilor īi duce cuvintele din stīnca-n stīnca, pīna īn sate si orase. Le aud oamenii si-i poarta cuvintele tot mai departe :

- Tu, īnsa, Zeus, ai sa pieri !...

54

"fi bttfT

~

LVJf

Note

1. īn limba greaca veche numele Prometeu s-ar tīlcui prin prevazatorul, īn vreme ce Epimeteu ar īnsemna neprevazatorul. Intīmplarile prin care trec acesti doi fii ai titanului lapet explica īntru totul numele ce li s-au dat īn legende.

2. Pe o piatra antica, gravata de o mina nu īnca prea mestera, se vede Prometeu cioplind cu dalta scheletul celui dintii om. Mai este īnfatisat Prometeu si pe un sarcofag, aflat īn muzeul de la Neapole. De asta data īnsa fiul titanului lapet este prezentat linga un barbat īn īntregime modelat. Zeii olimpieni : Hera, Poseidon, Herm.es si Apolo, īn frunte cu īnsusi Zeus, privesc chipul noii fapturi de lut, fara nici o placere. Prometeu nu se arata a lua īn seama aceasta nemultumire a olimpienilor. El sta linga faptura cea noua, cu spatele la zei, si pare ca se gīndeste cum sa dea viata acestei fiinte, pe care el a numit-o om, dupa cum spune o legenda.

3. Avem si noi, ca si alte popoare, mai ales orientale, variante ale acestei īneīntatoare legende, ce reprezinta stravechea dorinta a omului de a crea viata prin mijloace artificiale. Astfel, īntr-un basm dobrogean, intitulat "Palatul de argint", un mester creeaza o copila cioplind-o din lemn - cum si-o visase el - un croitor īi face vesminte si un vrajitor sufla asupra ei, dīndu-i viata.

īn legenda elina, prima fecioara fusese creata cu scopul de a-l face pe Epimeteu, fratele lui Prometeu, sa se īndragosteasca de ea, si prin mina ei sa coboare toate relele īn lume. Basmul nostru are īnsa un continut mult mai īnaltator. Īnsusi creatorul fetei se īndragosteste de ea. Iar fata īndragita īl ajuta pe creator sa scape lumea de relele ce o bīntuiau. Deci femeia nu mai aduce rāul pe pamānt, ci ajuta la īnlaturarea lui. Nici mesterul nu mai īntruchipeaza fecioara dupa poruncile nu stiu carui zeu, ci din imboldul curat al inimii, potrivit cu visurile sale cele mai frumoase.

4. Eros era zeul dragostei, fiu al Afroditei. El purta un arc, cu care tintea sageti īn inimile oamenilor. Unele sageti erau unse cu miere, si atunci dragostea inspirata era dulce si fericita. Alte sageti erau muiate īn fiere si otrava. Dragostea celor atinsi de asemenea sageti era amara si ucigatoare.

5. "Cutia Pandorei" simbolizeaza un izvor nesecat de nenorociri. Expresia aceasta este deseori folosita, nu numai īn literatura, ci si īn vorbirea curenta.

6. Īntr-un imn elin, din secolul al VHI-lea, alcatuit de un autor necunoscut, speranta, īnsotitoarea oamenilor la necazuri, este cīntata īn acest fel :

"Pe-o mare de durere, batuta de talazuri, cīnd totul se cufunda si piere sub furtuna greutatilor, doar ea, speranta, te mai īndeamna, ca o steluta mica si alba, care licareste si-ti lumineaza calea, sa vīslesti mai departe si sa-ti gasesti Umanul... Doar ea te mai mīngīie si-ti īncalzeste pieptul, cīnd te cuprinde frigul si spaima desnādejdii !..."

7. Elbrusul este vīrful cel mai īnalt al muntilor Caucaz.

56

8. Dest Prometeu este numai fiul titanului lapet si al titanidei Temis, el īnsusi este denumit, de cele mai multe ori, titan, īn legendele eline. Karl Marx, referindu-se la cugetatorii progresisti, care sufera pentru convingerile lor, īl da drept pilda pe "titan" si scrie : "Prometeu este cel mai nobil sfīnt si martir din calendarul filosofic".

9. Mitul despre Prometeu a fost povestit īntīi īn cīntece, apoi a fost reluat de catre unul dintre cei mai mari poeti ai lumii, Eschil, care a scris celebra tragedie : "Prometeu īnlantuit", tragedie pe care oamenii o asculta cu aceeasi vie emotie de aproape doua mii cinci sute de ani, pentru ca ea reprezinta, de fapt, alegoric, lupta uriasa a oamenilor pentru cucerirea naturii si prima lor izbīnda de seama, cucerirea focului. Cucerirea focului a deschis drumul omenirii spre progres. Reprezentīnd tocmai aceasta fabuloasa lupta a oamenilor, mitul a fost si mai departe o sursa permanenta de inspiratie pentru marii artisti ai lumii, de mai tīrziu. Poeti, ca : Goeihe si Shelley, pictori ca : Michelangelo, Tizian, Ribera, Salvator Rossa, Gustave Moreau, sculptori si muzicieni nenumarati au proslavit aceasta titanica lupta pentru progres, īntruchipata prin figura lui Prometeu.

īn literatura noastra, poetul Victor Eftimiu i-a īnchinant un cald poem.

Geo Bogza, privind cīndva, din zborul vibrant al unor aripi de otel, vīrful īnalt, de piatra, de pe muntele Elbrus, a exclamat īnflacarat, īntr-unui din poemele sale īn proza :

"In clipa aceasta, īn care, mai sus de lumea alba a norilor, trec īn zbor crestele Caucazului, parca te vad, īnlantuit pe cea mai colturoasa dintre ele, īnsīngerat si mīndru, cu fruntea ridicata spre cer, atīt de nobila prada cruntei mīnii a zeilor. Deasupra acestor stīnci scaldate īn amintirea suferintei si maretiei tale, te salut, cutezatorule Prometeu .'...

Cutezatorule Prometeu, din neamul omenesc s-au ridicat titani si oameni prometeici. Deasupra acestor piscuri vinete si reci, intrate īn marea poveste a lumii, apleaca-ti urechea si asculta : nu īn zadar a fost imensa ta suferinta. Fiu slavit al unei mame slavite, daca ai vedea ce uimitoare flacari izbucnesc din seīnteia pe care ai daruit-o omenirii! Daca i-ai fiedea pe cei ce se tīrau īn īntunericul umed al pesterilor, cit de maret se 'īnalta de la pamīnt, cīt de maret plutesc peste apele marii si culmile muntilor ! O, clipa memorabila si fara seaman, clipa gigantica si sublima : nu vulturul lui Jupiter zboara peste crestele Caucazului, ci neinfrīntii fii ai pa~ mintului, purtati de rodul enorm al īndraznelii tale.

...Te salut, cutezatorule Prometeu, parinte al unei razvratiri nemuritoare, fauritor al lumii care urca !..."

CĂLĂTORIA LUI ZEUS PE PĂMĪNT

- Nu rīd pe fata muritorii, īi spune Hermes la ureche. īnsa zīmbesc cu īntelesuri nu prea de cinste pentru tine, cīnd ti se pleaca la altare, cīnd duc ofrande templelor. Iar uneori - e drept ca numai asa, pe-ncetul, pe soptite - pun la-ndoiala-ntelepciu-nea zeilor nostri din Olimp.

DUPĂ CE ZEUS PEDEPSISE ATlT DE GREU PE MURITORI, trimitīndu-le īn cutia "īnselatoare a Pandorei boala, durerea, suferinta {si-.alte tele fara numar, tot nu era-īmpacat īn sine.

Faptul ca Oamenii aveau īn stapīnirea lor focul ceresc īl mī-nia. Iar "īn urechi īi suna īnca rīsul lor plin de voiosie, din acea zi, de la'Mecona, cīnd Prometeu īl pacalise si īl facuse de ocara.

Le-a poruncit, deci, sa-i ridice altare multe, temple mari, si sa-i aduca sacriifcii. si-n primul rīnd, el a trimis, īntr-o padure din Dodona, o porumbita fermecata, cu pene negre ca taciunii. Ea s-a .lasat īntr-un stejar pe-o craca lunga, si-a-nceput sa glasuiasca oamenilor. Vorbea cu voce de femeie :

- Voi, oameni, spunea porumbita, faceti aicea un oracol. Vīn-tul cīnd va sufla prin frunze, vīntul trimis de īnsusi Zeus, si murmurul izvorului au sa v-aduca pe pamīnt poruncile stapānului.

- Dar poate nu vom īntelege susurul vīntului prin frunze, nici sopotul izvorului, au raspuns unii dintre ei.

- Preotii cei orīnduiti ca sa-l slujeasca pe stapīn au sa va talmaceasca totul... a rostit iarasi porumbita. Voi aveti doar sa ascultati poruncile lui īntelepte. Altminteri o sa suferiti pedepse īnfioratoare, cum sufera si Prometeu...

La vorbe din acestea, multi s-au cam īncrīncenat de ciuda. Toti īl iubeau pe Prometeu si deplīngeau prea-cruda-i soarta.

Totusi, pentru ca se temeau de Zeus, i-au ascultat poruncile primite prin preotii sai, care-i slujeau oracolul, i-au īnaltat altars multe ,si temple mari, stralucitoare. In cinstea lui, precum dorea, s-au pus la cale jocuri, lupte, concursuri si serbari vestite,-iHi-mite-apoi olimpiade 2.

Zeus, vazīndu-si templele, parea ceva mai multumit. Privea triumfator din slava si se gīndea ca s-au plecat īn fata lui toti muritorii. Ţinea, cu toate astea, fulgerul sau necrutator, gata sa-l zvirle, fara mila, catre pamīnt, de-ar fi aflat cel mai mic semn de-mpotrivire.

Era deci Zeus multumit, cīnd, iata, vine zeul Hermes si īi aduce, īn Olimp, vesti nu prea īmbucuratoare.

58

Plecarea spre Arcadia

Zeus si-a preschimbat sceptrul de aur īntr-un toiag din lemn de corn. Mantia lui sarbatoreasca, tesuta de māna Atenei, a prefacut-o īntr-o haina de om sarac si necajit. Sub haina īnsa si-a vīrīt fulgerul cel scīnteietor.

si a pornit apoi prin lume...

A luat-o-ntīi si-ntīi prin munti, catre Arcadia ferice 3. A strabatut naltul Menala, un munte potopit de fiare, apoi; Cilene si Liceul cel tot īnvaluit īn brazi, si-a ajuns īn Arcadia. Era la vremea cīnd amurgul aduce dupa sine noaptea cea misterioasa pe pamīnt. Acolo-a cerut adapost, sub un acoperis maret : palatul

regelui Licaon.

si a dat semne tuturor ca este el, stapīnitorul.

- Temeti-va ! le spunea aspru. Acel pe care-l ospetiti nu-i om de rīnd, si s-ar putea sa fie-un zeu...

Numai ca regele Licaon ura pe zei si s-a gīndit : "Stai, am sa pun la īncercare puterea-ti, calatorule !"...

si-a hotarīt sa īl loveasca, īn timpul noptii, pe ascuns.

Mai īnainte, ca sa rīda, a vrut sa-l si batjocoreasca. I-a dat bucate sa manīnce, din carnea unui rob ucis.

- Sa vad si eu daca-si da seama zeul acesta īngīmfat ce car-ne-nfuleca la masa, a spus nechibzuit Licaon slugilor sale din

palat.

Acum, fie c-a fost tradat, fie ca Zeus, cu puterea-i, a prins de veste-nselaciunea, destul e ca s-a īnfuriat si a trīntit talgerul plin cu rusinoasele bucate.

- Nemernice ! i-a strigat el. Crima ta este fara margini. Vreai sa-l rapui pe īnsusi Zeus. Pedeapsa mea te va ajunge...

si a scos fulgerul sau groaznic de sub mantie, si-a lovit.

Palatul regelui Licaon a ars pīna īn temelii. Iar regele, cīnd a-ncercat sa mai rosteasca un cuvīnt, a si simtit cum glasul lui se schimba-n urlete de fiara. Trupul i s-a-nvelit īn blana. Bratele si picioarele s-au prefacut si ele-n labe. Licaon 4 s-a facut un lup, o fiara crunta, ce-a fugit sa se ascunda prin paduri.

59

īn Frigid

De-acolo Zeus a umblat din tara-n tara, pīna cīnd a ajuns si īn Frigia 5.

Era acum īnsotit si de pristavul sau, de Hermes.

Mergīnd asa-ntr-o buna zi, zeii au intrat īntr-un sat. Zeus, avīnd toiagu-n mīna, se-nfatisa ca un batrīn sarac si foarte obosit. Hermes, la fel de zdrentuit, se prefacea ca-l sprijina. Mergeau prin praful drumului. Se aratau nepasatori, īnsa cu ochii cercetau, iscoditori, orisice loc - pe prispe, prin ograzi, pe drum - sa vada tot ce se īntīmpla.

Era la ceasul cīnd drumetii īsi cauta un acoperis, sa poata īnnopta tihniti.

Cerul era imens si rosu ca o tipsie de arama. Prin arborii gradinilor se cerneau ultimele dīre din ziua care-ncet trecea, lasind īn urma numai pete īntunecate, de rugina. Murmurul cei molcom al serii chema pe oameni la odihna.

Tot cercetīnd cu grija satul, au ajuns līnga-o locuinta. O locuinta aratoasa, tinuta bine, pe stīlpi grosi, cu trepte largi si» acoperita, īn chip temeinic, cu sindrila. Prin curte mugeau vite grase, ce se-ntorsesera satule de la pasunile din deal. Erau boi mari, cu parul alb, bivoli cu coarnele īntoarse si cai puternici, murgi si roibi. Oile behaiau cuminti īntr-un saivan, mai la o parte. Caprele, ca de obicei, saltau, tot neastīmparate, si, nesatule, mai rupeau mladite pe līnga zaplaz.

In cuhnia din dosul casei se-auzeau zgomote de vase. Stapīna pregatea mīncarea. Fumul se ridica alene, īn lungi fuioare cenusii. Mirosuri calde, atītatoare, de carne fripta si fierturi, gīdilau narile lui Zeus. Nemaiputīnd rabda ispita, a si batut degraba-n poarta :

- Hei, oameni buni, ne gazduiti ? Va-ntreb īn numele lui Zeus, stapīnitorul din Olimp.

Nu i s-a dat nici un raspuns. Poate ca oamenii aceia nu auzeau īn larma curtii, sau poate nu vroiau s-auda numele ce li se rostea.

Atuncea zeii blestemīnd au luat-o iarasi mai departe.

N-au mers prea mult, si-n calea lor s-a aratat un alt lacas. Aici femeia mulgea lapte, un lapte gros, de bivolita, tocmai cum īi placea lui Zeus. De-aceea a strigat la gazda :

- Deschide-n numele lui Zeus ! īti cerem sa ne ospetesti... Numai ca gospodina ceea era grabita peste poate. Ridicīnd capul

catre Zeus, a rasturnat un vas cu lapte. S-a suparat si a raspuns:

- Plecati de-aici !... Am rasturnat, din cauza voastra, un sis-tar... Vedeti-va de alta casa.

60

si tot asa, nu stie nimeni cum s-a-ntīmplat īn acea seara, ca ' dīnsii n-au gasit niciunde un adapost si niscai hrana, desi le spuneau tuturor ca vin īn numele lui Zeus.

Filemon si Baucis

Tocmai se pregateau sa-si faca culcusul, pentru acea noapte,. īntr-o capita-nmiresmata de fīn, ce se afla pe cīmp, cīnd iacata o luminita...

Uitīndu-se ceva mai bine, au īnteles ca-i o coliba, cea mai sarmana dintre toate cīte vazusera īn sat.

Hermes s-a apropiat de usa si a batut usor īn ea.

Usa micuta s-a deschis īncetinel si scīrtīind. In prag s-a aratat un chip. Un chip cuminte de batrīn, si-n urma lui o batrīnica.

- Poftiti !... Poftiti īn casa noastra, au rostit ei, fara sa-ntrebe macar o vorba pe drumeti, de unde vin si cine sīnt.

Cei doi batrīni, asa de buni si primitori, se numeau Filemon si Baucis 6.

Desi erau atīt de-n vīrsta, rar sa fi fost pereche-n lume mai strīns unita decīt ei. Se īndragisera din vremea cīnd amīndoi erau copii. Mai tīrziu, se legasera prin lantul dulce-al casniciei si ra-masesera-mpreuna saizeci sau saptezeci de ani, daca nu, poate, si mai bine... Iar lumea īi dadea drept pilda de casnicie trainica.

Fetelor, cīnd se maritau, parintii le faceau urarea :

- Sa fii la fel de fericita, īn anii tai de casnicie, cum este doar batrīna Baucis.

Baietilor, la-nsuratoare, parintii le spuneau la fel :

- Sa fii iubit ca Filemon de credincioasa lui sotie !

si daca e sa vorbim drept, nu avusesera batrīnii nici un belsug īn viata lor. Coliba-n care locuiau era din trestie uscata, cam coscovita si-aplecata, si īnvelita cu sovar. Alaturi de coliba lor era un petic de gradina, taiat īn doua de-un pīrīu. Aici lucra de dimineata si pīna seara Filemon, sapīnd si cultivīnd legume sau īngrijind pomii si vita, care cresteau la marginea pamīntului ce-l stapīneau.

Erau saraci, dar acest lucru nu-i īmpiedica deloc sa īsi gaseasca multumirea īn dragostea ce īi lega, īn īntelegerea deplina ce domnea vesnic īntre ei. Asa se face ca puteau sa-ndure orisice necazuri si lipsuri grele, fara teama sau plīnsete zadarnice. Ba

61

uneori mai ajutau si pe-altii, care-aveau nevoie, fie cu roade din gradina, fie cu sfaturi īntelepte.

īn casa lor nu se gaseau slugi si stapīni, ca pe la altii. Singuri īsi porunceau si tot ei īsi aduceau la-ndeplinire, sīrguincios, poruncile.

O masa īntinsa cu toata inima

Acestia erau pamīntenii la care Zeus si cu Hermes au poposit īn acea seara.

Cu fete calde, primitoare, cu firea lor deschisa, buna, i-au poftit grabnic īn coliba pe cei doi mīndri-olimpieni, fara sa cate nici la haine, nici la cuvinte sau la fete. Ba, tocmai fiindca olimpienii pareau truditi, saraci, flamīnzi, cei doi batrīni s-au aratat mai saritori ca totdeauna, mai dornici sa-i primeasca bine. Iar File-mon i-a īmbiat :

- Uitati-va... lavita asta. sedeti si odihniti-vade osteneala drumului, cīt timp o sa pregatim masa.

Baucis a-ntins pe scīndura o patura din līna moale, tesuta chiar de mīna ei ; apoi, s-a repezit la vatra, dezvelind din cenusa jarul ; a pus pe jar frunze uscate, surcele si un lemn mai gros, su-flīnd din rasputeri īntr-īnsul. Focul a pīlpīit pe-ncetul, iar cīnd a ars cu vīlvataie, Baucis a potrivit deasupra-i un ceaun mare, plin cu apa. īn vremea asta, sotul ei īi adusese din gradina legume proaspete, pe care le-au si pus īn ceaun sa fiarba. File-mon a mai coborīt si o bucata de slanina, care satea de mult īn grinda, pastrata pentru sarbatori. Din ea a retezat batrīnul o felioara, nu prea groasa, si i-a dat 'drumul īn fiertura, sa-i dea gust putintel mai bun.

Pentru ca masa-ntīrzia, gazdele, ca sa-nsele vremea, stateau cu oaspetii de vorba, glumind si aratīndu-se veseli si binevoitori.

Filemon a turnat apa calda īntr-un lighean din lemn de tei. S-a aplecat singur de sale, sa spele, dupa datina, picioarele drumetilor. Pe urma-a luat un covoras, cam īnvechit si ros de timp, si totusi cel mai bun din casa. L-a asternut frumos pe patul unde urma sa doarma zeii.

Umblīnd grabita, batrīnica stersese masa c-un manunchi de menta strīnsa din gradina, iara pe masa adusese masline puse-n saramura, cicoare, napi, brīnza de vaci si oua coapte-n spuza calda. si-ntr-un vas larg pusese vinul, destul de vechi si aromat, īn fata fiecarui zeu era cīte o cana mica, din lemn de fag, si

62

smaltuita cu ceara alba de albine. Dupa gustare a-mpartit fiertura calda de legume. Pe urma a adus batrīnul un cosulet umplut cu fructe. Erau acolo nuci, curmale, prune ca niste pietre scumpe, struguri cu boabe mari si rosii, smochine dulci si, la mijloc, un fagure de miere alba.

Nu mai stiau cum sa-i slujeasca pe cei doi oaspeti, ce sa le dea, cum sa-i īmbie. Mai ales Filemon, batrīnul, le turna vin neīncetat. Dar ce sa vezi ? Oricīt turna vinul īn cani, vasul de lut ra-mīnea plin.

Zeii se arata cine sīnt

Stapīnul cerului daduse, īn acest fel, un semn ca este un prea-puternic olimpian.

Filemon a priceput semnul. Chemīnd-o linga el pe Baucis, s-au plecat zeilor cu teama. Amīndoi si-au cerut iertare ca cina a fost prea saraca.

Pentru ca īn coliba lor aveau si-o pasare, o gīsca, s-au repezit s-o prinda iute si s-o gateasca zeilor. Numai ca ei erau batrīni. Picioarele le tremurau. Iar gīsca era sprintena. Sārea-n coliba ici si colo si gīgīia īnfricosata. Ba, parca presimtindu-si soarta ce o pīndea, pasarea si-a cautat scaparea chiar sub picioarele lui Zeus.

Acesta īnsa i-a oprit :

- Lasati-o, n-o sacrificati. Este destul tot ce ne-ati dat.

si Zeus, multumit īn sine, pentru c-a fost recunoscut, a mai rostit batrīnilor :

- Ati fost pentru noi gazde bune. Vecinii vostri īnsa nu ne-au primit ca oaspeti, precum se cuvenea, desi cerusem adapost īn numele Olimpului. Pentru nelegiuirea asta, ei au sa fie pedepsiti. Numai pe voi va vom cruta ; dar trebuie sa ne urmati pe muntele din apropiere...

Batrīnii cunosteau prea bine ca nu e chip sa stea-mpotriva, cīnd zeii hotarasc ceva. Le parea rau de casa lor, unde traisera o viata, īn īntelegere deplina. Dar nu aveau, bietii, ce face. Au trebuit sa se supuna.

Luīndu-si cīte-un toiag īn mīini, au pornit dupa cei doi zei.

Au mers ce-au mers, si au ajuns aproape-n vīrful muntelui. Atunci Filemon a-ntors capul, sa vada ce s-a petrecut si ce osīnda au dat zeii satului lor. Da-n locurile cunoscute, vointa zeilor

63

schimbase satul īntreg īntr-un lac negru, care sclipea tacut sub luna, īnchizīnd taina-n apa sa 7.

Privelistea i-a-ndurerat pe cei doi soti, si lacrimi le-au tīsnit din ochi.

- De ce ati scufundat tot satul ? a spus batrīnul Filemon. Chiar daca unii dintre ei gresisera fata de voi, ceilalti erau nevinovati.

- Taci, Filemon, a rostit Zeus. Osīnda noastra, cum o fi, este īntotdeauna dreapta. Priviti mai bine spre coliba īn care voi ne-ati ospetit...

Un stejar mīndru, ce parcā-mbratiseazā un tei īn floare...

īntr-adevar, catīnd batrīnii īnspre coliba lor cea veche, n-au mai vazut-o. īnsa pe locul unde fusese ea-nainte, se ridicase-o insula. Pe insula era un templu din marmura īn care Zeus avea o statua de aur. Porti mari, sculptate-nchideau templul. Gradini pline de flori si rodii se īntindeau īn jurul sau.

- Voi o sa locuiti īn templu, a glasuit solemn stapīnul. Vreau sa va dau si o rasplata, pentru ca i-ati cinstit pe zei. Spuneti o singura dorinta. Poate vreti aur, tinerete sau frumusetea mult rīv-nita, putere, slava sau marire ? Spuneti ce vreti, si va voi da.

Filemon a privit spre Baucis. Ea catre el, cu īnteles. Se de-prinsesera cu timpul sa īsi graiasca fara vorbe, numai privindu-se in ochi.

- Nu, mare Zeus, nu vreau asta, a dat raspuns Filemon. Aurul mult se risipeste. Puterea scade. Tineretea trece cu anii, negresit. Pacea si dragostea īn care am vietuit cu buna-mi Baucis sīnt lucruri de nepretuit. De-aceea, daca vrei sa faci unor ba-trīni sarmani un dar, īngaduie sa-nchidem ochii, amīndoi, īn aceeasi clipa. Sa nu-mi vada sotia rugul pe care īmi vor arde trupul. Nici eu pe-al ei nu vreau sa-l vad, caci m-ar īndurera prea tare...

- Numai atīta va doriti ?

- Darul acesta ni-i destul... a dat din cap batrīna Baucis.

- Bine. Fie pe voia voastra...

si Zeus a facut un semn. Amīndoi zeii au pierit. N-au mai ramas, acolo-n munte, decīt batrīnii.

Filemon si iubita-i Baucis s-au coborīt pīna la templu. S-au asezat īn tinda lui, dorind sa stea-n aceleasi locuri, īn care vie-tuisera īnca de cīnd erau copii.

64

Anii s-au scurs pe īndelete. Cei doi s-au gīrbovit mai mult. Ochii li s-au īncetosat ; nu mai vedeau nici la un pas.

s-asa, precum spune legenda, sedeau batrīnii, īntr-o zi, pe trepte-n fata templului. Niste drumeti īi īntrebau despre-ntīm-plarea petrecuta odinioara īn coliba unde se odihnise Zeus. Ei povesteau, cu vorba moale, tremuratoare, tot ce-a fost : cum le-a schimbat coliba Zeus īn acel templu aurit.

Pe cīnd vorbea asa, batrīnul a simtit ca īl īnfasoara o scoarta rece, pe la talpi. Scoarta crestea si catre mijloc, si se urca spre gīt, spre cap.

Baucis simtea acelasi lucru. Intelegīnd ca i-a sosit sfīrsitul asteptat, a spus usor lui Filemon :

- Sotul meu scump, a sosit ceasul !... īti spun adio...

- Adio !... a grait si dīnsul, si-a sarutat-o lin pe frunte. īti multumesc pentru credinta ce mi-ai purtat-o pīna la ultima suflare !

si poate ca si-ar fi spus cei doi batrīni si alte vorbe de-adio si de mīngīiere ; dar gurile le-au amutit.

īn preajma s-a facut tacere. Cei care se-ntīmplasera sa se gaseasca līnga ei priveau īnmarmuriti. Batrīnul nu mai era om, ci se facuse-un stejar falnic. Baucis, īn schimb, era un tei subtire, alb, cu flori micute, dar cu mireasma-ametitoare.

Legenda spune despre templu ca s-a sfarīmat, batut de vīnturi ; dar multa, foarte multa vreme, s-ar fi vazut īnca acolo cei doi copaci : un stejar mīndru si puternic, ce-mbratisa cu ramurile sale un tei cu trunchiul alb si plin de floare...

Note

1. Pentru prima oara, legenda stejarului de la Dodona - oras antic din Epir - a fost scrisa de Herodot, "parintele istoriei", cum a fost numit. Mai tīrziu legenda a capatat si alte variante. si īn folclorul nostru, bineīnteles sub alta forma, anumiti eroi populari asculta deseori glasul codrului, murmurul izvorului, si afla de la aceste elemente ale naturii primejdiile ce-i asteapta. Natura se solidarizeaza cu cauza lor dreapta si īi ajuta. Motivul legendar al stejarului de la Dodona se gaseste astfel, mult īnnobilat, si īn creatiile noastre artistice populare. Nu este īnsa vorba, ca īn legenda greaca, de un stejar sau un izvor prin care stapīnul lumii īsi trimite asprele lui porunci.

2. Intre toate templele cladite īn cinstea lui Zeus, cel mai vestit era cel din localitatea Olimpia, din tinutul Elidei. Urmele acestui templu, blocuri enorme si colosale se mai pot vedea si astazi. In acest templu maret, sculptorul Fidias crease o statua a lui Zeus, care era una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Era facuta din aur, abanos si fildes si era asezata pe un piedestal enorm. Zeus tinea īn mīna dreapta o statueta, care īntruchipa

5 - Leger-dele Olimpului, voi. I

65

Victoria, facuta din aur si fildes. īn mina stinga avea sceptrul, care purta īn vīrf un vultur. Pe frunte, Zeus avea o cununa splendida din cotinos, maslin salbatic, cum se punea pe fruntile īnvingatorilor, la renumitele olimpiade. Se povestea īn legenda ca Zeus īnsusi ceruse sa aiba loc aceste olimpiade, īn amintirea unor concursuri, la care luasera parte fiii sai : Apolo, Hermes si Ares. La aceste concursuri biruise fiul cel mai iubit, Apolo. De bucurie, Zeus l-a īncununat pe Apolo si a hotarīt ca, īn cinstea si pe locul acelei ispravi, sa se alcatuiasca concursuri, jocuri si mari serbari, numite olimpiade, din patru īn patru ani. īn realitate, cei care au pus la cale, odinioara, aceste jocuri vestite, au vrut sa le dea mai multa greutate, nascocind legenda, dupa care īnsusi Zeus va fi fost initiatorul lor. Mai tīrziu, elinii au īnceput sa socoteasca timpul dupa olimpiade. Astfel ei spuneau : "īn al atītelea an de la a patra sau a cincea olimpiada, s-a petrecut cutare si cutare lucru..." Aceste concursuri, numite olimpiade, au capatat atīta faima īn lumea antica, īncīt ele dainuiesc, precum se stie, pīna astazi, si au loc tot din patru īn patru ani.

3. Scena aceasta - ca si legenda urmatoare : Filemon si Baucis - este povestita admirabil de poetul latin Ovidiu, cel stins pe meleagurile tarii noastre, din urgia lui August, īmparatul Romei. Apoi legendele au fost reluate de multi alti scriitori.

4. Numele Licaon īnseamna, dealtfel, īn limba elina, lup.

5. Frigia era un stravechi tinut din Asia Mica. C

6. Legenda despre Filemon si Baucis a fost cīntata si de renumitul fabulist francez La Fontaine. Pe aceeasi tema s-a compus o opera comica de Gounod.

7. Motivul acoperirii cu apa a unor sate, orase, castele, biserici, gradini, de catre duhuri, vrajitoare, vraci etc. suparati pe oameni, este frecvent īn toata literatura populara. Nenumaratele lacuri din tara noastra, ca : Tekir-ghiolul - cu apa lui sarata, lacul Ursului de la Sovata, lacul lui Ovidiu de Unga tarmul marii, lacul Sf. Ana din creierii muntilor si altele au legende asemanatoare.

POTOPUL

ZEUS SE-NAPOIASE NESPUS DE MĪNIAT din lunga sa calatorie de pe pamīnt. Tot ce vazuse īn Frigia si īn Arcadia īi dovedise, neīndoielnic, ca oamenii nu īl iubesc, nici nu-l respecta de ajuns. Se tem numai de el, si-atīt...

Deci, īntorcīndu-se īn Olimp, Zeus a poruncit lui Hermes :

- Aduna-mi, de īndata, zeii !

Vocea lui Zeus tremura, privirea sa era ca marea cīnd se dezlantuie furtuna, pe frunte i se aduna mīnia-n cute-ntunecate, ce nu vesteau nimica bun.

Hermes, cu aripi la picioare, la umeri si la palarie, zbura prin cer si striga tare :

- Veniiiti !... Veniiiti !... Cīt mai degraba... Stapīnul... Zeus... porunceste sa v-adunati. Veniti īn sala de ospete. Zeus se si ga-seste-acolo !...

Cum auzeau porunca adusa de pristav, zeii sareau, si lasīnd toate laoparte : petreceri, jocuri sau concursuri, porneau īn goana spre palat.

Lui Zeus nu-i placea zabava, si repede-si iesea din fire. Atunci nu mai cruta pe nimeni, chiar de era un fiu al sau.

Calea pe care veneau zeii, dupa povestile eline, este aceea ce se vede si azi pe cerul matasos, atunci cīnd noaptea e senina ; noi o numim Calea lactee.

Palatul marelui stapīn, cladit de fiul sau, Hefaistos, din aur si arama, era cu portile deschise, si zeii au intrat grabiti. Era un freamat si o zarva īn tot Olimpul, ca atunci cīnd Zeus īsi pregatise lupta cu titanii.

Līnga palatele lui Zeus erau strīnsi zeci de slujitori, de zei mai mici, aceia care alcatuiau cortegiile si-i īnsoteau pe-olimpieni. si ei se framīntau, cuprinsi de teama. īsi sopteau tainic la urechi :

- Sa fi reīnceput titanii razboiul cu Olimpul nostru ?...

5

67

Stapīnul lumii cere pieirea oamenilor

īn vremea asta, zeii cei mari, zeii-olimpieni, se adunasera īn sala unde īi astepta stapīnul. Zeus sedea pe tronul sau, cu fulgerele-n mīna dreapta, si-n mīna stinga purtīnd sceptrul. Vulturul cel cu pene sure, vulturul care zbura zilnic, sa-l sfīsie pe Prometeu, era acolo, līnga dīnsul.

Stapīnul si-a clatinat capul si pletele-i nepieritoare. Marea, pamīntul, stelele, cerul īntins s-au zguduit, ca bīntuite de cutremur, si au fost gata sa se sfarme, sa se pravale peste Tartar.

Frati si surori si fii si fiice s-au īngrozit si si-au soptit :

- Ce e cu tatali ? ! Ce se-ntīmpla ? Atīt de tare-i suparat, cum n-a fost īnca niciodata.

Hermes, siretul, stia taina. El īnsotise pe stapīn īn lunga lui calatorie. Cunostea gīndul, supararea si planurile tatalui, dar nu spusese nimanui. Pastra secretul pentru el. si-acum zīmbea, vazīnd pe ceilalti cum se framīnta si-si soptesc, nelinistiti, īngrijorati.

- Ascultati bine, olimpieni !... a tunat Zeus catre ei. A venit vremea ca sa stingem nesuferita semintie a fiilor lui Prometeu2, aceia care īmpīnzesc cīmpiile, padurile, muntii si tarmurile marii...

- Cum ? ce tot spune ?-ntrebau zeii. Vrea sa distruga oamenii ?

- Bagati de seama, a urmat Zeus, zvīcnindu-si bratele īn sus, eu n-am avut atīta grija pentru Olimpul fericit, īn care noi hala-duim, nici cīnd au navalit gigantii si īnfioratorul Tifon. Oame-nii-s mai primejdiosi. Ei seamana cu noi, cu zeii. Mintea lor e prea agera. īntr-o zi se vor rascula. Eu singur i-am vazut pe oameni, īn Frigia, nepasatori cīnd rosteau numele lui Zeus. Iara un rege, Licaon, a vrut sa īmi īntinda-o cursa si planuia sa ma rapuna. Aflati īnsa ca regele a si fost pedepsit de mine. L-am prefacut īn fiara, lup...

- Dar frigienii ?

- Īnecati... Tot satul lor l-am scufundat. N-au ramas decīt doi batrīni, pe nume Filemon si Baucis. Ceilalti s-au dus īn fundul apei...

- Dreapta rasplata le-ai dat, Zeus... au glasuit toti olimpienii.

- Dreapta ! a strigat iarasi Zeus, taindu-le c-un semn cuvīn-tul. Dar a cazut numai un sat, si dincolo un singur om. si nu de-un sat, si nu de-un om īmi este mie grija, ci de toti ceilalti la un loc. Daca-ntr-o zi le vine pofta sa urce īn Olimp, la noi ? Sa nu

68

mai recunoasca cerul si sa se-nscauneze ei stapīnitori peste pa-mīnt ? Atuncea, zei, ce ne vom face ?...

- O !... Asta nu se poate. Nu. Oameni sa urce īn Olimp ? si sa se cīrmuiasca singuri ? ! Mai bine piara de pe-acum ! Sa-mpie-dicam aceasta crima si sa dispara acest neam de muritori prea īndrazneti, care ne-ameninta domnia ! a zis la rīndul sau Po-seidon.

- īnsa, ma-ntreb, a spus Atena, cine o sa ne-aduca jertfe ? Cine o sa ridice temple si-o sa le umple cu ofrande ? Libatii cine ne va face ? Noi ne-am deprins sa fim slaviti. Chiar de n-o fac cu bunavoie, oamenii tot ne mai slujesc. Ce zici de acest lucru, Zeus ?

- Hm !... Asta o sa mai vedem... Ne vom gīndi sa-ti dam raspuns mai la sfīrsit, a rostit Zeus. Acuma nu vrem altceva, decīt sa-i pedepsim pe oameni.

- Sa-i pedepsim !... Sa-i pedepsim !... Loveste-i tu, cu fulgerul... Sa arda-n flacari tot pamīntul ! s-a repezit neghiobul Ares.

- Am cugetat si eu la asta, a grait Zeus, catre Ares. īnsa mi-am amintit ca-n timpul cīt a fost lupta cu gigantii, era sa se aprinda slava, unde se afla cerul nostru. si eu mai stiu de la Ura-nus ca s-ar putea sa vie-o zi cīnd va lua foc īnsusi eterul 3. N-am vrut s-aleg aceasta cale... Am cugetat ca e mai bine sa-i īnecam...

- Dar bine, cum ? a īntrebat zeita Hera.

- Nu-i greu deloc, a raspuns Zeus. Strīng nori de ploaie din tot cerul. si ploua, ploua, pīna cīnd dispar, cu totii īnecati, toti oamenii lui Prometeu...

Vuia Olimpul de urale.

Stapīnul a lasat sa treaca uralele pīn' la sfīrsit. Cīnd s-a facut din nou tacere, a dat cu sceptrul īn podea.

Ploile se dezlantuie

- Sa-nceapa, asadar, potopul !... Tu, Hermes, fugi pīna la Hades si īl vesteste ca-n curīnd vor sosi umbre cu duiumul. Umbrele celor morti vor sta gramezi, gramezi īn jurul portii ce duce īn tinutul sau, tinutul groazei si al mortii... Voi, zeii Ares si Apolo, iesiti afara si vedeti de sīnt acolo Bore-u, vīntul de miazanoapte, si toate celelalte vīnturi, care, suflīnd, pot risipi norii cei buluciti a ploaie. Luati-i cu voi, tineti-i bine... Artemis, cheama pe Eol, vestitul rege peste vīnturi !...

69

si toti care-ncotro fugeau sa-i īmplineasca vrerile, cīt mai cu sīrg, si cīt mai bine.

Zeii acelor vīnturi care īmprastie adesea norii au fost luati gramada de Eol si dusi departe-n niste margini, zavoriti īntr-o pestera, la gura careia a pus doi monstri-naripati de straja, sa nu poata scapa nicicum.

īn schimb, Eol a poruncit, la cererea stapīnului, sa vie Notul, vīntul care aduce cu el nori si ploi, vīntul cel cald de miazazi.

Zeus l-a cercetat, privindu-l pe zeul-vīnt din talpi īn crestet. Pe fruntea lui sta īmpletita negura, care mohoraste vazduhul īnaintea ploii. Din penele aripilor īntinse peste-un sfert de lume, avīnd culoare vīnata, ca si sīnul sau paros si īncarcat cu umezeala, curgea īn juru-i numai roua. Mai mult, cīnd apasa cu mīna norii care pluteau īn juru-i, pīna la mare departare, se auzea zgomotul ploii, ce rapaia necontenit. Ţinīndu-se de el, veneau si alte numeroase vīnturi, īnaripate si purtīnd burdufuri mari, pline cu apa.

- Porniti deasupra astei lumi si īnecati-o pe de-a-ntregul, a rabufnit spre vīnturi Zeus.

Notul a īnceput sa zboare, urmat de celelalte vīnturi aducatoare de furtuni. Ploi nesfīrsite se varsau deasupra lumii, īn siroaie, īn timp ce Zeus arunca, si el, cu fulgerele-n oameni.

Iris 4 - zeita curcubeu, zeita cu aripi de aur - sugea apa din mari si lacuri, si-umplea burdufurile norilor, secate dup-atītea ploi.

Ploaia cadea, cadea, tot mai avana peste oameni, peste pamīnt, peste cīmpii. Semanaturile pe-ogoare fusesera-n noroi trīntite. Speranta muritorilor de-a se hrani prin munca lor, de pe ogoare, se pierdea, si deznadejdea cuprinsese multimile. Munca-ndīrjita dintr-un an pierea pe cīmp fara folos.

Rīurile si marea īncep sā se reverse

Dar Zeus nu se multumea numai cu apele din ploi. A poruncit fratelui sau, Poseidon cel stapīn pe mari, sa īl ajute. Acesta a chemat la sine, īntr-un palat cladit īn mare, din marmura verde si-albastra, pe zeii ce-si aveau salasul sub albiile fluviilor.

- Dati drumul fortelor pe care le-aveti īn stapīnirea voastra, a spus Poseidon zeilor, de cum au intrat īn palat. Astfel ne porunceste Zeus. Deschideti deci zagazurile si lasati libere sa curga puhoaiele, ca-ntr-un vīrtej, peste pamīnt si peste oameni.

Poseidon īsi sfīrsise vorba. Zeii priveau nedumeriti. Ar fi-ntre-bat : "de ce ?" si "cum ?" Dar la un semn al lui Poseidon au trebuit sa se retraga, sa plece spre matcile lor. S-au īndreptat catre izvoare. Le-au deschis, larg, gurile reci. Apele au tīsnit bogate si-au navalit, urlīnd, pe vai.

īn acest timp, zeul Poseidon īsi luase furca cu trei dinti, batuta īn margaritare, si o izbise de o stīnca, cu sunet īnfiorator. Pa-mīntul se cutremurase. Stīnca se despicase-n doua. Vinele apelor, plesnite de violenta izbiturii, scrīsnisera ca niste lanturi rupte de-o mīna de urias. Apele tainuite-acolo se repezisera afara, sarind nebune peste stīnci, īn lungi pīraie zgomotoase, cu coame albe pe spinare, ca niste cai īnspaimīntati.

Rīuri si fluvii, prea umflate, se si vedeau saltīnd din matci. Se napusteau peste cīmpii si nimiceau semanaturi, smulgeau copaci din radacini si luau cu ele oameni, vite, case si asezari īntregi.

Toate-ar fi fost cum ar fi fost, dar cīnd si-nvolburata mare a īnceput sa se reverse, sa-si zvīrle apa ei sarata īn lungi torente peste tarmuri, raspīndind moarte si prapad, sorti de scapare n-au mai fost pentru sarmanii pamīnteni.

Purtīnd īn clocote turbate tot ce mai era viu prin lume, apa se īntindea mereu. Hotare nu mai avea marea. Nici nu se mai zareau limanuri negre sau verzi pentru scapare. Zadarnic se tot trudeau unii, īn barci sau plute usurele, sa mai razbeasca prin puhoi, sfīrsi-tul lor era aproape.

Pe cīmpuri, unde mai-nainte culegeau roade muritorii, īn sate, unde se jucau copii cu rīsete zglobii, era acum domnia marii. Prin crengile copacilor īnalti, semeti, odinioara cu fruntile scaldate-n soare, lunecau pestii argintii. Frumoasele nimfe-ale marii, fiicele zeului Nereu 5, purtīnd īn par margaritare, la gīt siraguri de margean, si pe vesminte flori de mare, si scoici, si fluturi de sidef, treceau īnot peste podgorii si prin livezi, sau se plimbau pe strazile oraselor. Delfinii cutreierau codrii, s-avīntau sprinteni printre crengi. Leilor, galbeni ca nisipul, tigrilor si mistretilor, si altor fiare sīngeroase nu le mai era de folos puterea mare ce-o aveau. Pasari cu aripile-ntinse strabateau zile īntregi vazduhul, cautīnd sa-si afle un locsor, unde sa poata poposi. Cautau zadarnic, si la urma cadeau īn ape, fara vlaga, ca niste frunze vestejite dintr-un copac batut de vīnt.

Imensa revarsare-a marii acoperea īntreg pamīntul si pen-tru-ntīia oara valul se legana pe vīrf de munte.

Cei mai multi oameni au pierit. Altii, putini, scapati cu zile, pe cīte-o creasta mai īnalta, slabiti de foamea nemiloasa si īnghetati de frig s-au stins, de-asemeni, si-au cazut īn ape.

70

71

Numai o barca mai plutea, o barca mare, construita parca anume sa īnfrunte nebuna furie-a apelor. si-adevarat, precum se spune, barca fusese pregatita cu vreme multa īnainte...

Potopul īnceteaza

Prometeu, tatal omenirii, avea el īnsusi un fecior, pe Deuca-lion, ce era rege la Ftia, īn Tesalia. si el era casatorit cu fiica lui Epimeteu si a Pandorei : o copila plina de haruri, ce purta numele de Pira.

Dupa ce tatal, Prometeu, a fost īnlantuit de Zeus, Deucalion si sotia lui s-au dus sa-i mīngīie durerea. Iar Prometeu, care-avea darul prevestirii, ca si bunicul sau, Uranus, i-a spus asa lui Deucalion :

- Ia seama, fiule, ca Zeus vrea sa īnece tot pamīntul sub un potop nemaivazut si sa distruga oamenii. Planul lui nu va izbīndi, daca tu ai sa ma asculti ! Sa-ti faci o barca zdravana, de lemn, sa-nfrunte apa si furtuna. Pune īntr-īnsa hrana multa si apa de baut, din plin. Cīnd vor īncepe ploile - prin ploi vrea Zeus sa īnece pamīntul nostru ! - tu te urca īndata pe corabie. Vīsleste ne-nfricat cīt timp ploile-acelea vor dura. Iar cerul cīnd s-o limpezi, cata īn zari si vei vedea un singur vīrf semet de munte, ce nu va fi cuprins de ape. Acel munte este Parnasul6. īndreapta-ti barca īntr-acolo ! si ce va fi vei mai vedea...

Ascultīnd sfatul tatalui, Deucalion si-a pregatit barca, de cum s-a-napoiat acasa. si, cīnd s-au pornit ploile, si-a luat pe draga lui sotie, s-au urcat amīndoi īn barca, gata de drum catre Parnas. Apele au crescut īntruna. Elada s-a acoperit, pe tot īntinsul ei, de valuri. Numai o barca mai plutea... Era barca lui Deucalion '.

Ploaia mai īncetase parca. Dupa aproape noua zile de necurmata scurgere, norii erau secatuiti, oricīt īi tot adapa Iris, si cerul se mai limpezise. Deucalion a zarit Parnasul si a vīslit mai īncordat, luptīndu-se din greu cu marea, pīna ce a ajuns acolo.

Vīntul si marea i-au izbit īn niste stīnci barca de lemn. si barca i s-a sfarīmat. Fiul lui Prometeu si-a luat sub bratul stīng sotia draga, si doar cu dreapta a-notat, pīna ce a ajuns la mal.

Scapat din valuri, Deucalion privea, īnca īnspaimīntat, pustiul verde-al apelor. La pieptul sau strīngea pe Pira, īnfrigurata si flamīnda, dornica de un adapost.

72

Zeita Temis intervine

Legenda spune ca, din slava, i-ar fi zarit pe cei doi oameni zeita Temis8, titanida, īmpartitoarea de dreptate. Temis s-a apropiat de Zeus, si aratīndu-i tot pamīntul scufundat sub noian de ape, a glasuit :

- Marete Zeus, dreptate ti-ai facut destula. La Hades mortii vin sirag, si nu se mai sfīrsesc la poarta. Din mii si mii de oameni, cīti vietuiau pīna acum, au mai ramas pe lume doi... Pentru un sat de frigieni si-un rege din Arcadia, ce te-au nemultumit pe tine, platit-au mult prea multi si-asa... Lasa-i pe-acesti doi īn viata...

- Cine sīnt ei si cum se cheama ? a-ntrebat Zeus, īn sfīrsit.

- Se cheama Deucalion si Pira. El este rege tesalian. Norocul le-a surīs, si iata-i, se afla-n muntele Parnas. Au suferit si ei destul. Deci, pentru numele dreptatii, te voi ruga-n genunchi sa-i ierti !...

Zeus, ascultīnd-o pe Temis, s-a īmblīnzit. si dupa noua zile si noua nopti, īn cea de-a zecea s-a īndurat sa faca semn. La acest semn, s-a repezit Eol pīna la pestera unde-l tinuse pe Boreu, si i-a dat drumul de īndata.

Boreu, cīnd s-a vazut scapat din pestera īntunecoasa, s-a avīn-tat īn largul sau. Suflīnd voios, a risipit norii la mare departare, si īntr-un ceas sau poate doua, cerul s-a-nseninat de tot.

Aflīnd ca ploaia s-a oprit, Poseidon si-a lasat din mīna tridentul sau cel fermecat, si īn aceeasi clipa marea si-a īncetat tot zbuciumul. Pe urma, a chemat la sine pe-un fiu ce se chema Triton9, un monstru-al apelor marine, caruia i-a cerut sa sune īnapoierea apelor īn mari, īn fluvii si īn lacuri.

Triton a luat o scoica mare si a sunat din ea prelung. Apa, supusa, a-nceput sa vie catre matca sa. Colinele au rasarit de sub povara undelor, si-n timp ce apele scadeau, pamīntul parca se-nalta, de undeva, dintr-un fund. Dupa aceste noua zile, padurile īsi aratau din nou coroanele-nverzite desi frunzele mai pastrau īnca namolul apelor.

Deucalion are un vis ciudat

Se linistise iarasi lumea. Rīuri si fluvii se scurgeau īn albiile lor, tihnite, de parca n-ar fi fost tot ele acelea ce-necasera atītia oameni pe pamīnt. Marea se legana domoala si visatoare-n matca

73

sa, si parca nu-ti venea a crede ca ea, haina si turbata, se napustise peste tarmuri, urlīnd si faptuind prapad.

Privind pīna departe-n zari, peste pamīntul fara viata si fara oameni, Deucalion-a simtit ca-i curg lacrimi amare pe obraz. si el i-a spus sotiei sale :

- Numai tu, Pira, ai ramas īn lume, singura cu mine. Dar ma gīndesc : ce inima ai fi avut, iubita Pira, daca si eu ma īnecam? Cum īndurai atīta frica ? Cine-ti mai mīngīia durerea ? Eu, cel putin, daca destinul facea sa pieri-naintea mea, te-as fi urmat. M-as fi zvīrlit īn valurile spumegīnde. Bine c-am scapat amīndoi, desi sīntem atīt de singuri... De ce nu am si eu putere ca īnteleptul Prometeu, parintele meu chinuit pe stīnca din muntele El-brus ? De ce nu pot si eu sa fac, din apa si pamīnt, alti oameni ?

Vorbind, se coborau pe coasta muntelui Parnas. Cīnd, iacata, zaresc īn cale apele rīului Cefis.

- Semn bun ! a glasuit barbatul. Rīul cel sfīnt ne-a taiat drumul. Sa ne spalam īn unda lui de rele si necuratenii10, si poate drumul mai departe ne-o fi mai lin si mai cu spor.

Rostind cuvintele acestea, Deucalion si sotia lui s-au cufundat īn unda rece. Dupa ce s-au spalat pe trup, pe plete, si si-au stropit vesmintele, cum era datina strabuna, au pornit veseli iar pe cale.

Nu prea departe de Cefis era templul zeitei Temis. Preoti nu mai erau acolo. Focul n-avea deci cum sa arda. Pe zidul templului crestea, īn voia lui, muschiul cel verde.

Deucalion si sotia-i, Pira, au curatat zidul de muschi, au aprins focul pe altar si-au facut cele de cuviinta, pentru ca Temis sa se simta īndeajuns de multumita 11. Dar īn acelasi timp cei doi au cazut īn genunchi pe trepte si, sarutīnd marmura rece, au implorat-o pe zeita :

- Tu, care esti bunica noastra si ocrotesti dreptatea-n lume, tu, ce haladuiesti īn slava si stai līnga stapīn, asculta... Milosti-veste-te, zeito, īnvata-ne ce putem face, ca sa se umple iar pamīntul cu oameni si-alte vietati...

Coborīndu-se apoi noaptea, cei doi soti s-au culcat īn templu. Deucalion a vazut-o-n vis pe Temis, venind līnga el.

- In zorii zilei, i-a spus Temis, parasiti templul si porniti amīndoi unde va duc ochii.

- Dar focul cine-l va pastra ? a īntrebat, prin vis, barbatul.

- Focul va arde de la sine !

- si oameni noi cum vom aduce pe-acest pamīnt acum pustiu?

- Sa luati, a spus zeita Temis, oasele strabunicii voastre. Mer-gīnd de-a lungul fluviilor, sa zvīrliti oasele-i īn urma, si oamenii vor rasari...

74

Din pietre se nasc noi oameni

Spunīnd cuvintele acestea, zeita a pierit din vis. Deucalion s-a trezit īndata. si a strigat sotiei sale :

- Pira ! In vis, īn timpul noptii, mi s-a ivit bunica Temis. M-a īnvatat ce-i de facut ca sa-i reīnviem pe oameni...

Numai ca povestind sotiei cele pe care le visase, aceasta a-n-ceput sa plīnga :

- Oasele strabunieii noastre ? Ar fi o crima neiertata sa risipim aceste oase, zvīrlind cu ele peste tot...

- Dar stai !... s-a luminat barbatul. Nu-i Gheea strabunica noastra ?

- Ba da, s-a bucurat femeia. E Gheea, e pamīntul īnsusi. Oasele ei sīnt pietrele...

- Atunci, totul e limpede.

Deucalion si sotia sa au luat īn brate multe pietre, apoi, mer-gīnd de-a lungul vailor, le azvīrleau īn urma lor.

Unde cadeau aceste pietre, ele se prefaceau īn oameni. Cee pe care le aruncase Deucalion se schimbau īn barbati puternici, iar celelalte, azvīrlite de mīna moale a sotiei, deveneau niste fete mīndre.

Astfel, pentru a doua oara - prin Deucalion si sotia lui - s-au ivit oamenii pe lume.

Iara īn huma era viata, erau seminte rodnice. Caldura soarelui īacea semintele sa īncolteasca. Din ele s-au nascut pe urma, cum spun legendele stravechi, vietuitoare, mii de spite, de plante si de animale.

Lumea s-a īnmultit din nou, mai mult decīt la īnceput.

Deucalion si-a facut o casa, vietuind cu sotia lui īn pace, respectat de toti. īn casa asta i-a nascut Pira sotului sau un fiu, pe care l-au numit Elen.

Acesta e, dupa legenda, stramosul grecilor, numiti īn vremurile vechi : elini.

Note

1. Zeus era numit adeseori "tatal zeilor din cer", pentru ca majoritatea zeilor īi erau jii si jiice. Pe ceilalti : Poseidon, Hades, Hestia., Demetra si Hem, el ii salvase din pintecul lui Cronos, dīndu-le viata a doua oara. īn sfirsit, mai este numit "tata" sau "parinte al zeilor si al lumii", pentru ca el pretindea ca obladuieste totul, pe zei si pe oameni, ca un adevarat parinte, adica plin de bunatate si īntelegere. Basileii sau regii elini se intitulau si ei parinti ai oraselor sau tinuturilor pe care le cīrmuiau.

75

2. Din pricina ca legendele aratau pe Prometeu drept creator al oamenilor, ei sīnt numiti uneori fiii lui.

3. Cei vechi socoteau ca din haos s-a despartit pamīntul de cer, uscatul de apa, si aerul, pe care-l respira oamenii, de eterul cel subtire si curat.

Sus de tot era eterul, dedesubt aerul obisnuit, jos pamīntul, despartit de apa.

4. Iris cea cu aripi de aur, sau curcubeul, era īn mitologia elinilor socotita drept o crainica a zeilor, dupa cum Hermes era pristavul lui Zeus. Ea zbura cu iuteala vīntului. Era īn acelasi timp si o zeita a norilor. Sugea apele din rīuri si mari si īncarca norii sleiti dupa ploi. Iris era fiica lui Taumas, un zeu marin, a Electrei, fiica lui Ocean, avind deci, de la amīndoi parintii, origine acvatica. Taumas era fiul Gheei, din casatoria ei cu Pontul, un alt zeu al marilor. Dīnd aceasta complicata genealogie, prin legende pline de poezie, īsi explicau elinii faptul ca dupa ploaie apare curcubeul, īn culorile lui atīt de minunate.

5. Zeul Nereu, reprezentat īn mitologia elinilor ca un batrīn venerabil, era considerat tot un fiu al zeitei Gheea - pamīntul - si al Pontului. Dealtfel, zeii marilor erau mai multi, dar Poseidon era cel mai mare dintre ei, stapīn olimpian al tuturor apelor. Nereu, casatorit cu oceanida Doris, avusese cincizeci de fiice. Ele erau cele cincizeci de nimfe nereide. Imaginea fabuloasa a acestor nimfe a patruns īn mai toate basmele popoarelor sub forma unor zīne ale marii, asa cum apar si īn creatiile noastre populare. Adeseori, aceste zīne ale marii sīnt numite īn basme : sirene. Cei vechi īsi īnchipuiau īnsa sirenele ca pe niste fete cu trupurile jumatate pasari, ce locuiau numai īntr-o insula a lor, aflata īntre Capri si coastele Italiei.

6. Muntele Parnas, situat īn vechea Grecie, īntre Dorida si Focida, īnalt de 2 459 m, era locul unde salasluiau zeul Apolo si cele noua muze. Celor vechi li se parea muntele acesta nespus de īnalt. Poetul Ovidiu, ale carui minunate "Metamorfoze" au stat adesea la baza alcatuirii unora dintre aceste legende, spune īn cīntecele lui ca Parnasul īsi īnalta doua dintre vīrfurile sale pīna la stele. Era deci firesc sa-si īnchipuie ca acesta a fost singurul refugiu īn timpul potopului.

7. Legenda potopului este comuna aproape tuturor popoarelor, pīna īn Africa si America de Sud, dovada ca īn timpuri foarte, foarte departate, pastrate īn amintirea oamenilor numai prin povesti, au avut loc mari ploi torentiale, cutremure si scufundari. Locuri uscate au fost acoperite de ape, si alte tinuturi marine au devenit pamīnturi fertile. Biblia nareaza si ea legenda despre un potop, din care s-a salvat Noe cu arca lui, sfatuit de Dumnezeu. La elini, locul lui Noe īl tine Deucalion, sfatuit de Prometeu, tatal sau. Coincidenta este izbitoare. Interesant este īnsa faptul ca Deucalion, noul parinte al omenirii - spre deosebire de Noe - se salveaza īmpotriva vointei divinitatii supreme.

76

8. Titanida Temis fusese, dupa unele legende, sotia titanului Iapet, deci marna lui Prometeu si a lui Epimeteu. Era deci firesc ca ea sa intervina īn favoarea nepotilor sai, Deucalion si Pira.

9. Despre Triton vom mai aminti cīnd va fi vorba īn amanunt de zeul Poseidon. El simboliza urletul valurilor si era reprezentat printr-un zeu marin cu coada de peste, tinīnd la gura o scoica din care suna, facīnd furtuna sa se dezlantuie sau sa īnceteze.

10. Rīurile - apele curgatoare din izvoarele de munte, apele care fertilizeaza pāmīntul, adapa oamenii si vitele si spala necurateniile - se bucurau la elini de un respect deosebit si erau socotite sfinte. Ei credeau ca apa poate spala uneori nu numai necuratenia, ci si relele, necazurile. Ca pe toate celelalte elemente ale naturii, elinii personificau si rīurile, socotin-du-le fiii si fiicele lui Ocean, de unde izvorau si unde se reīntorceau. Ele erau reprezentate, de cele mai multe ori, prin niste oameni cu trupuri de tauri, purtīnd si coarne, semnul puterii. Ca un omagiu fata de apele curgatoare, īn lucrarea lui "Munci si zile", Hesiod recomanda calatorului ajuns pe malul unui rīu sa-si spele mīinile, sa se purifice, altfel riscīnd sa-si atraga mīnia zeilor. La cei vechi, unele rīuri aveau sanctuare si altare proprii si īn cinstea lor se organizau serbari. Traditia aceasta naiva s-a pastrat la unele popoare, ca o multumire a binefacerii pe care o aduc rīurile. Aceasta mai cu deosebire īn tarile cu clima secetoasa, unde apa lipseste adesea, ca īn Egipt, Spania, Italia etc. si īn folclorul nostru, apele ocupa un loc deosebit. Multe rīuri, ca : Oltul, Muresul etc. au balade si legende legate de numele lor.

11. Tot asa cum Deucalion si Pira curata templul lui Temis, vedem si-n basmele noastre pe eroii populari ajungīnd īn peregrinarile lor la sfīnta Miercuri, sfīnta Vineri, carora trebuie sa le aduca apa, sa le faca focul, sa le curete casa si grajdurile, primind īn schimb o rasplata. Sfīnta Vineri, de pilda, nu este altceva decīt Venera sau Venus - numele latin al zeitei Afrodita. Numele de sfīnta Miercuri vine de la zeul Mercur sau Hermes, dupa cum marti vine de la zeul Marte - sau Ares - si joi de la Joe (Ju-viter) sau Zeus.

ĪNsELĂCIUNILE LUI ZEUS

TRECUSE, ĪN SFĪRsIT, URGIA POTOPULUI DEZLĂNŢUIT. O lume noua se nastea. De-o parte se aflau elinii, din neam de zei, neam de titani1. De alta erau ceilalti oameni - cīti se nascusera din pietre.

Zeus era iar multumit. j

īntr-un sfat tainic īi spunea fiului sau, Hermes, pristavul : - Acuma toate-mi sānt pe plac. As vrea sa sorb, la nesfīrsit, ce e mai bun si mai gustos : ambrozie, nectar divin, fructe de pe pamīnt si vinul cel īnmiresmat, dulce si gros, pe care-l beau toti muritorii cu nesat... Eu sīnt stapīn si fac ce vreau. Mi-am luat zeite de sotii 2. Dar vad, acolo, pe pamīnt, nimfe 3 si fete pamīn-tene, uneori mai fermecatoare decīt zeitele din cer. Am sa fac, Hermes, si-alte nunti... Mie īmi este-ngaduit sa calc si legiLe ceresti, chiar daca sīnt orīnduite de mine īnsumi...

...si Zeus, īmplinindu-si vorba, cata nesatios prin lume. Cata mai mult catre tinutul udat de fluviul Asopos4, din pricina ca zeul fluviu avea cam douazeci de fete, una mai mīndra decīt alta. Dar dintre ele o-ndragise pe cea mai mica, pe Egina.

O flacara stralucitoare

Zeus, precum se povesteste, s-a preschimbat īn flacara, o flacara stralucitoare, care s-a coborīt din cer, īntr-un vīrtej ametitor, pe malurile fluviului. El a furat-o pe Egina, a-nvaluit-o-n flacara si, īntr-o clipa, a purtat-o īn niste locuri tainuite, sa nu o mai gaseasca nimeni. Numai ca zeul fluviu, tatal, nu s-a lasat batjocorit. S-a ridicat din mjatca sa si a pornit īn lumea larga sa-l afle pe, raufacatorul care-o furase pe Egina.

A mers, a mers, pīn-a ajuns īntr-un regat numit Corint. Regele locului, Sisif, era nespus de necajit. In tara lui bīntuia foamea, fiindca fusese lipsa de apa īn tot anul si grīnele nu se coceau,

78

pasunile erau uscate si īn livezi nu se vedea decīt, ici-colo, cīte-o fructa.

Aflīnd atīta saracie, Asopos s-a īnduiosat si, cu puterea lui de zeu, a facut sa tīsneasca apa dintr-un izvor de mult secat. Ţinutul s-a īnveselit. Iarba a īnceput sa creasca. Oamenii au iesit la cīmp, sa faca noi semanaturi.

Drept multumire fluviului, Sisif i-a spus unde se afla Zeus, ascuns, cu prada lui. Ba i-a marturisit ca fata avea acuma un copil, ce purta numele Eac.

1 Asopos a fugit s-o caute. Era atīt de mīnios, ca Zeus - cīt e el de Zeus - s-a cam temut sa nu pateasca īn acea ziua vreo rusine. Mai ales nu-i era pe plac sa i se dovedeasca fapta. Atunci, si-a prefacut iubita īntr-o bucata de pamīnt, pe care a zvīrlit-o-n mare P.

Fluviul n-a mai avut ce face ; a trebuit sa se īntoarca īn albia lui parasita. Fata a ramas insula, scaldata de albastrul marii. Iar fiul ei, micul Eac, crescut acolo-n insula, de niste oameni milostivi, a ajuns rege mai tīrziu.

Lui Zeus nu i-a fost destul.

- Dar fluviul are si-alte fete, īi spunea el zeului Hermes. Cea mai frumoasa-i Antiopa, si ea va fi sotia mea...

Precum a zis a si facut. S-a preschimbat īntr-un satir6 - īntr-un satir īncornorat, dar cu chip ademenitor - si a pīndit-o pe-Antiopa, cīnd adormise-ntr-un umbrar. si fata, neavīnd ce face, a trebuit sa se-nvoiasca. A devenit sotia lui.

Copiii ei au fost doi gemeni, Zetos si Amfion, pe nume : stramosi ai regilor din Teba.

O nimfa din cortegiul zeitei Artemis

Asopos īsi plīngea destinul. Dar Zeus hohotea īn slava si īi spunea pristavului :

- Hermes, ce fata crezi tu, oare, ca merita cinstirea-nalta de a-mi pleca ochii spre ea ?

- stiu eu, stapīne ? zicea Hermes. īmi pare mie, sau asa e ? Nu cred ca-i alta mai frumoasa decīt Calisto 7, nimfa care o īnsoteste īn cortegiu pe Artemis, la vīnatoare...

- Privirea ta e agera, a rīs cu hohote stapīnul. Esti gīnd din gīndul meu, baiete. īntr-adevar, nu-i alta care sa merite, mai mult ca dīnsa, cinstea de-a-mi deveni sotie...

79

- Bine, dar nimfele acestea au jurat fiicei tale, Zeus, ca vor ramīne ne-ntinate. Zeita Artemis ucide nimfele sale din cortegiu, daca īsi calca juramāntul... Calisto nu o sa primeasca a-ti fi sotie. īi va fi teama.

- Nu, Hermes, te īnseli, te-asigur, i-a spus pristavului stapīnul. Nimfei nici n-o sa-i fie teama. Iata ce fac...

si, īntr-o clipa Zeus a luat īnfatisarea copilei sale, Artemis. Pe umeri tinea, ca si dīnsa, un arc maiestru de argint si-o tolba plina cu sageti. Mergīnd cu pas usor, prin munti, i-a taiat calea lui Calisto. Cu voce limpede, de fata, i-a poruncit nimfei sa vina la pieptul sau si-a sarutat-o. Calisto, nebanuitoare, se bucura ca-i strīnsa-n brate si sarutata de zeita.

Deodata, Zeus si-a luat chipul sau majestuos, impunator, si a rostit catre Calisto :

- De azi vei fi sotia mea. Fiul tau o sa-ntemeieze regatul din Arcadia !

Cīnd a-nteles īnselaciunea, nimfa a īnceput sa tipe si a fugit ca o naluca, plīngīnd, spre inima padurii. Artemis cea adevarata, auzind tipetele fetei, a trimis nimfele s-o cheme. Calisto s-a īnfatisat tremuratoare, īnlacrimata, i-a cazut īn genunchi zeitei si a rugat-o sa o ierte. Se ruga biata sa o ierte, desi nu avea nici o vina.

Artemis se uita la nimfa, avīnd o cuta-atre sprīncene. Fara sa dea nici un raspuns, a cerut arcul si-o, sageata si a tintit-o pe Calisto.

Zeus, care era acolo ascuns īn dosul unor arbori, a vrut sa-si scape victima de sub sageata fiicei sale. Facīnd xin semn, a preschimbat-o pe Calisto īntr-o ursoaica. Ursoaica a-ncercat sa scape si sa se urce-ntr-un copac. Atīta numai ca zeita arareori īsi gresea tinta. Fata a fost lovita-n piept. Gemīnd, s-a prabusit in iarba si sīngele nevinovat a īnrosit padurea toata. S-a chinuit asa un timp. Mai īnainte de-a muri a nascut un fecior, pe Arcas.

Sfīrsindu-si fata zilele, trupul sau a fost pus pe rug. si moarta ea era frumoasa. Ca sa-i pastreze frumusetea, Zeus a luat-o de pe rug si a azvīrlit-o īntre stele, ivind o noua constelatie, ce se numeste Ursa mare.

Fiul sau, Arcas, dupa cum īi prevestise īnsusi Zeus, a-ntemeiat Arcadia, tara cea mai īncīntatoare ce se afla īn acel timp, dupa cum spun legendele. A vietuit el multa vreme, īnsa, simtind ca i se-apropie ceasul din urma, l-a rugat pe tatal sau ceresc, pe Zeus, sa-l duca līnga mama lui. Zeus i-a īmplinit dorinta schimbīndu-l, de asemenea, īn alta constelatie care se cheama Ursa mica.

80

Io e preschimbata īn junincā

- Calisto este sus, pe bolta. Egina-i insula īn mare. Destinul a voit ca eu sa mi le pierd pe amīndoua, glasuia Zeus catre Hermes.

-- Necazul n-are nici un drept sa mohorasca fruntea ta. Sīnt flori pe lume cīte vrei. īti poti afla alte sotii, īi raspundea siretul Hermes.

si mai traia pe-atunci, īn Argos8, oras vestit, īnfloritor, o preoteasa-n templul Herei, ce purta numele de Io.

Tatal acestei fete, Io, era alt fluviu zeu, Inahos, ce uda tara Argolidei.

Zeus o vazuse pe Io cīnd se scalda īn zorii zilei. Din cer o urmarise lacom, cum se rotea domol prin unde si se ivea deasupra apei, ca o petala de argint.

Fecioara Io, terminīndu-si scaldatul īntr-o dimineata, se īndrepta spre tarm, storcīndu-si cositele balaie, lungi, ridicīnd bratele spre soare. Zeus, neostoitul Zeus, ce o pīndea din slava lui, s-a repezit-naintea fetei.

Io s-a-nspaimīntat de moarte. A fugit iute, ca o ciuta, pe sesul īnrosit de soare. Voia sase īntoarca-n fluviu. La adapostul tatalui, era mai greu s-o prinda Zeus. Dar Zeus si-a-ncruntat privirea, si peste fluviu s-a lasat un nor mai negru decīt noaptea. Io s-a ratacit prin bezna. Zeus s-a apropiat de ea si-a-mbratisat-o cu de-a sila.

īn acest timp, zeita Hera īsi cauta sotul peste tot.

"Unde o fi plecat iar Zeus ?" se-ntreba ea si cerceta cu ochii lumea-n lung si-n lat.

Pamīntul era luminat de soare, ca īn orice zi, numai īn Argos se lasase un īntuneric nepatruns. Zeita, cam banuitoare, a poruncit sa i se-aduca un nor de aur si, pe loc, s-a coborīt īn Argolida. Ajunsa tocmai līnga fluviu, Hera a īnceput sa strige :

- Stapīne !... Zeus !... Unde esti ?...

N-a raspuns nimeni, se-ntelege. Zeus tacea, īn īntuneric, sperīnd ca nu va fi zarit. Dar Hera, banuind, pesemne, ca Zeus totusi este-acolo, a poruncit norilor negri sa se īmprastie-n vazduh.

Norii s-au ridicat īn sus si s-au īmprastiat ca fumul. Atīta cā siretul Zeus, ca sa nu fie prins, schimbase fata-ntr-o juninca si sta, nevinovat, alaturi.

- De unde e juninca asta ? l-a iscodit zeita Hera.

- Nu stiu. A iesit din pamīnt. E o juninca fermecata ! a trīntit Zeus o mmciuna.

81

- De e asa, sa mi-o dai mie ! a rostit Hera, ascutit. - Ţi-o dau, cum nu ! a raspuns Zeus, dornic sa-i stinga banuiala sotiei sale din Olimp.

Monstrul Argus īncepe s-o chinuiasca pe Io

Hera n-a asteptat sa-i dea Zeus īnca o-ricuviintare. A luat pe fiica lui Inahos - astfel schimbata īn juninca. I-a pus de gīt un lant de-arama si-a-ncredintat-o unui monstru, un slujitor de-ncre-dere, ce-avea tot corpul presarat cu zeci de ochi patrunzatori. Monstrul acesta, numit Argus 9, vedea īn toate partile : sus, jos, īn parti si-n spate, vedea si-n bezne si īn apa. Nici o miscare nu scapa ochilor sai vesnic la pīnda. Abia daca īn timpul noptii cīte doi ochi se odihneau, unul īn fata, altu-n spate, pe rīnd, o clipa fiecare ; dar ceilalti ramīneau de straja, bagau de seama orisice.

Acestui monstru i-a dat Hera pe fiica fluviului Inahos si i-a grait īn acest fel :

- Argus, sa iei juninca asta. Eu banuiesc ca e o fata. Tu sa mi-o duci cīt mai departe, sa n-o mai poata vedea Zeus. Acolo sa mi-o chinuiesti, cīt te-i pricepe tu mai bine...

Monstrul a luat de lant juninca si a purtat-o peste munti, peste cīmpii si peste ape. Nu īi dadea voie sa pasca decīt o iarba vestejita, frunze palite si amare, iar apa nu putea sa bea decīt din balti cu saratura, īnnamolite, putrede. Noaptea, o aducea sa doarma pe locuri cīt mai umede, mai īnghetate, mai batute de vīnturile cele reci, lasīnd-o prada frigului.

Io varsa lacrimi amare. stia ca e nevinovata. Zeus, din cer, o oropsise. si-n loc sa dobīndeasca mila, cum se cuvine aceluia ce sufera, Hera o urgisea mai rau. si tot ducīnd-o monstrul Argus, prin lumea larga, pe copila, au ajuns, īntr-o buna zi, īn tara fluviului Inahos.

Tocmai atunci erau pe tarmuri batrīnul fluviu zeu, Inahos, si cu surorile-i iubite. Vorbeau cu totii despre ea.

- Unde-o fi Io a noastra ? se tīnguia īncet batrīnul. Simt ca ma sting, ma sting cu zile. Ea īmi era caldura vietii si mīngīierea clipelor de batrīnete ce m-apasa...

- Surioara noastra dulce, blīnda, ce-nveselea īntreg palatul cu rīsetele ei zglobii, care cīnta din zori īn noapte, pe unde-o rataci, sarmana ? se īntrebau si fetele.

Io era la departare de cītiva pasi si-i auzea.

82

- Eu sīnt... Eu sīnt Io a voastra... Priviti-ma cum am ajuns..; mugea copila-ndurerata.

Vazīnd ca tatal si surorile n-aveau cum sa o īnteleaga, ea si-a zgīriat, cu multa truda, pe tarmul nisipos al apei, numele - Io - cu copita.

- Juninca asta-i fermecata ! au strigat toate fetele. stie sa scrie cu copita. Hai sa citim si noi ce-a scris.

- Io !... Da, da, da, Io scrie... a rostit fluviul zeu, Inahos. Batrīnul se si repezise de gītul fetei sale dragi. Plīngīnd cu tipete, Inahos īi mīngiia pielea ranita de lanturile de arama.

- Aduceti leacuri, oblojeli !... Aduceti iute !... striga dīnsul. Pastorule nelegiuit, zeii au sa te pedepseasca, fiindca lovesti un animal sub care se ascunde-o fata...

Cīt timp s-au petrecut acestea, monstrul cel de credinta-al Herei se aruncase-n apa rece ca sa-si īmprospateze trupul. Auzind īnsa pe Inahos ca īl blestema-n acest fel, s-a saltat repede din unde :

- Fereste-te, batrīne,-n laturi, a racnit el. N-o mīnia cumva pe Hera, ce ocroteste-acest tinut, pentru ca s-ar putea sa-ti schimbe toate copilele la fel...

A tras api tare de lant, tīrīnd juninca-n urma lui. Tatal se aruncase jos, lovindu-si fruntea, hohotind :

- E dusa mīngīierea mea... Duse īmi sīnt orice nadejdi... Fetele īsi smulgeau si ele parul din cap si se jeleau :

- Io !... Iubita noastra sora ! Esti osīndita pe nedrept. si noi,, cīt vom trai pe lume, vom lacrima īn urma ta...

Zeus hotaraste moartea lui Argus

Argus nu s-a uitat īn urma. N-a ascultat plīnsetul lor. A dus; juninca mai departe, pīna ce a gasit, īn drum, niste pasuni cu iarba arsa. Aici a legat-o pe Io de un tarus, cu lantu-i greu. El īnsa s-a urcat pe-un munte, umbrit de arbori ramurosi. De-acolo priveghea īn zare, sa nu se-apropie nici un om, ce ar putea sa-i dea lui Io vreun ajutor oricīt de mic.

Erau atīta de departe si-atīt de bine-o ascundea Argus pe Io-n acel loc, īncīt abia de-o vedea Zeus.

,,E prea destula suferinta pe care o īndura Io, nevinovata precum e !... a cugetat īn sine Zeus. A venit vremea s-o ajut. M-a. blestemat fluviul Inahos. Īmi fac iarasi prea multi dusmani..."

6

83

A chemat deci pe zeul Hermes si i-a cerut sa plece-n graba spre locul unde era Io.

- Ai sa-l ucizi pe monstrul Argus, i-a poruncit Zeus lui Hermes. Cum ? Te priveste. Esti viclean si priceput īn treburi de-astea...

si-a pus Hermes aripile la palarie, si la umeri, si la picioarele-i mai iuti decīt e vīntu-n vijelie. A pus sub haina secera de diamant cu care Cronos īl sfīrtecase pe Uranus, īn batalia dintre ei. A luat īn mīna caduceul si a zburat ca un vīrtej...

A tot zburat, a tot zburat, pīna ce a ajuns īn locul unde monstrul zeitei Hera pazea pe fiica lui Inahos cu-atīt de mare strasnicie.

Sosind acolo, zeul Hermes si-a dat deoparte-aripile si a lovit cu caduceul īntr-un tufis de bozie. Cum a lovit cu caduceul, tufisul s-a schimbat pe loc īn douazeci de capre rosii si douazeci de iezi baltati, avīnd pe līnga ei un tap cu parul negru, pacura. Hermes si-a scos din sīn un nai. A īnceput sa-si mīne turma, cīntīnd din nai, fermecator.

De pe-naltimea unde sta, Argus l-a si vazut pe Hermes.

- Cine esti, mai ? i-a strigat el.

- Sīnt un sarman pastor de capre, nu vezi ? i-a dat raspunsul Hermes.

- Frumos mai cīnti, ia vino-ncoace !... Acolo iarba e palita, aici e grasa... si-s izvoare, sa-ti tot adapi capritele. Urca-te sus ! E si racoare. si tu poti sa te odihnesti. Iar mie-mi vei cīnta din fluier. Dar vai, ce fluier e acela ? N-am mai vazut. Facut din trestii ?... Frumos mai stii sa cīnti, baiete !...

Hermes se face-ntīi ca nu vrea sa urce-n munte, līnga Argus ; pīna la urma se-nvoieste. Incet-īncet īsi urca turma, cīntīnd mereu, mereu, din nai. Lui Argus i se īnchid ochii. Asta si urmareste Hermes. S-adoarma monstrul ce pazeste pe fiica fluviului Inahos, si sa-l ucida. Asta vrea. Monstrului i se īnchid ochii, sub cīntecul duios din nai. Nu īnca toti. Mai sīnt de straja, ici-colo, cīte undi.

- Spune-mi, pastorule iubit, rosteste Argus motaind, cine a nascocit unealta din care cīnti asa frumos ?

Pastorul prefacut īi spune, cu glas domol, adormitor, despre un zeu, pe nume Pan. si-i spune Hermes, īi tot spune, cum zeul a-ntīlnit o nimfa ; si... zeul Pan s-a-ndragostit...

Vocea lui Hermes e ca vīntul, cīnd sufla prin frunzisuri vara.

Argus a adormit de tot. Pentru īntīia oara Argus nu are nici un ochi deschis. Sforaie-n tihna si viseaza. Viseaza despre zeul Pan si despre o unealta noua, pentru cīntat, numita nai. Hermes īsi duce caduceul peste tot trupul monstrului. Iar caduceul mīngīie ochii lui Argus, ca s-adoarma tot mai adīnc, ca-ntr-un mormīnt. Puterea lui este sfīrsita. Hermes īsi schimba uitatura cea plina de bunavointa si se īncrunta ucigas. De sub vesmīntul de pastor īsi

84

scoate arma ascutita. īsi scoate arma si loveste grumazul gros ai monstrului.

Capul s-a despartit de trunchi, rostogolindu-se pe vai.

Hermes īmpinge cu piciorul si trunchiul celui ce fusese strajerul de credinta-al Herei. Capul si trunchiul se zdrobesc. Muntele s-a-nrosit de sīnge. Ochii lui Argus s-au desprins si de pe cap si de pe trunchi, si-s risipiti mai peste tot.

Io īsi recapata vechea īnfatisare

Zeul pristav nu sta pe gīnduri si rupe lantul de arama, care o

priponea pe Io. Juninca libera, scapata de sub cumplita priveghere,

porneste-n goana catre casa, īn timp ce Hermes īsi asaza la loc

maiestrele-i aripi si se ridica-n zbor spre Zeus, ca sa-i arats

 ce-a facut.

Nici nu zburase bine Hermes si s-a ivit zeita Hera. A strīns ochii monstrului Argus, cazuti pe vai, cazuti pe coaste. I-a strīns īn poala ei pe toti.

"Dar ce sa fac acum cu ei ? se īntreba zeita Hera. Gīndeam s-o urmaresc pe Io. Nu vreau sa-mi scape fata asta !"

Voia sa-i puna pe o stīnca, dar a zarit jos, in cīmpie, trecīnd o pasare : paunul. Coada paunului, rotata, i-a placut mult zeitei Hera.

"E numai buna de-ncrustat coada paunului, cu ochii cei risipiti ai monstrului !" a cugetat zeita Hera.

Ea a luat ochii strīnsi īn poala, i-a prins de coada cea rotata, ca niste pietre nestemate, si a rostit catre paun :

- Pentru ca porti ochii lui Argus, ochii ce m-au slujit pe mine, tu ai sa fii pasarea mea...

si-ntr-adevar, din acea clipa, legendele ne spun ca Hera n-a avut pasare mai draga decīt paunul cel rotat, cu coada lui stralucitoare.

Numai ca-ndata dupa-aceea, zeita Hera s-a pornit s-o urmareasca pe juninca, sa nu poata ajunge-n tara unde se afla tatal sau.

Ea porunceste unei furii10 sa se transforme īntr-o streche. Strechea o-nteapa pe juninca. Parca o taie c-un cutit. De spaima, Io trece-n goana printr-o padure, pe-o cīmpie, si peste vai, si peste dealuri. Se rataceste. Uita drumul. si fuge, fuge, īntepata necontenit de acea streche. Ea ocoleste tot pamīntul. Scitii o vad prin tara lor. Prometeu, fiul de titan, īnlantuit de zei pe Elbrus, o vede si īi da curaj.

85

Prin Asia goneste Io si se arunca-n apa marii sa-si racoreasca trupul ars de-ntepatura furiei, īn valurile reci si repezi. Strabate marile īnot si-ajunge-n tara egipteana.

Nilul, cu apa lui mīloasa, curgea - oglinda-mpurpurata de asfintitul soarelui. Pe tarmul sau alearga Io. Cade-n genunchi, fara puteri. Ridica fruntea catre cer. Mugeste-adīnc, si-n limba ei cere lui Zeus īndurare. Mai bine zeii sa-i ia viata ; de mii si mii de ori era mai bine daca se īneca īn valuri, decīt sa īndure atīta, nevinovata, pe pamīnt.

Din cer, īnsasi stapīnul, Zeus, vede ca razbunarea Herei e mult prea mare, si a-ntrecut orice masura. Cu carul sau de aur, Zeus coboara grabnic īn Egipt. Ii pune mīna grea pe spate junincii albe si... minune !... parul de animal īi cade, se vede pielea matasoasa ; coarnele i se rup din frunte ; pe spate, īntr-un val de aur, cositele i se revarsa, umede, ca īn ziua-n care Zeus cata din cer la ea. cuprins de gīnduri patimase.

Io, īnca īnfricosata, se salta repede din tina. Picioarele si mīinile īi sīnt asa precum erau īn vremea cīnd salasluia la tatal sau, fluviu] Inahos. īi vine greu parca sa creada ca nu mai este animal. Vorbeste, striga, rīde, cīnta si, uluita, īsi asculta glasul si hohotul senin.

Totul era ca mai-nainte.

si, pentru ca-i venise ceasul, dīnsa s-a tras līnga un mal. Acolc a nascut un fiu lui Zeus, tatalui ceresc. Feciorul s-a numit Epafos.

Regele din Egipt, Osiris11, vazīnd-o pe frumoasa Io, s-a-ndra-gostit nebun de ea si a cerut-o de sotie. Astfel a devenit regina Ic īn tara egipteana. Dupa ce ei s-au stins din viata, preotii le-au facut altare, numind-o pe regina : Isis.

Pe tron, ca rege īn Egipt, a fost urcat fiul lui Io. Cīnd a murit si el, de-asemeni preotii i s-au īnchinat si l-au slavit, zicīndu-i Apis

Rapirea Europei

In timpul cīnd sarmana Io era īnca tīrīta-n lanturi de Argus, monstrul ne-ndurat, Zeus īsi aplecase ochii spre alta fata pamīn-teana. Era o tīnara printesa, fiica lui Agenor, un rege care dom-nea-n Fenicia 12.

Printesa se juca-ntr-o zi, cu prietenele sale bune, pe-o pajiste, la tarmul marii. In cīntece se povesteste ca fetele strīngeau īn cosuri trandafiri rosii din boschete, pentru altarul Afroditei, mīndra zeita-a dragostei.

86

Cīntīnd voioase si zburdīnd, ele nici n-au bagat de seama cīnd s-a ivit un taur falnic, cu par galben ca aurul si ochi albastri cum e bolta senina a Feniciei.

Zeus se preschimbase-n taur. Se-amestecase-ntr-o cireada, care pastea pe malul marii. Dar, mai-nainte, poruncise fiului sau, pristavul Hermes, sa se prefaca īn pastor si sa goneasca vitele spre pajistea unde era ceata de fete feniciene.

Inghesuindu-se-n cireada minata de pristavul Hermes, Zeus s-a apropiat, pe-ncetul, de locul de-unde culegea Europa trandafiri rosii pentru altarul Afroditei.

Hermes a mīnat mai departe cireada, catre o padure. Nu a ramas pe pajiste decīt stapīnul din Olimp, schimbat īn taurul de aur.

In acea clipa l-au vazut mai multe fete si-au strigat :

:- Europa, vino sa te miri... N-ai mai vazut astfel de taur. Parul lui e ca aurul, ochii ca bolta cea senina, pe fruntea lata poarta coarne īncovoiate, tot de aur, si-o pata de argint luceste pe crestetu-i stralucitor.

Fata de rege s-a grabit sa vina pīna līnga taur.

- Asa e, s-a mirat si dīnsa. Ochii acestui animal .par ochi de om, parca graiesc. Ce vrea sa spuna nu-nteleg. Insa, de buna seama, iata-l, ne face semn sa ne urcam pe preaputernica-i spinare... si sa ne plimbe. Asta vrea...

- Da, da ! au spus si celelalte copile, īntr-un singur glas. Cu capul face semn spre noi, sa ne urcam si sa pornim cu el pe tarmurile marii. Numai ca noua ne e frica. Cum ? Tu, Europa, īndraznesti ?

- Eu īndraznesc, a raspuns dīnsa. Priviti-l doara ce blīnd e. Din botul lui se-mprastie miros de flori, ba... parca... stati !... mireasma de ambrozie.

si, fara nici o chibzuiala, Europa salta gratioasa pe taurul īnselator. Acesta se ridica-ndata, pornind cu pasii-i majestuosi, īntīi īncet, apoi mai iute, apoi īn goana, si-n sfīrsit se-arunca-n valurile verzi. Se-arunca... si īnoata, īnoata, mai catre larg, mai catre larg...

Europa, cīnd se vede-n valuri, plīnge si tipa-nfricosata :

- Vai, ce ma fac, surorilor ? Nu ma lasati sa pier īn mare ! Vestiti pe tata, sa trimita corabiile-n urma mea si sa ma scape de la moarte...

Dar taurul cu par de aur, mugind cu glas de trīmbita, īsi purta prada mult mai iute decīt puteau corabiile regelui Agenor sa zboare pe-ntinsul verde-al apelor.

Zadarnic au purces corabii si oameni vrednici dupa fata. Taurul luneca pe ape, repede, repede ca vīntul. Poseidon, zeul marilor, īnconjurat de nereide, īmblīnzea marea-n calea lor. Vīntul īi

87

mīngīia copilei parul balai si inelat. O muzica tulburatoare se raspīndea jur īmprejur, iar taurul, Zeus, mugea, strigīndu-si tare biruinta.

Fata era īnspaimīntata. Plutisera īntreaga zi, si-abia acuma, pe-nserate, vedea un tarm, īn departari.

Catre tarmul acesta, Zeus īsi duce prada si o lasa la poalele unui stejar. Apoi, dispare ca prin farmec.

Nu trece mult si se iveste, acolo, sub copac, un tīnar. Tīnarul vine līnga dīnsa. Are un chip atragator si-o vorba ademenitoare.

- Cine esti tu ? īntreaba el, īn ochi c-un zīmbet victorios.

(Dar tīnarul acela era tot Zeus. īsi luase alta īnfatisare, numai si numai ca sa-nsele si pe copila feniciana.)

- Numele meu este Europa, raspunde ea. Un taur m-a rapit din tara parintelui meu, Agenor, care se afla-n Asia si, īnotīnd spre asfintit, m-a dus īn locurile astea... Spune-mi tu, tinere voinic, poti sa īmi fii de ajutor ? Poti sa ma ocrotesti cumva ?

- Cum sa nu !... graieste el. Sīnt regele tinutului. Nimeni ca mine n-ar putea sa-ti dea atīta ajutor. Numai ca-n schimb, īti cer si eu sa-mi fii sotie, preafrumoaso !...

Fara parinti si fara rude, lipsita si de orice prieteni, Europa plīnge.

- Primesc, sopteste īncet ea. Sīnt singura si fara sprijin... Zeus o prinde de mijloc :

- Vei fi regina insulei, īi spune, pentru ca insula mi-e tara ri. īn noaptea asta vom dormi aici, līnga stejar, dar mīine-am sa te duc, Europa, īn orasul unde domnesc, unde-i palatul meu regal...

Afrodita'īi aduce mīngīiere copilei lui Agenor

Tīrziu, tīrziu, spre dimineata, trezindu-se din somn, Europa vede ca a fost parasita de tīnarul care spunea ca e regele insulei.

Dorul de casa, de parinti, īncepe sa o mistuie. Inima ei e-ndu-rerata. Priveste cerul sīngeriu si marea vīnata,-nspumata. Priveste, plīnge si suspina :

- Pe unde sīnt ?... Ce sa ma fac ? Voi fi o roaba preaumila a cine stie carui rege... Rusinea, jalea ma doboara. Mai bine vreau sa pier din lume. Uite, aici este stejarul. Am sa m-anin cu cinga-toarea de ramurile sale lungi, sau nu, mai bine urc pe stīnca, iata, pe stīnca īnnegrita, care se pleaca peste apa... iar apa fierbe dedesubt. De-acolo nu mai pot scapa...

88

Europa se si ridicase, gata sa urce pe o stīnca si sa s-azvīrle-n apa marii. Deodata, simte līnga dīnsa o adiere parfumata si-un zvon de cīntece duioase. Se-ntoarce iute si zareste, īntr-o lumina orbitoare, pe Afrodita, pe zeita ce ocroteste dragostea.

Zeita īi opreste pasul, īi pune palma pe cosite si-o mīngīie, dīndu-i curaj.

- Nu plīnge, draga mea, īi spune. Taurul care te-a rapit a fost īnsusi stapīnul lumii. si tīnarul ce te-a cerut, sa-i fii sotie, e tot el. Deci bucura-te, draga fata ! Tu-i esti nevasta pe pamīnt, asa precum īi este Hera, la noi, īn muntele Olimp. Numele tau o sa ramīna nemuritor, fiindca pamīntul pe care Zeus te-a adus o sa poarte, īn viitor, numele tau... pe līnga Asia batrīna, va fi Europa tīnara 14.

Astfel a glasuit zeita catre Europa si, apucīnd-o lin de mijloc, a dus-o catre un oras, ce se afla nu prea departe-n insula. Europa i-a nascut lui Zeus doi fii vestiti. Unul va fi regele Creteit5, iar celalalt, judecator al umbrelor de sub pamīnt16.

Note

1. Corabiile elinilor au cutreierat marile din timpuri foarte, foarte vechi Ei debarcau īn toate cele trei continente cunoscute pe atunci : batrīna Asie, Africa si Europa. Dīnd lupte īndīrjite cu localnicii, elinii luau īn stapīnire pamīnturi noi ti cladeau orase īnfloritoare, īn care adunau aur si nenumarate bogatii : cirezi de vite, grlne, obiecte pretioase si sclavi, mai ales sclavi, pe care īi vindeau īn toata lumea. Astfel de orase au fost īntemeiate, ca un lant, si pe tarmurile patriei noastre : Tomis, Calatis, Istria etc. Cīnd popoarele asuprite īi īntrebau cu ce drept īi napastuiesc, razboinicii si negutatorii elini le raspundeau ca ei au toate drepturile, fiindca fac parte din-tr-un neam ales. Atunci īsi desfasurau stralucita, dar imaginara lor origine, afirmīnd ca prin Elen, Deucalion si Prometeu se trag din lapet, deci direct din titani, ca si Zeus, care era fiul lui Cronos. Iar Cronos si lapet se stie ca erau frati. Astfel elinii se socoteau, ca si olimpienii, sa-mīnta buna din titani. Iar pe bastinasii tarmurilor, unde acostau corabiile eline, īi considerau nascuti din pietrele aruncate de Deucalion si Pira. Bastinasii trebuiau, deci, sa li se supuna elinilor fara sovaire.

2. Daca īntregul popor elin era atīt de nobil, tragīndu-se din titani, regii elini voiau sa fie si mai nobili. De aceea, ei īsi alcatuiau o genealogie cit mai aleasa, īntemeiata, bineīnteles, pe vechile legende. In acest scop, aratau ce. un zeu olimpian īsi alesese pe o anumita stramoasa a lor de sotie. Ei se trageau din aceste pamīntene īnselate. La ospetele din palatele lor, regii chemau pe cīntaretii ratacitori, pe aezi, sa cīnte, īntre altele, ispravile amoroase ale zeului respectiv, dovedind astfel "neīndoielnic" ca se īnrudesc cu acel olimpian. Dar cum regii doreau cel mai adesea sa fie īnruditi

89

direct cu stapīnul Olimpului, s-au nascocit īn decursul veacurilor zeci si chiar sute de astfel de "īnselaciuni" ale lui Zeus.

3. Nimfele erau zeitati feminine, mai putin importante, reprezentate prin niste tinere fete, care locuiau pe pāmīnt, īn fīntīni, izvoare, fluvii, īn copaci, paduri, cīmpii, dealuri si munti. Aproape nu era loc din natura sa nu aiba, dupa imaginatia vechilor greci, nimfele sale. Nimfele slujeau si pe zei, mai ales pe zeitele olimpiene : Hera, Afrodita, Artemis etc. In basmele noastre, ele se confunda cel mai ades cu zīnele.

4. In Elada erau patru rīuri care purtau numele de Asopos. Cel despre care este vorba īn povestirea noastra uda tinutul Beotiei.

5. Insula Egina, situata īn golful cu acelasi nume, se afla īntre Peloponez si Atica. Se pare ca orasul Egina a fost īn antichitate un concurent serios al Atenei. Orasul era īntemeiat, dupa legende, de Eac, fiul frumoasei Egina, cea īnselata de Zeus. scoala de sculptura din acest oras a fost celebra. In 1811 s-au descoperit aici niste faimoase sculpturi īn marmura.

6. Satirii erau fiinte imaginare - jumatate oameni, jumatate animale. Ei purtau coarne si urechi ascutite, ca niste tapi. Picioarele paroase aveau, de asemenea, copite de tapi. Locuiau mai ales prin paduri si īnsoteau aproape īntotdeauna cortegiul zeului vinului, Dionisos.

7. Numele de Calisto se talmaceste din limba elina prin "preafrumoasa".

8. Argos era capitala stravechii Argolida. Prin Argolida se īntelegea tinutul asezat īn jurul golfului Argolic, fiind marginit la vest de muntii Ar-cadiei, si separat, la nord, de Corint, printr-un alt sir de munti. Argosul era asezat la vest de fluviul Inahos. Acest fluviu, fiu al lui Ocean, era, dupa legende, chiar īntemeietorul orasului.

9. Hera reprezinta, de fapt, cerul. De aceea, monstrul ei de credinta, Argus, are atītia ochi, care simbolizeaza stelele. Stelele par a veghea noaptea din īnalt, dupa cum si Argus strajuia pe Io pe un munte. Herrnes, care īntrupa uneori si rasaritul zilei, taie capul lui Argus, facīnd sa i se īnchida ochii. La fel, stelele noptii se sting si ele īn zori. Sīngele monstrului scurs pe stīnca este lumina rosie ce īnsoteste zorii zilei si coloreaza parca muntii. Tot ca un simbol al stelelor de pe cer, elinii i-au īnchinat zeitei Hera paunul, a carui coada pare presarata cu niste ochi deschisi. Asociatia poetica dintre paunul cu coada lui splendida si ochii monstrului Argus este una dintre cele mai interesante din mitologie.

10. Furiile erau niste genii razbunatoare din tinutul cel īntunecos al lui Hades. Ele aveau bice cu serpi si loveau pe cei vinovati de a fi suparat pe zei. Furiile se puteau transforma si ele, ca majoritatea zeitatilor. In povestea despre Io, furia chemata īn ajutor de Hera se transforma īntr-o insecta - numita streche - care ataca de obicei vitele : boi, cai, oi. Muscate de aceasta insecta, animalele fug pe cīmp, fara tinta.

11. Osiris este īn mitologia egipteana zeul-soare, si Isis, zeita-luna. Epa-fos s-a confundat, dupa cum arata unele legende, cu Apis, boul sfīnt, animalul atīt de venerat de vechii egipteni.

90

12. Vechea Fenicie se īntindea pe coasta marii, īn Asia, īntre Siria ji Liban. Regele Agenor, pe care-l cīnta Moschos īn "Idilele" sale, domnea īn orasul bogat - Sidon.

13. Este vorba de insula Creta. Aceasta era, dupa legenda, insula unde se nascuse si crescuse Zeus, pe ascuns, īnainte de a da lupta cu titanii. Tot aici a fost unul dintre cele mai vechi centre de cultura, nu numai ale Greciei antice, ci ale Europei.

14. Prin aceasta legenda elinii urmareau sa explice numele continentului pe care locuim noi.

15. Acesta este regele Minos.

16. Radamante, care īmpreuna cu Minos si un alt fiu al lui Zeus : Eac, erau judecatorii mortilor ajunsi la Hades. īn unele legende, Europei i se atribuie si un al treilea fiu : Sarpedon.

HERA sl COPII! El

CU TOATE ASTEA, īn Olimp domnea o singura zeita, mīndra si preafrumoasa Hera, sotia marelui stapīn. Cīnd Hera patrun-dea-n Olimp, toti ceilalti zei se ridicau si-o salutau plini de respect.

Mīnia ei stīrnea furtuna, ca si-a lui Zeus, glas de tunet. Putea sa dea - tot ca si dīnsul - porunci stihiilor. si de se framīnta īn jilt, Olimpul se cutremura.

Pedepsirea Cheloneei

Despre casatoria ei cu Zeus se povesteau destule lucruri. Fusese-o nunta īn Olimp, mai mare ca oricare alta. La nunta au fost poftiti zeii si semizeii, ba si genii si nimfe, care misunau si pe pamīnt, ca si īn ape. Toti le-au adus daruri de pret. Numai o nimfa, Cheloneea, n-a vrut cu nici un chip sa vina. Locul ei, ho-tarīt la masa, se vedea gol.

Zeiis a poruncit lui Hermes sa plece grabnic dupa nimfa si s-o aduca negresit. Dar nimfa tot n-a vrut sa vina, ba a mai rīs chiar si de miri.

- Zeus ? Cīte mirese-o sa mai aiba ? se pare c-ar fi grait nimfa, batjocorindu-l pe stapīn. Mai bine stau la mine-acasa...

Zeus s-a mīniat cumplit, pentru ca Hera se-ncruntase, auzind astfel de raspuns, si a grait catre meseni :

- Ca o pedeapsa, Cheloneei sa i se curme, pe loc, graiul. Graiul cu care a-ndraznit sa spuna despre mine vorbe nesabuite si prostesti. Casa sa-i cada īn spinare si astfel sa si-o poarte vesnic... Sa se prefaca īntr-o broasca. Broasca testoasa'. Poruncesc !... Iar noi, ceilalti, sa urmam nunta...

Hera s-a-nveselit din nou, si nunta a urmat īn voie, īn timp ce nimfa, Cheloneea, se prefacuse īntr-o broasca, ce-si purta casa īn spinare, precum īi hotarīse Zeus.

92

Sfīrsindu-se apoi cu masa, au pornit toti catre palatul unde avea sa locuiasca zeita Hera, īn Olimp. In acea zi, i-a dat stapī-nul voie Herei sa mearga īnaintea lui, deoarece urma sa-i fie sotie pentru totdeauna.

Cortegiul se-ncepea cu Hera, avīnd īn mīna dreapta sceptrul 2. Zeus venea īn urma ei, avīnd si el īn stīnga sceptrul si-n dreapta fulgerele lucii, pe care le strīngea-n manunchi, semnul puterii de stapīn.

Sceptrul sotiei sale, Hera, avea īn vīrf un cuc micut. Cucul fusese pus acolo, nu numai pentru ca vesteste lumii mult asteptata primavara, si īnflorirea, si speranta, ci fiindca... se mai povestea...

Zeus a īnselat-o si pe Hera

Se povestea, īntr-o legenda, ca Zeus si-o facuse soata pe Hera printr-o-nselatorie. īn timpul unei ierni geroase, Zeus s-a prefacut īn cuc. Cucul, tipīnd si tremurīnd, se apropiase de fecioara. Se prefacea ca-i este frig. Ea s-a īnduiosat de cuc si l-a vīrīt re-pede-n sīn, dar Zeus s-a facut barbat si i-a cerut a-i fi sotie.

Atuncea Hera s-a-nvoit sa faca nunta cu stapīnul, nunta cea mare din Olimp.

Ca dar, la nunta, a primit de la barbatul sau izvorul care a fost numit Canatos, si se gasea īn Nauplin 3. Aici avea dreptul zeita sa vie-n fiecare an si sa se scalde-n apa clara. Scaldīndu-se, zeita Hera sporea mai mult īn frumusete.

Legenda spune despre Hera ca īsi ungea, dupa scaldat, trupul sau alb, īncīntator, cu o esenta-mbatatoare, ai carei aburi parfumati se-mprastiau īn toata lumea, la cea mai mica adiere. īn jurul fruntii īsi strīngea cosita-i lunga, matasoasa. Pe sīn īsi aduna vesmīntul, facut cu multa maiestrie, de cea mai buna tesatoare, Palas-Atena, īn Olimp, si si-1 prindea cu o agrafa din aurul cel mai curat. Urechile-i micute, roze, erau si ele-mpodobite cu cercei scumpi si slefuiti de mesterul Hefaistos. Iar pe umar īsi punea un val, mult mai stralucitor decīt e soarele-n amiaz.

Vazīnd-o cīt e de frumoasa, sotul ei, Zeus, sta-mpietrit si īsi spunea, strafulgerat de o simtire-nflacarata :

- O !... Niciodata... niciodata inima mea n-a fost mai plina de dragoste pentru vreo fata sau vreo femeie, zeita, nimfa, muritoare, cum este astazi pentru tine...

94

Zeita Hera se mīndrea adeseori cu-aceste vorbe, pe care i le spunea Zeus. Ţinea la frumusetea ei, si daca i-o nesocotea vreo muritoare, pe pamīnt, o pedepsea īngrozitor.

Asa a patimit o fata, cu numele de Antigona, ce se laudase, īntr-o zi, ca are parul mai frumos. Zeita a schimbat īn serpi cositele lungi ale fetei. Alte copile, care-au spus ca fetele lor sīnt mai albe decīt ale zeitei Hera, si-au vazut tinerii obraji mīncati, pīna la os, de lepra 4. .

Gelozia īsi arata coltii

Zeita, dupa nunta sa, spunea celorlalti zei ca are o casnicie fericita. Ea trebuia sa spuna astfel, fiindca era ocrotitoarea familiei, copiilor, fetelor ce se logodeau si a femeilor maritate. Trebuia, deci, sa fie pilda. Dar oricīt s-ar fi laudat Hera ca peste casnicia ei nu se abate nici o umbra, lumea stia, aflase totul... stia de purtarile lui Zeus. Cine nu auzise, oare, ca Zeus. o-nsela mereu, fugind īntruna dupa nimfe si dupa fete pamīntene, cīnd n-alerga dupa zeite ?...

Hera le urmarea, dealtminteri, cu ura ei neīmpacata, pe toate fetele acestea. Ba īnca se mai povesteste ca, īnfuriata rau pe Zeus si necredinta lui, Zeita si-a parasit cīndva caminul si a fugit pe-un nor de aur tocmai īn insula Eubeea.

Ca sa o poata-ntoarce-acasa pe sotia sa, fugara Hera, Zeus a poruncit īndata fiului sau, Hefaistos, sa-i daltuiasca-n lemn o fata. A pus aceasta statua, acoperita toata-n valuri, īntr-un car maiestrit din aur si, stīnd alaturea de ea, se preumbla-n toata Elada.

- Ma-nsor cu fata ce se afla alaturea de mine-n car ! spunea Zeus tuturor.

Hera, aflīnd aceasta veste, roasa īn inima de ciuda, a pīndit carul cīnd trecea. S-a repezit īn car, cu furie, smulgīnd vesmintele de valuri, ce-mpodobeau trupul de lemn.

Zeus rīdea cu hohote, si Hera a-nteles, desigur, ca a fost numai pacalita. Asa s-au īmpacat din nou.

Alteori īnsa, gelozia ducea la certuri zgomotoase, care durau timp īndelung. Zeus īi repeta zeitei ca nu i-a dat feciori pe plac, si de-asta-i necredincios, fiindca mai vrea si alti copii. Numai ca Hera-i amintea ca mai avea si doua fete. Una din ele, Ilitia, se īngrijea de toti copiii, atunci cīnd se iveau pe lume. Cealalta, Hebe 3, gratioasa, era paharnica īn cer, fiind si zeita tineretii.

95

_- Degeaba spui ca-i gratioasa Hebe a ta, raspundea Zeus. Uiti ca-ntr-o zi s-a-mpiedicat, tocmai cīnd ne servea la masa, si zeii au pufnit īn rīs ? Chiar pentru asta am s-o schimb din slujba de paharnica, si-am s-o-nlocuiesc c-un tīnar, un fiu de rege : Gani-mede 6.

Precum a spus, a si facut. Zeus a-nlocuit pe Hebe cu fiul regelui din Troia, spre marele necaz al Herei.

Hera pune la cale sā-l rastoarne pe Zeus

īnsa nici Hera n-a ramas datoare.

La rīndul sau, īnversunata pentru atītea umilinte, s-a īnteles cu zeii Poseidon, Apolo si Atena, si toti au pus la cale sa-l doboare pe Zeus. Ba chiar sa-l si īnchida īn Tartarul lui Hades..

Doar o zeita, Tetis, care aflase taina, a chemat un gigant cu o suta de brate, pe nume Briareu, sa vina-n ajutorul lui Zeus īn Olimp. Iar Briareu, gigantul, cu forta lui uriasa, s-a repezit īn cer, miscīndu-si dintr-o data toate cele o suta de brate ale sale, racnind si-amenintīnd.

Zeii īnspaimīntati au si parasit lupta. Razvratirea pusa la cale a fost zadarnicita.

Ca razbunare, Zeus i-a gonit pe Poseidon, stapīnul marilor, si pe zeul Apolo, din muntele Oīimp. A iertat-o pe-Atena, fata de care el avea o slabiciune. īn schimb, a pedepsit-o pe Hera cu asprime, īnlantuind-o zdravan si-agatīnd-o de bolta, cu doua nicovale mari prinse de picioare. Au trebuit sa vie toti zeii si sa-l roage aproape īn genunchi ca s-o ierte pe Hera. Dar numai dup-o vreme destul de-ndelungata si dupa rugaminti multe, staruitoare, Zeus s-a-nduplecat, slobozind pe Hera din lanturi, pocaita. I-a iertat si pe ceilalti.

Un dar amagitor

Hefaistos, īn timpul cīnd se afla la Tetis, īn adīncimea marii, īsi aratase totusi talentul deosebit īn multe mestesuguri. Vreme de noua ani, cīt locuise-acolo, facuse nimfelor podoabe minunate : bratari īncolacite, agrafe pentru rochii, inele pretioase, cheutori la vesminte, salbe, centuri, margele si cīte si mai cīte.

96

Crescīnd ceva mai mare, a īndraznit sa plece din apa verde-a marii. S-a īntors īn Olimp si-a adus mamei sale un dar lucrat de dīnsul.

Era un jilt de aur, facut cu maiestrie.

Hera, nespus de īncīntata, l-a primit. S-a asezat pe jilt, ca si se odihneasca.

Dar cīnd a vrut zeita sa se ridice iarasi - pas sa mai izbuteasca. Parca era lipita, parca batuta-n cuie.

Hefaistos, istetul, se razbunase strasnic pe mama sa, pe Hera, care īl aruncase īn valurile marii si care-l schilodise, fiindca tot ea-l nascuse atīta de urīt.

Hera amenintase, tipase, se zbatuse. Fara folos, caci zeul Hefaistos plecase nepasator acasa si se-ncuiase bine īn fieraria lui.

Atunci Hera,-nfuriata, i-a poruncit lui Ares sa se lupte cu schiopul si sa dezlege vraja, care-o tinea legata de acel jilt de aur.

schiopul l-a primit īnsa īn usa fierariei pe Ares preafalosul, aruncīndu-i īn fata taciuni aprinsi si spuza, si-asa l-a izgonit īnapoi, īn Olimp.

Hera sta tintuita pe scaun si se jelea. Ares privea la dīnsa fara nici o putere. si ceilalti zei, de-asemeni, se cam temeau sa-ncerce o lupta cu fierarul, caci zeul dovedise destula iscusinta si mult curaj īn lupta, asa schiop cum era.

Noroc c-a venit tocmai la timp Dionisos, zeul vitei de vie, un alt fiu al lui Zeus...

Hefaistos cere o rasplata mare

Zeul Dionisos a īncarcat cu vin o amfora de aur si a batut la usa fierarului, īn Lemnos. I-a rostit vorbe bune, si astfel l-a-m-blīnzit. I-a dat dupa aceea sa soarba putin vin. Putin... īnca putin... O cupa... īnca una... Pīna ce faurarul s-a ametit de tot.

Dionisos, vazīnd ca zeul fierariei s-a-nveselit deodata, capatīnd chef de gluma, l-a luat frumos de brat, si hai cu el, sontīc... son-tīc, īn cer.

Hera si cu toti zeii s-au bucurat nespus cīnd i-au vazut venind. si care mai de care īl ruga pe fierar s-o scape pe zeita si sa dezlege vraja.

Dar el se tinea tare.

- īi dau drumul, de-mi cereti, le raspundea hazliu, facīn-du-le cu ochiul. Dar... ea m-a oropsit... M-a aruncat din cer... si trebuie sa plateasca. Un pret... care-l vreau eu...

 - Legendele Olimpulul, voi.

97

- Ce pret vrei ?... Ce poftesti ?...

- Eu vreau sa-mi dati ca soata pe dalba Afrodita...

- Ce spui !... Glumesti, pesemne...

- Ba nu glumesc deloc. Eu doar atīta cer...

Toti zeii-au ramas muti. Cum ? īnsasi Afrodita, zeita frumusetii si-a dragostei, divina, pe care o iubeau mai toti nemuritorii, sa fie-acuma soata fierarului cel slut, ce-asuda si trudeste, murdar, īn fierarie ?

Slutul se īnsoara cu zeita frumusetii

- stiu ce gīnditi īn taina : "Hefaistos e slut !..." Ei si ? Ce e cu asta ?... a rostit fierarul. Ce daca sīnt asa ?... Din vina mea sīnt oare ? Sau dintr-a lor ?... Ce spuneti ?

si-a aratat cu mīna sa aspra, noduroasa, pe Zeus si pe Hera, silindu-i sa-si aplece ochii catre pamīnt.

- Dar eu muncesc, urmeaza si mai tare Hefaistos. Am facut pe Pandora, fata aceea vie, pe care mi-a cerut-o chiar tatal nostru, Zeus ; si-un cīine de argint, de straja unui rege ; si tauri care varsa foc si scīntei pe nari... si-un gigant de-arama ; si arme pentru toti. Iar mie, doua fete de aur, ce se misca si īmi asculta voia, de parca ar fi vii, si ma ajuta-n mers... Caci sīnt schilod, asa e... M-a azvīrlit chiar Hera īn hau, cīnd a vazut ca ma nascuse hīd...

Uimiti asculta zeii cuvintele acestea si clatina din umeri, plini īnca de mīnie.

Dar dīnsul le mai spune :

- Vedeti si voi ca munca pereche e cu arta, deci si cu frumusetea. Munca sīnt eu - eu, cel hulit de voi - si frumusetea-i dīnsa, divina Afrodita. Pe ea o vreau de soata si voi o sa mi-o dati, caci mie mi se cade. Altfel, ramīne Hera asa, pe vesnicie...

Ce murmure !... Ce zgomot !... Ce vuiet fara noima !...

Hefaistos sta īnsa ca stīnca īn furtuna, īn neclintirea lui, si Hera se-nvoieste, nemaiavīnd ce face. Iar Zeus - ce sa spuna? - a-ncuviintat si el.

De cum au facut nunta Hefaistos, fierarul, cu dulcea-i Afrodita, s-a dezlegat si vraja ce-o tintuia pe Hera, si s-a desprins regina din jiltul fermecat.

S-a-ntors apoi fierarul la mestesugul sau. si-avea zeul Hefaistos atītea fierarii ! Una era īn Lemnos, īn insula pietroasa, unde-l zvīrlise Zeus, cīnd avusese cearta cu soata lui, cu Hera. Acolo lucra zeul, cu fiii sai, cabirii 7, si c-un pitic, Chedalion. īn insula

98

Lipari si sub muntele Etna mai avea īnca doua strasnice fierarii legate īntre ele printr-un drum subteran. si sub vulcanul Etna, dupa stravechi legende, se spune ca sta Tifon, monstrul pe care Zeus īl doborīse-n lupta si īl īnlantuise, rasturnīnd peste dīnsul povara unui munte. Cīnd se misca gigantul, strivit sub apasarea colosului de piatra, el gīfīia, s-atuncea, din vulcan, tīsneau flacari si magma clocotita. Vulcanul erupea.

Ca nu cumva gigantul sa scape din prinsoare, zeul īsi asezase prea greaua-i nicovala chiar pe grumazul lui.

Pe-aceasta nicovala, ajutat de ciclopi, lucra de zor arama, aurul si argintul, faurind, cu migala, zeci de minunatii.

In sfīrsit, cea din urma, dar si cea mai vestita din fierariile īn care muncea zeul era chiar īn Olimp. Aici a facut dīnsul armele lui Ahile si ale lui Enea, sceptrul lui Agamemnon 8, sculpturile cu care era īmpodobit palatul soarelui si multe alte lucruri.

Numai ca, asa vrednic precum era, zeul acesta, care-ntruchipa focul si munca maiestrita, avea mereu necazuri...

Ticalosia lui Ares

Chiar soata, Afrodita, zeita frumusetii, īsi batea joc de el. Mai mult, īl īnsela, facīnd ochi dulci lui Ares. El a bagat de seama si-a faurit o plasa cu fire nevazute ; s-a facut apoi ca pleaca de acasa. Cum a plecat fierarul, s-a ivit zeul Ares acolo-n fierarie. A luat-o pe zeita īn brate, s-o sarute ; dar plasa fermecata le-a cazut īn spate si i-a prins pe-amīndoi. Nu mai putea sa faca o singura miscare. Hefaistos s-a-ntors atunci si a strigat, chemīnd zei si zeite sa vada-nselaciunea fratīnelui nemernic :

- O, Zeus prea puternic si voi, nemuritori, veniti, veniti mai iute, ca sa-i vedeti si voi si sa-i dispretuiti !... Pentru ca sīnt beteag, frumoasa Afrodita a socotit cu cale sa ma batjocoreasca si l-a-ndragit pe Ares, care este mai chipes, dibaci, dar ticalos...

Zeii, venind'īn graba, au īnceput sa rīda... si-au rīs... au rīs... vazīndu-i pe Ares si-Afrodita, care se zvīrcoleau ca pestii īntr-o vīrse, pīna cīnd faurarul i-a dezlegat, la urma, īn hazul tuturor. ,

Zeita, rusinata, a fugit sa s-ascunda-ntr-o insula, Cipru. Iar Ares a pornit spre Tracia, o tara salbatica si rece, sa scape de ocara.

1

99

Note

1. Chelone īnseamna, īn limba greaca, broasca testoasa. Acesta este īnca un exemplu de felul cum poetizau elinii procesul natural de aparitie a multor specii de animale, nascocind legende pline de fantezie.

2. Pe amforele arhaice sau īn basoreliefuri, cum sīnt acelea din vila Al-bani, de la Roma, se vad cortegiile nuptiale care aveau loc īnainte si dupa savīrsirea casatoriei. Hera este reprezentata cu sceptrul, pentru ca prin casatoria cu Zeus devenea regina a cerului. īn aceasta calitate, ca si īn aceea de protectoare a casniciei, cum si-o īnchipuiau cei vechi, Herei i se ridicasera mai multe temple. Orasul zeitei era Argosul. Aici, īn heraion - templul Herei - artistul Policlet facuse o statua de aur si fildes, īnchinata reginei cerului. Statua era tot atīt de renumita ca si aceea pe care o ridicase Fidias din aur, abanos si fildes, lui Zeus, īn templul din Olimpia. Alte statui de piatra sau de lemn (xoane) se ridicau si īn alte orase : īn Samon, Sparta, Nauplia etc.

3. Nauplia era un oras si port īn antica Argolida, īn Peloponez.

4. Bolile se tīlcuiau, cel mai adesea, īn vechime, ca fiind pedepse date de zei.

5. Despre Hebe se spunea, de fapt, ca fusese nascuta de Hera, fara ca Zeus sa-i fie tata. Ea se nascuse īn urma faptului ca Hera mīncase niste laptuci, cu care o servise Apolo la o masa.

6. Se povestea ca Zeus a vazut īntr-o zi pe pastorul Ganimede, fiul regelui Troiei. Atīt era de frumos pastorul, ca Zeus s-a preschimbat īntr-un vultur si l-a rapit īn cer, facīndu-l paharnic īn locul zeitei Hebe.

7. Cabirii erau niste genii vulcanice, īnchipuiti ca niste fierari, care tineau ciocane īn mīini sau pe umeri. Unele legende afirmau ca aceste genii, īn numar de trei, erau fiii lui Hefaistos.

8. Ahile, Agamemnon si Enea sīnt faimosi eroi din multcīntatul razboi troian.

PALAS ATENA

AEZII DE-ALTĂDATĂ spuneau ca īntr-o vreme ar fi fost, īn Olimp, o cearta-ntre toti zeii.

Acest prilej de cearta s-ar fi iscat din faptul ca un rege, Ce-crops, pusese temelie unui oras vestit, īn tara Aticii1.

Iar zeii se sfadeau, care din ei anume va fi ocrotitorul acestui nou oras, deci cui i se cuvine sa i se faca temple, sa i se-aduca daruri de catre muritorii ce locuiau aici.

S-au certat multa vreme, dar, pīna la sfīrsit, a ramas sa s-aleaga īntre zeul Poseidon si zeita Atena.

Atunci, zeul Poseidon a ridicat tridentul, furca sa cu trei dinti, si-a lovit īntr-o piatra.

īn locul unde zeul marilor si-al furtunii īnfipsese tridentul, stīnca s-a despicat si s-a ivit un cal vīnat, cu coama lunga si alba cum e valul.

Calul, aceasta fiinta pe care-o daruia furtunosul Poseidon celor de pe pamīnt, era īnca salbatic, bun doar sa duca-n lupte razboinicii, pe sale. Sforaia cu mīnie si necheza puternic, izbind co-pita-n pietre, ori salta, plin de furie, si-si rotea ochii-n frunte, arzatori ca taciunii.

A mai lovit o data Poseidon cu tridentul, si-a tīsnit un izvor cu undele sarate, īnvolburate-n spume, la fel cu apa marii.

Poseidon a privit mīndru īn jurul sau si a grait astfel :

- Daruiesc doua lucruri de mare īnsemnatate supusilor lui Cecrops : calul, pentru razboaie si apa, s-o colinde... Eu le urez, adica, sa fie luptatori, dar si navigatori, ce ypr strabate marea. Vor debarca pe tarmuri... si le vor stapīni, īnfrīngīnd alte neamuri... sporindu-si bogatia... Tu ce le dai, Atena, fecioara-nfu-murata ?...

101

Atena īmblīnzeste calul si daruieste oamenilor maslinul

Atena a-ntins mīna, fara nici un cuvīnt, spre calul cel salbatic, ce tropotea furios si sforaia spre zare, ca vīnturile marii, cīnd urzesc vijelia si sapa gropi de apa si-nalta munti de valuri, urlīnd īnversunate.

Calul, ca prins de vraja, a-ncetat nechezatul. S-a apropiat de-Atena. Ea i-a netezit coama si i-a prins, pe grumaz, un capastru de piele.

Calul, ce-l daruise Poseidon pentru lupta, era domesticit. Puteau sa-l foloseasca oamenii si la munca, nu numai la razboaie.

Apoi si-a-ndreptat lancea cu vīrful spre pamīnt.

Acolo unde boldul cel ascutit al lancei doar a atins pamīntul, a iesit un vlastar, care a crescut iute, facīndu-se un trunchi cu ramuri mladioase si frunze ca argintul sub prafuirea vremii. si, printre frunze, pomul avea fructe verzui, ca niste nestemate topite īn lumina.

Copacul plin de fructe rotunde, aromate, pe care-l harazise Atena supusilor lui Cecrops, a fost numit maslinul.

- Acesta-mi este darul ! Poporul sa aleaga pe cine pretuieste mai mult !... a zis Atena. Unu-i da bogatia, prin aventuri pe mare, prin lupte si maceluri, asa cum le cīstiga doar zvīnturatul Ares, iar altul v-o aduce prin roade dobīndite din munca-n timp de pace.

Cecrops si-a strīns supusii. si i-a pus sa aleaga : "Ce soarta vor sa aiba ? si cum doresc sa fie ? Navigatori, razboinici ? Sau doar agricultori, mestesugari cu tihna, plasmuitori de arta si buni negutatori ?"

Barbatii, laolalta, s-au adunat īn pripa. Cu ochii catre mare, plini de nesat, au spus :

- Poseidon sa ne fie ocrotitorul nostru... Ne daruieste lupta, puterea, bogatia. Noi īl dorim cu totii ocrotitor pe valuri. De mīine vom pleca !...

Dar spita femeiasca se gramadise-alaturi : sotii, copile, mame si īntr-un glas ziceau :

- Amar gresesc barbatii ! Prea-s īnsetati de lupte si ochii prea le joaca spre valurile marii. Noi nu-i lasam sa plece. īi vrem mai bine-acasa ; īi vrem muncind īn pace, si nu pīnditi de moarte. Noi vrem sa stea acasa... Noi o dorim de-aceea pe-Atena !... Da. Pe-Atena...

Facīndu-se la urma si o numaratoare - pentru ca pīn-atuncea erau deopotriva, īn drepturi, barbatul si femeia - s-a vazut ca

102

acelea ce o doreau pe-Atena fusesera cu una mai multe ca barbatii.

si regele, la rīndu-i, a spus dupa dreptate :

- Femeile-s cu una mai multe decīt noi... Cetatea nou-cladita se va chema Atena2"- cu numele zeitei ce-o sa ne ocroteasca.

- Atena !... O, Atena !... Ce buna esti, fecioara !... īti datoram atītea ! Barbatii-or sa ramīna acasa, īn cetate, si-ti vom aprinde facle, si-ti vom aduce jertfe ! Prinoase-ti vom aduce din rodul muncii noastre tihnite si senine... strigau femei si fete.

Atica este inundata de zeul marilor

Cum a aflat Poseidon de-alegerea facuta, s-a ivit dintre valuri, īn mīini avea tridentul si-n ochii verzi ca fierea o ceata de-ntu-neric. Nisip avea īn barba si scoici purta īn plete.

A facut semn spre ape, si ele-au clocotit ca un cazan cu smoala. si-a īndreptat tridentul spre Atica, cu vīrful tintuit catre Atena, orasul lui Cecrops.

Aici, īn vremea asta, treceau fecioare-n cete, pe o colina-nalta, Acropola 3, spre-altarul unde cinsteau pe fiica iubita a lui Zeus, Atena, īnteleapta. Treceau, īn valuri albe, cu facle-aprinse-n mīini. si altele cu daruri.

Dar ce sa vezi ? Urgia de ape ravasite la semnul lui Poseidon trecuse peste tarmuri si patrunsese-n tara. Se īndreptau navalnic catre noul oras si potopeau īn cale vai, tarini si livezi, si nu crutau nimica din tot ce īntīlneau.

- Un alt potop ?... O, Zeus !... Femeile-s de vina !... Prin ce pedeapsa data femeilor sa-l īmblīnzim pe zeul purtator de trident ? strigau īn cor barbatii.

si fiind ei mai puternici, au hotarīt pe data sa le ia orice drept, īn viitor femeia nu mai putea sa fie egala cu barbatul4. Ea nu mai avea voie sa vie-n adunari sau sa-si spuna parerea, necum sa hotarasca īn treburi privitoare la tara sau orasul īn care locuia.

Aflīnd cu ce osīnda le-au urgisit barbatii pe fete si femei, puternicul Poseidon s-a potolit. Puhoaiele de ape s-au mai retras ; dar tot erau sub valuri orase si cīmpii. si, ca sa-l multumeasca pe zeu īndeajuns, au ridicat barbatii pe-Acropola, din piatra, un altar lui Poseidon, numindu-l "al Uitarii". Rugau astfel pe zeul furtunilor si-al marii sa-si uite supararea pe-Atena si pe ei, si īi fagaduiau ca-l vor cinsti cu sīrg. Vor fi plugari si mesteri, dar si naieri spre larguri bogate īn ispite, si-or merge si la lupta, precum dorise zeul.

103

Poseidon s-a-mpacat. Apa s-a linistit, s-a īntors spre tarmuri. Totul s-a refacut cu sprijinul Atenei, deoarece orasul era tot al zeitei cu ochii azurii. Zeita i-a-nvatat pe-atenieni - se spune īn vechile legende - arte si mestesuguri : sculptura, arhitectura, pictura, maiestria de-a face broderii si tesaturi de mīna.

Atena era īnsasi o tesatoare buna si le facea vesminte zeilor din Olimp. Tot ea i-a mai deprins pe harnicii-atenieni sa cultive maslinul, ba a si hotarīt ca o ramura verde din pomul de maslin va fi simbolul pacii. Femeile eline, cīnd īnceta razboiul, ascultīndu-i porunca fluturau īn mīini ramuri si frunze de maslin.

īn cīntece se-arata ca ea, Palas-Atena, i-a īnvatat pe oameni sa minuiasca roata olarului, mistria, cutitul de dulgher si sa faca corabii cu trei rīnduri de vīsle : trireme ateniene ce-au plutit apoi, din tarm īn tarm, pe-ndepartate ape, purtīnd pe punti eroii. Pe-acesti eroi Atena īi īnvata sa fie viteji, dar si prudenti. Caci nu vine izbīnda, oricīta vitejie ai arata īn lupta, de n-ai īntelepciune si daca n-ai prudenta 5, īi sfatuia zeita. Pentru aceste daruri si sfaturi pretioase, cei vechi ne povestesc ca si Palas-Atena, fiind mare olimpiana si fiica a lui Zeus, cerea īnchinaciuni, supunere deplina.

Nu-ngaduia pe nimeni care-o nesocotea, ori nu i se pleca, sau nu īi slavea harul, virtutile, puterea si arta la tesut.

Atena pizmuieste pe fata lui Idmon

īntr-o legenda veche se spune ca traia cīndva, īntr-un oras, un vopsitor de līna, īn purpura, Idmon. si el avea o fata, pe nume Arahneea, careia-i placea lucrul cu iglita si fusul, mai mult decīt orice.

stia copila asta sa tese, sa brodeze pīnze, ca nimeni alta. īn Lidia 6, īn tara de bastina a lui Idmon, ca si peste hotare, se ras-pīndise faima acestei maiestrii.

Regii de prin orase veneau sa-i ceara fetei pīnze de pret si stofe.

Dar ce spun eu ca regii !... Veneau si zeitati. Nimfele de pe munte, din vai, din apa marii, se gramadeau īn casa micuta-a lui Idmon, s-o vada pe copila brodind sau tesīnd pīnza, si nu se saturau privind gratia, arta pe care le punea, īn lucrul migalos, fecioara lidiana. Cīnd ea depana līna sau īncepea sa traga fire lungi si subtiri, albe, moi si usoare ca norii din vazduhuri, cīnd īsi rasucea fusul, nimfele se mirau si īncepeau sa spuna :

104

- Atena te ajuta īn tesatura asta, altminteri nu se poate, co-pila-a lui Idmon !... Ea, zeita maiastra, care-a tesut si Herei valul sau de mireasa, e īngaduitoare si-ti daruieste har. S-ar cuveni acuma sa-i multumesti si tu īn templul de pe coasta. Du-i jertfe si te pleaca pe lespedea de piatra, dupa ce-aprinzi miresme īn vasele de lut.

- Nu, nimfelor !... Greseala !... Pe mine nu Atena m-a īnvatat tesutul, ci tatal meu, Idmon. Lui īi dau multumire, le raspundea copila. La drept vorbind, zeitei nu-i datorez nimic.

- Taci, taci ca te ajunge blestemul ei ! Zeita nu poate sa ierte, de mai vorbesti asa, strigau nimfele-n cor. Chiar daca tu nu stii, tot dīnsa te ajuta. Caci straiele purtate de preamaretul Zeus numai ea le croieste, si toti nemuritorii socotesc cinste mare ca le e dat sa poarte haine de mīna ei - si tu o-nfrunti ? Nebuno ! Nu mīnia pe zei ! si mai ales pe-Atena. Ea a zdrobit cu mīna-i divina pe-un gigant, Encelade, si-a rasturnat un munte de piatra peste el. Pe Ares, zeul luptei si-al razbunarii crude, l-a-nfrīnt si l-a ranit. Tu ce gīndesti ? C-Atena īti va cruta trufia ? Taci !... si te umileste īn fata-i, fara glas.

Fata nu s-a lasat, si le-a raspuns astfel :

- O fi asa cum spuneti. O fi tesut vesminte ; dar eu lucrez la fel, de nu cumva mai bine... Voi īnsiva-ati vazut. si... am doar o dorinta : s-o-ntrec chiar pe Atena īn mestesugul ei !

Cum a rostit copila si vorbele acestea, nimfele au fugit, stri-gīnd īn gura mare :

- Vai !... Vai !... Vai, ce blestem !...

Atena auzise sfidarea Arahneei si-a simtit ca o taie mīnia, ca o lama de sabie, īn piept. A vrut s-arunce lancea spre fata, s-o ucida.

Dar cum Palas-Atena era mult chibzuita, a socotit ca-i bine sa se razbune altfel.

A luat īnfatisarea unei biete batrīne, cu parul alb ca neaua, uscata, gīrbovita, fara un dinte-n gura.

Asa s-a coborīt ca un nor pe pamīnt, chiar īn orasul unde locuia Arahneea. A ciocanit la usa si, cu o voce slaba, i-a cerut adapost. Copila a primit-o. si-apoi, din vorba-n vorba, zeita a-n-trebat-o de mestesugul ei. si ea, fara de teama, i-a povestit baj-trīnei ce-i spuneau nimfele.

Zeita prefacuta īn baba i-a raspuns :

- Nimfele au dreptate. Asculta-ma ce-ti spun !... Tu esti o tesatoare cum nu mai e nici una īn Lidia manoasa, chiar si-n īntreaga lume... Esti printre muritoare īntīia la brodat. Dar, īn Olimp, nu stii ca e Palas-Atena ? Nu cuteza s-o-nfrunti. Arunca-te

106

mai bine cu capul īn tarīna si cere-i īndurare, ca ai grait asa. Zeita-i milostiva si poate sa te ierte...

- De ce sa-i cer iertare, cīnd stiu ca n-am gresit. Ca pot lucra si eu - nu-i crima, mi se pare ! si daca se-ndoieste Atena de iscusinta mea, eu o astept sa vie... Oricīnd ar vrea, sīnt gata sa ma īntrec cu dīnsa...

- Esti gata ?... Am venit !... a spus rastit Atena, luīndu-si dintr-o data chipul sau olimpian.

Se spune ca atuncea nimfele s-au īntors s-o preamareasca-n imnuri pe zeita Atena.

Doar fata, Arahneea, nu a fost prea miscata c-o vedea pe Atena. O vaga-mpurpurare i-a luminat obrajii, ca raza aurorii-n faptul diminetii, dar, sigura de sine, a staruit sa-nceapa īntrecerea pe loc 7.

Arahneea se ia la īntrecere cu zeita

Se-asaza fiecare din ele-n cīte-un colt si-ncep cu graba lucrul.

Cu degetele iuti tes stofa stravezie si fina ca o ceata.

Amesteca īn vase vopsele preparate de mesterii din Tir si coloreaza stofa īn sute de nuante, cum numai curcubeul mai are, uneori.

Aurul si argintul sclipesc mai pretutindeni, dīnd stofei scīnte-ieri ! Nimeni n-a vazut īnca asemeni tesatura si astfel de culori.

Zeita-ntruchipeaza, pe stofa ei, o stīnca. Este Areopagul8, unde s-au īntrunit zeii odinioara, sa judece gīlceava dintre ea si Poseidon.

si tot pe-aceasta stofa, īnconjurīnd pe Zeus, cei doisprezece zei se vad sezīnd pe jilturi, si fiecare poarta īnsemnele prin care e cunoscut de oameni. Iar Zeus se desprinde dintre dīnsii, semet, atotputernic, ca un stapīn al lumii. Poseidon, drept īn fata, loveste cu tridentul o stīnca, si dintr-īnsa sare un cal cu coama si narile īn vīnt. Alaturi e Atena. Cu lancea doar atinge pamīntul, si din el rasare viu maslinul, cu fructele verzui.

Astfel s-arata stofa tesuta de zeita. Dar ca sa-i prevesteasca fecioarei lidiene cele ce vor urma, pentru c-a īndraznit cu ea sa se masoare, Atena-nfatiseaza si alte īntīmplari, īn cele patru colturi.

īntr-un ungher ea tese pe Hemus si Rodope, odinioara oameni, care s-au luat la harta si-ntrecere cu-Olimpul, si-s transformati īn muntī īn alt colt se arata patania reginei pigmeilor, schimbata

107

de Hera īntr-un cocor. īn altu-i Antigona, careia pletele-i s-au prefacut īn serpi, fiindca a cutezat sa spuna, īntr-o zi, ca are par mai mīndru decīt sotia lui Zeus. si, īn sfīrsit, īn coltul al patrulea, zeita arata pe Cinira, o mama urgisita, cazīnd pe niste trepte din-tr-un templu al Herei. Din ochii ei curg lacrimi pe treptele acelea, īn care-s preschimbate frumoasele ei fete. Mama a fost lovita pentru c-a īndraznit sa-i īnfrunte pe zei cu vorbe de ocara.

Zeita Atena mai brodeaza, cu fire colorate, jur īmprejurul stofei, si niste ramurele vinete de maslin.

īn acest timp copila, isteata Arahneea, īsi tese maiestrit, īn stofa, alte lucruri, cu mult mai graitoare, un sir de nedreptati savīrsito de zei. Ba chiar pe Zeus īnsusi īl arata rapind-o pe fecioara Europa. El e schimbat īn taur. si marea parca-i mare īntr-adevar pe stofa. Sa juri ca-i simti mireasma sarata si amara. Talazurile parca se zbuciuma īntruna si se izbesc de tarmuri, zdrobindu-se aievea īn cioburi lucitoare, cu licariri de stele, smaralde si safire. Taurul fuge-n tropot. Suratele Europei o striga, o jelesc. si fata, tremu-rīnda, abia se poate tine de coarnele de aur si plīnge desperata.

li mai arata, apoi, pe Zeus, ca satir, ademenind-o pe blinda copila Antiopa ; ca flacara, furīnd-o pe sora ei, Egina ; ca pastor, īnselīnd-o pe mīndra Mnemosina ; ca vultur si ca sarpe, rapind neprihanite fecioare, pretutindeni.

La fel īnfatiseaza si pe zeul Poseidon : cīnd taur, cīnd berbece, ori cal, ori soim, ori peste, īnselīnd alte fete.

Nici Dionisos - Bachus - si nici zeul Apolo nu sīnt crutati defel. Sīnt aratati si ei, cīnd prefacuti īn struguri ispititori, pe coarde de vita-nselatoare, cīnd īn pastori, sau fiinte ce zboara prin vazduh. īn jurul tesaturii, copila zugraveste un chenar īnverzit de iedera īn floare.

Asa minunatie nu mai vazuse nimeni si nici macar Atena...

Zeita o preface pe fata īn paianjen

Zeita cerceteaza amarnic otarīta lucrarea savīrsita de fata lui Idmon. Ii e cu neputinta sa-i gaseasca cusururi. Talentul Arahneei īntrecuse cu mult pe-acela al zeitei.

si-Atena, īndīrjita, uitīndu-si chibzuinta si toata īntelepciunea, n-a mai putut sa-ndure dīrzenia copilei si - cum tinea suveica īn mīna - a lovit-o si i-a spus vorbe grele. Apoi i-a desirat īntreaga tesatura. īndurerata, fata a luat iute un snur si-a vrut sa se anine de grinda, sa-si ia viata.

108

Atīta ca zeitei, parīndu-i prea usoara aceasta ispasire, a azvīrlit spre ea un suc īnveninat.

- Asa vei sta, īn veacuri, pe grinda spīnzurata, tesīndu-ti fara preget afurisita pīnza. Iar oamenii-ti vor rupe aceasta tesatura, copila-a lui Idmon !...

Copila osīndita de zeita Atena s-a preschimbat pe data īntr-o fiinta mica - paianjenul9 - care īsi tese vesnic pīnza sa subtirica din fire argintii si toti i-o rup. Iar ea si-o tese iara... si iara...

si totusi, pe Atena, chiar daca savīrsise asemenea isprava, elinii au cinstit-o mai mult decīt pe-alti zei.

Credeau ca ea inspira poetii, muzicienii si le arata calea spre piscurile artei. Credeau ca ea-i īnvata pe poetii Eladei sa-si dra-muiasca-n versuri belsugul de imagini, cu multa chibzuinta. Poezia, ce-i lipsita cumva de-ntelepciune, e rostita-n zadar. Mintea nu o culege. Inima n-o pastreaza. E ca un fum īn vīnt.

si tot dīnsa, Atena, era zeita care mai ocrotea cu grija, pe līnga arte, stiinta. Asa cīntau aezii, īn antica Elada, pe-Atena 10.

Nu pe-Atena !... Cīntau īntelepciunea, gīndul patrunzator ca lancea ascutita, ce o purta zeita. Cīntau destoinicia, arta si mestesugul ce ea le-ntruchipa...

Note

1. Stravechea Atica se afla īn Peloponez, īn fata insulei Eubeea, avīnd capitala la Atena. Cuvīntul "atic" se talmaceste metaforic : "plin de gratie si de delicateta", fācīndu-se prin el o aluzie la rafinamentul spiritului atenian.

2. Nici un oras n-a fost mai renumit īn Grecia antica decīt Atena, orasul īnchinat zeitei īntelepciunii. Aici, din patru īn patru ani, se organizau mari serbari la care se īmbulzeau participantii la concursuri si alergari, dar si dansatorii, muzicantii si poetii. Serbarile se numeau Panatenee - dttpā numele zeitei. La Atena au fost rostite si apoi transcrise versurile batrī-nului poet orb Homer. Aici, īntr-un faimos amfiteatru de marmura, Odeonul, rasunau minunate cīntari, ce dezmierdau urechile multimii īnsetata de arta.

3. Acropola era citadela stravechiului oras Atena. Multe orase aveau dealtfel o acropola (īn greceste acropola īnseamna orasul de sus) unde se afla citadela de rezistenta īn primejdii si razboaie. Tot aici erau construite, de obicei, templele zeilor, īn care se pastrau obiectele cele mai de pret.

4. Legendele eline, precum arata Friedrich Engels, pastreaza īn ele multe amintiri din perioada matriarhatului, a perioadei cīnd femeia juca rolul precumpanitor īn familie. In legenda despre Cecrops se mentioneaza trecerea de la matriarhat la patriarhat, adica la perioada cīnd barbatul īncepe sa aibSSīn. familie rolul principal. Ca toate celeīalte fenomene istorice

109

si sociale, este justificat si acesta, īn mitologia elinilor, printr-o īntīmplare legata de zei.

5. Simbolul prudentei e sarpele, iar cel al īntelepciunii este bufnita. sarpele si bufnita se vad aproape īntotdeauna Unga zeita, īn vechile opere de arta.

6. Lidia, tara vestita īn antichitate, īn Asia Mica, era situata īntre Misia, Frigia si marea Egee. In istorie este celebru bogatul rege al Lidiei, Cresus.

7. Vechea legenda elina a fost minunat povestita de Ovidiu īn "Metamorfoze", si dupa el preluata de scriitorii moderni.

8. Areopag īnseamna stīnca lui Ares. Pe aceasta stīnca, legenda spune ca a fost disputa dintre zei asupra dreptului de protector al orasului Atena. Mai tīrziu, sfatul arhontilor, care conducea orasul Atena, a capatat numele de Areopag.

9. Paianjenul se cheama Arahne īn greceste (De-aici familia zoologica a arahnidelor).

10. īn scolile romane, portretul sau statua Minervei - cum se numea Atena la ei - era la loc de cinste si dedesubt sta scris : "Minerva fuit Dea literarum, scientiarum et omnium artium", adica : "Minerva este zeita, literaturii, a stiintelor si a tuturor artelor".

Noi avem Ateneul - lacasul de arte si de stiinta. Astfel de atenee mai sīnt si astazi īn multe tari, caci Atena a ramas un simbol al culturii si īntelepciunii.

Poetul roman Horatiu a scris o carte cu versuri iscusite, numita "Ars poetica", o carte despre arta creatiei poetice. īn ea graieste astfel catre poetii vremii, cerīndu-le sa puna si un dram de īntelepciune īn orice poezie :

"Tu n-ai sa poti spune nimica si n-ai sa izbutesti, daca nu vei tine seama de Minerva" sau :

"Tu nihil invita dices faciesve Minerva".

STRĂLUCITORUL APOLO

2 .CĪND PESTE ŢĂRMURILE ĪNSORITE ALE ELADEI porneau " bata vīnturile toamnei, ducīnd cu ele frunze vestejite, ca niste iri rosii, fara viata, purtate de suvoaie catre mare, cīnd cerul i-nvelea īn falduri de nori si ceata vinetie, aezii-naltau imnuri lii Apolo.

a "" "Tu esti lumina, cīntau ei. Tu esti caldura scumpa muritorilor. cum ne parasesti si pleci catre tinuturile hiperboreene, sa duci Jt-acolo marea-ti stralucire, poezia si-armoniile divine, ce ne-ncīn-tpra pīna azi pe noi..." 1.

" si-n imnurile lor aezii īl proslaveau pe fiul Letei, zeita noptii istelate. Reaminteau, īn primul nnd, cum zeul, cu un arc pe Date, avīnd īn mīna stinga lira, pasise falnic īn Olimp. Zeus si toti nemuritorii, vazīndu-l pe Apolo atīta de frumos īn resmīntul de aur, parfumat cu esente, tinīnd īn brate lira, nu stiau fce s-admire mai mult : īnfatisarea lui mīndra, sau cīntecul sublim ce-i rasuna din lira.

Ridicati de pe jilturi, afara doar de Zeus, de Hera si de Leto, zeii l-au aplaudat. Cīnd s-a sfīrsit cīntarea, īnsasi zeita Leto i-a luat lira de aur si arcul cu sageti si i le-a agatat de o coloana-nalta. Iar Zeus, tatal sau, i-a oferit o cupa umpluta cu nectar.

Cele noua zeite, care sīnt cunoscute sub numele de muze, s-au adunat īn juru-i si l-au recunoscut ocrotitorul lor. Spre slava lui Apolo sau Febus, cum s-a mai numit zeul, ele au rostit imnuri care au dezmierdat urechile ceresti, īn timp ce Afrodita si casta Arte-mis s-au luat de brat cu Hebe, zeita tineretii, cu horele voioase ' si cele trei charite, īncepīnd sa danseze. si-n hora gratioasa s-au gramadit si zeii : Hermes, neobositul, si Ares, violentul, dīnd jocului īndata mai multa vioiciune.

Apolo īi privea. si fruntea lui divina era īncercuita de raze īn cununa.

Vazīnd aceasta hora, blonda zeita Leto a catat catre Zeus, si Zeus catre dīnsa."Ssi amīndoi parintii au fost cuprinsi pe data de-o mare bucurie.

111

Apolo īsi cauta loc de templu

Zeul - dupa aceea - a coborīt īn lume si a cutreierat prin tari nenumarate, cautīndu-si loc de templu. si, tot umblīnd pe drumuri, Apolo a ajuns īn niste locuri stranii, stīncoase, mohorīte. Pasamite sosise īn muntele Parnas. Aici sīnt niste vīrfuri de piatra cenusie, ce parca stau sa cada īntr-un abis de smoala clocotitor de vuiet. suvoaiele de aer - un aer cald si umed - tīsnesc necontenit si vorbele rostite se-ntorc iute-n ecouri, sunīnd din stīnca-n stīnca 2.

Padurea-i misterioasa. Frunzisul ei sopteste. Un izvor īsi pra-vale apa sa cristalina spre valea-nnegurata, sarind peste pripoare.

si-n munte-i o strīmtoare afunda, mocirloasa, unde traia atun-cea - precum spunea legenda -- un sarpe numit Piton. Trupul acestui monstru era lung cīt un munte, cu-o suta de grumazuri si o suta de guri, care azvīrleau flacari, duhori īnecacioase.

Duhorile acestea īntesau tot vazduhul si oameni, fiare, gīze, pasari sau alte fiinte, daca treceau pe acolo, se stingeau, otravite.

sarpele se nascuse dintr-o mocirla verde. Mocirla ramasese din apele varsate acolo, prin potopul orīnduit de Zeus.

Piton primise-n taina porunca de la Hera sa-l pīndeasca pe-Apolo, cīnd va trece prin munte, si sa-i rapuna viata. Hera-l ura pe fiul cel nou-nascut al Letei, pentru ca sotul sau, preaputernicul Zeus, tinea mai mult la dīnsul decīt la fiii ei : Hefaistos si Ares.

Cīnd a ajuns Apolo īn muntele Parnas, dihania uriasa s-a avīn-tat spre dīnsul, dornica sa-l ucida. Dar zeul si-a īntins arcul. A tras prima sageata. Erau doar patru zile de cīnd vazuse lumea, si-ntīia lui sageata a si nimerit monstrul.

E drept ca si sageata fusese faurita de fierarul din Lemnos, Hefaistos, schilodul, cu mare mestesug. Cum i-a patruns sageata īn carnea muceda, sarpele a simtit ca i-a venit sfīrsitul. A īncercat sa scape si sa se furiseze īntr-o pestera adīnca. Dar n-a mai izbutit...

Chinuit de dureri, Piton s-a zvīrcolit prin verzile mocirle īn care vietuia. A sarit īn nisipul cel galben de pe maluri si a lunecat iara, cu suiere cumplite, īn putreda baltoaca, īn vreme ce veninul i se scurgea din boturi.

Monstrul s-a zvīrcolit tot mai īncet īn apa. Ochii i s-au lasat. S-au cufundat pe-ncetul, de tot, īn īntuneric. Asa s-a prapadit. Iar trupul sau, lungit pe zeci si zeci de stīnjeni, i s-a uscat cu timpul, sub razele de soare 3...

si locurile acestea unde-a rapus Apolo pe fiorosul monstru au fost numite Delfi.

mmm

112

- In Delfi se vor pune temelii unui templu si-unui vestit oracol, a hotarīt Apolo. Oamenii vor putea sa-ntrebe si sa afle raspuns la īntrebari, prin preoteasa mea, Pitia, īnteleapta. Ea se va aseza pe un trepied de aur, īnvaluit īn pielea lui Piton cel rapus, deasupra unei grote adīnci si fumegīnde, ce duce pīna-n tara lui Hades, mohorītul... Prin ea voi da raspunsuri. Dar oamenii datori sīnt sa-mi daruiasca aur si scule pretioase si zeci de bogatii, rasplata pentru mine si preotii din templu 4... Mai poruncesc, de-ase-meni, sa aiba loc, īn cinstea luptei mele cu monstrul, jocuri, serbari, concursuri, si cīntece, si dansuri 5... Sa fie veselie, iar eu sa fiu slavit...

Dupa aceea zeul, patat īnca de sīnge - de sīngele lui Piton - a pornit sa se spele, sa-si purifice trupul, īn micul rīu Tempe.

Nimfa Dafne se preface īntr-un copac

Cum s-a spalat īnsa de sīnge, Apolo a prins chef de viata, de dragoste si desfatare... El si-a pus ochii pe o nimfa, nimfa Dafne, copila rīului Peneu.

Atīta ca micuta nimfa ceruse tatalui sau, rīul, dreptul de-a sta nemaritata, desi multi regi si mari eroi si-ar fi dorit-o de sotie.

Ba, chiar un print, pe care dīnsa īl izgonise deseori, era atīt de-ndragostit, īncīt si-a lasat parul lung, s-a īmbracat īn straie de fata si, izbutind sa se apropie de-ncīntatoarea Dafne, se multumea s-o vada zilnic.

Apolo īnsa a aflat, si-a hotarīt s-ademeneasca, īntr-o zi, pe-acest print la scalda, si-n acest fel sa dea-n vileag ca e un tīnar, nu o fata.

Printul cu plete lungi, de aur, a fost silit sa se dezbrace, sa intre-n apa rīului.

īnselaciunea printului a fost pe loc dezvaluita. Dafne, speriata, a fugit, plīngīnd amar, sa se ascunda. Iar nimfele ce o-nsoteau au sarit la sarmanul print, l-au doborāt cu lancile si i-au zvīrlit trupul īn rīu.

Apolo s-a veselit strasnic, vazīnd ca printul a pierit, si-a plecat īn cautarea nimfei. N-a cautat mult, si-a aflat-o īntr-un desis umbros de fagi. Dafne, zarindu-l, a fugit sa se ascunda si mai bine, īn timp ce zeul o urma, strigīnd mereu īn urma ei :

- Fiica frumoasa-a lui Peneu, opreste-te... opreste-te... Nu-i un dusman barbatul care alearga azi pe urma ta... Ci sīnt īndragos-

114

tit de tine, eu, zeul care-mi logodesc adeseori glasul cu lira si īi desfat pe-olimpieni...

Dar nimfa nu-i asculta vorba, nici juramintele fierbinti. Fugea, ca-n zbor, peste coline. Parea o biata ciocīrlie, care cīntase pīn-atunci si se rotise īn vazduh, dar soimul cel mereu flamīnd īi auzise cīntecul, si-acum vroia s-o sfīsie pe cīntareata cerului...

Valul cazuse de pe fata... Doar pletele o mai fereau de ochii zeului Apolo, pletele lungi pīna-n pamīnt. Teama īi da puteri s-alerge copilei rīului Peneu ; dar zeul īsi īntetea fuga si era gata s-o ajunga...

Simtind īn ceafa rasuflarea aceluia ce-o urmarea, si fiind sleita de puteri, dupa o goana-atīt de lunga, fata īi striga rīului :

- Ajuta-ma acum, o, tata. Deschide-ti apa sa ma-nghita, sau schimba-aceasta frumusete, care-mi aduce nenoroc...

Abia-si sfīrseste fata ruga, c-o toropeala o patrunde, si-o scoarta rece i se-ntinde pe sīn, pe trupul delicat. Parul i se preschimba-n frunze. Bratele iau īnfatisarea de ramuri lungi, tremuratoare. Picioarele prind radacini pe malul nisipos al apei. Din toata frumusetea nimfei ramīne numai frunza verde si sclipitoare īn lumina.

Apolo o cuprinde-n brate pe Dafne, prefacuta-n trunchi. Sub īnvelisul nou se simte cum bate īnca inima īnfricosata a copilei. Zeul saruta trunchiul rece. Dar nici asa, schimbata-n arbore, pe malul rīului Peneu, ea nu-i primeste sarutarea si īi raneste buzele, cu scoarta aspra de copac.

- Chiar daca tu nu vrei, Dafne, rosteste zeul, vei fi de azi copacul meu. Frunzele tale au sa-mi fie podoaba pletelor si lirei si tolbei mele cu sageti.

Copacul parca īl asculta si-si clatina frunzisul proaspat, sub adierea linistita a vīntului de miazazi.

Iar zeul īnca mai saruta scoarta cea aspra si rosteste : -. Pentru īnvingatorii-n lupte, semnul de cinste o sa fie cununi din frunzele de laur ! 6...

Fīntīna Castaliei

īncununat apoi cu laur, Apolo a plecat prin lume. N-a trecut īnsa vreme lunga si a-ndragit pe alte fete. Dar, ca un demn fiu al lui Zeus, le-a parasit, la rīnd, pe toate. Fiii lor au īntemeiat multe orase, īn Elada. Numai ca vestea necredintei zeului fata de sotii se

8

115

raspīndise pretutindeni si fetele fugeau de dīnsul, catīnd sa scape de rusinea de-a fi si ele amagite si parasite rīnd pe rīnd.

Era īnsa pe acea vreme o tīnara, Castalia, fiica a regelui din Delfi. Fata avea un har : cīnta, cum nu putea sa cīnte alta. Cīnta si se juca pe munte cu fetele de vīrsta ei.

Zeul, vazīnd-o, a-ndragit-o si a cerut-o de sotie.

Castalia iubea pe altul, pe un pastor care-si mīna cirezile acolo-n munte. si ei se īntīlneau ades si īsi jurasera credinta, pīna la moarte, amīndoi. Zeul Apolo stia totul, ura pe tīnarul pastor si īntr-o zi l-a-ntīmpināt cu ochii-n flacari si i-a spus :

- Te chem la lupta, fecior as !... Eu trag cu arcul, tu cu lancea. Am auzit cum te-ai laudat ca poti tinti la fel ca mine... si mai-nainte ca flacaul sa fi putut ridica lancea, zeul a si tras o sageata.

Pastorul a cazut īn brīnci, apoi pe spate, si-a murit. Zeul Apolo a chemat un cīrd de corbi sa-l ciugule si a plecat sa caute fata.

Castalia tocmai venise sa ia apa dintr-o fīntīna. Zeul s-a apropiat de dīnsa, spunīndu-i īn acelasi timp :

- Iubitul tau piere pe munte. L-am izbit cu sageata-n piept. Acum poti fi sotia mea. Esti libera... Vei fi a mea...

si-a vrut s-o si cuprinda-n brate. Dar ea n-a stat sa se gīn-deasca. A sarit īn adīncul apei.

Zeul n-a mai putut s-o scape ; dar a rostit īndurerat :

- Apa īn care te-ai zvīrlit, Castalia, va capata numele tau. Pitia īnsasi n-o sa poata afla viitorul nimanui, de nu īsi va spala-nainte trupul īn apa limpede... Iara poetii, de vor vrea sa spuna stihuri maiestrite, sa cīnte imnuri zeilor, vor trebui sa se adape īntīi de-aici, si-apoi sa puna mīna pe lira, ca sa dea glas strunelor, īn viers vrajit 7...

El īnsusi, zeul, a ramas acolo timp īndelungat, rostind īn amintirea fetei cīntari bogate-n armonii, si alinīndu-si astfel dorul de fata regelui din Delfi.

Apolo afla o veste neplacuta

Dealtminteri, zeul era tare mīndru de lira lui.

- Nu-i nimeni mai presus de mine, glasuia muzelor adesea.

Nu-i nimeni ?... Nu era...

Pentru ca, iata, muzele au adus din Frigia o veste. Tīnarul Mar-sias, cutezatorul, a facut o unealta noua de cīntat, numita flaut. soapta lui e duioasa, alinatoare.

116

Cīnd punea Marsias la buze noua unealta de cīntat, freamatul vietii contenea. Nimfele si satirii se-adunau si ascultau, fara de glas, cīntarea lina si sunetele nemaipomenite.

Se povestea ca-n Frigia, odata, se napustisera dusmanii peste tara, ca frunza si ca iarba, īmpovarati de arme si de ura.

Ţara era aproape-nfrīnta si desperarea navalea, nebuna. Fe-meile-si smulgeau de la sīn pruncii si-i ucideau, decīt sa cada prada dusmanului salbatic, nemilos.

īn clipele acelea, cīnd parea ca-i dusa ultima nadejde, s-a ivit Marsias īn lupta.

- Bine-ai venit ! strigau ostenii. Cu flautul tau vei mīngīia pe cei care-si dau viata pentru tara...

Marsias le-a zīmbit, si ducīndu-si unealta noua de cīntat la buze, a suflat cu putere īntr-īnsa, facīnd sa izbucneasca-o melodie. Iar degetele īi jucau pe flaut, parca saltafi niste voinici īn hora.

Sunete tīnguioase au tīsnit. Dusmanii si-au contenit pasul. Lancile le-au alunecat. Din mīini le-au cazut sabiile-ascutite, si scuturile peste ele, facīnd zgomot. Sagetile faceau īndata cale-ntoarsa.

Iar rīurile tarii se-naltau din matca lor cu vuiete grozave si se uneau, alcatuind o mare cu valuri crīncene, urlīnd turbate. Navalitorii au fost luati de ape, izbiti de arbori si striviti de pietre. Nici unul nu s-a īntors acasa, sa-si mai revada sotia si copiii. Marsias a cīntat necontenit, pīna-au pierit cu totii, luati de apa...

- O, Marsias ! au grait frigienii. Ce multumire ti-am putea aduce tie, ce ne-ai scapat de moarte, de jaf si de robie rusinoasa ?

- Nu-mi trebuie nimic, a spus flacaul. Nu eu, ci cīntecul de flaut a scapat tara...

si auzind Apolo ca flacaul rīnta cu atīta iscusinta, s-a-ntunecat de suparare. Urcīndu-se īn carul sau de aur, a purces catre Frigia, si ajungīnd acolo, a trimis sa-l cheme pe Marsias si l-a-ntrebat :

- Ce instrument cīnta mai minunat ?... Raspunde !...

- Tu crezi ca lira, si eu - flautul... a rostit Marsias.

- Atunci sa te īntreci cu mine ! a poruncit zeul Apolo.

- Primesc, dar īi cer drept judecatori pe-acei ce locuiesc pa-mīntul : oamenii, nimfele, satirii.

- Nu ! Nu ma īnvoiesc, a mai spus zeul. Toti sīnt nepriceputi ca tine. Doresc sa vie cele noua muze, al caror obladuitor sīnt eu.

Zeul a facut apoi semn spre slava, si muzele s-au si īnfatisat.

- Acela care o sa-nvinga are dreptul sa-l pedepseasca pe celalalt cum o pofti !... a rostit ultimul cuvīnt Apolo.

si-ndata anceput concursul...

117

Marsias este īnvins prin viclenie

Intīiul a-nceput Apolo cu lira sa. Atīt de dulce suna lira, ca muzele l-au aplaudat :

- Fiul zeitei Leto o sa-nvinga !...

Dar Marsias si-a dus flautul la gura, pornind sa-si cīnte melodia. Iar cīntecul tīsnea din flaut atīt de cald, atīt de straniu, īncīt parea un vis, o taina, care se furisa īn suflet si-l fermeca...

- O, ce frumoasa este cīntarea lui ! au strigat cele noua muze. īntrece lira lui Apolo...

- īntrece lira mea ? a spus Apolo, cu vocea amenintatoare. O, muzelor, nu stiti ce spuneti ! Ma mīniati cu vorba asta. Sa mai cīntam īnca o data... Primesti flacaule ?...

- Primesc !

Numai ca de-asta data zeul si-a īnsotit lira cu glasul. si cīntul lui era divin. Muzele toate, bucuroase, au spus ca el e-nvingatorul. Marsias, īnsa, s-a-mpotrivit, spunīnd ca lupta a fost prea bine ho-tarīta, de la-nceput, doar īntre lira si flaut.

- Ce cauta glasu-n lupta asta ? El apartine altei arte.

- Ba nu, si tu te folosesti de gura, cīnd sufli-n flaut, a grait zeul. Deci pot sa cīnt si eu cum vreau, la fel ca tine, Marsias ! Ba, chiar mai mult. Vezi lira mea ? Eu cīnt dintr-īnsa, cīnd dintr-o parte, cīnd dintr-alta. Sa cīnti si tu la fel, din flaut.

- Cu lira ta vad ca se poate, a spus flacaul, dar eu nu pot sa suflu-n cellalt capat al flautului, stii foarte bine. Asta e doar o viclenie, ca sa ma-nvingi - caci nu poti altfel...

Concursul a-nceput din nou. Zeul si-a pus tot mestesugul īn cīnt cu lira si cu vocea, iar Marsias s-a īntrecut pe sine īn cīntecul duios de flaut.

Patru din cele noua muze erau de partea lui Apolo. Patru-i laudau īnsa rivalul. Mai era una : Caliope, muza poemelor, si dīnsa īl īndragise pe Apolo. Ea i-a dat votul zeului. Astfel, nedreptul olimpian a cīstigat acest concurs si l-a īnfrīnt pe Marsias. si zeul necajit la culme pe Marsias ca-l īnfruntase si era gata sa-l īntreaca, de nu i-ar fi venit īn sprijin frumoasa muza Caliope, a pus la cale o osīnda de o cruzime fara seaman. Legīndu-l pe Marsias de-un pin, l-a jupuit de toata pielea, cu mīna lui, īnsīnge-rīndu-l.

- īti ceri iertare ? īi striga.

Flacaul n-a cerut iertare ; i-a spus doar zeului atīta :

- Fiu al lui Zeus, m-ai īnfrīnt cu ajutorul Caliopei ; dar nu m-ai īntrecut, viclene, si nu mā tem deloc de tine. Cīntecul meu

118

din flaut va fi de-a pururi cinstit si neuitat de oameni, de toti aceia care-nfrunta vointa zeilor tirana...

si si-a dat sufletul, viteazul...

Sīngele lui s-a scurs īn tina, rosu si gīlgīind cu spume. S-a prefacut, se povesteste, īntr-un rīu neobisnuit. Un rīu cu unda purpurie, caruia oamenii i-au dat numele cīntaretului ucis. Oamenii, nimfele, satirii l-au plīns, l-au plīns vreme-ndelungata. Flautul lui drag, purtat de valuri, a colindat prin toata lumea si, dupa cum spune legenda, el cīnta singur, peste ape, imnul cel aspru-al razvratirii.

Atīta doara ca Apolo, temīndu-se ca muritorii sa nu īnvete acest cīntec, a cules flautul de pe ape, l-a dus īn templul sau din Delfi si l-a-nchinat, sa faca pace cu umbra celui ce pierise...

Note

1. Cīntau īn acest fel, pentru ca Apolo simboliza, īn primul rīnd, lumina si caldura soarelui. De aceea Apolo se mai numea si Febus, cuvīnt care semnifica lumina. Lumina si caldura nu mai aveau putere catre sfīrsitul toamnei. Iarna si mai putin. Se īntorceau primavara, īn revarsari de aur, verdeata, bucurie si cīntece de pasari.

Poetii slaveau atunci īnapoierea zeului luminii, ce trecea prin vazduh, īntr-un car de aur, tras de lebede ca neaua. In toata vremea asta, a iernii friguroase, umbrite, īntristate, grecii credeau ca zeul luminii se afla undeva, la marginile lumii, dincolo de palatul de gheata o lui Boreu, vīntul de miazanoapte, īn locuri numite de aceea hiperboreene. Nasterea lui Apolo din Leto, zeita noptii, īn insula Delos (insula luminoasa), era alegoria izbucnirii, īn zori, a luminii albe din trupul negru al noptii. Hera, sotia lui Zeus, ce īntruchipeaza cerul, s-a īmpotrivit cu ura nasterii lui Apolo. A prigonit-o pe Leto. Vroia sa tina noaptea pe loc ; dar n-a izbutit, caci zeul s-a nascut, lumina s-a ivit, si Temis, zeita ordinei si dreptatii, i-a īnfatisat pe un talger, micutului Apolo, merindele ceresti: ambrozia si nectarul. Cum a gustat Apolo bucatele divine, s-a facut un flacau cu buclele pe umeri, frumos ca ziua scaldata īn lumina, cīnd totul straluceste si te īmbie la cīntec. Sagetile din arcul zeului īnseamna chiar razele de soare, iar lira e cimbolul cīntarii. Cīnd vine primavara, cīnd se iveste ziua, dupa noapte, pasarelele zboara si ciripesc prin arbori, iar omul, cīnd e vesel, cīnd are lumina īn suflet, cīnta bucuros.

2. Locul acesta din muntele Parnas, numit de elini Delfi, este situat īn asa fel, īncīt orice vorba rostita este rasfrīnta īn zeci de ecouri. Calatorul din antichitate, sosind aici, era cuprins de groaza. Avea impresia ca zeii īi sīnt īn preajma si vorbesc cu dīnsul.

3. Piton, sarpele īnvins de Apolo, se pare ca ar īntruchipa molima ce se īntinde īn locurile umede, calde si īntunecate. Lupta lui Apolo simboli-

120

zeaza actiunea razelor de soare, care usuca pamīntul dupa ploi īndelungate, facīnd sa piara boala si germenii ei tenebrosi. Putine poetizari ale fenomenelor naturale sīnt atīt de frumoase ca aceasta. Dealtfel, un mare artist grec - Calamis, dupa unele presupuneri - a imortalizat aceasta legenda. El a cioplit o statua, īnfātisīndu-l pe Apolo dupa ce a dat drumul sagetii care l-a rapus pe monstru. Zeul zīmbeste, īn statua, rece si dispretuitor. Narile sale freamata de mīnie, dar fruntea lui ramīne senina, olimpiana, cu toata īncordarea prin care a trecut.

4. Oracolele, asa-zisele prevestiri ale lui Apolo, erau date printr-o preoteasa ce se chema Pitia. Numele ei pare ca vine tot de la Piton, monstru rapus de Apolo. Pitia se aseza pe un trepied de aur, īnvaluit īn pielea unui sarpe, deasupra unei grote din care tīsneau gaze si un fum. īnecacios. Ametita de gaze si fum, preoteasa bolborosea cuvinte fara īnteles. Cuvintele acestea erau considerate drept raspunsuri ale lui Apolo la orice īntrebare. Preotii le orīnduiau īn asa fel, ca īntelesul lor sa fie dublu, sa iasa bine oricare ar fi fost situatia. Dupa aceea dīnsii, īn schimbul unor daruri : aur, pietre scumpe, obiecte, vite, interpretau raspunsul dupa cum le convenea mai bine. Oracolul acesta era celebru. El era consultat de catre toti regii si oamenii de stat, īn īmprejurari grele, īn schimbul unor daruri bogate. Astfel s-au aduTiat īn templul din Delfi atītea comori. Locul acesta era cel mai bogat din toata Elada antica.

5. Jocurile īn cinstea lui Apolo se numeau (tot de la Piton) pitice. La ele participa toata floarea tineretului din orasele grecesti.

6. Laurul sau dafinul se cheama Dafne īn limba greaca. Iar pentru poeti, Dafne mai e si palida lumina a aurarii, care se pierde sub revarsarea vie a luminii din miezul diminetii.

7. Fīntīna Castaliei se afla linga Delfi. Pe vremuri, aezii poposeau de multe ori la aceasta fīntīna, sorbind apa racoroasa. In clipocitul apei din fīntīna, li se parea ca aud ecouri din melodia pe care o cīntase Apolo īn amintirea fetei. Aceste soapte tainuite pe care nu le puteau auzi decīt poetii si muzicienii, cum se credea, īi inspirau pe acestia sa faca versuri sau sa īmbine notele pe strune.

ARTEMiS

ARTEMIS, SORA LUI APOLO, era zeita vīnatoarei. Ea-i ocrotea pe pamīnteni - cum socoteau vechii elini - cīnd īnstrunau, la vīnat, arcul.

si, dupa cum zeul Apolo era lumina ce tīsneste din astrul sclipitor al zilei, Artemis se spunea ca este lumina palida a noptii .

Aezii povesteau ca ea, īndata dupa nastere, s-a-nfatisat tatalui sau, i-a īmbratisat genunchii sacri si a grait :

- Da-i, tata, da-i copilei tale dreptul de-a ramīne fecioara... Ca lui Apolo, da-mi si mie un arc si-o tolba cu sageti. Dar ce spun eu ?... N-ai sa ma īnarmezi chiar tu. Ciclopii īnsisi s-or grabi sa-mi faureasca-o tolba buna si mi-o vor umple cu sageti. Mai da-mi, te rog, īnca si dreptul de-a duce-n mīna o faclie si de-a ma-nves-mīnta īntr-o tunica, ce nu va fi mai lunga de genunchi, sa nu ma stīnjeneasca la vīnat. Doresc sa ma urmeze, īn cortegiu, saizeci de fete de-ale lui Ocean. si da-mi si douazeci de nimfe, sa ma slu-jeasca-n vremea cīnd nu voi mai dobor rīsii si cerbii. Sa-mi aiba grija de īncaltaminte, ca si de cīinii credinciosi. Pune sub ocrotirea mea doar un oras, care-l vrei tu, caci eu arareori voi poposi īntr-īnsul... Voi locui mai mult īn munti...

Zeus a ascultat īn liniste ruga zeitei, apoi, zīmbind īn barba, i-a grait :

- Fie precum vrei tu, copila !... īti īmplinesc dorinta ta. si-a dat poruncile de trebuinta.

Artemis porneste prin munti

Iar Artemis, urmata de cortegiul de fecioare, a si pornit prin munte, la vīnat.

Urcīnd pe culmile umbroase, pe stīncile semete, bīntuite de vīnturile reci, zeita vīna, din zori si pīna-n noapte, tot felul de salbaticiuni.

īi cam placea sa vada sīnge, sa vada fiarele cum se zbateau īn cruda agonie-a mortii.

122

::Jtfil

«īi:!: ii »1;

I : i

Īntindea barbateste arcul si, cīnd tragea, nimica nu putea sa-i scape. Sageata ei pornea ca vīntul, din arcul bine īnstrunat. Fulgera fiara, fara gres. Salbaticiunea nimerita se-mpleticea, oprin-du-se īn fuga. īntorcea capul spre zeita. Gemea usor, ca o-ntre-bare, si luneca īn tara mortii. Departe de-a se-nduiosa, zeita chicotea de bucurie si, ridicīndu-si fruntea-nalta spre cerul cel senin, zicea :

- Nu poate fi, īn toata lumea, un alt tintas mai priceput decīt zeita vīnatoarei...

Nimfele īi dadeau dreptate. īnsa tot ele-i povesteau ca ar fi fost un fiu de rege, pe nume-Acteon, care vīna tot ca si dīnsa, umplīnd padurile de sīnge. Ba īnca el s-ar fi laudat ca e mai mester ca zeita.

Auzind vorbe ca acestea, Artemis se īntuneca. si, terminīnd cu vīnatoarea, zeita Artemis pornea, urmata de alaiul ei, spre o poiana minunata. Cresteau acolo chiparosi si piei, ce-mbalsamau īmprejurimea. Iar īntr-un loc, sapata-n stei, era o bolta racoroasa. Din ea tīsnea un izvoras.

īn acest loc venea zeita īn fiecare zi, sa stea si sa se scalde-n apa rece, īnviorīndu-si trupul feciorelnic, dupa placuta truda-a vīnatoarei.

Da unei nimfe lancea, arcul si tolba plina cu sageti. Alta o ajuta sa se dezbrace si doua nimfe-i scoteau iute īncaltamintea prafuita. O alta nimfa-i strīngea parul zbīrlit si ravasit de vīnt. l-l īnnoda, sa nu se ude, si cu cinci urne de arama, umplute la izvor cu apa, alte fecioare se sileau s-o racoreasca pe zeita.

Mīnia cuprinde inima zeitei

Atunci, precum se povesteste, Artemis le mai īntreba :

- Cine e acel fiu de rege ? si oamenii ce spun de el ?

- Spun ca-i un vīnator destoinic, neīntrecut de nimeni īnca īn mestesugul vīnatoarei, chicoteau nimfele. si-i mīndru, frumos la chip, īnalt si zvelt...

- Astea sīnt lucruri fara noima, zicea zeita. Mai degraba as vrea sa stiu daca se spune ca dīnsu-i mai dibaci la vīnatoare chiar decīt mine... Spuneti drept !

- De... Unii spun si dintr-acestea... Zeita, nu te supara... Sīnt vorbe goale, fara rost.

- Vorbele-acestea s-or plati !... se pare c-ar fi spus zeita.

124

Nu a trecut mult timp de-atuncea si, īntr-o buna zi, porni Acteon cu sotii sai de vīnatoare, si cincizeci de ogari, prin munti. si tot cutreierīnd tinutul, ajunse-n locurile unde haladuia mai des zeita.

Unii socot ca tīnarul sosise-aici din īntīmplare ; dar altii au temei sa creada ca, īnciudata, īnsasi zeita orīnduise sa-l atraga pe vīnator prin acel loc. Caci ea vroia sa-l dea pierzarii.

Acteon a simtit deodata ca este prins de oboseala. O oboseala ne-nteleasa...

- Ciudat !.. le-a spus el sotilor. Ma simt trudit. Ajunge goana. Luati arcurile si porniti catre palatul regelui... Eu singur mai ramīn pe-aici o vreme, cu haita mea de cīini. Curīnd va voi urma pe cale...

Sotii i-au ascultat porunca si, luīndu-si armele si prada, s-au īndreptat catre palat.

Acteon, singur īn padure, doar cu ogarii līnga dīnsul, privea nedumerit īn preajma.

,,Ce e cu mine oare ? se gīndea. Sīnt obosit. Simt o chemare... Ba parca simt si-un fel de teama, ce ma strapunge ca un bold. De ce-s nelinistiti ogarii ? De ce schelalaie mereu ? Ce e pe-aici ? Ce se īntīmpla ?"

si, fiindca-alaturi se zarea un pīrīias lucind prin iarba, Acteon a baut cu sete. Apa o fi avut vreo taina, caci fiul regelui, ca tras de-un fir de ata nevazuta, urmat de toti ogarii sai, a luat-o-ncet de-a lungul vaii...

A mers ce-a mers... si s-a trezit īn locul unde se aflau zeita si cu nimfele. Aici Acteon s-a oprit. īn fata ochilor avea cel mai īncīntator tablou ce si-l putea īnchipui.

Artemis, goala, se scalda. Din urnele de-arama apa curgea-n suvite stravezii, dar atingīnd corpul zeitei, prindeau pe data scīn-teieri, ca mii si mii de diamante, ca niste flacari ce jucau si luminau toata padurea.

Flacaul īsi pierduse mintea si nu se satura privind.

- O, ce frumoasa esti, zeito, glasuia el ca ametit. Mai lasa-ma sa stau o clipa...

Dar nimfele strigau spre print :

- Fugi, fugi, Acteon, nu privi !... O lege a lui Cronos spune ca muritorii ce-i privesc pe zei, fara de voia lor, platesc cumplit... Fugi, fugi, Acteon !... Nu privi...

Acteon īnsa nu lua seama la vorba lor, si sta vrajit, cu ochii tinta spre zeita.

Nimfele au alergat īn graba. Cu trupurile lor cautau s-acopere dalba mīndrete a zeitei.

125

- Nemernice, i-a spus zeita, tu, care te-ai īnfumurat ca esti mai mester decīt mine, ai merita sa fii tintit īn inima cu o sageata... Dar ai sa ispasesti cumplit.

si luīnd din urnele de-arama doi pumni cu apa a azvīrlit-o īn ochii fiului de rege.

Acteon e sfīsiat de dinii sai

Cum l-a stropit cu apa fermecata, Acteon s-a facut un cerb. El a pornit īn goana mare, urmat de cīini, de cīinii lui, ce nu-si mai cunosteau stapīnul.

"Ce-am sa ma fac ?" se gīndea printul, caci īsi pastrase judecata si se vazuse īn pīrīu, īn noua lui īnfatisare.

Anume īi lasase zeita Artemis gīndirea, ca suferinta ce venea sa si-o-nteleaga pīn'la capat.

- Eu sīnt Acteon ! tipa dīnsul cīinilor care-l haituiau.

Insa īn loc de orice vorba, din botul sau nu rasuna decīt un muget surd, de spaima.

Cīinii din nou se repezeau, si bietul cerb fugea prin locuri unde vīnase mai-nainte, tragīnd cu arcul, cu sulita, izbind cu piatra, sau īnfigīnd, pīna-n prasele, cutitul scurt de vīnatoare...

si cīinii lui īl īncoltesc.

- Eu sīnt Acteon, vrea sa spuna greu osīnditul print. Nu ma muscati ! Lasati-ma. Eu sīnt stapīnul...

Cīinii īnsa īl musca si-1 doboara. Latrīnd īl cheama pe Acteon, sa vada cerbul biruit si sa se bucure si el.

Lor, cīinilor preacredinciosi, nu are cine sa le spuna ca mult iubitul lor stapīn e īnsusi cerbul ce le zace acolo,-n fata, si-i priveste cu ochii umezi si sticlosi.

Uriasul Orion

Acteon īsi platise vina de a fi fost mai priceput īn mīnuitul arcului decīt zeita Artemis. De-acum īnainte nimeni n-avea sa-i mai stirbeasca faima de cea mai iscusita īn mestesugul vīnatoarei castei copile a lui Zeus.

Umblīnd mereu prin munti, zeita nu avea timp de dragoste, si maritisul c-un barbat īi parea mai nesuferit decīt orice pe lumea

126

asta. Chiar nimfele ce-o īnsoteau nu aveau voie sa iubeasca vreun barbat, sa se marite si, de-i calcau aceasta lege, le ucidea fara crutare, tintindu-le pe loc cu arcul.

Cu toate astea, unii povesteau ca si zeita Artemis, o data, ar fi iubit pe un voinic ; dar dragostea i-a fost nefericita.

Iara aezii depanau legenda-n chipul urmator :

Se zice c-a trait pe vremuri alt vīnator, pe nume Orion, feciorul unui rege, Hirieu. Feciorul regelui crescuse īnsa-nalt, atīt de-nalt, ca fruntea lui trecea de scama norilor, si de intra īn valurile marii, sa se scalde, īn locul unde-i apa mai adīnca, pieptul īi ramīnea afara.

Acest urias, acest flacau, din cīte mestesuguri sīnt pe lume, doar unul īndragise : vīnatoarea. Avea si-un cīine fermecat, zis Sirius, si īmpreuna colindau, la vīnatoare, departe, peste mari si tari. Zeul stapīn al marilor, Poseidon, īi daruise tīnarului harul de a putea umbla si peste ape, la fel ca pe uscat. Ii daruise acest har fiindca, odata, Hirieu īl ospetise-n tara sa cu cinste, cum īi placea trufasului Poseidon.

Insa, la vremea cīnd se-ncepe povestea noastra, Orion facuse destule fapte de isprava, laudate strasnic pe pamīnt. Fusese, īntre altele, chemat de regele din Chios 2, sa-l ajute. Insula cea frumoasa, Chios, fusese napadita de dihanii. Viteazul Orion plecase-n lupta si nimicise pīn' la una toate dihaniile-acelea, care paraduiau tinutul.

In schimbul faptei sale, vīnatorul ceruse pe fata regelui de soata. Dar regele - nevrīnd sa-i dea copila - l-a īmbatat, prin viclenie, pe īndraznetul Orion si, pe cīnd el dormea adīnc, i-a scos amīndoi ochii cu cutitul ascuns, din timp, sub haina lui regala.

Uriasul s-a trezit īn dureri mari. A vrut sa-l prinda pe dusman si sa-l rapuna, dar, bījbīind fara sa vada, s-a-mpiedecat si, cīt era de lung, s-a prabusit pe tarmul marii, cu capul sau pletos cazut īn valuri.

Dar tot nu s-a lasat. S-a ridicat, si, ascultīnd mai bine ce se-n-tīmpla, a deslusit īn departari un zgomot. Bateau ciocane mari pe nicovala.

A īnteles atunci ca Lemnos - insula unde faurarul Olimpului, Hefaistos, lucra de zor cu un pitic, Chedalion - este pe undeva pe-aproape. Uriasul a pornit prin mare, calauzindu-se īntruna dupa zgomot, pīna ce a ajuns īn Lemnos. Acolo, s-a rugat de zeul cel schiop, Hefaistos, sa-i vina-n ajutor ; si zeul s-a milostivit. Printr-un oracol, faurarul l-a sfatuit pe Orion sa sada, īn zorii fiecarei dimineti, cīnd se iveste Eos - aurora - cu ochii catre rasarit, si-o sa se vindece cu vremea. Dīnsul i-a ascultat povata, si-n fiecare zori de ziua īsi lua pe umeri un copil. Acesta-l īn-

127

drepta cu fata spre rasaritul rumenit si, cum era de-nalt, si razele cadeau īntīi pe chipul lui, īncet, īncet, s-a lecuit de suferinta. Ochii-i au īnceput sa vada, īntīi usor si slab, ca printr-o sita, apoi din ce īn ce mai bine, pīna ce iar i-a fost vederea lui Orion ca la-nceput.

Atīta doara ca, īn vremea cit el cata spre rasarit ca sa-si astepte vindecarea, l-a tot zarit zeita Eos si dīnsa s-a īndragostit de prea-voinicul Orion.

Doua zeite se cearta pentru un muritor

Mai mult, zeita aurorei atīt de tare l-a-ndragit pe vīnatorul cel voinic, īncīt a savīrsit o vraja si l-a rapit la dīnsa-n cer.

Cum l-au vazut si celelalte zeite pe vīnatorul Orion, se pare c-au batut cam tare si alte inimi pentru el... si dintre toate, cel mai mult s-a-ndragostit īnsasi zeita Artemis. si-n gelozia ei pe Eos, era sa savīrseasca, poate, o fapta cam necugetata... si zeii s-or fi luat de gīnduri : "Cum ? Ea, zeita olimpiana, vrea sa i-l smulga altei zeite pe-un muritor si sa si-1 faca barbatul sau ?"

- Ni se stirbeste slava noastra, glasuia Zeus catre ceilalti, daca vom sta nepasatori. Nu ! n-am sa las astfel de fapta sa se petreaca īn Olimp. S-o-mpiedecam deci cīt mai grabnic !...

- Dar cum ?... Dar cum ?... īntreba Hera. si cine se va-ncu-meta ?...

- Ma-ncumet eu ! a spus Apolo. E sora mea si sīnt dator s-o apar, pīna la sfīrsit, de dragostea nesocotita pentru un simplu muritor.

si chiar īn ziua ce urma, īn revarsat de zori, Apolo l-a si chemat pe Orion. I-a poruncit sa plece grabnic si sa vīneze multe pasari, din cele ce zburau īn stoluri deasupra marii lui Poseidon. Pe urma sa vīneze fiare, dintr-un tarm īndepartat...

Porunca zeului Apolo trebuia iute-ndeplinita. Orion si-a si luat maciuca, arcul si tolba, si un palos. Pe umeri si-a azvīrlit o blana a unui leu rapus pe vremuri. si-a mai strigat si cīinele, pe Sirius, si au pornit numaidecīt la vīnatoare.

Apolo īl privea cum pleaca. Privirea-i aspra scīnteia...

128

O noua constelatie

Se departase vīnatorul. Abia se mai vedea deasupra marii, cīt un punct mic, pierdut īn zare. Atunci Apolo a strigat-o pe sora sa, pe Artemis, cu voce blinda, prefacuta :

- Surioara, vino iute-ncoace !... Ai spus de-atītea ori ca-n vīnatoare nu-i nimenea pe lume sa te-ntreaca. Azi as dori sa-mi dai si o dovada. De-o fi cumva sa izbutesti, sīnt gata sa-ti recunosc si eu īntīietatea, si chiar sa spun ca esti mai priceputa īn tragerea cu arcul decīt mine. Te īnvoiesti ?

- De buna seama, frate. Care-i tinta ?... Sa-mi iau doar arcul... si sā trag cu grija.

si Artemis si-a-ntins īndata arcul. A pus īn struna o sageata.

- Ia uita-te acolo ! Vezi, surioara, un punct micut si palid, care-i gata, aproape gata, sa dispara ?...

- īl vad. I-o pasare, pesemne...

- Poti s-o tintesti ?...

- Glumesti, Apolo ! a zis zeita, sigura de dīnsa. Sa nu ating astfel de tinta ?... De-ar fi mai mica - o parere ; de-ar fi departe, peste lume, tot o lovesc. Priveste-aicea !...

Ochind, zeita-ntr-o clipita si-a slobozit sageata ei spre punctul miscator din zare, ce-abia-abia se mai vedea īn departarile albastre.

Sageata a strapuns vazduhul stralimpede al diminetii si s-a īnfipt de-a dreptu-n tinta.

S-a auzit un racnet groaznic si Orion s-a prabusit.

Marea s-a-mpurpurat de sīnge si-n slavi a prins sa se jeleasca Eos, cu voce ascutita :

- Artemis, mi-ai ucis iubitul !...

Artemis, fara sa-i raspunda, s-a avīntat pe-un nor de aur. S-a repezit spre locul unde zacea īn valuri vīnatorul si l-a cuprins īn brate-ndragostita. si, coplesita de durere, i-a implorat lui Zeus īnvoirea sa-l urce īntre constelatii, pe dragul ei, pe Orion, ca sa nu piara cu desavīrsire, sa poata ea sa-l vada, zilnic.

Zeus, stapīnul, s-a-nvoit, vazīnd atīta īntristare, si l-a urcat pe vīnator pe bolta. E constelatia ce se numeste, dupa legenda, Orion. Ea se iveste la-nceputul verii si piere aproape de sosirea iernii, cīnd prind sa cada ploile pe mare. Aceste ploi sīnt poate lacrimi, precum se cīnta īn poeme. Lacrimi varsate de zeite...

Ca sa nu fie singur Orion pe bolta, Artemis s-a rugat de Zeus sa-i dea tovaras, līnga el, pe cīinele ce-l īnsotise, īn timpul vietii, la vīnat. Asa se face ca e-n cer si Sirius, stea sclipitoare, ce se zareste bine vara, īn constelatia Cīinele mare 3.

9 - Legendele Olimpului, voi. I

129

Copila Letei devine necrutatoare

Artemis a ramas nemaritata. Inima ei s-a asprit mai tare decīt fusese īnainte. Nu mai avea nici o crutare fata de cei care-i greseau ; dar cel mai greu s-a razbunat pe o regina, Niobeea.

Asta regina, Niobeea, er? nespus de fericita. Sotul sau, Amfion, din Teba, era un barbat bun si vrednic. Cu el avea, īn casnicie, sapte baieti si sapte xete : copii frumosi si tare dragi.

- Nu-i nimenea, īn lumea asta, mai fericit decīt sīnt eu, spunea adesea Niobeea. Fiii mei stralucesc cīnd poarta armele īn mīini, iar fetele mai mīndre-s ca zeitele...

Tocmai venise sarbatoarea zeitei Leto si aceasta ceruse jertfe tuturor.

- De ce sa ma īnchin eu Letei, sa-i aduc daruri ? Pentru ce ? Cu cīt e mai presus ca mine ? Copii am eu mai multi ca ea, si nu-i nici unul mai urīt decīt sīnt Artemis si-Apolo. Sotul sau, Zeus, nu īi este si n-o sa-i fie credincios. Pe cīnd iubitu-mi Amfion ochi n-are decīt pentru mine. De ce sa ma īnchin eu Letei si pentru ce sa-i aduc daruri ? Fiindca-i zeita ? Nu. Nu vreau...

Auzind vorbe ca acestea, multe femei n-au mai vroit nici ele sa-i aduca daruri zeitei noptii si au spus :

- Asa e ! Este drept ce spune regina noastra Niobeea... si pe altarele zeitei ofrandele s-au micsorat.

Putea īnsa zeita Leto sa-ndure astfel de ocara ? Pot oare zeii sa auda ca muritorii nu-i slavesc ?

Zeita noptii, mīniata, l-a vestit iute pe Apolo, zeul sagetilor de aur, si pe zeita vīnatoarei, Artemis pururea fecioara.

Artemis, care īl pierduse pe Orion de scurta vreme, a spus fratelui sau asa :

- M-ai īndemnat sa-mi zvīrl sageata īn cel pe care īl iubeam. Acum priveste: o femeie, o muritoare, Niobeea, nesocoteste o zeita, pe mama noastra, si pe noi doi... Ce ai sa faci ? Cum vei plati ?

- Cum voi plati ?... a spus Apolo. Ii voi ucide toti baietii cu care se faleste-atīt...

- si eu copilele, de care e atīt de mīndra... a glasuit Artemis crunta.

Zeul Apolo si-a luat arcul.

Doi dintre fiii Niobeei mīnau un car īn fata Tebei. Cīt ai clipi au fost strapunsi. Alti doi se aflau la palestre 4. Au fost si dīnsii sagetati. Mai erau trei. Dar nici acestia n-au avut mult de asteptat. Zadarnic unul dintre dīnsii mai implora īnca pe zei sa īnce-teze-acest macel. Sīngele lor uda tarīna.

130

Regina, ce era de fata, s-a repezit peste feciorii cu trupurile fara vlaga. si-a rupt vesmintele regale si pletele. si-a zgīriat fata. S-a dat cu fruntea de pamīnt si, hohotind, avīnd pe fata lacrimi amare, īn siroaie, striga spre toti :

- Iacata zeii... Priviti-i cum ne asupresc, cīnd nu ne umilim destul. Asta-i dreptate olimpiana !...

si ridica pumnii spre cer.

Sotul ei, Amfion, vazīnd aceasta crima fara seaman, se-ndure-rase-atīt de mult, ca īsi rupsese firul vietii, vīrīndu-si palosul īn piept.

Fetele se aflau cernite, līnga salasul unde fratii asteptau focul rugului. Multimea suspina pe laturi. Nu era mama sa nu plīngā durerea bietei Niobeea.

Zeita sageteaza si fetele Niobeei

Doar Artemis privea din slava si nu se-nduiosa deloc.

- Aceasta-i numai īnceputul, murmura ea. O sa privesti tu, Niobeea, si cele care vor urma...

Apoi si-a-ntins zeita arcul.

A tras īn cea dintīi copila, care s-a prabusit, gemīnd, peste unul din fratii sai. A doua īsi mīngīia mama. Sageata īnsa i-a oprit soapta duioasa ce-o rostea. Una cata sa se ascunda īn dosul unui trunchi de pin.; dar trunchiul n-a putut feri corpul fecioarei cīt de cīt, Alte trei au pierit la rīnd. si līnga mama n-a ramas decīt copila cea mai mica.

Regina īi acopera trupul cu hainele-i cernite si roaga, īn genunchi, zeita :

- Ārtemis, mi-ati ucis copiii ! Nu mai traieste decīt una dintre odraslele iubite, si este cea mai mititica. Fii buna, Artemis, mi-o lasa... Atīt mai am pe asta lume... Fii buna, Artemis... Te-ndura..,

Dann timp ce dīnsa īnc-o roaga si lacrimile i se varsa pe fata galbena, pierita, Artemis pune iar sageata īn struna cea zbīrnīi-toare. Pune sageata si tinteste. Inima fetei se opreste sub vīrfu! ascutit ce vine si se īnfige nemilos, scurtīndu-i zilele putine 5.

Mama n-a mai putut sa plīnga. Lipsita de baieti, de fete, de sotul sau, de Amfion, dīnsa se culca īntre-aceia care-i fusesera prea dragi. Atīta chin o īmpietreste. Fata-i īsi pierde stralucirea. Ochii-i ramīn, de asemeni, orbi si nemiscati sub fruntea pala. Nimic din

131

ceea ce da viata unei fapturi nu se mai vede. Se-nvīrtoseaza lim-ba-n gura si sīngele-i īngheata-n vine. Nici capul nu poate sa-l miste sau bratele sa si le-ndoaie. Picioarele-s īntepenite. Nu vor maduce trupul niciodata. Caci ea s-a prefacut īn stana rece. Doar lacrimi limpezi īi mai curg din ochii-atīt de bucurosi odinioara.

Deodata se porneste o furtuna ce o-mpresoara pe regina si-o duce-n zbor, īn tara ei, īn tara unde se nascuse 6. Aici e aruncata pe un munte ; dar si acolo mama tot mai plīnge. Din ochii ei de piatra tīsnesc lacrimi, care se scurg ca un izvor.

Asa s-a ispravit osīnda data de zei reginei Niobeea, pentru c-a fost prea fericita...

Aezii povesteau ca multa vreme s-a mai putut vedea trupul de piatra al reginei, pe acel munte, pīna ce ploile si vīntul l-au macinat si l-au facut sa piara...

Totusi, desi era atīt de aspra si de necrutatoare, dupa moartea iubitului sau Orion, chiar Artemis, zeita vīnatoarei, se satura cīte-odata de maceluri.

Atunci, īncredintīndu-si arcul nimfelor sale credincioase, Artemis se ducea la Delfi. O īntīmpina Apolo si, īmbracata gratios, cu parul ridicat pe ceafa si pieptanat cu īngrijire, salta īn fruntea celor trei charite, īntr-un dant plin de voiosie. Apoi cīnta cu cele noua muze, īn cinstea mamei sale Leto si a puternicului Zeus.

Cu toate astea, una dintre placerile de seama ale zeitei era aceea de a privi la marile serbari vīnatoresti. Oamenii din acele timpuri tineau la mestesugul vīnatoarei. Haituiau fiarele prin munti. Se desfatau tintind cu arcul sau zvīrlind lancile-ascutite, vīnīnd necontenit salbaticiuni.

Spre seara, vīnatorii-ncetau goana. Cīinii se gramadeau līnga stapīni. Cornul de vīnatoare suna straniu, parca plīngea, parca spunea ceva... Chema pe vīnatori pe līnga focuri. si vīnatorii cīn-tau veseli. Lancile, īnca umede, luceau trīntite-n ierburi līnga dīn-sii. si sus, pe cer, se ivea luna, ca o facKī de argint, dusa de-o mīna nevazuta.

Stele clipeau nerabdatoare. si asteptau... Ce va urma ?...

Urma povestea nelipsita, povestea care o cīnta pe fata Letei si-a lui Zeus, sora maretului Apolo, zeita Artemis cea casta.

Urmau si imnuri si serbari, jertfe si daruri ce-ncīntau trufasa fire a zeitei, ce-i ocrotea pe vīnatori 7...

Numai īn clipe ca acestea Artemis, mīndra Artemis, putea uita pe Orion, si-n inima-i necrutatoare pacea se cobora din nou...

132

Note

1. Zeul Apolo se mai numea si Febus, dupa cum am vazut, semnificīnd lumina soarelui. El se confunda adeseori cu īnsusi Helios - soarele pro-priu-zis... De asemeni, sorei lui Apolo, Artemis (sau Diana, la romani), i se mai zicea si Febe, deoarece reprezenta lumina argintie a lunii. Zeita Artemis se confunda cu Selene - luna. Sagetile din tolba ei par a fi razele argintii de luna.

2. Chios este o insula din Arhipelag, vestita prin vinurile ei. Este unul dintre tinuturile unde se banuieste ca s-ar fi nascut cel mai mare poet al Greciei antice, Homer.

3. Orion, a carui imaginara transformare a fost povestita īn legendele grecesti, este una dintre cele mai frumoase stele ale noptilor de vara. Sirius, de asemeni, este o stea stralucitoare. Elinii credeau ca steaua Sirius are influenta asupra turbarii dinilor, pentru ca Sirius se vede cel mai bine īn miezul verii, īn toiul caldurilor, vreme cīnd unii cīini capata aceasta boala.

īn artele plastice, Orion este prezentat ca un urias īnvesmīntat īn piele de leu, purtīnd īn mina o maciuca. Sirius este īnfatisat ca un ciine gata sa muste.

4. Palestra se numeau si locul unde se facea gimnastica, si exercitiile īnsesi.

5. Poate pentru astfel de fapte crude zeita era sarbatorita īn Sparta, īn fiecare an, printr-o ceremonie a flagelarii, adica a biciuirii.

Baieti spartani, de vīrsta frageda, erau adusi īntr-un sanctuar al zeitei. O preoteasa lua īn brate xoana - statua de lemn care o īnfatisa pe Ar-temis. si slujitorii templului īncepeau sa-i biciuiascā pe baieti, si-i bi-ciuiau pīna ce sīngele curgea īn rīulete prin sanctuar. Baietii nu scoteau un geamat. Unii mureau sub flagelare. Cīnd preoteasa se plīngea ca trupul de lemn al lui Artemis i s-a īngreunat īn brate, era un semn ca flagelarea trebuie-ntetita, si slujitorii loveau mai tare. Baietii care īndurau tot chinul, si nu lesinau, erau glorificati. Se stia ca acestia nu aveau sa fuga din lupte niciodata, chiar de-ar fi fost, cumva, raniti de moarte.

6. Ţara de bastina a Niobeei era, dupa legenda, Lidia, desi regina domnea īn Teba. Deci ea ar fi fost dusa din Teba, unde īndurase nenorocirea, tocmai īn Asia Mica. Aici, pe muntele Sipilus (cum se numea, de fapt, unul dintre feciorii mijlocii ai reginei), se spune ca, īntr-adevar, ar fi fost īn antichitate o piatra ciudata. Piatra semana cu trupul unei femei īngenuncheate', din ochii careia curgeau lacrimi. Stīnca aceasta s-ar fi numit si ea: Niobeea.

7. Alaturi de Apolo, Artemis a fost destul de mult sarbatorita de vechii greci. Ea, care ducea īn mīnā si o faclie de argint, era tot o zeita a luminii. Elinii socoteau ca putea sa-i ajute pe navigatori sa-si duca triremele si sa-i calauzeasca īv. timpul noptii. De aceea, marinarii īi zideau temple de-a lungul coastelor si-n porturi. Astfel, īn Efes i se ridicase zeitei un templu

134

colosal, l/n templu care era socotit drept una dintre cele sapte minuni ale lumii.

Dar cel mai mult era slavita Artemis ca zeita a vīnatoarei, pentru ca vīnatoarea era un mestesug de baza la vechii elini, pentru unii chiar o arta. Aproape toti regii si eroii au fost si vīnatori destoinici, caci fiarele umpleau pamīntul pe acea vreme si ajungeau adeseori primejdioase.

Multe opere de seama : statui, tablouri, monumente au fost cioplite, zugravite sau īnaltate īn cinstea aceleia ce īntruchipa mestesugul de a vīna cu iscusinta. Fidias, Praxitele si alti mari sculptori, cioplind cu maiestrie piatra, au īnfatisat zeita cea virginala a vīnatoarei.

Din tot ce a mai ramas, celebra este īnsa marmura intitulata "Diana de la Luvru", despre care, īn "Pseudokynegheticos" sau "Fals tratat de vīnatoare", scriitorul Alexandru Odobescu vorbeste astfel: "A fost fara īndoiala un vīnator inspirat si a stiut sa mīnuiasca bine arcul si sagetile artistul sub a carui dalta s-a mladiat statua Dianei de la Luvru, acea mīn-dra si sprintena fecioara de marmura, care s-avīnta, agera si usoara, sub creturile dese ale tunicei ei spartane, scurta īn poale si larg despicata la umeri".

iHERMES

CIND VECHII GRECI VENEAU ACASA de prin cetati īndepartate, unde facusera negoturi cu sclavi, cu lucruri pretioase, cu tesaturi sau cu bucate, si se umplusera de aur, īi aduceau zeului Hermes jertfe si libatiuni din plin, īn chip de calda multumire. si īl cinsteau, pentru ca el le da puterea de a strabate īntinsul marilor albastre si-i ocrotea īn grea restriste. si-l mai cinsteau, pentru ca tot el le da vorbirea iscusita, buna la īncheiat negoturi.

In slava lui cīntau aezii la mesele īmbelsugate.

si-aveau ce povesti aezii...

Hermes era fiul lui Zeus. īndata ce-l nascuse Maia, fiica titanului Atlas, sarise repede din leagan, zvīrlise scutecele-n laturi si savīrsise o isprava... De mic se aratase dornic sa umble, sa calatoreasca. Iesise repede-n poiana. Dar cum era descult baiatul s-a apucat sa rupa ramuri de mirt si tamarisc, mladii. Din ele si-a-m-pletit sandale, nascocind, deci, īncaltamintea.

Se īncaltase si pornise pe coasta muntelui Cilene, caci īn Arca-dia vazuse lumina zilei zeul. Hermes.

Pe cīnd umbla pe drum, o broasca - broasca testoasa - sontīc, sontīc, i-a taiat calea. Ce s-a gīndit atuncea Hermes, vazīndu-i testul ? L-a luat si si-a facut o lira. si-a īnceput din ea sa cīnte povestea dragostei lui Zeus cu mama sa, gingasa Maia.

Un mic tīlhar

- Nu vezi ca sīnt un prunc abia-nvelit īn fasa ?... Cum as putea sa savīrsesc asemenea nazbītie ?

Iar cīnd Apolo īl aduse īn fata tatalui sau, Zeus, īnvinuindu-l de hotie, Hermes, dibaciul, īi raspunse :

- Apolo minte ! Minte !... Minte !... Jur pe cerestile portice ca nu sīnt vinovat, o, tata...

si-asa de bine a stiut sa glasuiasca si sa-si acopere hotia feciorul cel nascut de Maia, ca Zeus a-nceput sa rīda.

De atunci Zeus a hotarīt ca Hermes o sa fie zeul nascocitorilor de lucruri, al oratorilor, al hotilor si-al celor care calatoresc īn lumea larga.

Dar mai cu seama īn hotie se aratase iscusit, furīnd frumosului Apolo nu numai boii, ci si arcul cu tolba plina de sageti. Hefaistos, fierarul schiop, pierduse clestele de-arama. Iar lui Poseidon īi furase - īnchipuiti-va ! - tridentul, īn timp ce mīndrei Afrodita īi sterpelise-un brīu de aur.

Dorind sa suga de la Hera lapte divin - sa poata astfel sa-si dobīndeasca nemurirea - īsi lua-ntr-o zi īnfatisarea lui Ares, fiul drag al Herei, din vremea cīnd era copil. Porni apoi sa gīngureasca. Regina slavii, amagita, crezīnd ca-ntr-adevar e Ares pruncul care plīnge cu foc, īl lua la piept pe fiul Maiei, rivala sa.

Descoperind īnselaciunea, Hera l-a izgonit, ce-i drept, dar el supsese nemurirea de la zeita cerului. Pe urma, Hermes ar fi vrut sa sterpeleasca, de la Zeus, fulgerul cel īngrozitor, dar de-asta data se temuse de tatal sau razbunator si se lipsise... īnsa greu, caci mult īi mai placea sa fure, sa rīda, sa batjocoreasca pe toti aflati īn preajma sa.

īn schimb se apucase de negoturi. Vīnzīndu-i lui Apolo lira, īsi cumparase caduceul, un bat vrajit, pe care Hermes nu-l mai lasa nicicīnd din mīna.

De-aceea, Zeus a mai spus ca Hermes va obladui negotul si īnselaciunea si, folosindu-si caduceul, va duce mortii sub pamīnt, īntunecatului zeu Hades.

Plecase-apoi peste poiene. Zarind niste cirezi, pe care Apolo le

pazea cu grija, i le fura pe nesimtite.

Apolo īnsa-i prinse urma... Caci īl pīrīse un mos, Batos, pe zeul cel dibaci, pe Hermes. S-a dus Apolo, deci, la Hermes, sa-i ceara boii īnapoi.

Dar Hermes, care ascunsese cirezile īntr-un loc sigur si se-n-torsese apoi acasa, facīndu-se ca doarme-n leagan, a īnceput sa tipe tare :

136

Un zeu bun la orice treaba

Avīnd la toate-ndemīnare de necrezut, Zeus l-a facut si curier īn ceruri si i-a mai dat apoi īn seama gimnastica si tineretea. Iar unii spun c-ar fi primit īn grija lui si sanatatea.

īn acest fel, din prima zi cīnd se nascuse, Hermes facuse treburi cu duiumul si-n toate-si aratase istetimea.

137

Dar cum se-ntīmpla deseori cu-aceia care se pricep sa faca multe, primise Hermes fel de fel de sarcini. El matura prin sala de banchete. Pregatea cupele pe mese. Mai aseza si jilturi si covoare, si raspīndea poruncile lui Zeus. Iar mortii īi ducea lui Hades, la judecata, toata noaptea.

si-n zori o lua din nou cu treaba...

Cum se vedeau la vreo ananghie, zeii īl si chemau pe Hermes.

Chiar Zeus īi cerea lui sprijin, cīnd trebuia īndemīnare, repeziciune si-ndrazneala īn lucruri mai anevoioase.

Her-mes īl ajutase si pe Ares, zeul razboiului, īnvins cīndva de doi uriasi si cetluit īn lanturi grele. īi ajutase si pe Gheea, Apolo, Hera, Afrodita, Hefaistos, Hades, Poseidon, Demetra si Dionisos.

Dintre eroi, i-a sprijinit īn lupte si pe Perseu si pe Heracle, pe Odiseu si pe multi altii.

Chiar oamenii tineau la Hermes. Era viclean, ce-i drept, dar tare harnic. Obisnuia sa fure si sā minta, dar nu se da-napoi nici de la lupta. Cunostea vorba iscusita (fara de ea negotul nu se poate) si nascocise cīte si mai cīte 2...

Pan

Locul cel mai iubit de zeul Hermes era meleagul sau natal, Ar-cadia - Muntii Cilene. Tot aici dīnsul s-a īndragostit de o frumoasa nimfa, Driops.

Dar nimfele fugeau de zei. Pentru ca zeii le minteau adeseori, le paraseau cu pruncii-n brate.

stiind aceasta taina, Hermes s-a prefacut īntr-un pastor, ce-avea o turma de mioare, si, fluierīnd domol prin munti, s-a apropiat de nimfa Driops. Nu stim ce i-o fi spus, dar nimfa a fost, desigur, amagita. Zeul a luat-o de nevasta.

Dupa un timp, frumoasa nimfa s-a simtit mama si a dat viata unui prunc. Dar ce mai prunc !... Un prunc cum nu se mai vazuse !...

Avea picioarele de tap, paroase, negre, cu copite. Pe cap avea un par zburlit. Purta pe frunte niste coarne taioase, mici si rasucite si-avea si-o barba īncīlcita.

Da, da... avea s-o barba deasa, desi era doar un copil.

Cīnd l-a vazut, sarmana nimfa s-a-ngalbenit si s-a-ngrozit :

- Vai, ce copil ! Ce pocitanie ! E un blestem, se jelea nimfa. M-au pedepsit pesemne zeii...

138

Punīndu-si mīinile pe ochi, a izbucnit frumoasa nimfa īn hohote de plīns amar si, rusinata, a fugit.

S-a dus pe unde s-o fi dus, lasīnd pe bietul copil singur, azvīrlit jos si de pripas, jucīndu-se ca un iedut.

Dar Hermes a aflat curīnd de fuga nimfei si-a venit. A luat copilul si a rīs. Lui īi placea acest copil atīt de neobisnuit. Prinzīnd pe loc un iepure, l-a jupuit de blana moale. īn blana l-a-nvelit pe prunc. L-a luat cu sine īn Olimp.

Zeul cel īncornorat vrea sa traiasca īn Arcadia

Cīnd l-au vazut, zeii din cer s-au minunat si au strigat :

- Ce e cu tapul asta mic?? De unde-l ai ?...

- E fiul meu si-al nimfei Driops, a rostit Hermes. E un copil ciudat, e drept, īnsa sa stiti ca e dragut. Nu behaie cum credeti voi. si e istet. O sa vedeti... Pe drum, venind cu el, cīnta... Ia cīnta, fiule !... Ia zi-i...

Pruncul barbos, īncornorat si cu picioarele de tap, cīnta si dan-tuia prin cer, rīzīnd, cu chipul sau urīt, catre trufasii olimpieni. Iar zeii, urmarindu-i jocul, nu conteneau deloc din rīs :

- Ce mai copil ai dobīndit !... E caraghios... si e urīt... Zau... Hermes, cine l-a nascut ?... Cum, nimfa Driops ?... si-a fugit ?... E si firesc !... Asa copil... De mic barbos si cu picioarele de tap... Mai bine l-ai zvīrli si tu...

- Nu. Nu-l azvīrl. si pentru ca a rīs de el tot cerul azi, eu Ii dau numele de Pan 3.

Zeii Olimpului rīdeau, dar Hermes a mai glasuit :

- Ia spune, fiule, cum vrei ? Sa stai aicea, īn Olimp ? Sa-l rog pe Zeus sa ramīi ? Sau ti-ai dori sa pleci, cumva, sa locuiesti jos, pe pamīnt ?

Feciorul s-a oprit din dant si a rostit tatalui sau :

- Nu ma simt bine īn Olimp. Eu... īnteleg ca sīnt urīt. Am sa fiu vesnic rīsul tuturor. Doresc mai bine sa cobor. Sa vietuiesc printre pastori sau printre nimfe si satiri, īn muntii unde m-arn nascut.

- Arcadia e tara ta !.. a raspuns Hermes.

- In muntii ei am sa ma duc !

139

si, azvīrlindu-se-n vazduh, īn salturi sprintene de tap, a si ajuns, cīt ai clipi, īn muntii-Arcadiei. Apoi a īnceput s-alerge pe munti si prin paduri, cīntīnd, dantīnd, rīzīnd voios, precum era si tatal sau.

Fiul lui Hermes faureste naiul

Pentru ca acest zeu glumet, sagalnic, era si el focos din fire. īi placeau nimfele sprintare, care haladuiesc prin munti. si ca-i placeau n-ar fi nimic. Dar uneori le fugarea. Sarea īntr-un picior pe pajisti, si se ivea, pe negīndite, īn fata nimfelor speriate, cu parul lui zburlit pe frunte si barba toata ravasita de goana prin livezi si crīnguri.

si totusi, Pan se-ndragostise numai de-o nimfa. Nimfa Sirinx. O nimfa tare dragalasa, copila unui fluviu, Ladon.

Zeul o urmarea pe nimfa printre copaci. Venea ca umbra si se tīra prin buruiene si nu se satura privind-o.

Dar nimfa, cum dadea cu ochii de el, o si pornea la fuga si-l ocolea, īnspaimīntata.

Dar, iata, īntr-o zi sta nimfa pe marginea unui izvor, visīnd : care-i va fi ursita ? Pe sus, īn soarele amiezii, pluteau cinteze, rīndunici, taind, īn cīntece, tot cerul. Deodata, se ivi un uliu, ca o sageata prin vazduh, si-un tril de pasare tacu, sub ciocul aprigului uliu.

Sirinx se destepta din vis. Auzi zgomot pe aproape. Privi īn jur, si ce sa vezi ? Dintr-un tufis, cu ochii-n flacari, Pan o privea īncremenit. ,

Nimfa sari-n picioare iute. Pan o porni pe urma ei.

Copitele bateau pamīntul. Sirinx fugea, tipīnd de groaza. Striga pe nimfe, pe oricine, si plīnsul ei umplea dumbrava. si nimfele o auzeau. Dar cine īndraznea sa iasa īn calea zeului cornut ?

Picioarele i se muiau. Se clatina de oboseala.

si, cum gonea, vazu o apa : rīul Ladon.

Nu mai putea micuta nimfa sa se īntoarca spre padure si nici s-alerge īnainte.

Iar zeul - uite-l ! - e aici. Mai sīnt doi pasi, si-o va cuprinde. Copita lui e-n mīlul apei. īi simte-n ceafa rasuflarea.

- O, tata, zei, nimfe, surioare, nu ma lasati !... Nu vreau sa fiu sotia zeului cornut... se tīnguieste nimfa Sirinx si-si plīnge-n hohote destinul.

140

Dar, ca prin farmec, dintr-o data mladiul trup al nimfei Sirinx se prefacu-ntr-o planta verde. O trestie pe malul apei 4. Zeul se apleca spre ea.

- Sirinx a mea !... Unde e nimfa ce ma-ncīnta odinioara cu glasul ei cel plin de vraja, cu joaca ei neostenita, cu trupul ei frumos de fata ? Nu-i zeu pe toata lumea asta asa nenorocit ca mine !...

si-ar mai fi spus si alte vorbe zeul barbos si cu copite, dar tres-tiile-si fosneau frunza, si fosnetul parea o soapta, sub adierea īnserarii ce-nvaluia īncet pamīntul. si Pan, oprindu-se din plīns, rupse, degraba, bucatele - nepotrivite ca lungime - din trestiile fermecate. Le strīnse cu o legatura si le lipi apoi cu ceara.

Sufla īn trestii si din ele iesi un cīnt placut si tainic. O murmu-rare ca de ape. Un zvon de vīnt, pierdut īn frunze. Un freamat dulce de suspine.

"Bot ce vroia sa spuna Pan rosteau, īn cīntec, trestiile, caci dīnsul nascocise naiul 5.

- Desi n-ai vrut sa-mi fii mireasa, totusi vei fi mereu cu mine, tu, neuitata Sirinx ! zicea zeul. si-am sa-ti ascult īntruna glasul, pe care ti-1 pastrez īn trestii. si-asa mi-oi alina durerea.

Nimfa Pitis

Zeul s-a tras dupa aceea īntr-o padure-ntunecoasa. Lasase nimfele īn pace.

Cīnta necontenit din nai. I se parea ca sta de vorba cu draga lui, cu nimfa Sirinx.

Nimfele īi aud cīntarea si sīnt miscate de durerea care īl macina pe Pan si de credinta ce i-o pastreaza nefericitei sale Sirinx.

Vin din desisuri, furisate, si-l vad cum sade pe un trunchi si sufla-n nai, slavind pe nimfa care se prefacuse-n tresMi.

Sub cīntul lui, nimfele toate se prind de mijloc si danteaza.

Cīnd Pan porneste trist spre munte, īn pilcuri nimfele-l urmeaza, purtīnd īn plete flori si frunze si cīnta-n cor, ca altadata.

Mai ales buna nimfa Pitis s-apropie cel mai mult de el si-n-cearca sa-i aline dorul. Ii mīngīie obrazul aspru si lacrimile i le sterge din barba deasa si-ncīlcita.

La īnceput din mila numai.

Tot ascultīnd īntruna naiul, īi creste-n suflet o simtire si īntelege ca ar putea sa vietuiasca alaturea de acest zeu, atīt de

141

straniu si de hīd. Cīnd nimfele danteaza sub cīntecul de nai, prin crīnguri, frumoasa Pitis e īn frunte. Dar uneori ramīne singura, cu Pan, si-atuncea el īi povesteste despre ispravile lui Hermes, acela ce uimise cerul din prima zi cīnd se nascuse. Ce nascocise, ce furase si cīte treburi mai facuse ! .. si Pitis rīde-nveselita.

Dupa aceea-i cīnta ei. Nimfa-l asculta-nfiorata. Pan o priveste si-ntelege ca rana i se lecuieste si-o alta flacara se-aprinde.

īncet, īsi da si dīnsul seama ce draga-i e frumoasa Pitis si c-o doreste de sotie.

si hotarīse chiar sa-i spuna aceasta taina, mai degraba.

In acea zi, spune legenda, Pan se urcase sus, pe Cilene, pe cel mai semet pisc de piatra, ca sa-l asculte lumea-ntreaga rostin-du-si viersul de iubire.

Cum cīnta el duios din nai, l-aude, fermecata, Pitis. Sarind din piatra-n piatra, nimfa se urca iute pīn-acolo si se asaza linga zeul īncornorat si cu copite.

El o zareste si īsi lasa alaturi, pe o piatra, naiul. īi spune dorul ce-l framīnta si chiar o cere de nevasta.

Atunci, i-ar fi zarit, se spune, zeul Boreu, vīntul turbat de miazanoapte. Boreu rīvnea de multa vreme, si el, pe Pitis de sotie. īncrīncenat de gelozie, Boreu s-a napustit, cu furie, spre nimfa Pitis si i-a dat brīnci sa cada-n hauri, racnind naprasnic peste culme.

- N-ai vrut sa fii a mea, o, Pitis, dar nici a lui nu vei ramīne... Sa pieri pe stīnci, necredincioaso !...

Vijelios urla Boreu.

Nimfa s-a pravalit, izbindu-se din stīnca-n stīnca, pierind īn negrele genune.

Pan se uita cu ochii tulburi. Privea si nu-i venea sa creada... Pe urma a fugit spre vale, strigīnd mereu pe nimfa Pitis :

- Pitis !... O, Pitis, draga fata ! Iubita mea... Sotie scumpa... Dar cine, cine sa-l auda pe bietul Pan, īndureratul ?...

si zeul se izbea cu capul de toate pietrele din munte.

- De ce-s nemuritor ?... O, tata, eu vreau ori sa traiesc cu Pitis, ori sa sfīrsesc cu ea odata... Dar asta stiu ca nu se poate. Sīnt zeu, si nu pot sa-mi dau moartea. si-asa, te rog pe tine, Gheea, stramoasa tuturor, pamīntul, tu care faci sa iasa viata din sīnul tau fertil si darnic, ai mila de gingasa Pitis... Ajuta-mi dragostea, o, Gheea !...

In timp ce-o mai ruga pe Gheea, din locul unde zacea Pitis s-a īnaltat o tulpinita. Ea a crescut si s-a facut un trunchi cu ramuri verzi, un pin 6.

142

Nefericitul zeu īsi rupse din arbore mici ramurele. Apoi, mīh-nit peste masura, cu ramurele verzi īn plete, cīntīnd din nai, pleca pe vale, urmat de un alai de nimfe.

Cīntecuī lui, din acea vreme, rasuna noaptea prin paduri, prin locurile npalcate si singuratice din munte. īnduiosati īl ascultau pastorii din Arcadia. Duceau si ei la gura naiul, si viersul zeului cornut īl purta vīntul mai departe... tot mai departe... mai departe... Durerea lui suna spre zare, pīna la marele Ocean.

si-aeasta era mīngīierea zeului care purta coarne si-avea copite despicate.

Atīt.a dcar mai avea Pan !...

Note

1. Libatiunile faceau parte din ritualul de īnchinare īn fata zeilor. Se turna vin sau apa, si uneori lapte, pe altarele zeilor sau pe carnea animalelor, jertfite. Mai tīrziu, libatiuni s-au numit si betiile, care se faceau in cinstea zeului Dionisos sau Bachus.

2. Zeul Hermes se bucura de multa simpatie la vechii greci, mai ales pentru ca era zeul calatoriilor. Elinii erau dornici sa-si ridice pretutindeni orase, īn care sa faca negot si sa adune aur. Iar Hermes, dupa cum socoteau ei, putea sa-i calauzeasca pe mare si pe uscat. El nu avea temple multe īn Elada. In schimb, pe drumuri, mai ales la īncrucisari si pe linga poduri, īi ridicau niste coloane dreptunghiulare, numite herme, care aveau īn vīrf chipul lui Hermes. Aceste herme tineau loc de indicatoare sau tablite, cum sīnt astazi. Cu vremea, aceste herme au fost asezate la granite si la portile oraselor.

Ca sa-l cinsteasca pe Hermes, sculptorii l-au daltuit īn piatra, īn marmura, sau chiar īn lemn. Cea mai frumoasa opera din toate este aceea pe care īnsusi Praxitele a daltuit-o īn marmura de Paros, īnfātisīndu-l ca pe un efeb cu f~"pui zvelt, cu chip surīzator, stralucitor de frumusete si vigoare.

O alta opera vestita e o statua de bronz, īn care Hermes, īnfatisat cu aripi la picioare, sta īn repaus doar o clipa. si-l vezi ca asteapta sa primeasca numai o porunca de la Zeus si sa porneasca iar pe cale...

3. Pan pe greceste īnseamna tot. Romanii l-au numit Faun pe zeul Pan. Se pare ca panica e un cuvīnt care vine de la Pan, de la spaima pe care o stīrnca nimfelor ce-l īntīlneau. Panica īnseamna teama, fuga dezordonata. Legenda spune ca, provocīnd panica īntre persi, zeul i-a ajutat pe ate-nieni sa īnvinga la Maraton si-n alte batalii.

4. Trestiile de pe malul apelor, cu fosnetul lor misterios, au atītat īn mod deosebit fantezia elinilor. Ei au nascocit aceasta legenda, prin care īsi explicau, īn acelasi timp, īntr-un chip poetic, si aparitia instrumentului mult iubit de pastorii elini, atīt de popular astazi la noi - naiul.

143

5. Naiul īn limba elina se cheama Sirinx, dupa numele īnchipuitei nimfe.

6. Pinul pe greceste se cheama Pitis, alta pilda de felul cum īsi imaginau cei vechi aparitia diferitelor specii de plante si copaci. El era un arbore funerar, īn amintirea legendarei Pitis. Ramuri verzi si cununite de pin se puneau la usile caselor īndoliate. Aceasta traditie a fost preluata de mai multe popoare. La noi chiar, mai ales īn Ardeal, sīnt multe locuri unde se pun ramuri de pin sau brad la īnmormīntari.

AFRODITA

VIAŢA ĪMPODOBITA DE FARMECUL IUBIRII este mai fericita. Dragostea īmblīnzeste firea si duce focul vietii īntruna mai departe.

Aceea care primise īn grija de la Zeus iubirea, frumusetea si viata, era zeita Afrodita. si nimfele-i cīntau :

- In fata ta, zeita, se departeaza norii si vīnturile fug. Pa-mīntul īti asterne covoare felurite de flori viu colorate, cerul se-nsenineaza, se umple de lumina, si mii de pasarele, ce īm-pīnzesc vazduhul, marturisesc prin cīntec puterea-ti nesfīrsita. Atunci cīnd se vesteste o zi de primavara, Zefirul, pīn-atuncea ascuns si amortit, īsi reīnsufleteste fecunda adiere... Turmele dau navala peste pasunea grasa sau trec fluviile repezi. In mare si īn munte, īn rīuri tumultuoase sau īn cuiburi de pasari, si-n iarba din livada, tu vrajesti orice inimi, orice vietuitoare. Le daruiesti iubirea, navalnica dorinta de-a se-nmulti mereu...

Apoi cīntau puterea zeitei Afrodita de a patrunde-n inimi, fa-cīnd sa īncolteasca īntr-īnsele iubirea, caci oamenii si zeii erau zeitei prada.

Putini zei sīnt aceia ce pot sa-i stea-mpotriva. Doar Hestia, Atena si Artemis erau netulburate de flacara iubirii. Ba, chiar si despre ele legendele spuneau ca-n mare, mare taina, aproape fiecare avea un dor anume.

Atena avusese cīndva o īnclinare pentru titanul, care zacea acum pe Elbrus, greu ferecat īn lanturi. Zeita vīnatoarei, Artemis, era sa se marite c-un urias, Orion. Iar Hestia, pesemne, o fi avut si ea vreo taina.

Chiar Zeus... cīt e Zeus de mare si puternic... cīt poate el supune pe ceilalti zei cu pumnul cel īncarcat de fulger... si totusi, Afrodita i-a tulburat simtirea. L-a facut si pe dīnsul, stapīn atotputernic, sa-si paraseasca tronul si, ametit s-alerge, din Olimp, preschimbat īn taur, vultur, cuc sau alte animale, de-a rīs o lume-ntreaga.

145

Zeus inspira Afroditei o dragoste nesabuita

Ei bine, pentru asta Zeus īi purta pica zeitei Afrodita si, ca sa se razbune, sa poata si el rīde de slabiciunea ei, i-a harazit dorinta sa se īndragosteasca de-un simplu muritor.

Zeita, dupa voia cerescului sau tata, a īndragit pe-un tīnar ce se chema Anhise. Din dragostea aceasta s-ar fi nascut Enea. si-acest voinic, Enea, c-o mina de viteji, va-ntemeia cetatea cu nume mare : Roma.

īn acest chip, romanii se faleau spunīnd ca sīnt urmasii zeitei Afrodita 2. Dar, dupa cīt se pare, ea nu se bucura de īnrudirea asta. Vroia sa īsi ascunda dragostea cu Anhise, un simplu muritor.

- Din vina ta, spunea ea troianului Anhise, eu īndur umilinte. Caci zeii se temeau, mai īnainte vreme, de ce puneam la cale. Puterea mea divina īi subjuga pe toti, pentru ca, rīnd pe rīnd, eu unisem pe zei cu fete pamīntene. Acum īnsa - vezi bine - ca nu mai am cuvīt ! Nu pot s-aduc aminte toate aceste lucruri, caci eu īnsumi gresit-am, si chiar mai mult ca ei. Simtirea mea zeiasca a fost, la fel, tīrīta de-o oarba ratacire, si nici n-am īndraznit sa pomenesc de ea...

Zeita, caindu-se de fapta, s-a despartit de tīnar, spunīndu-i la plecare :

- De vei vorbi, vreodata, troianule Anhise, ori de te vei lauda ca eu ti-am fost nevasta, Zeus o sa se-nfurie si te va fulgera !... El nu īngaduie celor de jos sa stie ca zeii pot gresi !...

si, poruncind zeita sa i s-aduca grabnic radvanul din petale de flori de trandafiri, purtat de porumbite, īl parasi pe-Anhise.

Pleca prin lumea larga, urmata de cortegii, de hore si charite, si de un copil, Eros.

Copilul se nascuse din dragostea cu Ares, zeul neghiob si tantos al crudului razboi. Purta īn mīna arcul si pe spinare tolba umpluta cu sageti. Zeita Afrodita īl sfatuia pe Eros cīnd sa īntinda arcul si-n cine sa loveasca.

Sagetile lui Eros erau de doua feluri : unele faurite din aur, īnmuiate cu vīrfu-n foc si miere, iar altele de plumb, cu vīrfu-rile negre, mīnjite cu otrava.

Iar zeul, bun de joaca, la staruinta mamei īsi arunca sageata cu miere sau otrava īn inirni de fecioare sau de flacai voinici.

146

Nastrusnicul adesea tragea la īntīmplare si-mprastia iubirea : cu miere, fericita ; cu fiere - īn dureri, stropita mult cu lacrimi.

Ba, uneori, feciorul acesta zvīnturat nu vrea sa tina seama nici cel putin de zei. Nici de parintii lui.

Pe Zeus īl tintise. Pe Ares, tot la fel. si chiar pe Afrodita...

Adonis

Legenda povesteste c-odata Afrodita a vrut sa-mbratiseze pe fiu-i alintat. Cum s-a plecat zeita, caci Eros era mic, nu stiu cum o sageata, ce se ivea din tolba, a atins sīnul mamei. Putin, putin de tot. Insa a fost destul ca dīnsa sa se simta, pe data, strabatuta de un fior ciudat. Iubirea-i patrunsese īn inima, fierbinte. A-nchis o clipa ochii, si cīnd si i-a deschis, i-a aparut īn fata un flacaiandru chipes, un vesel vīnator, cu numele Adonis.

Era asa de chipes vīnatorul Adonis, īncīt - precum spun unii - īl īntrecea pe-Apolo, zeul cel mai frumos. Iar īntre pamānteni nu se gasea nici unul sa-i fie deopotriva.

L-a īndragit zeita atīt de mult pe-Adonis, īncīt a parasit de dragul lui Olimpul si templele marete... si jertfele aduse de pa-mīnteni. si tot... Tot ce avea lasase... si l-a urmat pe-Adonis.

Adonis, de asemeni, s-a-ndragostit de dīnsa. Mai stii ? - tintit de Eros, sau poate fermecat de brīul plin de taine si plin de amagiri, pe care īl purta zeita Afrodita 3.

Numai ca, de-asta data, Adonis poruncea. Lui nu-i placea gateala, si i-a cerut zeitei sa-si zvīrle cununita din pletele ei blonde, brīul cel fermecat, spinulele de aur, agrafele, cerceii, bratarile rotunde, siragurile scumpe si valurile albe - podoabele pe care i le-admirau toti zeii. I-a mai cerut sa-si puie un strai simplu de tot, un peplon sau un hiton, cum īmbraca zeita cea casta-a vīna-toarei cīnd alerga prin munti 4.

Iar blonda Afrodita l-asculta pe Adonis si face tot ce-i cere, fara de nici un murmur. īsi leapada din plete podoabele de aur si īmbraca un hiton scurt pīna la genunchi.

Ea, care-odinioafa: īsi petrecea tot timpul doar cā sa se gateasca si sa-si pieptene parul, cutreiera acum padurile umbroase pe urma lui Adonis si-i vesnic tematoare, sa nu i se īntīmple,

148

cumva, vreo vatamare, ori vreo nebanuita primejdie sa-l pasca pe preadragul ei sot. Adesea-l sfatuieste pe-Adonis, vīnatorul : - Iubitule, fereste-ti de fiare fiinta scumpa. Esti muritor, si fiara, cu ghearele-i grozave, cu coltii ascutiti, te poate sfīsia. Fii curajos cu iepurii, cu cerbii. Nu te lupta cu leii, cu ursii sau mistretii. Nici vīrsta ta, nici chipul nu pot sa īmblīnzeasca pe fiarele acestea salbatice, haine, nu pot sa-ti scape viata. Fereste-te, iubite. Te roaga Afrodita. Nu te vīrī-n primejdii...

Crima lui Ares

Adonis īnsa rīde. Pe fata lui zeita zareste nepasare. si nici nu se gīndeste sa fuga de pericol. Ba, parca se-ndīrjeste si vrea sa-i dovedeasca iubitei, Afrodita, puterea, voinicia de care e īn stare. Porneste prin padure, tinīnd īn mīna dreapta o secure taioasa, si-n stīnga, lunga-i lance.

Trecīnd printre desisuri īi iese-n cale-o fiara. Un porc mistret. Adonis s-avīnta dupa el.

Cam mare e mistretul !... si coltii lui sīnt parca pumnale rasucite !...

Iar fiara īl priveste cu ochii mici si rosii de ura si de sīnge. Fugind, l-ademeneste prin umbrele padurii, departe mult de locul- unde se-afla zeita. Oprindu-se din goana, mistretul se īntoarce si-l īnfrunta furios. Adonis īsi ridica lancea si īl loveste. Dar nu izbeste poate īndeajuns de bine. Mistretul, grohaind, se repede la tīnar si īl trīnteste jos. Cu coltii lui naprasnici, īl rupe-n bucatele.

Zeita Afrodita abia se despartise de tīnarul ei sot, pornind prin slavi cu carul cel tras de pasari albe. Deodat-aude vuiet. Aude cum racneste Adonis, cīnd mistretul īi vīra coltii-n piept, si-ndreapta iute carul spre locul bataliei, sa-i vina īntr-ajutor preadragului Adonis. Din vazduh vede locul. Coboara ca sageata. Sarind din car īsi pierde sandalele de aur, se-mpiedica-ntr-o tufa de trandafir salbatic, si sīngele-i tīsneste... dar uita de durere. Cu tipete de spaima alearga catre trupul īnsīngerat, ce zace lipsit de viata-n ierburi. Apuca doar sa vada mistretul cum dispare... Apuca doar sa vada... īnsa zeita stie ca mistretul e Ares.

Da. Ares se schimbase īntr-un mistret hidos. Era gelos pe-Adonis, stiind ca-i luase locul īn inima zeitei. Vroia sa-l nimiceasca. De-aceea-l amagise pe tīnarul Adonis, la lupta, īn padure, unde īl ucisese.

149

- O, blestemat fii, Ares ! tipa, frīngīndu-si trupul pe pieptul lui Adonis, zeita Afrodita. Fii blestemat de-a pururi, tu, cel fla-mīnd de sfada si īnsetat de sīnge, tu, cel ce nu ai mila !...

Dar Ares n-asteptase blestemele zeitei. Tīrīndu-si dupa sin scutul cel greu de-arama si sulita sa lunga, pornise īn Olimp, rīnjind cu multumire. Isprava-i izbīndise si īi era destul.

- Sarmanul meu Adonis, ti-e stinsa tineretea, se jeluia zeita si se lovea cu pumnii tremuratori īn frunte. Adonis !... Nu se poate. Nu vreau s-ascult de legea lui Zeus pentru oameni. N-am sa te las sa pieri. Vei dainui de-a pururi, ca vie amintire a suferintei mele !...

S-a tot jelit zeita pe trupul lui Adonis, mai mult de doua zile, si lacrimile sale, picurate-n poiana, s-au prelacut īn flori, precum spune legenda, īn flori de anemone.

Cīnd s-a-ntepat zeita c-'un spin de trandafir, fugind catre Adonis, i-a curs sīnge din rana. si sīngele-i divin a colorat cu rosu imaculata floare. Pīna īn acea ziua, floarea de trandafir fusese numai alba. Acum era si roza, si rosie ca macul. Era si parfumata.

si ca sa nu se uite vreodata de Adonis, a hotarīt zeita serbari mari, fastuoase, īn fiecare an, vreme de doua zile, atīta cīt plīn-sese si dīnsa īn poiana. Serbari numite-adonii 5.

īntr-adevar, aezii cīntau ca niciodata nu a putut sa-l uite pe sotul sau, Adonis, si-n cinstea lui, adesea ocrotea pe cei'tineri, cīnd le-nfloreau īn inimi simtirile alese si-o dragoste curata.

Sculptorul sihastru

...si vietuia, se spune, īntr-wn oras din Cipru 6, pe vremuri, un artist ce faurea cu dalta chipuri de zei si oameni, din marmura si fildes, din piatra sau din lemn. Iar sculptorul acesta era frumos si tīnar. Avea o casa mare, gradini pline de roade si flori īnmiresmate. Dar el traia sihastru, cu cītiva sclavi ai sai, caci nu avea sotie. Nici nu voia sa aiba, desi, trecīnd pe uliti, īi aruncau ochiade copilele din Cipru, iar mamele cu fete de maritat īi tot dadeau tīrcoale si īl pofteau la mese si la alte petreceri.

Dar Pigmalion, artistul - caci astfel se numea - nu da nici un raspuns. si ramīnea tot rece, tot singur, īn tristete.

Vazuse ca īn Cipru bunele obiceiuri, ramase din trecut, erau tot mai uitate. Fetele, altadata harnice, iubitoare de casa si modeste, cautau acum ospete cam nelalocul lor, si straie desucheate,

150

si danturi zgomotoase. Virtutea si credinta erau īnlocuite de nestatornicie si de usuratate. Gratia se pierduse. īn schimbul ei gasea privire īndrazneata, vorba galagioasa si lipsa de rusine.

Purtarile acestea īl mīhneau pe artist, si visurile sale despre o fiinta pura, gingasa, devotata, pe care s-o īndrageasca si care sa-i ramīna sotie toata viata, se spulberau pe rīnd.

Artistul ciopleste o fecioara din fildes

Ca sa-si aline dorul de-o astfel de copila, artistul se īnchise la «1 īn atelier si, luīnd īn mina dalta, se-apuca sa ciopleasca, din fildes, o fecioara, asa cum si-o visase 7.

Veneau la usa prieteni, artisti tot ca si dīnsul, si-l īntrebau :

- Ce tot faci, Pigmalion, mereu īnchis īn casa ?...

- īmi talmacesc īn fildes un vis īncīntator, le raspundea artistul.

si nu deschidea usa. Lucra fara-ncetare, facīnd din noapte zi.

Sfīrsind apoi cu munca, el īnsusi, Pigmalion, a privit cu uimire la statua cioplita din fildesul lucios. Caci statua aceea īnfatisa chiar fata pe care si-o dorise. īnsa mult mai frumoasa decīt īn visul sau. Pe fruntea ei senina citeai neprihanirea. Gura-i parea o floare, zīmbind īn zori de zi sub raza purpurie, si corpul de zapada, ovalul lin al fetei si blinda mladiere cu care se pleca fecioara catre dīnsul erau desavīrsite. cum nu se mai vazuse.

Pigmalion alerga si-i cumpara vesminte. īi lua si giuvaere. Aduse din gradina flori rosii, īmbalsamate, si-i asternu covoare si perne peste tot.

Ba-i dete chiar si-un nume copilei ce-o crease cu mīna lui, spu-nīndu-i frumoasa Galateea.

si nu mai era singur. Era cu Galateea. Ei īi spunea acuma tot ce gīndea, si fata īi surīdea sfios, cu gura taiata fin īn fildes, de parca-l pricepea. Iar cīnd lucra, artistul o īntreba mereu :

- Tu ce spui, Galateea ? Mai poate sa ciopleasca dalta mea o minune asa precum esti tu ?..,

Lui īi parea ca f ata-i raspunde :

- Da, iubite...

si, ascultīnd raspunsul, artistul se-ncorda. Mīna lui mult dibace cioplea lucruri de arta ce nu aveau pereche... Dragostea-i da putere si aripi ca sa zboare pe culmea creatiunii.

Toti admirau acum ce daltuia īn piatra, īn fildes sau īn lemn, neīntrecutul sculptor...

151

Statua prinde viata

Venise primavara. Iezii sareau zburdalnici. Pe cīmpuri vitelusii gustau īntīia oara din iarba cea mustoasa si mii de zburatoare īnveseleau vazduhul cu ciripitul lor.

Oamenii īncepeau sa strīnga-n cosuri mere si rodii si naramze, caci se-apropia serbarea zeitei Afrodita. Iar fetele, gatite cu valuri lungi si albe din pīnza stravezie, īmpleteau, īn ghirlande, crengile lungi de mirt si agatau īn ele trandafiri si anemone.

Tobele bateau tare, asurzitor, si flautul se pornise sa sune tīn.-» guios, chemīnd la sarbatoare toti oamenii din Cipru.

si iata-l ! - īn multime, īntīia oara iese si-artistul Pigmalion. Se-ndreapta spre altarul de marmura-al zeitei. Jertfeste un berbece si cade īn genunchi.

- Zeita ! zice el. Tu-ntruchipezi iubirea, puterea suverana ce face sa-ncolteasca, si dintr-o piatra, viata. Eu am pe Galateea cu inima de fildes. Azvīrle-i o scīnteie, si eu i-o voi aprinde, sa arda-n vīlvatai...

īsi spuse rugamintea. Se-ntoarce si porneste īnfrigurat spre casa. Se-nghesuie-n multime, cuprins de-o presimtire. īncepe sa alerge.

Sosind, trīnteste usa si intra ca furtuna īn sihastria lui.

Acolo-i Galateea. Se afla tot pe soclu, la fel de nemiscata. E tot cum o lasase īn ceasul cīnd plecase spre-altarul Afroditei.

Dar el o ia īn brate. Nu vrea sa tie seama ca trupul ei e rece, si īi saruta fata si īi sopteste vorbe curate de iubire :

- Tu ai sa-mi fii sotie, īi spune Galateei. Nici una nu-i ca tine de casta si gingasa. Eu te-am purtat īn suflet si te-am creat din fildes.

īn timp ce-i spune astfel, cuprins de-nflacarare, deodata Galateea īntredeschide ochii si inima ei bate. Iar pielea ei se face mai moale ca matasea. Cositele-s de aur si ochii de cicoare, surīsul ĪJ patrunde īn inima pe trMr, si ea-i cuprinde gītul :

- Mult am dormit, iubite !...

Iar Pigmalion ridica povara lui cea scumpa cu bratele-amīn-doua si striga cu putere :

- Traieste Galateea !... īti multumesc, zeito !... īti multumesc, iubire...

Pe urma, se-ntelege, s-a praznuit si nunta, la care-au fost poftite multimile din Cipru.

A fost o nunta mare... Venisera artistii din tot cuprinsul tarii, toti sculptorii Eladei, poetii, muzicantii.

152 '

A fost si Afrodita, cu feciorul sau Eros. Chiar au dantat la nunta...

A fost o veselie cum nu se poate spune...

Asa zice legenda.

si-au trait īmpreuna ani lungi, zile ferice. Cīt ? Nu mai stie nimeni.

I-a ocrotit zeita, frumoasa Afrodita. I-a ocrotit iubirea, ce si-o pastrau cu grija.

Feciorul Galateei a fost regele Pafos, ce-a stapīnit īn Cipru. El a cladit orasul, ce poarta-acelasi nume, si-unde se afla templul frumoasei Afrodita. Un templu fara seaman si cel mai drag zeitei. Artistii, dup-aceea, au slavit pe-Afrodita, iubirea creatoare, īn cīnt, īn dant, si-n piatra 8... Iubirea ce-i cīntata si astazi de poeti...

Note

1. Dupa versurile poetului latin Lucretiu.

2. Afrodita-Venus - sau Venera la romani - era fiica lui Uranus, cel dintīi zeu al cerului. Ea se nascuse din spuma marii. Iar spuma se ivise din sīngele lui Vranus, scurs īn apa marii, īn urma loviturii date de fiul sau, titanul Cronos, cu secera de diamant. Afrodita se tragea din prima dinastie de zei, pe cīnd olimpienii, īn frunte cu Zeus, erau din neamul lui Cronos, adica din a doua dinastie, aceea a titanilor. Tot dintr-un titan, din Iapet (prin Prometeu si fiul sau Deucalion), se tragea, dupa legenda, si neamul elinilor. Deci, īn vreme ce elinii se multumeau sa arate ca ei, ca si olimpienii, se trag din titani (olimpienii din Cronos, si elinii din Iapet), romanii aveau pretentii mai mari: ei afirmau ca, prin Afrodita, se trag direct din Uranus, parintele tuturor zeilor. Legenda ticluita de poeti cu atīta mestesug, din ordinul īmparatilor romani, arata ca romanii, fiind dintr-un neam mai bun si mai vechi, au mai multe drepturi decīt elinii sa stapīneasca lumea. Mai mult, ei pretindeau ca fiul lui Enea, nepot al Afroditei, Ascaniu sau luliu - cum īl numeau romanii -- era īntemeietorul familiei imperiale a luliilor, din care facea parte si Cezar, si August. In acest fel justifica familia luliilor dreptul de a stapīni Roma, si Romei, dreptul de a-si īntinde ghearele ei de vultur pestre īntreg pamīntul.

3. Se spune ca zeita purta un brīu fermecat. Acest brīu avea darul de a o face mai frumoasa si-i da puterea sa subjuge inimile barbatilor.

4. Peplonul era o tunica- feminina, fara mīneci, prinsa cu o agrafa pe umeri, iar hitonul, o haina de līna alba, scurta pīna la genunchi.

5. Adoniile, serbarile īn cinstea lui Adonis, aveau loc īn Asia, Elada, si mai tīrziu la Roma. Ele se praznuiau primavara, cu mare īnsufletire, vreme de doua zile.

153

Prin Adonis, vechii greci īntelegeau vremea calduroasa, cīnd īnfloreste glia. Īntelegeau belsugul de roade felurite, care īndestulau ogorul, livada si gradina.

Zeita Afrodita īntruchipa si ea, dealtminteri, natura roditoare.

Iar moartea lui Adonis īnsemna chiar sfīrsitul verii, cīnd iarba se vestejeste si poamele cad, īn vreme ce frunza sīngerie este purtata īn vīrtejuri de vīnturile toamnei.

Ares, care U rapune salbatic pe Adonis, īnsemna, la rīndul sau. razboiul. Kazboiul prapadeste si pīrjoleste totul. Dar Ares mai este īn acelasi timp si furtuna sau vremea ce se schimba. Caci Ares este feciorul Herei, adica al cerului. Vremea se īnraieste catre īnceputul toamnei, aduce pustiirea īn arbori, pe cimpie si-n florile c-ai scalda petalele īn lumina. Atuncea este vremea care aduce moartea comoriloi gradinii...

Astfel se talmaceste si crima savīrsita de Ares cel crud asupra lui Adonis, si jalea Afroditei.

6. Ciprul este o insula din Mediierana rasariteana, unde, dupa legenda, fusese purtata Afrodita de Zefir, atunci cīnd se nascuse.

7. S-a mai aratat aceasta tema la Prometeu : dorinta omului de a atinge suprema creatiune, de a schimba materia neīnsufletita īn fiinte vii. In legendele eline se sublinia ca numai omul īnflacarat de o mare pasiune va putea savīrsi acest lucru.

8. Praxitele, unul din cei mai mari sculptori ai antichitatii, a daltuit adevarate poeme īn piatra, spre slava Afroaitei, aceea care īntruchipa, pentru elini, dragostea si frumusetea. Marmure vestite sīnt : Afrodita de Me-dicis si mai ales cea din Milo. Aceasta din urma a fost aflata de un taran īn Milo, o insula din roiul de Ciclade, pe cīnd īsi sapa ogorul. Se pare, ca aceasta statua ar fi opera unui alt mare sculptor grec, Scopos. Aflata astazi la Luvru, ea stīrneste uimirea tuturor prin perfectiunea cu care a fost creata.

EROS sl PSIHEEA

IN BASM 1 SE POVESTEsTE c-ar fi trait de mult, de mult, īn Creta, un rege si-o regina care aveau trei fete. Dar orisicīte haruri aveau primele doua, cea mai mica, Psiheea, le īntrecea cu mult.

Locuitorii tarii si chiar straini de locuri se gramadeau s-o vada pe fata cea mai mica a regelui din Creta, laudīndu-i frumusetea, īn vreme ce poetii se adunau acolo, rostindu-i pe-ntrecute fermecatoare versuri :

"De-ai fi printre zeite, ele-ar pali de ciuda... c3ci tu le-ntreci, frumoaso, pe toate laolalta. Chiar mīndra Afrodita ar fi pe līnga tine o floare vestejita, ar fi un strop de apa līnga un lac de munte, ce-si arde limpezimea sub soarele amiezii... Tu esti mult mai frumoasa. De-aceea, o, copila, tu ne vei fi zeita... Noi nu mai vrem pe alta"...

Asa graiau poetii, nedumeriti, fireste, ca poate sa existe o astfel de minune.

Nici nu puteau sa fie ochi mai adīnci, mai galesi. Obrajii-i erau rumeni. De-o rumeneala dulce, cum are trandafirul involt, plin de parfumuri. si buzele !... Ce buze !... Ca rodiile coapte. si dintii : stropi de lapte, din proaspata mulsoare, īn botisor de ciuta, ce suge-ntīia oara. Iar graiul ei, un cīntec, o muzica divina ce farmeca urechea si-alina suferinta, ca un ceresc balsam.

Din pricina Psiheei, pamīntenii uitau s-o mai sarbatoreasca pe mīndra Afrodita si lasau sa se stinga pe-altarele ei focul. Podoabele de aur, smulse de pe coloane, din temple si sanctuare, din dumbravile sfinte, erau īn schimb aduse ca daruri pentru fata.

Cīnd a aflat zeita, s-a necajit amarnic si-a īnceput sa strige :

__ Asemenea ocara ?... Cum de o rabda cerul ? si darurile

mele, flori, jertfe, fructe - toate - sa-mi fie smulse oare de fetiscana asta ?... De-o fata muritoare ?... Cum īndrazneste ea sa fie mai frumoasa ca mine, Afrodita ?

155

si, īnfuriata groaznic, zeita Afrodita l-a si chemat pe Eros 2, copilul nazdravan, ce-avea aripi de aur, o torta si un arc cu sageti fermecate :

- Tu, ce-mi asculti porunca fara de sovaire, i-a rostit Afrodita cu voce tremurīnda, te rog de asta data sa te repezi īn Creta si s-o cauti pe Psiheea. O vei gasi usor, caci oamenii, natīngi, se strīng s-o tot admire. Tu īnsa fa - prin vraja - sa n-o iubeasca nimeni...

- Atīta ti-e porunca ?...

- Nu. Dupa treaba asta, mai picura-i īn suflet Psiheei si-o iubire nebuna pentru-o fiinta cu totul decazuta, un osīndit de soarta, sau cine crezi cu cale... Vreau s-o huleasca lumea si sa rīda de ea, c-a īndragit un monstru si, astfel, razbunarea zeitei Afrodita va fi īndestulata... Īmi īmplinesti vointa, copilul meu iubit ?...

- Da, mama !... si feciorul si-a-ntins aripi de aur 3. A zburat prin vazduhuri si-a poposit īn Creta, odata cu-nserarea. Tiptil-tiptil, strengarul s-a strecurat īn taina, chiar īn iatacul fetei. Noaptea era senina si-o raza de lumina - trecuta prin frunzisul cel des de la fereastra - o saruta pe pleoape, pe genele ei lungi. si Eros a vrajit-o pe fata regelui, precum fagaduise zeitei Afrodita. Dar dibuind prin tolba, sa caute o sageata cu care s-o tinteasca, s-a cam zgīriat la deget. Iubirea pentru fata l-a si cuprins pe Eros. Lasīndu-si tolba-ncolo, o privea pe Psiheea nesatios, gīndind :

,,E savīrsita vraja : n-o mai pot dezlega. Dar n-am sa trag sageata cu fiere si otrava, caci fiinta mi-e robita de chipul tau, Psiheea !"

si, suspinīnd, copilul cel drag al Afroditei s-a īntors īn Olimp.

Era-n Olimp, dar gīndul īi ramasese-acolo, īn palatul din Creta, la fecioara Psiheea, pe care o iubea... 4

Palatul fermecat

S-a scurs o saptamīna... o luna... sau un an... si, precum harazise zeul iubirii, Eros, flacaii ce-nainte nu conteneau s-o ceara de nevasta, acum o priveau reci. Parca vedeau o piatra, o mar-

156

mura cioplita cu mare iscusinta de-un sculptor cu renume si, totusi, fara viata si fara de simtire.

Parintii mīndrei fete erau nedumeriti, caci celelalte fete, surorile mai mari, gasisera miri vrednici. De, cam batrīni, nu-i vorba, dar totusi niste miri de rang īnalt : doi regi.

Ce bucurie mare ar fi avut parintii, daca si-a treia fiica si-ar fi gasit un rost. Atīta doar ca nimeni nu mai calca palatul īn chip de petitor...

Atunci, batrīnul rege s-a dus la un oracol, sa-ntrebe pe Apolo ce are de facut. Apolo i-a raspuns, prin preotii din templu :

- Nu mai spera, tu, rege, ca ginere, un om. O fiinta fara seaman, un monstru rau si crud, ce zboara prin vazduhuri, purtīnd cu sine focul si-o arma ucigasa, de care īnsusi Zeus se teme uneori, va fi barbatul fetei. Deci du-o pe Psiheea īn vīrful unui munte si las-o parasita, ca monstrul sa-si ia prada, si nu-ncerca, batrīne, sa te īmpotrivesti poruncii zeilor, caci vei fi osīndit...

Va-nchipuiti ce-adīnca, ce neagra īntristare l-a cuprins pe batrīnul parinte al Psiheei. Dar nu-ndraznea sarmanul sa calce-o hotarīre pe care o luau zeii-. si-n ziua hotarīta, īntr-un cortegiu jalnic - de moarte, nu de nunta - regele si regina au dus-o pe Psiheea pe vīrful unui munte. Aici au parasit-o, cum poruncise zeul, si s-au īntors acasa, cu vaiete cumplite, stiind ca lasa fata drept prada unui monstru.

Ramasa singurica, printesa sta cu spaima si tremura ca frunza cīnd vine vijelia, tot asteptīnd pe monstru sa vina sa o-nhate...

Deodata dīnsa simte ca bate-o adiere... Vīntul de-apus, Zefirul, o luase pe copila pe aripile lui, s-o duca peste piscuri, īn locuri nestiute de oameni pīna-atunci, lasīnd-o-ntr-o poiana cu ierburi ca matasea si flori īmbalsamate.

īn preajma da cu ochii de un palat maret.

Pasind fata cu frica, pe o poteca-ngusta, patrunde īn palat, si-acolo - ce sa vada ? O bolta minunata, sculptata cu migala īn lemn scump de lamīi, si-n fildes, si-n arama. Coloanele īnalte, care o sustineau, erau turnate-n aur. si mii de animale - parīnd īnsufletite - facute din argint, īmpodobeau peretii, īn vreme ce podeaua parea ca īnstelata cu mii de nestemate, margaritare albe, cu luciu stins, rubine, focoase diamante si alte multe pietre, puse īn mozaic si-nchipuind din ele figuri parca pictate.

157

Fata privea uimita, pasind tot mai departe, pe scari monumentale, prin īncaperi, īn care erau īngramadite comori nemasurate de aur, pietre scumpe, vesminte si podoabe.

O fiinta nevazuta, calauzindu-i pasii, īi glasuia copilei :

- Tot ce zaresti īn juru-ti, frumoasa mea stapīna, sa stii ca e al tau. Poti da orice porunca. Poti spune orice voie. De vrei, poftim, te-asteapta o baie minunata, ce-o sa te racoreasca dupa atīta zbucium...

Psiheea nu adasta prea multa īmbiere, si se cufunda-n baie...

Ce bine e īn apa fierbinte, īn care sclave cu chipuri nevazute au picurat esente placut mirositoare !

si-o masa-mbelsugata, vinuri īntaritoare, dulciuri, fructe gustoase : rodii, chitre, naramze īi sīnt īntinse-n fata.

Dupa ce se-ospateaza, Psiheea e condusa īntr-o-ncapere mica, tacuta, primitoare, cu pat curat si alb, cu asternuturi moi.

Fiintele nevazute o culca pe fecioara īn acest pat de aur si sufla īn faclia ce pīlpīia alaturi.

- Dormi fara nici o grija, īi spune iar o voce. Sotul tau o sa vina si-o sa te-mbratiseze prin somn, copila draga. Sa nu ai nici o teama. I-e blīnda sarutarea. Dar sa nu-ncerci sa-l vezi, caci te pīndesc primejdii.

Se ivesc cele doua surori

Astfel s-a scurs si noaptea. A mai trecut o zi. si altele pe urma...

Psiheea devenise sotia unei fiinte ce venea numai noaptea, si-n zori - cīnd prima raza se strecura-n camara - disparea fara urma.

 Nu stia cum arata, nu stia cum īl cheama, de are īnfatisare frumoasa sau de monstru.

īn timpul zilei, fata se rasfata īn voie prin multele-ncaperi ce le avea palatul, ori cobora-n poiana. N-avea decīt sa-si spuna dorinta cea mai mica, si totul se-mplinea. Coruri, muzici alese īi desfatau auzul ! Dar nu vedea pe nimeni. Vorbea numai cu umbre. Se hīrjonea cu ele, fugind printr-o padure, culegīnd flori fi fructe sau dantuind mereu...

Neobosita, vremea curgea pe nevazute fagase, ca-nainte.

Dnr īntr-o zi, cīnd fata iesi ca sa se plimbe pe munte, prin poiene, a auzit din vale niste voci cunoscute. A stat putin pe gīn-duri. Cine sa fie oare ? A !... da !... Sīnt ele, surorile mai mari. O striga si o cauta :

- Psiheea, unde esti ? Regele, tatal nostru, trimisu-ne-a pe Qfi, sa te cautam, surioara, caci el si cu regina s-au ferecat īn casa... Nu vor sa vada cerul si nici lumina zilei, cīt timp nu pot sa afle nimic de soarta ta...

Psiheea le aude si-ar vrea sa le raspunda ; dar fiintele din preajma īi po'runcesc sa taca. O vorba sa nu spuna. Intīi sa-i ceara voie slavitului ei sot.

Cu cīta nerabdare asteapta dīnsa noaptea ! Iar cīnd sotul soseste, ea plīnge si-l dezmiarda, si-l roaga, staruieste. Pīna ce el, īn fine, se-ndupleea. īngaduie ca-n ziua urmatoare Zefirul sa aduca acolo, īn palat, pe cele doua fete, care umblau prin munte, cautīnd-o pe Psiheea.

Mai īnainte-i spune :

- stiu ca surorile or sa te sfatuiasca lucruri nechibzuite. Nu le da ascultare. Mai ales nu uita ca, orice-ar fi pe lume, sa nu-ncerci sa ma vezi...

- Am sa-ti īmplinesc voia. Sa nu ai nici o teama ! īi raspunde Psiheea. Toate vor fi, stapīne, asa precum doresti...

Psiheea īl pierde pe Eros

īn ziua urmatoare, Zefirul se porneste pe vai si, dintr-o data, vede pe cele doua surori ale Psiheei. Le-aduce la palat, pe aripile sale.

Ce-mbratisari ! Ce lacrimi ! Ce chicoteli ! Ce rīs !... Psiheea le arata palatul fermecat si salile īn aur si arginturi, gradinile, padurile si toata avutia ce se afla acolo. Ba, le si povesteste ca ei i se-mplinesc toate dorintele, afara de aceea de a-si vedea barbatul ; si cum el i-a cerut, cu aspru juramānt, sa nu-ncerce sa-I vada. Surorile se mira si vor s-o iscodeasca, dar nu au timp prea mult, caci mesele-s īntinse si muzica le cīnta. Sclavele nevazute le-n-treaba de porunci. si nu sfīrsesc prea bine sa spuna ce doresc, si brate nevazute aduc bucate, haine, mingii, cercuri de aur, cosuri cu flori, colane, cercei sau pietre scumpe. Ma rog, orice poftesc l

158

159

Surorile Psiheei, la-nceput bucuroase c-o revedeau pe fata, īncep sa fie roase de o invidie din ce īn ce mai neagra.

- Ce zici ?... Nerusinata !... īsi soptesc amīndoua, cīnd nu-i de fata dīnsa. Noi o credeam pierduta. si ea ? Ce bogatie... Tocmai ei ? Cea mai mica ?... Barbatul sau, pesemne, o fi vreo zeitate. O fi voinic si chipes. si noi, cu sotii nostri batrīni, neghiobi si subrezi, ne mīncam tineretea. Ba, n-o vezi ce se-ngīmfa ? Ne-arata toate cele, de parc-ar fi regina, iar noi niste sarmane si umilite sclave... Mai bine sa-i dam sfatul sa-si calce juramīntul fata de sotul sau si sa-ncerce sa-l vada noaptea, pe cīnd el doarme. Caci el o sa se-nfurie si o s-o pedepseasca. Asa, surioara noastra va pierde din trufie... Ha, ha... E strasnic planul...

si cele doua scorpii o sperie pe Psiheea. Ii spun ca niste oameni i-ar fi vazut barbatul. Acesta-i un balaur. īn fiecare seara vine dintr-o padure si trece īnot rīul, iara īn zori se-ntoarce. Sigur c-o s-o manīnce si pe sotia sa, cīnd o sa aiba pofta. Ca sa se-n-credinteze, s-aprinda o lampita noaptea, cīnd doarme el, si sa-i priveasca fata.

Psiheea,-nfricosata, asculta si promite sa le urmeze sfatul.

si scorpiile pleaca, iar sora cea mai mica ramīne la palat.

si, hat, tīrziu, īn noapte, cīnd sotul doarme dus, Psiheea ia īn mīna lampita cu ulei si, usurel, pe vīrfuri, se-apropie de el si-i lumineaza chipul.

Acel ce s-odihneste-naintea ei, pe perne, e monstrul cel mai dulce si mai frumos din lume. E-naripatul Eros, cu-obrajii ca bujorul, cu bucle lungi de aur pe umerii de nea. Alaturi are arcul si tolba cu sageti. Ea īi atinge arcul si tolba, si-o sageata o zgīrie la un deget. si dragostea o prinde cu vie-nvīlvorare pentru divinul Eros.

Se uita cu ardoare la el si se apleaca, dornica sa-l sarute. Atunci, o picatura īncinsa de ulei se scurge din lampita. īl atinge pe zeu, facīndu-i o arsura pe pielea delicata.

El, Eros, se trezeste. O vede pe Psiheea plecīndu-se asupra-i ; e gata sa-l sarute cu buzele fierbinti, īn vreme ce cu ochii īl roaga de iertare.

Dar el se salta sprinten si zboara pe fereastra. S-a dus pe totdeauna...

Palatele de aur, gradinile, padurea, izvorul, tot, dispar,

160

Psiheea-nmarmurita aude numai glasul lui Eros, care-i spune :

- Mi-ai fost atīt de draga ! Dar prin nechibzuinta, acuma m-ai pierdut... caci nu sosise timpul ca sa ma poti vedea...

- Nu, nu vreau, striga fata, caci te iubesc... sLEros... eu... voi avea un prunc.

Numai ca el zburase si n-o mai auzea. Silit de legi divine, zeul intra-n Olimp si mīndra Afrodita īi iesise īnainte si īl certa cu asprime :

- Necredincios !... Viclean !... Dusmana mea de moarte ai luat-o de sotie ?... Asa ne-am īnteles ? Ei bine, pentru asta te voi īnchide-n casa. Da-mi arcul, da-mi si tolba... aripile... faclia... īnsemnele puterii... Nu mai esti zeu, ci sclav !

Psiheea porneste īn cautarea sotului

Pe cīnd frumosul Eros era īnchis īn casa, Psiheea si pornise pe munte... si plīngea :

- Ce-am sa ma fac, o, Eros ?... Unde te pot gasi ?... Sīnt singura, mīhnita... si te iubesc atīt...

si, nazuind un sprijin, alearga-n templul Herei, caci dīnsa ocrotea familia, caminul. O roaga pe zeita. Implora si pe-alti zei. Dar nimeni n-o asculta, nu-i ia durerea-n seama.

- Tu esti o muritoare, si dīnsul e un zeu. Nu stii ca īnsusi Zeus a parasit atītea si-atītea pamīntene ? Nu mai gīndi la el, caci n-o sa-l mai revezi... īi raspundeau mai toti.

Psiheea nu se lasa, ba īnca socoteste sa plece spre zeita iubirii, Afrodita. Ea doar ocroteste dragostea pe pamīnt.

si pleca... merge, merge... īndura suferinte, si frig, si foame, sete si piedici cu duiumul... Ajunge la palatul zeitei Afrodita si-i spune umilita :

- Tu esti, zeita, mama lui Eros, sotul meu... Peste putina vreme si eu am sa fiu mama... Fii buna deci, zeita, pe cīt esti de

frumoasa...

Zeita Afrodita priveste spre Psiheea. Dar dupa-atīta truda, tot fata-i mai frumoasa. De ura-nversunata, zeita se īncrunta, ros-tindu-i printre dinti :

11 - Legendele Olimpulul, voi. 1

161

- Vrei sa ma faci bunica, pe mine, Afrodita, zeita frumusetii ? Vrei sa ma faci batrīna ? Tu, ce esti vinovata ca te-ai nascut frumoasa, poate mai mult ca zeii, poate mai mult ca mine ?... Sa vina doua sclave : Grija si īntristarea !... Luati-o si biciuiti-o... Dar stiti, cum se cuvine !

Sclavele o īnsfacara si-o biciuira strasnic. O-nvinetira toata. Dar nici asa zeita nu se milostivi, si lua ea īnsasi biciul. Ii sfīsie vesmīntul, o trase de cosite si o batu la sīnge.

Apoi, īnsīngerata, o puse si la munca. īi dete o movila īnalta de seminte. Erau acolo boabe de mac, fasole, linte, grīu, orz si alte feluri si-i spuse sa le-aleaga gramezi, gramezi, pe soiuri...

Cīnd se sfīrsi cu munca, īi porunci sa plece īntr-o padure deasa, unde pastea o turma de oi - turbate toate - ce-i omorau pe oameni, si sa-i aduca līna. (Līna era de aur.)

Pe urma o trimise īn vīrful unui munte, pazit cu strasnicie de sute de balauri. Pe-aici trecea un fluviu care Curgea spre Tartar. si-i porunci s-aduca un sip umplut cu apa.

Dar dragostea, dorinta de-a-l mai vedea pe Eros i-au dat Psi-heei vlaga sa treaca prin primejdii, sa biruiasca totul si sa-mpli-neasca voia geloasei Afrodite...

Calatoria īn tinutul lui Hades

Neīmpacata īnca, zeita īi mai cere sa plece si-n tinutul lui Hades, sub pamīnt.

- Te du-n regatul mortii cel cīrmuit de Hades, īi spune Afrodita, si cere-i Persefonei, gingasa lui sotie, sa-ti umple cu balsam cutia asta mica. Balsamul ma va face pe mine mai frumoasa... Cata sa vii degraba, caci plecila un ospat...

Porneste iarasi fata. Se lupta īndelung sa intre īn regatul cel misterios al mortii. Strabate peste fluviul, pe unde treceau mortii. si trece chiar de Cerber, de cīinele lui Hades, cel cu trei capete, ce strajuia cu coltii lui cumpliti acest tarm al tristetii, domolin-du-l pe monstru cu niste turte dulci.

Se spune despre Gheea, stramoasa tuturora, ca ea era zeita ce-o ajuta pe fata sa treaca prin primejdii. si cum, necum, copila ajunge si la tronul zeitei Persefona.

162

si-o roaga :

- Da-mi, zeito, balsamul ce ti-l cere, īn cutioara asta, mama sotului meu, frumoasa Afrodita !

Persefona primeste sa-i umple cutioara cu balsamul cerut, si pleaca iar Psiheea, sa-l duca Afroditei. Zeita, la plecare, o sfatuise bine :

- Sa nu deschizi capacul. Balsamul din cutie e numai pentru zei...

"E pentru zei, stiu bine, se framīnta Psiheea, calatorind pe drumuri, si cerceta cutia. O, de-as putea si eu sa folosesc balsamul ! Putin. Cīt de putin. Sa ma fac mai frumoasa decīt ma stie Eros, si-apoi sa caut mijlocul ca sa patrund la el. Am bagat eu de seama unde l-a-nchis zeita. Iar el, vazīndu-mi chipul, sa ma-ndrageasca iarasi..."

si tot gīndind īn sine, aproape fara voie, minata de iubire, Psi-heea-ntredeschide capacul, binisor.

Numai ca din cutie - asa cum uneltise zeita Afrodita - iese un abur negru, si fata cade jos. Aburul o-mpresoara si el aduce somnul cel fara de sfīrsit.

Zeus hotaraste..;

Dar Eros, ce vazuse prin vraja toate astea, nu mai asteapta mult, si cum aflase locul unde-i tinea zeita aripile si arcul, le smulge si s-avīnta printr-o fereastra-afara.

Ajunge la Psiheea. Aduna īn cutie aburii grei ai mortii si fata se trezeste :

- Iubite... Tu esti oare !... Deci m-ai iertat ?... Mai stai... Mai stai, sa te privesc... Caci am atītea lucruri sa-ti spun, de-atīta vreme de cīnd ne-am despartit...

- si eu, Psiheea draga, rosteste zeul Eros, dar nu-i timp de pierdut... Mama mea, Afrodita, este pe urma noastra. Tu du-te cu balsamul. Eu plec catre Olimp.

si zboara zeul Eros drept īn Olimp si spune :

- O, Zeus, tu ce lumea o cīrmuiesti din slava, īndura-te de mine si de iubita mea...

163

- Nu, nu... striga din urma zeita Afrodita, sosita īn radvanu-i din flori de trandafir. Nu-ngadui, stapīne ! Psiheea nu-i zeita, si-un zeu, cum este Eros, nu poate face nunta cu ea - o muritoare...

- Ba da, raspunse Zeus. Nu te mīhni, frumoaso, si-ncearca sa surīzi. E vremea sa astīmperi pe-acest copil zburdalnic, care-a facut si face atītea nebunii... E vremea sa-l īnsori. si ca sa fie demna Psiheea de un mire ceresc, cum este Eros, eu am s-o fac zeita.

si Zeus porunceste lui Hermes sa adune, īn sala de consiliu, pe zei si pe zeite. Sa vina si Psiheea. si-i da fetei sa soarba din cupa lui de aur esentele divine : ambrozie si nectar.

- Ramīneti īmpreuna necontenit de azi, le glasuieste dīnsul. Iar voi, zei si zeite, puteti sa-ncepeti nunta si sa va veseliti... Va porunceste Zeus !...

si Eros cu Psiheea au facut astfel nunta, ramīnīnd amīndoi fericiti īn Olimp 5...

Note

1. Basmul despre Eros si Psiheea a fost povestit cu multa verva si fantezie - probabil dupa o veche legenda elina - de catre scriitorul Apuleius, īn opera sa "Magarul de aur". Tema a fost reluata de catre alti scriitori si, sub diferite variante, a patruns īn folclorul multor popoare.

2. Eros, dragostea, la īnceput era, pentru grecii vechi, numai forta universala, care uneste fiintele perechi, perechi, facīndu-le sa se īnmulteasca. El a unit-o pe Gheea, cea dintii zeita, cu JJranus, cel dintii zeu. Mai tīrziu, poetizīnd legenda, grecii si l-au īnchipuit pe Eros ca un tīnar īnaripat, dīndu-i drept parinti pe Afrodita, zeita dragostei, si pe Ares, zeul luptelor nesabuite. Īntruneau astfel īn dragoste, īn chip poetic, frumusetea Afroditei cu dorinta de cucerire a lui Ares, vrīnd adica sa sugereze ca dragostea cea frumoasa trebuie cucerita. De aceea vechii mesteri īl īnfatisau adesea pe Eros calare pe un leu, tinīnd īn mīna o lira. Aratau īn acest fel ca simtamintele, reprezentate prin lira, pot īmblīnzi o fiinta oricīt de crunta.

3. In Capitoliul din Roma se afla o statua cioplita din marmura pentelica de faimosul Praxitele. Opera, un giuvaer de piatra, a fost rapita de romani din Elada. Aici Eros, Cupidon sau Amor - cum īi spuneau romanii - este īnfatisat ca un tīnar cu pletele īncretite si aripile pe umeri. El are un arc, din care este gata tocmai sa traga o sageata, poate muiata īn miere si foc, poate īn otrava si venin. Lui Eros īnsa nici ca-i pasa de cele care vor urma. Un zīmbet sagalnic īi lumineaza fata si toata frumusetea ce i-a fost daruita de Afrodita. Alte opere īl reprezinta pe Eros īn mīna cu o torta - torta care trebuia sa īnflacareze dragostea oamenilor, dupa ce el īi tintea cu sagetile.

164

4. Tot In Capitoliu se gaseste un preaminunat grup de marmura care-i īnfatiseaza pe Eros si Psiheea īmbratisati. Fara īndoiala ca aceasta opera, savārsita de un artist necunoscut, a inspirat nu numai pe poeti, ci si pe pictori si pe muzicieni, īntr-atīt este de armonioasa marmura daltuita.

5. Aceasta alegorie are un tīlc, si anume ca dragostea nu poate dainui, daca nu e īnsotita si de o simtire adīnca. Psiheea, īn limba greaca, se tīl-cuieste prin suflet. Dar si sufletul se īnalta prin dragoste, prin Eros, si ajunge īn Olimp, adica īn locul unde se gasea fericirea desavīrsita, pe care o gustau numai zeii, cum credeau elinii.

īntr-un frumos tablou, care se gaseste la Luvru, pictat de artistul Louis Gerard, este īnfatisata aceasta poetica alegorie. Eros, īnaripatul, cuprinde pe Psiheea, pe draga lui sotie, ca s-o urce īn Olimp.

POSEIDON sI AMFITRITA

PALATUL LUI POSEIDON , zeul care purta īn mīna lui triena -, se ridica-n Egeea 3. īnsa de-acolo zeul pleca adeseori īn carul sau de aur, tras ca o vijelie de zeci de cai salbatici. īn urma lor saltau cetele de delfini si alte animale din apele marine.

Fiindca zeul Poseidon crease cīndva calul4, īl īndragea nespus. Dar si mai mult iubea delfinul, delfinul care zburda mereu voios prin valuri si salta si se joaca si face giumbuslucuri. Aproape nu-i poveste legata de Poseidon fara sa fie vorba, cumva, despre delfin. Dealtminteri īn legende se spune ca Poseidon si-a cucerit sotia cu ajutorul unor preacredinciosi delfini.

Odata, pe cīnd zeul se preumbla pe mare, vazuse īntr-o ceata de nimfe nereide o tīnara fecioara, numita Amfitrita. Nimfele nereide, īn numar de cincizeci, erau niste copile de-o bunatate rara. Mama lor era Doris, o nimfa oceanida, si tatal lor, Nereu, alt zeu batrīn al marii, care-si avea palatul īn apele Egeei.

Iar cīnd zeul Poseidon cutremura adīncul de ape miscatoare si īneca sub valuri triremele eline, nimfele nereide plīngeau īnduiosate si, lunecīnd prin valuri, se avīntau cu toate sa scape cora-bierii. Ele-i purtau pe brate si-i aruncau pe tarm...

Cīnd se trezeau sarmanii si se vedeau traind, stiau ca-si datoresc aceasta fericire nimfelor nereide. Le multumeau cucernici si le zvārleau ofrande īn valurile marii.

Urmarirea nimfei

Acum īnsa Poseidon zarise pe-Amfitrita cu toate celelalte surate ale ei. Copilele dantau īntr-o insula Naxos, si zeul se oprise, vrajit de melodia ce o cīntau īn cor.

"Ce cīntec !... Ce visare !... si-a spus īn sine zeul. Ce fete are Nereu ! Mai ales Amfitrita... Ia stai s-o mai privesc..."

si se uita la fata cu ochii lui albastri, taiosi cum e otelul.

Pesemne, īnsa, barba-i zburlita si-ntesata de alge si de scoici si fruntea-ntunecata si pletele-i albastre s-or fi zarit cumva. Caci

166

tis

nimfele, deodata, au contenit din dant si au sarit īn mare.

...si zeul a zīmbit :

"Cred ca a venit vremea sa-mi aduc o regina, la mine, īn palatul de aur din Egeea !... Iar nimfa cea frumoasa e fata lui Nereu... De ma īnsor cu dīnsa, īmi īntaresc domnia... si asta va fi bine !"

si, cum s-a-ntors Poseidon la dīnsul la palat, a trimis petitori, dar fata nici n-a vroit s-auda :

- Cum ? Eu sa fiu sotie acestui zeu, ce este atīt de mīnios, c-o fire-atīt de aspra si-un glas rasunator ?... Tridentul lui ma sperie de cīte ori īl vad, caci īi cunosc puterea. si caii lui la fel, cīnd tropotesc prin valuri sialearga si necheaza... Nu... Nici prin gīnd nu-mi trece... Nu... Nici nu vreau sa-l vad...

si ca sa scape, fata a fugit īntr-o pestera alba, de marmura, vrīstata cu vine de argint. Aici veneau noroade de vietati marine, ce-i aduceau, ca danii, scoici, alge mladioase si pietre de margean si o cinsteau pe nimfa. Iar ea, blīnda din fire, le ocrotea pe toate aceste vietati ce locuiau prin mari.

Dar zeul din Egeea, Poseidon, o cauta si, ca sa-i dea de urma, puse doi delfini, ce īnotau prin ape si-i īntrebau pe toti :

- N-ati vazut-o pe nimfa ? Nu stiti pe unde e ? Pe unde se ascunde copila lui Nereu ? Raspundeti, caci stapīnul e suparat cumplit... Vei nu vedeti cum marea se zbuciuma de-atunci ? Poseidon o loveste cu furca sa mereu... si-o zguduie, izbind-o neīncetat de stīnci, si sfarma, īntre valuri, puzderii de corabii. Raspundeti... Caci altminteri stapīnul va aduce prapadu-asupra voastra...

Mīnia zeului sporeste

Poate mai mult de frica, cineva a vorbit - un sarpe, o meduza, un peste, careva... si-a spus unde e fata si ca-si are salasul īn pestera aceea de marmura, vrīstata cu vine de argint.

Delfinii, credinciosi, au si pornit īnot, sa aduca iute stirea. Poseidon, aflīnd vestea, s-a-nveselit nespus. si-a pus pe umeri haina de purpura brodata cu aur si argint. A ridicat tridentul, ca sa-si pieptene parul albastru, īncīlcit. si-a curatat si barba de scoici si de nisip. Iara pe fruntea arsa de vīnturi si furtuni si-a asezat coroana, pornind spre ascunzisul copilei lui Nereu.

Dar poate Amfitrita a fost si ea vestita ca zeul īi aflase locul de adapost, si s-a ascuns mai bine, īntr-un cotlon al marii. Incit zeul Poseidon venise īn zadar.

In zadar o cauta, caci nu dadea de dīnsa, si nimeni nu stia unde sedea pitita. Poseidon, de mīnie, asa-si trīntea tridentul, īneīt se

168

zguduiau si apele si muntii si Tartarul cel negru, unde domneste Hades, si se parea ca totul s-apropie de sfīrsit. Jivinele din apa, noroade-notatoare de pesti si raci si broaste si scoici si cīte toate se ascundeau īn grote, se pitulau de spaima prin pietre si nisip. Nu li se vedeau ochii si īsi asteptau moartea.

Abia tīrziu, īn noapte, cīnd haurile marii primisera atītea corabii calatoare, si apa acoperise tarmul, s-a potolit Poseidon pentru putina vreme...

Numai ca-n zorii zilei pornise iar s-o caute pe nimfa Amfitrita si, nici de data asta neizbutind s-o afle, a scufundat din nou, sub furia lui, corabii, insule si maluri, paraduind tinuturi si īnecīnd sub ape oameni nenumarati.

Atunci, delfinii ageri s-au hotarīt din nou s-o caute pe Amfitrita. Ba chiar s-o si peteasca...

Delfinii o petesc pe Amfitrita

si au pīndit siretii cīnd nimfa - multumita ca zeul a plecat - iesea pe tarmul marii sa se-nsoreasca o clipa.

Jucīndu-se, delfinii s-au apropiat de coasta unde - īn iarba verde - se odihnea fecioara. Ea ridicase capul, vrajita fara voie de jocul cel zburdalnic, de tumbele ghiduse, de salturile repezi ce le faceau delfinii.

Privind astfel spre dīnsii, deodata se trezeste c-o piatra azvīrlita de un delfin, īn iarba. Era, precum se spune, un margaritar mare, c-o stralucire vie, ce-mprastia lumina pe toata coasta marii si o umplea de vi-aja. Nedumerita īnca, fecioara nereida aude pe delfini :

- O, preafrumoasa nimfa, stapīnul nostru este, dupa stapīnul Zeus, cel mai bogat din lume. Palatele de aur, clestar si diamante, aflate īn Egeea, au munti de avutii, si tot ce vrea din lume Poseidon dobīndeste. Puterea lui e mare, si ea nu-i īntrecuta decīt de dragostea ce-o are pentru tine. Caci el te vrea sotie. si ce fecioara oare nu s-ar simti-neīntata sa-i fie lui domnita, stapīna peste ape ? Asemenea iubire nu mai gasesti īn lume... Asculta-l deci, copila, si fa cu dīnsul nunta. De nu primesti, Poseidon, īndurerat, sfa-rīma si insule, si tarmuri si numai tu, fecioara, ai sa fii vinovata fata de zei si oameni de-o astfel de napasta... Blestemele-or sa cada asupra ta, sa stii...

Auzind vorbele ce le rosteau delfinii, frumoasa nereida, de spaima pentru dīnsa, de mila pentru oameni - pe cīt spune povestea - s-ar fi īnduplecat.

Delfinii l-au vestit īndata pe Poseidon ca nimfa se-nvoieste a fi sotia lui.

169

Zeul s-a repezit spre pestera īn care s-adapostea mireasa si, cu glasul tunator, a-anbiat-o sa vie alaturea de el 5.

Ea sa urcat īn carul tras de-o suta de monstri, carul de sarbatoare cu care trecea zeul peste aria marii. Poseidon, plin de fala si plin de multumire, a strīns īn mīna frīul, si monstrii au pornit.

īn jurul lor saltau nimfele nereide, tinīnd īn brate lire, cīntīnd cu toate-n cor, īn cinstea Amfitritei, īn vreme ce cortegiul avea īn fruntea lui pe oceanida Doris, purtata tot de-un monstru. Dīnsa ducea īn mīna faclia cununiei. Astfel au mers cu fala si-au intrat īn palatul puternicului zeu, unde s-a facut nunta.

Sfīrsindu-se cu nunta, au venit la Poseidon cei doi delfini isteti ce petisera fata.

- Marite, au spus dīnsii - īn limba lor, desigur - cīnd ne-ai trimis īn lume, sa gasim locul unde se-ascundea Amfitrita, ai zis cu voce tare ca ne vei da la nunta rasplata cuvenita... Acum o asteptam. Caci uita-te, marite, mireasa-i līnga tine...

- Cuvīntul mi-l voi tine, a glasuit Poseidon. Rasplata o veti primi pe loc.

si si-a īntins tridentul. A prins pe el delfinii si i-a zvīrlit īn cer, tintuindu-i pe bolta, si i-a strigat lui Zeus :

- īngaduie, slavite, o noua constelatie : a celor doi delfini !

- Sa fie precum vrei, i-a dat raspuns īndata trufasul sau fīrtat. Asa spuneau elinii ca s-a ivit pe bolta frumoasa constelatie a celor doi delfini.

Pe urma Amfitrita i-a nascut lui Poseidon un fecior cam ciudat, ce se numea Triton. Triton era ca zeii, din crestet pīna-n brīu, doar parul i-era verde si-ncununat cu trestii. De la mijloc īncolo feciorul lui Poseidon era ca un balaur. si el avea o scoica mare si rasucita. Daca sufla īn scoica, marea se-nvolbura, urla īnversunata, sau, alteori, furtuna se potolea pe loc.

Triton a fost acela care, suflīnd īn scoica, a rechemat la matca puhoaiele hoinare din rīuri si din mari, cīnd s-a sfīrsit potopul.

In acest zeu, elinii vedeau īnsasi furtuna, marea dezlantuita, ce geme mīnioasa, lovindu-se de tarmuri. El era, pentru zeul stapī-nitor al marii - ca Hermes pentru Zeus - pristavul de credinta. De-aceea locuia, alaturi de-Amfitrita si tatal sau, Poseidon, īn palatul de aur, clestar si diamante, din apele Egeei.

Ciclopul Polifem

Astfel si-a vazut zeul stapīnitor al marii dorinta īmplinita, fa-cīndu-si-o sotie pe fata lui Nereu, pe nimfa Amfitrita.

Fireste, dupa nunta, Poseidon, ca toti zeii, nu i-a pastrat credinta frumoasei Amfitrita. Ca Zeus, ca Apolo si ca atītia altii,

170

dīnsul a mai avut si-alte zeci de sotii, dintre zeite, nimfe si mai ales copile de simpli muritori.

Din īncuscrirea asta s-au nascut regi, eroi si-alteori niste monstri. Dintre monstrii acestia cel mai cunoscut este uriasul Polifem.

Poseidon dobāndise pe-acest fecior cu-o nimfa, ce se numea Toosa. El era de-o marime de-a dreptul uimitoare. Pitici pareau uriasii pe līnga Polifem. Daca intra īn mare, apa īi ajungea abia la mijloc. Avea o fata neagra si mare cīt o casa si-un singur ochi īn frunte, ce parca scīnteia. Era urīt ca moartea. īn mīini purta ciclopul un trunchi enorm de pin, ce-i slujea de maciuca. Cu-a-ceasta-si mīna turma, vīna salbaticiuni si-i omora pe oameni. Caci n-avea nici o mila uriasul Polifem. Avea numai o lege : poftele lui, si-atīt !...

Monstrul acesta groaznic voia sa se īnsoare c-o sora-a Amfitritei, o fiica-a lui Nereu. Legenda ne arata ca fata, Galateea - caci astfel se numea - era mult mai frumoasa chiar decīt Amfitrita. Atīt ca Galateea iubea, de mult, pe-un tīnar, pe Acis, un pastor, si se ferea de monstru, de crudul Polifem 6. Dar fiul lui Poseidon, īndragostit de nimfa, silindu-se sa-i placa, īsi pieptanase parul - ce-i spīnzura īn vite salbatice si negre - cu grebla lui uriasa. si-si retezase barba murdara, īncīlcita - plina toata de spini - c-o secera-ascutita. Iar fata lui hidoasa si-o oglindea īntruna īn ape cristaline. Vroia sa para chipes, sa o ademeneasca pe mīndra Galateea.

Din naltul munte Etna se desprinde-o colina, ce intra pīna-n mare. si-n locurile-acestea, la poalele colinei, se-ntīlneau Galateea si cu pastorul Acis. Stateau ades de vorba si-si faureau tot felul de planuri minunate...

Numai ca, īntr-o zi, Polifem se coboara din munte pe colina. īsi pune la o parte toiagul sau enorm. Din sin īsi scoate naiul, pe care si-l facuse dintr-o suta de trestii, si īncepe sa cīnte... Vuiau īn zare muntii, si marea, zbuciumata, fierbea de-atīta larma.

Nimfa īnsa era tocmai atunci cu Acis la poalele colinei. Vedeau si-auzeau totul.

Polifem nu stia ca nimfa e pe plaja, o socotea īn mare, ascunsa undeva. De-aceea, lasīnd naiul, a īnceput sa strige spre valurile marii :

- Mai alba esti, fecioara, ca floarea de maslin si mult mai dezmierdata ca rodul din gradini. Mai zvelta ca aninul... Esti mai īmbietoare decīt soarele iarna sau decīt umbra vara. Mai rumen ti-e obrazul ca marul pīrguit si esti mai majestuoasa ca trunchiul de platan. Mai proaspata ca gheata. Mai dulce ca un strugur. Mai moale decīt puful de lebada... Dar tot tu, Galateea, esti mai nepa-

171

satoare decīt aceste stīnci. Mai surda decīt marea... Ah, daca m-ai cunoaste mai bine, ai pricepe ca ai gresit, fugind din calea mea mereu... Caci partea cea mai mare din acesti munti e-a mea... In ei se afla pesteri ce sīnt tot ale mele, unde nu simti caldura īn vara arzatoare, nici frig īn toiul iernii. si-n pomii mei sīnt fructe ce-atīrna greu pe ramuri, aproape sa le frīnga. Am vii care dau struguri ca aurul de galbeni. Tu īnsati vei culege, cu mīna ta, si fragii ce se afla-n padure si coarna ce se coace īn toamna-mbelsu-gata si prunele zemoase, care-mi umplu livada si licaresc prin arbori. De vrei sa-mi fii sotie, nu-ti va lipsi nimica. Pomii cei plini de roade vor fi numai ai tai, si turmele, ce umplu pasunea si padurea sau sīnt īnchise-n pesteri, vor fi tot ale tale. Ridica-ti dara capul din valuri, Galateea ! Nu ma dispretui... Eu ma cunosc mai bine. Doar mi-am vazut icoana īn unda verde-a apei si mi-a placut de mine. Nici Zeus n-are, poate, un trup atīt de falnic si niste plete dese, care īmi cad pe umeri, parc-ar fi o padure. Nu te gīndi ca parul ce-mi creste pe tot trupul ar fi o urīciune. Copacul fara frunze nu are frumusete, nici calul fara coama. Am doar un ochi īn frunte, dar el īmi e destul. Ce ? Soarele din ceruri nu este numai unul ? si nu le vede toate ?... Sa-ti mai adaug ca zeul Poseidon īmi e tata si ca-ti va fi si tie, daca vei fi sotia lui Polifem, uriasul ?... Asculta-mi rugamintea... Dispretul tau ma arde mai rau decīt un fulger... si fii sotia mea !...

Apoi, sfīrsindu-si vorba, ciclopul Polifem īsi ia din nou toiagul si porneste pe tarm. Deodata, īi vede pe cei doi. li vede si racneste :

- Aici erati ? Misei !... si eu care credeam ca nimfa ma asculta... De-acolo, de pe tarm, rīdeati de mine... voi... Dar e ultima oara cīnd va gasiti alaturi... Acuma s-a sfīrsit !...

El prinde-n brate-o stīnca si o ridica-n sus. Nimfa se zvīrle-n apa. Acis striga cu groaza :

- Ajutor, Galateea !...

Numai ca Galateea nu cuteza sa iasa din mare, sa-l ajute. Ci-ne-ar fi cutezat sa-nfrunte pe urias ?

si stīnca īl zdrobeste pe bietul pastoras si sīngele lui curge, fierbinte, printre pietre.

Ce-a plīns sarmana nimfa. si-a implorat pe zei, ca sa-si pogoare mila peste sarmanul tīnar zdrobit de Polifem.

si-atunci, legenda spune c-a tīsnit cu putere, din stīnca, un izvor... si-n jur au crescut trestii. suvoaiele-mpletite s-au transformat īn rīu, un rīu cu apa rece, numit de nimfa : Acis, īn amintirea celui ucis de Polifem si-a dragostei pierdute...

172

Note

1. Marea, cu apa ei albastra sau verde-vinetie, cu forta ei nemarginita, x-a īnfricosat si i-a atras īntotdeauna pe elini. Marea scalda pamīnturile Iot din toate partile, parca le īmbratisa. Ea īi purta pe valurile sale, spre aventuri si fapte glorioase. Dar tot ea le zdrobea corabiile, pe vreme de furtuna, izbindu-le de stīnci si īnvaluindu-le īn giulgiul nemasuratelor genuni. Desigur, sus, īn cer, dupa credinta lor, se afla Zeus, veghind cu fulgerele īn pumni asupra muritorilor. Insa acolo, Unga ei, se afla marea. "si cine cīrmuieste oare marea ? se īntrebau de multe ori elinii. Cine dezlantuie deasupra ei noianul vīnturilor despletite ? Cine o zguduie pīna īn adīncuri si o napustese peste tarmuri ? Cine ridica insulele din valuri, sau cine este acela care le cufunda ?" Dupa puterea cerului, fara īndoiala, nu era alta mai teribila decīt a marii. Aceasta forta a marii trebuia īnduplecata. De aceea, elinii au personificat-o, nascocind pe zeul Poseidon. Numele lui vine - dupa unele pareri - din sanscritul Idaspati, care īnseamna stapīnul apelor. Romanii l-au numit pe acest zeu : Neptun.

2. Tridentul este de fapt o denumire latina a trienei. Cu tridentul sau triena Poseidon putea sa darīme si muntii, el fiind si zeul cutremurelor, asa dupa cum īl numeste Homer īn versurile sale. Dar īn acelasi timp Poseidon putea sa si zideasca, nu numai sa darīme. īn urma razvratirii lui Poseidon, care se alaturase Herei, cīndva, īmpotriva stapīnului Olimpului, zeul marilor fusese osīndit sa zideasca o cetate, Troia. Aceasta legenda nu este altceva decīt poetizarea actiunii marii, care poate construi tarīmuri noi, prelungind coastele, prin depunerea de nisipuri, provenite din sfarī-maturile pietrelor aduse de curenti.

3. Marea Egee se afla īn partea de rasarit a Mediteranei. Egeea a intrat si īn unele legende marine romānesti, dar aici a capatat chipul unei batrine si rele vrajitoare.

4. Calul simbolizeaza, prin saltul sau, izvorul care tīsneste vesel din clinele muntoase. Coama lui ravasita de vīnt, īn goana, se aseamana cu valul. Nechezatul lui e ca tipatul furtunii care alearga, parca īn tropot, peste aria marii. Are īn el parca si rezonante din tipetele pasarilor si ale oamenilor, cīnd marea se īnfurie si īsi rascoleste adīncurile, urlīnd, zbatīndu-se īntre maluri, de parca ar vrea sa scape din niste lanturi nevazute.

5. Pe o friza din altarul lui Neptun de la Roma si īntr-un mozaic de la Pompei se vede scena nuntii zeului marilor cu fiica lui Nereu, Amfitrita.

6. Aceasta legenda este povestita tot īn "Metamorfozele" lui Ovidiu. Despre Polifem, acest fiu al lui Poseidon, se va mai vorbi, pe īndelete,

īn legenda lui Odiseu sau Vlise. Dealtfel, zeul Poseidon a avut si alti feciori monstruosi la chip sau la fire. Ei simbolizau pentru elini relele pe care le pot savīrsi apa sau unele fiinte din adīncurile ei.

HADES sl PERSEFONA

LEGENDE NU SlNT MULTE DESPRE HADES. Oamenii nu-l iubeau deloc. Chiar numele i-l pronuntau īn sila, pentru ca Hades era zeul ne-nduratoarei morti si-al umbrelor muncite, īn neguri, sub pamīnt.

Zeus, cīnd īmpartise lumea cu cei doi frati ai sai, īi daruise marea lui Poseidon, pastrīndu-si pentru dīnsul cerul. Iar pentru Hades ramasese locul īntunecat si trist, numit Infernul tinutul misterios al mortii. De-aceea, poate, Hades, era cel mai posac si mai nesuferit din rīndul zeilor.

īn timp ce zeii, īn Olimpul lor, cīntau si dantuiau īn rīs si glume, posomoritul Hades pe tronul lui de aur, din marele-i regat subpa-mīntean, nu avea alta grija decīt sa cerceteze si sa īnsemne bine fiece greseala pe care-o savīrseau acei de pe pamīnt.

Venea odata vremea cīnd orice muritor - cum credeau grecii - urma sa se coboare īn Infern. si-acela care-i suparase mai deseori pe zei pleca īn Tartar 2, sa-si capete osīnda necurmata. Ceilalti porneau - cum vom vedea - spre Insulele fericirii, ale norocului si pacii, numite si Cīmpiile-Elizee, un fel de paradis al desfatarilor si bucuriei.

Un zeu mereu la pīndā

Ca sa-i pīndeasca, nevazut, pe muritori, ursuzul Hades avea o casca fermecata 3. Daca-si punea pe frunte aceasta casca albastrie, cum sīnt vazduhurile-n zari, nu mai putea sā-4 vada nimeni, si zeul, ajutat de genii 4 si de zeite-ntunecate, putea sa-si īmplineasca voia, si-i pedepsea pe muritori. Geniile īi cautau pe-aceia care nesocoteau Olimpul. Pe urma cercetau si pe-altii : pe cei lipsiti de omenie, care nu ospeteau drumetii sau cersetorii sau strainii, dusi de nevoie prin Elada. Cautau pe criminali, sperjuri, pe tradatorii din razboaie, si-i urmareau cu multe rele, nennrociri si griji si boale... Le insuflau adesea patimi ce-i īmpingeau catre pieire si īi

174

izbeau fara crutare, pīna ce-i nimiceau cu totul... Atuncea se ivea Tanatos, purtīnd o mantie ca smoala, pe umeri doua aripi negre si-o sabie īn mina dreapta. Tanatos era moartea īnsasi5. El smulgea umbra celui dus. Iar umbra o lua zeul Hermes, crainicul tatalui ceresc 6, s-o duca-n tristele adīncuri ale lui Hades.

Drumul catre tarīmul mortii trecea prin niste pesteri negre si mlastini verzi, ce raspīndeau miasme grele si-i ameteau pe calatori. Pe acest drum se aflau genii tacute, hīde, rautacioase, ce-adu-ceau lumii jalea, teama, batrīnetea, grijile, boala, saracia, foamea si chinul, si razboiul. Ele i-opreau pe calatori si le spuneau cuvinte grele sau īi loveau cum le placea. Dar Hermes nu īntīrzia. Zeii nu se temeau de genii. si ajungea numaidecīt la granitele īntunecatului tarīm, īnconjurat de rīul Stix 7, de noua ori, ca īntr-un ghem.

īn calea lui, catre palatul zeului Hades, mai trecea si peste rīul Aheron 8. Dar umbrele nu puteau trece, decīt daca plateau lui Ha-ron, luntras batrīn, un ban de aur, sau de argint sau de arama. Mortii-si tineau īn gura banul. Iar cel ce nu-l avea cu dīnsul mai zabovea pe-aceste maluri un veac īntreg, ba si mai bine...

Ceilalti, de cum treceau de apa, zareau o poarta larg deschisa catre palatele lui Hades, palate despre care credeau grecii ca-s faurite din argint. si, līnga poarta, se-afla Cerber, monstrul cel cu trei capete. Pe capete se foiau serpi, ce suierau necontenit si-si ridicau spre calatori gītlejuri vinete, solzoase. Cīinele īi lasa sa intre pe poarta mare, larg deschisa ; dar cine patrundea acolo nu mai putea, īn veci, sa iasa, caci Cerber īi sarea īn cale si-l alunga iar īnlauntru.

si īnca mai spuneau elinii ca umbra unui mort, trecīnd de locul strajuit de Cerber, venea īn fata judecatii, cīt timp sta Hermes īn Infern.

Cei ce erau īnvinuiti de zeul Hades c-ar fi calcat poruncile vreunui mare olimpian, si mai ales ale lui Zeus, erau pe loc zvīrliti īn Tartar.

Iar ei cadeau de-a rostogolul, pe-o cale tot atīt de lunga, cīt e din cer pīn'la pamīnt. Aici, īnconjurati de ziduri si-un rīu de foc si de scīntei, īnchisi cu-o poarta, faurita din diamantul cel mai tare, ce nu putea fi sfarīmata, gemeau īn chinuri osīnditii.

Acolo se gasea Tantal9, un rege care, aflīndu-se odata la un ospat, pe muntele Olimp, se mīniase, fiindca zeii aveau ambrozia

176

si nectarul si-l pastrau numai pentru ei. Ca sa razbune nedreptatea, luase merindele ceresti si le dusese pe pamīnt, dīnclu-le muritorilor. El mai dezvaluise īnca si din secretele lui Zeus, si-i vestise pe pamīnteni despre ce se punea la cale pe seama lor, sus, īn Olimp, asa ca ei sa se fereasca.

Pentru toate aceste fapte, Tantal a fost silit sa-ndure foamea care sfīsie trupul, setea ce pīrjoleste pieptul si spaima cea nimicitoare. Calaii l-au vīrīt īn apa, īntr-un lac limpede si rece, pīna la brīu. Sa vada apa si sa-i fie sete. Au coborīt pe līnga dīnsul ramuri din pomii de pe tarmuri. Ramuri cu rodii si naramze, mere, si pere, si smochine. Sa simt-aroma ca-l īmbata. Sa-i creasca foamea fara margini.

Dar cum se apleca spre apa, sa-si ude buzele uscate de setea care-l mistuia, apa se retragea spre maluri. si cum cata sa-ntinda mīna, sa ia o fructa de pe ramuri, sa-si potoleasca putin foamea, de veacuri lungi neostoita, toti pomii īi piereau din fata.

O stīnca grea si colturoasa sta doar oleaca agatata deasupra lui, gata sa cada si sa-l striveasca sub povara.

Batrīn, cu barba colilie, stravechiul rege sta īn apa, sub īntreita suferinta, batut cu bicele de genii, zgīriat cu gheare ascutite, batjocorit si zi, si noapte... si frica-i macina puterea, doar cīt privea putin spre stīnca. si el striga mereu lui Hades :

- Zeu blestemat, ajunga-ti chinul !

Dar Hades, īncruntat pe tronu-i, nici nu se ostenea s-auda...

Ixion si Sisif

si tot īn Tartar mai era un rege din Tesalia, cu numele de Ixion. El īndraznise sa-si īnalte ochii catre zeita Hera si sa īi spuna c-

iubeste.

- O cutezanta nemaipomenita !... Cum sa-si ridice ochii catre Hera un simplu muritor ? I-o crima ce se cade pedepsita īn mod pilduitor ! strigasera toti zeii.

- De ce ? īi īntrebase Ixion. Voi, zeii, nu alergati dupa sotii si dupa fete de muritori ? Nu le mintiti ?... si īnsusi Zeus, cīt e el de mare, n-a īnselat atītea pamīntene ?...

177

- A !... Daca Zeus ar fi vrut sa aiba īn bratele-i nemuritoare pe soata ta, i-au raspuns zeii, era o cinste si o fala, si pentru ea, si pentru tine... Dar tu, un om. de rīnd, sa cāti spre slava, spre o zeita olimpiana ? Netrebnice, ai sa platesti amarnic !

si l-au zvīflit īn Tartarul lui Hades, l-au tintuit pe-o roata de arama, īncinsa bine-n flacari, si l-au legat, īn loc de lanturi, cu serpi oribili, reci si umezi ce-l otraveau muscīndu-i trupul. Iar roata se-nvīrtea īntruna, jn timp ce Ixion, sarmanul, tipa si se zbatea de groaza.

Se mai gasea-n acele locuri Sisif, regele din Corint, cel care īi dezvaluise lui Asopos fapta lui Zeus : crima de-a-i fi rapit copila ce purta numele Egina.

De ciuda si mīnie, Zeus, aflānd, ca este dat de gol, l-a azvīrlit pe Sisif īn Tartar. Cei trei judecatori, pe care īi avea Hades īn Infern, l-au osīndit sa se trudeasca pe vesnicie. El trebuia sa urce-o stānca pe-un munte nalt, nespus de nalt. Cu truda si cu suferinte urca sarmanul pīna sus ; da'ndata ce-ajungea pe culme, o eume-nida se ivea, īi smulgea stīnca si-o azvīrlea la poalele acelui munte. si iar pornea Sisif s-o urce cu osteneli ne-nchipuite. Sudoarea īi curgea-n siroaie. Trupul īi tremura ca varga. Abia putea sa mai respire, dar nu-ndraznea sa se opreasca, pentru ca genii infernale īnvīrteau bice faurite din zeci de serpi īncolaciti si īl izbeau necontenit. Sīngele īi curgea siroaie, din trupul vlaguit de truda.

Desigur ca pe līnga-acestia mai erau mii si mii de umbre, ce īndurau pedepse crunte, cum hotarau judecatorii, sub ochiul ager al lui Hades.

E drept ca unii dintre oameni : cei ce slavisera pe zei, ca si cei drepti, viteji si vrednici, erau trimisi pentru odihna īn niste locuri minunate. Hades īi rasplatea anume, ca sa le fie la toti pilda si sa-mplineasca pamīntenii, cu umilinta si cu teama, legile aspre, hotarīte de catre Zeus, pentru toti.

Pe-acestia īi duceau cu cinste īn Insulele fericirii, ale norocului si pacii, numite de cei vechi Cīmpiile-Elizee 10.

Aici, la marginea lumii, era o tara-ncīntatoare. Nu era frig, nici cald, nu batea vīntul. Abia de respira Zefirul, īmprospatānd mereu vazduhul. si umbrele se desfatau īn cāntece si dant si lupte, pe pajistile-nmiresmate. Durerea nu se cunostea. Tot ce fusese intristare aici era de mult uitat. Nu stapānea decīt placerea si bucuria si rasfatul...

178

Hades vrea sa se īnsoare

7..Dar sa ne-ntoarcem iar la Hades... Legendele ne-arata despre dīnsul ca se simtea-ntr-o vreme singur si hotarīse sa se-nsoare. si fiind el zeu atīt de mare, frate cu Zeus si Poseidon - avānd a treia parte-a lumii-n stapīnire - a dat de stire pretutindeni ca-i dornic sa-si gaseasca o sotie.

A asteptat un timp... īnsa degeaba !... Nici o zeita nu voia sa plece de buna voie īn regatul sumbru, pe care-l stapīnea, cu fala, Hades. Nici o zeita n-ar fi vrut sa vada mereu, pe lānga ea, chipul lui Hades : barbos, posomorit si rece. si, dīndu-si seama zeul mortii c-asteapta - fara nici o speranta - atāta vreme, s-a hotarāt sa-si fure o mireasa.

si-a trimis slugile sa cerceteze cam ce zeita a ramas nemaritata. Care e mai frumoasa si mai blānda ? Care e demna sa ajunga stapīna-ntr-un tinut atīt de mare ?

N-a trecut mult si-a venit stirea ca sora mijlocie a lui Zeus, zeita holdelor, Demetra u, ar fi avīnd o fiica minunata. Se cheama Cora si-i frumoasa, mai-mai s-ajunga pe-Afrodita... La fire este potolita. Este cuminte, īnteleapta. E numai buna de stapīna īntr-un tinut unde se afla tristetea cu tacerea laolalta, sub apriga domnie a lui Hades.

Zeul nici n-a mai stat pe gānduri. stia prea bine ca Demetra, zeita holdei īnsorite, n-o sa i-o dea pe Cora de nevasta. si-atuncea i-a cerut-o lui Zeus, care era parintele fecioarei, nascuta din iubirea cu Demetra.

- Mi-ai dat acest tinut subpamīntean, o fi spus Hades, īn care oamenii nu vin cu bucurie... Zeii la fel... De-aceea nu-mi gasesc sotie. si s-ar cadea, la o nevoie, sa-mi dai un ajutor. N-ai vrea sa mi-o dai de nevasta pe fiica ta si a Demetrei ?...

Zeus o fi zāmbit pesemne, auzind vorbele lui Hades, si-o fi

raspuns :

- Ţi-o dau, desigur, caci īmi esti frate si-un zeu vrednic... Numai de poti s-o iei. Demetra pururea vegheaza asupra ei ca o

tigroaica.

- N-ai grija īn privinta asta, o fi grait iar zeul Hades. Destul ca nu-mi stai īmpotriva tu, tatal ei...

12

179

si Hades a si pus la cale cum s-o rapeasca pe fecioara.

Se povesteste ca-ntr-o zi frumoasa fata se afla cu niste nimfe prin livada si culegea zambile, roze, flori de sofran si violete.

Deodata, Cora mai zareste si un narcis, o planta mīndra, cu-nfa-tisare uimitoare. Narcisul rasarit acolo avea o suta de tulpine si fiecare avea flori cu un parfum atīt de tare, ca napadise tot pa-mīntul, īntreaga mare si chiar cerul.

Cora, uimita de narcisul atīt de neobisnuit, s-a īndreptat spre el, sa-l rupa. Dar cīnd si-a-ntins zglobie mīna spre acea floare minunata, pamīntul s-a deschis īn fata-i. īn tropot au tīsnit afara caii cei negri ai lui Hades, tīrīnd un car maret de aur. Din car, cu bratele-i vīnjoase, a prins-o, ca-ntr-un cleste, Hades. si carul, ocolind livada, a pierit iarasi īn adīncuri. Se petrecuse totul iute, cīt scapararea unui fulger. Nimfele ce erau de fata nici n-apucasera sa-l vada pe rapitorul mīndrei Cora, scumpa copila a Demetrei.

Se auzise doar un strigat :

- Sariti !... Sariti voi, zei sau oameni !...

si tipete... plīns cu suspine... Apoi un geamat lung de groaza... Pamīntu-si īnchisese bolta. Pierise carul ca naluca.

"Cine fusese ? Cine ? Cine ?..." N-aveau de unde sa mai afle. si nimfele plīngeau :

- Demetra !... īti dam o veste dureroasa. Copila ta gingasa, Cora, a fost rapita... Blinda fata... De cine ? Unde ? Nu se stie !... A fost īnsa furata Cora...

īn deznadejdea ei, Demetra si-a pus pe umeri un val negru si, luīnd toiagul drumetiei, a si plecat īn lumea larga, doar-doar o va gasi pe Cora.

I-a īntrebat pe zei, pe oameni. Dar nimeni nu aflase taina. Iar Zeus se ferea s-o spuna. si noua nopti si noua zile a colindat pe vai si dealuri, prin grote si pe creste sure, īn insule, paduri umbroase, livezi, pasuni, cīmpii cu grīne. Ea lumina aceste locuri cu doua torte mari : doi brazi, aprinsi cu vīlvatai īn Etna.

īnsa n-a dat de urma Corei...

si negasind-o nicaieri pe fiica ei, s-a mīniat atīt de tare, īneīt a pustiit tot rodul ce-l dase glia-n acel an.

Cadeau si grīnele uscate, si pomii īsi pierdeau belsugul ; si tot ce se afla-n gradina, si chiar pasunea vestejise, iar turmele piereau, flamīnde.

180

- Nimica n-o sa mai rodeasca... Oamenii vor muri de foame... si zeilor n-o sa le-aduca nici rugi, nici sacrificii, nimeni !... zicea zeita, īndīrjita.

Vazīnd ca nu e gluma, Zeus l-a trimis repede pe Hermes s-o potoleasca pe Demetra. Sa vada ce e de facut, cum s-o īmpace pe zeita.

- Cīt timp eu n-am sa-mi vad copila, pamīntul n-o sa mai rodeasca !... a spus Demetra, neclintita.

Iar Zeus s-a temut.

- Ramīnem fara sacrificii... Sa zbori pīna la Hades, Hermes, si cere-i sa-i dea drumul Corei, sa se īntoarca la Demetra.

Cora se īntoarce līnga Demetra, dar...

S-a coborīt Hermes la zeul mortilor, rugīndu-l s-o lase libera pe Cora. si Hades n-a avut ce face, a trebuit sa se supuna. Dar el a dat Corei sa guste - mai īnainte de-a pleca - din jumatatea unei rodii12.

Mīncīnd-o, Cora se legase sa se-ntoarca iar la Hades. siretul zeu tinea s-o aiba pe mīndra Cora, sa n-o piarda īn nici un chip, ca sa-i īnsenineze viata īn mult prea tristele-i tinuturi.

Calauzita deci de Hermes, Cora s-a-ntors cu voie buna la mama sa, sus pe pamīnt. Mama si-a strīns copila-n brate, dar, bīntuita de un gīnd ce-o-nspaimīntase mai de mult, a īntrebat-o de īndata :

- Nu cumva-ntunecatul Hades ti-o fi dat fructul unei rodii, sa gusti dintr-īnsul la plecare ?

Fata nu prea vroia sa spuna. I-era rusine... I-era teama... dr pīna la sfīrsit a spus. N-ar fi putut s-ascunda taina aceleia ce-i

era mama.

Aflīnd Demetra despre fapta ce-o savīrsise iarasi Hades, i s-a dus toata bucuria si-a īnceput sa se jeleasca :

- Asadar tot vei fi pierduta, copila mea ?... De tine tot n-o sa am parte ! īnsa - s-a īnvolburat zeita - daca-i asa, sa afle Zeus ca nici Demetra nu se lasa... Pamīntul tot nu va da roada si or sa ramīna pustiite pasuni, ogoare si livezi... si toate fnntele-or sa

181

piara... si am sa vad daca-i da mīna lui Zeus, Zeus olimpianul, ca-n templul lui sa nu mai fie nici foc, nici jertfe si nici preoti...

- Nu !... Nu te mīnia, zeita, s-a auzit atunci o voce. Graia din slava īnsusi Zeus. si afla ce am hotarīt eu : fata va sta la sotul sau, la Hades, numai o parte, o treime din timpul cīt dureaza anul. Restul - doua treimi din an - va fi cu tine, cu noi toti...

- Va sta alaturea de mine doua treimi din an, stapīne ?... Doar o treime līnga Hades ? īti multumesc. Esti stapīn drept si tare vrednic...

īndata a facut zeita un semn cu mīna spre ogoare, si totul a-nverzit ca-n farmec, si-a īnflorit, a dat si roada. Iar oamenii au prins s-adune belsugul grīnelor din holde, si animalele flamīnde nu pridideau sa se hraneasca, dupa-ndelungata ajunare. īn temple s-au aprins iar focuri, sa arda jertfele aduse, si fumul s-a-naltat spre slava, īn stīlpi tremuratori si palizi, purtīnd miresmele placute īn cer, la narile lui Zeus. si el, simtind fumul din jertfe, privea

zīmbind catre Demetra, ce īsi strīngea īn brate fata si-o saruta cu foc pe frunte si pe obrajii ca bujorul.

si-astfel, cum hotarīse Zeus, de-atunci, īn fiecare an, Cora statea pe līnga mama, de primavara pīna toamna, si iarna cobora la Hades13...

Demetra s-a-nvoit sa faca nunta copilei ei cu Hades. Legendele nu povestesc, dar fara nici o īndoiala ca o fi fost o nunta mare, caci Hades se asemuia si cu Poseidon si cu Zeus īn maretie si putere fata de zei si pamīnteni.

Dupa aceasta īntīmplare, Corei i s-a mai dat un nume : Demetra i-a zis Persefona 14. Iara lui Hades i s-a spus, nu numai Hades, ci si Pluto 15, adica zeul cel bogat. Era bogat, avīnd pe Cora. El care nu gasise-o nimfa sa-l īnsoteasca sub pamīnt, avea pe Cora - Persefona - chiar daca nu statea-n Infern decīt o parte dintr-un an. El, zeul mortilor si-al groazei, era acum la rīnd cu toti. Era bogat si multumit, la fel ca zeii din Olimp...

Note

1. Desi denumirea de infern, data tinutului lui Hades, este de origine latina, totusi o folosim īn povestirea noastra, fiind mult prea cunoscuta.

2. Tartarul este asemeni iadului, despre care se vorbeste īn legendele noastre, īn care geniile infernale au fost transformate, dupa cum se stie, īn draci.

182

3. Cīnd grecii l-au nascocit pe Hades, au vrut, de buna seama, sa īntruchipeze prin el tot ce se afla īn adīncimile pamīntului. Ei auzeau venind de-acolo zgomote surde, amenintatoare, si nu aveau de unde sa stie ca sub pamīnt se afla magma, gaze si ape subterane ce īsi cautau iesirea din īnchisorile de piatra. Atunci, elinii īsi spuneau cu teama : "Ce se aude si ce-ar putea sa fie īn strafunzimi, sub scoarta pamīnteasca ? Cu siguranta ca mai este acolo o alta lume nestiuta noua !"

Mai observasera ca orice vietate care murea era cu timpul putrezita si transformata īn tarīnā. Parea ca o fiinta nevazuta le absoarbe trupul īn adīncimile negre. si au numit pe acest zeu : Hades.

Hades īnsemna : nevazutul. Ca sa justifice si faptul ca Hades este nevazut, au creat si legende prin care aratau ca fratele lui Zeus primise īn dar, de la ciclopi - īn vremea luptei cu titanii - casca lui fermecata, albastruie.

4. Geniile Infernului erau : harpiile, eriniile si eumenidele hidoase, care purtau īn plete zburlite serpi veninosi, si bice-n mīini.

In tragediile care ne-au ramas din antichitate, cum sīnt: "Edip" a lui Sofocle, "Oreste" de Euripide etc, se vad adeseori aceste genii necrutatoare, care īi urmaresc pe oameni si īi nimicesc pīna la urma.

5. Elinii īsi īnchipuiau moartea sub chipul unui barbat tīnr, cu barba. Legendele noastre populare, īn schimb, ne-o īnfatiseaza sub forma unei batrīne oribile, sau, cel mai adesea, ca un schelet, cu o mantie neagra pe spate, purtīnd, īn loc de sabie, coasa cu care reteaza firul vietilor omenesti.

6. Zeul Hermes cel īnaripat s-a transformat, īn legendele noastre si ale altot popoare, sub influenta religiei, īn īngerul care duce mortii pīna la portile raiului sau ale iadului, dupa cum suna poruncile lui Dumnezeu.

7. Pe rīul Stix se jurau zeii. Acest juramīnt era cel mai grozav din Olimp. Cine-si calca juramīntul pe rīul Stix, chiar daca ar fi fost Zeus īn persoana, trebuia sa stea, un an īntreg, īntr-o stare asemeni mortilor, si alti noua ani nu avea voie sa se amestece cu ceilalti zei, nici sa ia parte la consilii sau ospete. De fapt rīul Stix, numit mai tīrziu Mavronero, este un rīu obisnuit care, provenind din trei izvoare, se arunca īn Cratis si apoi se varsa īn golful de Corint. Rīul curgea printr-un tinut arid, pietros, misterios si īnfricosator (astazi, de buna seama, mult schimbat de oameni) si se precipita din īnaltul unor stīnci de granit rosu, asemeni unui suvoi negru, īntr-un fel de gura ca de vulcan. De aceea elinii, cu fantezia lor bogata, au nascocit legenda ca riul se ducea sub pamīnt si īnconjura de noua ori Infernul. Ei credeau ca acela care sorbea din acest rīu era cuprins de īnghetul mortii.

183

8. Celelalte trei rīuri ale Infernului erau : Aheronul - rīul spaimelor, Piriflegetonul - rīul de foc, si Cocitul - rīul plīnsetelor. Aceste rīuri curgeau īn mlastinile Aherusiade, unde umbrele īndurau suferinte, dupa marimea vinovatiei lor fata de zei. Doar cei socotiti prea vinovati erau de fapt aruncati īn Tartar, locul groazei, īn cele mai afunde tainite ale Infernului, de unde nu mai ieseau niciodata.

9. Tantal era legendarul rege al orasului Sipilos, din Lidia - Asia Mica. De la numele si suferintele lui a ramas expresia de chinuri tantalice, adica suferinte fara seaman.

10. Cīmpiile-Elizee pot fi asemuite cu raiul sau paradisul din legendele noastre si ale altor popoare.

11. Demetra se chema la romani Ceres, zeita holdelor si a bogatiei de cereale.

12. Rodia era fructul iubirii, dupa cum socoteau elinii. Sotiile dadeau sotilor lor jumatatea unei rodii, cīnd plecau īn lume dupa aventuri razboinice sau negoturi, sigure fiind ca ei le vor pastra statornici credinta si se vor īnapoia acasa. Tot asa face si Hades la plecarea Corei pe paraīnt.

13. Zeita Cora īntruchipa pentru cei vechi samīnta care īncolteste si da roada, ea fiind fiica Demetrei - holda cea bogata - si o lui Zeus - cerul care da ploaia, caldura si lumina. Dupa strīngerea recoltei, samīnta este vīrīta īn pamīnt, pe timpul iernii, pīna primavara, cīnd va īncolti din nou. Elinii au poetizat acest fenomen, spunīnd ca zeita Cora este adapostita iarna īn adīncul negru al pamintului, adica īn tarīmul lui Hades. Este timpul cīnd Cora sta la sotul sau.

14. Numele Persefonei se pare ca ar īnsemna īn limba greaca veche : "cea pierduta prin moarte", pentru ca Demetra o pierduse la īnceput pe fiica ei, cīnd fusese rapita de zeul stapīn peste morti. Romanii i-au "spus Proserpina. Tema mamei care īsi cauta copilul rapit a intrat apoi īn folclorul tuturor popoarelor, sub diferite variante, mai ales la popoarele slave, latine si chiar germanice. Opere plastice au fost de asemeni create pe aceasta tema. Batrīnul Pliniu ne povesteste despre o "Rapire a Proser-pinei", zugravita de Nicomahos, un pictor din antichitate. Alte doua frumoase picturi sīnt ale lui Rubens si Tizian. Ne impresioneaza mai ales pictura lui Tizian, īn care caii cei negri, īnhamati la carul lui Hades, par vii, Incit astepti parca sa sara de pe pīnza, ca-n versurile lui Ovidiu : "Rapitorul porneste-acum carul sau cu toata iuteala. si telegarii si-i mina īn goana, strigīndu-i pe fiecare, pe nume..."

Mai cunoastem un grup de marmura, de o negraita frumusete, sculptat de Girardon. In acest grup o vedem pe Cora-Persefona - rapita de zeul Hades. Florile pe care zeita le culesese abia din livada au cazut jos, si zeul calca brutal pe ele. Fata plīnge si īsi īnalta mlinile spre cer, strigīn-

184

du-si īn ajutor nimfele surate, pe mama sa si pe tatal sau, Zeus. Asa cum este aici īnfatisata, ea exprima, mai bine decīt orice, simbolul elin al vegetatiei palita de vīnturile repezi ale toamnei.

15. īntr-o pictura veche, de pe un vas, īl vedem pe Hades-Pluto - du-cīnd īn mina cornul abundentei. Numele Pluto, īmprumutat si de latini, īnseamna bogatasul. Aceasta pentru ca Hades nu era numai zeul nevazut si misterios din adīncuri, care primea mortii. El gazduia si plantele, sub forma de seminte, iarna. Mai avea īn spinare si toata avutia de minerale si metale. Iata īn ce consta bogatia lui Hades-Pluton. De la ultimul lui nume s-au creat cuvintele plutocrat - cel puternic prin bogatia lui - si plutocratie, adica domnia unei mīini de bogatasi asupra celor multi si obiditi.

HESTIA sl DEMETRA

DINTRE COPILELE LUI CRONOS, Zeus pe Hera si-o facuse soata. Demetra se-ngrijea de holde si de livezi si de gradini. Iara Hestia 1 pazea focul. Nu focul slavilor īnalte, tīsnind īn fulgere spre oameni. Nici focul clocotelor surde, arzīnd pamīntul īn adīncuri, ci focul caldelor camine, focul pe care ardeau jertfe. Focul, care-n-semna iubirea din mijlocul aceleiasi familii, credinta pe care si-o datorau īntotdeauna parintii si copiii, īntre ei.

Toate acestea se īntrupau cu maretie īn cea dintīi copila a lui Cronos : Hestia.

īndata dupa doborīrea zeului Cronos, Hestia, fiind eliberata, ceruse fratelui sau dreptul de a ramīne-n veci fecioara, desi Posei-don, si mai tīrziu zeul Apolo, ar fi dorit-o de sotie.

Zeus īncuviintase ruga sorei sale mai mari, caci farmecele Afro-ditei nu au atras-o niciodata pe-aceasta fata a lui Cronos. si, pen-tru-aceasta puritate, zeita mai primise dreptul de-a fi slavita-n orice templu si-n fiecare casa din Elada. Mai īnainte de a se face vreun sacrificiu oricarui zeu, oamenii trebuiau sa savīrseasca o libatiune, cīntīnd-o pe Hestia, sau focul ce urma sa arda jertfa.

La ceasul de odihna al amiezii sau seara, osteniti de munca, barbatii si femeile se adunau cu totii-n jurul vetrei, īn care focul pīlpīia voios, si cel mai vīrstnic dintre dīnsii facea o libatiune cu vin, ulei, sau macar apa, varsīnd cīteva picaturi pe vatra.

- Ţie ne īnchinam, Hestia, sopteau cu totii. Pastreaza-ne uniti, īn fericire, feriti de boale si alte rele...

si se plecau smeriti spre flacari.

Iar cīnd se-nfiripa o casa noua, cīnd un fecior se īnsura, el lua din vatra parinteasca scīntei cu care-aprindea focul pe vatra lui abia zidita 2, dupa poruncile zeitei.

Alte povesti despre Hestia nu se cunosc. Ea a ramas neprihanita, precum jurase-n prima zi, curata cum e īnsusi focul de care dīnsa se-ngrijea...

186

Demetra la Eleusis

īn schimb, voi depana povestea despre Demetra3, zeita sora mijlocie. Legendele ne spun ca ea a brazdat cea dintīi ogorul si l-a silit sa īnverzeasca. S-a folosit īnsa de-un om. De Triptolem.

Pe vremea cīnd zeita umbla, cautīnd pe scumpa ei copila, se spune ca ar fi ajuns prin acel loc care se cheama Eleusis 4.

Acolo vietuia, pe vremuri, un om batrīn numit Celeu, vestit de harnic si cinstit, dar necajit peste masura.

Zeita īsi schimbase chipul, sa n-o cunoasca nimeni, si se facuse o batrīna zbīrcita la obraz si gīrbovita. Pe cap si pe umeri se-nve-lise cu o marama veche, neagra. si-asa umblīnd, īl īntīlnise īn calea sa chiar pe Celeu, pe cīnd se īndrepta spre casa, ducīnd īn spate niste vreascuri. īntr-o basma strīnsese ghinda si īn cofita niste mure.

Pe līnga el mergea o fata, fata lui cea mai marisoara, mīnīnd

din urma doua capre.

Vazīnd copila pe zeita ca umbla singura si trista si gīrbovita, s-a oprit si i-a grait īn acest fel :

- Unde te duci, maicuta draga ? Uite, acum se lasa seara si

locurile-s cu primejdii...

- Ma duc īn lume, a spus zeita, dar unde, n-as putea s-arat.,. Tu bucura-te, fata draga, ca poti rosti cuvīntul : tata. Parintele ti-e līnga tine. Dar eu... eu mi-am pierdut copila... N-ai sa-ntelegi tu niciodata cu cīt e soarta ta mai buna decīt a mea...

si-a dat sa plece mai departe, sa nu se vada ca pe gene i se ivise o picatura arzatoare.

- Ia stai... Dar cum ti-ai pierdut fata ? a īntrebat-o si batrīnul. Demetra i-a raspuns īn dodii, sa nu se afle ca-i zeita. Totusi

i-a povestit ca fiica i-a fost rapita de un zeu si c-a pornit pe jos

s-o caute...

Batrīnul s-a-ntristat si dīnsul, auzind īntīmplarea asta. Fata la fel. Erau milosi, cu inimi bune. Aveau si ei o suferinta, dar nu s-au mai gīndit la asta si au chemat-o pe Demetra sa se-odihneasca īn coliba care se si vedea īn zare, la poalele unei coline.

187

- Poate nu e pierduta de tot copila ta, a zis batrīnul. Oricum ar fi, vino, sarmano !... Pofteste īn coliba noastra. Odihna ti-o aduce, poate, o alinare cīt de slaba...

Zeita ar fi vrut sa plece, dar la atīta staruinta si bunatate omeneasca, s-a-nduplecat pīna la urma si au pornit tustrei agale, catre coliba lui Celeu. Pe drum a īnceput batrīnul la rāndul sau sa-i povesteasca mīhnirea ce-l rodea īn taina. Baiatul cel mai mic din casa cazuse greu bolnav, de-o vreme.

- Leac nu-i gasesc, zicea Celeu, si īnteleg ca va sa moara... Ce pot sa fac ?... si ce pot spune ?... Asa doreste poate Hades...

Mergīnd astfel, tot povestindu-si, s-au pomenit līnga coliba.

Cum a intrat aici, Demetra a fost izbita de durerea ce stapīnea īn īncapere. Copilul cel bolnav, de care īi povestea pe drum Celeu, zacea pe pat si chipu-i palid purta pe el pecetea mortii.

Iar biata mama - Metanira - cazuse īn genunchi zdrobita si spaima parca o-mpietrise. N-avea putere sa mai plīnga.

Miscata de atīta jale, zeita, care cunostea ce e durerea de a-ti pierde un copilas iubit, a-mpins-o pe Metanira la o parte si s-a plecat catre baiat. L-a sarutat domol pe buze.

In acea clipa, copilasul s-a-mbujorat la chip ca marul si sīn-gele-i a prins s-alerge din nou prin vinele secate. si Triptolem -- cum se numea baiatul - s-a ridicat, plin de vigoare, din patul sau de suferinta.

Demetra īi umpluse pieptul cu rasuflarea ei divina.

- Mi-e foame, mama, si mi-e sete !... Vreau sa ma joc !... zicea baiatul.

si toti, Celeu si Metanira, si fata lor saltau īn juru-i. Nu stiau cum sa-i multumeasca batrīnei care savīrsise o vindecare fara seaman si-atīta de miraculoasa.

S-au asezat apoi la masa si s-a servit, cu voie buna, tot ce strīnsese gospodina īn casa ei : lapte-nchegat, fructe si miere, o miere dulce ca nectarul.

Ai casei au mīncat cu pofta. Numai zeita n-a gustat din cele ce erau pe masa. Dar cum baiatul, Triptolem, cerea mīncare, i-era foame, Demetra i-a dat lapte cald, īn care strecurase īnsa niste seminte fermecate 5.

188

Demetra se arata īn adevarata ei īnfatisare

Venise noaptea. S-au culcat cu totii. Mii, mii de stele scīnteiau pe bolta, iar purtatoarea de faclie, luna, īsi revarsa lumina argintie peste coliba lui Celeu.

Demetra se culcase-n preajma copilului tamaduit.

La miezul noptii, pe cīnd somnul si linistea domneau īn casa, zeita s-a sculat īn taina. L-a luat pe Triptolem īn brate, l-a mīn-gīiat usor pe frunte, trecīndu-si palma de trei ori pe pielea-i neteda si alba. A mai soptit cuvinte, pe care gura omeneasca n-ar fi stiut sa le rosteasca - cuvinte magice, desigur ! - si apropiindu-se de vatra īn care mai erau taciuni, a īnvelit sub jar tot trupul copilului abia-nsanatosit.

Nu stiu cum s-a-ntīmplat, dar tot atunci s-a desteptat din somn si Metanira. A auzit, pesemne, zgomot... si, cum sīnt mamele, cu grija, a fost īndata īn picioare si s-a-ngrozit de ce-a vazut. Batrīna, care-l vindecase pe Triptolem, īl afunda, tot ea, sub jarul ce licarea

rosu pe vatra.

- Copilul meu !... Ce faci, batrīno ? a strigat tare Metanira. si, cīt ai rasufla o data, mama a si fost līnga vatra. L-a smuls

pe Triptolem, cu spaima, din jar si flacari si din mīna īn care īl

tinea zeita.

- Sarmano, i-a grait Demetra. Iubirea, grija ta de mama, ce te-au īmpins sa-mi smulgi copilul, nu au avut urmare buna. Vīrīnd pe Triptolem īn flacari, am vrut sa īl purific, sa-l fac asemenea cu zeii : nemuritor si plin de fala. Acuma totul se sfīrseste.

- Ma iarta... n-am stiut ! a rostit mama, cu glasul tremurator.

- si totusi, eu am sa fac din fiul tau, a glasuit din nou Demetra, īntīiul om care sa stie cum trebuie arat ogorul... Cel dintīi care va cunoaste unealta mea cea noua : plugul. Pentru ca, iata, este vremea sa aflati toti. Eu sīnt Demetra, cea īncarcata de foloase si pentru zei, si pentru oameni !...

si si-a schimbat īnfatisarea, facīndu-se din nou zeita, de-o frumusete uimitoare. Din valurile sale albe se raspīndeau īn tot vazduhul miresme dulci si-mbatatoare. Iar parul galben, cum e spicul cel auriu din miezul verii, īi luneca pe gīt si umeri si stralucea ca o lumina.

189

- Batrīne, a grait zeita catre Celeu, cheama poporul. Claditi acolo, pe colina, un templu mare. Eu īnsami va voi da povete asupra-nchinaciunii ce se va-ndeplini īn templu, ca sa-mi aduca alinare tristetii c-am pierdut-o pe Cora. si va voi initia, drept preoti, īn niste taine sau mistere, care se vor numi-n Elada misterele eleusine...

si cum a poruncit zeita, Celeu a si chemat poporul, si-au construit un templu mare, templul vestit din Eleusis.

Triptolem raspīndeste agricultura

Timpul a īnceput sa treaca. Triptolem 6 s-a facut flacau, si-atunci Demetra i-a cerut sa plece-n lume si sa-nvete pe oameni ce este-agricultura, un mestesug atīt de spornic.

si ca sa vīnture pamīntul mai repede ca rīndunica, Demetra i-a daruit carul ce o purta pe ea-n Olimp. Era un car tras de balauri.

Iar Triptolem trecea cu carul cel zburator din tara-n tara, si-i īndruma cu-ntelepciune, īn tainele agriculturii, pe toti cei ce doreau sa aiba o viata mai īmbelsugata.

Odata, totusi, Triptolem se pogorīse-n Scitia. Aici domnea un rege aspru, ce purta numele de Lincos. De cum a poposit flacaul īn tara asta, s-a īndreptat catre palatul regelui, sa-i spuna ce gīn-duri l-au adus. Dar Lincos, om hain, din ura si din invidie pe tīnar, a pus la cale sa-l ucida.

- Am sa-i iau carul sau si plugul si am sa ma mīndresc eu īnsumi c-as fi nascocitorul acestui mestesug pe care īl raspīndeste Triptolem !... īsi spunea regele īn barba.

S-a facut ca-l primeste bine. L-a ospatat si l-a culcat īntr-o-nca-pere mai ferita. Noaptea, pe cīnd dormea flacaul, s-a apropiat cu pasi de tigru ce vrea sa-nsface o vietate si, cu o sulita, pe care si-o pregatise de cu seara, a dat sa-mpunga pe flacau. si-a hohotit plin de cruzime :

- Ha, ha !... Acuma-vei pieri !...

Demetra īnsa, ce-l veghease pe ocrotitul sau, prin vraja - desi la mare departare - n-a lasat regelui ragazul sa-i ia viata lui

190

Triptolem. L-a prefacut pe acest rege īntr-o dihanie complita, al carei tipat parca-i hohot. L-a facut fiara cunoscuta sub numele de linx sau rīs7.

Cu tipatul sau, crudul Lincos l-a si trezit pe Triptolem. El a prins sulita scapata de regele schimbat īn fiara si a voit sa-nceapa lupta. Dar linxul, hohotind salbatic, s-a napustit, nebun, pe usa si a pierit catre padure.

Scapat de moartea planuita de Lincos īmpotriva lui, flacaul a pornit spre casa, parasind Scitia, o tara unde fusese rau primit8. si Triptolem, dorind s-arate recunostinta sa zeitei, a pus la cale īn Elada niste serbari stralucitoare, serbarile eleusine 9. Aici veneau agricultorii si īi cereau sorei lui Zeus, Demetra cea cu par balai, sa-i ocroteasca pe ogoare si sa le umple casele cu grīne : orz, secara, mei...

Regele Tesaliei doboara un stejar al zeitei

Cine nu se ruga smerit, īn temple, pentru belsugul pe ogoare sau īn gradini sau īn livezi, o supara rau pe zeita. Astfel se spune ca, odata, un batrīn rege tesalian, ce se numea Erisihton, ar fi-nfrun-tat-o pe Demetra.

īntr-o padure tesaliana Demetra avea un stejar. Un stejar falnic, ramuros, cu o coroana mult mai larga decīt era toata padurea, īn trunchiul lui traia o nimfa. O nimfa draga a zeitei. si oamenii, ca s-o slaveasca pe mīndra sora a lui Zeus, veneau ades līnga copac. īn ramurile-i īnverzite agatau panglici si buchete de flori bogate īn parfumuri. Iara poetii spuneau versuri scrise pe table

ceruite.

Erisihton īnsa oprise ca oamenii sa mai cinsteasca acest stejar, placut zeitei. Dar a aflat cu suparare ca multi nesocotesc porunca, si-a hotarīt sa-i pedepseasca si sa reteze-ntreg stejarul.

A chemat cītiva sclavi cu sine si au plecat catre padure.

- Taiati-l !... le-a poruncit dīnsul. Numaidecīt. īn fata mea ?

191

Dar nici un sclav n-avea curajul sa dea īntīia lovitura. Atunci Erisihton, cu furie, a prins īn mīna o secure, strigīnd spre cei aflati de fata :

- Putin īmi pasa ca zeitei i-e drag acest stejar semet. si de-ar fi dīnsa īn persoana, īn trunchiul lui, tot īl dobor... Cununa lui, atīt de larga, va saruta curīnd pamīntul.

si a lovit cu-nversunare.

Trunchiul atunci a scos un geamat si frunza lui s-a facut pala. Iar de sub scoarta despicata a īnceput sa curga sīnge.

- Stapīne !... Nu mai da. Ajunge... a cutezat un sclav sa-l roage.

- Ce-ai spus ?... Tu, sclav, īmi dai porunca?... a zis Erisihton, cu ciuda. Primeste dar ce ti se cade...

si cu securea-nsīngerata i-a retezat īndata capul.

N-a trecut mult si a sunat cea de pe urma lovitura. S-a prabusit īn tina trunchiul. Cazīnd, s-a auzit o voce blīnda, taiata de suspine :

- Asculta ! īti vorbeste nimfa ce-a locuit īn trunchiul asta nevinovat, taiat de tine... Afla īnsa ca, pentru-aceasta fapta, vei suferi si tu, tirane...

si nimfele de prin padure fugeau cernite spre Demetra : j

- Zeita, tu, prea darnica, cea mai iubita dintre nimfe si-a pierdut viata sub securea calaului Erisihton...

Zeita-ndata si-a scos fruntea din holdele aproape coapte. A clatinat putin din plete si toate holdele acelea s-au scuturat īn tot regatul.

- O foamete-nspaimīntatoare va bīntui-n aceste locuri, unde chiar regele doboara stejarii mei ! a zis zeita.

si-a dat porunca unei nimfe sa plece-n Scitia pustie, unde domnise crudul Lincos. Acolo nu mai cresteau grīne, nici fructe nu mai dadeau pomii. si-n Scitia se afla Foamea, faptura cu obrajii galbeni si ochii-n fundul capului, cu buze vinete, uscate, dintii mīncati ca de rugina, parul zburlit si pielea aspra.

- Sa vie Foamea, care-mi este de obicei vrajmasa mie, a spus Demetra mimata. Sa-l nimiceasca pe calaul Erisihton si tot tinutul pe care-l stapīneste dīnsul...

192

si nimfa a pornit pe data spre Scitia, sa cheme Foamea. Iar Foamea s-a saltat pe-o pala de vīnt uscat si secetos, pornind īnspre Tesalia manoasa.

Regele, care savīrsise fapta, dormea adīnc īn acel ceas. Era cam spre sfīrsitul noptii si Foamea, fara multa vorba, a patruns īn pala't, la rege, si l-a-nvelit, ca īntr-un giulgiu, cu aripile sale negre, si a suflat asupra-i fiere, ce i-a patruns īn maruntaie.

Metra se sacrifica pentru tatal sau

Cum i-a suflat pe gīt otrava, regele s-a trezit din vise si a īnceput sa strige tare :

- Aduceti-mi bucate multe... din toate felurile... Multe... Slugile s-au pornit īn fuga, purtīnd mīncari nenumarate : fructe

si lapte, carne fiarta, fripturi din fel de fel de pasari si animale. Merinde care-ndestulau, mai īnainte, toata tara, nu-i ajungeau acestui rege sa-i sature grozava foame. De ce mīnca, i-era mai foame. Cerea mereu alte bucate... si tot mai multe, tot mai multe... Manīnca avutia tarii... Manīnca tot ce se gaseste, cu gura lui nesatioasa, si saraceste tot regatul, īnfloritor mai īnainte. Cu timpul, īnsa, nu mai are ce sa manīnce, ce sa vīnda, ca sa-si mai capete bucate. Atunci pune ochii pe Metra, copila lui cea mai frumoasa.

- O vīnd ca sclava, zice dīnsul, si-mi cumpar iar bucate multe, sa-mi potoleasca focul gurii.

Dar Metra, banuindu-i gīndul, merge pe tarmurile marii si īl implora pe Poseidon :

- Tu, zeule atīt de mare, cel mai puternic dupa Zeus, ajuta-ma sa nu fiu sclava, scapa-ma de-asa rusine...

Zeul Poseidon se īndura si-i da printesei o putere de-a se preface, dupa voie, īn orice animal din lume.

Fata īsi schimba-nfatisarea. Se face cal. Regele-l vinde si-si ia pe pretul sau mīncare.

Metra se schimba-atunci īn cīine. Erisihton īl vinde iute. Dar Metra scapa de sclavie prin noua ei īnfatisare. Fugind de la stapīn, se-ntoarce la tatal sau, ce-o vinde iarasi.

13 - Legendele OHmpului, voi. I

193

Ea-i singurul cīstig ce-l are Erisihton, sa se hraneasca.

Dar hrana, astfel dobīndita, nu-i mai ajunge regelui. Foamea īi creste fara margini si īl cuprinde deznadejdea. si-atunci, se spune īn legenda ca preanenorocitul rege si-a sfīsiat propria carne, īmputinīndu-si astfel trupul.

Pīna la urma a pierit.

Asa s-a razbunat zeita belsugului si a recoltei pe regele Erisihton 10, care-i nesocotea puterea si nu lasa sa creasca-n voie stejarii falnici din paduri...

Note

1. Hestia, sau Vesta - la romani - īntruchipa pentru cei vechi focul. Focul cel blīnd din vetre, pe care ei īsi gateau hrana. Focul purificator de moUmi. Focul ce le da īn timpul noptilor lumina ti iarna īl ocrotea de geruri. Cum este flacara de pura, asa urma sa fīe si caminul : curat si neatins de intrigi, īnselaciuni sau dusmanie.

2. Vatra sau caminul īi unea īn jurul ei pe membrii aceleiasi familii. De aceea, elinii au socotit ca orasul se cadea sa aiba o vatra a sa, un pri-taneu, cum se numea, unde sa arda focul sacru. Focul acesta sacru trebuia sa fie simbolul unitatii īntre locuitorii aceluiasi oras. La romani, acest foc era pazit de niste preotese, numite vestale, care trebuiau sa ramīna fecioare.

nemaritate. īn pritaneu. erau primiti solii straini sau ambasadorii. Tot de aici luau vechii greci taciuni aprinsi, cīnd se duceau la lupta. īn tabere aprindeau focul din acesti taciuni si simteau numaideat patria alaturi de ei. La fel, cīnd porneau cu corabiile sa cucereasca tinuturile īndepartate si sa īntemeieze orase noi, aduceau cu ei flacarile sfinte si se simteau īn noul oras ca īn patrie. Aceasta dainuire a focului īnsemna, dupa unii mitologi, chiar viata, pentru ca oriunde se afla oameni ei aprind focul īn vetre. Poate din pricina aceasta, zeita este reprezentata, uneori, tinīnd īn mīna sceptrul, emblema a suveranitatii, cum poarta numai fratii sai : Zeus si Hera. īn opere vestite, cum este statua intitulata Giustiniani, aflata īntr-un muzeu de la Roma, o vedem pe Hestia sau Vesta, īnvesmīn-tata īntr-un dublu hiton, cu falduri-lungi, cu val pe plete si pe umeri. Ea are o īnfatisare calma si chiar putin severa. Cu indexul arata catre slavile īnalte. Artistul grec care a sculptat-o pare ca a vrut sa spuna, prin acest gest, urmasilor sai : "Nazuiti īntotdeauna numai spre ceea ce este īnalt si vesnic, plin de curatenie !" Poate ca simbolul ar putea fi asemuit cu acela

194

oi renumitei "coloane fara sfīrsit", creata de marele nostru sculptor Brāncusi.

3. Demetra sau Ceres, īntruchipīnd īn legende pamīntul fertilizat de oameni, de cei dintīi plugari, īnsemna trecerea de la pastorie la treapta superioara a muncii īn agricultura. Aceasta trecere era īnsotita de asezari stabile, de oarecare siguranta īn colectivitate. Este reprezentarea legendara a dorintei oamenilor de a dobīndi o viata tihnita si īmbelsugata.

4. Eleusis din Atica a devenit mai tlrziu un vestit loc de adorare a zeitei agriculturii, Demetra.

5. Semintele asa-zise fermecate, cu putere adormitoare, sīnt semintele de mac.

6. Cuvīntul Triptolem īnseamna, dealtfel, cele trei munci de seama din mestesugul plugariei: aratul tarinei, semanatul si secerisul.

7. Ţipatul acestei fiare se aseamana cit un hohot de rīs. Dupa legenaa, īnsusi Lincos, īn clipa cīnd a fost preschimbat de zeita, hohotea de bucuria izbīnzii. Asa īsi explicau elinii existenta acestei fiare, pe care poporul nostru o numeste, dealtfel, rīs.

8. Astfel justificau, īn chip poetic, elinii, faptul ca īn Scitia nu s-a facut multa vreme agricultura.

9. Serbarile din Eleusis, pe linga jocuri si īntreceri de gimnastica sau muzica, cuprindeau si o serie de practici religioase, ce imitau, de fapt, chiar munca pe care o fac pe cīmp plugarii. Premiile distribuite la aceste serbari constau de obicei din grīne, mai ales orz. Aceste grīne erau recoltate pe o cīmpie īnvecinata cu Eleusis, numita Raria. Aici, pe cīmpia Ra-riei, se spunea ca arase īntīia oara pamīntul Triptolem, parintele agriculturii.

10. Legenda aceasta are alta semnificatie decīt cele dinainte. Elinii, īn general, erau īn lupta cu fortele naturii care puteau sa le faca rau : cerul, cu fulgerele si trasnetele lui, marea cu furtunile sale nimicitoare, soarele insusi, cīnd era prea arzator, dar se simteau apropiati de asa-zisii zei htonid, adica zei pamīnteni, cum erau Demetra, care asigura belsugul de roade, si Dionisos, zeul vitei de vie, zeii naturii īmbelsugate, am putea spune noi. Prin fapta lui Erisihton, grecii īi osīndeau pe aceia ce faceau stricaciuni naturii, care distrugeau copacii, plantele, ogoarele sau pasunile, fara vreun scop si fara mila. Erisihton, pe cīt se pare, mai este īn acelasi timp si pamīntul nefertil, adica dusmanos zeitei, care īntruchipeaza abundenta. Pe acest pamīnt nefertil se pustieste totul: holda, gradina sau padurea. Nu mai pot vietui nici animalele. Deasupra lui bīntuie foamea.

13

195

fi el īnsusi, uscat, se sfarīma, se risipeste īn nisipuri si praf, pe care-l duce vīntul. Acesta ar fi tīlcul legendei lui Erisihton - Demetra ramīnīnd belsugul.

In operele plastice, Demetra este reprezentata de obicei cu mare pompa. Ea are īn jurul fruntii spice de grīu, flori de mac si alte ornamente vegetale. In mīna dreapta tine o torta - torta cu care si-a cautat copila - si īn cea stinga un cos, cum se purtau īn Eleusis. Alteori ea are o tinuta simpla, demna, fara podoabe, avīnd numai o bentita peste par. Cīnd este astfel reprezentata, Demetro se aseamana mult cu sora ei mai mare, cu Hestia.

VESELUL DIONISOS

MULTE FĂCUSE NĂZDRĂVANUL ZEUS. De-atīta ori se suparase Hera. si totusi, parca niciodata dīnsa n-a fost atīt de īndīrjita ca īn ziua cīnd stāpīnul a facut nunta cu Semele, copila regelui din Teba.

Cum a silit-o sa-i devina soata, sau cum a amagit-o, nu se stie, dar nunta s-a facut, pe cīt se crede, chiar īn palatul de la Teba al tatalui copilei, Cadmos.

Mult s-a mai mīniat zeita Hera, aflīnd aceasta noua necredinta ! si, dornica sa se razbune, s-a prefacut īntr-o batrīna, luīnd chipul doicei lui Semele, cu pas sovaitor si fruntea īncununata de suvite mai albe decīt neaua iernii.

A poruncit, dupa aceea, sa i s-aduca-un nor de aur. Norii acestia īnvaluiau mereu Olimpul. si a pornit pe el zeita, catre palatele din Teba. S-a dus īndata la Semele si a-nceput s-o dojeneasca cu glas tremurator :

- Copila... Cum te-ai lasat ademenita ? Acela care s-a laudat ca e stapīnul din Olimp e un amagitor, desigur... Multi se pretind ca-s zei, patrund prin case, ca sa īnsele fetele prostute. Asa socot c-ai patit tu...

si-a sfatuit-o, si-a-ndemnat-o pe fata regelui din Teba sa ceara sotului dovada ca este zeu īntr-adevar.

- īl rogi, de-i Zeus, precum spune, sa ti s-arate īn vesmīntul si cu puterea lui cereasca. Asa cum se īnfatiseaza sotiei sale din cer, Hera...

Semele-ar crede si n-ar crede ce-i spune prefacuta doica. Dar

banuiala tot o-nghimpa īn inima si nu-i da pace. si seara cīnd

' coboara Zeus si se apropie s-o sarute, printesa-l roaga, mīngīioasa :

- De esti tu Zeus, si nu altul, as vrea sa-mi īmplinesti o vrere...

- Iti jur pe Stix, rosteste Zeus, ca tot ce-mi ceri se īmplineste numaidecīt...

197

; si fata rīde bucuroasa :

- Atunci, sa mi te-arati, slavite, cum are dreptul sa te vada numai sotia ta din ceruri, īn stralucire si putere, cu fulgerele-n pumni si fata...

- Taci !... Taci !... a vrut sa spuna Zeus. ' Dar vorbele fusesera rostite si se īmprastiau prin aer. Zeus

jurase chiar pe Stix sa-i īmplineasca voia. Nu mai avea nici o putere sa se īmpotriveasca faptei ce-o ticluise bine Hera.

El se īnalta īntr-o clipa catre palatele-olimpiene. īsi clatina bogata-i chica si cheama-n jurul sau furtuna cu nori, cu tunete cumplite si fulgere stralucitoare. īsi pune hainele de aur. Ia-n mīna sceptrul greu de rege peste pamīnt si peste ceruri, si se pogoara iar īn Teba, chiar īn clipita urmatoare.

Semele, cum urzise Hera, apuca numai sa-l zareasca pe sotul sau si vrea sa-i spuna cīt este ea de multumita ca-i īmplineste rugamintea. Insa abia deschide gura, si focul, care-l īnsotea pe Zeus īn fulgerele-i orbitoare, o-ncinge iute pe copila. Palatul īnsusi se aprinde si ar fi ars īn īntregime, de n-ar fi fost īn preajma Gheea - pamīntul larg si bun - aceea ce e stramoasa tuturora. si Gheea a facut sa creasca perdele verzi de iedera peste coloane, peste ziduri, peste podele si-n tot locul. O iedera plina de seva, ce-a-na-busit si a stins focul.

Un copil nascut de doua ori

Semele a pierit īn flacari... Doar fiul ce-l purta īn sīnu-i Semele cea nefericita a fost scapat prin voia Gheei, cīnd potolise pīr-jolirea palatului regelui Cadmos.

De fapt, din flacari, l-a smuls Zeus pe baietasul lui Semele, caci baietas era copilul. L-a strīns īn brate ca un tata si i-a rostit īnduiosat :

- Feciorul meu, ti-ai pierdut mama, totusi, tu ai sa vietuiesti...

si, printr-o taina cunoscuta numai de el, Zeus l-a luat si l-a īnchis īn coapsa lui, la fel ca-n sīnul unei mame.

Au rīs putin de dīnsul zeii, cīnd au aflat ca Zeus poarta pruncul īnchis īn coapsa sa. Dar Zeus si-a vazut de treaba, si chiar la

198

vremea cuvenita, la care-ar fi nascut Semele, l-a scos frumos», si el, din coapsa.

Iata de ce Dionisos 1 a fost numit si Ditirambus2 - sau cel nascut de doua ori. Caci el o data se nascuse din mama lui pie-rita-n flacari, si-a doua oara-l adusese pe lume Zeus, tatal lui.

si Zeus l-a chemat pe Hermes si-a grait :

- Sa duci, pristave, pruncul asta, la Teba cea cu sapte porti. Socrul meu, Cadmos, a murit, dar Atamas e-n locul lui, ca ginere si ca urmas. Sotia sa, regina Ino, e sora buna cu Semele. īi dai lui Ino baietasul si-i poruncesti sa mi-l pastreze īntr-o odaie-ntu-necoasa, ferita de lumina zilei. Sa nu mi-l afle, cumva, Hera...

A luat īn brate Hermes pruncul si a zburat cu el īn Teba. Iar Ino, sora cu Semele, l-a primit plina de-ncīntare pe-acest copil orfan de mama. Abia de-o zi, si ea nascuse un copilas, pe Meli-certe. Se nimerise numai bine. Le da la amīndoi sa suga din sīnul ei bogat īn lapte 3. De īngrijit, īl īngrijea o sidoniana vrajitoare, ce purta numele de Mistis 4. si sidoniana vrajitoare a pus la cale pentru zeul cel nou-nascut serbari nocturne, dionisiace, zgomotoase. Ca-nchinatorii sa n-adoarma, a creat tobe si timbale cu sunete rascolitoare si-a aprins torte luminoase, care s-alunge umbra noptii. A nascocit apoi tiasul, un dant frenetic, ce se joaca īn strigatele de "Evoe !"... Ea i-a dat zeului si tirsul, toiag si arma totodata, ce are-n vīrf un con de pin si e-nvelit īn flori si frunze de iedera cataratoare. Tot ea a-ncercuit si fruntea si buclele stralucitoare ale acestui zeu frumos si vesel, cu verzi ghirlande-mbal-samate si struguri aurii si dulci.

Genii īntunecate se napustesc īn palatul din Teba

N-a trecut īnsa mult, si Hera, prin iscodiri si viclesuguri, a aflat ca traia copilul, si-nversunata ca o fiara s-a coborīt pe loc īn Tartar.

Erau acolo niste furii, geniile rele-ale lui Hades.

- O !... Razbunati-ma, voi genii, a glasuit zeita Hera, si glasul ei vuia īn Tartar. Regele Atamas si Ino m-au suparat, crescīnd īn casa pe-un fiu nelegiuit, ce-l are Zeus cu-o fata pamīnteana. Nu

199

le-ajungea c-aveau ei īnsisi alti doi copii, pe Melicerte si pe Learh... si l-au primit la dīnsii-n casa si pe micul Dionisos. Porniti, deci, una dintre voi... Tu, Tisifone, esti mai crunta !... si varsa peste ei otrava, foc, spaima si nelegiuiri. Faceti-i pe acesti parinti - ca o osīnda meritata - sa-si piarda cei doi fii iubiti, pe Melicerte si Learh. Mai mult, chiar ei sa si-i ucida... si astfel sa se-nvete minte toti oamenii ca nu e bine sa supere, cumva, pe Hera...

De cum a dat porunci zeita, īngrozitoarea Tisifone si-a luat īn mīna o faclie muiata-n sīnge si-n otrava. si-a pus pe spate o mantie crusita, tot la fel, īn sīnge. Mijlocul si l-a strīns īn chinga de serpi, de vipere lucioase. si a pornit īn zbor, urmata de un cortegiu fara seaman. Zbura cu ea, urlīnd turbate : Ura cea neagra, Nebunia, Crima si Jalea si Teroarea, si alte genii nemiloase.

Cum au ajuns, zice legenda ca s-a cutremurat palatul. Portile grele de arama s-au zguduit, cazīnd īn laturi. Soarele, ce din cer zarise cruntul alai al Tisifonei, s-a departat, sa nu mai vada ce crima se punea la cale.

Dar Tisifone-a calcat pragul palatului lui Atamas. Plina de ura, ea si-a smuls, cu mīna-i neagra si ciumata, doi serpi din pletele zburlite si a zvīrlit unul spre Ino, altul spre regele-Atamas. Iara cu falca-nsīngerata a facut semne de blestem.

In serpii-aceia Tisifone vīrīse spuma nebuniei si a dorintei de macel...

Regele si regina īsi pierd mintile

si Atamas, pierzīndu-si mintea, vazīnd-o pe sotia lui, care-si tinea la sīn copiii, a īnceput sa tipe-asa :

- Ce cauta īn palat leoaica si puii ei ? Sariti !... Sariti !... Intin-.deti laturile voastre si prindeti fiara !... si-o stīrpiti !

In nebunia-i, data de sarpele care-l musca, sarmanul Atamas crezuse ca soata lui este o fiara, si pruncii sai - pui de leoaica.

si-n timp ce furia, multumita ca-si atinsese telul, zbura din nou

200

vīrtej spre Tartar, regele Atamas trasese pe cel mai mic dintre feciori, Learh, ce īnca gīngurea, din bratele maicutei sale, si-1 aruncase īntr-un zid, ca piatra dintr-o prastie.

Ino - nestiind nici ea ce face, sub muscatura veninoasa - se repezise pe o stīnca cu celalalt copil īn brate, prea dragalasul Melicerte. si de pe stīnca s-aruncase īn valurile vinete.

Nimfe si prietene si slugi, care traiau pe līnga Ino, se si grabisera s-o scape. Dar Hera, ce privea din ceruri, sezīnd pe jiltul ei de aur, facuse semn, si toate-acestea s-au prefacut pe data-n pasari, īn pescarusi, care si astazi zboara si tipa peste valuri, cum spun legendele eline, cautīndu-i pe Ino si pe prunc.

Fiul lui Zeus scapa cu viata

"Vazīnd, din slava lui, stapīnul ce se īntīmpla pe pamīnt, i-a soptit repede lui Hermes :

- Fugi !... Zboara-ndata catre Teba si scapa-mi fiul din primejdii...

Noroc ca-n toata vremea asta Dionisos era cu Mistis, īn īnca-perea-ntunecata.

Hermes l-a luat pe micul zeu si a plecat cu el īn zbor, īn timpul noptii urmatoare. A zburat el, a tot zburat si a ajuns īn insula unde traia o nimfa, Nisa 5.

- Sa īngrijesti de acest zeu, fiul Semelei si-al lui Zeus, mai mult decīt de fiinta ta, i-a poruncit pristavul nimfei.

- Voi īngriji, a raspuns Nisa, si l-a ascuns īn pestera cea mai umbroasa-a insulei, l-a īnvelit īn valu-i alb si l-a īmpodobit cu flori.

Aici, īn Nisa, s-a-naltat zeul ferit de ochii Herei.

si crescīnd el mai marisor, Zeus i-a dat ca-nvatator pe un satir batrīn : Silen 6.

Satirul era gras si vesel. Umbla īntotdeauna beat, dai cu-o betie inspirata, caci la betie el putea sa prevesteasca si viitorul. Iar de cīnta-n paduri satirul, pīna si fiarele jucau. Codrul īsi clatina frunzisul. Chiar zeii se saltau adesea din jilturile lor de aur, dan-tīnd cuprinsi de veselie, prin muntele cel 'nalt, Olimp.

01

Penteu

Cum s-a facut barbat īn lege, DionLsos pornise-n lume sa-m-prastie vita de vie.

El colinda din tara-n tara. Umbla-ntr-un car tras de pantere, de lei, de tigri sī-alte fiare 7, urinat de un cortegiu vesel, format din nimfe si satiri. Pe un magar venea, alaturi, prietenul sau, Silen, betivul. Nimfele care-l īnsoteau purtau numele de bacante si, īmpreuna cu satirii - demoni cu coarne si copite, ce semanau cu niste tapi - dantau mereu, neobosite, īn jurul lui Dionisos, bateau din tobe si timbale, si altele (sunau din flaut Iar vinul... vinul curgea gīrla... si toti faceau atīta larma, ca oamenii se-nfricosau si se plecau catre cortegiu, aduceau jertfe - mai des tapi - si-l aclamau neīncetat.

Cine nu se pleca-nainte-i urma sa fie pedepsit...

Asa se povestea, de pilda, ca zeul, colindīnd pamīntul, s-ar fi-n-dreptat cīndva spre Teba, spre tara unde se nascuse. Acolo se afla pe tron un rege nou, numit Penteu.

Multi dintre oameni, aflīnd vestea ca s-apropia Dionisos, se gramadeau sa-i iasa-n cale, stiind ca zeilor le place sa te supui fara zabava. īl aclamau pe acest zeu, care venea cu carul sau tras de pantere si de lei, urmat de nimfe si satiri si-avīnd īn preajma pe Silen.

Deodata iese din palat regele Tebei, strigīnd tare : - Stati !... Nu va gramaditi īn calea acestui zeu, ce nu cunoaste nici armele, nici vitejia. Batrīnilor, nu tineti minte ca neamul nostru ni se trage din zeul cel puternic, Ares ? Voi, tineri ce-ati ajuns la vīrsta de-a purta sulite si scuturi, puneti-va pe crestet coifuri, nu foi de vita si ghirlande. Zvīrliti īncolo tirsurile, ce amintesc de moleseala si de betia rusinoasa, si nu va mai plecati urechea la cīntecele de bacante. Nu va mai prindeti nici īn dantul ce-l tropaie satirii beti. O, nu va istoviti puterea, sorbind licoarea blestemata, pe care ne-o aduce zeul. De e sortita Teba noastra sa cada-nvinsa, bine, fie, īnsa prin lupta glorioasa. Nu vreau sa fie Teba prada acestui zeu atīt de tīnar si dezmatat, lipsit de vlaga, ce umbla cu betivii-n roiuri si-i parfumat, cu flori īn plete, ca o femeie, ca o nimfa, din cele care īl urmeaza...

si-si cheama slugile Penteu. Le porunceste sa alerge īn goana mare, sa gaseasca pe noul zeu, sa-l lege-n streanguri. Dar ca sa nu se piarda vremea, el īnsusi urca pe Citeron. (Un munte unde

202

se-adunase multime de femei si nimfe, sa savīrseasca pentru zeu-mistere si īnchinaciuni, iar printre ele se gaseau : Agave, propria lui mama, surorile si alte rude.)

Insa Dionisos - se zice - aflīnd de fapta lui Penteu, a īnceput sa rīda-n hohot.

- Rege nebun, a grait zeul, gīndeste el ca ma va-nvinge ? Ca va opri cultul lui Bachus ?... Silen !... Asteapta, am sa fac o gluma, sa rīdem amīndoi cu pofta.

si-a-naltat tirsul spre bacante, mai mult spre mama lui Penteu. Acestea s-au pornit sa sara si mai vīrtos, ca-ntr-un vīrtej, cīnd bate vīntul si rascoleste tot nisipul cel galben de pe malul marii.

Tocmai venea din vai Penteu si se mīhnea auzind cīntul si tipetele desucheate.

Agave cea cu par carunt īl vede cea dintīi cum urca. Sub vraja lui Dionisos, nu stie ca e fiul ei. Ci-l socoteste un mistret.

- Surorilor, graieste dīnsa catre bacantele din munte. Priviti-acest mistret oribil, ajuns pe pajistile noastre. Eu vreau ca prima sa-l lovesc...

si ea se-ntoarce mīnioasa, lovind cu tirsul īn Penteu, iar ceata apriga s-avīnta spre rege, care sta uimit privind la mama lui, Agave, ce-l socotise un mistret.

īn vīrful muntelui e zeul si rīde-n hohot cu Silen :

- Ce zici, batrīne, buna-i gluma ?

- E buna, rīde si Silen. Penteu pricepe īnsa totul.

- Dionisos, īl striga dīnsul, īn timp ce lancile-l lovesc, zeu ce aduci pierzania si-acuma crima, ma īnvingi... Dar tot n-am sa ma-nchin puterii tale, zeu viclean...

si-ar mai fi spus, ar fi strigat si l-ar fi blestemat pe zeu, dar nimfele, īnfierbīntate, s-au repezit la el gramada si l-au ucis cīt ai clipi...

īn acest fel, bietul Penteu, vroind sa-mpiedice ca-n Teba sa se īmprastie betia 8, cazu atunci zeului prada.

Note

1. Dionisos era tot un zeu pamīntean, htonic, ca si Demetra, un zeu al belsugului de roade, de aceea era placut elinilor. El era zeul vitei de vie si ocrotea pe viticultori, dupa cum Demetra īi ocrotea pe agricultori. Pe linga aceasta, Dionisos era socotit drept zeul cel mai vesel si mai popular, pentru ca elinilor le placeau cīntecul si dantul. La petreceri se sorbea vinr

203

si vinul aducea veselie, le turna foc īn vine, le aprindea chiote īn gītle), le atīta picioarele la dant. De aceea elinii mai numeau pe acest zeu si Iachos sau Bachos, cuvinte care au acelasi tīlc : galagiosul, acela care face larma, pentru ca petrecerile lui Dionisos erau pline de zgomot. Tot de aici s-a tras si numele roman : Bachus.

2. īn timpul marilor dionisii: serbarile organizate la Atena, īn cinstea zeului Dionisos, se cīntau niste imnuri : ditirambii. Cīntaretii si dantatorii erau īmbracati, cu acest prilej, īn blanuri de tapi. De aici a luat fiinta tragedia - īn greceste : cīntecul tapilor - (tragos īnsemnīnd tap, si oda cīn-tec). La micile dionisii, care erau organizate īn sate, mai ales īn centrele viticole, aceste cīntece si danturi aveau, de cele mai multe ori, un caracter comic. De aici s-a nascut comedia,

3. Se spune ca Dionisos, cīnd era copil, sugea laptele cu multa pofta. Cīnd se oprea din supt, striga : "Evoe .'"... Asa lamureau grecii faptul ca la serbarile dionisiace acest cuvīnt rasuna adesea īn mijlocul veseliei generale.

4. De la numele sidonianei Mistis vine cuvīntul "mistic", adica un lucru misterios, neīnteles, savīrsit de fiinte supranaturale, cu puteri vrajitoresti. Grecii pretindeau ca misterele dionisiace, ritualurile savīrsite la serbarile zeului, fusesera initiate de catre nimfa Mistis, cu talentele ei vrajitoresti. Ea organizase serbarile noaptea, pentru ca, ferite de lumina zilei, sa nu poata fi observate de Hera, dusmana de moarte a lui Dionisos, fiul nelegitim al lui Zeus.

5. Insula Nisa (dupa legenda) īsi capatase numele de la nimfa care traia acolo. Unii mitologi cred ca Nisa este tot una cu insula Naxos, din Arhipelag, unde era pe vremuri un loc vestit de īnchinaciune al zeului Dionisos.

6. Satirul Silen īntruchipeaza butoiul, caci īn butoi se toarna mustul toamna (mustul simbolizīnd pe Dionisos tinar). Cu vremea mustul se īnvecheste si se preschimba īn vinul cel tare, la fel cum zeul vinului crescuse mai apoi, sub privegherea lui Silen, si se facuse un zeu puternic.

7. Faptul ca acest car al lui Dionisos era tras de fiare, pare a fi o aluzie la faptul ca betia poate transforma pe om īntr-o fiara.

8. Alegoria aceasta ne arata ca oamenii din antichitate, vazīnd puterea bauturii, s-au cam temut si au vrut sa o stavileasca. Baut cu cumpatare, vinul e bun, placut, īntaritor. Unii artisti chiar socoteau ca vinul poate sa-i inspire īn versuri, muzica sau dant. Dar cīnd ai īntrecut masura, vinul devine ucigas. īn el se afla ascunsa crima. Betivul este grosolan, nu mai are nici rusine si nu mai stie a chibzui. De-aici si multele aluzii, din legendele antice, cu privire la oameni care īnnebunesc din pricina zeului Dionisos : Ino, Atamas, Agave si altii, despre care nu s-a mai vorbit aici.

204

Dorind sa-i imblīnzeasca firea acestei forte de temut, grecii i-au ridicat altare zeului care o īntruchipa, si-l daltuiau frumos, tīnar, cu trupul zvelt, īnfasurat īn blana moale de pantera, strīnsa cam neglijent pe bust. Mola- tic, sprijinit de Urs, zeul avea pe fruntea alba cununa verde, de vita, iedera si flori. In cinstea zeului acesta ciudat, puternic, aveau loc niste serbari - numite de elini orgii, si bachanale, de latini. Se faceau procesiuni se īnaltau imnuri - ditirambi - si se rosteau, īn dialog, versuri vesele sau triste, cīntīndu-se legende de demult. Din ele se vor naste, asa cum s-a mai spus, prearenumite tragedii, drame satirice si comedii, adica īnsusi teatrul grec.

LEGENDE LA ILUSTRAŢII

CUPRINS

pag. 27 - Zeus, stapīnul din Olimp, īnfatisat ca un mare basiileu din Elada. (Bust din sec. al IV-lea ī.e.n.)

pag. 55 - Prometeu chinuit de vulturul lui Zeus, care-i ciugulea zi de zi ficatul. (Cupa pictata īn .stil cirenian, cu figuri negre.)

pag. 93 - Nunta lui Zeus cu Hera. Dupa ceremonie, zeita, apropiindu-se de sotul sau, īsi ridica plina de gratie valul de pe obraz. (Me-topa din pronaosul templului din Selinonte, lucrata īn marmura si calcar.)

pag. 105 - Palas-Atena, zeita īntelepciunii, ocrotitoarea eroilor īn batalii. Poarta casca pe cap, lancea īn mīna dreapta si pe piept egida cu capul de meduza. (Sculptura antica, aflata azi la Roma.)

pag. 113 - Apolo, cel mai iubit dintre fiii lui Zeus. (Marmura antica, re-prezentīndu-l pe zeul biruitor asupra monstrului Tifon.)

pag. 119 - Marsias, chinuit de zeul Apolo, din gelozie, pentru ca-l īntrecea īn dulceata cīntarii.

pag. 123 - Dionisos, zeul vitei de vie, tinīnd īntr-o mīna tirsul si īntr-alta un vas de vin. (Basorelief aflat īn ruinele orasului Herculanum.)

pag. 133 - Apolo si Artemis doborīnd cu sagetile lor pe fiii si fiicele nefericitei Niobeea. (Pictura pe un vas din Orvieto.)

pag. 147 - Afrodita, zeita dragostei si frumusetii. Zeita este prezentata īn plinatatea puterii ei, de aceea este intitulata Afrodita sau Venus "victorioasa". (Marmura antica din muzeul de la Nea-pole.)

pag. 167 - Poseidon, stapīnul marilor, fluviilor si lacurilor, reprezentat tot ca un puternic basileu. (Statuie din sec. al II-lea ī.e.n.)

Pag. 175 - Sisif, īndeplinind īn infern osīnda zeilor olimpieni (Pictura pe un vas antic.)


Cuprinsul

Prefata de academician DEMOSTENE BOTEZ : : : : 5

Spre tarmurile Eladei.......... 9

Zeita Gheea............. U

Zeus...............17

īnfrīngerea titanilor...........

Zeii Olimpului............ 26

Luptele cu gigantii........... 38

Tifon............... 42

Prometeu.............. "

Calatoria lui Zeus pe pamīnt Tf . .,'..... 58

Potopul............... 67

Īnselaciunile lui Zeus.......... 78

Hera si copiii ei............ v

Palas Atena.............. 101

Stralucitorul Apolo........... 111

Artemis............... 122

Hermes............... 131

Afrodita............... 145

Eros si Psiheea.............

Poseidon si Amfitrita...........

Hades si Persefona . .......... .

Hestia fi Demetra............ 186

Veselul Dionisos............ 197

207

Lector : DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor : AURICA IORDACHE

Bun de tipar 21.11.1983.

Aparut 1983.

Data editiilor anterioare 1978. Coli de tipar 13.

Comanda nr. 20663

Combinatul poligrafic "Casa Scīnteii", Piata Scīnteii nr. 1, Bucuresti, Republica Socialista Romānia


Document Info


Accesari: 12851
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )