Editie īngrijita do EMIL MĀNU Repere istorico-literare alcatuite īn redactie de AURORA SLOBODEANU Coperta seriei si ilustratia : Done Stan ION MINULESCU VERSURI EDITURA M1MERV» Bucuresti 1989 Editia. 11-a īn seria Patrimoniu" ROMANŢE PiiiJNTKU MAI T1KZ.1U (1908) lui Tilica BurUluinu Je hais le mouvement qui deplace Ies lignes Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris. CHARLES BAUDELAIBJg Urasc tot ce e Zbucium tulburator de linii. si nu rid niciodata si nu plīng niciodata. Trad. de Al. Philippide. I ROMANŢA NOULUI-VENIT Editii princeps: Romante pentru mai tīrziu, Bucuresti, Editura Al-calay, 1908 ; De vorba cu mine īnsumi, Bucuresti, Editura Flacara 1913 ; Strofe pentru toata lumea, Bucuresti, Editura Cultura Natio-■ nala, 1930 ; Nu sunt ce par a fī, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si arta, 1936 ; Versuri. Editie defintiva, īngrijita de autor, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si arta, 1939 ; Versuri. A doua editie definitiva, adaugita, Bucuresti, Fundatia pentru literatura si arta, 1943. Textul se reproduce dupa Ion Mi- nulescu : Opere I, Versuri. Bucuresti, Editura Minerva, 1974. Colectia Scriitori romāni". ISBN »7321««257'
Strainule ce bati la poarta, De unde vii -' - si cine esti ?... Strainule de lumea noastra, Raspunde-ne de unde vii, Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti si-n care stea gasisi coloarea decoloratei nebunii?... De unde vin ?... De unde pot veni, cīnd ochii-mi, Plini de regrete si tristeti, Par doua candele aprinse īn cripta mortilor poeti ? Priviti... Sandalele-mi sunt rupte, Iar toga ce mi-o dete-Apollo īn noaptea cīnd pornii spre voi Abia-si mai flutura albastrul de-a lungul umerilor goi. Sunt gol Caci calea-mi fuse lunga si-n calea mea-ntīlnii pe rīnd Pe toti cīti vrura sa va vīnda Podoabe noi ce nu se vīnd, Pe cei ce vrura sa va cīnte romante noi, Pe cei ce vrura . Sa va-ndrumeze spre mai bine Spre-acel frumos īntrezarit In armoniile eterne Dintr-un sfīrsit ^ si-un infinit, Pe cei ce v-au adus lumina, Pe cei ce i-ati primit cu ura si i-ati gonit cu pietre Pietre ce s-or preface-n piedestale īn clipa cīnd va va cuprinde betia altor ideale !... De unde vin ? Eu vin din lumea creata dincolo de zare Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi, Eu vin din lumea-n care Nu-i ceru-albastru, si copacii nu-s verzi, asa cum sunt la voi, Din lumfea Nimfelor ce-asteapta sosirea Faunilor goi, Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa, Din lumea ultimului cīntec, Purtat pe-a berzelor aripa Din tarm īn tarm, , Din tara-n tara, Din om īn om, Din gura-n gura, Din lumea celor patru vīnturi si patru puncte cardinale !... Deschideti poarta dar, si-n cale , Iesiti~mi toti cu foi de laur, Iar voi, ce masurati cu versul gīndirile ce n-au masura, Veniti īn jurul meu degraba, si-n cīntul lirelor de aur, Porniti cu mine īmpreuna Spre lumea-n care nu-s castele cu punti si santuri feodale, Nici ruginite porti de-arama, la care bat cei aoī sositi... Veniti cu totii cīt mai e vreme, si mai puteti cīnta Veniti !... Veniti, sa va aprind in suflet lumina stinselor faclii si-n versuri fantasmagoria -si vraja noilor magii ! Iar cīnturile voastre Cīnturi cu care azi cersiti o pīine Sa le-ncunun cu stralucire aureolelor de mīine !... Dar poarta a ramas īnchisa la glasul artei viitoare. . » Era prin anul una mie si noua sute opt īmi pare. Convorbiri critice", II, nr. 1, 1 ianuarie 1908. v- LA POARTA CELOR CARE DORM lui Dimitrie Angliei Hei, cīntaret !... Opreste-ti truditul pas... ' Nu stii Ca-aci-i sfīrsitul celor ce-au īnceput cei vii ?... si nu stii ca-n gradina din dosu-aeestei porti Īncepe, noua, lumea sfīrsita de cei morti ?... ^' Esti obosit se vede Ce drumuri prafuite » Batatorisi, sarmane cercetator prin stele De frumuseti bizare si armonii smintite ? Tu, ce-ti tīrasti scheletul prin fata portii mele, Ce nu gasisi īn viata asteapta sa-ti dau eu. Vezi poarta-aceasta verde ? E poarta mea... De vrei 3a-nveti si tu povestea aīeelor de tei Sub care zac tacute parerile de rau, De vrei sā-i stii pe nume toti mortii ce-mi hranesc Cu trupul lor pamīntul gradinii, si de porti si tu altii-n suflet respectul pentru morti, Opreste-te la poarta si bate de trei ori... Bine-ai venit ! Priveste ce tei batrīni umbresc Pe cei culcati sub stratul de iarba si de flori ī... si ce miros de viata !... si teii, ce parfum De sīnuri decoltate īmprastie pe-alee Or, tu cunosti parfumul de carne de "femeie. Nu? Parc-ai fi īn parcul vreunui castel regesc īn care se serbeaza orgiile de seara Cei morti sunt īnauntru, iar vii sunt pe-afara !..: Pe cīti grabiti ca tine nu i-a oprit din drum Gradina mea !... Priveste-i aleele de-aproape Nisipu-i praf de aur, si-n frunzele de tei Verzi stofe de matase s-ascund ca si sub pleoape, Nu flori, ci ochi... Priveste-i... Nu sunt si ochii Ei?... si-acum mai pleci ? Raspunde-mi, sarman cercetator De frumuseti bizare si armonii smintite Tu, ce batusi īn viata la poarta tuturor si nu-ntīlnisi īn cale decīt porti zavorite !... Iar cīntaretul care plīngea, strīngīnd la sīn Chitara cu trei strune, raspunde : Nu... Ramīn !... Viata literara", I, nr. 43, 22 octombrie 1906. ROMANŢA NOASTRĂ Sur ton beau tapis de poussiere rose, De poussiere grise, de poussiere blonde, O ! route, rois ou pauvres, fows ou fiances, Cueilleurs de baisers ou cueilleurs de roses, Sur ton beau tapis de poussiere blonde, Tout le monde, tout le monde, tout le monde, Y a passe.' KLINGSOS Pe-acelasi drum, Minati de-acelasi īndemn nefast al nazuintii, De-aceleasi neīntelese-avīnturi spre toi mai sus, Pe-acelasi drum Pe unde ieri trecura poate, , Strabunii nostri si parintii, Pe unde, unii dupa altii, drumetii trec de mii de ani, Noi Carora ni-i dat sa ducem enigma vietii mai departe si doliul vremilor apuse, si-al idealurilor scrum Pe-acelasi drum Vom trece mīine cersind din titerele sparte . La umbra zidurilor mute si-a secularilor castani ! Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri... si-n calea noastra īntīlni-vom Pe cei batrīni ramasi īn urma Pe cei ce ne-or privi cu ochii īn lacrami Cum le luam-nainte. Iar noi Le vom citi-n figura cum suferintele le curma 1 Pe frumosul tau covor de pulbere trandafirie. De pulbere cenusie, de pulbere balaie, O, drum ! regi sau sarmani, nebuni sau logodnici, Culegatori de saruturi sau culegatori de trandafiri, Pe frumosul tau covor de pulbere balaie, Toata-lumea, toata lumea, toata lumea A trecut (fr.). 9 In suflet sfintele avīnturi si-n gura caldele cuvinte... Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninurī..: si-n calea noastra īntīlni-vom v O !... cīte nu poti sa-ntīlnesti Cīnd d.rumu-i lung si nesfīrsita e nazuinta ce te mina Tot mai departe si te poarta, » Ca pe un orb tinut de mina, Spre-ntrezarite-^4ureoZc Nimicuri scumpe pamīntesti.!... Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri !..: si mīndri poate ca seninul albastru-al sīngelui regesc. Dar va veni o zi īn care Ne vom opri deodata-n drum, īnspaimāntati ca-n urma noastra Zari-vom pe-altii cum sosesc, Cum ne ajung, Ne trec-nainte' si rid ca nu-i putem opri... Da... Va veni si ziua-n care vom obosi, si va veni Un timp īn care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum Ne va parea miros de smirna, Iar cīntul titerelor sparte Un Psalm cīntat de-un preot gīngav La capatīiul unei moarte Pe care nimeni n-o cunoaste... si-atunci, privind īn urma lor ; Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna Cīnd nu-si pot spune tot ce vor La umbra zidurilor mute si-a secularilor castani, Vom adormi ca si drumetii Ce dorm uitati de mii de ani !... Viata literara si artistica", I, nr. 12, 1 aprilie IflO7. 10 SPRE INSULA ENIGMA iui N. M. Condiescu Un suierat prelung saluta ivirea zorilor... In larg, Un strop de purpura pateaza-albastrul violet al marii, Pe bric, Lumina rosie se stinge īn vīrful primului catarg, * si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele... E ziua !... _ si matelotii se desteapta pe bord. si ancorele grele Apar cu ghearele-nclestate, Ca niste fiare-nfometate... si bricul alb se misca-alene Cu gratia unei sirene Ce se rasfata-n plasa de inele si de bratari lichide, Ce dispar Pe poarta larg deschisa linga far !..r Adio, port... Adio, cuib de veselie trecatoare.,' Adio cabareturi.,. Adio, dansatoare... Adio, ciocnet de pahare... Adio, tot ce-a fost... v Adio !... De-acum, pornim...' Pornim din nou... Pornim !... si-n urma noastra, marea īsi īmpleteste respirarea Cu al sirenelor ecou Eternul nostru semn de īntrebare Lī Iar mai tīrziu Sarmanul port Abia-si mai lamureste-n Conturul alb, 11 Ca si-un cavou Din care mdrtii-ncep sa-nvie !... si bricul nostru-i primul mort Care-a-nviat, īnvesmīntat In aīb, De sus si pīna jos, Ca si Cristos !... Suntem departe ■ Da... departe !... si vīntul marii ne saruta Pe frunte, Pe obraji, Pe gura... si parca ne cunoaste, vīntul * Cu nevazutele lui brate ne-arata drumul si ne-nvata Sa ne ferim de sfatul zarii, Caci zarea-i vesnic prefacuta..." sī-apoi ne lasa cīnd pricepe Ca noi i-am talmacit cuvīntul !..: Plutim spre rasaritul lumii, Plutim spre prima dimineata !...' si bricul alb Sfīsie-n doua covorul apelor albastre, Lasīnd īn urma lui o dīra de spuma creata, Ce se-ntinde Ca si o punte nesfīrsita, Pe care sufletele noastre Se vor īntoarce-acasa-n ziua Cīnd uraganele_ne-or vinde !... si-asa, pluti-vom toata ziua... si-asa pluti-vom noaptea toata... si-asa, pluti-vom vreme multa Caci prea multa" nu e niciodata, Cīnd ne-ndreptam spre Insula enigma", In care nu stim nimeni īnca, ce va fi Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi, Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori, LVom acosta la rīndul nostru-nvingatori..: 12 si-atunci Stapīnii Marii Negre noi vom fi !..: Viata literara si artistica", II, nr. 4, 27 ianuarie 1908. ROMANŢA MARILOR DISPĂRUŢI lui stefan Petica }i luliu Savescu Noi suntem morti-de mult... Voi ne-ati uitat ■ si ne-ati uitat ca nu ne mai vedeti. Dar noi din umbra negrilor pereti Adeseori iesim sa va-ntīlnim, si-n visurile voastre retraim, Ca si-n viata, Cīte-un vers ciudat Din marele Poem, pe care voi Ni l-ati platit cu bulgari de noroi l.l. - Noi suntem morti... si totusi, cīnd pornim Spre lumea voastra lumea celor vii ' In negrul gol al craniilor reci, Noi, Ca si voi, La fel simtim Vibratiile-acelor armonii Ce-nsufletesc tacutele pustii īn care voi ne-ati īngropat pe veci! Noi Multilor ce nu ne-au īnteles Le vom ierta caci suntem morti acum; Iar celor ce pasesc pe-al nostru drum Le vom fi frati !... O ! fratilor, cīntati Caci. noi de-aci din groapa v-ascultam !.Ji 13 Cīntati frumosul īngropat de-acei Ce n-au putut sa-1 renvieze-n vers, Cutreierati īntregul Univers, ■si-n cīntecele voastre īngropati Toti vechii Zei ! Iar mīine-n zori, de-o fi sa ne īntīlnim Pe-albastrele carari, de unde azi Noi va privim O !... Mīine-n zori, de-o fi sa ne-ntīlnim, Va vom primi cu bratele deschise, si-obrajii vostri,-adeseori scuipati, I-om saruta Caci voi ne sunteti frati !..; Voi. Romante pentru mai tīrziu, 1908 ROMANŢA CELOR TREI ROMANŢE lui Dumitru Cuclin Mi-am zis : ' v Voi scrie trei romante..: si-n trei romante-mi voi īnchide, Ca-n trei sicriuri de arama, trei morti iubiti -~ Trei clipe reci Ce-mi stau īn suflet īmpietrite, Ca trei luceferi stinsi pe veci, Uitati īn haos, Ca pe-o craca de chiparos trei crisalide..: Mi-am zis apoi: Romanta prima Voi scri-o-n gustul florentin Asa cum ar fi scris-o Dante cīnd a zarit-pe Beatrice si-n fiecare vers voi pune atīta aur, cit se zice Ca-ngramadira credinciosii Pe groapa primului crestin..: 14 Pe-a doua Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane, Cu care-n Lesbos cīntaretii si legendele nebune Sarbatoreau pe blonda Venus. si-n fiecare vers voi pune Carmin din buzele acelor neasemanate curtezane... Iar pentru-a treia Voi alege tot ce-i mai trist Voi scri-o asa Ca-n versul ei sa pluiga- glasul * Tristetii noptilor polare si-n versul ei voi pune verde ■ Un verde-mocirlos, īn care si-or īngropa pe veci iubirea acei ee n~o vor mai cīnta... Mi-am zis : Voi scrie trei romante... Dar azi, din aurul de-alt'data si din carminul de pe buze Nu mi-a ramas decīt o pata O pata verde, ce m-apasa ca sr o piatra funerara Sub care dorm,ca-n trei sicriuri, Trei stinse-acorduri de chitara L. Viata literara si artistica", I, nr. 48", 26 tsoiembrie ROMANŢA CHEII Cheia ce mi-ai dat aseara ■ Cheia de la poarta verde Am; pierdut-o chiar aseara ?... Dar ce cheie nu se pierde ? Cheia ce mi-ai dat aseara Mi-a cazut din turn, Pe scara, si cazīnd, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut aseara Am catat-o ; Dar pe scara Era noapte ca si-afara Noapte ca sub boltuita Cupola de manastire, Cīnd s-au stins pe la icoane Luminarile de ceara. si-am ramas īn turnul gotic Turnul celor trei blazoane : Al Iubirii, Al Sperantei, si-al Credintei viitoare... si-am ramas īn turnul gotic Domn pe-ntinsele imperii Ale negrului haotic. si-au trecut de-aseara clipe, si-au trecut de-aseara ore, si-ale zorilor aripe Fluturatu-mi-au grabite, Ca si clipele traite Pe-albul treptelor sonore, si m-am coborīt pe scara... Dar pe cea din urma treapta Cheia ce mi-ai dat aseara Am gasit-o prefacuta Intr-o cupa alba, plina Cu vin verde de cucuta. si pe cea din urma treapta Am īngenuncheat si-am plīns Caci pe cea din urma treapta, Ca-ntr-o carte īnteleapta, Am cetit īn fundul cupei Naufragiul ce m-asteapta !... Convorbiri critice", nr. 24, 15 decembrie 1907 16 ROMANŢA ZILELOR DE IERI Taci, Sa nu-mi destepti tristetea amintirilor culcate īn sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci, Sa nu-mi destepti īn suflet tragediile jucate In aplauzele mute ale-ntīielor dureri! Treci tacut ca beduinul ce cutreiera nisipul, Treci tacut ca cel ce-si pune mīinile-n crucis pe piept, si sa nu ma chemi pe nume Sa-mi destepti din piatra chipul Sfinxului, Ce-ar vrea sa-mi spuna ca e timpul sa-1 destept..? Ocoleste-ma cu groaza, ca pe-un stīrv de om ucis ' Nu de oameni, Ci de mīna nentrupatelor dorinti si pe piatra-mi funerara nu'ceti poemul scris De nebunul din cetatea plina numai de cuminti!..' Ocoleste-ma cu groaza... Dar opreste-te deoparte, Sa ma poti privi de-a-ntregul si sa-mi spui ce vezi... Eu sunt Stropul vinului ce scade prin paharele desarte si romanta nesfīrsita, caci arcusele s-au frīnt ! ' Semanatorul", nr. 36, 2 septembrie 1907 ROMANŢA MORTULUI pe sub salciile ude, Ce ma cheama si se-ndoaie 17 Sa-mi sarute golul negru ce-mi pluteste īn orbite, Sa-mi sarute alba frunte Fruntea ce-mi stia secretul Aiurarilor traite si sa-mi stearga de pe oase picaturile de ploaie.."T Paznicul mi-a-nchis cavoul si-am ramas īn ploaie-afara. si-am ramas sa-mi plimb scheletul printre albele cavouri Unde-ai nostri dorm īn paza luminarilor de.ceara si-am ramas sa-mi plimb scheletul pe potecile pustii si pe crucile de piatra sa cetesc ce-au scris cei vii. si-am cetit... Din departare, vīntul mi-aducea ecouri Nentelese, de orchestra si de voci ce cīnta-n cof Cei ce-aveau sa moara mīine Beau īn cinstea mortilor ?... Vīntul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume Iar regretele eterne" scrise-n josul unui nu*ae Lacrimau, Ducīnd īn albul picaturilor de ploaie Aurul lipit pe cruce !... Printre albele cavouri . De sub salciile ude, Ce ma cheama si se-ndoaie Sa-mi sarute alba frunte, Ratacesc de-atīta vreme Paznicul mi-a-nchis cavoul si-am ramas de-atunci afara !..r Unde-i paznicul ? Sa vina, Sa ma vada, Sa ma cheme, Sa-mi deschida iar cavoul si s-adorm din nou īn paza lumī©arM©r de ceara !..: Convorbiri critice", nr. 2t, 1- noiembrie 1907, ROMANŢA MORŢH Rasuna-n poarta veche trei lovituri Ce par Trei nentelese vorbe desprinse dintr-un vers..1 Rasuna-n poarta veche trei lovituri Ce par . >■ Trei nentelese versuri din noul calendar !..." Pe verdea balustrada a-naltului balcon ' Te pleci spre calatorul necunoscut ce bate, īn timp ce doua brate se-nalta spre balcon Ca doua negre umbre de turnuri crenelate. Spre verdea balustrada a-naltului balcon Se-nalta doua brate ; V Iar umbra lor pe zid Se leagana ca doua chei negre, deseīntate, Cu care Vrajitorii si Parcele Deschid Zavoarele-nclestate īn portik-ncuiate... Pe verdea balustrada a-naltului balcon Te pleci spre calatorul necunoscut ce bate si-ntrebi : Cine-i acolo ? De unde vii ? Ce vrei ?... Dar vocea-ti la vederea demonicelor chei Se stinge cu sfiala luminii pe-nnoptate... Cine-i acolo ? Nimeni... De unde vii ? Nu stiu... Ce vrei ? Nimic... si vocea ce-ti raspunde timida, desi-ti pare Ca-i vocea ta, Simti totusi ca nu are Nicī zborul, Nici caldura din vocea de om viu. 19 E vocea ta E vocea tacerii ce cuprinde īntreaga balustrada a naltului balcon, Ca si o funerara faclie ce s-aprinde īn mina unui Rege* si-n preajma unui Tron. si-n timp ce-n poarta veche trei lovituri te cheama Ca trei refrenuri triste de cīntece uitate īn timp ce-ai vrea sa afli īn poarta cine-ti bate Adormi, proptindu-ti fruntea pe cheile de-arama Pastrate-n negre turnuri de piatra, crenelate... Viata literara si artistica", II, nr. 50, 23 decembrie 1907. ROMANŢA CORBULUI Pe tarmul nalt si drept Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul Imperiu-al apelor albastre t Cu-atītea felurimi de pete, Al apelor ce dimineata sunt verzi, Iar seara violete Un corb a poposit spre seara, si-asa, cum sta pe malul marii, Orbit de albastrele noianuri, Muiate-n purpura-nserarii, ' Parca-i sositul care-asteapta sa vina si-alti īntīrziatl.ī si-n seara-aceea-n care-apusul : Parea mai trist ca-n alte seri, * Iar soarele parea ca pleaca sa nu mai vina niciodata, M-am dus sa-mi plimb pe tarm urītul si biata-mi inima,-mbibata De-amaru-otravilor sorbite din gura-amanteīor ' de ieri..: Dar corbul mi-a iesit īn cale : : ; j 20 Pe tarmul marii nalt si drept, Ca si pe-o margine de groapa, Veghea un cioclu-naripat, si cioclul m-a privit o clipa, A dat din aripi si-a zburat... si parca mi-a soptit īn treacat : Bine-ai venit... De cīnd te-astept! Viata literara si artistica", I, nr. 7, 25 februarie 1907. ROMANŢA CELOR CB SE VĪND lui Alexandru Zamfirescu-AUz Se-ngroapa soarele-ntr-un nor O, negrul nor ca si mormīntul īnselatoarelor ce mor Neplīnse de amantii lor ! Pe la ferestre-si plimba vīntul Tristetile sfīrsiīului de vara, In timp ce-n circiuma murdara, Din strunele de-arama cīntul Chitarelor . īsi ia avīntul... tar pe la mese, Rīnd pe rīnd, O ceata de amanti artisti Toti nentelesi si mari, Toti Cristi... īsi beau iubirea, fredonīnd Romanta celor ce se vīnd. Viata literara sl artistica", ī, nr. 3, 15 ianuarie 1906 (cu titlul Romanta). y 21 » ROMANŢA PELERINULUI Sunt obosit de drum si-as vrea Sa dorm trei nopti, Trei vieti īn sir, Culcat pe-un asternut, Asa Cum dorm culcati īn cimitir Toti sfintii palizi din altare, Cu pumnii-ncrucisati pe piept. Din somnul fara desteptare As vrea sa nu ma mai destept...' Cei ce-au pornit-naintea mea, Batatorind poteca lunga, si-au nazuit ce nu era In rostul vietii scris s-ajunga, Cei ce-au pornit, cu mii de ani Naintea mea, pe-acelasi drum, * Au adormit pe sub castani # Demult, si dorm uitati si-acum. si dintre cei porniti cīndva, Minati spre aceleasi īnnorate si mute zari de-aceeasi stea. Un singur pelerin mai bate La poarta linistii... El pare Ca,-ndurerat ca Prometeu, E mort de mult si... tot nu moare si-acest biet pelerin sunt eu ! Viata literara", I nr. 37, 10 septembrie 1906. SONET In tara mea, tot cerul pare-o pata De sīnge, scurs din rana unui soare, Ce-abia-si deschide ochii-n zari ; si moare Ca cei niuscati de-o gura-nveninata ! 22 In tara mea, pe marea framīntata īn aiurari de vīnturi funerare, Nu vezi plutind corabii albe-n zare Purtīnd pe bord plecatii de-altadata !... In tara mea nu-s flori ca-n alta tara ,v si cīntece de dragoste nu sunt ; si-n tara mea tacuti ca-ntr-un mortnīnt t-ī i Cei vii si-asteapta rīndul ca sa moara ; Pe cīta vreme mortii... Cine stie ?... Asteapta-o zi ca-n alte tari sa-nvie !... Viitorul social", I, nr. 1, august 1907 (cu titlul In tara mea). PELERINII MORŢII E circiuma plina de oameni straini De oameni tacuti ce vin de departe, De unde ei singuri sa spuna nu stiu... De unde veniti, pelerini? Din care cetate cu portile sparte Din care. pustiu ?... De unde veniti, pelerini ? De unde veniti cu sandalele rupte, Cu hainele zdrente si fetele supte, si albe, de parca Va temeti ca pumnul de care fugiti Sa nu va ajunga si iar sa va-ntoarca In tara īn care n-ati vrut sa traiti ?... Cu ochii albastri, ca-albastrul senini, De unde veniti, pelerini ?... Ei tac: Sa raspunda nici unul nu vrea ; Iar circiuma pare o cripta, si-n ea 23 Tacutii straini, cu sandalele rupte, Cu hainele zdrente si fetele supte, Cu bratele goale si umerii goi, īsi trec de la unul la altul paharul, si-n flacara scurta ce-o scapara-amnarul Par niste strigoi... . Hei !... Mute fiinte, Bizari pelerini, Cu ochii albastri, ca-albastrul senini, Spre care cetate pornirati armata De oameni cu cranii si mīini de schelete, Cu fetele albe ca albul perete si gura-nclestata ? Ei tac... Sa raspunda nici unul nu vrea... Pe cer o lumina s-aprinde, si-o stea Coboara si-n sute de stele se-mparte... si-n clipa aceea, tacutii strigoi Se scoala gramada, ca-n ziua de-apoi, si pleaca cu toti mai departe... Convorbiri critice" nr. 11, 1 iunie 1907. ĪN TEMPLUL LINIsTII In sfesnicele vechi de-arama Descresc trei luminari de ceara Descresc ca noptile spre vara. si-n sfesnicele vechi de-arama Trei flacari parca se destrama In fire lungi de foc ce cresc Din luminari pīria-n tavan si scriu verseturi din Coran De-a lungul templului turcesc...' lui Al. Gherghel 24 Trei credinciosi desculti se-nclina Proptindu-si fruntile-n covor si parca-s trei bolnavi ce mor... Trei credinciosi desculti se-nclina, si-n simfonia de lumina Ce-si plimba petele pe geamuri Cīnd verzi, cīnd purpure, cīnd blonde Par trei corabii vagabonde Ce-adorm īn leganari de valuri... si-n templul linistii ce pare Un sarcofag pagīn, enorm, Toti Muezinii parca dorm... si-n templul linistii, īn care Greoiul fum de luminare Miroase-a cranii dezgropate Din sfesnicele vechi de-arama Trei flacari pīlpīind te cheama S-adormi sub ele-ntins pe spate !...' .Viata literara si artistica", X nr. 8,.4 martie 1907. NOCTURNA In noāptea-aceea luna parea un cap de mort Taiat de ghilotina si aruncat īn Mare Un cap purtat de valuri si-n marsuri funerare Rostogolit spre farul ce scīnteia īn port. In noaptea-aceea luna parea un ghem de sfoara , Scapat din mīna dreapta a celui care-n viata Te leaga, te dezleaga, te iarta si te-nvata Cum poti iesi din iarna, intrīnd īn primavara. si-n noaptea-aceea luna parea un chihlibar Desprins din cingatoarea lui Crist, care murise Ca sa-nvīeze iarasi din somnul fara vise, Sanctificīndu-si crucea ramasa pe Calvar !... Viata literara", I, nr. 39, 24 sep-; tembrie 1906. 25 Ī»E DUNĂRE ...emportant vers ies havre» Tes cargaisons de bois, de houille et de cadavres l PAUL VERLAOiE Se duc pe Dunare la vale Caiace-n roz si-n alb vopsite..: Se duc pe Dunare la vale Cosciuguri albe, plutitoare Pe negrul apelor murdare... Departe-n zare, neclintite, Padurile de salcii par Castele negre feodale Ce-si spala-n apele murdare Tristetea zidului murdar. Se duc pe Dunare la vale, Grabiti si fara de popas, Pescarii tristi ce poarta-n glas Tacerea albelor spitale... Se duc pe Dunare la vale Ca sirul de cocori pribegi Pe-ntinsul fara de hotare Se duc pe Dunare la vale Cosciuguri albe plutitoare Pe negrul apelor murdare...' si tot pe apa care poarta Noroiul omenirii-ntregi, Sub sarutarile solare, Pluteste si-o... ghitara sparta. Convorbiri critice", nr. 1, 15 septembrie 1907. CREPUSCUL LA TOMIS Pe mare-n asfintit... si vīntul īmi poarta barca pe cararea Pe care soarele si marea Se-mbratiseaza cu pamīntul !... Din larg, Ca niste mici fragmente Desprinse din albastrul infinit, īnamoratele sirene Apar cu gesturi indecente si-n cinstea mea īncep sa-noate Pe spate, Cu cīte-un far aprins sub gene, Ce-mi lumineaza-n asfintit Temutul semn de īntrebare Cu care marea m-a-nfratit..: Iar eu Pornit īn cautarea Frumosului din suflet si din rime - Un vagabond pe care marea M-a scos de par, din adīncime M-avīnt din nou īn infinit... si convertit De dragul unei simple jucarii, M-agat cu mīinile de astrul Ce ca un pescarus ranit īsi moaie aripa-n albastrul Crepuscularei agonii !... Viata literara", I, nr. 41, 8 octombrie 1906 (cu titlul Tomis). 1 ...ducīnd spre porturile tale Povara ta de lemne, huila si cadavre (fr.)( 26 SOSESC CORĂBIILE lui Krikor Zambaccian Sosesc corabiile, "Vino, Sa le vedem cum intra-n port Sa le vedem cum, obosite de-atīta lupta cu furtuna, īsi lasa ancorele grele sa cada una cīte una, Asa cum fiecare parca si-ar īngropa cīte un mort !... Sosesc cu pīnzele umflate, Ca niste sīnuri de femeie *' Pe care-o buza patimasa le-a-nvīnetit de sarutari, si parca-aduc cu ele toata splendoarea vechilor serbari īn cinstea lui Neptun Temutul stapīn al Marilor Egee. Sosesc din larg, misterioase, Ca niste semne de-ntrebare... Nu stim din care fund de lume Din rasarit, Sau din apus Dar stim ca ori de unde pleaca Ne-aduc vesti noi si-ndestulare,... Sosesc corabiile... Vino, Sa le-ntrebam ce ne-au adus !... Viata literara si artistica", II, nr. 4, 28 ianuarie 1907. ROMANŢA CELOR TREI CORĂBII Fornira cele trei corabii... Spre care tarm le-o duce vīntul ?... Ce porturi tainice, Ascunse cercetatoarelor priviri, Le vor vedea sosind minate de doKfl tristei pribegiri ?., Ce valuri nemiloase, Mīine, Le vor deschide-n drum mormīntul ?... Pornira cele trei corabii, purtīnd īn pīntecele lor Gramezi de aur, Chihlibare, Smaralde verzi ' si-opale blonde ; Iar sus, pe bord, Tristetea-acelor romante vesnic vagabonde, Cīntate, Azi, īn drum spre Poluri, Iar mīine-n drum spre-Ecuator /... Pornira cele trei corabii... si-abia se mai zaresc se-ngroapa In golul zarilor patate de violetul īnserarii ; Iar albul pīnzelor īntinse, īn cenusiul departarii, Zideste trei mausoleuri īn care dorm cei dusi pe apa. Pornira cele trei corabii... si-n urma lor ramase portul, Mai trist ca muntele Golgotei īnsīngerat de-un asfintit, si-n urma lor, Pe cheiul umed, Un singur albatros ranit ^ Mai sta de paza, " Ca Maria, Venita sa-si vegheze mortul !..: Viata literara" I, nr. 50, 10 decembrie 1906. 28 29 ROMANŢA CELOR TREI GALERE Iui Horto Oprescu īn rada portului, La cheiul pe care astazi cresc castanii, In rada portului, ce pare o lacrima-a Mediteranei^ Dorm trei galere ancorate de zeci de ani, Dorm trei galere, Ce poarta-n pupe īncrustate Trei nume spaniole : ' - Xeres, Estremadura si-Alicante... Dorm tristele galere..." Anii Le-au putrezit pe jumatate, si lantul ancorelor grele Le-a ruginit de mult īn apa. Furtunile fara de numar Le-au īnceat razbunatoare Matrozii, unii dupa altii, Iar capitanii Dorm fiecare-n cīte-o groapa Sapata-n cīte-un fund de mare !...' si-asa cum dorm, nedespartite . Ca trei tovarase de lupta, Ca niste suveniruri smulse īndepartatului trecut > Par trei sicriuri profanate Din care mortii-au disparut Cu-ntregile comori de aur si pietre scumpe Adunate . . De cei ce le mīnau pe-Atlantic, Din tarm īn tarm, Din val īn val, De cei ce le-ancorau cu grija pe coasta-Antilelor bogate si-n urma le-ndreptau cu graba Ca niste pasari albe-n zbor Din insula San-Salvador Spre Spania Spre taciturnul si lacomul Escurial ! Semanatorul", wr. 33, 1% august 1907. OCTOMBRE In parcul presarat cu statui De Nimfe, Fauni si Silvani, De-a lungul celor trei alei De plopi, De tei si de.castani, Pe bancile vopsite-n verde ' si pe nisipul galben-sters, Multicolorele covoare de frunze vestede s-astern In ritmul vīntului de toamna, Ca-n ritmul unui ultim vers - Un vers cu care se sfīrseste un cīn-t Dintr-un Poem etern. Octombre curtizana pala, cu-obraji fardat' si buze supte Octombre amanta celor care pornesc Sa nu se mai īntoarca Octombre-a poposit īn parcul cu-alei cotite si-ntrerupte De visatoarele bazinuri, Pe-albastrul carora o barca O frunza vesteda si^asteapta īntīrziatele surori..: O !... Nentrerupta disonanta de schingiuiri Ce-ti da fiori !... O !... Nesfīrsitele regrete abia soptite !... Cine trece Prin parcul presarat cu statui, 31 30 De-a lungul celor trei alei, Se-nduioseaza ca de plīnsul idolatratelor femei !... si-n parcul unde altadata veneau Boemii sa-si astepte Necredincioasele Boeme Acelasi parc ce-ti pare si-astazi O fila rupta din romanul nemuritorului Murger Īsi pleaca bratele uscate, Precum prin albele spitale . īsi pleaca bratele bolnavii eeplīng si nu stiu pentru ce... si-n timp ce vīntu-i smulge fardul si-1 spulbera īn largi spirale, Octombre curtizana pala Coboara ultimele trepte !... Viata literara", II, nr. 2, 13 ianuarie 1908. ROMANŢA CELUI CE S-A-NTORS Taceti, voi toti din jurul "meu, Va rog taceti Ca-s obosit, si-as vrea sa dorm, si-as vrea sa mor, De-ar fi sa pot muri curīnd si mai usor Ca cei ce-s morti de mult !... Taceti, Va rog taceti... Abia sosit, Voi ma-ntrebati pe unde-am fost !... -O, de-ati sti voi ce drumuri lungi, Ce fund de zari M-adapostea, pribeag mereu tot pe-alte mari !. O, de-ati putea porni si voi 'Pe unde-am fost !... 32 O, de-ati putea si voi cīndva Pornind grabiti pe urma mea, Sa rataciti nentrebatori si nentrebati !... Sa vīnturati pamīntul tot īn lung si-n lat si fund de vai si vīrf de munti, necercetat, Sa cercetati ■ * Nentrebatori , si nentrebati !... O, de-ati putea-ntīlni si voi ce-am īntiīnīt Femei cu ochi frumosi de bronz ^ si guri de-argint, Ce le-am iubit, si le-am iertat Caci toate mint, Cum i-au mintit Pe toti pe cīti i-au īntīlnit ! O. de-as putea sa va spun tot... Dar nu Plecati... Ca-s obosit si-as vrea sa dorm, si-as vrea sa mor, De-ar fi sa pot muri curīnd si mai usor !... M-ati ascultat Va multumesc... | Acum plecati. Viata literara" I, nr. 11, 12 martie 1906 (cu titlul Placati). "Versuri 33 ROMANŢA FĀRĀ MUZICA Ca sa-ajung la tine, i-am zis calului: . h Grabeste... Pune-ti aripi ca īn basme si te~nalta pīna-n nori... Tot mai sus, Tot mai departe - . Ca sireagul de cocori Ce pluteste colo-n zare !... Haide, calule, grabeste !... Ca sa-ajung pīna la tine, i-am zis vīntului : Pa-mi mīna si tīraste-ma cu tine pīna unde poti patrunde ' Pīna-n zarea-nsīngerata unde soarele s-ascunde..; Ca s-ajung cīt mai degraba. Haide, vīntule, da-mi mīna... Ca sa-ajung pīna la tine. i-am zis mortii : Mergi-nainte si coseste-mi fara mila tot ce-i viu si-mi tine calea... Netezeste-mi muntii-n zare si-umple-mi de cadavre valea Dintre ea si mine Haide !... Haide, moarte, mergi-nainte !.,.. Ca s-ajung pīna la tine, Pentru tine-au obosit Calul, Vīntul, Moartea Toate mi-au facut pe voie ; Dar... Dintre cutele perdelei, ochiP^i verzi nu-mi mai rasar, Strunele ghitarei-s rupte . si... romanta s-a sfīrsit ! In voi. Romante pentru mai tīrziu, 1908. 34 MULT AsTEPTA TEI... De cīnd te-astept!... Sunt ani... si anii, ce lungi īti par cīnd n-ai cu cine S-asculti ciudatele romante ce plīng viorile-n surdine... si vipletele apusuri ce triste-ti par cīnd n-ai cui spune Ce-nfiorari plutesc īn zare si-n plīnsul celor patru strune !... Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data Multasteptateīe amante soseau grabite sa-si sarute Amantii, Ce-asteptau īn umbra, tacuti ca niste statui mute... si cīte primaveri, de-a rīnduī, castanii rosii nu-mi vestira Ca nimeni n-a trecut pe-acolo si-n zare nimeni nu s-arata !... Te-am' asteptat pe tarmul marii Pe tarmul nalt ca si terasa Castelului regesc, pe care un print si-ar astepta mireasa... Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce pornira Spre tarmul unde stam de straja, Cīnd le-ntrebai ce stiu de tine, īmi spusera c-astept zadarnic... si azi vioriīe-n surdine... Ce-mi plīng ciudatele romante Mai trist de cum le plīnse ieri, Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor dureri... , Viata literara", I, nr. 45, 5 no5 iembrie 1906. ACELEI CARE VA VENI De unde vii, si-n care preafericita tara Vazusi lumina zilei tu, alba ca si-o zi ?.. si ce nebune vīnturi, spre mine te purtara, Ce barca ratacita te-aduse pīn-aci ?... ^ De ce plecasi din tara, īn care palmierii Tremuratoare umbre īsi culca pe nisip ? Nu-ti fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii, si nu gasisi pe-aiurea sa-ti plimbi frumosul chip ? Or nu stiusi ca-n tara la mine Nu-s nici cīnturi, Nici flori de lamīita ?... Amantii si-au vīndut Orgiilor, si corpul, si sfintele avīnturi, si-azi totu-i mort si putred īn carcera de lut !...' Cu mīini subtiri si albe, ca mīinile de sfinta Pictata pe-un perete de templu bizantin si ochi patati de-otrava privirii ce-nspaimīntā Ochi verzi ca apa moa 434e49e rta si morti cu negrul spleen Yenisi, aducatoareo de cīntec si lumina, Sa-mi, usurezi povara fatalului Calvar, Sa-mi recladesti o lume cu-o bolta mai senina si sa ma smulg din gheara supremului cosmar... Da-mi mīna dar si du-ma cu tine, Du-ma-n' tara īn care palmierii stapīni peste pustiu Cu bratele deschise ne vor primi-n Sahara Iubirilor nascute din goluri de sicriu !... Viata literara" I, nr. gust 1906. 32, 6 au- ROMANŢA FĀRA MUZICA Que la mort ne nous alt qu'ivtes moris de nous-memes. jules laforgOtb In tine-mi pun toata speranta si-ti zic : De-acum pentru mine fii totul Iar eu Voi fi pentru tine acelasi ateu, Ce afara de tine nu crede-n nimic. Fii totul Trecutul, cu mortii de ieri Ce dorm la raspīntii, de salcii umbriti, si ziua de mīine,. cu noii-veniti Ce rīd pe* mormintul defunctei Dureri... Spre norii de-arama, pe-naitele scari Urca-vom Din goluri īn goluri pribegi, S-ajungem īn tara īn care sunt regi : Nimicul, Eternul, si-Albastrul din zari... si-acolo,-n gradina īn care nu cresc Decit matragune, Cucute si laur, Sorbi-vom cu sete din cupe de aur Iubirea topita-n Albastrul ceresc !... Viata literara ti artistica", nr. 10, 13 martie 1907. ODELETA ĪI, īn cinstea ta, Cea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete, Voi seri trei ode, Trei romante, 36 37 Trei elegii si trei sonete. si-n cinstea ta, Cea mai cīntata din cīte-n lume-au fost cīntate, Din fiecare vers voi face Cīte-un breloc de-argint, īn care Gindirile-mi vor sta alaturi, ca niste pietre nestimate De-a pururi īncrustate-n bronzul Unei coroane princiare !... Din tara-n care dorm de veacuri vestitii Faraoni, Din tara In care Sfincsii stau de vorba cu Nilul sfīnt si cu Sahara, Din tara-n care palmierii Vestesc arabilor furtuna si caravanelor pierdute Ca nu se mai īntorc nici una, Din tara asta minunata, Tacuta, Trista si bizara, Iti voi aduce trei smaralde nemaivazute-n alta tara, Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden, si trei rubine-nsīngerate, ascunse toate-ntr-un refren De Triolet, Pe care nimeni nu-1 va īntelege, fiindca nu-i In lume nimeni sa-nteleaga simbolul Trioletului .'... Convorbiri critice", nr. 19, 10 octombrie 1907. ROMANŢA FARA MUZICA Nu-i nimeni... nimeni sa ne vada si sa ne-auzā -Sa-mfd'getele-ti inelate sa le sarut ca si-altadata, Da-mi degetele-ti inelate e-n pietre nestimate i «£ le-nvat pe dinafara si sa le cint, SfSlonul alta, asa, la (el cu mina ta. 33 ' Ramīi cu mine toata seara... Ce-ti pasa dac-o sa sfīrseasca Orchestra valsul ?... Tu nu stii Ca nu-i īn tot salonul altul la fel cu mine sa iubeasca ? Deschide-ti bratele Altarul īn care ma-nchinam alt'data ^ Deschide-ti bratele si prinde-mi īn ele bratele-obosite, Apleaca-ti gura-nsīngerata, si sarutarile-ti aprinse īnseamna-le pe obrazu-mi pal. Inseamna-le la rīnd, sa-mi steie pe veci de paza, Neclintite, Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal !... Viata literara", I, nr. 25, 24 decembrie 1906. CELEI MAI APROAPE De ce-ti sunt ochii verzi ■ -- Coloarea wagnerianelor motive si parul negru ca gresala imaculatelor fecioare ? De ce-ti sunt buzele patate de violete trecatoare ? si mīinile de ce-ti sunt albe ca albul tristelor altare Din Babilon, si din Ninive ? De ce, cīnd plīngi, īn plīnsu-ti moare o-ntreaga lume de petale De trandafiri, De chiparoase, s De nuferi albi si crizanteme ?..: De ce, cīnd plīngi, Cu tine plīnge tristetea blondelor opale, Iar tortele aprinse-n umbra castelelor medievale Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme ?.., De ce, cīnd cīnti, Cu tine cīnta un infinit de armonii Ce navalesc tumultoase - , Din golul zarilor', Din astre, Din zborul pasarilor albe, Din fundul marilor albastre, Din lumea mortilor, Din lumea parerilor de rau tīrzii ? si cīnd stai ochi īn ochi cu-amantii poeti Ce-ti cīnta ochii, Pārul si buzele Cīnd te-nfioara cuvintele ce n-au fost spuse, Cīnd īn penumbra violeta a trioletelor apuse Pui īntr-o cumpana Minciuna si īntr-alta cumpana-Adevarul, De ce te pleci spre cel mai tīnar dintre poeti, si-i strīngi cu sete - īn palme capul, Ca-ntr-o gheara de vultur īnsetat de sīnge, si dintii tai De ce-i picteaza, īn rozu-obrajilor, motive Asiriene, Din poemul trait de sfintele poete īn noaptea-altarelor pagīne Din Babilon si din Ninive ?... Viata literara si artistica", nr. 29, 29 iulie 1907. ROMANŢA FARA MUZICA Ca ne iubim si-o stie lumea toata E-adevarat; Dar cīt ne vom iubi Nici noi nu stim, Nici lumea nu va sti... si nu va sti-o, poate, niciodata... 40 n, Ne-am cunoscut īn tara-n earc-alt'data Manon Lescaut iubi pe Des Grieiix, lnti--un amurg de toamna, orchestrata īn violet, īn alb, īn roz si-n bleu. si ne-am iubit īntīia oara-n parcul īn care Nimfele de marmura privesc, Cu ochii-ntrebatori, catre peluza Pe care-un Zeu īsi pregateste arcul, Sa-si bata joc de cei ce-1 ocolesc... si ne-am iubit !... Ţi-aduci aminte ?... Bluza Ah ī... Bluza ta pe sīnu-ti decoltat Parea un peplum de matase, sfīsi.at Pe sinul unei Venere ce moare !... si ne-am iubit cu-atīta nebunie, Ca statuele albe nc-au privit Cu ochi gelosi. Iar zeul a-mpietrit īn mina cu-o sageata-otravitoare !... si ne-am iubit, si-azi toata lumea stie Ca ne iubim... Dar cīt ne vom iubi Nici noi nu stim, Nici lumea nu va sti !... Reforma", IV, nr. 1518. 30 decembrie 1907. 23i 41 CELEI CARE TRECE Tu pari o statua turnata nu-n bronz etern, Ci-ntr-un metal, Ce pīna astazi n-are īnca Nici pret, Nici nume, '* ■ Nici coloare Metal bizar, din care-artistul Crea,-n suprema inspirare Icoana ultimei religii si-a ultimului ideal ! Tu pari o statua furata de-amantul tau dintr-un muzeu In care-n vremile de-alt'data Veneau batrīni sa ti se-nchine, ' Ca pajii Ce mureau sub ochii rautacioaselor Regine Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu ! si-asa cum treci īngīndurata de-a lungul strazilor pustii, De-a lungul strazilor patate de-nsīngerari crepusculare, Tu pari o Venus de la Millo Ce-si cata bratele, Pe care Cei morti le-au luat cu ei īn groapa, Sa nu le lase celor vii... Semanatorul", nr. 29, 15 iulie 1907. CELEI CARE PLEACĀ Tu crezi c-a fost iubire-adevarata.. Iu SS c-a fost o scurta neBume, Dar ce anume-a fost, O-am vrut sa fie . . ^u vom sti-o poate niciodata... A fost un vis trait pe-un tarm de mare. Un cīntee trist, adus din alte tari De niste pasari alSe calatoare Pe-albasirul razvratit al altor mari Un cīntee trist, adus de marinarii Sositi din Boston, Norfolk v . si New York, Un cīntee trist, cc-1 cīnla-ades pescarii Cind pleaca-n larg si nu se mai īntorc. si-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'data un poc! din Nord, Pe marginile albului fiord, Cersea iubirea blondelor cochete... A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cīntat-o, poate, niciodata... ■ ....... Tu crezi c-a fost iubire-adevarata ?... Eu cred c-a fost o scurta nebunie ! Convorbiri critice", nr. 20, 15 octombrie 1907. TREI LACRIMI RECI DE CALATOARE si-ai sa ma uiti Ca prea departe si prea pentru mult timp pornesti ! si-am sa te uit Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti. Cu ochii urmari-vei tarmul, topindu-se ca noru-n zare, si ochii-ti lacrima-vor poate Trei lacrimi reci de calatoare ; Iar eu pe tarm Mīhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers, si-ntelegīnd ca mi-esti pierduta, Te-oi plīnge-n ritmul unui vers. 42 si versul meu L-o duce poate vreun cīntaret pīna la tine, Iar tu Cīntīndu-1 ca si dīnsul, Plīngīndu-1, poate, ca si mine »- Te vei gīndi la adorata īn cinstea careia fu scris, si-uitīnd ca m-ai uitat, Vei smulge din cadrul palidului vis Intunecatu-mi chip, Ca-n ziua cīnd te-afunda vaporu-n zare si cīnd din ochi lasai sa-ti pice Trei lacrimi reci de calatoare ! Viata literara" I, nr. 8, 19 februarie iī>05. CELEI ĪNVINSE Ce glas de clopot O !... Ce glas de clopot spart si ragusit !.... Nu-1 mai cunosti ? E-acelasi glas ce ti-a urat sunt ani de-fatunci Bine-ai venit l" Ţi-aduci aminte cum suna Ca-ntr-un ajun de sarbatoare ? Suna ca-n zilele cīnd moare Cineva !... Suna ca si-azi nencrezator īn viitorul mortilor !... Asculta-1 bine Tu, ce porti īn par cununi de flori crescute Pe tarmul marilor straine, Asculta-1 bine Tu, ce porti īn ochi opalele-ntristarii Topile-n lacrimi verzi de Mare, Asculta-1 bine '-■'u, ce porti pe buze purpura-nserarii ■ i-n glas cīntari crepusculare, Asculta-1 bine... Asculta-i notele de-arama ce-ti par acum necunoscute Si aminteste-ti seara-n care ■unt ani de-atunci Ca si-asta-seara, Veneam tacuti ca primii oameni - ■.<■ Pe drumul celor dati afara Din raiul primei fericiri... E-acelasi clopot de-altadata, E-acelasi grav proroc ce-mparte Drumetilor Netalmacite si cobitoare prorociri !... ■ t ■ « si-acum da-mi mīinile, » Da-mi ochii, Da-mi gura, Da-mi viata toata, Sarmana-nvinsa, da-mi trofeul victoriei, Iar mīine-n zori Fii libera din nou si-ntoarcc din drum pe noii-nvingatori !..." In voi. Romante pentru mai tīrziu, 1908. ROMANŢA AMANTELOR DE IERI Om sont nos amoureuses ?... Elles sont au tombeau. GERARD DE NERV AI» Amante eu ochi verzi, Amante cu ochi adīnci ca fundul zarii si buzele calde-nsīngerate Ca-albastru-n ceasul īnserarii; 44 45 Voi, ce-ati murit demult ' - si totusi nu v-ati gasit īnca mormīntul, Suta ce ferestre-n veci īnchise si cu perdelele lasate Mi-ati īngropat de-a pururi cīntul ? Amante cu ochi verzi, Amante cu ochi adīnci ca fundul zarii !... Pe vatra sufletelor voastre, sarmana vatra funerara Mormait de patimi potolite īn lungi acorduri de chitara V-am presarat garoafe rosii ca niste buze-nsīngerate Ce-ar vrea sa renvieze mortii Din vechi cosciuguri putrezite Prin cimitirele uitate. Pe vatra sufletului vostru, sarmana vatra funerara, < Jertfitu-mi-am credinta-n stele si-n ochii vostri verzi) Eram ' Duhovnicul ce v-ascultasem si de trecut va dezlegam - Eram ,un Cris-copil ce moare negīndu-si biblia barbara In spasmurile-nfiorarii si-n caldul vis ce-1 īntrupasem Pe sase strune de chitara... Amante cu ochi verzi, Amante cu ochi adīnci ca fundul zarii.. ' Sub ce ferestre-n veci īnchise Mi-aji īngropat de-a pururi cīntul ?... Voi, moartelor nemuritoare, Veniti, caci v-am gasit mormīntul... Veniti cu toate-n cimitirul *Cc-n biata-mi inima-si deschide Largi portile sa va primeasca... Veniti, schelete calatoare, Veniti, sarmane Danaide, Cu buze calde-nsīngerate ca-albastru-n ceasul īnserarii! Viata literara", I, nr. 12, 19 martie 1903 (cu titlul Imn). CELEI, CARE MINTE Et tais moi des sermentt que iu rompras demaīn, PAUL VERLAINl Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mīine... Dar fiindca azi mi te dai toata, Am sa te iert E vechi pacatul si nu esti prima vinovata !... In cinstea ta, Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otravitoare īn trepieduri de argint, īn pat ti-am presarat garoafe si maci Tot flori īnsīngerate si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate, Iar īn covorul din perete ca si-ntr-o glastra am īnfipt Trei ramuri verzi de lamīita si-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iata, Bate miezul noptii... .. E ora cīnd amantii,-alt'data, Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvīntata... Deci vino, Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,' īnfige-ti īn priviri Minciuna si-n caldul buzei Adevarul si spune-mi : Dintre cīti avura norocul sa te aiba-asa Cīti au murit si cīti blesteama de-a nu te fi putut uita ?..; Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mīine..; Dar fiindca azi mi te dai toata. Am sa te iert E vechi pacatul si nu esti prima vinovata !..; si fa-mi juraminte pe care le vei calca mīine 46 Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari, Nu-ti cer sa-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la altii, Ci tot ce n-ai spus nimanui. si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfīrsit, Nu-ti cer Nimic din ce poetul palid Cerseste-n veci de veci, stingher, Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa Din sirul clipelor la fel, Sa-mi torni īn suflet infinitul unui pahar de hidromej, In par sa-mi īmpletesti cununa de laur verde si in priviri Sa-mi īmpietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri. si-asa tacuti Ca doua umbre, trmtiti pe maldarul de flori Sa-ncepem sīujba-n miez de noapte si mīine s-o sfīrsim īn zori ! Viata literara si artistica", 1, nr. 17, 23 aprilie 1906. ROMANŢĂ FĂRĂ MUZICĂ , īn seara cīnd ne-om īntīlni Caci va veni si seara-aceea īn seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint si-ti voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos si Corint... si-n seara cīnd ne-om īntīlni Te-oi īntreba, * Ca si pe multele pe care le-am īntrebat-naintea ta : Voiesti sau nu sa fii a mea ? īn seara cīnd ne vom iubi Caci va veni si seara-eiceea īn pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa Ne vom īnchide-apoi īn casa si vom zvīrli īn strada cheia... si-n seara cīnd ne vom iubi Te-oi īntreba, ,v Ca si pe multele pe care le-am īntrebat-naintea ta : Voiesti sa nu mai fii a mea ?... si-n seara cīnd ne-om desparti Caci va veni si seara-aceea Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa īn cartea roza-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos si Corint... si-n seara cīnd ne-om desparti Te voi ruga, Ca si pe multele pe care le-am sfatuit-naintea ta I Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea !... Convorbiri 15 iulie - critice", nr. 1417, - 1 septembrie 1907. MARs FUNEBRU Voua 5» Zor Voi, care le-ati iubit, - #. Voi, care le-ati cīnfat, Voi, care le-ati pierdut, si-ati plīns, si le-ati uitat... si totusi le pastrati, ca-ntr-un breloc de argint, si astazi, fara voie, īn suflet īncrustata, Icoana lor Icoana amantelor ce mint 49 Cernita-n resemnarea regretelor de-alt'data; Voi, care le-ati pierdut, si-ati plīns, si le-ati iertat ; De ziua lor, Caci miine e ziua tuturor, Din cīntecele voastre cu care-alt'data voi īmprumutati eternul sclipirilor astrale"" Femeii ce-ntīmplarea v-o trimisese-n cale ; Din cīntecele voastre, cu care-alt'data voi Īnsufleteati nimicul eternului noroi, Faceti un rug pe care drept jertfa s-aruncati Tot ce pastrati īn suflet, ca-ntr-un breloc dc-argint, si-n cinstea lor īn cinstea amantelor ce mint Dati foc minciunii-n care alt'data va-ncredeati, Toti care le-ati iubit, Toti care le-ati cīntat, Toti care le-ati pierdut, si-ati plīns, si le-ati iertat!... Viata literara si artistica", II, nr. 2, 14 ianuarie 1907. LITURGHII PROFANE (1903) lui Zenovie PīcUsanu CLOPOTELE Suna clopotele... Suna clopotele-n departare. Clopotele.!... Clopotele !... Cīte clopote sa fie ? Cīte voci nedeslusite mor īn zori, iar noaptea-nvie ? Cīte voci blestema foamea zilelor din postul mare ?... Clopotele, clopotele... Tac si-n urma suna iara. Sunt trei clopote de-arama, sau trei clopote de-argint ? si ce Crist vorbeste-n glasul clopotelor ce ne mint De atītia ani de-a rīndul , si la fel ca-n prima seara ?... Ce nebun profet mai vine sa ne spuna ca-i trimisul Celui ce facu pamīntul din nimic ? si ce minciuna ■ Iar schimba-va fata lumii ?.., Suna clopotele, Suna, Ca si-n noaptea cīnd surīse pentru prima oara Sfinxul !... 51
Sunati, clopote de-arama ! Sunati, clopote de-argint... Viatul sa va-nalte cīntul tot mai sus, Tot mai departe Sa va spulbere-n albastrul mīngīierilor desarte si sa va sugrume glasul profetiilor ce mint. Convorbiri critice", nr. 810, 15 aprilie15 mai 1907. IN ORAsUL CU TREI SUTE DE BISERICI In orasul cu trei sute de biserici, De trei ani, Suna clopotele-ntr-una... si orasu-i plin de lume Ce se-ntreaba : Unde-i slīntul ? Unde-i sfīnta fara nume ?... Pentru cine suna-ntr-una clopotele de trei ani ?... Preotii-mbracati īn negru, ca si cioclii, De trei ani, īncruntati privesc multimea alba adunata-n strada, Preotii-mbracati īn negrul pasarilor mari de prada Tremura cīnd'vad multimea razvratita de trei ani!. Unde-i sfīntul ? Unde-i sfīnta fara nume ? Sa ne spuna, Pentru cine suna-ntr-una clopotele de trei ani ? Cui trimitem noi atītea luminari si-atītia bani ? Unde-i sfīnta iertatoare de pacate ?... Sa ne spuna... 52 si-ntrebarile "multimii razvratite Se ridica Ca (si valurile marii framīntate de furtuna, si-n orasul cu trei sute de biserici Parca pica Din vazduh amenintarea : Sa ne spuna... sa ne spuna... ^ ■ - * "i ■ Tn orasul cu trei sute de.biserici, - De trei zile, Nu mai suna nici un clopot nici un clopot de arama ; si orasul cu trei sute de biserici, De trei zile. Pare-a ii pictat īn dosul unui geam de panorama/!... Convorbiri critice", nr. 13, 1 iulie 1907. gOtterdAmmerung * -Or, In ziua-aceea cerul, īnnegrit de fum, Parea Un tavan de catedrala ce se naruie ; Iar fumul Din clopotnitele-aprinse Deschīdea-n albastru drumul Altui fum mai greu mai negru... si albastrul se-nnegrea... Ard bisericile toate... . Ard Credintele batrīne... Ard Crisiosii si Trecutul . , Arde parca lumea-ntreaga... Ce Nebun venit de-aiurea nu putu sa ne-nteīeaga ? Ce-ndraznct aprinse focul ereziilor pagīne ? " si ce nou Profet veni-va sa cladeasca-n noi cuvinte. Casa celui care n-are nici sfīrsit, 1 Crepusculul zeilor (germ.). 53 Nici īnceput ?... Cine-o sa ne-nvete iara ce-am uitat Tot ce-am crezut ?... Cine-o sa ne ierte noua ce-om gresi de-aci-nainte ?... Cine-o sa ne-ndrepte pasii spre mai bine ? In razboi, Cine-o sa ne poarte-armata spre victorii ? si pe Mare Cine-o sa le-arate calea iahturilor calatoare ?... Cine-O sa ne-adoarma-n inimi teama zilelor de-apoi ?... si multimea-hspaimīntata Spre clopotnitele aprinse Se-ndrumeaza grupuri-grupuri... Cei Cuminti privesc plīngīnd Plīng ca resturile unei colosale-armate-nvinse Iar Nebunul sta deoparte si zīmbeste fredonīnd : Goīteraammerung .'... Convorbiri critice", nr. 1417, 15 iulie1 septembrie 1907. LA UMBRA CRUCILOR DE LEMN Trei cruci de lemn, Trei cruci enorme de lemn, vopsit cu trei culori, Pazesc pe marginea soselei fīntīna celor credinciosi., Trei cruci, pe marginea soselei, Cu gesturi largi de mīini bolnave, Opresc din drum pe calatori si parca-s trei spīnzuratori De care-atīrna trei Cristosi !..'. Or, īntr-o zi, īmpinsi de-acelasi fatal si funerar īnderrin Ca doua-armate, puse una īn fata alteia Cumintii Sa īntilnira cu Nebunii 54 Copiii mortilor de mīine se īntīlnira cu parintii, si-armatele-ncepura lupta la umbra crucilor de lemn. Deoparte, flutura stindardul Credintei Alb, Curat, Ca albul curat al florilor de nufar Iar tricolorul Nebuniei, īnchis cu grija-n cīte-un cufa> De craniu omenesc, Sta gata sa-si desfasoare tricromia La cea dintīi īngenunchcare a albului imaculat... Si-ntr-un tīrziu Tīrziu de tot, cīnd luna-ti pare o caravana-ntr-un pustiu īn locul crucilor ce-alt'data opreau din drum pe calatori Se deschideau trei gropi enorme... . « . . . < * si tricolorul Nebuniei adapostea pe-nvingatori !... Convorbiri critice", nr. 22, 15 decembrie 1907. O, NU TE-APROPIA DE MĂNĂSTIRE ! Ascultati cum suna clopotele-n turla -In turla alba-a negrei Manastiri ?... Ascultati cum suna cīopotele-n turla, Ca haitele de lupi flamīnzi ce urla ?... O, nu te-apropia de Manastire, Caci crucea ei si negrele-i zidiri N-adapostesc nici pace, Nici iubire ! O, nu te-apropia de Manastire si nu te-ncrede glasului din turla ] 55 Ascunde-ti ochii-n palme si te-ndreapta Spre alt Projet decīt spre cel de ieri Ce-ti pasa daca mi stii ce le-asteapta Cind ce te-asteapta nu-i scris nicaieri ? De vrei, ridica-ti bratele spre soare si, daca poti, īnvata de la el Ce-i fericirea vietii viitoare... De vrei, ridica-ti bratele spre soare, si, daca poti, prefa-te-n Ariei !... O, nu te-apropia de Manastire, Caci crucea ei si negrele-i zidiri N-adapostesc nici pace, s Nici iubire... O, nu te apropia de Manastire, Caci clopotele care suna-n turla Sunt haitele de lupi flamīnzi ce urla !... Viitorul social", nr. 7, februarie l'JOU. DE VORBĂ CU MINE ĪNSUMI (1913) Iui Ţuica loardd 56 DE VORBA CU MINE ĪNSUMI Vorbesc cu mine īnsumi, cum as vorbi c-un frate īntors ranit din lupta cu zilele de ieri, si parca tot nu-mi vine sa cred ca n-am dreptate Ca El si Eu nu suntem decīt acelasi frate, si-aceeasi rana-i doare pe ambii scutieri. Armurile alt'data patate de rugina Azi par mai sclipitoare decīt oricīnd, Iar spada, Incrucisata-n lupta de-atītea ori, E plina De sīngele netrebnic al celor ce cad prada Aceluiasi proteic si vesnic Torquemada. Vorbesc cu mine īnsumi si-mi zic : De ce ma minti De-atītia ani de-a rīndul ca tu esti cel mai mare Din toti īmblīnzitorii cohortelor barbare, Ca-n gestul tau palpita stravechile altare, Iar vasta catedrala, zidita de parinti, 57 Cu-ntreaga-i melodrama ie dumnezei si sfinti, O poti schimba-ntr-o clipa, De nu ti-ar fi rusine \ De barbile lor albe, De mine si de tine ? Vorbesc cu mine īnsumi si-mi zic : De-atītia ani, De cīnd ma porti spre-acelasi sublim necunoscut, De ce ma minti eu-acelasi īndemnuri de temut. si-mi profanezi credinta cu-acelasi prefacut Surīs * - Citit pe buze de josnici curtezani ? De ce din armonia supremelor cīntari Azi nu se mai au4^ decīt grozavul urlet Al celor ce se-neaca īn descarcari de tunet Departe.-n cine stie ce profunzimi de mari !... Ma simt asa de singur, c-aproape-mi este frica Sa mai vorbesc cu mine, si-mi zic : Asculta, frate, Ascunde-ti rana, Uita c-ai fost ranit si tu Tu, ce-ai strivit atītia ce nu se mai ridica Te scutura de greul arnvurii-nsīngerate ; ' Iar celui ce te-ntreaba de-ti sunt sau nu-ti sunt frate Raspunde-i : Nu". ' Viata romāneasca", IV, nr. 9, septembrie 1309. ECCE HOMd Mie Eu sunt o-mperechere de straniu si comun. De aiurari de clopot si framīntari de clape īn suflet port tristetea planetelor ce-apun, si-n cīntece, tumultul caderilor de ape... 58 Eu sunt o cadentare de bine si de rau. De glasuri razvratite si resemnari Urzii īn gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu, si-n visuri, majestatea sblarei agonii... Eu sunt o-ncrucisare de harfe si trompete, De lenese pavane si repezi farandole In lacrimi port minciuna tacutelor regrete, si-n rīs, impertinenta sonorelor mandole. Eu sunt o armonie de proza si de vers, De crime si idile, De arta si eres īn craniu port Imensul, stapīn pe Univers, si-n vers, vointa celui din urma Nenteles !..? > Viata romāneasca", IV, ns^ 6, iunie 1909. ALEA JACTA EST lui Iser Am plecat..." Necunoscutul mi-a zis : Vino, te astept". = Am plecat īn explorarea unor semne de-ntrebare si-am pasit cu majestatea ultimului īntelept Pragul vechilor legende ^īzgalite la-ntīmplare 'pe un colt de pergament !..-7 Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti, si-astazi ratacesc īn golul dintre soare si pamīnt... si ce-ncet ma duce vīntul 59 Parca-ar duce la mormīnt Cel din urma mort al lumii, Cel mai singur dintre morti. _ Ma-nt'asor īn atmosfera cimitirelor din haos... Cite sint ?... .. Nu le stiu decīt noctambulii si poetii Cei ce n-au avut nici minte, Nici credinta, Nici repaos, Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii. Ma-nfasor īn rozul-verde, īn albastrul-violet, si īn aurul din soare, si-ntr-o clipa ma preschimb īntr-un nimb enorm Un nimb Pieursit sa-mbrace fruntea primului Anahoret. Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn, Ma-ntregesc cu nostalgia primelor īmbratisari, si din cele doua forme Cea de azi si. cea de ieri Md-ntrupez īn al veciei si-al imensitatii Domn .'... Da... Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit Celor ce plutesc pe mare, Celor ce plutesc pe vīnt, Celor ce plutesc īn versuri, V In coloare si īn cīnt. Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a lost ursit... Da... Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit. Viata romāneasca", IV, nr. 3, martie 1909. TREC VAGABONZII lui George Arghirescu Trec vagabonzii, Trec stapīnii gradinilor fara stapīni, Trec antipozii fericirii patriarhalilor batrīni, , s Trec anonimii omenirii, Trec corifeii poeziei si preistoricii gīnfclirii, Trec regii primului dezastru si-nvinsii primului regret, Trec vagabonzii Parodia nedumeririi lui Hamlet. Voi nu i-ati cunoscut nici unul, Dar ei pe voi v-au cunoscut, Ei cei goniti de cīinii vostri V-au cunoscut Clnd v-au cerut tte nu le-ati dat, Voi sclavii primei rusini si-ai primului pacat... Trec vagabonzii īnsetatii de cer, De mari si de paduri... Voi ce-i priviti cum trec pe-alaturi de voi, Nepasatori si orbi, Ca niste regi Oedipi, Fiti mīndri Ca-n negrul vostru stol de corbi S-au coborīt de unde nu stiti si-acesti cītiva razleti vulturi... , Fiti mīndri si le-ntindeti mīna, si daca v-o resping scīrbiti, Voi umiliti īngenuncheati ca-n fata unor atotputernici iertatori, Caci vagabonzii sīnt enigma eternului ae-atltea ori", si ei de-atītea ori va iarta, De cīte ori īi necinstiti !... Viata romāneasca", III, nr. 11, noiembrie 1909. 60 61 lui Eugen Lovinescu Ce cap de Rege-Saltimbanc parea azi-noapte luna! Un negru nor, ce desemna pe cer o spada de Toledo, Minat de vīnt, s-apropia De saltimbancul ce rīdea... Dar Regele-astepta furtuna Ca si Polonius, tacut si nemiscat dupa perdea..: O spada-ntinsa ameninta regatul stelelor etern si totusi, Regele, rīdea... Rīdea voios, Desi pe cer, īnvinse,stelele piereau Piereau ca cei īngenuncheati īn fata celor ce nu iarta, Ca luptatorii dezarmati, . -,- Pe care-nvingatorii-i poarta De-a lungul tārilor supuse Prin sīnge, ' - : Foc si fier !... : ■Ia seama, Sire ! Regii sunt supusi acelorasi ursite, Ca si soldatii morti īn lupta pentru capriciul unui Rege. . Ia seama, Sire, Cīntareste-ti necīntaritele cuvinte, Priveste-n jurul tau soldatii Ce mor si nu-ti pot īntelege Nici nebunia, Nici placerea... īn glasul mortilor īnvata sentinta care nu te minte, Ca Regii ~sunt, ca si soldatii, supusi acelorasi ursite... si cruta-i, Sire, daca vrei !... Dar Regele privea spre ei Nepasator, ■ ■ " * Privea spre stele, cum le stingea pe rīnd furtuna... Ce cap de ~Rege-Saltimbanc parea azi-noapte luna !..: Viata romāneasca", III, nr. 8, august 1903. SPRE SOARE Pluteste drept īnainte, si daca pā-ralntul pe care-l cauti nu exista īnca, fii sigur ca Dumnezeu īl va crea īntr-adins 'pentru a-ti rasplati īndrazneala. REGINA IZABELA CĂTRE CR1STOFOR COLUMB Noi vom porni-ntr-o zi de sarbatoare Spre-naltele contururi crenelate Din care-ntīile priviri de soare īsi varsa-n vid imensa lor cascada si-n care seara-si urca resemnarea, Cu gestul unei pasari mari de prada Ce-si pregateste-n taina razbunarea īnvinselor aripi īnsīngerate. Superbi, ca cei ce-nvesmīntati īn zale Porneau pe drumul Sfīntului Mormīnt, Noi vom porni-ntr-o zi de sarbatoare Spire-naltele contururi feodale ; Caci drumurile noastre duc spre Soare, si soarele preface, verbu-n cīnt. si vom porni cu-ntreaga majestate A celor ce, pornind de noua ori, Purtara prin orase-ndepartate. Mai mult īnvinsi decīt īnvingatori, 62 63 Fantasmagoricele lor armate De cai si calareti halucinati, Cu flori de crin pe mantii presarate si vulturi albi pe scuturi īncrustati. Spre soare deci spre soarele de vara, Monarhul orbitorului zenit... El ne va strīnge-armata razletita si-o va-ndruma din nou spre rasarit. Ei va topi papusile de ceara si gestul lui de bronz va desemna īn spatiu o Golgota, prabusita si magilor de miine-o noua stea. Falanga literara si artistica1', I. nr. 1, 1 ianuarie 1910. BOMANŢA SOARELUI Iui Mīhail SadovearM Rasar, Ma-nalt, Cobor si-apoi dispar, si-apusul meu e totusi rasarit... Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar .Portret unic si vesnic, expus īn infinit. Cu magica-mi bagheta uriase Stapīna hotarīrilor eterne Destept maturatorii albelor orase si-adorm īntīrziatii negrelor taverne... Dau fluviilor gratii de reptile, Dau marilor priviri fosforescente, Iar muntilor din zare, aspecte de gorile, si brazilor, pe coaste, pozitii indecente. 64 Dau fructe noi smochinilor uscati, Dau bronzului figura omeneasca, Iar Regilor Pe socluri de marmura-nsirati Poruncitoare gesturi, ca-n veci sa porunceasca. Iar cīnd cobor, Cīnd calda-nfiorare Se zbate-n cupa recelui repaos, . Azvīrl samīnta noua īn vechile tipare si-ascult Perpetuarea cum fredoneaza-n hads !... Viata romāneasca", V, nr. 5, mai 1910. GLASUL MORILOR lui Grigore Tausanu Glasul morilor de apa, Glasul morilor de vīnt, Glasul morilor severe care macina--Romanta Zilelor de mīine, Glasul datator de pīine, Care-mbraca-n alb vesmīnt Nazuinta si speranta, Glasul morilor severe care-ngroapa si dezgroapa De sub piatra-acelasi Cīnt, Glasul morilor de apa, Glasul morilor de vīnt, Sa-1 asculti de dimineata, pīna-n seara, Ore-ntregi si zile-ntregi, Sa-1 asculti supus ca-n clipa cīnd vorbeste inspirarea Sa-1 cunosti, Sa-1 īntelegi, Sa-1 īnveti pe dinafara si sa-1 cīnti si tu cu apa, si sa-1 cīnti si tu cu vīntul, Caci e glasu-n care Cīntul Plamadeste-ndestulareo /... 65 6 Versuri Iar cīnd noaptea amuteste glasul morilor, Tīrziu, Cīnd prin scocuri, nemiscata, apa doarme ca-n sicriu, Cīnd prin aripi vīntul trece cu aceeasi nepasare Suverana, Ca prin pīnza zdrentuita-a unei nave, si cīnd piatra morii-ti pare O pecetie domneasca Dezgropata din arhiva prafuitelor hrisoave, Tu sa te gīndesti la grīul care face sa-ncolteasca Iarna, De sub piatra morii, nazuinta si speranta, si sa-ti amintesti de glasul care macina Romanta Zilelor de mīine Glasul datator de pīine ! Viata romāneasca", IV, nr. 8, august 1911. ROMANŢA IAHTURILOR Iahturile albe, Iahturile rosii, Iahturile negre, Iahturile celor īnfratiti cu marea, īnfratiti cu vīntul si cu resemnarea Iahturile vietii Ancorara-n port Dimineata-n clipa cīnd cīntau cocosii. Iahturile albe ancorara-n dreapta, Iahturile rosii ancorara-n stīnga, Iahturile negre ancorara-n mijloc. Iahturile albe aduceau cu ele Cīntece si-ovatii, Marsuri triumfale, 66 Pilde de-ndrazneala si de vitejie, Toata chintesenta unei generatii, Tot ce cīnta glontul, Tot ce scrie spada Clipa ce-nīrateste Sīngele cu ploaia, Rana cu zapada. Iahturile rosii aduceau cu ele Vaiete si lacrimi, Flamuri sfīsiate, Scuturi gaurite, Sabii ruginite si armuri patate De noroi si sīnge, si figuri schiloade, Mute si-ncruntate Mute ca sentinta luptelor pierdute, Triste ca fantoma gloriei defuncte Iahturile negre aduceau cu ele Linistea deplina, Miros de tamīie, ^^ De faclii de ceara si de flori funebre,. Pe catarguri doua flamuri lungi de doliu si pe bord stigmatul stinsului orgoliu. Dar dupa trei zile si dupa trei nopti, Dupa trei apusuri si trei rasarituri Iahturile negre mortii-si debarcara ; Pe cīnd cele albe si cu cele rosii Ancorele grele greu le ridicara si din port plecara Dimineata-n clipa cīnd cīntau cocosii. īncotro ? Spre care tarmuri departate ? īncotro ? Spre care zari īnsīngerate ?... 67 Īncotro ? Spre care lupte-apropiate ?..T Unele spre dreapta, Altele spre stīnga, Iahturile vietii iarasi au pornit..? Dar īn largul marii Iahturile albe si cu cele rosii, Iahturile celor īnfratiti cu marea, " īnfratiti cu vīntul si cu resemnarea Iahturile vietii Naufragiara Dimineata-n clipa cīnd cīntau cocosii!..: Flacara", 1, nr. 38, 7 iulie 1912. ROMANŢA NORDICA lui Mihail Samarineanu In portul blond al unei mari din Nord, Au debarcat corsarii bruni din Sud. si-n portul blond al unei mari din Nord, Greoaiele otgoane se aud Cīntīnd barbar, cīntīnd īn dezacord Cu albatrosii tristului fiord. In portul blond batrīnii mateloti Privesc tacuti la noii debarcati, si-n portul blond batrīnii mateloti Par niste blonzi copii, īnfiorati De cīntecele brunilor piloti, īncremeniti cu mīinile pe roti. Artisti pribegi si oaspeti nepoftiti, Batuti de vīnt si-adesea de noroc, Artisti pribegi si oaspeti nepoftiti, Corsarii bruni repeta-acelasi joc, si-n porturile blonde-abia sositi, Pornesc din nou si-n veci netalmaciti.: 68 si-n timp ce-albastrul marii uniform Le-adoarme-n cīnt tristetile de ieri, si-n timp ce-albastrul marii uniform Desteapta-n ei eterne primaveri, īn portul blond, ca-ntr-un ghetar enorm, Autohtonii tremura... si-adorm !... Viata Romāneasca'% IV, nr» februarie 1911. PRIN GĂRILE CU FIRME-ALBASTRE 2,: lui Emil Gārleanu Tristetea trenului ce pleaca Noi n-am trait-o niciodata, Caci calatori ades cu trenul īn clipa cīnd plecam din gara, Noi stam pe ioc Doar trenul pleaca !... Doar trenul pleaca, Trenul singur Ne poarta nerabdarea muta, Bagajul visurilor noastre si setea noilor senzatii, Pe infinite paralele, De-a lungul verzilor plantatii De matraguna si cucuta, Pe schela podurilor albe, Prin noaptea negrelor tunele si garile cu firme-albastre !... Doar trenul pleaca, Trenul singur itespira, Cugeta, Vorbeste, si-n forta aburilor cīnta Viteza rotilor ce creste... 69 r Doar trenul singur se framīnta, El singur urca si coboara Reptila neagra ce-mprumuta Aripi de liliac ce zboara si glas de cobe ce-nspaihiīnta !... Doar trenul singur se-nfioara De-atīta vesnica povara. El singur poarta mai departe Pachetele-omenesti, culcate Ca-ntr-un muzeu de statui sparte, - Pe banci de plus capitonate !... Doar trenul sufera ofensa Sclaviei negrilor ad-hoc'% Ce poarta-n lectici mai departe Pe cei nascuti sa stea pe loc !.".. El singur, ' El, si numai trenul, ' Creeaza-n urma lui distanta Monotonia si refrenul Din care ne-adapam speranta Toti calatorii spre mai bine... si numai el, Doar trenul singur, Doar trenul stie-anume cine si cīti din cei plecati aseara Putea-vom mīine,-n zorii zilei, Bagajul visurilor noastre Sa-1 presaram, din suflet iara, Prin .garile cu firme-albastre !... Ramuri", nr. 4, 15 februarie 1913. 70. PASTEL DE TOAMNA Toamna, noapte, ploua !... Trei drumeti sosesc Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac. Trei drumeti īn fata portii se opresc si-apoi bat... De-a lungul gangului rasuna Un cuvīnt si-n urma, altul : Noapte buna ! v si pe urma tac. Nu raspunde nimeni... Trei drumeti asteapta Muti ea trei schelete ce-si cata mormīntuL Ploaia cade deasa, repede si dreapta, Deasa ca nisipul, Repede ca vīntul, Dreapta ca sageata... si drumetii-asteapta si se face ziua... Trei drumeti pornesc Albi ca beduini'! vastelor "Sahare, Trei drumeti Castelul mortii ocolesc, si tacuti, Prin fata celor ce-i privesc, Trec ca nefiinta noptilor polare si se pierd īn zare Ca trei iahturi albe, mute, calatoare !... Cine-au fost drumetii ? Cine i-a trimis Sa ne bata-n poarta si sa ne destepte, Sa renvie glasul umedelor trepte si sa ■ne-ntrerupa nentreruptul vis ?... Cine-a fost, nebunul care i-a trimis ? Nu raspunde nimeni !... Straniile umbre s-au pierdut īn zare... Joamna, ziua, soare !... Falanga literara si artistica*, I. nr. 2, 17 ianuarie 1910. PASTEL BOLNAV doctorului lonescu-Mihaejti Ce primavara trista si ce spital tacut !... Bolnavii albi, ca albul peretilor, Privesc Nencrezatori spre soare ' ■ % Bizar necunoscut Pe care īntīia oara acum parca-1 zaresc. Ce primavara trista si ce spital tacut, Cu scarile tocite si salile patrate. Prin care pasii parca vorbesc de-cei de ieri De cei adusi pe brate si scosi īntinsi pe srjate. De cei trecuti de pragul supremei mīngīieri. Ce primavara trista si ce spital tacut !... Ferestrele deschise spre soare parca vor Sa strīnga-n brate-ntreaga caldura si lumina, In timp ce condamnatii tacuti, din patul lor, Fac semne desperate... si doza de chinina Aluneca pe gītul pierdutilor Ce vor Sa-si schimbe-apropiatul sfīrsit īn īnceput. \ * . - - _ ^ Ce primavara trista si ce spital tacut!...' Convorbiri critice", III, nr. 6, 25 iunie 1909. PASTEL MECANIC lui George Oprescu, Monocromia dezolanta,a unei dimineti ploioase Mīngīie agonia trista, dar grava-a unui tren de marfa, Ce-si fluiera impertinenta prin trei supape ofticoase si urca panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfa īntr-o capela funerara. Cu miros de faclii de ceara si vagi parfumuri de tamīie, Eau de Cologne si chiparoase. Pe Valea Oltului Sau poate pe Valea Prahovei..: DScorul ■ E-acelasi peste tot cīnd ploua. si-aceleasi agonii profane Schiteaza orice tren de marfa Cīnd vrea sa calchieze zborul Expreselor ce urca panta cu gratii de aeroplane !..7 Aceleasi agonii banale si-aceleasi trio de semnale Implora mila diminetii si plictiseste calatorul... Monocromie verde : Muntii si brazii par de mucava E pastisarea dezolarii si-a neputintei animale," Ce-si urca adeseori Calvarul, cu trenu-alaturi, pe sosea,' E parada fanteziei si-a inspirarilor vasale... Pastel mecanic Nazuinta De arta noua si stiinta Cezanne te-ar fi pictat īntr-altfel Eu īnsa te-am vazut asa !... Flacara", I, nr. 52, 13 noiembrie 1912. 72 73 CĪNTA UN MATELOT... Iui V. Demetrius Cīnta un matelot la prora, si imnul lui solemn plutea Pe-ntinsul Marii Marmara, Ca-ntr-o cetate spaniola, Cīnd orologiul din cupola Anunta fiecare ora Printr-un preludiu de mandola... Cīnta un matelot la prora si marea nu-1 īntelegea. Cīnta un matelot la prora, r Un singur matelojucīnta. si totusi,. vocea-*rai sonora Parea, pe iahtul ancorat, Un cor solemn de preoti tineri, Ce-ngroapa*-n noaptea Sfintei Vineri Un nou profet crucificat Pe-o noua Golgota... Cīnta un matelot la prora si-ntregul echipaj dormea. < Cīnta un matelot la prora. * Dar ce lunatic l-asculta si cine cīntu-i repeta Din largul Marii Marmara, Cīnd matelotii toti dormeau ■ si marea nu-1 īntelegea ?... Cīnta un matelot la prora si-n larg sirenele plīngeau ! Versuri",. I, nr. 3, 15 octombrie 1911. ClNTEC DE LEAGĂN > pentru Evelyn Burillianu Nani, nani... Dormi īn paza nesecatului izvor De priviri ' Ce te-nfasoara ca-ntr-o haina de matase, Nani, nani... Ochii mamii au vegheat īntreaga noapte, si-acum dormi, caci obosite dorm si florile din vase," si parfumurile lor, Toate, unul cīte unul, pe al tau leagan se cobor. Nani, nani... Dormi īn paza Ursitoarelor, Nani, nani... Dormi īn vraja-mpletiturilor de soapte Ce patrund printre perdele si te-ndeamna : ^ ' _ Dormi, caci somnul a cuprins de mult gradina Lacul, , nuferii, castanii, ' . .stīnjeneii si glicina toate dorm. Dorm ♦ tbate-n paza albelor priviri de stele., Dormi si tu v Prin candelabre, iata, adoarme si lumina, Dormi, si somnul tau sa fie mai senin ca infinitul Oglindit īn necuprinsii ochi albastri de femee, Visul tau sa fie visul Insulelor Boromee, Visul tau sa fie totul, Tot,. precum e rasaritul * īnceputul celor bune si sfīrsitul celor rele. si anii Sa te-mbrace-n infinitul fericirii. Nani... nani... Convorbiri critice", III, nr. 8, 25 mai 1909. ROMANŢA APOCRIFA Pareri de rau, pareri de rau . Stigmate vechi, cicatrizate īn Domul sufletului meu Pasiti solemn, īnvesmīntate īn scumpe-odajdii de-Arhireu... Pasiti solemn, discret si rar, Ca niste pilcuri fragmentate Dintr-un cortegiu funerar. Pareri de rau, pareri de rau..." i . I * V-ascult īn fiecare seara Cum stati de vorba cu trecutul, Pe falsa nervilor chitara Va descifrez neprefacutul īndemn spre cei fara de glas, Iar cīnd pe-al inimii cadran Pasiti solemn ca si temutul si mitologicul Teseu, Sacerdotalul vostru pas Vi-1 cadentez cu pasul meu Cu pasul meu profan. Pareri de rau, pareri de rau Ecouri stinse apocrife, si totusi pline de ecou, Voi sunteti negrele tarife Pe care moartea le-afiseaza īn propriu meu cavou. f lui Fagetel Versuri si proza", II, nr. 1, 1 ia-; nuarie 1913. 76 ROMANŢA NECUNOSCUTEI In fiecare zi de tntīi mai, o necunoscuta apare īn balconul de marmura al palatului Versailles si, aplecīndu-se spre bazinul Latonei'ī' cīnta : Eu sunt ce n-a fost īnca nimeni din toate cīte-au fost si sunt, Sunt ritmul primelor senzatii si gestul primului avīnt, Sunt simetria primitiva a doua buze-mpreunate, Sunt frenezia ancestrala ce-n lutul omenesc se zbate, Sunt visul unei nopti de vara, trait de sexe diferite, Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite, Sunt gama rozelor pacate transcrise-n magicul carnet, Sunt prada bestiei, Himera netalmacitului poet, * Sunt spasmul, . Lenea si dezgustul efemeridelor ce mor si-accentul circomflex al vietii Al nimanui !... si-al tuturor !... ■ ■ Lesbos mi-a dedicat un templu, Citera, altul, Iar Corintul Mi-a daruit Arhipelagul cu toate florile si-argintul Monezilor cu efigia lui Eros-blond. Din Orient, Ovidiu m-a adus la Roma īntr-un sicriu de pergament, Arabii m-au purtat īn -goana camilelor, si caravana M-a cumparat de la Bassora Pentru-a ma vinde-n Ecbatana. Florenta m-a plimbat īn taina prin parcul rosiilor crini, Verona m-a expus ca premiu īntr-un concurs de spadasini, Venetia mi-a dat gondola, Otrava, 77 streangul si pumnalul, Iar Vaticanului catolic i-am profanat pontificalul Alcov de purpura. Parisul m-a coborīt pe bulevarde, M-a exilat prin cafenele si prin modestele mansarde, Iar restul marilor orase moderne ma privesc cu mila O Vagabonda ce se vinde multimii Pe monezi de-argila !... Eu sunt... Dar nu... Trecutu-mi spune ca astazi nu mai sunt nimic , Nu sunt decīt adresa scrisa indescifrabil pe un plic Ce face-nconjurul planetei si-n fiecare-ntīi de mai īsi plīnge Odiseea-n parcul evocatorului Versailles. Flacara", I, nr. 3, 5 noiembrie 1911. ODELETĀ celei mai blonde Tu pari a ii venita dintr-un regat pustiu Regatul unor pete de umbre si lumini, Pe care fantezia nebunilor ce scriu L-a comparat cu visul aleelor de crini. Cu ochii tai culoarea nimicului etern, Coloarea nebuniei si-a crimelor iertare, Coloarea voluptatii si-a vitiului, ce-astern īn urma lor fanate petale de pacate ; si parul blond, ca blondul spiralelor de fum Ce contureaza-n spatiu intentii senzuale, Tu pari cuceritoarea Amantului postum, Iar eu, partasul celei din urma Bacanale ! Tu pari a fi venita dintr-un regat strein Pustiu ca discul rece si blond al lunii pline, Pervers ca parodia anticului maslin si straniu ca surīsul defunctelor regine ! Falanga literara si artistica", I, nr. 3, 24 ianuarie 1910. INTR-UN BAZAR SENTIMENTAL pictorului G. Patratcu Stofe vechi, o mandolina, Un Cezanne si doi Gauguin, ^ Patru masti de bronz : ' Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin, O sofa araba, doua vechi icoane bizantine, Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane Japoneze, trei foteluri cu inscriptii musulmane, Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova, si pe pian : Charles Baudelaire si-alaturi Villiers de Vlsle-Adam..: Toate sunt ca si-altadata... O, bazar sentimental !... Toate sunt ca la plecarea mea dantela si cristal... si cu toate-acestea, cīte tocuri nu-si lasara forma Pe covoarele-ti bogate de Buhara ? si-n enorma Ta colectie de patimi,cīte buze nu-ncercara Sa-ti transcrie madrigaluri Pe obrajii tai de ceara ?... Cīte tragice-nceputuri nu sfīrsira-n simfonia Muta-a lacrimilor ? Cīte nu pierira-n vesnicia Inutilului ? Caci noaptea cea dintīi fu cea din urma, Iar dorinta ta... nimicul si nimicul nu se curma L stiu ca m-asteptai pe mine... ?a S-ma, sosise si-ti «p : l īntīia oaraTot fost n.a fost nimic, ele... Coboara de seara... Da-mi si buzele, si ochu, si... Les fleures du mal" la tila des amants- Trei sute treizeci si noua . lm Pe-araba ta sofa : Cīntece-n surdina, Gesturi, Umbre, Flori, Et caetera .'... Falanga literara *. nr. 3, 24 ianuarie VA FI... Va fi-ntr-o noapte calda de mai Cīnd vei intra In parcul meu, Nisipul aleelor desarte, S^S^^1 Sa de departe Copacii vor f mb^
iaI. unui demonic Miserere L 80 Va fi-ntr-o noapte calda de mai. Cīnd vei veni, Olimpia" din cadru-i īti va surīde iar, Ceasornicu-n perete va respira mai rar si mutele covoare, pe jos, vor tresari... Demonul nebuniei va coborī din nou Pe-albastrele sofale si albele dantele, Aripa lui va. stinge lumina-n candelabru, Iar noi, Sub ocrotirea tacutelor perdele, Postum ca si-ngropatii de vii, īntr-un cavou, Ne -vom iubi-n parf umuri de brad si de cinabru. si-apoi... Va fi īntr-o seara poate ca si-alte seri. Va fi O seara de octombre cu palpitari discrete De frunze, De imagini, De pleoape si regrete... Vai !... cea din urma seara cīnd tu vei mai veni Va fi o aiurare de toamna pe sfīrsite, , ^, O alurare-n versuri brodate pe-o batista ' Simbolul despartirii... si-atīta tot... . si-apoi Nu va mai fi nimica, Nu va mai fi nici soare, Nu va mai fi nici luna Nici stele cazatoare... si fata de noi singuri, Poate, Nu vom mai fi nici noi !... Convorbiri critice", nr. 3, 25 martie 1909. 81 ROMANŢA ULTIMEI SERI Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul Dezastrelor mute din ultima seara... l?e buzele-mi rosii apusuri de vara Port urmele luptei pierduta-n palatul Eternului Mīine si fostului Ieri.'... Mi-ai spus īntr-o seara c&A ultima seara !... Vai!... Ultima seara ce trist se sfīrsea... Te vad parca si-astazi īnvinsa, Culcata, Pe-aceeasi araba si veche sofa, Cu pleoapele-nchise, > Cu gura-nclestata si mīinile-n cruce ca doua stindarde Salvate din focul cetatii ce arde !... Sarmana īnvinsa de īnsusi īnvinsul Vointelor tale... Suprema chemare Ce-si pierde zigzagul īn gesturi ce mor... Lumina nocturna de stea cazatoare... Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul Dezastrelor mute din ultima seara si-asculta-ti a luptei stridenta chitara Cum plīnge, si-n urma cum moare-n palatul Eternului Mīine si fostului Ieri .'... Sunt glasuri de clopot ce parca te cheama si glasuri de streanguri ce scīrtīie-n vīnt... Un glas de frīnghie si-un glas de arama Se zbat īmpreuna, si doua sentinte Topite sunt parca-ntr-un singur cuvīnt : Amantul te minte"... Amanta te minte"... si-n viata, acelasi etern īnceput % doar profanarea acelor Sfīrsituri, Traite si-apuse cu cei din trecut ! Convorbiri critice", nr. 21, .1 noiembrie 1900. -■■ ROMANŢA UNUI REGE ASIATIC lui Cuza Hotta Pe soclurile albe de marmura, Sculptate De dalta unor mesteri adusi din alte tari, Eternizate-n masca supremei nepasari, De-a lungul celor sapte, alei Īntretaiate De alte sapte alei, In parcul meu vegheaza o suta de femei - O suta de amante pe care le-am iubit Cu-atīta frenezie, Ca-n spasmele dorintei In fiecare noapte sfīrseam printr-un cutit Poemele-ncepute cu buzele si dintii. si-n parcul meu, De-a lungul aleelor palate De lacrimi si de sīnge, La ora cīnd amurgul colorile-si rasfrīnge Pe goalele si albe statui imaculate, Cobor, Cobor eu singur din vastul meu palat, si buzele-mi aprinse cersesc o sarutare, Pe rīnd La fiecare. Da... Eu un rege care se roaga-a fi iertat Cutreier ca fantoma regretelor postume Tacutul parc cu sapte alei, īntretaiate De alte sapte-alei, īn care stau de paza o suta de femei si corpurile albe de piatra, nemiscate, Le-ngenunchez cu gestul ; Iar buzele-mi aprinse Le-nghet cu sarutarea statuelor īnvinse. , Viitorul", II, nr. 407, 23 decern» brie 1908. ! CELEI DIN URMĂ Vous l'avez vue, la dame en noirl. Ochii negri, Parul negru, si-mbracata-n negru toata, A trecut ca-nīiorarea unei umbre pe-nserate... Cine-a fost fahtoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata ? Cine a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept Palpitau trei asfodele ca trei guri īnsīngerate ?... N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta si-o astept ?..., A trecut... Era-mbracata ca miresele lui Crist Cīnd coboara-ngīndurate albul'treptelor tocite. Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist Demon, smuls din īntuneric si-aruncat īn plina ziua - Ochii ei, reflexul unor aiurari netalmacite, Se dublau ca-ntr-o suprema sarutare de adio. » Voi ati vazut-o, doamna īn negru... (fr.). 84 A trecut..: si-n urma celei ce purta cu ea secretul Frazelor turburatoare de seninuri fara pata, Am ramas sa-i sorb parfumul si sa descifrez regretul Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept... Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata ? N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta si-o astept ?... Ilustratiunea romāna", I, noiem--brie 1911. ROMANŢA ROZINEI Guerlain a botezat parfumul Voilā pourquol j'aimais Rosine". Guerlain a botezat parfumul Extras din cupele de crin Cu numele necunoscutei Boeme Sau aristocrate īn ale carei bucle blonde, Decolorate Sau pudrate, ^ A cunoscut īntīia oara Parfumul cupelor de crin... Guerlain a botezat parfumul Voila pourquoi j'aimais Rosine". Rozina.,. Unde e Rozina ? Un strop uitat īntr-un flacon Se-ntreaba : Unde e Rozina ? Un strop uitat īntr-un flacon Schiteaza-n grota de cristal Regretul cupelor de crin, 5 Iata de ce o iubeam pe Rozina (fr.). 85 Ce-nstrainate de gradina Din care le~a cules o mina De trecator sentimental Jertfesc blazonul florentin Pe-o balustrada de balcon... Guerlain a botezat parfumul Voila pourquoi i'aimais Rosine". Guerlain a cunoscut-o poate, Dar cīnd, si unde. si-n ce fel ?... Guerlain a cunoscut-o poate si a iubit-o... Dar Rozina ?... Rozina 1-a iubit pe el ?... Parfumul lui Guerlain īmi spune Ca-n golul cupelor de crin Divinizatele nebune N-au picurat decīt minciuna si ca Rozina-a fost... nebuna !... si totusi, el o cīnta si-astazi In blondul cupelor de crin... Guerlain a botezat parfumul Voila pourquoi faimais Rosine". Flacara", II, nr. 6, 24 octombrie 1912. ROMANŢA POLICROMĂ Ui Eug. stejanescu-Est Nu-i cer nimic. dintr-un lac o Marmara, m n melc, un Sfinx sapat m shnca. Nu-i cer nimic. Dar daca-ar fi sa-i cer Ce-as vrea sa am si ce-ar putea sa-mi dea, As picura-ntr-o cupa cu eter Morfina si i-as cere-apoi asa : Da-mi tot ce crezi ca nu se poate da, Da-mi calmul blond al soarelui polar, v Da-mi primul crepuscul pe Golgota si primul armistitiu planetar. -.* Da-mi paradoxul frumusetii tale, . Da-mi prorocirea viselor rebele, Da-mi resemnarea strofelor banale si controversa versurilor mele. Da-mi A.B.C. al vietii subterane, Da-mi simfonia flautelor mute, Da-mi talmacirea buzelor profane si rebusul icoanelor tacute. . Da-mi pretul primei victime-a femeii, Da-mi simbolul opalului si-agatei, Da-mi ritmu-nveninat al Salomeii si tusea-n fa minor a Traviatei. Da-mi Spleen-ul calatorilor pe apa, Da-mi spectrul verde-al zilelor de-apoī, Da-mi gravitatea mortilor spre groapa si comicul funebrului convoi. ■ Da-mi tot ce-n prima clipa risipesti, si tot ce-n clipa ultima aduni. Da-mi fastul siluetelor regesti si perspectiva casei de nebuni:.. Nu-i cer nimic, si totusi, daca-ar vrea O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer īnca ! Ar face dintr-un lac o Marmara si dintr-un melc, un Sfinx sapat īn stīnca. Flacara", II, nr. 17, februarie 1913. 87 LITANII PENTHU MIEZUL NOPŢII Dormi, felina obsedata de placerea de-a fi-nvinsa... A trecut de miezul noptii... Iar duetul senzual Orchestrat de fantezia unui Heliogabal Pīlpīie-n finalul unei luminari aproape stinsa. Dormi, felina cu ochi stranii si cu pleoape cercuite In colori evocatoare de fanate clematite, Dormi, felina obsedata de placerea de-a fi-nvinsa..; Culca-ti capul pe risipa chiparoaselor strivite De contururile-ti roze Torturate, si-amortite, si multiplicate-n visul unei Venere, desprinsa Din anticul bronz al unei statui reconstituite. Dormi, felina obsedata de placerea de-a fi-nvinsa... II Dormi, felina torturata de-al duetului final... Plimba-ti degetele pale pe dantelele patate De capriciul unor alte flori, de tine-nsīngerate, si respira-n vis parfumul parcului sentimental. si respira infinitul ce pluteste-n stravezii Nori, Din care ploua-n lupta hidromelul Walkyriei... Dormi, felina torturata de-al duetului final... Dormi, ca anticele statui mutilate de barbari, Goala toata Ca victima primilor amanti-corsari, Uita binecuvīntarea gestului sacerdotal si-ntrupeaza-te-n Phryneea bandelor de mercenari. Dormi, felina torturata de-al duetului final... in Dormi, felina saturata de-al eternului simbol... Toate dorm. - si-n juru-ti toate sunt absente. Pe perete, Miezul noptii-a-nchis chiar ochii Neadormitelor portrete si-albul ochi al luminarii doarme-n stinsu-i rotogol Dormi cu buzele deschise, ca un filtru-n care porti Deopotriva-aceleasi lacrimi pentru vii si pentru morti... Dormi, felina saturata de-al eternului simbol..." Dormi, suprema frenezie de jaratic si scāntei, Tu, ce-ti schimbi amantii-n preoti si pe preoti īn Atei Dormi, . si-n asternutul moale forma corpului tau gol Sa-mpietreasca pe vecie Crucea Sfīntului Andrei". Dormi, felina saturata de-al eternului simbol !... In. voi. De vorba cu rriine īnsumi, . 1913. TRIPTIC BANAL Viens -pleurer si mes oers ont pu te faire rire. Viens rire s'ils font fait pleurer. TRISTAN CORBIEKB Prin curtea pavata cu placi de bazalt Rasuna grabitii pantofi de atlaz, 1 Sa plīngi daca versurile mele te-au putut face sa rīzl. » Sa rīzi dac» ele te-au facut sa plīngi (fr.). 89 Rasuna ca stropii de ploaie ce cad, Ce cad din īnaltul si negrul pervaz, Ce cad din pervazul patrat si īnalt Pe placile negre si verzi de bazalt. Sunt singur... Odaia-mi cu albii pereti īmi pare enorma cutie de brad In care nebunul dresor de sticleti si-a-nchis favoritul... si pasii grabiti Rasuna prin curtea cu placi de bazalt, Rasuna grabitii pantofi de atlaz Pe placile negre si verzi de bazalt, Rasuna ca stropii de ploaie ce cad si cīnta prin curtea cu placi de bazalt La fel cu-aripatii nebuni cīntareti. sī alba-mi cutie enorma de brad Se clatina parca de-atītea cīntari... Ascult cum se urca pantofii pe scari, Se urca spre mine Alesul sunt eu si pasii se urca, Se urca mereu Spre cel din odaia cu albii pereti !... si nu mai sunt singur, si nu mai sunt eu. II Cest la femme qu'on aime a cause de la nuil S .VILUEE.S DE-L'ISIiE-ADjl O enorma violeta Violeta ca umbrela japoneza Chipul ei oval si palid _ De nocturna cocheta Magdalena. ce-ncadreaza Ploua... Pe trotuarul negru pasii ei se-ncruciseaza Cu grabitii pasi ai celor ce-o privesc si-apoi dispar. si tacuta Magdalena Se strecoara ca noroiul Ce dispare īn canalul deschis larg līnga trotuar I N-are vreme s-o-nsoteasca nimeni, Nimeni n-are vreme S-o mai cheme...' Ploua, ploua... si trotuarul ud sclipeste printre case. Ca o candela aprinsa La icoana Magdalenei pacatoase. Nu stiu cine esti sL nu stii cine sunt * Atīt mai bine. Hai cu mine... Vom petrece-^ntreaga noapte mīngīindu-ne cu dintii, Ca felinele, si-apoi Vom dispare amīndoi, Prefacīndu-ne-ntr-un bloc ' Bloc de carne si de foc, Plamadit de draci si-nchis Pe vecie īn infernul unei nopti de Valpurgis. Ploua..; Pe trotuarul negru felinarul deseneaza 1 E femeia pe care o iubesVi din pricina noptii <fr.). 90 III Palida sarbatorita, Fii de-acuma deci a lor, Fii de-acuma-nvingatoarea si īnvinsa tuturor. tot ce vrea..:| N-ai fost cea dintii, Esti īnsa cea din urma si-i destul Pentru-amanta celui care poate totul Am vroit sa fii a mea ; si ai fost. Cīt timp ? Atīta cīt 'am vrut... si-azi daca pleci, ■ E ca vreau sa-si plimbe urma pe obrajii-ti albi si recii Dintii celor care-asteapta, ^ .; Dintii celov care musca si distrug cu lacomia tigrilor īnchisi īn cusca... Du-te... Strada te asteapta, īti surīde si te cheama, Strada-ti zice : Vino, Uita oe-a fost ieri, caci azi esti alta, Uita tot ce lasi īn urma si te-ndreapta fara teama Spre surorile-ti de mīine, ce troneaza pe īnalta Piramida-nfipta-n centrul marelui oras... Convorbiri critice", III, nr. 25 decembrie 1909. 12» Priveste . Cum te-asteapta-n Cīti sunt? coltul strazii precupetii de senzatii^ Ca tumultul de ovatii... Cea dintīi a fost uitata, Cea din urma-i asteptata si asteptarea īi excita... creste *« <«. 92 STROFE PENTRU ELEMENTELE NATURII (1930) hui ion l. Pillati STROFE PENTRU LUMINA si se tacu lumina ! si iata-te stapīna pe cei ce-aveau sa fie stapīni pe-| ntreg pamīntul... J si iata-te-mpreuna cu ei, pornind de mīna, ca sa-3f deprinzi cu focul, cu ploaia si cu vīntul... | si le-aratasi albastrul īnsīngerat de soare, padurile cedri si muntii cu carbuni, cīmpiile cu grīne si marile c sare, livezile cu prune si iarba cu pasuni... si le-aratasi viata multipla-abia creata, si din pam__, tul umed, treptat, treptat, cum naste si pasarea ce zboan si pestele ce-noata, si lupul rau ce urla, si mielul blīnd ed paste... si le-aratasi putinta refugiului prin pesteri, si trestia sa-si faca colibele pe lacuri, si cremenea cu care lucrara primii mesteri, otelul pentru suliti si lemnul pentru arcuri..! si le-aratasi minunea ce-nfioreaza noaptea, pe cei cej' dorm alaturi strein līnga streina si taina-mpreunar% Bortita-n ziua-a saptea... si le-aratasi urmasii... si se facu lumina !... Cugetul romānesc", I, nr. 1, ttjj bruarie 1922. V 94 STROFE PENTRU FOC Cīnd Prometeu te-a smuls din mīna atotputernicului Zeu, īmbogatind cu-o jertfa noua altaru-arhaicelor mituri, el n-a stiut ca drept rasplata īn urma lui, alt Prometeu īi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri... Desi-ai ramas acelasi vesnic, nu esti acelasi niciodata si nici nu porti acelasi nume cīnd construiesti sau cīnd distrugi sau cīnd traindu-ti mostenirea fatala si nenduple-cata presari īn urma ta blesteme sau faci'sa ti se-nalte< rugi... Nu esti acelasi niciodata... Nici cīnd despici copacii-n doua, nici cīnd patrunzi din casa-n casa, amenintīndu-ne avutul, si nici cīnd strīnsi īn jurul vetrei ne dai ades prilej si noua sa stam de vorba cu bunicii, cu mortii scumpi si cu trecutul... si totusi tu esti deopotriva si cobea noastra, si norocul. si-oricare-ar fi vointa Celui-de-Sus, te binecuvīntam, desi din darurile vechii mitologii tu singur Focul nu ne-ai fost dat de bunavoie si-a trebuit sa te furam... īn voi. Strofe pentru toata lumea, 1930. STROFE PENTRU VĪNT Nu te cunoastem nimeni !... si totusi, te simtim cum mergi cu noi alaturi, pe cīmp si prin orase, si cum īti schimbi fiinta proteic anonim cu suflet de duhovnic si gesturi de cravase... Nu te cunoastem nimeni !... Dar stim ca tu respiri prin noi si-n orchestrarea naturii, cīnd s-agita, tu esti cīnd piculina eu scurte ciripiri, cīnd toba unisona cu racnete de vita... STROFE PENTRU ZĂPADA bo- o_. , si cīnd ne smuijji v.^___ Cīnd negrele corabii cu pīntecele pline te simt īn pīnze, gata cu ele sa pornesti, noi stim ca-ndestularea soseste, si cu tine sosesc si matelotii, si noile povesti... si tot asa, pe dealuri, cīnd morile-si iau zborul, si ari-pile-ti cīnta un imn de preamarire, noi stim ca Don Quijote e-nvins, si-nvingatorul esti tu, ce ne-aduci pīine, belsug si fericire. Rampa", nr. 379, 1 ianuarie 1919, STROFE PENTRU PLOAIE Imperativa si sonora ca un final de tamburina, cīnd īulgerile vagabonde te prind si-ti sfīsie vesmīntul, cobori spre noi, cu lacomia pagīna, calda si felina a unor buze patimase, ce-ar saruta īntreg pamīntul... Pe-acoperisurile rosii, destepti orchestrele stridente alarma ftizicelor goarne si tusea tobelor gripate ■ īn ritmul carora, pe strada, trec nesfīrsite regimente, ce smulg aplauze compacte si aclamari halucinate. ' Pe zidurile vechi de case si pe trotuarele murdare, presari miresmele aduse din necuprinsuri fara paza, si sub I cupola cenusie, fiinta ta multipla pare un gest' de Arhieroud ce iarta, si-n urma binecuvīnteaza. \\ Mireasa-a brazilor geometrici si-a brazdelor īnsamīn-tate solemnitate alba, rece, fatala, muta si divina tu vii cu gratii de Madona sau de Fecioara bizantina si pleci cu gesturi de bacanta, stigmatizata de pacate. Nu te doreste-aproape nimeni, desi te-asteapta toti sa vii...,si frumusetea ta bizara n-o cīnta nimeni decīt, poate, īndragostitii de imagini abstracte si imaculate cumintii taietori de lemne si nebunaticii copii. si totusi, cīnd cobori suspecta, insinuanta si egala pe cīnd, pe arbori si pe ape, pe strazi, pe case si pe noi, tu schimbi īn plasmuiri lunare īntreaga pasta de noroi, iar pe Maria din Magdala o-mbraci īn peplum de vestala. si-n timp ce toti, deopotriva, pigmei si umiliti, simtim puterea-ti magica ce-ngheata, distruge arde si creeaza, doar ciorile, sacerdotale te mai insulta si-ti pateaza cu icroglifele lor negre si stranii albul unanim. unanim. «Viata romāneasca" martie 1920. XII, nr. 1. STROFE PENTRU ĪNTUNER-EC Dupa fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o mrtina, si din spasmul agoniei de lumina īmprumuti as-, v-~-n"_niic.5e fiinta ta in^r"/- , lecte noi monotoniei. CU? īa JiSSmabinecuvīnteaza. - ; ce Hne gurile-nsetate, īal īntunerec... īntunerec... īntuneree !... i Padurile batrīne-si casca spie ^ de soare ve Cu vesmīntul tau de doliu sau de gala, tu-nfratesti o cīmpul rascolit de oameni si īumt j Qapte horeala cu orchestra unui dirijor isteric _ nghite lacom... -------; _ rfv ^ Tu unifid &devarul ^ minciuM t
&devarul ^ minciuMj tu ^^^ - ea cu untul si-ntregesti prezentul cu trecutul, cīnd ni-'icul si cu totul faceau una... 97 96 Arsuri ^ Ca o pleoapa obosita, sub povara unei lacrimi īncrustate īntre gene, tu te-nalti si te cobori alene, alternīnd asfaltul cu Carrara !... > Intunerec frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu pacatul si cu crima tu esti ritmul infinitului si rima, ce jae legi īn somn cu vesnicia. īn voi. Strofe pentru toata lumea 1930. I STROFE PENTRU CELE PATRU ANOTIMPURt (1930) PRIMĂVARA INUTILA lui Adrian Manīu Sufocata de viata cu program si de-acelasi va urma" cotidian Al savantilor cu barba, cu sosoni si ochelari Pedagogi si profesori octogenari De algebra, geografie si pian ' Primavara A izbit cu pumnu-n geam si-a fugit din pension De la ,,NoT;re-Dame de Sion". I-am citit isprava-n calendar si-am pornit īndata dupa ea S-o-ntīlnesc īn Cismigiu Sau la soSea, Cum faceam alt'data-n fiecare an, Cīnd eram si eu ca ea un licean Cu frecventa cursurilor pe... trotuar... Dar de data asta, nu stiu cum, N-am dat nici macar de urma ei pe drum... Poate n-am mai cunoscut-o eu... 99 Poate drumul ei si drumul meu S-au schimbat de mult, si-acum Nu mai fac acelasi drum... Sau pe drumul de la Ateneu Pīna la sosea si hipodrom Primavara n-a-ntīlnit īn capitala nici un om Sa-i ureze ca pe vremuri bun sosit". si probabil ca de ciuda īn oglinda- s-a privit, sī-a dat seama c-a visat, C-a spart geamul doar īn vis si ca visul evadarii n-a fost vis adevarat !... Primavara, primavara, , Inutila mea fecioara, Nu cumva te-ai sinucis ?... Convorbiri literare", LVI, nr. 12, ianuarie-īebruarie 1924. VARA ĪN CAPITALA pictorului Camil Resiul Au plecat bucurestenii toti la bai si cu Vara n-au ramas īn capitala Decīt mortii si gardistii... Iar pe strazile pustii si prin odai Praful ce se-ngroasa zilnic, si-n covoare Moliile cu prezenta lor fatala si cu vesnica lor pofta de mīncare..; De urīt ca n-are ce sa vada In monumentala noastra capitala, Vara umbla toata ziua-n pielea goala Prīn apartamente-nchise 100 si pe strada De la Parcul Carol la sosea si de la sosea la Cotroceni, Īnsotita de o droaie de tigani si de olteni, Care vīnd ciresi, rahat si limonada si-o poftesc sa cumpere si ea... Vara īnsa-i fata de la tara Bleaga si prostuta ca 6 oaie Nu stie ca-n capitala Este si-o Baie centrala", \ si cīnd simte ca-i zaduf din cale-afara Se rasfata-n Dīmbovita cīt īi place, Ca Suzana clasica, la baie... Iar pe mal, gardistii casca-gura O manīnca cu privirea lor sireata, Ca batrīnii poftitori de trup de fata, si se-ntreaba : Ce sa-i faca ?... ~" Sa-i dea pace, Sau s-o vīre-n Seci la prefectura ?... Adevarul literar si artistic", V| nr. 139, 20 iulie 1924. ,,, - ' CU TOAMNA IN ODAIE lui Dion Mardatī Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a batut cu degete de ploaie... si la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las sa intre īn odaie, Ca-mi.aduce o cutie cu Capstan si tigari de foi din. Rotterdam... 101 Am privit īn jurul meu si-n mine : Soba rece, Pipa rece, Mina rece, Gura rece, Doamne !... Cum puteam s-o las sa plece ? Daca pleaca, cine stie cīnd maī vine ? Daca-n toamna asta, poate. Toamna-mi bate Pentru cea din urma oara-n geam ? Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..." si femeia cu privirea fumurie A intrat suspecta si umila Ca o mincinoasa profetie De Sibila... A intrat... si-odaia mea-ntr-o clipa S-a īncalzit ca un cuptor de pīine Numai cu spirala unui fum de pipa si cu sarutarea Toamnei, care mīine O sa moara... vai !... Bolnava de gripa... Gīndirea", III, nr. 810, 20 ia-* nuarie 1924. DE VORBA CU IARNA Calatoream spre tara unde cresc Smochine, portocale si lamīi... Eram īntr-un compartiment de clasa I, Cu geamul mat, pietrificat de ger, si canapeaua rosie de plus, Sub care fredona-n calorifer, Sensibil ca o coarda sub arcus, Un vag susur de samovar rusesc... si-am coborīt īn gara, pe peron, Sa schimb cu iarna cīteva cuvinte... Venea din Nord. Venea din Rosmersholm Din patria lui Ibsen si Bjornson, De-acolo unde,-n loc de soare si caldura, īnfriguratii cer... Literatura... si m-a convins c-acolo-i mult mai bine Decīt īn tara unde cresc smochine, Curmale, portocale si lamīi, si din compartimentul meu de clasa I M-am coborīt ca un copil cuminte si m-am īntors cu Iarna-n Bucuresti... O ! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte, Ce mare esti, Ce buna esti, Ce calda esti !.;: -' ' Gīndirea", III, nr. 11, 5 februa- rie 1924. lui Ion U. Sorieu *M-am īntīlnit cu Iarna la Predeal... Era-mbraeata ca si-acum un an. Cu -aceeasi alba rochie de bt.l Pastrata vara sus, pe Caraiman... STROFE PENTRU FAPTELE DIVERSE (1930) ULTIMA ORA lui Horia Furtuna La Circ... Un accident banal , Un acrobat, Un salt mortal si». Acrobatul nu s-a mai sculat..." Alamurile din orchestra au tacut, Iar clovnii din arena au tipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Ca poate fi si-un accident adevarat si-a fluierat... Zadarnic Mortul n-a mai īnviat..; Pacat de el !... Era un tīnar acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus si pīna jos, De care publicul se minuna, Cīnd īl vedea-ndoit ca un inel, 104 Sau cīnd pe bara fixa se-nvīrtea Ca o morisca de cafea Cu balerina līnga el !... Dar balerina nu-1 iubea !..: Povestea lui ? Hm !... Povestea mea A mea, A ta . ■ si~a altora !..," Aceiasi accident de circ. banal,..' O zi relāche", si-apoi, la fel, Cu-aceeasi balerina līnga el, Alt acrobat... Alt salt mortal !.., In voi. Strofe pentru toati lumea, 1930. MOARTEA PASAGERULUI lui Perpessidui Octombre-a zugravit pe cer, Cu nori de-argint, de plumb si de otel,' Tavanul unei cameri de hotel In care s-a-mpuscat un pasager... Miroase-a igrasie..." Din tavan, Bucati de tencuiala-ncep sa cada..r Octombre-si varsa ploaia rece-n strada si pasage'ru-si spala rana īn lighean.T. In vīrful unui plop, o cioara, Sau poate palaria neagra din cuier A pasagerului ce-a vrut sa moara, īntreaba vīntul: ' Cīt mai e pīna la cer ?3 105 si, dupa cile va minute de tacere, Porneste-n zbor, din plopul desfrunzit, Spre cimitirul din apropiere... Probabil pasagerul a murit !... Gīndirea", V, nr. 2, 1925. Star ita face morala unui cīinev Care persecuta bietele pisici si s-ascunde noaptea prin... chilii..7 PASTEL PROFAN lui Damian Stanoiu Palmuiti de vīnturi " si scuipati de ploi, Sfintii de pe zidul monastirii Dezbracatu-s-au de-odajdii si-au ramas aproape goi, Ca Isus Cristos īn clipa rastignirii.'.. īn pridvorul monastirii e noroi (Fiindca maicile nu umbla cu galosi), si de-atītea cīmpenesti cucernicii Sfintii par satui... si somnorosi, Casca-n ritmul Sfintei Liturghii... Linga zidul monastirii e-ngropat Un curtean ucis de Voda, pentr-o jupīnita, Cam prin una mie sase sute" leat Cīnd Muntenia era voievodat, si curtenii toti, boieri de vita... ■ Restul peisajului : Urzici Pentru postul Pastilor, ce-ncepe mīine... Iar de la fereastra plina de zambile Albe, Eoze si liliachii, In voi. Strofe pentru toata lumea, 1930. AMIAZĂ RURALA lui I. Al, Valjean E cald si lacul pare o harta de noroi... E harta unei tari dupa razboi, īn care dezgustat de-atīta murdarie S-a sinucis si ultimul broscoi, Un biet scolar cu nota 3 la geografie... Pe malul lacului, Un bou, O vaca, Un vitel ' si-un taur Recita Testamentul nou si poezia veche, din clasele primare : Viitor de aur Ţara noastra are !..." i Iar pe soseaua comunala, Cīrciumarul, īnvatatorul, Popa si notarul Ce-i mai de seama gospoda^ din sat Se cearta pe un scaun vacant de deputat. Contimporanul", III, nr. 48, octombrie 1925. 187 106 SEARA RURALA lui NichifOT Crainic u Se uita soarele-napoi... O fi pierdut ceva, Sau, poate, Asteapta-n deal vreun car cu boi, Sa-1 plimbe si prin alte sate Cu gospodari si holde mai bogate ?... > In sat la noi, Biserica, de veche ce era, īn anul cīnd a fost cutremur de pamīnt S~a prabusit cu turlele-n sosea, si-azi casele atīta cīt mai sīnt Par jucarii ' Pentru copii Iar plopii, cosuri negre de masini Ce-au treierat Bucatele din sate Pentru straini... Prin curti, Gainile si porcii s-au culcat, Femeile au pus de mamaliga, Iar oamenii s-au pus la sfat Cu popa ce-a sosit īntr-o cotiga De la oras, Unde-a schimbat sedilele de cas Cu trei duzini de luminari de ceara, Ca-n cimitir la noi ca-n orice sat, ^ Sunt īngropati si trei flacai, morti pentru Ţara. Dar unde-ī soarele din deal ?...' Parca-astepta Pe cineva... * Pesemne,- ca, gonit de luna, Si-a dat cu popa noapte buna" Si-a scapatat... Universul literar", XLI, nr. 27 decembrie 1925. 108 52, PLOAIE URBANA lui Corneliu Moldovanu Ploua !... īn orasul nostru romānesc Ploua asa cum stim cu toti ca ploua Ploua gris" ca-ntr-o estampa japoneza... Pietonii pe trotuare se raresc, O trasura cu un Chrysler" īn viteza,' Trec īn sens invers si se ciocnesc... Iar un popa cu sutana noua Sta lipit de chioscul de ziare, Ca un Crist de abanos īntr-o vitrina Plina Cu tot felul de obiecte rare.,, Ploua.,." si-n orasul nostru ploaia cīnta, Cīnta ca un fonograf stricat,,. De trei zile si trei nopti, neīncetat, Un tenor cu vocea falsa se franiīhta si pe strazi, si-n curte ia paīai..' Un tramvai se-ntoarce de la gara, si-n tramvaiul plin de pasageri Toata lumea cīnta cor pe dinafara, Ce-a cīntat si ieri, si-alaltaieri... Ploua !... si-n orasul nostru romānesc,^ Bīntuit de gripa si ftizie, Tinerii fumeaza si tusesc, Iar batrīnii dorm īn vesnicie, Ca solutiile puse-n... (paranteza)..r Ploua gris" ca-ntr-o estampa japoneza...' Universul literar", XLI, nr. 10'; 7 martie 1026. 109 ACUARELA Clauaiei Millian īn orasu-n care ploua de trei ori pe saptamīna Orasenii, pe trotuare, Merg tinīndu-se de mīna, si-n orasul-n care ploua de trei ori pe saptamīna, De sub vechile umbrele, ce suspina si se-ndoaie, Umede de-atīta ploaie, Orasenii pe trotuare Par papusi automate, date jos din galantare. In orasu-n care ploua de trei ori pe sāptamīna Nu rasuna pe trotuare Decīt pasii celor care merg tinīndu-se de mīna, Numarīnd In gīnd Cadenta picaturilor de ploaie, Ce coboara din umbrele, Din burlane si din cer . ■ ■■ , Ca puterea unui ser Datator de viata lenta, Monotona, Inutila si absenta... In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamīna Un batrīn si o batrīna Doua jucarii stricate Merg tinīndu-se de mīna... Viata romāneasca", XII, nr. fi, august 1920. 110 MARINA ESTIVALA lui Victor Bftimiu īn port, nici un vapor, si-n larg, Nici fum, nici pīnza, nici catarg !..." Din Orientul plin de soare, , . De flori, de fructe aromate si de povesti neterminate, Din Orientul plin de soare si maladii molipsitoare N-a mai sosit īn port de-azi-noapte^ Nimic Nici flori, nici fructe coapte, Nici opium, nici tutun de pipa... Nici aspirina pentru gripa... In port e liniste, si-n zare Tot liniste (dar mult mai mare). In larg sirena nu mai tipa si macaralele-au tacut, Iar sus, pe dig, hamalii dorm, Duhnind a spirt si-a iodoform..T si portul parca-a disparut... Doar farurile luminari marine " Mai stau de veghe, nu stiu pentru cine si grave, ca niste sibile Ce ratacesc pe Euxin, soptesc : ,,Trec zile dupa zile si-Argonautii nu mai vin !..." Propilee literare", III, nr. 8, 1 iulie 1928. UI PASTEL BANAL pictorului Nicu Darascu ■Frecīndu-si pīntecele de otel fierbinte De cheiul rece, umed si murdar, Un cargo-boat norvegian Respira sufocat si rar Ca un mamut antediluvian... Ghicesti c-ar vrea sa plece iar Spre nordul noptilor polare, Sa se-nfrateasca la-ntīmplare Cu luciul primului ghetar... Dar negrele otgoane-1 tin īn frīu si macaralele murdare Descarca-n el vagoane-ntregi de grīu... Pe cheiul rece, umed si murdar Hamalii dorm ca grīnele-n h'ambar, In timp ce matelotii'beti, pe bord, Rīnjesc cu pipele-ntre dinti si piīng cu ochii-ntorsi sftjje Nord, Cīnd fumul pipelor fierbinti Trezesc pe rīnd īn fiecare Aceeasi vesnica-ntrebare : īn care fund opac de mare Vor acosta si ei pe vesnicie, Ca si mamutii problematici Din cartile de geologie ?..." si-n timp ce portul se topeste-n soare, Un matelot īsi sparge pipa-n dinti si... moare. ;,F]acara", VII, nr. 36, 8 septembrie 1922. 112 ELEGIA DOMESTICA Mioritei Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie, Cu ziua ce se duce si noaptea ce-o sa vie, īn casa mea fii binevenita... Iata-mi casa ! īntoarce doar butonul electric din perete *t si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea,"1 Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta..? Fii prietena si sora cu hall-ul si terasa, Cu treptele ce urca sub rustice covoare ,Spre sala de mīncare . \ - si-odaia de culcare, Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,' Cu dinele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,1 si cu pisica alba, ce toarce pe divan... Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur īn care se-ncadreaza, sanctificīnd decorul, Patronii mei Triunghiul : Ion Evanghelistul
113 Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama, Un domn cu ochii-albastri si bucle brune : Tata L. si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde : Mama !... Tu, care-mī intri-n casa cu toamna fumurie, Cu basmele bunicii si Faptele diverse", īn casa mea fii binevenita, Pentru mine si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse, Ce te privesc din rame cu-aeeeasi duiosie Ca-n zilele cīnd, toamna, soseam si eu cu tine. Gīndirea", II, nr. 8, 20 noiembrie 1922. VESPERALA lui Cala Galaction Femeia care mi-a vorbit aseara De constelatii fixe si stele cazatoare Avea figura lunga si verde ca o para si ochii negri-galbeni ca un adīnc de mare... Femeia care mi-a vorbit aseara De lucruri mici si fara importanta Avea īn glas caldura soarelui de vara si-n gīnd acqentuate propuneri de-alianta... Femeia care mi-a vorbit aseara Avea idei frumoase, dar bizare... Spunea ca plopii fara sot" sunt vorbe de ocara, si toti Luceferii din carti sunt stele cazatoar'e... 1J4 Femeia care mi-a vorbit aseara (si care-o sa-mi vorbeasca viata toata) A fost o data Mama, Dar a ramas Fecioara... si Fiul ei nici astazi n-are Tata !... Gīndirea", III, nr. Tt, august 1927. lulie- RlNDURI PENTRU SULAMITA lui Benjamin Funāoianu Sulamita, Sulamita !... Regele-ntelept cinstit-a Trupul tau cu pofta lui... si-n pamīntul Canaan. Ca o floare parfumata de gutui Līnga trunchiul unui cedru din Liban. Regele-ntelept voit-a Sa-ti īnchine, Sulamita, si Coroana, si viata, si divina-i Palestina, Caci amanta pentru rege E mai mult ca o Regina !... Dar tu minte n-ai avut... si cīnd regele te-a vrut, Din palatul lui cu-o suta de odai si de terase Ai fugit pe Galaād, Sa-i pasti caprele rīioase, si din stelele ce cad Sa-ti faci vise mincinoase Sub umbrela unui brad... 115 Laudatu-te-au Profetii si-nteleptul Solomon, Ca pe macii din saron, Ca pe crinii din senir, Ca pe griul din Sulem... Dar din laudele toate N-ai cules decīt scaietii si fatidicul blestem Sa nu-i poti fi nici amanta, Nici nevasta... Iata ce-a fost scris la lege ! . Sulamita, Sulamita, Pentru ce-ai fugit de Rege si-ai fost proasta ?... Flacara", III, nr. 27, 7 iulie 1922. ROMANŢA EI Je suis la femme, ori me connaīt _ JULES LAFOKGUB Cīnd vei vedea-ntre geamuri, la fereastra, O cupa de cristal, si-n cupa de cristal, o floare-albastra Simbolul unui renaez-vous banal "^ Oricine-ai fi, sa intri fara teama,. Caci gura mea te-asteapta si trupul meu te cheama !..: Necunoscut, sau prieten vechi, l Nu-mi pasa !... Oricine-ai fi, tu poti intra oricīnd la mine-n casa, Caci casa mea e casa tuturora, E madreporul magic de margean Spre care navile-si īndreapta prora, Sa-si caute-adapost īn plin ocean... si-asa cum sīnt Femeie sau fecioara, Plebeie anonima sau regina Eu te primesc cu-aceeasi simpatie si-oricine-ai ii, Al meu esti pe vecie ! Bine-ai venit, preludiu de ghitara !. Bine-ai venit, final de mandolina !.. Flacara", VII, nr. 20, 13 mal 1922. CĪNTBC MEDIOCRU lui Al. T. Stamattn* Toamna a trecut pe līnga mine (Strada era plina de femei), Toamna a trecut pe līnga mine si m-a luat de brat fara rusine Ca sa fiu īntreaga noapte-al ei. M-a tīrīt apoi īntr-o gradina (Pomii galbeni, cerul cenusiu), M-a tīrīt apoi īntr-o gradina, si-n gradina plina de rugina M-a culcat īn iarba ca-n sicriu." si mi-a zis : īnchide ochii bine (Somn usor de-acuma, dragul meu); si mi-a zis : īnchide ochii bine, si m-a sarutat fara rusine ; si mi-a zis : De-acuma esti al meu "l Flacara", VII, nr. 41, ĪS , brie 1922. 117 116 NIHIL lui Scarlat Froda Asculta !... Nisipul aleii. Trosneste ca focul din vatra, si treptele scarii de piatra Saruta pantofii femeii Ce bate grabita la poarta Cu degete-absente de statuie sparta... Priveste !... Tacerea coboara-n spirale Rotunde si-ovale, Ca niste confeti de-aceeasi'-culoare.,. Aleea-i o strada cu doua canale īn loc de trotuare, Castanii par maturi proptite de zid, Iar scara de piatra (īn loc sa se urce) Coboara cu treptele-n vid... Priveste si-asculta Ce liniste goala... Solemna... si muta !... Desteapta-te, frate, si nu mai visa, C-afara nu-i nimeni Nimic din ce-ai vrea O data macar sa mai fie... E numai femeia din fotografie, O mapa cu lied"-uri de Grieg pe pian si fumul ce urca din pipa-n tavan... . Viata romāneasca", nr. 1112, decembrie 1923. 1.18 ĪMPĂCARE POSTUMA Olgutei Crusevan Deschide-mi poarta inimii pictata ^ Cu vermillon si-albastru de cobalt, I si intra fericita-nvingatoare In minuscula-mi sala de-asteptare" Pe-a carei pardoseala-mpestritata Cu placi hexagonale de bazalt sopīrlele versifica la soare si viperile-nvata geometria... E tot ce mi-a ramas din maretia si nebunia fastului regesc Cu care-as fi-ncercat sa te iubesc !... Alhambra-i azi o circiuma banala, Venetia, o lama de cutit, Canossa, o iluzie papala, si Muntele Maslinilor, un mit... Alege-ti, dar, tu singura trofeul Ce te-ar putea despagubi de mortii Cazuti īn fata portii... īmpodobeste-ti apoi gineceul Cu zīmbete si plante otravite, si-n .drumul nostru-aproape pe sfīrsite Da-mi cel putin speranta efemera Ca-ntr-un apropiat istoric zori de ziua Buna Clio Ne va-mpaca definitiv sub piatra Aceluiasi mausoleu meschin Eu, lopatar pe ultima-ti galera, Tu, parodia marii Cleopatra !... Flacara", yil, nr. 32, 11 augusi 1922. 119 ECHINOX DE TOAMNA Asculta, Doamna !... Asculta glasul echinoxului de toamna, Ce aiureaza-n vīrful unui plop * Strident, Dar īntelept ca un Esop... In locul veveritei de-asta-vara, Pe care padurarul vrea s-o-mpuste (Fiindca-ncercase sa te muste), Pe-aceeasi craca sta acum o cioara L. E simbolul idilelor defuncte " Idilele de vara (la munte sau la mare). Un scriitor, O cetitoare, O strīngere de mīna, Un ah !", ' O sarutare... si-n urma : puncte, puncte, puncte..; E tot ce-a mai ramas din noi Din papadia Iubirii noastre scurte de-asta vara: Un plop pe malul Oltului, «O cioara si-un glas ce pastiseaza vesnicia !...' Āsculta-1 īnc-o data, Doamna... E glasul echinoxului de toamna..; ^ Rampa", nr. 2152, 25 brie 1924. PLASTICA MEDIEVALA Plouase." ■ si soseaua-n vale Incercuia ca un inel Donjonul vechiului castel, 120 decerni īmpodobit cu sfinti de piatra, Cu seniori si cu vasali, Cu cerbi goniti de cīini ce latra si-ntregul fast al vietii feodale Cu castelanii ei medievali... Desi ne cunosteam de-atītia ani, Noi, totusi, parca nu ne cunosteam, Ca ne priveam (nu stim de ce) cu ochi dusmani..: Dar īn donjonul vechiului castel īn care ne urcasem numai noi, Fantoma unui cavaler īn zale de otel Ne-a strīns deodata-n brate pe amīndoi, si-un zgomot de metal ne-a desteptat Exact īn clipa cīnd ne sarutam (Ca-ntr-un tablou) īn rama ferestrei fara geam, Dar cu zabrele strīmbe si vechi de fier forjat. ♦ Azi ploua iar la Bran... Ce zici ?... Nu vrei sa revedem soseaua uda, Donjonul cu ferestre mici si cavaleru-n zale de otel Ce-asteapta dornic sa ne mai auda Batīnd īn poarta vechiului castel ?... In voi. Strofe pentru toata lumea) 1930. PIANISSIMO lui Anton Bibescu.?. S-a-nserat... Nu se mai vede pe covoare Nici o floare... īn bogatele-ti inele 121 Nu mai sufera vasal Nici un suflet mineral, Nici un gest de mīini rebele Nu mai turbura-nserarea Ce-ascunde-ntre perdele Sugrumīndu-si respirarea Pe tablouri, Pe icoane, Pe oglinda, Pe sofa si pe rosia lalea, īncrustata, Ca o pata De amurg, pe gura tav. Intre noi si restul lumii S-a lasat ca o cortina Agonia unei dīre de lumina... Hai sa punem capat glumei si, sub bratele troitei oltenesti de la Corcova, Hai sa ne iubim īn cinstea Lui Giacomo Casanova !... S-a-nserat... Nu se mai vede pe covoare Nici o floare... , Cugetul romānesc", III, martie 1924. nr. 1, ROMANŢĂ FĂRĂ ECOU Iui Theodor Solacolu Iubire; bibelou de portelan, Obiect cu existenta efemera, Te regasesc pe-aceeasi etajera ■ Pe care te-am lasat acum un an... 122 Iti multumesc !... Dar cum ?... Ce s-a-ntīmplat ?... Ce suflet caritabil te-a pastrat In lipsa mea, īn lipsa ei, īn lipsa noastra?... . Ce demon alb, Ce pasare albastra Ţi-a stat de veghe-atīta timp si te-a-ngrijit De nu te-ai spart si nu te-ai prafuit ?... Iubire, bibelou de portelan, Obiect de pret cu smaltul nepatat, Ramīi pe loc acolo unde esti... Sa nu te misti... si daca ne iubesti O !... daca ne iubesti cu-adevarat Asteapta-ne la fel īnca un an... Un an macar... Atīt... Un singur an... Iubire, bibelou de portelan !..; Universul literar", XLIV, nr. I, 19 februarie 1924. STROFE PENTRU MINE SINGUR (1930) REGĂSIRE POSTUMA' lui hiviu Reureanu Cohorta amintirilor rebele A poposit īn fata casei mele si-n poarta casei mele a batut Un tīnar blond, cu sulita si scut... De teama amintirilor rebele M-am hotarīt sa ma cobor īn mine Sa-1 regasesc pe cel ce-am vrut sa fiu si mortul sa-ntregeasca pe cel viu !... si-am coborīt... Dar m-am gasit strain Ca-ntr-un cavou de templu bizantin Cu funerare vase de argila si zidurile umede si pline De sfinte si fecioare bizantine, Ce ma priveau cu dragoste si mila Cum ma cobor tot mai adīnc īn mine, Tot mai strain de cel ce-am vrut sa fiu., 124 Pe lespezile umede, sfintite De lacrimile plīnse pentru mine, Sandalele-mi profane rasunau Ca niste sarutari īnabusite si frescurile, mute, suspinau Ca-n clipa despartirilor grabite si frescurile mute, bizantine, Pareau pictate si-ncrustate-n mine !... Un tīnar blond, cu sulita si scut, La poarta casei mele s-a oprit si-n poarta casei mele a batut, Ca un strigoi īn poarta monastirii īn care toti calugarii-au murit... j * Ce dureroasa-i clipa regasirii Cu cel ucis de propriul tau cutit !..' Gīndirea", nr. 13, 20 martie 1924. PE HARTA EUROPEI lui Aristide Blanh Azi-noapte-am stat de vorba cu plopii si cu vīntul !... Ma cunostea si vīntul, Ma cunosteau si plopii Ma cunosteau din vremea Cīnd colindam pamīntul Cu gīndul si cu ochii pe harta Europei. si mi-am adus aminte de noptile de vara Cīnd o porneam de-acasa ; Abia iesit pe poarta, Ma si vedeam departe, prin nu mai stiu ce tara.;? Dar ma trezeam spre ziua cu ochii tot pe harta. ■ 125 si mi-am adus aminte' de ce-as fi vrut sa fiu Un plop ce se ridica spre cer si-un vīnt grabit, Ce-nconjura pamīntul mereu... si-ntr-un tīrziu, M-am cautat pe harta, dar nu m-am mai gasit Gīndirea", VIII, nr. 3, martie 1928. SPOVEDANIE' lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cīnt si nu iubesc !... Sunt ca un vechi raboj de lemn, Pe care-ncep sa-mi recitesc īnfrīngerile-n sens invers, Ca-n suflet, fiecare semn De pe raboj se schimba-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe strazi, prin gari Botezuri, nunti si-nmormīntari, si parca-n fiecare grup Obiectul principal sunt Eu, Ca aurul lichid din stup... si ma revad asa cum ieri, si patruzeci de ani īn sir, Schimbam ciresii-n palmieri, Pe tata mare-n Uncie Sam" si Oltul īn Gaudalquivir... Pe cīnd iubeam, Gīntam si beam !... Adevarul literar si artistic", V, nr. 193, 17 august 1924. 126 SOLILOCUL NEBUNULUI lui Tudor Arghezi As vrea sa-mi sparg vitrina cu minciuni si-nchis apoi īn rafturile goale, Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni Sa-mi fac bilantul boalei ancestrale. Falit, timid, umil si resemnat, As vrea sa ma cunosc īntīi pe mine, si vechiul sfat al bunului Socrat Sa-1 scriu pe geamul noilor vitrine. si-asa, stapīn pe tot ce este-al meu, As vrea sa ma desfac de orice vina, Sa-mi pot expune-n For si-n Coliseu īntreaga mea origine divina... As vrea sa ies din geometria-n spatiu A zīmbetelor binevoitoare si-n mediocritatea" lui Horatiu Sa intru-nvingator pe poarta mare. Femeii ce-mi va spune te iubesc" As vrea sa-i smulg cuvintele din gura si buzele carnoase sa-i strivesc Cu dintii mei de plug prin aratura... Iar pasilor ce-mi plictisesc timpanul As vrea sa nu le mai aud cadenta Decīt īn clipa-n care capitanul Va comanda matrozilor Partenza. Cu gīndul si cu ochii-nfipti īn largul Poemei ce-si īntīrzie sfīrsitul As vrea sa fiu totuna cu catargul, Ce sfīsie īn doua infinitul, 127 si-n timp ce pentru semenii din turma Va-ncepe sa lucreze-adīnc lopata, As vrea plecat din tara fara urma Sa putrezesc pe Rio de la Plata !... Letopiseti", SCRISOARE I, nr. 8, > 1919. 1 martie lui Alex. Mavrodl Ma-ntrebi ce fac ?... Ce vrei sa fac Mai mult decīt s-astept... sa tac... Sa casc... sa dorm si... sa visez Pe fondul roz al unei vechi Ghiordez, Pe care cīteodata sade si blonda mea Seheherazade... Fac ce-am facut si ieri si totdeauna Ma bat cu vīntul si ma cert cu luna... Din cīnd īn cīnd ma urc pe deal, spre soare,' Sa ma-ntregesc cu globul lui fierbinte O veche si unica sarbatoare Ce-o praznuiesc de patruzeci de ani... Cu Oltul, īnsa, nu mai stau de vorba, Ca-i monoton si marginit la minte, si nu stie sa curga decīt spre Dragasani..: Fac pe Narcis īn apa .din fīntīna, Sarut pe Maica Domnului de pe troita, Pe Sfīntul Petre-1 duc spre cimitir de mīna Citesc pe Jules Laforgue ~~ si pe Arthur Rimbaud, Iar cīnd īmi iese-n cale Domnul Nita īnvatator si... cīrciumar si... deputat... Ma-nchin umil īn fata Cristosului din sat, 128 īl scuip īn frunte si īi dau cu Huo '."... si-asa razbun si pe Laforgue si pe Rimbaud... Iar cīnd se face noapte si tacere, Cīnd boii dorm pe burta si oamenii pe spate, Ma fragmentez īn pietre nestemate si porcilor ma dau sa ma digere... Ideea europeana", VI, nr. . 147, .1522 iunie 1924. PARTENZA lui Constantin Brāncut Partenza !... " Ma cheama tangenta Vietii multiple, trāita-n betia si-n visele roze si verzi de hasis... Ma cheama bizara, prelunga si lenta Minciuna-a vietii traita-n decorul Haotic al clipei cīnd cu-ochii īnchisi Aplauzi actorii, Ucizi autorul, Bisezi nebunia si-n ultimul stadiu de metamorfoza, Cu uUima doza īncepi agonia !... Partenza ! Ma cheama portretul Femeii absente, cu ochii topiti īn doua elipse concave de smoala... Ma cheama parfumul ocult si magnetul Mulatrelor blonde cu dinti poleiti, Cu unghii vopsite albastre si roze si-n clipa suprema, cu gesturi si poze De convalescente satule de boala !... 129 Versuri Partenza'...": ā cheama oeeanul Ma cheamā-nserarea eterna Uitarea !... ,, , Mā cheama supremul adio ! Partenza !... Flacara", III, nr. 9, 14 decenal brie 1913. Strofe pentru cel-be-sus (1930) lui I. G. Duca RUGA PENTRU DUMINICA FLORHLOR Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu si iarta-ma ca-n viata n-am fost docīt ce stet < Un cīntec prea devreme, sau poate prea tirziu, Un ropot scurt de ploaie si-un mic vīrtej de vīnt... Dezleaga-ma de vina de-a fi-neercat sa fac Granit din caramida si bronz din baligar, Colan de pietre scumpe din sīmburj āe dovleac ' si-wn Pegas cu-aripi duble din clasicul magar... si iarla-ma ca-n viata n-am fost decīt asa Cum te-am vazut pe tine C-asa credeam ca-i bine !... Dar azi, cīnd vad ca-i altfel de cum ani vrut sa fie; Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie. Reteaza-mi mīna dreapta 131 si pune-mi straja gurii, Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine !... Universul literar", XLIII, nr. 27, 24 aprilie 1927. RUGĂ PENTRU ZIUA SCHIMBĂRII LA FAŢA Doamne !.,. Lasa-ma sa stau de vorba si cu Tine, Nu fi Tata vitreg cu copilul Tau, Care n-a facut īn viata decit bine, si n-a fost platit īn schimb decīt cu rau... Lasa-ma sa-Ţi spun ca nu se poate Sa ramīi mereu asa cum esti, Cīnd puterea Ta se-ntinde peste toate si cīnd toate sunt asa precum voiesti... Lasa-ma sa-Ţi spun c-alcatuirea Celor ce le crezi fara prihana A-nceput sa razvrateasca omenirea, Dornica de-o viata mai umana... Fa sa fie-asa precum se spune C-ai fi vrut sa fii cu lumea toata Rau cu cele rele, Bun cu cele bune Fii macar acum ce n-ai fost niciodata... Fa sa fie bine pentru bine si, la fel, frumos pentru frumos si sa fim si noi la fel cu Tine Cel-de-Sus la fel cu cei de jos. Gīndirea", VIT, nr. 9, septemj brie 1927 (cu titlul Ruga). 132 RUGĂ PENTRU ZIUA MEA ONOMASTICĂ Ma caut si nu ma gasesc !... Ma caut īn vechiul ogor stramosesc īn grīu, īn porumb si-n secara, īn apa fīntīnii cu ghizduri de piatra ? si-n focul din vatra, īn golul din casa si-n gloata de-afara, si-n toti raposatii ce-n mine traiesc Ma caut zadarnic... Zadarnic ma caut, ca nu ma gasesc !..." Cīnd vīntul se cearta cu plopii pe drum si drumul trosneste sub pasii greoi, Ma caut si-n larma vietii de-acum, si-n pacea vietii de-apoi... Cīnd ziua se-ngīna cu noaptea pe lac, Ma caut īn iarba de leac, īn Steaua polara, ce poarta noroc, īn bobi si-n ghioc... ., Ma caut si-n vechiul ceaslov batrīnesc Cu slovele sterse... Dar nu ma gasesc. * Zadarnic ma caut, ca nu ma gasesc.T Parinte !... Ce vina ma face s-alerg Cu gīndul si fapta spre mortii de ieri, Ca urmele mele din lume se sterg si nu ma gasesc nicaieri ?,.. Ce vina ma face sa nu ma gasesc Cīnd tot mai traiesc ?... Gīndirea", VII, nr. j; marti* 1927 (cu titlul Spovedanie). 133 RUGA PENTRU IERTAREA PĂCATELOR stiu ca-s vinovat, Parinte.,; stiu ca vina mea e marc Vina fara de iertare ; Ca-mi bat joc de cele sfinte sl nesocotesc Scriptura Cīnd pacatuiesc c'e-a rīndul si cu fapta, si cu gīndul, ■ si cu ochii. si cu gur?... stiu ca-s viaovat,, Parinte... Dar cu mult mai vinovat Este-acela care minte !... Eu nu mint Eu sunt ca Tine !... Nu stiu daca-i rau sau bine, Dar nu cer sa fiu iertat, Fiindca Tu traiesti īn mine si cum Ta faci numai bine, Ce fac eu la fel cu Tine Nu-i pacat... Gīndirea",. VH, nr. 12 decembris 1927 (cu titlul Spovedanie), RUGA PENTRU ULTIMA RUGA Da-mi Doamne, binecuvāntarea Ta. Sa pot intra-n Ierusalim si eu, cīndva, Ca: si Cristos, calare pe magar, In īnflorita luna a lui florar !... Da-mi bucuria sa ma vad tradat Ca fiul Tau De Iuda sarutat si, ea sa^mi pot īndeparta sfiala, .Da-mi buzele Mariei din Magdala..7 134 Cum nu sunt deeīt serifcul ^a, Da-mi, Doamne, spor la minte Nu" lipsa la cīntar... Ia-mi inima si-arunca-mi-o la cīini, si-n locul ei da-mi patru ochi si zece mīinf... Da-mi zborul rīndunicii peste mari, Sa-mi duca scrisul dincolo de zari, si-n ciocnetul de cupe La betie Da-mi darul sa schimb vinu-n apa viei Da-mi īnvierea mortilor din mine Sa-mi pot lega viata, prin ea, numai de Tine Nu sa-mi reneg stapīnul, ca Petre-n sarbatori, Cīnd va cīnta-n ograda cocosul de trei ori. Iar dac-o fi sa mor si eu, ucis Do cei care n-au īnteles īnca ce-am scris, Da-mi, Doamne, binecuvīntarea Ta, Sa pot muri, ca si Cristos, pe Golgota !... Revista Fundatiilor regale", IV, nr. 5, 1 mai 1987 (ou tHliīl' Vltima rug®. i I 135 NU SUNT CE PAR A FI.:: (1936) ĪN LOC DE PREFAŢA Mie N-am fost nici ieri, Nu sunt nici azi, si nu voi fi, Cu-atīt mai mult, nici mīine, dupa moarte, Nimic din ce vor crede poate Cei cītiva cititori de carte Naivii care-mi vor citi Volumele numai pe jumatate... Volumele-mi de versuri, cumparate īmprumutate, Sau furate !... N-am fost asa precum se spune si nu sunt nici asa cum sīnt Nu sunt nici foc, Nici ploaie si nici vīnt !... Nu sunt nimic din ce-as putea fi pe pamīnt.. Nu sunt dectt un strop de vorfje bune, Ce-astept un cititor cinstit sa ma razbune si sa m-arate lumii cine sunt '.... 136 N-am vrut sa fiu volumul ideal Cu sute de editii repetate Volumul voluptatilor marunte, Cu titlul gras, Multiplu si greoi Un titlu cīt o lista de bucate, Iar filele cu text aproape goale, Ca dictatorii, fara osanale, Ca boul Apis, fara pata-n frunte, Ca Grigorescu, fara ,,car cu boi", Sau ca Mihai Viteazul, fara cal !... Sunt un volum ce n-are titlu īnca, Desi exista-n mine tiparit Volum unic, ce trebuie citit Rīnd dupa rīnd si tot asa, la fel, De īa-nceput si pīna la sfīrsi't Pīna se va-ntelege ce dalta de o£el Va trebui sa-mi sape titlu-n stīnca Atunci cīnd titlul meu va fi gasit !. Gīndirea", XI, nr. I, ianuaria 1931 (cu titlul Prefata la un vo~ lum fara titlu), POVESTEA MEA sI A LOR lui Mihai Cruceantt Ma-ntreb : Cel care-am fost cīndva Tot.eu sunt si-azi ?,.. ■ Sau sunt altcineva ?... Confratii mei e drept nu banuiesc Ca sunt si morti rebeli care traiesc 1 Dovada eu Eu, care-am fost ucis De catre cei care, citind ce-am scris, 137 M-au ponegrit si m-au scuipat, Apoi cu toti m-au pastisat... Iar cīnd n-au mai avut ce-mi face, Mi-au presarat īn pat un pumn de ace Convinsi c-am sa ma-ntep īn ele si-am sa mor !,.. Dar eu le-am dat cu tifla tuturor... si azi desi īnmormīntat de ci De viu Continui sa traiesc, ba chiar sa scriu... īn timp ce criminalii moi confrati Traiesc din semne de-ntrebare si putrezesc nenmormīntati... Familia", V ■ (seria UT), nr. 7, iu-He-august 1938. 'RĪNDtmi PENTRU CARTE lui Ion Marin Sadoveanu Carte ■ Sora mea cea buna, Din ee sfīnta-mpreunare Te trezisi la mine-n casa īHtr-o noapte fara luna, Cīnd, Cu coatele pe masa, ■Obsedat de-acelasi vesnic si suspect semn de-ntrebare M-afundam īn īntuneric, Ca un muc de luminare Ink'-un sfesnic ?... Carte Sora mea-nteleapta si cuminte, Spune-mi, cine 133 Revisia Fundatiilor regale* nr. 2, februarie 1936, OLANDEZUL ZBURĂTOR comandorului Eugen Tiutt In portul alb, īn care-am ancorat, Nici un pilot nu stie cine sunt, Nici cīte vieti īntregi am navigat Neīncetat, Ma sorti frate cu tine īntr-o noapte fara. luna, Cīnd Pe-aceeasi cale dreapta Ne treziram īmpreuna, Mīna-n mīna, Ca-ntB-un raft de librarie Unde numai dracul stie Ce te-asteapta ?... Carte Sora de betie, De extaz si nebunie Magica bijuterie De cuvinte si imagini Mīzgalite pe hīrtie Cine te-mbrīnci spre mine. Sa te vinzi fara rusine, Ca femeile pe bani ?- Carte draga, Nu stiai Ca oricine-ai fi Tu n-ai Decīt trei sule de... paginii Iar eu, Trei siite de... ani ?.,. SPOVEDANIE lui Istrate Mteesct* Ma doare amintirea tineretii Cīnd fetele de-o vīrsta cu baietii, Desi pareau doar niste banale jucarii Papusi de sexe diferite Simtind imboldul unor demonice ispite, Puneau la cale pentru viitor Romanticele lor casatorii Uzine pentru fabricat codu Secret furat de la parintii lor !... Ma doare tineretea mea de ieri, Gu rustica ti vesela Trivale si cu gradina publica" din vale, Prin care zborul primei rīnduniei Vestea sosirea altei primaveri, si cu aceleasi portii de duble neplaceri, Cīnd luam da capo scoala, ^ Cu jocul de arsici- si cura medicala, cu zeama de urzici, si cīnd acelasi dascal, betiv si bīlbīit, Ne spiona, pitit dupa uluei, Iar cīnd īl dam de gol ca l-am descoperit; Ne pedepsea-n genunchi, pe coji de nuci!... Ma doare tot ce-a fost si nu mai este... Ma doare Cosinzeana din poveste, Furata- si ascunsa de un Smeu, Cu care Fat-Frumos Adica F,u Ma razboiam pīna faceam din el O mīna De tarīna, Ca-n urma,, dezrobita mea stapma, īn> locul traditionalului inel, ga-mi'dea un rendez-vous" cu taxa, la... hotel 142 Ma doare tot ce-a fost si tot ce stiu Ca va ramīne vesnic dupa mine; Ma dor multasteptatele-agonii, Privighetorile īnchise-n colivii, Romantele cīntate prea tīrziu De-admiratoarele ce mi-au ramas straine,1 si cupele de aur, īnchinate Cu aceeasi veche ura si noua rautate, īn cinstea sexului frumos Un pisc de munte scorburos, Pe care-1 urci de sus īn jos, ; Cīnd faci pe alpinistul caraghios Un alpinist īndragostit : De cel mai circonflex accent din Infinit !..; Ma doare tot ce-am spus , Desi n-am vrut ' ; Sa spun nimic mai mult decīt atīt , f Ma doare lenevia cu care m-am nascut, -,-.. ■.: Grabita lacomie a primului sarut si pretul precupetei cu care mi-a vīndut Faimoasa Pasare albastra" Ce-avea sa-mi tina de urīt !...' . ; Comedia ilustrata", nr. 3, 24 cembrie 1927. RĪNDURI PENTRU CREDINŢA MEA lui Eustatiu MactMcesal Ma-ntreb, ce s-a putut schimba In mine si-n credinta mea, īn care stiu. ca n-am schimbat nimic," Nici chiar mīndria mea de ucenic, Pe care si-azi mi-o mai gasesc In cele cīteva volume īn care n-am scris decīt glume, De teama sa nu-mbatrīnesc !,.. 143 Nu stiu ce-a fost, si nici n-as vrea Sa stiu mai mult decīt mi-e dat sa stiu Cīnd, mai curīnd, sau, poate, mai tīrziu, Acelasi fapt divers'-' se va-ntīmpla... N-astept decīt o zi din calendar, Cīnd Dumnezeu are sa-mi faca semn Ca pot intra-n Ierusalim, solemn Ca si Cristos, calare pe magari... Viata romāneasca", XXIJI, nr. iunie 1931. ROMANŢA NEGATIVA N-a fost nimic din ce-a putut sa fie, si ce-a putut sa fie s-a sfīrsit... N-a fost decīt o scurta nebunie Ce-a-nsīngerat o lama, lucioasa, de cutit !... N-am fost decīt doi calatori cu trenul, Ce ne-am urcat īn tren fara ticbete si fara nici un alt bagaj decīt refrenul Semnalului de-alarma din perete !... Dar n-am putut calatori-mpreuna... si fiecare-am coborīt īn cīte-o gara, Ca doua veverite-nspaimīntate de furtuna ; Furtuna primei noastre nopti de primavara ! si-atīta tot !... Din ce-a putut sa fie, N-a fost decīt un searbad īnceput De simplu fapt divers", ce nu se stie In care timp si-n care loc s-a petrecut !... Viata romāneasca", XXIII, nr. 4 aprilie 1931 (cu titlul N-a /o* nirAic). 146 ROMANŢA MESCHINA Daea-ai crezut c-ar fi putut sa fie Geva mai mult decīt ce-a fost, te-ai īnselat !..; N-a fost decīt un īnceput de nebunie, De care-ntīmplator ne-am vindecat !... N-a fost decīt un zbor de triolete Pe care un poet le-a scris īn vis, In cinstea celei mai frumoase fete, si-a-nnebunit de-ndata ce le-a scris !..: N-a fost decīt ce nu se poate spune Decīt cu ochii-nehisi si pe-nnoptat, In ritmul unui īnceput de rugaciune Pentru iertarea primului pacat!... N-a fost decīt ce-a trebuit sa fie, si, dac-a fost eu-adevarat ceva, N-a fost decīt un strop de vesnicie Desprins dintr-un meschin et caetera !"... Vremea", V, nr. 227, 28 februarie 1932. EPILOG SENTIMENTAL Da-mi oehii-ti plīnsi, sa-i mai safut o data.' si lasa-ma sa plec!... Tu nu-ntelegi Ca-n orchestrarea īntregirii noastre Nu-i ciripit de pasarele-albastre, Ci-i racnet doar de bestie turbata1, Ce-ti sīngereaza-obrajii si te musca De cīte ori īncerci s-o-ncmzi īn cusca Sau de piciorul patului s-o legi ?... 147 Da-mi ochii-ti plīnsi, sa-i mai sarut o data, si nu-ti mai cer nimic !... Tu n-ai ghicit Ca melodia īntregirii noastre s-a sfīrsit si toata fericirea-mprovizata Cu care ne-avīntam tot mai departe N-a fost decīt iluzia ca ne-am iubit Ca doua manechine cu suflete de vata, Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?... Da-mi ochii-ti plīnsi, sa-i mai sarut o data, C-atīta dor mi-e dat sa-ti mai sarut, īn cinstea īntregirii noastre din trecut, Din care-acum n-a mai ramas nimic Decīt o falsa fresca-n mozaic, Pe care niste gheare de bestie turbata īnsīngereaza doua imagini omenesti !... Nu le cunosti ?... īncearca si-ai sa ti le-amintesti ! In voi. Nu simt ce par a fi..., 193»$. POVESTE SCURTĂ lui Octav Desila Pe cīnd iubeam C-am suferit si eu de-aceasta boala Iubeam o fata care mā-nsela Exact ca-n poezia mea : Romanta celei care-nsala, A carei eroina era ea !,.. Dar īntr-o noapte eroina mea Ma parasea de daruri īncarcata si, luīndu-si martori stelele si luna, Jura ca pleaca pentru totdeauna si n-are sa mai vina niciodata Marturisire, vai... adevarata !.., 148 si iata cum iubita mea, īn noaptea cīnd ma parasea, N-avea sa-mi lase la plecare Decīt un pat pe trei picioare Iar īn dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nuca si-o scobitoare-nfipta-n el Simbolul sufletului ei rebel, Cu care dorul ei de duca Teatraliza eterna tragedie A-nselatoarelor ce mor Neplīnse de-nselatii lor ■ Exact ca-n poezia mea A carei eroina era... Ea !... Viata literara", I, nr. 14, 2 apri-lie 1906 (cu titlul Pe cīnd iubeam). QUIPROQUO Azi nu-ti spun decīt ca te iubesc..; Dar cit timp te voi iubi nu stiu Mīine, noul meu roman pe care-1 scriu Poate nu voi mai fi dornic sa-1 sfīrsesc; Dar cum eu voi fi-ntregit de tine, Marea bucurie de-a ma sti iubit Va lungi romanul meu la infinit Numai daca tu mi-1 vei citi la fel cu mine; Dar tu, vai !... Nu-mi vei citi decīt o fila Prima fila Fila cu-al tau nume, Care va produce oarecare vīlva-n lume,' : Ca o noua prorocire de Sibila... Eu, īn schimb, mi-1 voi citi mereu, Pina ce,-ntr-o buna zi, Eroina din romanul meu va-nnebuni -^ si cuminte voi ramīne numai eu !... Iata !... 149 Eu ti-am spus tot ce gīndesc... Dar tu, daca crezi ca stii ceva mai mult, Spune-mi tot ce stii Ca eu te-ascult... Poate-mi voi sfīrsi romanul, Fara sa te mai iubesc !... Familia", III (seria III), nr. 7«, septembrie-octombrie> 1938. SINUCIDEREA LUI DON JUAN lui Paul Prodan In noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut Am īnteles ca sunt un om pierdut, si-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis Cu propria-mi legenda-n manuscris... Dar cīnd pe catafalc mi-au asezat Cadavrul de amant īncornorat si-am īnteles ca faima mea de Don Juan N-a fost decīt un simplu titlu de roman, ,M-am revoltat ca marea nedreptate, Ce mi se pregatea-n eternitate, Mi-o consfintea chiar lasitatea mea Ca n-am ucis-o mai īntīi pe... Ea... si-n timp" ce zece popi ma prohodeau si-o suta de femei ma blestemau, M-am rasucit īn lada mea de lemn si-am īnviat, ca si Cristos... solemn !... si-asa,-nsotit de popi si de femei, M-am īndreptat din nou spre casa Ei... Dar cīnd am dat cu ochii iar de Ea Femeia... tot pe mine m-astepta !... si, cum era firesc, ne-am īmpacat !..; Iar popii-n cor au binecuvīntat Miracolul, ca desi mort eram tot viu, si-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu !... In voi. Nu sunt ce par a fi, 192 . RINDURI PENTRU CUVINTELE NU" sI DA* In poarta curtii unde m-am oprit M-a-ntīmpinat un zarzar īnflorit Un zarzar alb, ca parul meu īncaruntit !.« si-n pragul portii-n care am batut Un buldog negru m-a reeunoscut si m-a latrat ca un salut de bun venit"..; In poarta casei tale-n care M-ai gazduit īntīmplator, Cīnd nu eram decīt un calator Batut de vīnt si mīngīiat de soare, M-am regasit ca-n prima zi, cīnd tu īmi repetai cuvīntul : Nu"... Nu"... Nu" '., si-ti ascundeai īn palme ochii plini De ura si nencredere-n straini... Dar cīnd am vrut sa plec Ca un zevzec Tu m-ai oprit Cu graba unui gest nebanuvt, si-n gura ta cuvīntul Nu1' s-a transformai In alt cuvīnt, Cuvīntul Da" Un Da" sonor si-adevarat Pe care-1 auzeam asa Intīia oara-n viata mea !... Dar ce pacat ea n-am putut Sa-1 īngrijim asa cum am fi vrut !..; Caci īntr-o zi cu ploaie si cu vīnt Cuvīntul Da" se-mbolnavi si-apoi, muri, Cum moare-n gura-oricc euvīnt Cīnd nu-1 mai poti macar sopti!.,; 150 151 Dar astazi, dupa sapte ani, Cīnd mortii-si schimba locuinta, Eu, care mi-am pastrat credinta īn zeii nostri subterani, Ma-ndrept spre ei cu voia ta Si-ī rog frumos Sa-nvie pe defunctul Da", Cum a-nviat pe vremuri si... Cristos !;.. Viata -s romāneasca", XXIII, nr, 910, septembrie-octombrie 1931. IN CINSTEA CELUI CARE A VLECAT Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Ca Dumnezeu face ce vrea... O noapte plqua-n cinstea mea... O noapte ploua-n cinstea ei... Azi-noapte, īnsa, a plouat In cinstea celei care-a plecat ! A plecat ?... Cine-a plecat ? N-am plecat nici eu, nici ea A plecat altcineva !... Dar cine-a fost nu stim nici noi !... stim doar c-am gazduit-o amīndoī si-am gazduit-o fiindca ne-a placut, Pesemne Dumnezeu asa a vrut !... Ca sase saptamīni īn sir, Din ziua cīnd ne-am īntīlnit, O clipa nu ne-am despartit... si le-am trait la fel tustrei, Sorbind doar din parfumul ei Parfum de trandafir!... 4, 152 ' A stat cu noi, si-am stat cu ea, Ca doi pantofi pe-o Buharā, Ca doua mīini īntr-un manson, Ca doua flori de crin pe un blazon !... si totdeauna-am fost asa Ea tot cu noi, Noi tot cu ea... si totdeauna-am fost la fel Un trio de violoncel, Cu care ea ne sincopa, Ne-ndeparta, Ne-apropia si, mīna-n mīna cu-amīndoi, Se destrama si se-ntregea Cu fiecare dintre noi ī... si totusi... Iat-o c-a plecat !... De ce-a plecat ?... Nici Dumnezeu nu stie !... stim doar atīt Ca n-are sa mai vie Chiar dac-ar fi s-o-ntoarcem iar din drum S. si norii plini si grei de-o ploaie noua Au hotārīt solemn sa nu mai ploua In cinstea nimanui de-acum !... Viata romāneasca", XXII, nr. iunie 1930. 153 ClNTĀREAŢA ANONIMA pictorului Th, Pallaay Cine chita la fereastra cu perdelele-nflorate, Ca nu-i cīntec de femeie si nici cīntec de vioara ?... Cine-arunca pe fereastra note vagi, Desperecheate, Dintr-o veche melodie, Care urca si coboara Ca o lenta agonie Pe diezi de serpentine si bemoli de mici confeti ?... Cine ?... Cineva cīnta ! Dar cine Cīnta parca pentru mine ?... Cine cīnta nu se stie !... Poate-i toamna, ce-ntīrzie, Ca bolnavii de ftizie, Pe aleele patate de rugina- sl noroi... si pe prima indecenta a castaflllar ertfi Invalizi, aproape goi!... In odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate, Nu e nimeni !... si-n odaie cīnta, totusi, cineva ]... Doamne !... Cine eīnta-asa ? Cine-mperecheaza-n noapte Note vagi, desperecheate ?... Cine-mi lumineaza calea si m-aduce pīna-aci ?... Cine-mi schimba noaptea-n zi ?...' Cine cīnta ?... Cine-o fi ?... A tacut !..: Un glas ce tace este-o «Pasare albastra» Care-ti zboara pe fereastra... A tacut !... Dar la fereastra cu perdelele-nflorate Nevazuta cīntareata anonima Cīnd iesi dintre culise, sa-si arate Ca la teatru-n fata rampei Chipul vechi si rochia noua, Iata ca-ncepa sa ploua !... Ploua... Ploua !... ..Romānia noua", II, nr. 2, 6 te* bruarie 1921 (cu titlul Nocturna), FAPT DIVERS doctorului C. Bibicescu Azi-noapte... Femeia care ma iubea O mica poema-n proza din opera mea Mi-a-ncuiat odaia unde nopti de-a rīndul Amīndoi dormisem si pacatuisem, Dupa cum ne batea gīndul, Nervii si literatura, Cīnd cu ochii, Cīnd cu gura, Cīnd cu trupul nesatul De orgia bizantina din Stambul si de tot ce ne-ntregea In odaia-n care ea, Profitīnd de faima mea, Ma iubea fara perdea Cu acelasi ,,va urma", 15* 155 īngradit īn ghilimele, Ca sa stam pe veci īnchisi īn ele... Dar azi-noapte gluma unui tipograf Mica mea poema-n proza Mi-a facut-o... praf !... si... pe banca verde unde doarme ploaia", Ca-ntr-o poezie de Henri Bataille, . Mi-am culcat azi-noapte pentru prima oara Vechiul guturai si surpriza noua C-as putea dormi si-afara, Chiar cīnd ploua, Fara sa regret nimic... Nici fresca de mozaic Ce-i īmpodobea odaia - Balamuc de voluptate si pacate Perimate, Nici gura femeii care ma iubea si ma destepta Cu aceleasi buze rosii, de lalea, Rasarite peste noapte, printre perne, Din sofa !... Vai de mine !... Vai de ea !... Vai de manuscrisul meu neterminat, Fara bun de imprimat"... Vai de buzele ei rosii, Sarutate-n vis doar de cocosii Iadului Suspect refren, Din Marsul funebru de Chopin... Cut-cu-ri-gu ! ding... dong... ding... Luminarile de ceara din odaia ei se sting, Iar pe banca verde", unde dorm cu ploaia Cīnta cucuvaia !... Cuvīntul liber", nr. 33, 23 iunie 1934. 156 ROMANŢA RETROSPECTIVA lui Teodorescu-Braniste De ce-o iubeam ? Nu stiu fiindca pe-atunci n-aveam Decīt vreo douazeci de ani !... stiu doar ca roscovana cu parul ondulat, Care dansa-ntr-un cabaret, Cīnd a aliat ca sunt poet si-a mai ghicit ca sunt si-amorezat De ea Nu mi-a cerut ca alte dansatoare Bani si m-a rugat doar sa-i dedic Un madrigal... si altceva Nimic !... Numai ca madrigalul meu banal N-a fost decīt un foc bengal, Pe care mi 1-a stins chiar ea In prima noapte cīnd dānsa Nu-n cabaret, ca de-obicei, Pentru admiratorii ei, Ci numai pentru mine si-n odaita mea !... Dar pentru ce 1-a stins nu stiu !... stiu doar ca roscovana dansatoare N-avea decīt doua picioare Picioare insa de-argint viu si-n loc de suflet, un frou-frou Cu care ta silabiza, Cīnd Da"... - Cīnd Nu" ! De ce-o iubeam ? Fiindca pe-atunci nu banuiam Ca dansatoarea roscovana Nu era decīt o capcana īn care-avea sa-i cada, chiar din cer Un biet batrīn bijutier, : 157 Ce-i dedicase sase madrigale Cu rezonante supermuzicale : O brose, Doi cercei si trei inele Bijuterii de mare pret, Dar care, Puse-n balanta versurilor mele, Nu prezentau nici o valoare Decīt cel mult pentru... o dansatoare !..: Dar Eu, cum ramīneam mereu Acelasi iertator poet, Iar Ea, acelasi stīlp de cabaret, Era fatal, din cīnd īn cīnd, cīnd ne certam, Sa imploram pe bunul Dumnezeu Sa ne mai strige-o data din cer : Bis"... si Dumnezeu, milos precum era, Cu gestul lui solemn ne binecuvīnta si-i ordona Iubirii sa ne bata iar īn geam... si-a doua zi... tot noi eram... Caci chiar īn clipa-n care ne-mpacam, Ea si cu Mine, O luam din nou da capo-al fine si ne iubeam fara rusine, Ca cei doi biblici Eva si Adam Dupa gonirea lor din Paradis !.., Cuvīnlul liber", nr. 22, £ aprili» 1935. ROMANŢA TINEREŢII Itii Bibi Babeanvt Necunoscuta care se vindea N-a vrut sa-mi spuna-n prima zi cine era, Dar fiindca ea aflase cine sunt Poetul poreclit Fluiera-vīnf 158 si fiindca ma ruga staruitor Sa-i fiu si eu, din cīnd īn cīnd, cumparator,' Sinceritatea ei m-a-nduiosat si-n cadrul pretului fixat Un pret absurd, Ridicul . si meschin, Cu care-as fi baut un kilogram de vin M-am īmbatat de gura ei . ■ . si-am adormit Pe laurii idilelor lui Teocrit... Dar vai !... ■ Necunoscuta se vindea Nu numai mie, dar si altora !...' si-azi un ciocoi, Iar mīine un calic O cumparau la fel ; mai pe nimic Caci ea flamīnda vesnic se grabea Sa-si vīnda gura dulce ca la tarapana !... Eu singur doar nu m-am sfiit sa-1 spun , ■ Ca-s gata sa-i ofer un pret mai bun Dar cum īi luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spalat pe mīini cu pretul meu, si-atuncī . . v De teama sa n-o bat, Sau s-o ucid ' , si s-o ascund sub pat ■ Desi-o iubeam, am renuntat la ea si n-am mai vrut sa stiu cine era !..; Dar īntr-o zi cu ploaie si cu vīnt, Necunoscuta care se vindea, S-a dat la fund si-a disparut... si nimeni n-a mai īntrebat de ea De cīnd intrase, parca, īn pamīnt, Cu numele-i mereu necunoscut... si totusi, Eu Am īntīlnit-o iar, Dar nu ca altadata, pe trotuar 159 La cafenea, Sau īn tramvai..; Am regasit-o-n ziua de-ntīi de mai, Ascunsa de un sfert de veac īntr-un sertar, īn care sta de veghe cuminte, si-astepta O zi sa-mi mai aduc aminte si de ea !... Dar ce pacat Ca regasirea ei m-a-ndurerat... Si-n loc s-o mai sarut Cum as fi vrut Am īnceput sa plīng cu-adevarat !... Necunoscuta care se vindea De data asta. nu mai era Ea Era doar vechea ei fotografie, Pe care mi-o daduse numai mie !... si-acum, Cred c-ati ghicit cine era Necunoscuta care se vindea...' Era chiar tineretea mea !... Viata romāneasca", XXV, nr. 5, mai 1933. RlNDURI PENTRU BRIGĪTTA De ziua ta, Desi nu te-am uitat, Nu ti-am urat nimic din ce-ti uram īn cei trei ani.de facultate. Cīnd ne iubeam Cu-adevarat... Nici La multi ani cu sanatate"... Nici doctoratul īn filozofie Un fel de loz cīstigator la loterie... 160 Nici limpezimea mintii lui Socrate ' Batrīnul filozof, privit numai din spate..: si nici macar un nou amant, Caci bietul Emmanuel Kant, De cīnd cu tine-si īncurcase Imperativul categoric", Sarmanul om de geniu, se desfilozofase," De dragul unui sentiment pur anatomic !.: Nu ti-am urat, dupa cum vezi, Nimic din ce-ai putut sa crezi Ca-ti va ura De ziua ta Un fost coleg de banca, pe care l-ai iubit Atīt cīt tine flacara unui chibrit... : īn schimb, : ■ īn lipsa de-altceva, De ziua ta, īti fac cadou inima mea Un lacat vechi, stricat si fara cheie Cu care, īnsa, tu Cea mai sintetica femeie Te vei putea-ncuia, chiar fara voie, īntr-un poem postum de Edgar Poe Al carui nume-adevarat e Edgar Po" Ca si cum l-ai citit, numai pana la... o" \.Z si tot asa, An dupa an, Vom fi la fel..." Pīna cīnd, īntr-o buna zi, De ziua ta, Nu vom mai fi v Decīt un simplu titlu de roman.:." Eu voi fi poate-acelasi cuc Din batrīnescul ceas de nuc, Ce-ti va cīnta : Brigitta mea, Azi, 8 octombrie,-i ziua ta !"..." Iar tu Tu, care-ai fost cīndva Brigitta mea , II Versuri 161 Ca un portret de Don Francisco de Goya; Vei sta-n perete... nemiscata* Surīzatoare5 Muta si fardata..: si-n ziua aceea, Ziua ta,. Va fi, vai !...ziua altora !..7 Cuvīntul liber", nr. 7, 22. decembrie 1934. RlNDURI PENTRU MI-TZU-KO Zi cu soare, Dupa ploaie !..: In odaia mea odaie Alba, Vesela si mica, Cu parfum de levantica Bratele noastre se-ndoaie Ca patru raze de soare Patru suliti paralele, Ce patrund printre perdele īnfigīndu-si īn covoare Vīrfurile lor rebele !... Nu mai plīnge, Mi-Tzu-Ko, Ca-n gradina nu mai ploua si-n odaia mea cea mica, Cu parfum de levantica, Nu te mai mira de ce ~ īn rochita ta cea noua ; Pari a fi raza de soare Ce-mi dadu buzna-n odaie, Dornica de-o sarutare Dupa ploaie L. sterge-ti ochii... 162 Nu mai plīnge... Mi-Tzu-Ko, tu nu ghicesti Ca-n odaia mea cea mica Cu parfum de levantiea Ce-aī fost ieri Azi nu mai esti ?..: Sa nu vezi ca Dumnezeu Ne-a trimis un curcubeu, Ca faptura noastra noua Despartita ieri īn doua Azi sa ne-o-ntregim īn soare Ca-ntr-o zi de sarbatoare si s-o-ntindem pe sofa Printre perne si covoare, Ca si cum odaia mea " Alba, Vesela si mica, Cu parfum de levantica Ar mai fi si-odaia ta ? Mi-Tzu-Ko, n-auzi ?... Nu vezi ?... Sau ce-auzi si vezi nu crezi ?.."5 *■ N-auzi tu cum suna ora Ferīcirii-amīndurora ?... Pagipi basarabene", nr, 3, martie 1936. ROMANŢA ULTIMULUI SĂRUT Opreste-ma !... Nu ma lasa Sa te sarut, Caci gura mea In clipa-n care īti saruta gura Iti soarbe lacoma si respirarea Cu care-ti prelungesti caricatura Pe care bunul Dumnezeu . Ţi-a creionat-o dupa chipul sau -r-Asa cum i-a dictat-o inspirarea !... Opreste-ma !... Nu ma lasa Sa te sarut, Caci gura mea ' E gura care nu saruta Decīt cu sarutarea muta A celor ce,-mpacati cu cele sfinte, Pornesc cu talpile-nainte si-n gura cu cīte-o floare, Culeasa-anume pentiu cine moare !.-., Opreste-ma !... Nu ma lasa Sa te sarut, Caci gura mea Saruta fara... va urma". Iar mīine-n zori cīnd voi pleca, īn gura mea Cu respirarea ta, Nu-ti voi lasa drept amintire Decīt portretul meu pe poarta, O zi de doliu-n calendar, Nota de plata la dricar si... Vesnica ta pomenire" Pe fundul celor opt pahare De tuica fiarta, Golite dupa-nmormīntare De cei opt ciocli ce-ti purtara Cosciugul īn spinare, Opreste-ma !..: Nu ma lasa Sa te sarut, Caci. gura mea N-a sarutat decīt asa Cum a vrut Ea... si tot asa va, saruta mereu, Fiindca fatal nu sarut Eu, Saruta numai Gura mea... Cuvīntul liber", II, (seria nr. 16, 23 februarie 1935, DE CE-AI PLECAT ? De ce-ai plecat ?... Tu nu stiai Ca-n luna mai, Prin muntii cu paduri de brad, Oricine-ar fi femeie sau barbat ^i Potecile te duc spre Iad, si nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai De ce-ai plecat Cu vīntu-n parul tau vīlvoi, Cīnd nici un glas nu te-a chemat ?...' Tu nu stiai Ca-n luna maf Potecile sunt īnca pline de noroi ?..: De ce-ai plecat ?... Tu nu stiai Ca-n luna mai E luna primului pacat Pacatul care dintr-o gluma Te prinde-n lat si te sugruma si-apoi te-arunca-afara-n ploaie, In lada cu gunoaie !... Opreste-te !... Priveste-n jurul tau..: si daca nu ti-ai murdarit Pantofii de noroi, Fa-ti cruce si īntoarce-te napoi !..7 ni); 164 165 Fa-ti cruce Fiindca*'iv*ait pacatuit" Decīt īn vis... st,vistul s-a sfīrsit !... Prima varianta publicata cu titlul De ce ai plecat ? īn Adevarul literar si artistic", XII, nr. 653, 11 iunie 1935. PRIMĂVARA RURALA- doftorului V. Vmculescu Primavara, fata mare,-. A sosit' īn sat la noi-Ca un cīntec de cimpoi īntr-o zi de sarbatoarfe,.,1 A picat azi-dimineata sĪ, ■ abia intrata-ta sat,, Satul tot s-a desteptat īn parfum de izma crfeata I. Primavara, fata mare, Vine-n fiecare an .■ īn pantofi de magheran,'.. Daruiti de Sfīntul Soare.,7 si de-ndata ce-si arata Fecioria-ihprospatata, Toti īn jurul ei-faīc roata h Toti'copiii si batrīnii īsi umfla, la fel, plamīnii si-si fac cruce de-asa fata- Doctorita fara-platai. Ii deschid ferestrele g si dihonii din Aase... O riclLcaf-h «osanale Ca pe-o scara de*matase, sPīnp-n ceru-^il tsaptelea... ^i-apoi O pornesc cu ea Pe sosea, Pīna la fīntīna-n vale, Ca s-o spele pe picioare, Fiindca-n fiecare an Cīnd soseste-n»sat, la noi, īn pantofi de msi{|her:an -Primavara,- fata .'mare, Toata-i plina de... n«roi ! ;;Adevarul literar ^ sl J artistic" nr, 64.3, 3. apriHe <933. ROMANŢA HASPUNSUI.UI MUT Ce vad !... E-adevarat ?..: Tu esti ?... Cum ?... N-ai murit ?... Tot mai traiesti ?..." Pendula care te-ai oprit din toers, īncerci acum sa mergi īn sens'inVers ?.; Hai !... Spune-mi..:, Spune-mi tot ce stii... Sa-mi spui chiar si minciuni, Sa-mi spui Ce n-ai spUs nimanui Nici celor morti, Nici celor vii... 167 Ce victime ai mai facut Din clipa-n care urma ti-am pierdut ?.,. Ce vrajitoare te-a trecut prin toc si-a reusit sa-ti puna inima la loc ?... si care-anurne sfīnt din calendar Te-a sfatuit sa te-ntīlnesti cu mine iar ?., De ce zīmbesti ? E-adevarat ?... Te-ai razgīndit ?... Ne-am īmpacat ?... Iar ne iubim ?... Sau, poate, si-a2:i ne regasim Aceiasi vechi dusmani ?... Dar tu mai stii dupa cīti ani ?... Eu te-am iertat de mult !... Dar tu ?... Raspunde-mi Da"... Raspunde-mi Nu" Totuna mi-e !... stii tu de ce La tine Nu" si Da" nu sīnt Decīt aceleasi vorbe-n vīnt !... De ce te temi ?... De ce-ti ascunzi īn palme ochii tai rotunzi ?...' De ce-ti aprinzi ca un semnal De foc bengal Obrajii tai de portelan si inima de Caliban ?... Raspunde-mi !... Vreau sa stiu si eu, De ce-ai venit ?... De dragul meu ? Sau, poate, n-ai venit decīt Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gīt Un paharel de coniac, Ca eu sa tac, Iar tu sa tipi si sa dispari, apoi suspect, Cu voluptatea unei bombe de efect!..? 168 Ce zici ? Asa e c-am ghicit . e ce-ai venit ?... De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi ?... e nou secret īmi mai ascunzi ?... e ce scrīsnesti din dinti si taci ?... Hai !... Spune-mi, ce-ai de gīnd sa faci ? Deschide-ti gura mii de draci !. si lasa-ma sa-ti mai sarut... Nu gura... Ci raspunsul mut !... īn voi. Nu sunt ce par a fi..., 1936. ISPRAVA TOAMNEI lui Mircea Damidn Toamna, fata deocheata Biata fata !... Deocheata, dar frumoasa si cocheta, Mi-a intrat odata-n casa, Indiscreta, Sa ma-ntrebe' ce mai fac..." Ce problema viitoare Ma mai doare... Ce tigari de foi ma otravesc Cīnd vorbesc... si ce fel de coniac Beau cīnd tac... ^ si de-atunci Nu vreau sa spun de cīnd Am ramas cu toamna-n trup si gīnd !. 169 si de-atunci, īn fiecare an, Toamna, fata buna, vine sa jna vada' ~ Vine ca o ora fixa pe cadran si solemna caosteā cu cqatfa.i. si, cum stie ca eu nu fac decīt" b'ihe, Toamna sta trei luni īntregi Ia mine, Cura ar >sta la ea acasa- Pīna c'e-httso huna zi ma lasa si se duce de s-ascuhde... Unde ?... Dracul stie unde !... Numai ca, dupa ce pleaca, Od&i'ta-mi pare mai saraca... Poate fiindca toamna-mi fura De la gura Tot ce-h noua luni adun Cu rabdare si tutun Tot ce cred ca-i mai de seama Eentru clopotelul meu de-alarma !..: Toamna, fata indiscreta si cocheta, Se agita ca un ascutis de sapa Pe biroul plin de praf si prin sertare si-mi distruge fara mila Operele literare, Rupīnd fila dupa fila, De ma lasa gol... golut..? Ca o ciutura-ntr-un put, Fara nici un pic de -apa !..: Dar norocul meu ea-n acest an Timpul merge dupa alt meridian..: si ca versurile acestea au fost scrise Nu la mine-acasa Cum scriu eu de obicei, pe masa . Ci pe iarba verde, Undeva, lā tara,* Unde calendarul scrie ca-i tot vara si-unde toamna īnca nu sosise !... '\ Adevarul literat* si artistic", nr. 618, 9 octombrie 1932. 170 DA CAPO AL FiNS Jul N» Davidescu De-a lungul catacombelor sapate In visele granitului de ieri, Eu retraiesc legenda anonima A primilor martiri autohtoni si-n lumea stalactitelor sonore -t Miragiu subteran de palmieri . Desavīrsesc o Biblie-adnotata De nesfīrsitul sir de Epigoni !,.. Sub boltile de trei ori milenar-e '■ īnchis ca-n propriul meu mausoleu ■ Transcriu pe pergamentul vesniciei Ecoul preistoricului Vers, si-n fundul catacombelor sapate īn visele proteicului Eu, Prin glasul meu talmacitor de dogme Vorbeste parca-ntregul Univers'!... Contururile sterse de-ntunerec Redau viata vechilor Aezi, Sub degetele lor imaginare Renvie, parca tetracordul grec, si-n boltile de trei ori milenara Se-nalta. dupa epoci, 'trei grameii -~ De piatra, De arama si de aur Simbolurile tragediilor umane,. Clepsidrul mut al clipelor ce trāe..r Trec toti la rīnd..: Pe lespezile negre, Ca-ntavun postum cortegiu funerar, Trec iambii si troheii altor vremuri O-ntreaga-apoteoza de fantome..; Iar aiurarea harfei rafinate Cu fluieratul naiului barbar, īn noaptea catacombelor rasuma Ca-n noptile venericei Sdba 471 Trec toti la rīnd... E-atīta majestate si-atīta surd tumult īn mersul lor, si-n lumea stalactitelor sonore E-atīta decor si-atīta feerie, Ca iambii si troheii altor vremuri Renvie-n subterana tragedie Dezastrul mitologicei credinte si doliul semizeilor ce mor !... Trec toti la rīnd..." Exodul nefiintei Se pierde-n coridorul milenar, Iar urma celor ce-au trait prin cīntec Dispare-n calea celor care vin Sa recladeasca-n noaptea milenara Acelasi alb, fantasmagoric far Spre care matelotii inspirarii Se-ndreapta si-azi pe iahtul lor divin.;; Martiri autohtoni ai catacombei In care eu sunt ultimul venit... Postuma voastra apoteozare Ca dupa moarte nu veti mai muri ■ Ma-ndeparteaza tot mai mult de dogma Eternitatii voastre de granit... Voi sunteti cei ce-ati fost, Eu nu sunt īnca Decīt preludiul celui ce voi fi !..: Flacara", III, nr. 1, 19 octombrie 1913. RlNDURI PENTRU PASĂRILE CALATOARE lui Octavian Coga Frunza galbena, uscata Frunza ce-ai fost verde-odata, sterge-ti ochii de rugina, C-a intrat toamna-n gradina, 172 si-a intrat ca o stapīna Cu vīntul si ploaia-n mīna !..: Primul stol de rīndunele A pornit spre Dardanele... Berzele desperecheate Se-mpreuna-n zbor si ele, Sa porneasca pe-nserate, Iar triunghiul de cocori Se-ntregeste tot īn zbor, Sa porneasca mīine-n zori Spre Bosfor... Frunza galbena, uscata Frunza ce-ai fost verde-odata..; De-a lungul soselelor, Pe tot lungul apelor, si din creasta muntilor Pīna-n fundul vailor... īn vīrful copacilor Au ramas doar ciorile, Sa pazeasca morile Morile ce macina, Dupa vechea datina, Zodia-nceputului Cu pacatul trupului, si rodul pamīntului, Cu belsugul anilor, Zilelor ' si clipelor Pentru cei. flamīnzi de soare si de semne de-ntrebare" !...' Frunza galbena, uscata, Frunza ce-ai fost verde-odata, Azi gradina Domnului Nu mai este-a nimanui... Au zburat din ea mai toate Vietatile aripate si-au ramas doar ciorile Ciorile, Surorile Vīnturilor, Ploilor, Grijilor, Nevoilor, si-ntunericimilor !... Au ramas sa vamuiasca Cu pecetia domneasca, Dupa socotinta lor, Soarta zburatoarelor... si sa-nchida-ntre zabrele īmpletite din nuiele Calatoarele rebele Ce-au pornit cu toate-n zbor Fara stirea ciorilor, Spre Bosfor si Dardanele !..." Vremea", 25 decembrie 1932 (cu titlul Doina Toamnei). RINDURI PENTRU PLOPII ĪN PLOAIE pictorului Jean Al. Steriaai Ploaie.* Ploaie..: Ploaie... Ploaie multa, Ploaie deasa Ca beteala de mireasa..: Plopii mei, scuipati de ploaie, Se framīnta si se-ndoaie ■ Parca-ar vrea sa-mi intre-n casa !..? Plopii ce-au crescut cu mine īmi fac semne disperate... Hai !... Deschide-odata, frate," si primeste-ne-n odaie., : Ca-n odaia ta-i mai bijae ' Ca-n gradina noastra,-afara...' Doamne... Cu ce ti-am gresit, ; De-ai fost rau cu mine-aseara si m-ai pedepsit ? De ce-ai vrui ce nu se poate ■; Sa ma cred cu plopii frate, Frate fericit ?.,. : Doamne... Doamne !..; Ce sa fac ? .; M-am certat cu plopii-aseara si nu stiu cum sa-i īmpac !... Cum sa-i fac. sa ma-nteleaga Ca fratia ce ne leaga Nu-i decīt o vorha-n vīnt..: si ca plopul cīnd se-ndoaie Cit sta teapan la pamīnt .v. ■ Chiar cīnd e scuipat de ploaie E mai viu si mai puternic Decīt omul din odaie, Ce se stinge pe picioare Ca un muc de luminare īntr-un sfesnic !... ; Ploaie...' Ploaie... Ploaie !./. 'Viata romāneasca", XXII, nr; 91Q, septemferie-octombrie 1930 (cu titlul Cu plopii in ploaie). SPECIFIC ROMĀNESC lui Arort Cotrus Ce romānesti sunt astazi casutele din schei !..? Sunt vesele si albe si curate si totusi, altadata, ce triste si-ncruntate Te-ntīmpinau aceste casute stramosesti, Prin care tarancutele minore De teama slujitorilor domnesti, ■ . _ īsi ascundeau panglicele lor tricolore, Caci zbirii stapīriirii din cetate, Cīnd navaleau īn schei sā-si īncaseze birul, Le despuiau de salbe, Inele si cercei, si le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie, Ca sa-nmulteasca crucile din cimitirul Bisericutii Sfīntul Niculaie... Asa era pe vremea-aceea-n schei Cīnd zbirii stapīnirii din cetate Vīnau doar pungi de aur si... femei... Dar bunul Dumnezeu, care veghea Cu ochiul sau triunghiular de peruzea, S-a mīniat de-atīta rautate... si-atunci, toti zbirii din cetate, Cīt ai clipi din ochi, au disparut Brasovul n-a mai fost cetate si-n schei dreptate s-a facut ■ Dreptate sfīnta, pentru lumea toata ■ Asa cum nu se mai facuse īn schei de nimeni... niciodata..." Dar daca atunci, īn schei, s-au petrecut Minunile pe care le-āti vazut, 176 In schei ramīne totusi si astazi, neschimbat, Un nume vechi, Un nume de mare īmparat, Pe care, Dumnezeu chiar daca-ar vrea Sa-1. schimbe Dumnezeu nu l-ar schimba!..: De-aceea īmparatul Solomonf< Din firma cīrciumii cu-acelasi nume. ■ A renuntat la sceptru si la-tron si-n circiuma din schei, plina de lume, īnveseleste si-astazi la fel ca-ntotdeauna Perechile de tineri drumeti īndragostiti . Clienti care se-mbata cu bere si cu glume, īn timp ce lautarii le miorlaie-n urechi Refrenul nou al unei romante de sezon, Ce nu-i decīt refrenul romantei foarte vechi,- Pe care-o stiti cu totii Romanta vietii noastre, Cu banca solitara". Cu brazii" si cu luna" !..: ;,Cuvīntul liber", nr. 22, 27 aprilie 1934. SOLILOCUL MĂSCĂRICIULUI lui Puiu Iancovescu Prin cīte panorame de bīlci am colindat, Eu nicaieri nu m-am simtit mai bine Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine ~ Tovarasa divina de joc si de... pacat !... Dar azi, cīnd simt ca jocul si gluma s-au sfīrsit, Din goana nebuniei de arta de-altadata, Ma-ntorc din nou acolo de unde am pornit ~ La piatra de sosea chilometrata, Pe care Dumnezeu mi-a tintuit si numele, 177 si chipul, si ursita... Sa hoinaresc cu tine, prin bīlciuri, Travestit In mascariciul Pepi, Nebun dupa Pepita, si-n gīnd cu-aceeasi teama ridicula si veche Ca orice om ce trece drept om īntr-o ureche".^ si-acum... Acum, te-ntreb pe tine Pe tine, care ma-ntelegi mai bine Ca oricine Pe tine, care-mi - esti amanta, In lipsa unui alt amant... Te-ntreb burete absorbant Ce ai de gīnd sa faci cu mine ?... Nu vrei sa faci Macar un gest de caritate Sa nu ma mai produc cu tine-n spate, Ca-n panorama de odinioara Cīnd te-ai lipit de mine-ntīia oara si publicul rīdea sa moara ?... si fiindca m-ai legat la ochi, Nu vrei Macar o clipa ochii sa-mi dezlegi Sa fiu si eu o data stapīn pe ochii mei Ca sa te pot privi cu ochii-ntregi si sa te- pot ucide-ntīi pe tine, Ca-n urma, bunul Dumnezeu De dragul tau Sa faca acelasi lucru si cu mine ?...' si-n noaptea viitoare, chere Madame, Uitarea sa ne stearga pe veci de pe program !... Adevarul literar si artistic", XI, nr. 629, 25 decembrie 1932. f?8 MOARTEA DRESOHULUI DE STICLEŢI lui Const. Stere A murit dresorul de sticleti !1 A murit si ultimul dresor... A murit cu mīinile'pe ei, si cu' ochii-nf ipti īn ochii lor Lī- si-n odaia lui n-au mai ramas Decīt note muzicale, desenate pe pereti, Portativele de sīrma, fabricate de ovrei, Coliviile de sfoara, cu grauntele de mei..? si vreo sute de duzini de cīntareti īmbracati īn doliul mare, Care i-au cīntat la-nmormīntare si-au sa-i cīnte si la parastas... A murit dresorul de sticleti !..: * A murit dresorul, fericit Ca sticletii lui Copiii nimanui L-au stimat si l-au iubit..: si ca el a scos din ei O falanga minunata De maestri cīntareti Nu tīrcovnici mititei, Ca dresorii de-altadata !..: Caci e drept ca-n viata lucrul cel mai grea E sa-si piarda omul vremea cu sticletii, Ca sa puna la curent analfabetii Cu ce-a neglijat sa-i puna Dumnezeu !..": A murit dresorul de sticleti !..: Dar Surpriza mare Dupa ce-a murit, Guralivii cīntareti s-au razvratit, Declarīnd ca-n cariera lor Nu mai au nevoie de un alt dresor !..* si din coliviile de sfoara Au zburat cu totii, sa cīnte-n stradā-afara..7 179 si-au jurat solemn pe viitor, O completa libertate Pentru cīntecele toate... si sticletii toti ,:...' Sa cīnte numai dupa capul lor !.,. A murit dresorulde sticleti !... Bine c-a murit la timp si el Caci era batrīn, Betiv si chel... Dar, la drept vorbind, era dresor" Fiindca, dupa moartea lui, sticletii Cīnd au īncercat din nou sa cīnte Numai dupa capul lor... Au dat kix" cu totii, si cīntaretii S-au īntors afoni īn colivie !... S-au īntors cu totii !... Dar ce folos Ca dresorul ce-a murit n-a fost Cristos, si dresorul mort nu mai īnvie !... Viata romāneasca", XXII, nr. 7-iulie-august 1930. ITINERAR lui Alexandru Cazaban In Pullman, cu 80 pe ora ! Zburam, si viteza sonora Ne sparge urechea cu un Cake-Walk, Ca toti calatorii Umane sfīrleze Se lasa pe spate si-ncepe sa danseze Pe loc... īn timp ce pe cīmp se perinda, Ca īntr-un vechi ciob de oglinda, Copacii si stīlpii de telegraf, De care s-agata toti norii de praf. Pe care caruta cu fīn, din sosea, Nu-i lasa sa mearga alaturi de ea !..." Mizil... , . .' ■, Monteoru... Buzau... si Pullmanul nostru, cu 80 pe ora, īsi bemoieaza viteza sonora, si-n gara, deodata, tacut se opreste !... Probabil ca Pullmanul stie Ca-n gara Buzau drumul bun se sfīrseste si-ncepe de-acum drumul rau... Dar Pullmanul Mo.de in England" Glumeste : Ce-o fi... sa fie!"... ; si vesel porneste din nou ■ Porneste cu aceeasi viteza sonora si cu acelasi obraznic ecou : Cu 80 pe ora !"... Cu 80 pe ora !"... . , si drumul se-ntinde ca un gumelastic - Lipsit si de spirit si de simtul plastic O biata cireada de vaci si vitei Ne-ntīmpina-n gara de la Faurei, Iar gara pustie din Lacul-Sarat Ne anunta ca Lacul-Sarat" a... secat!..; Pacat ca īn Pullman nu poti sa vīnezi Nimic din ce* vezi !... Poti īnsa flirta Cu vecina ta - Fardata anume pentru asa ceva !.."} Dar Pullmanu-i Pullman !..." Stop !... Gara Braila " Gara cu bucluc..: 180 181 ;,Vezī rīndunele se Se scutura franza de mic, S-asterne bruma peste vii"..7 Peste parinti, Peste copii si peste slepurile noastre Din cimitirul 'Dunarii albastre ■ De la Braila pīna la Sulina Unde le-a-ntepenit rugina, Ca n-au fost slepuri plutitoare Decīt pe Dunare Nu si pe mare !... īn timp ce Pullmane terestre si trenuri lungi accelerate Stopeaza azi, prin porturi, pe-nserate si, .vesele, sfideaza prin ferestre Cīrligul unui ?" (semn de īntrebare) De care Tu calator numai pe mare Iti spīnzuri zilnic... ziua viitoare !..: Cuvīntul libef", nr. 11, 19 ia- nuari.e ,1835 ;<cu titltti Itinerar C.F.R.). ClNTECUL NEBUN.U6JJI Ei sunt cuminti.;? Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-ām fost mereu Poate,ca*cel curninte^s Eu ; Desi de cīte ori le»-© spun, Eu pentru Ei... sunt tot Ei ma urasc ca nu-s. ca Ei,.: Eu īi iubesc ca nu-s ca Mine.73 Ei beau si mint fara rusine ' si-n ochii prietenilor mei JTrec drept nebun... ca'nu-s. cp Esi.,3 Lor nu le Mie nu-mi place-amanta Lor... Ei vad cu ochii tuturor Femeiau. Eu n-o pot vedea Decīt cu-ai mei Amanta Mea... Dar cum diii Ei toti numai Exx Nu sunt ca =Ei, Am sa ma duc De voia mea la balamuc si fiindca ;nu?nli va raatea; rau* Cumintele voi fi tot Eu L. Viata literara", I, nr. 26, 25 io-, nie l'9O6. STROFE- PENTRU EL Desi noi toti īi suntem frati si toti īl ascultam la fel Noi nu-i suntem decīt argati, Caci l-am ales stapīn pe El!..: Dar Eu, cum nu-i pot fi argat 7 Desi noi toti suntena la fel De> sortul alb m-am dezbracat si n-am mai ascultat de El... Dar azi, cīnd simt' ca se cuvine Ca, toti sa^-l ascultam la fel Desi m-ascult numai pe mine, Eu nu m-ascult decīt prin Bl !..! Viata romāneasca", nr. 1937. 6, ieāfr W ik A Xl-A PORUNCA ROMANŢA INIMII lui Radu Cioculescu Asculta, priveste si taci !... Asculta, sa-nveti sa vorbesti, Priveste, sa-nveti sa cladesti. si taci, sa-ntelegi ce sa faci... Asculta, priveste si taci ! Gīnd simti ca pacatul te paste si glasul Sirenei te fura, Tu pune-ti lacat la gura si-mplora doar sfintele moaste Cīnd simti ca pacatul te paste !... Cīnd simti ca dusmanul te-nvinge, Smulgīndu-ti din suflet credinta, Asteapta-ti tacut biruinta si candela mintii nu-ti stinge Cīnd simti ca dusmanul te-nvinge ! Cīnd bratele-ncep sa te doara, De teama sa nu-mbatrīnesti, Ramīi tot cel care esti ■ Aceeasi piatra de moara Cīnd bratele-ncep sa te doara !.,' Iar cīnd, cu ochii spre cer, Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci, Asculta, priveste si taci !... Din brate fa-ti aripi de fier si zboara cu ele spre cer !... Revista Fundatiilor regale", IV, nr. 9, 1 septembrie 1937. lui Vladimir Streinu Inima ciutura sparta Cui mai duci apa la poarta, Daca nimeni nu mai trece Sa-ti soarba din apa rece Apa buna de descīntec De la ochi pīna la pīntec ?... Inima ciutura goala Cine te spoi cu smoala si te-ascunse īn ograda, Nimeni sa nu te mai vada, Ca sa-ti mai cerseasca apa Cīnd de sete gura-i crapa ? Inima ciutura mea Da-mi sa beau, dar altceva, C-apa rece ti-au golit-o Toti cei care ti-au sorbit-o !... Da-mi ce mi-ai pastrat doar mie ; Da-mi un strop de .apa vie !... Revista Fundatiilor regale", nr. 6, ī iunie 1932. V, RETROSPECTIVA SENTIMENTALA lui Eugen Herovan Revad orasul pribegiei mele Nepretuit motiv de inspirare Cu-acelasi Voda Cuza tronīnd īn piata mare; īndurerat de-atītea vremuri grele... 184 185 stefan cel Sfīht si-arata-buzduganul... Cu care-nspaimīntase īntreg aliotmanul..: Miron Costin letopisetu-si scrie Cu sīngele Moldovei izvor de apa vie... In jiltul lui, Asachi poet si fabulist Pledeaza si-astazi pentru curentul latinist"..; In fata teatrului, Vasile Alecsandri Se-ntreaba ca Hamlet : ,;A fi, sau... a nu fi ?...' Minai Kogalniceartn, la Copou, Repeta un capitol istoric vesnic nou... Sarmanul Eminescu, īntr-un cearsaf de baie, si-asteapta epigonii flamīnzi ca sa-1 despoaie, si-n timp ce turnul Goliei se-ntreaba ce sa faca Sa-si plīnga gloria defuncta sau sa taca Biserica minune unica .Sfīntul Sava, Ea singura-ti surīde, cā-si rennoieste slava !... Mīhnit de-atītea regasiri īn mine, īmi lacrimeaza ochii de ciuda si rusine, si cum n-aud pe nimeni urīndu-mi ,,noapte buna", Cobor tacut spre gara, cu Iasii... mīna-n mina !... Revista Fundatiilor .regale", IV| nr. 2, 1 £ebruarie 1937. TURISM lui Emanoil Eucuti soseaua urca spre Voineasa, Iar Lotrul curge spre Brezoi..: O fata si-a pierdut camasa Prin fīnul de curīnd cosit, si-acum, īn poarta casei, s-a proptit Sa-si mai arate-o data sīnii goi si trupul rumenit de soaie Turistilor īnfometati . De farmecul unei idile trecatoare In pitorescul muntilor Carpati... ī#6 Asa sunt toate fetele la munte.:? In prima zi Oricare-ar fi Se lasa sarutate doar pe frunte..*; A doua zi, Pīna si cele mai ursuze Se lasa sarutate chiar pe buze..: Iar īn a treia Sau a p^tra zi Se lasa duse sub un brad Unde se-mpiedica mai toate si lesinate-n brate-ti cad; Ca niste biete curci plouate..: Desi prin munti, īn fiecare- vara, La fel, turistii urca Iar fetele... coboara,..' soseaua urca spre Voineasa sl Lotrul curge spre Brezoi..; Iar mirele si cu mireasa "...,-■ Din carul nou cu patru boi « Un dar de ziua nuntii lor ; Zīmbese sireti si fericiti, Ca gratie turistilor Au fost uniti In vecii... vecilor !..7 Cuvīntul liber" (seria III), nr. 23 noiembrie 1935. PE MALUL OLTULUI Iui Nicu BudurascU Pornind din Lotru spre Cornet, soseaua urca-ncet... īncet... Ţinīndu-se parca de mina Cu linia ferata, 187. p O vecina, Ce-i pare totusi o straina, Fiindca nu seamana cu ea, O biata batrīna sosea Banala Dar nationala !... ' soseaua urca-ncet, ca de-obicei, Proptindu-se doar īn copacii ei... Urca. tacuta si timida Ca o omida..." īn timp ce linia ferata Urca tipīnd, Parca-ar fi beata, Ca si locomotiva Malaxa" A unui tren de marfa, Pornit din Piatra-Olt Spre Turnu-Rosu Cīnd da cu ochii, pe sosea, De cīte-o tarancuta Cam prostuta, Crezīnd ca-si poate bate joc de ea Ţipa sulemenindu-si cosul Cu fumul negrilor carbuni, Ca o cocoana din elita Cu ochii plini de dinamita Scapata dintr-o casa de nebuni. Doar Oltul apa blestemata Nu vrea sa urce niciodata, Nici cu soseaua demodata, Nici cu moderna linie ferata..." El singur, saltaret, coboara Spre Dunare Dunarea noastra Cu apa multa si albastra... si coborīnd Iarna sau vara Surīde fredonīnd la fel Ca orice egoist rebel, : Acelasi vesnic■:menuet Discret, , Pe care nu-1 danseaza decīt el !. La fel si-n viata... Uneori Daca te urci Sau te cobori Cu-aceeasi ura te privesc ai tai, C-asa suntem cu totii Oameni rai !... si-oricai e-ar fi cel care urca Dusmani Sau prieteni Toti īl spurca... Iar cīr.d, īntīmplator, coboara, Toti īl omoara !... Cuvīntul liber" (seria III), nr. 7, 21 decembrie 1935 (cu titlul Craciunul pe malul Oltului). APARIŢIE NOCTURNA l.P.S.S. Tit Simedrea Mi-a iesit īn drum fantoma Omului batut īn cuie si m-am īntrebat ca Toma : El o fi ? Sau, poate... nu e..." Cine-a fost ?... N-a fost decīt Chipul unui om si-atīt Chipul omului frumos Din naframa sfintei Veronica., 138 189 Dar pe mine m-a prins frica si, cum sīnt un om pios, In noaptea Vinerei Mari, M-am facut din mare mic si-am tacut chitic. Caci pe buze-mi īnghetase Numele celui rasfrīnt Pe naframa de matase, Care dibuia tacut Printre marii carturari Un tovaras credincios Ca sa-i tina de urīt īn mormānt !... Dimineata", nr. 10525, 14 aprilie 1936. Iata !..T Asta este tot ce-am avut sa-ti spun.;: . si ti-am spus, sa stii si tu ce-as vrea Ī..7 Ţine minte, Ţine minte, Mos Craciun... si la anul, daca vii din nou, sa-mi vii cu Ea ?.."? ' Saptamīna literara" I, nr. 23 decembrie 1928 (cu titlul vorba cu Mos Craciun). NU SUNT CE PAR A FI.. RlNDURI PENTRU MOs CRĂCIUN Iarta-ma ca te salut numai din usa..*.' Te-as pofti si-n casa, Dar mi-e teama Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa si acelasi vechi refren de panorama !..." Iarta-ma ca-ti spun ce cuget, Mos Craciun... Dar eu zau nu vad de ce mai vii !... Ce folos ca esti batrīn si-ai suflet bun, Daca-n tolba n-ai decīt minciuni pentru copii !..; Nu-ti mai pierde timpul cu povesti Pentru cei ce ml mai cred īn ele...' Tu e drept n-ai fost decīt asa cum esti Omul cu papusi de portelan si acadele... Dar eu nu mai sunt copilul de-altadata, Sa ma-ncīnt numai de chipuri ce se sterg Mie-mi trebuie-o femeie adevarata, Nu femei-papusi de Nurenberg !... 190 lui Gim fi Nu sunt ce par a | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
