Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera A

Gramatica











ALTE DOCUMENTE

THE IMAGE OF A PRODUCT
Timpurile verbale: prezentul simplu si continuu
Cazurile si Functiile Sintactice ale Substantivului
Verbul
ATRIBUTUL - schita sinoptica
Adverbul
COMMUNICATION – PAST AND FUTURE
WHAT IS PUBLIC RELATIONS
English can be a funny language
EXERCISES pentru articole




DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera A

Abai (gr. "Aflai sau 'A^aC, wv). Cetate din Focida, sediul unui oracol al lui Apollo.

Abantiadul (gr. 'ApavcidSTis, -tis '> lat-Abantiades, -ae). Epitet cu care sīnt de­semnati descendentii lui Abas (vezi Abas, 2), mai cu seama Perseu, stranepotul sau, si Acrisios, fiul sau. Printre urmasii lui Abas se mai numara Danae si Atalanta.

Abanti (gr. 'Apcevree;, -wv; lat. Abantes, -um). Numele vechilor locuitori ai insulei Eubeea, amintiti īn Jliada (2.531, 541-542; 4.464) ca razboinici cutezatori care au luat parte la razboiul troian sub conducerea regelui Elefenor, fiul lui Chalcodon. īn timpul calatoriei de īntoarcere, o furtuna i-a aruncat pe coastele Iliriei, pe promon­toriul Ceraunos.

Abarbareea (gr.'AfkxpPctplTi, -tic). Numele unei nimfe amintite īn Iliada (6.22), mama lui Esepos si a lui Pedasos.

Abaris (gr. "Ap<xpi£, -iSog ; lat. Abaris, -ta). Preot al lui Apollo, de origine scita. Era amintit pentru spiritul sau profetic si pen­tru numeroasele miracole care i se atri­buiau. Se spunea ca stia sa zboare calare pe o sageata de aur pe care i-o daruise Apollo, ca īnfaptuia vindecari miraculoase si ca ar fi contribuit la coborīrea Paladio-nului pe pamīnt, facīndu-1 sa intre īn tem­plul Atenei de la Troia.

  Prezente In literatura antica. Este amintit de Herodot (4.36) si de Platon īn Charmides ca saman hiperborean; potrivit anumitor legende, avea legaturi cu Pitagora. Se pare ca Heraclide din Pont a scris o opera dedi­cata lui, intitulata chiar Abaris.

  Prezente In literatura moderna. Ippolito Pindemonte s-a inspirat din personajul mitic pentru romanul sau Abaris. Poveste adevarata.

Abas (gr. "Ap<xs, -avrog ; lat. Abas, -antis). 1) Fiul Metanirei; a fost preschimbat īn sopīrla de catre Demetra, aflata īn cauta­rea fiicei sale Persefona, pentru ca a avut īndrazneala sa o zeflemiseasca atunci cīnd s-a oprit īn casa Metanirei si i-a cerut aces­teia ceva de baut.

2) Al doisprezecelea rege al Argosului, fiul lui Linceu si al Hipermestrei, nepotul lui Danaos si tatal lui Acrisios si al lui Pretos, regele Tirintului (vezi schema de la rubrica Perseu). La moartea lui Danaos, a primit īn dar scutul acestuia care īi era īnchinat Herei. Scutul avea īnsusiri mira­culoase ; se credea ca simpla lui vedere era īn masura sa linisteasca si sa supuna un popor razvratit.

Abastes (gr. "ApacrrTig, -ou). Unul dintre caii negri ai zeului infernal Pluton.

Abaton (gr. Cipafov, -ou). Termen grecesc ce īnseamna literal „(loc) inaccesibil", folo­sit pentru a desemna orice edificiu (sau parte dintr-un edificiu)^ īn care accesul oamenilor era interzis. In religia greaca, inaccesibile erau partile cele mai secrete ale templelor (de exemplu, cine patrundea īn templul lui Zeus Liceios din Arcadia era lapidat), ca si locurile destinate cele­brarii unor rituri misterice. īn mitologie, o transpunere poetica a temei asa-numitu-lui abaton poate fi surprinsa īn imaginea Labirintului (vezi) ori īn cea a temnitei sub­terane īn care era tinuta, īn taina, Danae (vezi).

Abdera (gr. "ApS-npa, -wv; lat. Abdera, -orum). Cetate din Tracia, īntemeiata, potrivit unei traditii, de o eroina cu acelasi nume, sora lui Diomede, iar potrivit altor versiuni ale mitului, de Heracle (vezi Abderos).

ABDEROS

22

Abderos (gr/ApSipos, -ou). Erou grec, fiul lui Hermes ori, potrivit altor versiuni ale mitului, al lui Poseidon, si prietenul lui Heracle. L-a ajutat pe acesta din urma īntr-una din muncile sale, pazind iepele lui Diomede, care se hraneau cu carne omeneasca (vezi Heracle). Tocmai aceste iepe i-au adus sfīrsitul, rasturnīnd carul īn care se gasea. īn memoria prietenului sau, Heracle a īntemeiat cetatea tracica Abdera. īn fiecare an se desfasurau aici serbari cu īntreceri atletice din care erau excluse cursele cu atelaje de cai. Un sanctuar din cetate īi era īnchinat lui Abderos si este mentionat de Pindar īn Peane, 2, unde se aminteste procesiunea desfasurata īn cinstea eroului.

Abeona (lat. Abeona, -ae). Zeitate a lumii romane, protectoarea celor ce pornesc īn drumetie (de la abire, „a pleca").

Abi (gr. "Apioi, -uv). Populatie mitica din Scitia, amintita īn Iliada (13.6) pentru marea sa iubire de dreptate.

Abila (gr. "AfhXa, -wv ; lat. Abyla, -ae). Cu acest nume era desemnat īn Antichitate muntele situat pe coasta africana īn drep­tul strīmtorii Gibraltar; muntele Abila si muntele Calpe, aflat īn fata celui dintīi, pe coasta spaniola, constituiau asa-numi-tele Coloane ale lui Hercule.

Ablegmina (lat. Ablegmina, -um). Cu acest nume erau desemnate īn lumea romana acele parti din victimele sacrificate care le reveneau zeilor.

Aborigeni (lat. Aborigines, -um). īn tradi­tia mitica romana, acest nume desemneaza cele mai vechi populatii ce locuiau īn Italia centrala. Potrivit anumitor izvoare, ele erau niste ginti africane aduse īn Italia de catre Saturn. Potrivit altora, aborigenii erau autohtoni si se nascusera din copaci. Duceau o viata absolut libera, nu aveau legi, stat sau cetati. Fiind nomazi, se hra­neau cu roadele pe care le oferea pamīntul. Descrierea vietii lor prezinta afinitati cu aceea a vīrstei de aur. Locuiau īn Italia īn momentul īn care Enea a sosit aici īn fruntea troienilor. Unindu-se cu troienii, au format populatia latinilor (Latinus se numea regele care domnea la sosirea lui Enea).

Prezente īn literatura antica. Dionysos din Halicarnas, 1.9 si urm.; Sallustius, Conspiratia lui Catilina, 6.1; Pliniu, Natu-ralis historia, 4.120.

Absirtos sau Apsirtos (gr. "Avjjoptoc;, -ou; lat. Absyrtus, -i). Fiul lui Eetes, regele Colhidei, si fratele Medeei. Atunci cīnd aceasta din urma a fugit din Colhida urmīndu-1 pe Iason (vezi Medeea, Iason), l-a luat si pe fratele sau Absirtos. Dar pen­tru a scapa de tatal lor, care īi urmarea, ea a recurs la o stratagema īngrozitoare: si-a ucis fratele si i-a taiat trupul īn bucati pe care le-a īmprastiat pe drum. Eetes s-a oprit sa adune ramasitele fiului sau, iar Medeea si-a putut continua fuga.    ,

Potrivit unei traditii, acest episod ar sta la originea toponimului Tomis, locul unde a fost ucis Absirtos; numele provine din grecescul t^jjlveiv, „a taia".

Dupa acest omor, Medeea si Iason au fost primiti de Circe, care i-a purificat (Apollonios din Rodos, Argonauticele, 4.557 si urm).

Abundenta (lat. Ops, Opis). Zeita latina a recoltelor bogate; era considerata sotia lui Consus, zeul recoltei, si ocrotitoarea grīului secerat si adunat īn grīnare. A deve­nit protectoarea agriculturii īn general, sfīrsind prin a fi identificata cu Cybele/ Rhea. Numele ei latin este legat de ter­meni precum opimus, opulentus, inops si copia. Era celebrata anual, mai ales īn timpul serbarilor numite Opiconsiva (de la sfīrsitul lunii august, cīnd era sar­batorita īmpreuna cu sotul ei Consus), si Opalia (ce aveau loc īn decembrie).

Acacalis sau Acacale (gr. -l&oq sau 'AxaxaXXfj, -r\q). Numele uneia dintre fiicele lui Minos. A avut patru fii, dintre care unul, Cidon, cu Hermes, iar ceilalti trei cu Apollo. Dintre fiii lui Apollo, Naxos a dat numele insulei omonime; Mile-tos, abandonat de mama lui īntr-o padure la putin timp dupa nastere, de frica mīniei lui Minos, a fost crescut, la porunca lui Apollo, de niste lupoaice, iar mai apoi a fost luat de niste pastori din partea locu­lui ; Amfitemis, zis si Garamas, s-a nascut īn Libia, unde Minos o trimisese pe Acacalis, iar cīnd a devenit adult a īnte­meiat populatia garamantilor. Potrivit unei alte versiuni a acestui mit, doi dintre

23

ACANTOS

fiii lui Acacalis si ai lui Apollo se numeau Filandros si Filacides; ei au fost aban­donati de mama lor si crescuti de o capra. La Delfi putea fi vazuta o sculptura care īi reprezenta la picioarele unei caprite.

  Prezente īn literatura antica. Acacalis este mentionata de Apollonios din Rodos īn Argonauticele si de Apollodor īn Biblioteca. Legenda referitoare la Filandros si Filacides poate fi citita īn Pausanias (10.16.5).

Acacos (gr. "Axcīxog, -ou). Potrivit unor iz­voare (Pausanias, 8.3.2 si 36.10; Stephanos din Bizant) a fost fiul lui Licaon, a avut grija de Hermes cīnd acesta era copil si a īntemeiat cetatea Acacesion din Arcadia.

Academos (gr. 'AxaStijiog, -ou; lat. Acade-mus, -i). Erou atenian de la care provine numele unui loc din Atena īnconjurat de o padure sacra, unde era venerat mormīntul sau si unde Platon a īntemeiat scoala de filosofie care, la rīndul ei, si-a luat numele de la locul cu pricina. Academos le-a dez­valuit fiilor lui Tindar, Castor si Pollux, fratii Elenei, locul unde Tezeu o ascunsese pe frumoasa lor sora, pe care o rapise din Sparta si o dusese la Afidna. Pentru servi­ciul pe care Academos 1-a facut prin aceasta dezvaluire, spartanii i-au pastrat mereu eroului o veneratie sacra, crutīnd īntotdea­una zona Academiei īn timpul incursiuni­lor lor īn Atica.

  Prezente īn literatura antica. Povestea lui Academos si a ajutorului acordat sparta­nilor este amintita de Plutarh īn Viata lui Tezeu (32.3-4).

Acadina (lat. Acadina, -ae). Izvor mitic din Catania. Apele sale erau consacrate gemenilor Palici, fiii lui Zeus si ai Thaliei.

Acalantis (gr. 'AxaXavxKe,, -1605 ; lat. Aca-lanthis, -idis). Una dintre Pieride, cele noua fiice ale lui Pieros, regele Ematiei, bote­zate de tatal lor cu numele celor noua muze (Pausanias, 9.29.4). Ele au vrut sa le pro­voace pe muze la o īntrecere de cīntece. īn cazul īn care erau īnfrīnte, urmau sa paraseasca pentru totdeauna Ematia.

Pentru a judeca īntrecerea au fost che­mate nimfele, care le-au declarat cīs-tigatoare pe muze. Mīnioase din cauza īnfrīngerii, Pieridele le-au aruncat īnvin­gatoarelor vorbe de ocara, drept pentru care Atena le-a pedepsit, preschimbīndu-le

īn pasari (Ovidiu, Metamorfoze, 5.669 si urm.); Acalantis s-a transformat īntr-un sticlete.

Acamas (gr. 'Axocjiag, -avxog; lat. Acamas, -antis). 1) Fiul lui Tezeu si al Fedrei si fratele lui Demofon; a luat parte la expe­ditia īmpotriva Troiei alaturi de Diomede. A avut un fiu, Munitos, cu Laodice, fiica lui Priam (Partenios din Niceea, Erotika pathemata, 16). Potrivit unei versiuni a mitului, dupa razboiul troian s-a dus īn Tracia. Filis a-a īndragostit de Acamas, īnsa el a parasit-o. Ajuns īn Cipru, a deschis o cutie misterioasa pe care Filis i-o da­ruise ; ceea ce a vazut īnauntru 1-a īngrozit atīt de tare, īncīt a fugit disperat si, cazīnd accidental īn propria sabie, a murit (vezi si Filis).

Iconografie. Aparea īn pictura lui Polignot din Tasos de la Delfi, ce reproducea cade­rea Troiei.

2) Fiul lui Antenor si al lui Teano; a fost unul dintre cei mai curajosi troieni. A fost ucis de Merion īn timpul razboiului troian.

3) Fiul lui Euxoros; s-a numarat printre capeteniile tracilor īn timpul razboiului troian. A fost ucis de Aiax Telamonianul.

Acantis (gr. 'Axocvtfig, -iSog ; lat. Acanthis, -idis). Cunoscuta si sub numele Acantilis, era fiica lui Autonoos si a Hipodamiei si sora lui Antos, Erodios, Scheneu si Acantos. Potrivit unei legende relatate de Antoninus Liberales (Metamorfoze, 7), toti membrii familiei sale au fost trans­formati īn felurite specii de pasari īn urma sfīrsitului tragic al lui Antos, ucis de o turma de iepe salbaticite. īnduiosati de plīnsul lor disperat, Zeus si Apollo i-au preschimbat īn pasari greu de identificat. Probabil ca Acantis a fost transformata īntr-un sticlete.

Acantos (gr. "Axavtfog, -ou; lat. Acanthus, -i). 1) Numele unei nimfe iubite de Apollo, pe care zeul a transformat-o īn planta omo-nima. īn arhitectura clasica, frunzele de acant sīnt reproduse īn decoratiunile capi­telului corintic si ale celui compozit. Intro­ducerea acantului ca element decorativ al capitelului - si deci inventarea capitelului corintic - i s-ar datora, potrivit unei anec­dote poetice narate de Vitruviu (4.1.10), sculptorului Calimah; acesta s-a inspirat

ACARNAN

24

dintr-un cos īmpodobit cu frunze de acant pe care 1-a vazut depus pe mormīntul unei tinere din Corint.

2) Fiul lui Autonoos si al Hipodamiei si fratele lui Acantis, Antos, Erodios si Sche-neu. Pentru detalii vezi Acantis.

Acarnan (gr. 'Axccpvav, -āvog; lat. Acarnan, -anis). Unul dintre Epigoni (vezi), fiul lui Alcmeon si al Calirhoei si fratele lui Amfoteros. Ramasi de mici fara tata, care a fost ucis de Fegeu, Acarnan si fratele sau l-au razbunat cīnd au devenit adulti. Cu acest prilej, sub armele sale au cazut Fegeu, sotia acestuia si cei doi fii ai lor. Mai apoi, Acarnan si Amfoteros s-au dus īn Epir. Dupa mai multe ispravi, Acarnan a īntemeiat aici statul care a fost numit, dupa el, Acarnania. Traditia acestei origini mitice a ramas vie īn Acarnania inclusiv īn epoca istorica. Totusi, este interesant faptul ca numele Acarnania nu apare īn poemele homerice.

Acastos (gr. "Axcurroe;, -ou; lat. Acastus, -i). Regele din Iolcos, mitica cetate tesaliana a lui Pelias si a lui Iason, de unde au ridi­cat ancora argonautii porniti īn cautarea līnii de aur. Era fiul lui Pelias ; a luat parte la expeditia argonautilor si s-a numarat printre participantii la vīnatoarea mistre­tului din Calidon. Faptele sale sīnt legate mai ales de cele ale lui Iason si ale Medeei. Aceasta din urma le-a determinat pe suro­rile lui Acastos sa-1 taie īn bucati pe tatal lor, Pelias, si sa-i fiarba membrele (vezi Medeea), spunīndu-le ca batrīnul avea sa-si recapete astfel tineretea. Ca urmare a īn­grozitorului sfīrsit al tatalui sau, Acastos, devenit suveran īn Iolcos, a poruncit ca Iason si Medeea sa fie alungati din regatul sau si ca īn cinstea lui Pelias sa se desfa­soare serbari carora le sīnt dedicate nume­roase descrieri īn poezia antica. Asa cum se obisnuia, cu prilejul funeraliilor au avut loc si īntreceri atletice; la acestea a luat parte, printre altii, si Peleu (Hyginus, 273 ; vezi Peleu). Frumusetea si tineretea acestuia, mai ales īn timp ce se īntrecea cu Atalanta (vezi), au impresionat-o pe Hipolita, sotia lui Acastos, care s-a īndra­gostit nebuneste de tīnar. Dar Peleu a res­pins-o ; īn dorinta de a se razbuna, Hipolita 1-a acuzat īn fata sotului sau ca īncercase sa o seduca. Potrivit unei versiuni a mitului,

prima victima a acestei acuzatii mincinoase a fost fiica lui Eurition din Ftia, sotia lui Peleu, care, disperata, s-a spīnzurat cīnd a primit vestea presupusei tradari a lui Peleu (AjJollodor, 3.13.3).

Acastos a dat crezare acuzatiei sotiei sale īnsa, nevrīnd sa-1 īnfrunte personal pe oas­petele care dormea sub acoperisul sau, a preferat sa razbune presupusa jignire suferita de Hipolita īntr-un mod mai putin direct. A pornit cu Peleu la vīnatoare pe muntele Pelion; apoi, pe cīnd tīnarul se odihnea, i-a luat arma, o spada lucrata de miticul sculptor Dedal (Pindar, Nemeene, 4.59), cu intentia de a-1 lasa dezarmat īn fata centaurilor ce bīntuiau prin zona. īnsa Chiron (sau, potrivit unei alte ver­siuni, Hermes) i-a īnapoiat arma tocmai cīnd centaurii erau pe cale sa-1 cople­seasca. Peleu s-a razbunat, ucigīndu-i pe Acastos si pe Hipolita.

Acea Larentia (lat. Acea Larentia sau Laurentia). Sotia pastorului Faustulus; a fost, potrivit leger dei, doica gemenilor Romulus si Remus, dupa ce acestia au fost despartiti de lupoaica ce īi crescuse. Mitul o considera mama celor doisprezece frati arvali; mai apoi, a devenit zeita romana a cīmpiilor. Probabil ca a personificat si teritoriul vechii cetati a Romei. īn luna decembrie, īn cinstea ei aveau loc serba­rile numite Accalia sau Laurentalia. Pe de alta parte, numele sau ne duce cu gīndul la o legatura cu venerarea Larilor (vezi), zeitati tutelare romane si, mai īnainte, etrusce.

Prezente īn literatura antica. Este amintita de Gellius (Noctes Atticae, 7.7.5-7) si de Macrobiu (Saturnaliile, 1.10.12 si urm.) ca prostituata din epoca lui Romulus sau a lui Ancus Marcius, care s-a īmbogatit atunci cīnd Heracle si-a lasat averea poporului roman.

Acerbas (lat. Acerbas). Unchiul Didonei, careia i-a fost si sot. A fost ucis de Pigma-lion. īn literatura latina este cunoscut sub numele de Siheu, cu care īl mentioneaza si Dante (Infernul, 5.62).

Acersecomes (gr. 'Ax€pcre>c6p.T]£, -ou; lat. Acersecomes, -ae). Epitet al lui Apollo, iar uneori si al lui Dionysos. īnseamna „ne­atins".

25

ACONIT

Acestes (lat. Acestes, -ae). Fiul unei femei troiene numite Egesta sau Segesta; tra­ditia īl considera īntemeietorul cetatii Segesta. Egesta a fost trimisa de tatal sau departe de Troia, īn Sicilia, spre a fi ferita de monstrii ce bīntuiau tinutul Troiei. Ajunsa īn Sicilia, 1-a zamislit pe Acestes īmpreuna cu zeul fluvial Crimisos care s-a īndragostit de ea. Asa cum aminteste Vergiliu īn cartea 5 din Eneida, Acestes le-a oferit īn doua rīnduri ospitalitate lui Enea si troienilor atunci cīnd acestia au ancorat īn Sicilia. Potrivit versiunii pre­luate de Vergiliu (Eneida, 5.761), atunci cīnd femeile troiene, satule de neīnceta­tele peregrinari pe mare la care le supunea Enea, au dat foc corabiilor troiene si au refuzat sa continue calatoria, Enea īnsusi a īntemeiat o cetate īn care le-a lasat īm­preuna cu batrīnii, īnainte de a porni din nou pe mare. īn cinstea lui Acestes, ceta­tea a capatat numele de Acesta, care ar fi numele stravechi al Segestei. Potrivit acestei variante a mitului, care ar explica strīnsa alianta ulterioara ce lega Segesta de Roma, cele doua cetati ar fi avut o ori­gine comuna, tragīndu-se din troieni si din prietenii si mostenitorii lui Enea.

Acetes (lat. Acoetes, -ae). 1) Scutier al lui Evandru (vezi) si mai apoi al lui Palas, fiul acestuia. A vegheat trupul neīnsufletit al tīnarului erou Palas (Vergiliu, Eneida, 11). 2) Cīrmaci din Tir, amintit ca prim sa­cerdot al lui Dionysos. Legatura lui Acetes cu acest zeu a īnceput īn ziua īn care tova­rasii sai au gasit pe o plaja un copil nespus de frumos, pe care l-au supus la tot soiul de samavolnicii si pe care Acetes 1-a salvat, fara a-i cunoaste natura divina. Sub īnfa­tisarea acelui copil se ascundea Dionysos, care, īn semn de recunostinta, 1-a salvat la rīndul sau pe Acetes atunci cīnd acesta a fost amenintat de tovarasii sai de cala­torie ; atunci el i-a transformat pe oameni īn delfini.

Acheronthici libri (lat. Acheronthici libri). Nume cu care erau desemnate miti­cele carti ritualice etrusce, pierdute īn īntregime, īnsa mentionate īn izvoarele latinesti ulterioare. īi erau atribuite miti­cului Tages (vezi), motiv pentru care erau numite si Tagetici libri. Cuprindeau norme si prescriptii  referitoare la asa-numita

disciplina etrusca, la arta haruspiciilor si a divinatiei.

Acis (gr. rA)cig, -1805 ; lat. Acis, -idis). Era, potrivit legendei, un tīnar pastor nespus de frumos, fiul lui Faunus si al lui Simetis, nimfa rīului Simetos din Sicilia orientala. A fost iubit de nimfa Galateea, care era curtata cu stīngacie de ciclopul Polifem; gelos, acesta din urma 1-a ucis pe Acis, strivindu-1 sub o stīnca. Sīngele sau, care s-a scurs de sub stīnca, a fost transformat de Galateea īntr-un rīu ce-i poarta numele si care izvoraste la poalele Etnei. Probabil ca legenda īsi are originea īn faptul ca apa micului rīu izvoraste de sub o stīnca.

  Prezente īn literatura antica. Povestea lui Acis si a Galateei este relatata de Teocrit īn Idila 2, a carei sursa poate fi īntrezarita īn ditirambul Ciclopul al lui Filoxene din Citera,  si de Ovidiu (Metamorfoze,  13). Aluzii la aceste personaje gasim, de ase­menea, la Hesiod si Vergiliu.

  Prezente In literatura moderna. P. Torelli, Galateea ; M. de Cervantes, Galateea ; L. de G6ngora, Fabula lui Polifem si a Galateei; J. Lyly, Galateea; G.B. Marino, Fluierul; L. Carillo y Sotomayor, Fabula lui Acis si  a   Galateei;  J.-P.   Claris  de  Florian, Galateea   (inspirata   dupa   Cervantes); S. Vassalidis, Galateea. Opera Acis si Gala­teea de John Gay a fost pusa pe muzica de catre G.F. Handel. Vezi, de asemenea, Ciclopi.

Acmonide (lat. Acmonides, -ae). Numele cu care Ovidiu īl indica pe ciclopul numit de Vergiliu Piracmon, iar de alte izvoare -Arges. Pentru faptele ciclopilor vezi rubrica respectiva.

Aco (gr. 'Akjcw, -oue;). Numele unui demon feminin. Era un soi de bau-bau, amintit pentru a-i speria pe copii.

Aconit. īn jurul acestei plante medicinale si otravitoare din familia ranunculaceelor, ale carei puteri anticii le cunosteau, grecii creasera legenda potrivit careia ea aparuse din balele sau din dintii cīinelui infernal Cerber, atunci cīnd Heracle, īn cursul uneia dintre muncile sale, 1-a scos afara din infern. Cu aconitul pe care īl adusese din Scitia, Medeea a preparat o potiune cu care intentiona sa-1 otraveasca pe Tezeu (Ovidiu, Metamorfoze, 7.406 si urm.).

ACONTIOS

26

Acontios (gr. 'Axovuog, -ou; lat. Acontius, -i). Tīnar din insula Ceos, protagonist al unei povesti de iubire cu frumoasa Cidipe. Ajuns la Delos pentru a lua parte la serbarile desfasurate īn cinstea Artemisei, Acontios a cunoscut-o pe tīnara Cidipe, fiica unui atenian nobil si bogat, si s-a īndragostit ne­buneste de ea. Ca sa o cucereasca, Acontios a recurs la o stratagema. Pe cīnd fata sta­tea īn sanctuarul Artemisei, el a facut sa se rostogoleasca īn fata ei un mar pe care scrisese cuvintele: „Jur pe sanctuarul Artemisei sa-1 iau de sot pe Acontios". Doica Cidipei a ridicat marul si i 1-a īntins stapīnei, care a citit cele scrise cu voce tare, iar apoi, fara sa-i pese de mesaj, 1-a aruncat. Dar zeita invocata prin juramīnt īi auzise cuvintele si atunci cīnd Cidipe a fost cīt pe ce sa se casatoreasca cu alt bar­bat, a fost lovita de nenorociri inexplica­bile. Acestea l-au convins īn cele din urma pe bogatul tata al tinerei femei sa con­simta la casatoria ei cu Acontios.

Prezente īn literatura antica. Povestea de iubire dintre Acontios si Cidipe, relatata de Calimah īn Aitia, a fost reluata de Ovidiu īn Heroidele.

Acratoforos (gr. 'Axptoqjopoc, -°u; lat-Acratophoron, -i). In sensul propriu, ter­menul desemna īn Grecia un tip de vas īn care, pe timpul banchetelor, se pastra vinul pur ce urma sa fie amestecat cu apa pentru a fi baut; de asemenea, a devenit un epitet al lui Dionysos.

Acratos (gr. "Axpotxog, -ou; lat. Acratos, -i). Zeitate invocata īn libatii. Numele sau pro­vine din termenul grecesc care īnseamna „pur, neamestecat", referitor la vin.

Acreea (gr. "Axpaiot, -ag). Epitet grecesc care le desemneaza uneori pe zeitele Hera si Afrodita. īn legatura cu Hera este amin­tita si Acreea, fiica rīului Asterion, care, īmpreuna cu surorile sale Eubeea si Pro-simna, s-a ocupat de cresterea Herei cīnd aceasta era copila.

Acrisios (gr. 'Axptoiot, -Cou; lat. Acrisius, -ii). Fiul lui Abas, regele din Argos, nepotul lui Linceu si stranepotul lui Danaos (vezi schema de la rubrica Perseu). Un oracol a prezis ca fiica sa Danae avea sa nasca un fiu ce avea sa-si ucida bunicul. Pentru ca prezicerea sa nu se īndeplineasca, Acrisios

si-a tinut fiica īnchisa īntr-o camera subterana, unde nimeni nu o putea vedea, sau, potrivit unei alte versiuni, izolata īntr-un turn de bronz unde nimeni nu putea ajunge (Sofocle, Antigona, 944). Dar, īn ciuda precautiilor tatalui, Danae a nas­cut un fiu, Perseu, zamislit cu Zeus, care a ajuns la ea preschimbat īntr-o ploaie de aur. Acrisios a poruncit ca mama si copilul sa fie abandonati pe mare īntr-o lada sau īntr-un cos. Dar, plutind pe valuri, lada a ajuns īn cele din urma pe coasta insulei Serifos, unde cei doi au fost salvati de catre Dictis. Astfel, prezicerea oracolului s-a putut īmplini (vezi Perseu).

Acrocorint (gr. 'Axpoxopiv-frog, -ou; lat. Acrocorinthus, -i). Numele vechii stīnci a Corintului. Potrivit legendei, de aici izvora miticul Pirene, care a tīsnit din piatra la lovitura copitei calului īnaripat Pegas. Din acelasi izvor se adapa Pegas atunci cīnd a fost capturat de Belerofon (vezi). Pe vīrful colinei se ridica un templu īnchinat Afroditei.

Acron (gr. "Axpwv, -wvxog; lat. Acron, -ontis sau -onis). Numele unui rege sabin, suveran al cetatii Cenina. Dupa rapirea sabinelor de catre Romulus, acesta 1-a pro­vocat la duel. Acron a acceptat, īnsa a fost ucis de Romulus, care i-a oferit trupul ne­īnsufletit lui Iupiter Feretrius, pe Capitoliu. Potrivit traditiei, īn acest gest si-ar avea originea obiceiul numit Spolia opima (vezi).

Prezente In literatura antica. Livius, 1.10; Plutarh, Romulus, 16.

Acropole (gr. āxpoitoXig, -ewg; lat. arx, arcis). In lumea greaca, termenul, īn sens propriu, desemneaza partea mai īnalta a orasului, situata īn vīrful unei coline si deosebita de restul asezarii, care se īn­tinde pe pantele aceleiasi coline sau īn cīmpia de la poale. Daca īn epoca mice-niana acropolele sīnt īnconjurate de ziduri de aparare, adapostind palatul stapīnului, īn epoca urmatoare, si mai cu seama īn cea clasica, ele devin locul sacru prin exce­lenta, iar templele īnlocuiesc palatul res­pectiv. Numai īn anumite cazuri, de pilda la Pergam, templele si palatul seniorial con­vietuiesc pe acropole īn epoca elenistica. Acropolele prin antonomaza sīnt cele de la Atena: aici se concentreaza cele mai vechi si mai īnradacinate culte ale cetatii, si tot

27

ACTEON

f-

aici se desfasoara principalele povestiri mitice. La ele se putea ajunge parcurgīnd Calea Sacra, pe care se desfasura proce­siunea serbarilor panatenee, si trecīnd de Propilee, marea poarta monumentala ridi­cata īn epoca lui Pericle. Aici se ridicau marea statuie a Atenei Promahos, sculp­tata de Fidias īn amintirea victoriei asupra persilor, si principalele edificii sacre ale cetatii, fiecare fiind legat de culte si mituri particulare. Partenonul, marele templu doric, opera lui Ictinos si Calicrat, īmpo­dobit cu splendidele sculpturi ale lui Fidias, era īnchinat zeitei Atena Partenos, zeita fecioara īn cinstea careia se celebrau serbarile panatenee. Dar, cu mult īnainte de ridicarea Partenonului lui Pericle, Atena īsi avea aici locul de cult, asa cum dove­desc ramasitele unor temple mai vechi. Erehteionul, templul caracteristic cu plani­metria sa elaborata si cu originalul elevat, caracterizat prin prezenta cariatidelor, era sediul unor culte de origine straveche: cu­prindea altare destinate venerarii Atenei, a lui Poseidon si a vechilor regi ai Atenei, Cecrops si Erehteu; de la acesta din urma, considerat a fi ocrotitorul acropolelor, īi provenea si numele (vezi Erehteu). Mai precis, Tribuna cariatidelor conducea catre mormīntul lui Cecrops. īn apropiere se īnalta maslinul sacru plantat īn amintirea celui pe care Atena īl facuse sa rasara īn timpul īntrecerii cu Poseidon pentru sta-pīnirea Aticii, īntrecere din care a iesit īnvingatoare (vezi Atena). īn interiorul tem­plului era venerata o statuie straveche a Atenei Polias, despre care se credea ca ar fi coborīt din cer. Se spunea ca, pe terasa pe care astazi se īnalta micul templu al Atenei Nike, regele atenian Egeu rama­sese sa scruteze marea īn asteptarea īntoarcerii fiului sau Tezeu din misiunea īmpotriva Minotaurului si ca de pe aceeasi stīnca batrīnul rege se aruncase īn mare, crezīnd, īn mod gresit, ca fiul sau fusese ucis īn aceasta īncercare (vezi Tezeu, Egeu). Menirea sacra a zonei acropolei ateniene īn vremurile stravechi este atestata de im­portante marturii arheologice care docu­menteaza prezenta unor edificii de cult ce au precedat restaurarile din epoca lui Pericle, mai ales numeroasele statui de copii si copile (īn limba greaca kouroi si korai), plasate, probabil, ca ex voto oferite zeilor pe īntreaga colina.

O tipologie similara cu cea a acropolei grecesti poate fi īntīlnita īn epoca fierului īn Italia, mai ales īn cetatile fortificate din Latium (Alatri, Ferentino, Norba, Palestrina) si īn Etruria, unde nu lipsesc exemple pentru un tip de acropole sau de arx, colina cu temple si destinatie religi­oasa (Marzabotto). La Roma, īn izvoarele literare, termenul arx desemneaza partea cea mai īnalta a colinei capitoline, fundalul a numeroase mituri legate de originea ce­tatii (vezi Capitoliu).

Acteon (gr. 'AxtoiCwv, -wvot; lat. Actaeon, -onis). Fiul lui Aristeu si al Autonoei, una dintre fiicele lui Cadmos si sora Semelei, mama lui Dionysos. Faimos vīnator, a fost educat īn acest mestesug de catre centaurul Chiron. Vīnarea cerbului era activitatea sa preferata. Mitul povesteste cum, īn timpul unei partide de vīnatoare, a surprins-o pe Artemis pe cīnd se īmbaia, īn tovarasia nimfelor, īn valea Gargafia. Ca pedeapsa, zeita 1-a transformat īntr-un cerb, si sub aceasta īnfatisare a fost devorat de cei cinci­zeci de cīini ai haitei sale de vīnatoare, la poalele muntelui Citeron. Mama sa, Au-tonoe, i-a adunat ramasitele. Potrivit unei versiuni mai vechi a acestei legende, Acteon s-ar fi apropiat de Artemis ascunzīndu-se īntr-o piele de cerb ; si īn aceasta varianta, sfīrsitul sau este acelasi.

  Atribute. Pielea de cerb si cīinii care īl ataca reprezinta cele mai sigure elemente distinctive din iconografie.

  Prezente īn literatura antica. Euripide, Ba­cantele ; Diodor din Sicilia; Calimah, Baia lui Palas ; Ovidiu, Metamorfoze ; Hyginus, Fabule ; Apollodor; Pausanias. Acesta din urma (9.2.3) pastreaza cea dintīi atestare a mitului la Stesihor.

  Prezente īn literatura moderna. Mitul lui Acteon si, mai ales, sfīrsitul sau violent au inspirat mai multi autori moderni, printre care Giordano Bruno īn Despre eroicele avīn-turi si G.B. Marino īn Fluierul si īn Adonis. Din Ovidiu este extras subiectul pentru Fabula lui Acteon de L. Barahona de Soto.

  Iconografie. Mitul lui Acteon a fost repre­zentat de multe ori īn arta clasica: eroul este īnfatisat sfīsiat de cīini īntr-o metopa de la Selinunt, īn picturi parietale romane si pe sarcofage. In pictura lui Polignot repre-zentīnd lumea subpamīnteana era īnfati­sat calare pe un cerb. īn unele imagini are coarne de cerb. Scena cu Artemis surprinsa

ACTEOS

28

pe cīnd se scalda este reprodusa pentru prima oara īn picturile pompeiene.

Acteos (gr. 'Axtouoc;, -ou). 1) Numele pri­mului rege mitic al Aticii (Pausanias, 1.2.6). Potrivit altor versiuni, a fost tatal lui Aglauros, care s-a casatorit cu primul rege al Aticii, Cecrops. Dupa numele sau, regiu­nea Aticii a fost botezata Aktaia.

2) Epitet recurent al unor divinitati, mai ales al lui Apollo, Zeus si Dionysos.

Actia (gr. tā "Axtia). Initial, cu acest nume se indicau īn Grecia marile sarbatori orga­nizate īn cinstea lui Apollo īn templul zeu­lui de la Actium, īn regiunea Acarnania. Serbarile, ce aveau loc din doi ani, cuprin­deau jocuri atletice si ecvestre, iar īnvin­gatorii erau rasplatiti cu o cununa. Dupa victoria lui Augustus īn batalia de la Actium din anul 31 ī.Hr., sanctuarul a fost marit, iar īmparatul a reīnnoit jocurile, care s-au desfasurat din patru īn patru ani la 2 sep­tembrie, īn ziua aniversara a bataliei. La traditionalele concursuri atletice si ecvestre s-au adaugat īntreceri de poezie si muzica si batalii navale. De-a lungul īntregii epoci imperiale, jocurile s-au bucurat de o mare popularitate, decazīnd abia sub īmparatii crestini. īn amintirea bataliei de la Actium, īntreceri, jocuri si serbari s-au desfasurat si la Roma, precum si īn alte orase ale imperiului.

Actor (gr. "AjcToip, -opog; lat. Actor, -oris). 1) Fiul Deionei si al lui Diomede; a fost tatal lui Menetios si bunicul lui Patroclu.

2) Tovaras al lui Enea. Turnus (vezi) s-a falit ca īl deposedase de lance, de unde ar proveni expresia Actoris spolium, indicīnd o prada nu prea consistenta.

3) Erou tesalian care a luat parte la expe­ditia argonautilor pentru cucerirea līnii de aur. A fost ucis de Heracle pe cīnd acesta curata grajdurile lui Augias.

Acvila. īn Iliada (24.308 si urm.), Homer numeste vulturul „negru la pene, pradalnic, acel care-i zice tarcatul". Romanii puneau numele acvilei īn legatura cu aquilus, īn-semnīnd „brun-īnchis, īntunecat" (de aici si aquilo, -onis, vīntul din nord sau, īn ge/ieral, regiunile septentrionale, peste care acvila domneste ca stapīna a cerurilor). īn mitologia clasica, acvila, considerata regina pasarilor, īi este asociata lui Zeus, regele

zeilor, caruia īi slujeste drept mesagera. Ea are misiunea de a-i aduce zeului fulge­rele cu care acesta īsi manifesta puterea. Dupa cum scrie Pindar, acvila sta asezata pe sceptrul lui Zeus, simbolizīnd astfel suprematia. Uneori, ca īn cazul rapirii lui Ganimede, Zeus īnsusi se transforma īntr-o acvila, pentru a se apropia de preafrumo-sul tīnar si pentru a-1 duce īn cer (Ovidiu, Metamorfoze, 10.155 si urm.: Zeus „nu a voit sa se preschimbe īntr-o pasare oare­care, ci īn aceea care are puterea de a-i duce fulgerele"). Facīnd legatura īntre zei si oameni, īntre pamīnt si cer, acvila capata īn religiile lumii clasice si ale Orientului Apropiat si rolul de psihopomp, adica de īnsotitor al sufletelor mortilor catre cer. Apoi, este legata de tema apoteozei, dupa cum atesta prezenta ei īn iconografia ofi­ciala romana din epoca imperiala, unde la fel de evidenta este si valoarea ei de sim­bol al suveranitatii (vezi Apoteoza). īn epoca romana a fost īntrebuintata ca īnsemn al legiunilor. Mai apoi a devenit un simbol heraldic prin excelenta, mai cu seama īn forma bicefala, aparīnd si ca emblema a īmparatilor bizantini. Acvila a patruns si īn unele zicale din Antichitate : grecii folo­seau expresia „ca acvila printre nori" pentru a desemna o batrīnete viguroasa; īn ace­lasi sens, cu referire la forta si rezistenta care nu slabesc cu vīrsta, latinii vorbeau de „forta vesnic tīnara a acvilei". Nici tra­ditia stiintifica referitoare la acvila nu a izbutit sa se elibereze cu totul de fasci­natia misterioasa, oarecum nelinistitoare si legendara exercitata de aceasta creatura; astfel, Pliniu povestea ca inaccesibilul cuib al acvilelor era construit pe stīnci cu pro­prietati aparte si ca puii trebuiau sa ra-mīna la soare ore īn sir, pentru a-si īntari aripile.

Adeona (lat. Adeona, -ae). Zeitate romana, ocrotitoare a calatorilor, mai ales a celor ce se īntorceau īn patrie. Numele sau pro­vine de la verbul adire. Figura corespun­zatoare si complementara, ocrotitoare īn special a celor ce-si paraseau patria, era zeita Abeona (de la abire).

Aditalia coena. Expresie latina folosita pentru a desemna banchetul solemn oferit de augurii romani la īnceputul mandatu­lui lor.

*

29

ADONIS

Admeta (gr. 'ASutjtti, -tis). Eroina greaca, fiica lui Euristeu si preoteasa Herei de la Argos. Euristeu i-a poruncit lui Heracle sa fure pentru ea cingatoarea Hipolitei (vezi Heracle). La moartea tatalui sau, Admeta a parasit Argosul, mutīndu-se la Samos si ducīnd cu ea statuia zeitei. Ulterior, pira­tii au īncercat sa fure statuia din templul din Samos, īnsa corabia pe care o īncarca­sera nu a izbutit sa porneasca, ca o expre­sie limpede a dorintei zeitei de a ramīne acolo. In amintirea acestui eveniment, la Samos se celebrau rituri specifice. Pentru alte detalii vezi Pirati.

Admetos (gr. "ASjj.t|tos, -ou : lat. Admetus, -i). Regele cetatii Fere din Tesalia, „cel ce nu se supune", dupa cum arata numele sau, este o figura a mitologiei grecesti legata pe de o parte de lumea subpamīnteana, iar pe de alta parte de legenda Alcestei (vezi Alcesta), sotia sa. īndragostindu-se de Alcesta, f 22322i822w iica lui Pelias, regele din Iolcos, Admetos a trebuit sa īnfrunte o īncercare anevoioasa ca sa o poata lua de sotie. Pelias i-a cerut sa īnhame la carul nuptial un leu si un mistret: numai cu aceasta conditie Alcesta avea sa-i devina sotie (Apollodor, 1.9.15). Admetos a izbutit sa treaca de aceasta īncercare cu ajutorul lui Apollo. De fapt, ca pedeapsa pentru ca īi ucisese pe ciclopi, acest zeu fusese condamnat sa slujeasca un muritor vreme de noua ani; acest muritor a fost chiar Admetos, caruia Apollo i-a pazit turmele (Seneca, Hercule furios, 451) si faimosii sai cai, considerati a fi cei mai buni din lume (Iliada, 2.763). Tot pentru el, īnvingīndu-le pe Moire, Apollo a obtinut un destin privilegiat: Admetos urma sa fie scutit de moarte, cu conditia ca tatal, mama sau sotia sa sa fi fost de acord sa-si dea viata īn locul sau. La acest sacrificiu a consimtit Alcesta, care a fost re­adusa pe pamīnt din lumea subpamīnteana de catre Heracle.

Destinul fatal al perechii Admetos-Al-cesta este anuntat si de un episod al mi­tului (Apollodor, 1.9.15) potrivit caruia, atunci cīnd Admetos a deschis usa camerei nuptiale, a gasit-o plina cu serpi, din vointa Artemisei, care a tinut sa-1 pedepseasca īn acest chip pentru ca uitase sa-i aduca o jertfa īn ziua nuntii. Legatura dintre serpi si lumea infernala este evidenta.

īn afara mitului Alcestei, poetii nu-1 amin­tesc prea des pe Admetos. A luat parte la

expeditia argonautilor, potrivit lui Hyginus (.Fabule, 14.2); la vīnarea mistretului din Calidon, potrivit lui Apollodor (Biblioteca, 1.8.2); la primele jocuri nemeene (Statiu, Tebaida, 6.310 si urm.); la jocurile funebre īn cinstea lui Pelias (potrivit lui Pausa-nias, 5.17.9, era reprezentat pe cufarul lui Cipselos conducīnd un car).

Cu Alcesta, Admetos a avut doi fii, Eu-melos (care a participat la razboiul troian) si Hipasos.

Pentru marturiile iconografice si literare vezi Alcesta.

Adolatio. īn ritualurile religioase romane, actul arderii unor plante aromatice si esente parfumate.

Adonia (gr. toc'AScovia). Sarbatori religi­oase īn cinstea lui Adonis. Pentru detalii vezi Adonis.

Adonis (gr. "ASwvig, -iSot si "Afiwv, -wvot; lat. Adon, -onis si Adonis, -idis). Tīnar nespus de frumos, nascut din unirea inces­tuoasa dintre Ciniras, regele Ciprului, si fiica sa, Smirna sau Mira (Ovidiu, Metamorfoze, 10). Aceasta, īndragostita nebuneste de propriul tata, a reusit sa petreaca mai multe nopti alaturi de el, fara sa-si dez­valuie identitatea. Cīnd īnsa, la lumina unei lampi ascunse, Ciniras a descoperit realitatea si a īnceput sa-si urmareasca fiica cu spada īn mīna, Mira i-a implorat pe zei sa o salveze, iar Afrodita (sau Zeus), s-a milostivit de ea, transformīnd-o īn ar­borele care, dupa numele ei, s-a chemat smirna. Copilul, rod al iubirii incestuoase a Mirei, s-a nascut din scoarta acestui ar­bore. Era atīt de frumos, īncīt Afrodita a tinut sa-1 ia sub ocrotirea ei, 1-a ascuns īntr-un cufar si i 1-a īncredintat Persefonei. La rīndul ei īnsa Persefona 1-a gasit atīt de frumos īncīt n-a mai voit sa i-1 īna­poieze Afroditei. Disputa dintre cele doua zeite a ajuns dinaintea judecatii lui Zeus, care a hotarīt ca Adonis avea sa-si pe­treaca o parte din an cu Afrodita si o parte cu Persefona. El a devenit un tīnar de o frumusete extraordinara si a fost iubitul Afroditei.

A murit īn urma unei rani capatate īn timpul unei vīnatori de mistreti. Traditia sustine ca din sīngele iesit din rana a rasarit o floare frumoasa, anemona, si ca apele rīului Adonis din Fenicia au capatat o culoare rosie de la sīngele sau.

ADORATIO

30

Personajul Adonis, ca si cultul acestuia erau de origine feniciana, fiind egate pro­babil de cultul anotimpurilor, cu moartea naturii pe vreme de iarna si renasterea ei primavara. La ciclul anotimpurilor facea trimitere aparitia periodica a lui Adonis pe pamīnt, alaturi de Afrodita, īn alter­nanta cu sederea lui īn lumea subpamīn-teana, alaturi de Persefona. īnsusi numele Adonis reprezinta varianta elenizata a cuvīntului fenician adon, care īnseamna „stapīn" si desemneaza un zeu venerat la Byblos. De la strigatul ritualic cu care se deplīngea moartea lui Adonis si-a luat nu­mele versul adonic.

  Rasplndirea cultului. Cultul lui Adonis era de tip misteric, iar adeptii sai erau numiti adoni. īn afara de Byblos, unde probabil ca se raspīndise īntr-o epoca foarte veche, si de alte localitati feniciene, cultul lui Adonis   este   amintit   īn   diferite   cetati grecesti, ca Alexandria din Egipt (Teocrit, Idile, 15) si Atena, unde Adonis este par­tial identificat cu Eros si asociat īn cult cu Afrodita. īn cinstea sa se desfasurau ser­barile numite Adonia, care durau opt zile (patru pentru a deplīnge moartea zeului si patru pentru a-i sarbatori īnvierea) si cele­brau unirea dintre Adonis si Afrodita si despai ylrea lor rapida si dureroasa. Cu acest prilej, femeile pregateau niste „gradini" minuscule īn cioburi de teracota, care se ofileau curīnd, asa cum curīnd trebuise Adonis sa o paraseasca pe Afrodita. La Byblos, „gradinile lui Adonis" erau paturi de flori pe care femeile feniciene asezau simulacrul zeului (o supravietuire a aces­tor obisnuinte stravechi ar putea-o repre­zenta anumite traditii legate de Joia Mare sau  de  sarbatoarea  Sfīntului  Ioan  din Italia meridionala). īn rīndul femeilor, mai ales īn Orient, era raspīndit obiceiul de a-si tunde parul īn cinstea lui Adonis.

La Alexandria, nunta lui Adonis cu Afrodita era celebrata cu fast, iar a doua zi statuia lui Adonis era dusa pe malul marii, īnso­tita de lamentatii.

  Prezente īn literatura antica. Teocrit, Idile, 15 (cu descrierea sarbatorii īnchinate lui Adonis la Alexandria); Aristofan, Lisistrata; Bion  din Smirna, Epitaful lui Adonis; Ovidiu, Metamorfoze, 10; Apollodor, Biblio­teca, 3.183.

  Prezente īn literatura moderna : Garcilaso de la Vega, Egloge, 3 (unde se imagineaza ca, īn apele Tagului, nimfele tes pīnze

cu povestea lui Adonis si a Afroditei); W. Shakespeare, Venus si Adonis; G.B. Marino, Adonis ; P.B. Shelley, Adonis (poem la moartea lui Keats); U. Foscolo, Luisei Pallavicini cazuta de pe cal. īn muzica, mitul lui Adonis a fost tratat mai ales īn secolul al XVII-lea, cu precadere de catre J. Peri (Adonis), D. Mazzocchi (Lantul lui Adonis), C. Monteverdi (Adonis, opera pierduta), R. Keiser (Adonis), G. Pugnani (Adonis si Venus), iar mai recent de catre Henze (Venus si Adonis). La aceste opere se poate adauga poemul simfonic Adonis de Th. Dubois. Vezi si Afrodita.

Iconografie. Mitul lui Adonis este bine re­prezentat īn arta greaca, etrusca si romana, īnsa statuile care īl reprezinta complet sīnt rare. Se pare ca Praxitele dedicase un an­samblu de marmura Venerei si lui Adonis. Sīnt frecvente, īn schimb, reprezentarile pe oglinzi etrusce si pe sarcofage romane din secolul al II-lea d.Hr. īn pictura, scene din acest mit pot fi īntīlnite īn Domus Aurea a lui Nero, precum si īn pictura pompeiana (Casa lui Adonis, a Dioscurilor, a Poetului tragic, a lui Meleagru etc).

Adoratio. Cu acest termen (din latinescul ad os, literal „la gura") era desemnat īn religia romana gestul de adoratie īmplinit prin īnclinarea usoara a corpului īn fata, flectīnd usor genunchii, atingīnd cu mīna dreapta obiectul de adoratie (care putea fi o statuie, un altar sau altceva) si ducīnd la gura (ad os) mīna stinga. Gestul de ado­ratie, raspīndit la curtile orientale (mai ales la cea persana), fata de suveran, a fost adus la curtile occidentale de catre Alexandru cel Mare, care 1-a lasat moste­nire suveranilor elenistici (vezi si Adulatio). La Roma, adorarea īmparatului a fost intro­dusa īn mod oficial la curtea lui Diocletian si s-a mentinut pīna īn epoca bizantina, pas-trīnd īntotdeauna un pronuntat caracter religios, subliniat si de ritualul ce preceda aparitia suveranului dinaintea supusilor, pentru a primi omagiul acestora.

Adranos (gr. 'ASpavot, -ou). Zeitate din ve­chea Sicilie, venerata de indigeni īntr-un sanctuar celebru īn apropierea caruia, potrivit marturiei lui Diodor din Sicilia, Dionysios I a īntemeiat, līnga Etna, ceta­tea care si-a luat numele de la cel al zeului. Animalul sacru al lui Adranos era cīinele, de aceea īn sanctuarul sau erau crescuti foarte multi cīini.

31

ADRASTEEA SAU ADRASTEIA

Adrast (gr. "ASpaoTog, -oo; lat. Adrastus, -i). 1) Adrast, „cel ce nu se da īn laturi de la nimic", „cel ce ramīne neclintit" sau „cel de care nu poti scapa", era fiul lui Talaos, regele Argosului, si nepotul lui Bias. Alun­gat din Argos de catre Amfiaraos (vezi) īn urma unei dispute (Pindar, Nemeene, 9), s-a refugiat la Polibos, regele din Sicion, caruia i-a urmat la tron. La putina vreme a instituit faimoasele jocuri nemeene.

īmpacīndu-se cu Amfiaraos, a putut sa se īntoarca īn cetatea sa natala si sa re-cīstige tronul Argosului. Aici, le-a dat de sotii pe cele doua fiice ale sale, Deipile si Argia, lui Tideu din Calidon si, respectiv, lui Polinice din Teba, amīndoi exilati din patrie. Un oracol īi prezisese ca cele doua fete aveau sa se marite cu un leu si cu un mistret. Potrivit legendei, cei doi tineri aveau reprezentate pe scuturi cele doua animale sau - dupa alte versiuni - atunci cīnd i s-au īnfatisat pentru prima oara lui Adrast, i-au creat impresia celor doua fiare.

Adrast a tinut sa-1 sprijine pe Polinice īn īncercarea de a se īntoarce īn patrie, de unde fusese izgonit de fratele sau, Eteocle. Astfel au īnceput pregatirile de razboi īm­potriva Tebei, īn ciuda negrelor prevestiri ale lui Amfiaraos, care a avertizat ca toti cei ce aveau sa se īnarmeze pentru acea expeditie erau sortiti pieirii, cu exceptia lui Adrast. īn ciuda acestei prevestiri, lui Adrast i s-au alaturat alti sase eroi, si anume Polinice, Tideu, Amfiaraos īnsusi, Capaneu, Hipomedon si Partenopeos. Acesta a fost celebrul razboi al celor sapte contra Tebei, razboi care, potrivit prezi­cerii, a avut un final dezastruos: nici unul dintre eroii care au pornit īmpotriva Tebei nu a scapat, cu exceptia lui Adrast, care a putut ocoli primejdia multumita agilitatii si ispravilor calului sau Arion, pe care i-1 daruise Heracle. Teba cea cu sapte porti a rezistat tuturor atacurilor, iar singurul rezultat al razboiului a fost moartea unui mare numar de eroi si a celor doi frati, Eteocle si Polinice, din cauza carora izbuc­nise conflictul si care s-au ucis unul pe altul.

Zece ani mai tīrziu īnsa, Adrast i-a con­vins pe fiii celor sapte eroi care cazusera la portile Tebei sa reia atacul īmpotriva cetatii; aceasta campanie a fost cunoscuta sub numele de „razboiul epigonilor" sau al

urmasilor. De aceasta data, Teba, unde domnea Laodamas, fiul lui Eteocle, a fost cucerita si rasa de pe fata pamīntului. Sin­gurul erou din Argos cazut īn lupta a fost Egialeu, fiul lui Adrast, printr-un soi de compensatie a evenimentelor din primul razboi īmpotriva Tebei, cīnd singurul care scapase fusese Adrast. Acesta a murit la Megara, īn timpul īntoarcerii spre Argos, din cauza durerii pricinuite de moartea fiului sau. La Megara i-a fost īnaltat un monument funerar impresionant. Potrivit altei versiuni (Hyginus, Fabule, 242), Adrast s-a aruncat pe rug īmpreuna cu fiul sau Hiponoos, repetīnd astfel, la īndemnul lui Apollo, gestul lui Heracle (vezi).

  Raspīndirea cultului. Adrast a fost venerat īn special la Sicion, unde īi era dedicat un cult ce prezenta afinitati cu cel īnchinat lui Dionysos (Herodot, 5.67).

  Prezente īn literatura antica. Ispravile din cele doua razboaie tebane au oferit poeziei epice si tragice grecesti un material poetic bogat. Pentru o selectie a textelor referi­toare la acestea vezi Cei fjkPTE īmpotriva Tebei. īn legatura cu Adrast pot fi amin­tite poemul ciclic pierdut Tebaida, Cei sapte īmpotriva Tebei a lui Esch.il, diferite ode ale lui Pindar, Hipsipile a lui Euripide. Despre sfīrsitul lui Adrast, pe līnga citata fabula a lui Hyginus, principala sursa o repre­zinta Pausanias (1.43.1).

  Iconografie. Potrivit lui Pausanias (3.18.7), Adrast era reprezentat pe tronul lui Apollo de la Amicle. Este reprodus frecvent īn cera­mica atica, pe urnele etrusce si pe o oglinda etrusca unde este flancat de Amfiaraos si de Tideu.

2) Fiul regelui frigian Gordios, care si-a ucis fratele din greseala, refugiindu-se apoi la Cresos, care 1-a primit cu multa bunavointa. Dar, pe cīnd era oaspetele lui Cresos, īn timpul unei partide de vīna-toare 1-a ucis fara sa vrea pe Atis, fiul acestuia. Disperat, Adrast si-a luat viata.

Adrasteea sau Adrasteia (gr. 'Afipacrreia, -aq; lat. Adrastea sau -ta, -ae). 1) Epitet al zeitei Nemesis (vezi).

2) Epitet al zeitei Cybele, provenit de la numele lui Adrast, care a ridicat īn Grecia un templu īnchinat acestei zeite.

3) īn cosmogonia misterelor orfice repre­zinta Necesitatea, din care se naste zeul Cronos.

ADSIDELAE

32

4) Nimfa, fiica regelui Meliseu al Cretei si sora Melisei, careia Rhea i 1-a īncredintat pe micul Zeus pentru a-1 apara de Cronos, care l-ar fi īnghitit asa cum obisnuia sa procedeze cu toti fiii sai. Potrivit unei ver­siuni a mitului, Adrasteea si Melisa l-au crescut pe Zeus alaptīndu-1 la capra Amal-teea (pentru povestirea nasterii si copi­lariei lui Zeus vezi Zeus, Cronos si Rhea). La Eschil, Adrasteea este prezentata ca personificare a lui Dike, justitia, sau a lui Ananke, necesitatea. Numele Bau era inter­pretat ca „aceea de care nu poti scapa".

Adsidelae. Numele bancilor rezervate preo­tilor flamini pe timpul sacrificiilor, la Roma.

Adulatio. īn lumea romana era un mod de manifestare a adorarii si venerarii unei zeitati, constīnd īn prosternarea īn fata statuii de cult, atingīnd pamīntul cu frun­tea. Aceasta manifestare de supunere fata de divin era de origine orientala. īn lumea greaca, o atitudine analoaga de supunere si de venerare, raspīndita mai ales īn lumea persana īn legatura nu numai cu divini­tatea, ci si cu persoana divina a Regelui Regilor, era numita proskynesis. Grecii din coloniile ionice au remarcat-o la supusii suveranului persan si au vazut īn ea un semn al distantei ce separa civilizatia orien­tala de aceea a Greciei. Mai tīrziu, īn spe­cial din epoca lui Alexandru cel Mare, care pe timpul campaniei sale a adoptat dife­rite obisnuinte orientale, lumea occiden­tala s-a familiarizat īntr-o oarecare masura cu aceste obiceiuri (vezi si Adoratio).

Adyton (gr. dtSuxov, -ou; lat. adytum, -i; adyta, -orum). īn templul grec, cu acest nume era desemnata o īncapere situata īn fundul camerei destinate statuii de cult sau dedesubtul acesteia, unde se pastrau relicvele si obiectele sacre si se desfasurau riturile rezervate exclusiv preotilor. īnde­obste, accesul credinciosilor īn aceasta īnca­pere era interzis. Termenul provine din cuvīntul grecesc 6uw, a „patrunde", precedat de un alfa privativ. īn sanctuarele oracu­lare, īn adyton se ascundea preotul sau preoteasa care trebuia sa faca cunoscut raspundul zeului.

Aed (gr. doi66g, -ou). Cu acest nume era de­semnat īn Grecia poetul-cīntaret care elogia faptele eroilor si ale zeilor, acompaniindu-se

cu lira. Rolul sau nu presupunea numai repetarea textelor si a muzicii transmise de mit, ci si o libera reelaborare si o reinven-tare a traditiei mitice precedente, adaptata la circumstante si la cererile publicului. Termenul este folosit īndeobste pentru a-i desemna pe poetii si cīntaretii din epoca homerica si de la īnceputul literaturii gre­cesti. Chiar īn poemele homerice sīnt amin­titi aezii Demodocos si Femios, al caror rol de prestigiu este confirmat de originea

divina a inspiratiei lor, ce vine direct de la

Apollo si de la muze. īn izvoarele grecesti, nu este īntotdeauna usor de facut distinc­tie īntre aed si Rapsod (vezi).

Printre aezii amintiti de mit, o impor­tanta aparte īi este acordata aceluia pe care, la plecarea spre Troia, Agamemnon 1-a lasat sa īngrijeasca de palatul sau (Odiseea, 3.267-272). Functia sa este de a-1 reprezenta pe suveran, amintind gloria acestuia prin intermediul artei sale. īn mod semnificativ, atunci cīnd Clitemnestra īi cedeaza lui Egist, aedul este trimis pe o insula pustie, fiind condamnat sa-si sfīr-seasca zilele īn singuratate: „pe o stīnca pustie", moartea sa nu survine numai pentru ca este lasat „prada si hrana pasa­rilor", ci īn primul rīnd din lipsa unui public care sa-i asculte cīntecul.

Aedes. īn lumea romana, sinonim cu tem-plum, templul, care, aidoma celui grecesc, servea īn primul rīnd la pastrarea statuii de cult a zeului.

Aeditimus (de asemenea, aeditumus, aedi-tuus). īn lumea romana, pazitorul si īngri­jitorul unui templu. īn ciuda atributiilor mai curīnd umile pe care le presupunea acest rol, era o functie destul de rīvnita.

Aedituus (lat. aedituus, -ui). Termen cu care era indicat īn lumea romana func­tionarul īnsarcinat cu īntretinerea unui edificiu sacru; putea fi numit astfel chiar si cel mai modest sacristan, care se ocupa practic de curatenia si pastrarea edificiu­lui si a obiectelor de cult.

Aela (gr. "AeXXa, --nt; lat. Ae'lla, -ae). Numele uneia dintre Amazoane (vezi).

Aelo (gr. 'AeXXw, -oug; lat. Aello, -us). 1) Una dintre Harpii (vezi). Numele provine din limba greaca si īnseamna „iute ca vijelia" (Ovidiu, Metamorfoze, 13.710).

33

AFRODITA

2) Numele unuia dintre cei noua cīini ai lui Acteon (vezi; Ovidiu, Metamorfoze, 3.219).

Aeneas Silvius (lat. Aeneas Silvius, -i). Fiul lui Silvius si nepotul lui Ascaniu, este al treilea suveran din Alba, īn Latium.

Aeruscatores. īn lumea romana, acest termen īi desemna initial pe ghicitorii am­bulanti care preziceau viitorul pe strazi, īn epoca imperiala a ajuns sa-i desemneze, īntr-un sens ironic si depreciativ, pe preotii zeitei Cybele, numiti aeruscatores Magnae Matris. Aceeasi semnificatie o avea ter­menul Agyrtai.

Aesculanus (lat. Aesculanus, -i). Zeu roman sub a carui ocrotire era pusa fabri­carea monedelor.

Afaia (gr. 'Acpaia, -aq; lat. Aphaea, -ae). Numele unei zeitati stravechi, venerata probabil īnca din epoca miceniana, care avea un important centru de cult īn insula Egina, īn golful Saronic. īn perioada cla­sica a fost asimilata uneori cu Britomartis (vezi; informatia poate fi citita la Pausa-nias, 2.30.3), alteori cu Artemis (vezi); pe insula Egina, se pare ca a fost asociata Atenei. īnca dintr-o epoca straveche, pe aceasta insula se ridica un templu īnchi­nat zeitei, care īn zorii epocii clasice a fost reconstruit īn stil doric, iar astazi se pas­treaza partial. Aici se gasea statuia de cult a acestei zeitati, īn timp ce sculpturile de pe fronton (pastrate astazi partial la Miinchen) o reprezentau pe Atena. Potrivit unei le­gende raspīndite īn epoca tīrzie, Afaia, o tīnara de origine cretana, a fost rapita de un pescar si dusa din Creta īn Egina. Aici, pentru a scapa de atentiile rapitorului sau, s-a ascuns īntr-o padurice, unde a dispa­rut. Numele sau era explicat tocmai ca provenind din acpavife, „disparut".

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Antoninus Liberales (Metamor­foze, 40).

Afareu (gr. 'Aqxxpeug, -Iwg ; lat. Aphareus, -i). Tatal lui Idas si al lui Linceu, numiti Afarizi dupa patronim si deveniti celebri datorita luptei lor īmpotriva Dioscurilor Castor si Pollux.

Afidna (gr. "AcpiSvoc, -r\q ; lat. Aphidna, -ae). Numele unei deme din Atica nu departe de Deceleea. Importanta sa īn mitologia

clasica este legata de doua momente: initial, Afidna era unul din cele douasprezece dis­tricte si cetati īn care, potrivit traditiei, Cecrops (vezi) īmpartise Atica; īn al doilea rīnd, aici a ascuns-o Tezeu pe Elena, īnsa zadarnic, pentru ca a fost gasita de fratii sai, Castor si Pollux (vezi Tezeu si Dioscuri).

Africus (lat. Africus, -i). Numele unuia dintre vīnturi. Bate dinspre sud-est, astazi fiind numit īn italiana libeccio.

Afrodisia (gr. Ta 'A(ppo8(<Tia ; lat. Aphro-disia, -orum). Serbari religioase īn cinstea Afroditei. Se celebrau īn principalele cen­tre de cult ale zeitei (vezi Afrodita), mai ales la Pafos si īn insula Cipru. Aceste sarbatori se bucurau de mare populari­tate, cu toate ca adesea nu aveau conotatii oficiale si publice. Predonimau figurile hetairelor.

Afrodita (gr. 'Aq>po6CTT|, -tic ; lat- Venus, -eris). Zeita iubirii si a frumusetii, pre­zentata īn Iliada ca fiica lui Zeus si a Dionei. Scriitorii mai tīrzii povestesc īnsa ca s-a nascut din spuma marii, de unde i-ar proveni si numele (Platon, Cratylos, 406: &q>p6g, „spuma"). Potrivit lui Hesiod (Teogonia, 188), Afrodita s-ar fi nascut din membrul viril al lui Uranos, pe care Cro-nos 1-a aruncat īn mare. Plamadindu-se īn mijocul valurilor, s-ar fi deplasat mai īntīi catre insula Citera, iar mai apoi catre Cipru, unde a iesit din apa, facīnd sa rasara sub talpile sale o iarba moale. Potrivit unei alte versiuni (Aelianus, De natura anima-lium, 14.28), Afrodita s-ar fi nascut dintr-o scoica, si tot īntr-o scoica a fost dusa īn insula Citera. īn epoca clasica, scoica era sacra pentru aceasta zeita, inclusiv dato­rita asocierii cu Nerites, singurul fiu de sex barbatesc al lui Nereu (vezi), care traia īn adīncurile marii si a carui tovarasa a fost zeita īnainte de a iesi din spuma marii, īntrucīt Nerites a refuzat sa o urmeze pe pamīnt, Afrodita 1-a transformat īn scoica. Introdusa imediat dupa ivirea sa pe pamīnt īn lumea zeilor, Afrodita a devenit sotia lui Hefaistos, pe care, īnsa, potrivit versiunii homerice a mitului, 1-a tradat foarte curīnd cu Ares (pentru detalii vezi Hefaistos). Din unirea Afroditei cu Ares s-au nascut Harmonia, ce personifica echi­librul dintre tendintele contrarii ale pa­rintilor sai si a fost sotia lui Cadmos,

AFRODITA

īntemeietorul Tebei, si, de asemenea, Fobos si Deimos, Eros si Anteros. Capabila sa-i domine pe toti zeii Olimpului (cu exceptia Atenei, Artemisei si a Hestiei), Afrodita este legata de toate īntīmplarile mitologice care au īn centru tema iubirii: traditia aminteste iubirea sa pentru Dionysos, Poseidon si Hermes, din lumea divina, si pe aceea pentru Adonis (vezi) si Anhise (vezi) dintre muritori. Din dragostea din­tre Afrodita si Anhise, un preafrumos pastor troian, s-a nascut Enea, care a avut mereu īn Afrodita o ocrotitoare plina de īntelegere.

Daca Afrodita trezea iubirea oriunde ar fi aparut, ea era, de asemenea, tinta osti­litatii si geloziei zeitelor olimpiene. Dintre acestea, cea mai īndīrjita s-a aratat Hera, din cauza alegerii lui Paris, care i-a acor­dat Afroditei si nu reginei zeilor, marul frumusetii (vezi Paris).

Afirmarea cultului zeitei iubirii are cu siguranta un substrat pregrecesc. Mai ales traditia referitoare la nasterea Afroditei si la puterea sa asupra inimilor omenesti poate fi pusa īn legatura cu unele mituri orientale si cu zeitati precum Ashtoret sau Ishtar, cunoscute īn Occident sub numele Astarte, care se preteaza inclusiv din punct de vedere lingvistic la o corelatie cu numele Afroditei. Numeroasele versiuni ale legen­dei nasterii zeitei, plasarea ei cīnd īn rīn-dul fiicelor lui Uranos, cīnd printre cele ale lui Cronos, cīnd printre oceanide, cīnd printre moire si erinii constituie tot atītea marturii ale vechimii cultului sau, īn care se contopesc mituri diferite, legate īntre ele prin tema fertilitatii si a iubirii.

Pe līnga rolul sau principal de zeita a generarii, Afrodita apare īn mit si ca zeita subpamīnteana (de multe ori, zeitatile hto-niene sīnt legate de cele ale fertilitatii), iar īn aceasta postura este venerata ala­turi de zeul Hermes. De asemenea, era ocro­titoarea navigatiei. La Sparta, īn Cipru, īn Citera si īn alte locuri era venerata ca zeita a razboiului, eventual cu trimitere la anumite modele orientale.

īn lumea romana, trasaturile Afroditei sīnt transferate īn figura corespunzatoare a Venerei (vezi Venus).

Epitete. Anadiomene (zeita care rasare din valurile sarate); Pelagia (cea marina); Pontia, Euploia; Dione (femininul lui Zeus); Citereea (pentru ca mai īntīi a mers

la Citera); Ciprida, Ciprinia sau Cipria (de la Cipru); en kepois („din gradini", de la numele gradinilor ce-i erau dedicate la Atena) si Anteia, epitete legate de rolul sau de zeita a vegetatiei; Melena sau Melanis (cea neagra, cea īntunecata); Epitymbia (la Delfi); Arginida (vezi Argenos) ; Genitrix („nascatoarea", la latini); Acidalia (de la numele unui izvor din apropiere de Orho-menos, unde obisnuia sa se scalde īmpre­una cu gratiile); Amatusia (vezi); Pafta (de la Pafos); sira. La Delos, epitetul Agne o desemneaza pe Afrodita ca Atargatis. īn postura de zeita a razboiului era numita uneori si Areia sau Strateia. Foarte raspīn-dite sīnt epitetele Urania si Pandemos.

  Atribute.   Din   lumea   vegetala,   mirtul, trandafirul si marul; din lumea animala, rīndunica, porumbelul si lebada; dintre obiecte, costumatia si vasul de īmbaiat grecesc;   dintre   personaje,   micul   Eros. Caracteristica  este  si   cingatoarea  care cuprinde toate gratiile feminine si careia nici macar zeii nu-i pot rezista (Jliada, 14.214 si urm.).

>  Rasplndirea    cultului.     Citera;    Pafos, Amatunt (Cipru); Ciclade ; Atica; Corint; Cnidos; Roma. Din aceste centre, unde sīnt atestate sanctuare sau temple ale zeitei, cultul ei s-a raspīndit īn īntreaga arie a culturii clasice. Principalele serbari ce-i erau īnchinate se desfasurau īn Cipru si la Delos. īn aceasta localitate, zeita o īnlocuia pe Ariadna (Plutarh, Tezeu, 21; Calimah, Imn catre Delos, 306-313). Sacrificarea porcilor īn cinstea ei trebuie pusa īn legatura cu cultul fertilitatii.

  Prezente īn literatura antica. Afrodita este citata sau apare ca protagonista īn princi­palele opere literare ale Antichitatii clasice. Informatii despre originea sa si povestiri ale unor episoade mitologice se gasesc cu precadere  la  Hesiod,  Teogonia;  Homer, Iliada, Odiseea; Imnurile homerice ; Ver-giliu, Eneida; Ovidiu, Metamorfoze ; Nonnos din Panopolis, Dionisiacele; Pervigilium Veneris. Originea orientala a Afroditei este indicata de Herodot (1.105) si de Pausa-nias (1.14.7). Relatia sa cu fertilitatea si cu puterea generatoare a naturii este evi­dentiata īntr-un fragment din Danaidele lui Eschil si mai ales īn prologul la Poemul naturii al lui Lucretiu.

>  Prezente īn literatura medievala, moderna si contemporana. Dintre nenumaratele apa­ritii ale Afroditei īn literatura dupa epoca

35

AGAMEMNON

clasica amintim: G. Boccaccio, Tezeida nuntii Emiliei; N. Frischlin, Venus ; F. Brac-ciolini, Batjocura zeilor; A. Poliziano, Strofe pentru īntrecere; L.V. de Camoes, Lusiadele; Garcilaso de la Vega, Egloge, 3; W. Shakespeare, Venus si Adonis; G.B. Marino, Adonis; J.-C.L. Clinchamp de Malfilātre, Narcis īn insula Venerei; U. Foscolo, Gratiile; P. Louys, Afrodita; R. Bacchelli, Afrodita, un roman de dragoste. Imensa popularitate de care s-a bucurat īn toate timpurile zeita dragostei se reflecta nu numai īn traditia literara, ci si la nivel popular, īntr-un mare numar de legende. Una dintre cele mai ciudate, constrastīnd puternic cu solemnitatea mitului, este cea potrivit careia celebra delicatesa cunoscuta sub numele italian de cappelletti (galuste cu carne) si-ar fi capatat forma de la buricul Venerei, pe al carei pīntec un hangiu din Bologna a asternut o foaie subtire de aluat pentru a-i īntipari forma.

Iconografie. Dintre principalele opere care o īnfatiseaza amintim: Fidias, frontonul oriental al Partenonului; sculpturi de Alcamene si Agoracrit; statuia Afroditei de la Frejus (Paris, Luvru); Praxitele, Afro­dita din Cnidos; Afrodita culcata (Rodos, Muzeul de Arheologie); Doidalsas, Afrodita culcata (Roma, Muzeul National); Afrodita din Cirene (Roma, Muzeul National); Venus Capitolina (Roma, Muzeul Capitolin); Venus de pe Esquilin (Roma, Muzeul Nou al Con­servatorilor); Afrodita din Melos (Paris, Luvru); Afrodita Landolina (Siracuza, Muzeul de Arheologie); Afrodita este re­prezentata adesea īn ceramica atica. īn epoca imperiala romana s-a raspīndit un tip de portret al femeilor din familia im­periala care adopta iconografia Venerei Genitrix.

Agamede (gr. 'AYap.TJ8Tis, -ou; lat. Agame-des, -is). Arhitect mitic, considerat īndeobste fiul lui Erginos, care domnea īn Orhomenos, si fratele lui Trofonios, la rīndul sau arhi­tect. Arta celor doi frati era preamarita īn toata Grecia antica. Ei erau considerati autorii templului lui Apollo de la Delfi, unul dintre cele mai cunoscute lacasuri sacre ale Antichitatii. Ca urmare a acestui succes, au fost īnsarcinati sa construiasca un tezaur (un edificiu care sa adaposteasca oferte si daruri votive) pentru Hirieu, re­gele cetatii Hiria din Beotia. Cei doi frati au realizat un mecanism ingenios si uimi­tor din punct de vedere arhitectonic: au

dispus blocurile de piatra ale peretilor astfel īncīt unul dintre ele sa poata fi extras cu usurinta din locul sau, fara ca nimeni sa-si poata da seama ca lipseste, stabilind īnsa īn acelasi timp o legatura īntre exterior si interior, īn mod obisnuit ferecat. Astfel, cei doi puteau jefui tezaurul dupa bunul lor plac. Regele, vazīnd ca averea īi scadea mereu, desi lacatele si sigiliile usii pareau intacte, a pus o capcana īn interiorul edi­ficiului, pentru a-1 prinde pe hot. Astfel, Agamede a fost prins asupra faptului, iar Trofonios i-a retezat capul, pentru a nu fi descoperit; imediat dupa aceasta, a fost īnghitit de pamīnt īn padurea din Leba-deea. Aici a fost venerat ca erou, avīnd, īntr-o pestera din apropiere, un oracol car? a devenit celebru.

Potrivit unei traditii mentionate de Cicero, dupa ce au ridicat templul lui Apollo de Ja Delfi, Agamede si Trofonios i-au cerut zeului, ca semn de recunostinta si ca rasplata pentru stradania lor, sa le dea ceea ce este mai bine pentru oameni. Zeul le-a promis ca īntr-o anumita zi avea sa le īndeplineasca dorinta. Cīnd a sosit ziua stabilita, cei doi frati au murit.

Agamemnon (gr. 'AŢui|i.Miuv, -ovot ; lat. Agamemnon, -onis). Unul dintre principa­lii eroi ai traditiei epice grecesti. Se spune ca era fie fiul lui Plistene si al Eripilei si nepotul lui Atreu, regele din Micene (Apollodor, Biblioteca, 3.2.2), fie fiul lui Atreu (Homer si altii) si nepotul lui Pelops (vezi schema de la rubrica Atreu). Aga­memnon si fratele sau, Menelaos, au fost crescuti, īmpreuna cu Egist, fiul lui Tiest, īn casa lui Atreu. Dupa ce Atreu a fost ucis de catre Egist si Tiest, care i-a luat locul pe tronul Micenei (vezi Egist), Aga­memnon si Menelaos s-au dus īn Sparta. Aici, Agamemnon a luat-o de sotie pe Clitemnestra, fiica lui Tindar, cu care a avut patru copii: Ifigenia, Chrisotemis, Laodice (Electra) si Oreste. La Homer, numele Ifigenia nu apare, fiind īnlocuit cu Ifianasa. Mai tīrziu, Agamemnon a deve­nit regele Micenei, modul īn care a urcat pe tronul īnaintasilor fiind descris diferit īn izvoare. Potrivit lui Homer, el i-a urmat lui Tiest la tronul Micenei īn mod pasnic, la moartea acestuia. Dupa altii, Tiest a fost alungat, iar tronul uzurpat. Oricum, Agamemnon figureaza īn continuare drept

AGANIPE

36

cel mai puternic principe din Grecia. Homer aminteste ca a domnit peste īntregul Pelopones, sau cel putin peste o mare parte din acesta, din moment ce la Argos domnea, īn aceeasi vreme, Diomede.

Cīnd Elena, sotia lui Menelaos, a fost rapita de catre Paris, iar capeteniile gre­cilor au hotarīt sa o readuca īn patrie cu forta armelor, Agamemnon a fost numit comandant suprem. Dupa doi ani de pre­gatiri, armata si flota greaca s-au reunit īn portul Aulis din Beotia. Aici īnsa Aga­memnon a ucis o caprioara, animalul sacru al zeitei Artemis. Ca sa se razbune, zeita a trimis īn rīndul soldatilor greci o epidemie de ciuma si a oprit si vīntul, īmpie-dicīnd corabiile grecesti sa ridice ancora. Pentru a potoli mīnia zeitei, Agamemnon a consimtit sa faca gestul suprem de a-si sacrifica propria fiica, pe Ifigenia. Dar, īn clipa īn care aceasta era pe cale de a fi jertfita, zeita a salvat-o de la moarte, tri-mitīnd īn locul ei o alta victima si trans-portīnd-o īn Taurida. Vīntul s-a pornit, iar flota greceasca a putut īn cele din urma sa iasa īn larg si sa se īndrepte spre Troia.

īn timpul īndelungatului asediu al cetatii, Agamemnon a ajuns sa se certe cu Ahile (vezi), fata de care, īn Iliada, are un rol mai putin important. Totusi, Agamemnon reprezinta autoritatea suprema a armatei grecesti, distingīndu-se prin spiritul sau cavaleresc, prin curaj, prin caracterul mari­nimos si prin puterea sa, calitati care, desi sīnt inferioare īnsusirilor lui Ahile, fac din el un erou de prima marime, ce īi depa­seste pe toti ceilalti greci prin demnitate, putere si maiestate. īn Iliada, ochii si capul sau sīnt asemuite cu ale lui Zeus, centura sa cu a lui Ares, iar pieptul sau cu al lui Poseidon. Dupa cucerirea Troiei, a primit-o ca trofeu de razboi pe tīnara fiica a lui Priam, Casandra. De la ea a avut doi gemeni, Teledamos si Pelops. Cu Chriseis (vezi) a avut un fiu care s-a numit Chrises. Nevrīnd sa dezvaluie cine era tatal copi­lului, Chriseis a spus ca īl zamislise cu Apollo (Hyginus, Fabule, 121).

La īntoarcerea īn patrie, Agamemnon a fost ucis de catre Egist, care, īn timpul absentei sale, īi sedusese sotia, pe Clitem-nestra. Poetii tragici īi atribuie acesteia uciderea lui Agamemnon, fara vreo inter­ventie din partea lui Egist. Moartea sa a

fost razbunata de singurul sau fiu de sex barbatesc, Oreste (vezi).

  Epitete. Atridul (de la numele tatalui sau, Atreu); Pelopidul (de la numele bunicului sau, Pelops); Tantalidul (de la numele strabunicului sau, Tantal).

  Raspīndirea cultului. Cultul lui Agamemnon este atestat īn epoca istorica, īn diverse localitati. Potrivit lui Licofron, la Sparta Agamemnon era numit Zeus.

  Prezente īn literatura antica. Agamemnon are un rol important īn Iliada homerica, unde este comandantul suprem al arma­telor grecesti; Odiseea  prezinta īntoar­cerea īn patrie a eroului si īntīmplarile tragice ale familiei sale, īntīmplari reluate ulterior īn Cataloagele hesiodice, īn Cipriile lui Stasinos, īn Orestia lui Stesihor si īn Pythice, 11 de Pindar. Tragedia īl are ca protagonist īn Orestia lui Eschil, mai ales īn Agamemnon ; īnAiax de Sofocle, Ifigenia īn  Aulis   de   Euripide,  Agamemnon   de Seneca.

  Prezente īn literatura moderna. īn epoca moderna, numerosi poeti au scris tragedii dedicate  lui Agamemnon:  J.  Thomson, V. Garcia de la Huerta, V. Alfieri, N. Le-mercier, G.B. Niccolini. G. Hauptmann a scris Moartea lui Agamemnon, care face parte din Tetralogia Atrizilor. Mai recent, D. Milhaud a compus o opera lirica inti­tulata Orestiada, iar Ildebrando Pizzetti a fost autorul muzicii de scena pentru Aga­memnon de Seneca.

  Iconografie. Scene din povestea lui Aga­memnon erau prezente īn ceramica atica. Potrivit traditiei (astazi fiind pierdute), acestea apareau pe Cufarul lui Cipselos, īn picturile lui Polignot (sala Lesche din Delfi,  Nekyia)  si  īntr-un  tablou  al lui Timanthes.   Episoade   ale   mitului   sīnt reprezentate pe altarul de la Pergam si īn miniaturile   din   Iliada  Ambroziana   si, īntr-un mediu diferit, īn picturile de pe Mormīntul Frantois de la Vulci si pe unele urne etrusce.

Aganipe (gr. 'AŢaviTnrn, -r\q ; lat. Aganippe, -es). Fiica zeului fluvial Permesos; era nimfa izvorului Aganipe, care tīsnea la poalele muntelui Helicon din Beotia. Acesta era un izvor sacru al muzelor, care de aici īsi luau epitetul de Aganipide. Se credea ca apele sale aveau puterea de a-i aduce inspi­ratia celui care īsi potolea setea acolo. Epi­tetul Aganipide era folosit si pentru a

37

AGDISTIS

desemna izvorul Hipocrene, īntrucīt si acesta era un izvor sacru al muzelor.

Aganipea (lat. Aganippea, -orum). Sarba­tori religioase īn cinstea muzelor. īsi tra­geau numele de la cel al izvorului Aganipe, drag muzelor si inspirator al poetilor.

Agapenor (gr. 'Ayairr\»u)p, -opoc;; lat. Aga-penor, -oris). Fiul lui Anceu si regele Arcadiei; a luat parte la razboiul troian. La īntoarcere, s-a stabilit īn insula Cipru, unde a ancorat dupa un naufragiu; a īn­temeiat cetatea Pafos si a ridicat un impor­tant templu īnchinat Afroditei.

Prezente īn literatura antica. Iliada, 2.609 si urm. (este amintit īn asa-numitul Cata­log al corabiilor īn calitatea sa de condu­cator al fortelor arcadiene); Hyginus, Fabule, 97 ; Apollodor, Biblioteca, 3.10.8 si 7.6 si urm.; Pausanias, 8.5.2 (mentioneaza īntemeierea cetatii Pafos si construirea templului Afroditei).

Agathodaimon (gr. 'A-ra#oSa(p.u>v, -ovog ; lat. Agathodaemon, -onis). Cu acest nume, izvoarele grecesti desemnau o zeitate egip­teana asemanatoare cu un geniu bun sau cu un gen de pazitor divin al oamenilor, cu functii similare celor ale unui Daimon (vezi) sau ale unui^enius (vezi Geniu) la romani. Tot agathodaimoni erau considerati balau­rii, serpii si alte creaturi īnaripate carora li se atribuiau trasaturi divine. īn unele izvoare, termenul apare ca epitet al lui Dionysos, datorita calitatilor de ocrotitor si de salvator al zeului.

Agaton (gr.'Ayd^Dv, -wvoq). Erou troian, fiul lui Priam. Este amintit īn Iliada.

Agave (gr. 'AŢcxirri, -f|g; lat. Agave, -es). Fiica lui Cadmos, sotia lui Ehion si mama lui Penteu. Pentru detalii vezi Penteu.

Agdistis (gr. "AySiotic;, -ewc;; lat. Agdestis, -is). Protagonista unei stravechi legende orientale legate de cultul lui Attis, al Marii Mame Cybele si al Rheei. Potrivit poves­tirii lui Pausanias (7.199 si urm.), Agdistis era o faptura hermafrodita, nascuta din samīnta lui Zeus ce cazuse pe pamīnt īn timp ce zeul visa. Ceilalti zei i-au rapit barbatia lui Agdistis, care, astfel, a deve­nit femeie. Din madularul retezat a rasa­rit un migdal, iar dintr-o migdala pe care

Sangaris, fiica zeului fluvial Sangarios, si-a pus-o īn sīn s-a nascut Attis, un tīnar de o frumusete extraordinara, care a stīr-nit iubirea īnfocata a lui Agdistis. Zadarnic a cautat fiica regelui Pesinuntului sa-1 ia de barbat; īn ajunul nuntii, aparitia neas­teptata a lui Agdistis 1-a facut pe Attis sa-si iasa din minti si sa se emasculeze. Disperata, Agdistis a obtinut ca trupul sau sa ramīna incoruptibil.

Potrivit unei variante a mitului, relatata de Arnobiu (Adversus nationes, 5.5), nas­terea lui Agdistis s-a petrecut pe un recif pustiu de la hotarele Frigiei, unde Cybele era venerata sub īnfatisarea unei pietre. Neizbutind sa se uneasca cu Cybele, de care era īndragostit, Zeus 1-a zamislit pe Agdistis dintr-o piatra. si īn acest caz Agdistis e o faptura hermafrodita, cas­trata īnsa de catre Dionysos. Din sīngele sau a rasarit un rodiu. īntīmplarile se petrec īntr-un mod nu foarte diferit de versiunea prezentata mai sus : dintr-un fruct al aces­tui rodiu, fiica zeului fluvial Sangarios 1-a zamislit pe Attis, un copil de o frumusete extraordinara, pe care a fost silita sa-1 aban­doneze si care a fost crescut de o capra. Tīnarul Attis a devenit tinta iubirii īnfo­cate a Cybelei si a lui Agdistis, care si-1 disputau. La rīndul sau, regele Pesinun­tului avea planuri īn ce-1 grivea, vrīnd sa-1 casatoreasca cu fiica sa. Insa Agdistis 1-a facut pe tīnar sa-si piarda mintile, acesta si-a retezat barbatia sub un pin si a murit. Cybele 1-a īngropat, iar din sīngele sau au rasarit niste violete. Alte violete au rasa­rit din trupul fiicei regelui, care s-a sinucis de disperare, īn timp ce din mormīntul īn care Cybele a īngropat-o a rasarit un mig­dal. Agdistis a obtinut de la. Zeus ca trupul lui Attis sa ramīna incoruptibil, ca parul sau sa continue sa creasca si ca degetul sau mic sa poata sa se miste. īn urma acestei promisiuni, a dus ramasitele tīna-rului la Pesinunt, i-a organizat o īnmor-mīntare solemna si a īntemeiat o confrerie de preoti responsabili de cultul sau, care īn fiecare an celebrau o sarbatoare īn cin­stea lui.

Rasplndirea cultului. Atestari privitoare la cultul lui Agdistis se gasesc īn Anatolia, īn Egipt, īn Pireu, la Ramnus, la Panti-capaeum, la Lesbos si īn Lidia. Pentru alte detalii vezi si Attis.

AGELAOS

38

Agelaos (gr. 'AyeXcxog, -ou; lat. Agelaus, -i). 1) Strabun al regelui Cresos al Lidiei. Era fiul lui Heracle si al Omfalei.

2) Erou, fiul lui Elonx si al Alteei, care a luat parte la batalia dintre calidonieni si cureti, cazīnd īn lupta.

3)   Unul  dintre  pretendentii  la  mīna Penelopei, fiul lui Damastor.

4) Pastor din Troia, aflat īn slujba rege­lui Priam. Cīnd Priam si regina Hecuba au hotarīt sa-1 abandoneze pe fiul lor nou--nascut, Paris, pe muntele Ida, pentru a evita un oracol ce prezisese mari neno­rociri la Troia īn cazul īn care copilul ar fi trait, Agelaos 1-a gasit dupa cinci zile, hranit de o ursoiaca. El 1-a luat si 1-a crescut ca pe propriul sau fiu (Hyginus, Fabule, 91).

Agenor (gr. 'Ayrjviop, -opog; lat. Agenor, -oris). 1) Fiul lui Poseidon; a fost regele Feniciei si tatal lui Cadmos si al Europei. Printre urmasii sai se numara si Dido (vezi). De aceea, īn Eneida, Vergiliu amin­teste Cartagina, cetatea Didonei, ca fiind „cetatea lui Agenor".

2) Fiul lui Antenor si al lui Teano ; a fost unul dintre cei mai cutezatori si mai curajosi eroi troieni.

Agenoria (lat. Agenoria sau Agerona, -ae). Zeita romana a muncii si harniciei, opusa Murciei sau Vacunei, ocrotitoarea inactivi­tatii si a lenei (initial, probabil, a odihnei dupa munca cīmpului).

Agenoridul (gr. 'AfriviijpLg, -1605 ; lat. Age-norides, -ae). Epitet ce indica un descen­dent al lui Agenor (1), de pilda Cadmos, Fineu sau Perseu.

Agesilaos (gr. 'Afr\<j(\a.oq, -ou; lat. Agesi-laus, -i). Epitet al zeului lumii subpa-mīntene, Hades. Indica rolul acestuia de calauzitor al popoarelor din lumea de dincolo.

Agieus (gr. 'AŢUieug, -ewg; lat. Agyieus, -ii). Porecla a lui Apollo. Indica rolul sau de ocrotitor al drumurilor si al pietelor publice. Cu acest nume era venerat si ca protector al celor ce plecau ori se īntorceau acasa. īn cinstea sa, īn Grecia exista obiceiul de a tine līnga usa casei niste coloane sau mici altare pe care se ardea tamīie.

Aglae (gr. 'AfXaia, -at; lat. Aglaie, -es). „Cea luminoasa"; este cea mai vīrstnica dintre charite sau gratii (vezi Charite).

Aglauride (gr. 'AŢXaupiSeg, -ojm ; lat. Aglau-rides, -um). Fiicele lui Cecrops (vezi) si ale lui Aglauros (vezi). Se numeau Aglauros, Herse si Pandrosos si erau cunoscute sub epitetul drakaulos, „cele ce locuiesc cu sar­pele", potrivit mitului care le asociaza cu Erihtonios (vezi). Legenda spune ca Atena 1-a īnchis pe Etihtonios, nascut din unirea ei cu Hefaistos prin interventia Geei, īntr-un cos pe care 1-a īncredintat Aglauridelor, interzicīndu-le sa-1 deschida. Tinerele, curioase, au privit īnsa īnauntru si au zarit un sarpe (sau, potrivit altor versiuni, un copil vegheat de niste serpi, sau un copil cu extremitati serpentiforme). Aceasta priveliste le-a facut sa īnnebuneasca si sa se arunce de pe stīnca Acropolei din Atena.

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Calimah īn Hecale, de Apollodor (3.14.6), Hyginus (Astronomica, 2.13) si Ovidiu (Metamorfoze, 2).

Aglauros (gr. "AyXaupog, -ou; "AypauXoe;, -ou; lat. Aglauros, -i). 1) Fiica lui Acteos, pri­mul rege al Atenei. A fost sotia lui Cecrops. 2) Descendenta celei dintīi: fiica lui Ce­crops si a lui Aglauros (1). Este amintita ca protagonista a mai multor īntīmplari mitice. Ei si surorii sale Herse 1-a īncredin­tat Atena pe Erihtonios, īnchis īntr-un cos pe care Aglauros nu trebuia sa-1 deschida. Dar fetele nu au ascultat porunca Atenei (pentru alte precizari vezi Erihtonios si Aglauride). Ulterior - potrivit unui alt mit -Aglauros a fost pedepsita si transformata īn piatra de catre Hermes, pentru ca a īncercat sa-1 īmpiedice pe zeu sa patrunda īn casa Hersei, de care acesta se īndra­gostise. Potrivit altor legende, Aglauros s-ar fi aruncat de pe Acropola din Atena pentru ca un oracol prezisese ca atenienii aveau sa īnfaptuiasca mari cuceriri daca cineva s-ar fi sacrificat pentru pamīntul natal. īn semn de recunostinta, atenienii i-au ridicat un templu pe Acropole, unde tinerii cetateni, primind pentru prima data armele, jurau solemn ca aveau sa-si apere patria pīna la ultima suflare. īn cinstea lui Aglauros, la Atena se desfasurau sarba­tori solemne (asa-numitele Agraula, vezi).

Agnalia. īn religia romana, sarbatoare cīm-peneasca celebrata cu prilejul tunderii oilor.

Agno (gr. jAyvw, -out). Numele unei nimfe din Arcadia; potrivit legendei arcadiene,

39

AGONES

care situa nasterea lui Zeus pe muntele Liceu, 1-a crescut pe zeul nou-nascut īm­preuna cu alte doua nimfe, Tisoa si Neda. Agno era nimfa unui izvor de pe muntele Liceu, īntotdeauna bogat īn apa, chiar si īn verile cele mai secetoase. īn timpul unei secete cumplite, preotul lui Zeus Liceios a scufundat o crenguta de stejar īn apa izvo­rului, implorīndu-1 pe zeu sa aduca ploaia, iar din izvor s-a desprins un nor care s-a īntins deasupra tinutului, aducīnd ploaia binefacatoare si īndelung asteptata. Le­genda este amintita de Pausanias.

Agonalia (lat. Agonalia, -ium sau -orum). Festivitati romane solemne, instituite, po­trivit unei traditii, de catre Numa Pompi-lius si celebrate initial la 9 ianuarie, īn cinstea zeului Ianus. Se repetau si la alte date, cu sacrificii si ritualuri solemne: la 17 martie īn cinstea lui Marte, la 21 mai īn cinstea lui Veiovis, iar la 11 decembrie īn cinstea lui Sol Indiges. Originea nume­lui si cea mai veche semnificatie a ritualu­rilor legate de el erau necunoscute chiar si izvoarelor clasice. Victima oferita zeilor era īndeobste un berbec.

Agones (gr. āfāives, -u>v). īn Grecia, ter­menul indica toate serbarile care cuprin­deau īntreceri sportive (atletice si ecvestre) si competitii poetice si muzicale, la sfīrsi-tul carora īnvingatorii primeau un premiu simbolic. Aparute īn Grecia īn asociere mai ales cu sarbatorile religioase cu caracter funerar, legate īndeobste de reevocarea jocu­rilor funebre īn cinstea unui erou, ele s-au raspīndit si īn lumea romana, unde au fost totusi mai putin populare si s-au bucurat de o mai mica pretuire. Despre unele ser­bari cu īntreceri de gimnastica si sportive sīntem bine informati din izvoarele lite­rare, care ne permit sa reconstituim isto­ria acestora. Cele cu caracter panelenic (deschise cetatenilor din toate polisurile grecesti) erau:

1) jocurile olimpice (vezi si Olimpiade), īn cinstea lui Zeus, se celebrau la Olimpia din patru īn patru ani, potrivit lui Timaios, din anul 776 ī.Hr., data īncepīnd cu care au fost īnregistrate numele īnvingatori­lor; acestia primeau ca premiu o cununa de maslin salbatic. Potrivit traditiei, au fost inaugurate de catre Heracle, cel din-tīi care a īnaltat douasprezece altare īn

cinstea celor doisprezece zei olimpieni, īn apropierea locului unde era venerat mor-mīntul lui Pelops (vezi), de al carui mit era legata originea jocurilor. Tot Heracle a plantat si padurea de maslini salbatici din care se īmpleteau cununile īnvingatorilor (Pindar, Olimpice, 10). Alte traditii (Pau­sanias) īi atribuiau originea jocurilor unui erou etolian, Oxilos, sau unui urmas al acestuia, Ifitos, caruia se spunea ca i se datora si instituirea primului armistitiu sacru, Ekecheiria (vezi), care trebuia sa le īngaduie atletilor din cele mai īndepartate tinuturi sa ajunga nevatamati la Olimpia, transferīnd īn acelasi timp rivalitatea din planul razboiului īn acela agonistic-religios;

2) jocurile pythice, celebrate la Delfi īn cinstea lui Apollo (vezi si Pythice, jocuri). Aceste jocuri, ce aveau loc tot din patru īn patru ani, fusesera concepute initial ca niste īntreceri de poezie īn cursul carora (anterior din opt īn opt ani) trebuia sa se recite imnuri īn cinstea lui Apollo. Abia īntr-o a doua faza au fost īmbogatite prin-tr-o serie de competitii sportive, chiar daca natura neprimitoare din acea regiune a īmpiedicat construirea unui hipodrom si a facut ca īntrecerile hipice sa se desfasoare la Crisa, pe cīmpia situata mai jos. īnvin­gatorului īi era daruita o cununa din frunze de laur, culese din valea sacra a Tempei, si īi era īngaduit sa-si ridice o statuie īn inte­riorul sanctuarului lui Apollo. īn paralel cu īntrecerile sportive se desfasurau com­petitii  de  cīntareti  ce  recitau  acompa-niindu-se la lira sau la flaut;

3) jocurile istmice, celebrate īn cinstea lui Poseidon īn istmul Corint (vezi Istmice, jocuri), care prevedeau ca īnvingatorului sa i se ofere o cununa de telina;

4) jocurile nemeene, celebrate īn cinstea lui Zeus īn valea cu acelasi nume, la hota­rul de miazanoapte al Argolidei. īnvin­gatorilor acestor jocuri li se daruiau tot cununi de telina (vezi Nemeene, jocuri).

Foarte populare erau anumite sarbatori cu caracter local care prevedeau desfasu­rarea unor īntreceri de gimnastica si poe­zie ; la Atena, cele mai importante erau probabil īntrecerile dramatice desfasurate īn cinstea lui Dionysos īn timpul serba­rilor organizate īn cinstea acestui zeu, Dionisia si Leneea, care prevedeau orga­nizarea si reprezentarea unor spectacole

AGONES

40

de teatru (vezi Dionisia si Leneea). Foarte importante erau si Panateneele (vezi), cu-prinzīnd īntreceri sportive si competitii de poezie īntre rapsozi ce recitau din Homer. Un agon poetic aparte este cel evocat īn īntrecerea dintre Homer si Hesiod, o com­pozitie poetica greceasca din vremea lui Hadrian (sec. II d.Hr.), īiisa cu siguranta de origine mult mai veche, care, pornind probabil de la o trimitere din Munci si zile de Hesiod (vezi 650 si urm.), povesteste despre īntrecerea de poezie īn care, cu pri­lejul jocurilor funebre īn cinstea lui Amfi-damas la Chalcis, īn Eubeea, organizate de Panides, fratele defunctului, s-au īn­fruntat cei mai mari poeti greci arhaici, Homer si Hesiod. Panides a vrut sa-i acorde victoria lui Hesiod, care cīntase pacea si viata la tara, īnsa multimea a hotarīt vic­toria lui Homer, punīnd īn circulatie expresia Judecata lui Panides", ce indica o evaluare nechibzuita si lipsita de temei.

Pe līnga īntrecerile sportive si cele de poezie, aveau loc si concursuri de frumu­sete (la Lesbos, īntr-o serbare īnchinata lui Zeus, Herei si lui Dionysos), de filologie (la Priene) ori de medicina (la Efes). O epigrama glumeata a lui Nicarh, inclusa īnAnthologia Palatina (11.110), se refera la o īntrecere de slabiciune: „īn fata noastra s-a petrecut o īntrecere de slabiciune: trei barbati slabi si-au disputat īntīietatea celui mai slab. Unul, Ermon, a dovedit cea mai mare pricepere, trecīnd cu ata īn mīna prin urechea unui ac. Dimas, iesind dintr-o gaura, a ramas īn plasa unui paianjen: tesīnd, paianjenul 1-a tinut atīrnat. «Mie sa-mi dati cununa» spuse Sospitrat. «De ma vedeti, am pierdut: sīnt numai duh»".

īn lumea romana, acest tip de competitii a decazut treptat, pīna la suprimarea jocu­rilor olimpice de catre īmparatul Teodosius īn anul 394 d.Hr., si la cea a jocurilor din Antiohia, care au supravietuit pīna īn anul 520, cīnd au fost abolite de Iustin I. īn lumea romana, cursele de cai si īntrecerile atletice au prezentat un interes cu preca­dere sportiv, īn care aspectul religios trecea īn plan secundar.

La originea tuturor īntrecerilor sportive grecesti (si, cu siguranta, a celor panele-nice) se pot īntrevedea, cum s-a spus, niste ceremonii religioase legate de cultul unor eroi a caror moarte era evocata prin in-

termediul jocurilor funebre īn cinstea lor povestite de mit. Asa se īntīmpla la Olimpia, unde jocurile erau legate de mitul lui Pelops si al lui Enomaos (vezi rubricile respec­tive), la Delfi, unde se facea referire la sarpele Python (vezi), Istmul Corint, unde era amintit Melicertes (vezi Atamas si Palemon), īn Nemeea, unde era evocat Arhemoros (vezi). De asemenea, stim ca mitul amintea organizarea unor jocuri funebre īn cinstea celor mai multi dintre marii eroi, mai alea daca acestia cazusera īn lupta: este cazul lui Anhise, al lui Patroclu, al lui Paris etc. Unice au fost īntrecerile organizate de Polixo, sotia lui Tlepolemos din Rodos, fiul lui Heracle. Pentru a celebra moartea sotului, ea a organizat īntreceri funebre rezervate copiilor. īnvingatorul primea o cununa de plop alb. Cele mai grandioase jocuri fune­bre din cele amintite īn mitologie sīnt, fara īndoiala, cele organizate de Acastos, fiul lui Pelias, regele din Iolcos, ucis de fiicele sale, care, īncredintate ca aveau sa-1 īnti­nereasca, l-au sfīsiat īn bucati si l-au fiert īntr-un cazan, la īndemnul Medeei. Bine­īnteles ca stratagema nu a functionat, īn schimb regele s-a ales cu o faima nemuri­toare datorita serbarilor fastuoase organi­zate īn amintirea sa.

Mitul mai aminteste diferite īntreceri īntre zei, īntre zei si eroi ori īntre zei si muritori; de cele mai multe ori este vorba de īntreceri de frumusete, cum a fost cea care, prin judecata lui Paris (vezi), a dus la razboiul troian (vezi si Frumusete) ; ori de competitii muzicale, ca aceea dintre Apollo si Marsias (vezi), de īntreceri de iscusinta īn anumite arte, ca īn cazul Arahnei (vezi), ori de īntreceri la mīncare si bautura, cum s-a īntīmplat īn legenda lui Heracle si a lui Lepreos (vezi Lepreos).

īn sfīrsit, trebuie sa amintim ca par­ticiparea unor personaje mitologice la īntrecerile prilejuite de serbari religioase reprezinta, īn numeroase cicluri mitice, un element important ce pune īn miscare mecanismul īntīmplarilor ulterioare : este cazul participarii la īntrecerile atletice de la Atena a fiului lui Minos, Androgeu, ucis tocmai pentru ca a cīstigat si razbunat de tatal sau, care le impune atenienilor un tribut apasator, īn vieti omenesti pe care le trimite Minotaurului (vezi Minos).

41

AGRICULTURĂ

Consecinte īnsemnate are si participarea lui Ilos (vezi) la īntrecerile sportive orga­nizate de regele Frigiei: urmīnd īndemnul unui oracol, Ilos urmareste vaca patata care i se ofera ca premiu si, pe locul unde aceasta se opreste, īntemeiaza cetatea Ilionului sau Troia.

Pentru alte detalii legate de jocuri īn lumea romana vezi Ludi.

Agoraios (gr. 'Afopoiog, -ou). Epitet (de la dcŢopct, „piata") cu care sīnt desemnate dife­rite divinitati, printre care mai cu seama Zeus si Hermes, ca zei tutelari ai vietii īn societate si, respectiv, ai activitatilor comer­ciale care se desfasurau īn piete. La femi­nin, Agoraia este un epitet al Atenei, care ocrotea elocventa oratorilor si deliberarile cetatenilor īn adunarile populare.

Agraula (gr. "AŢpauXa, -oiv). Sarbatori ce aveau loc la Atena īn cinstea Atenei si a lui Aglauros (vezi).

Agricultura. īn lumea clasica, activita­tile agricole erau puse sub ocrotirea diferi­telor divinitati. Inventarea agriculturii si trecerea de la o civilizatie a culesului, vīna-torii si consumului resurselor naturale la un tip de societate īn masura sa produca īn mod autonom necesarul de subzistenta erau considerate niste evenimente atīt de importante, īncīt erau atribuite procesului de educare realizat de anumite figuri divine, care strabatusera pamīntul īn lung si-n lat pentru a-i deprinde pe oameni cu o teh­nica atīt de rafinata. Inventarea agri­culturii si raspīndirea acesteia īn rīndul oamenilor le erau atribuite Demetrei, lui Triptolem, lui Dionysos, muzei Polimnia, Atenei si altor zeitati din lumea greaca, si lui Saturn, lui Ops, lui Ceres, lui Vertum-nus si altor personaje legate de acestea īn lumea romana. Altor divinitati li se atri­buia inventarea unor unelte fundamentale pentru activitatile agricole, ca plugul, con­siderat o nascocire a Atenei, sau, potrivit altor versiuni, a lui Triptolem, teascul pentru masline si stupul, considerate inventia lui Aristeu; ca sa nu mai vorbim de feluritele tipuri de cultivare, atribuite unor zeitati diferite (Atena pentru maslin, Dionysos pentru vita-de-vie etc). Pentru īntīmplarile mitologice legate de fiecare din figurile amintite trimitem la rubricile respective.

īn lumea greaca, zeitatea agricola prin excelenta, afirmata mai cu seama īn epoca clasica, este Demetra, īmpreuna cu per­sonajele ce fac parte din cortegiul sau: Persefona sau Core, fiica sa, si Triptolem. Interpretarea data de antici numelui Deme­tra, „Pamīntul-Mama" (Eschil, Prometeu, 566-568), se potriveste de minune cu rolul zeitei: ea īi īnvata pe oameni sa cultive cerealele si sa practice agricultura; se culca pe cīmpul arat de trei ori alaturi de Iasion si-1 zamisleste pe Plutos, zeu al recoltelor bogate (Odiseea, 5.125 si urm.; Hesiod, Teogonia, 969 si urm.); se iden­tifica pīna-ntr-atīt cu agricultura, īncīt un oracol delfic īi poate folosi numele pentru a numi grīul (Herodot, 7.141). Alaturi de ea, fiica Persefona sau Core personifica, prin sederea sa periodica īn lumea de din­colo ca regina a mortilor si renasterea ei o data cu venirea primaverii, ideea ciclurilor naturale ale anotimpurilor si vegetatiei, sugerīnd imaginea fertilitatii (un sanctuar celebru de la Locri Epizefiri, īn Magna Grecia, este īnchinat cultului Persefonei; se povesteste ca aici se practica prostitutia sacra). īntr-o treiada atestata si icono­grafic (de exemplu īn celebrul relief de la Eleusis, unde apare īmpreuna cu Demetra si Core), Triptolem li se alatura celor doua zeite, Mama si Fiica, cu care īmpartaseste cultul Misterelor Eleusine.

īn ce-1 priveste pe Dionysos, zeu al naturii spontane, al arborilor si fructelor, el este la rīndul sau legat de agricultura ca ocrotitor al vitei-de-vie si mester īn teh­nica producerii vinului. Este īnsa si un zeu copil, numit la Delfi Liknites, copil īn lea­gan, iar leaganul sau este reprezentat ca un ciur pentru grīu. Toti acesti zei au īn comun faptul ca, īn īntīmplarile legendare care īi au ca protagonisti, reprezinta fertilitatea si moartea: Persefona e regina Hadesului, iar Dionysos e un zeu care moare si renaste, conceptie foarte rar īntīl-nita īn lumea greaca.

īn lumea romana, zeita Ceres (al carei nume poate fi legat de termeni precum a creste si a crea) era pusa īn legatura cu Tellus, zeita pamīntului ce da roade, si a fost repede asimilata cu Demetra din Grecia. si īn cazul lui Ceres, conexiunile htoniene sīnt evidente. Festus povesteste despre un mundus Cereris, o structura nu

AGRICULTURĂ

42

bine identificata, considerata o poarta de acces catre lumea subpamīnteana. In cazul mortii unei persoane dragi, rudele īi jertfeau o scroafa.

Saturn, alt zeu latin a agriculturii, avea origini obscure, cu toate ca o traditie antica avīnd īn Varro un exponent ilustru īi punea numele īn legatura cu satus, samīnta, prin­tre altele avīnd īn vedere faptul ca sar­batoarea sa, Saturnalia, era celebrata īn decembrie, dupa perioada īnsamīntarilor. Traditia care īl identifica cu grecul Cronos nu facea decīt sa īntareasca legaturile sale cu activitatea agricola, īntrucīt tocmai de Cronos era legata vīrsta de aur (vergilie-nele Saturnia regna), perioada cea mai feri­cita din istoria omului, dar si momentul īn care acesta a īnceput sa cunoasca tainele pamīntului si ale cultivarii cīmpurilor si folosirea legilor. īn toate traditiile, fie ele grecesti sau romane, deprinderea agri­culturii este legata pe de o parte de ideea abundentei si prosperitatii, iar pe de alta parte de īnceputul vietii īn societate si al vietii civile si de formularea legii, instru­ment fundamental al desfasurarii ordo­nate a acestei forme de viata.

Cea mai mare parte a serbarilor reli­gioase din lumea greaca si din cea romana porneau de la momente importante ale activitatii agricole : erau sarbatori īn care se cereau recolte bogate sau se multumea pentru un an prielnic. Chiar daca majo­ritatea serbarilor despre care sīntem mai bine informati au loc īn mediul citadin, unde legatura nemijlocita cu activitatile agri­cole este mai putin evidenta, si desi, prin defazarea lunilor fata de alternarea ano­timpurilor, cadenta acestor serbari, pe baza unor zile fixate din calendar, putea sfīrsi prin a pierde conexiunea directa cu activita­tile agricole fundamentale, raportul dintre evenimentul religios si activitatile agricole nu s-a pierdut niciodata. Din acest punct de vedere, sarbatorile principale erau, desigur, cele de la Eleusis, desfasurate īn cinstea Demetrei si a Persefonei; ele aveau caracter misteric, adica erau rezervate ini­tiatilor, care cumulau valente multiple, de la cea agricola la referirea la viata fericita din lumea de dincolo (vezi Eleusis). si ser­barile organizate la Atena īn cinstea lui Dionysos erau foarte frecvente. Ele se des­fasurau īn doua anotimpuri, primavara si

toamna, si erau legate de doua momente centrale din viata vegetala: renasterea naturii primavara si culesul viilor toamna (vezi Dionysos).

La Roma, īn cinstea lui Ceres aveau loc sarbatorile numite Cerealia, despre ale caror caracteristici izvoarele nu ne ofera prea multe informatii. Acestea aveau loc la 19 aprilie, iar din secolul al III-lea ī.Hr. li s-au adaugat asa-numitele ludi Cereales, jocuri de circ si spectacole de teatru. Tot īn cinstea lui Ceres, Cartile Sibiline prevedeau o sarbatoare numita „postul lui Ceres". īncepīnd cu jumatatea secolului al III-lea ī.Hr. se celebrau Misterele lui Ceres, mai īntīi din patru īn patru ani, iar mai apoi anuale, rezervate femeilor si organizate de preotese grecoaice care obtinusera cetate­nia romana. De multe ori, īn cadrul cul­tului Ceres si Tellus erau asociate, mai ales īn asa-numitele feriae sementivae, celebrate īn ianuarie. īn cinstea lui Saturn se desfasurau Saturnaliile, una dintre cele mai importante si mai solemne sarbatori din calendarul roman (vezi Saturn). Alte sarbatori religioase legate de agricultura sīnt amintite la rubrica Sarbatoare.

īn afara pesonajelor mentionate, nume­roase figuri mitologice sīnt surprinse dedi-cīndu-se activitatilor agricole. Mai frecvente sīnt īnsa cazurile povestirilor cu pastori. Printre cei mai faimosi tarani legendari poate fi amintit Ulise, care, pentru a evita plecarea la Troia, s-a prefacut a fi nebun, s-a īmbracat ca un taran sarac si a īnceput sa are. Palamede a descoperit īnselaciu­nea asezīnd īn fata plugului pe Telemah, peste care Ulise nu a trecut, dovada ca nu era nebun (vezi Ulise) ; acest episod, poves­tit de Hyginus, tradeaza un anumit dis­pret fata de munca cīmpului, considerata nedemna de un rege, īn timp ce mitologia aminteste numerosi principi, suverani si chiar eroi si zei care pasc turmele, activi­tate considerata, evident, mai putin dez­onoranta. Cīmpurile bine cultivate sīnt un semn de bogatie si de rodnicie, fiind ade­sea citate īn textele literare antice pentru a evidentia bunastarea proprietarilor. īn lumea romana, cel mai celebru exemplu al unui erou ce se dedica activitatilor agri­cole este cel al lui Cincinnatus (vezi). Atīt īn lumea greaca, cīt si īn cea romana, acti­vitatea agricola este considerata sinonima

43

AHELOOS

cu munca dura, dificila si ostenitoare; īn consecinta, orice fantezie pe seama lumii ideale (fie ca se refera la un trecut mitic, ca īn cazul epocii de aur īn mitul hesiodic al raselor, la un viitor sperat pentru gene­ratiile urmatoare, ca īn cazul vergilienelor Saturnia regna, ori la un paradis īnchipuit dincolo de moarte) insista asupra imaginii pamīntului care, īn mod spontan si fara munca oamenilor, īsi ofera roadele.

O traducere simbolica a muncii cīmpului este reprezentata de ritualurile araturii sacre, prin care se delimita teritoriul celor ce se stabileau īntr-un un loc anume, cu scopul de a-1 izola de zona dimprejur, tra-gīnd o brazda pe sol. Acest ritual este atestat īn lumea greaca, mai ales īn cazul īntemeierii coloniilor din Italia meridio­nala, iar la Roma īn mitul lui Romulus si Remus. O aratura rituala este si cea pe care mitul o aminteste īn legatura cu Cad-mos, care a semanat dintii unui balaur pe care īl ucisese, dinti din care s-a nascut o semintie de razboinici (vezi Cadmos). Pentru riturile legate de aratura sacra, īn privinta carora izvoarele sīnt de multe ori destul de reticente, noi informatii ne ofera descoperirile arheologice, care dovedesc vechimea si raspīndirea ritului.

Agriopos (gr. 'AŢpiwirāt, -ou). Epitet (īnsem-nīnd „cea cu privirea salbatica") al Euri-dicei, nimfa iubita de Orfeu.

Agrios (gr. "AfpioQ, -ou; lat. Agrius, -i). Fiul lui Portaon si al Euritei; a fost tatal lui Tersites si al altor cinci fii.

Agron (gr. 'Afpoiiv, -uivog; lat. Agron, -onis). Potrivit unei legende relatate de Antoninus Liberales, Agron era un tīnar care, īmpreuna cu surorile sale, Bisa si Meropis, si cu tatal lor, Eumelos, traia pe insula Cos, dispretuind profund toti zeii olimpieni, cu exceptia Pamīntului, care, prin abundenta recoltelor, le asigura un trai īmbelsugat. Suparati de jignirile la care īi supuneau necontenit Agron si ai sai, cītiva dintre zei (Artemis, Hermes si Atena) s-au razbunat, transformīnd-o pe Meropis īntr-o cucuvea, pe Eumelos īntr-un corb, pe Bisa īntr-un pescarus, iar pe Agron īntr-un fluierar.

Prezente īn literatura antica. Mitul este povestit de Antoninus Liberales {Metamor­foze, 15).

Agrostine (gr.'AŢpwcmvcxi, -wv). Epitet cu care sīnt indicate Nimfele (vezi) cīmpiilor.

Agumentum. īn religia romana, acest ter­men desemna partea din victimele sacri-ficiale care era arsa īmpreuna cu ficatul si despre care se credea ca este deosebit de eficienta īn a atrage favorurile zeilor.

Agyrtai (gr. 'Ayuptcxi, -wv). Termen cu care erau desemnati īn Grecia preotii si prezi­catorii cersetori, mai ales cei care partici­pau la cultul zeitei Cybele si care rataceau prin cetati cerīnd de pomana si prezicīnd īn schimb asupra viitorul sau facīnd jon­glerii, īn epoca elenistica, preotii cersetori ai Cybelei erau numiti metragyrtai, ter­men aflat īn relatie cu verbul dyeCpeiv, „a strīnge".

Ahates (gr. 'Ax<xtt|£, -ou ; lat. Achates, -ae). 1) Prietenul lui Enea, amintit de Vergiliu īn Eneida. Potrivit unei traditii, l-ar fi ucis pe primul grec debarcat pe pamīnt troian, Protesilaos.

2) Cu acelasi nume, Nonnos din Pano-polis īl desemneaza īn Dionisiacele pe un tovaras al lui Dionysos.

Ahelaos (gr. 'Ax^Xaot, -ou; lat. Achelaus, -i). Erou de origine troiana, fiul lui Ante-nor, miticul īntemeietor al Padovei.

Aheloos (gr.'AxeXuiog, -ou; lat. Achelous, -i). 1) Cel mai mare rīu al Greciei. Izvoraste din muntele Pind si curge catre sud, mar-cīnd hotarul dintre Acarnania si Etolia. Se varsa īn Marea Ionica īn dreptul insulelor Echinade, dupa un traseu de peste doua sute de kilometri. īn vremurile moderne a primit si numele de Aspropotamos.

Zeul fluvial legat de acest rīu, purtīnd ace­lasi nume, este considerat fiul lui Oceanos si al lui Tethys, fiind cel mai mare dintre cei trei mii de frati ai sai. S-a īntrecut cu Heracle pentru a obtine mīna Deianirei, dar a fost īnvins īn lupta (vezi Heracle, Deianira). Atunci el a luat forma unui sarpe, iar apoi a unui taur, īnsa a fost din nou īnvins de Heracle, care i-a rupt un corn. Potrivit unei versiuni a mitului (Ovidiu, Metamorfoze, 9.87), naiadele au preschim­bat cornul pe care Heracle i 1-a smuls lui Aheloos īn cornul abundentei.

Aheloos a fost venerat īn īntreaga lume greaca, unde a fost considerat ocrotitorul tuturor apelor limpezi; cu aceasta valoare

AHEMENIDE

44

simbolica este prezent si īn lumea latina, unde Vergiliu foloseste expresia Acheloia pocula pentru a desemna apa īn general. La rīndul lor, sirenele sīnt legate de figura lui Aheloos, fiind considerate' fiicele sale si numite Acheloides.

Iconografie. Subiectul cel mai adesea reprezentat este cel al luptei lui Aheloos cu Heracle, lupta īnfatisata pe ceramica atica si pe tronul de la Amicle, īn apropiere de Sparta, descris de Pausanias (3.18.16). De multe ori, Aheloos apare pe monede sub īnfatisarea unui taur cu chip de om.

Ahemenide (gr. 'Axaip.ev(ST|s, -ou; lat. Achemenides, -is). Unul dintre tovarasii lui Ulise. A fost uitat īn insula ciclopilor atunci cīnd Ulise si tovarasii sai au fugit si a izbutit sa supravietuiasca ascunzīndu-se pīna la sosirea lui Enea, care 1-a luat cu el. Faptele sale sīnt amintite de Vergiliu (Eneida, 3.614 si urm.) si de Ovidiu (.Meta­morfoze, 14.161).

Ahemon (gr. 'Ax^jiwv, -o\oq). Numele unui titan care, īmpreuna cu un alt titan aproape omonim, Acmon, a cutezat sa-1 īnfrunte pe Heracle, nestiind ca acesta era un erou. Heracle 1-a umilit si 1-a pedepsit pentru īndrazneala lui.

Aheos (gr.'Axaiot, -ou; lat. Achaeus, -i). Stramos al uneia dintre principalele stirpe elenistice, cea a aheilor, Aheos era fiul lui Xutos si al Creusei si nepotul lui Hellen (vezi schema de la rubrica Deucalion). Migrīnd din Tesalia īn Pelopones, aheii au ajuns sa ocupe aproape īntreaga peninsula, care a fost numita Ahaia, cu exceptia Arca-diei. Fiind cea mai importanta populatie din timpul epocii eroice, aheii joaca un rol de prim-plan īn poemele homerice. Homer foloseste termenul „ahei" pentru a-i de­semna pe greci īn general.

Aherois (gr. (ixepwīc;, -i&oq). Planta care creste īn lumea subpamīnteana, pe malu­rile rīului Aheron. Era consacrata zeilor lumii de dincolo.

Aheron (gr. 'Ax^pwv, -ovrog; lat. Acheron, -ontis). Cu acest nume sīnt indicate īn lumea clasica mai multe rīuri despre care cel putin la un moment dat, s-a crezut ca sīnt legate īntr-un fel sau altul de lumea de dincolo. Principalele rīuri cu acest nume

sīnt: 1) rīul Aheron din Epir, ce traverseaza lacul Aherusia si se varsa īn Marea Adria-tica; 2) rīul Aheron din Italia meridionala (Bruttii), unde a murit Alexandru al Epi-rului; 3) rīul din lumea subpamīnteana, pe ale carui maluri ratacesc sufletele mor­tilor si īn ale carui ape se varsa alte doua rīuri, Piriflegetonul si Cocitul. La scriitorii din epoca tīrzie, numele Aheron desem­neaza lumea mortilor. Aheronul este amintit īn Infernul dantesc (vezi cīntul 3).

Aherusia (gr. 'Axepoucria, -at ; lat. Ache-rusia, -ias sau -is). Cu acest nume era indi­cata o mlastina din lumea de dincolo. Prin extensie, acelasi nume se folosea pentru a face trimitere la mlastini, lacuri si, uneori, la pesteri despre care se credea ca ar per­mite accesul spre lumea de dincolo. Denu­mirea era folosita mai ales īn Italia meridionala (Campania), Grecia si Egipt. „Aherusii" erau numite cīteva pesteri naturale din Argolida, mlastina formata la varsarea rīului Aheron īn Tesprotia si lacul numit astazi Fusaro, din Campania.

Ahile (gr. 'AxiXXeug, -āwq ; lat. Achilles, -is). Unul dintre cei mai mari eroi greci, prota­gonist al Iliadei. Potrivit mitului povestit de Homer, Ahile era fiul lui Peleu, regele mirmidonilor din Ftiotida, īn Tesalia. Mama lui era o nereida, Thetis. īn copilarie i-a fost īncredintat lui Phoenix, care i-a fost apoi maestru īn elocventa si artele razboiului, pe cīnd centaurul Chiron 1-a instruit, prin­tre altele, īn arta medicinei.

De la mama sa, Ahile a aflat ce soarta urma sa aiba: fie sa cucereasca gloria si sa moara tīnar, fie sa traiasca o viata lunga, īnsa lipsita de glorie si de importanta. Ahile a ales cea dintīi posibilitate si a ridi­cat ancora pentru a participa la razboiul troian, desi stia ca pentru el nu exista cale de īntoarcere din acea expeditie. īn frun­tea a cincizeci de corabii, el a condus īmpo­triva Troiei o armata dintre cele mai curajoase, alcatuita din mirmidoni si ahei. īn īndelungatul razboi care a urmat, Ahile a fost cel mai mare dintre eroii greci, bucu-rīndu-se de ocrotirea Atenei si a Herei.

Povestirea Iliadei. īn poemul sau, Homer trece sub tacere mai multe evenimente pre­cedente si ulterioare īntīmplarilor ce merg de la cearta dintre Ahile si Agamemnon pīna la moartea lui Hector. Mai īntīi, figura

45

AHILE

lui Ahile apare īn legatura cu cea a lui Agamemnon. Acesta din urma a fost obli­gat sa i-o īnapoieze tatalui ei pe tīnara Chriseis (vezi), o fata troiana pe care o luase prizoniera. Pentru a compensa aceasta pierdere, el a īncercat sa i-o ia lui Ahile pe tīnara Briseis, prizoniera sa. Ahile a acceptat la presiunea zeitei Atena, īnsa a refuzat sa mai ia parte la razboi, īnchi-zīndu-se īn propriul cort. Ca sa-si razbune fiul pentru jignirea suferita, Thetis a obti­nut de la Zeus ca soarta razboiului sa se schimbe: aceasta avea sa le fie prielnica troienilor pīna cīnd aheii aveau sa-si repare nedreptatea, aducīndu-i lui Ahile omagiul cuvenit. Consecinta imediata a repre­zentat-o o grabnica deteriorare a situatiei militare a grecilor, situatie care a devenit foarte curīnd extrem de grava. O solie gre­ceasca a fost atunci trimisa la Ahile, cu daruri bogate si cu promisiunea de a i-o īnapoia pe Briseis; zadarnic īnsa. Singu­rul care a reusit sa-1 urneasca pe erou a fost prietenul sau cel mai drag, Patroclu; acesta a obtinut de la Ahile permisiunea de a-i conduce armata, folosindu-se de caii si chiar de armura acestuia. īnsa Patroclu a fost lovit de moarte īn timpul luptei. La aflarea vestii, Ahile a fost cuprins de du­rere, iar mama sa a īncercat sa-1 consoleze promitīndu-i arme noi, pe care ttefaistos urma sa le faureasca pentru el. Pe de alta parte, Iris 1-a īndemnat sa recupereze trupul nefericitului sau prieten. Abia atunci Ahile si-a parasit cortul, iar glasul sau tunator a fost suficient pentru a-i pune pe fuga pe troieni. Apoi, cīnd si-a putut īmbraca noua armura, asa cum i se promisese, el s-a grabit pe cīmpul de lupta, a ucis un mare numar de dusmani si, īn sfīrsit, a dat piept cu Hector (vezi), marele erou troian. Cioc­nirea a fost teribila: de trei ori a īncon­jurat Ahile zidurile Troiei, urmarindu-si adversarul. īn cele din urma, 1-a lovit de moarte, i-a legat trupul de carul sau si astfel 1-a tīrīt pīna la corabiile grecilor. Mai apoi īnsa 1-a īnapoiat lui Priam, care a venit personal īn tabara greaca pentru a-1 ruga pe Ahile sa-i redea macar trupul neīnsufletit al fiului sau. De altfel, Ahile avea sa piara īn acelasi razboi, asa cum īi fusese prezis, īn fata Portilor Scheene.

Traditiile tīrzii. Moartea lui Ahile si īntīmplarile privitoare la el care preceda

razboiul troian nu sīnt povestite īn Iliada, ci fac obiectul unor relatari mai tīrzii. Deo­sebit de bogate sīnt, īn aceste traditii, deta­liile evenimentelor din copilaria si tineretea eroului. Mama sa, dorind sa-1 faca nemu­ritor, 1-a asezat īntr-o noapte īn flacari, pentru a distruge partile muritoare ale trupului sau pe care le mostenise de la tatal lui. Dar, atunci cīnd Peleu si-a vazut fiul īn mijlocul flacarilor si a strigat īngro­zit, Thetis a fugit, parasindu-1 pe Ahile, pe care Peleu i 1-a īncredintat centaurului Chiron. Acesta 1-a īnvatat, printre altele, sa mīne caii, sa vīneze si sa cīnte la for-minx, si i-a schimbat si numele initial, Ligiron, „plīngaretul", īn Ahile. Chiron si-a hranit discipolul cu inimi de leu si cu maduva de urs. Potrivit altor versiuni ale mitului (Statiu, Ahileida), Thetis a īncer­cat sa-1 faca nemuritor pe Ahile scufun-dīndu-1 īn apele rīului Styx, pe cīnd era copil. īntreprinderea i-a reusit, īnsa calcīiul de care 1-a tinut atunci cīnd 1-a scufundat (si care nu a fost udat de apa miraculoasa) a ramas vulnerabil.

Cīnd Ahile a īmplinit noua ani, prezica­torul Calhas a prezis ca Troia nu va putea fi luata de greci fara ajutorul sau. Atunci, Thetis, stiind ca razboiul avea sa-i fie fatal fiului ei, 1-a travestit īn fata si 1-a ascuns printre fiicele lui Licomed din Sciros, unde, din cauza cīrliontilor sai blonzi, Ahile a primit numele de Pira. Ahile a ramas la Sciros pīna cīnd la curtea lui Licomed a ajuns un alt mare erou, Ulise, la rīndul sau travestit īn negustor. Acesta a adus cīteva vesminte pe care le-a aratat fiicelor lui Licomed, īnsa printre acestea a ascuns si niste arme. La vederea armelor, Ahile nu si-a putut ascunde interesul, tradīndu-si astfel identitatea. Ca atare, i s-a alaturat lui Ulise, īmpreuna cu care a ajuns la armatele grecesti. Traditia aminteste ca, īn timpul sederii sale īn Sciros, Ahile a avut cu Deidamia un fiu, Neoptolem sau Pirus.

Alte episoade din razboiul troian rela­tate īn diferite versiuni ale mitului se refera la lupta lui Ahile īmpotriva Pentesileei, regina amazoanelor (vezi Pentesileea), pe care a ucis-o, si la duelurile sale cu Mem-non si cu Troilus (vezi rubricile respective).

Povestirile privitoare la moartea eroului se deosebesc īn mare masura, chiar daca

AHILE

46

toate concorda asupra unui punct: ea nu s-a datorat unei mīini omenesti sau, mai bine zis, nu s-a petrecut fara amestecul lui Apollo, uneori mai mult, alteori mai putin accentuat īn diferitele versiuni cunos­cute. Potrivit unora, Ahile a fost ucis chiar de zeu. Potrivit altora, pentru a-1 ucide, Apollo a luat īnfatisarea lui Paris. īn sfīrsit, altii spun ca zeul a directionat si a calauzit lovitura mortala a lui Paris (Vergiliu, Eneida, 6.57). Pe de alta parte, o versiune povesteste cum, fiind īndragostit de Poli-xena, una dintre fiicele lui Priam, Ahile a fost atras de promisiunea ca avea sa o pri­measca de sotie īn clipa īn care s-ar fi īnfatisat la troieni; atunci, el s-a dus fara arme la templul lui Apollo de la Timbra, unde a fost ucis de Paris.

Trupul sau a fost recuperat de Ulise si de Aiax, fiul lui Telamon. Thetis a promis armura fiului sau celui mai curajos dintre eroii greci, iar aceasta promisiune a pro­vocat disputa dintre cei doi eroi care īi recuperasera trupul (vezi Aiax, 2).

Dupa moarte, Ahile a devenit unul din­tre judecatorii din lumea subpamīnteana, ramīnīnd īn Insulele Fericitilor sau īn Insula Leuce (Apollonios din Rodos, 4.814), sau cu Ifigenia. Mormīntul lui Ahile, care, asa cum īsi dorise eroul, alaturi de cenusa sa o continea si pe cea a lui Patroclu, prie­tenul sau nedespartit, a fost ridicat la capul Sigeion, īn Helespont (Strabon, 13.1.32), si a fost gigantic, pentru a putea fi vazut de departe. īn insula Boristene, la varsa­rea rīului Nipru, a fost īnaltat un templu īn cinstea lui Ahile Pontarches, stapīn al Pontului; aici i-a fost īnchinat cult pe masura unui erou.

Cea mai mare glorie Ahile a dobīndit-o ca protagonist al Iliadei, unde este īnfa­tisat ca fiind eroul prin excelenta al gre­cilor. El incarneaza īn cel mai īnalt grad virtutile recunoscute si admirate ale „tim­purilor eroice": frumusetea, curajul, forta extraordinara īn batalie, careia nimeni nu i se poate opune. Printre calitatile sale se numara atasamentul fata de mama sa divina, care devine īn general o supunere fata de vointa zeilor, si pasiunea pentru razboi. Dintre trasaturile proprii tempera­mentului sau se disting usurinta cu care izbucneste īn mīnia cea mai neīnfrīnata, dar si disponibilitatea de a-si lasa deoparte orgoliul atunci cīnd o vointa superioara

(divina) i-o cere. Neīndurator cu dusmanii, este totusi descris de Homer ca fiind foarte milostiv (vezi īnapoierea trupului lui Hector tatalui acestuia) si un prieten de nadejde (vezi legatura sa cu Patroclu).

Dintre nenumaratele iubiri ale lui Ahile, izvoarele antice amintesc nume ca Patro­clu, Troilus, Elena, Polixena, Deidamia, Briseis si chiar Medeea.

  Epitete. Pelidul (Peleianul) si Eacidul (res­pectiv, dupa numele tatalui si al bunicu­lui), Titidul (de la numele mamei), Ligiron (numele initial, īnainte ca centaurul Chiron sa-1 fi botezat Ahile), Pira (numele adoptat de Ahile la Sciros), „Cel iute de picior".

  Atribute. De cele mai multe ori nu sīnt caracterizante, chiar daca eroul este repre­zentat fecvent cu armura completa, dar al lui Hefaistos si simbol al rolului sau de razboinic prin excelenta.

  Raspīndirea cultului. Ahile era venerat mai ales īn Pont, la varsarea actualului rīu Nipru,  pe promontoriul  Sigeion,  la Tanagra, unde se aflau presupusul mor-mīr*-  al eroului  si templele  ridicate īn cinstea sa. Cultul sau este atestat si īn Asia Mica, īn Epir si la Crotona. La mor­mīntul sau se spunea ca s-ar fi īnchinat īnsusi Alexandru cel Mare (Arian, Expe­ditia lui Alexandru, 1.12.1).

 Prezente   īn   literatura   antica.   Homer, Iliada  (aici Ahile  este principalul erou grec; dar sīnt povestite numai ispravile sale din intervalul de timp cuprins īntre cearta   cu  Agamemnon   si   moartea  lui Hector); Odiseea (īn cīntul 11, coborīnd īn lumea subpamīnteana, Ulise īl īntīlneste si pe  Ahile);  poeme  ciclice,  Cipriile  si Etiopida, Ilioupersis ; Pindar, Nemeene, 3, Nemeene, 6, Istmice, 8 si urm.; Eschil, trilo­gia (pierduta) despre Ahile, care cuprindea Mirmidonii, Nereidele si Rascumpararea lui  Hector;  Euripide,  Ifigenia  īn Aulis (Ahile intervine īn apararea Ifigeniei) si Hecuba (cu iubirea lui Ahile pentru Poli­xena) ;   Sofocle,  Polixena;  Aristarh   din Tegeea, Ahile (tragedie pierduta); Bion din Smirna,   Epitalamul    lui   Ahile    si    al Deidamiei; dramele pierdute ale lui Livius Andronicus,   Ennius  si  Accius;   Ovidiu, Heroidele   (scrisoarea   lui   Briseis   catre Ahile) si Metamorfoze, 12-13 ; Statiu, Ahi-leida (neterminata, trebuia sa cuprinda īn mod organic īntīmplarile din viata eroului; aici apare episodul scufundarii īn Styx, cu invulnerabilitatea consecutiva).

47

AIAX

  Prezente īn literatura medievala, moderna si   contemporana.   Dante,   Infernul,   26; Petrarca,  Triumfurile; A.  Loschi, Ahile (tragedie   de  tip   senecan);  J.   Roig  de Corella, Scrisorile lui Ahile si ale Polixenei (povestiri); Ahileida bizantina (poem ano­nim greco-bizantin din secolul al XV-lea); P. Metastasio, Ahile la Sciros; W. Goethe, Ahileida (poem neterminat); G.G. Byron, Diformul transformat; H. von Kleist, Pen-tesileea. In epoca recenta, figura si numele lui Ahile au fost evocate de W.H. Auden īn culegerea de versuri dedicata Scutului lui Ahile, A. Savinio īn culegerea de nuvele Ahile īndragostit, L. Goytisolo īn Mīnia lui Ahile, care are ca subiect furia eroului, devenita proverbiala, si S. Wyspianski īn tragedia Ahileida. In domeniul muzicii, mitul lui Ahile i-a inspirat, printre altii, pe G. Legrenzi (Ahile la Sciros), G. Lulli (Ahile si Polixena), D. Cimarosa (Ahile la asediul   Troiei),   L.   Cherubini  (Ahile   la Sciros), precum si pe numerosii compozi­tori care au pus pe muzica Ahile la Sciros al lui Metastasio.

>  Iconografie. Reprezentarile lui Ahile, fie ca ne-au parvenit īn mod direct sau ca sīnt amintite īn izvoarele literare, sīnt nenu­marate. Printre temele cel mai des tratate se numara capcana īntinsa de Ahile lui Troilus (Vasul Frantois de la Vulci, aflat la Muzeul de Arheologie din Florenta, relie­ful din Heraionul de la gura rīului Sele, pictura de pe Mormīntul Taurilor de la Tarquinia); Ahile si Pentesileea, probabil subiectul cel mai frecvent tratat dintre cele referitoare la acest e*ou (amfora lui Exekias de la British Museum, cupa de la Monaco care a dat numele Pictorului Pen-tesileei); Nekyia (Ahile īn lumea de dincolo, pictura de Polignot); Ahile si Aiax jucīnd zaruri (amfora de Exekias, la Vatican). Lui Ahile īi sīnt dedicate picturi pe vase sem­nate de autori celebri, de la pictorul lui Ahile la pictorul din Berlin si Brygos; mai multe cicluri de picturi pompeiene (mai ales īn casa Poetului Tragic); sarcofage din epoca elenistica si romana; mozaicuri de diferite proveniente, care se īnmultesc īn Antichitatea tīrzie si privilegiaza episoa­dele din copilaria eroului (baia, scufunda­rea īn Styx, ucenicia pe līnga Chiron, Ahile la Sciros etc); de asemenea, miniaturile din Iliada Ambroziana.

Aiax (gr. "Aiae;, -avtoe;; lat. Aiax, -acis). 1) Fiul lui Oileu, regele Locridei, numit si

Aiax cel Mic, pentru a-1 deosebi de Aiax Telamonianul. A luat parte la expeditia īmpotriva Troiei cu o flota de patruzeci de corabii. Homer ne spune ca era destul de mic de statura, īnsa foarte iscusit īn aruncarea sulitei si rapid īn alergare, fiind īntrecut numai de Ahile (Iliada, 23). La īntoarcerea de la Troia, dupa caderea cetatii, corabia sa a naufragiat, iar el a izbutit sa se sal­veze pe o stīnca multumita interventiei lui Poseidon. īntrucīt a cutezat sa afirme īnsa sus si tare ca se salvase singur, si nu gratie Nemuritorilor, Poseidon, pentru a-1 pedepsi, a strivit stīnca cu tridentul, iar Aiax a fost īnghitit de valuri (Odiseea, 4).

Acestei versiuni oferite de Homer i se adauga mai tīrziu aceea a lui Vergiliu, reluata de poemele ciclice (Ilioupersis si Nostoi), potrivit careia sfīrsitul sau a fost provocat de Atena, mīnioasa pe el pentru ca, īn noaptea caderii Troiei, o violase pe Casandra (vezi) īn templul zeitei. Din acest delict odios provenea un obicei raspīndit la Locri Epizefīri, colonie locriana din Italia meridionala, constīnd īn trimiterea anuala a doua fecioare dintr-o familie nobila spre a sluji īn templul Atenei de la Ilion. īnce-pīnd cu secolul al III-lea ī.Hr., aceste copile proveneau din tribul Aianteilor, din care se tragea si eroul.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada si Odiseea ; Ilioupersis si Nostoi (poeme ciclice); Vergiliu, Eneida. Vezi si Casandra.

  Iconografie. Fresca lui Polignot de la Pecile (pierduta);   statuia   lui   Onatas   de   la Olimpia (pierduta); vasul de marmura al familiei Medici (Florenta, Uffizi); relieful de la Galeria Borghese. Predomina episo­dul rapirii Casandrei, prezent si īn nume­roase reprezentari pe vasele grecesti.

2) Telamonianul. Fiul lui Telamon, regele Salaminei, si nepotul lui Eac. Homer īl mai numeste Aiax cel Mare sau pur si simplu Aiax, pe cīnd omonimul sau, fiul lui Oileu (vezi supra, nr. 1), este īntotdeauna deo­sebit cu ajutorul epitetelor.

E unul dintre cei mai mari eroi greci ai eposului; a luat parte la expeditia īmpo­triva Troiei cu douasprezece corabii. Homer īl prezinta ca fiind al doilea dupa Ahile prin forta si curaj. Era foarte īnalt (Iliada, 3.226-229) si cam necioplit. īn disputa pentru armele lui Ahile (vezi) a fost īnvins de Ulise, fapt care, potrivit lui Homer, i-a

AICMAGORAS

48

pricinuit moartea. Traditiile ulterioare (Mica Iliada; Pindar) povestesc īnsa cum īnfrīngerea lui de catre Ulise 1-a scufundat īntr-o stare de nebunie īnfricosatoare. A dat navala afara din cortul sau si s-a na­pustit asupra turmelor de oi ale grecilor, crezīnd ca are de-a face cu dusmanii. īn cele din urma, s-a omorīt cu propriile arme. Din sīngele sau a rasarit o floare purpurie, pe ale carei petale erau īnscrise literele A(, ce reprezentau initialele nu­melui sau si, īn acelasi timp, expresia unui geamat de durere (vezi Zambila). Alte le­gende povestesc ca Aiax a murit din cauza unei sageti aruncate de catre Paris sau, cum relateaza Sofocle īn Aiax, ca a fost īngropat īn lut de catre troieni, īntrucīt era invulnerabil. Invulnerabilitatea i-o datora lui Heracle, care, vizitīndu-1 pe Telamon, 1-a rugat pe Zeus sa-i dea lui Aiax forta pielii de leu ce era atributul sau caracteristic. Aiax, care pe atunci era un copil, a fost īnvelit īn blana, ramīnīnd des­coperit īntr-un singur loc. Zeus si-a mani­festat favoarea inclusiv prin intermediul unei acvile (īn greaca aterot) de la care ar proveni numele Aiax (aceste versiuni ale mitului sīnt amintite de Pindar si de Licofron).

Homer o mentioneaza pe Tecmesa (vezi), capturata de greci īn timpul unei incursiuni īn regatul ei aflat īn apropierea Troiei si data de sotie lui Aiax, cu care a avut un fiu, Eurisaces.

  Epitete. Bastion al aheilor.

  Raspīndirea cultului. Era venerat īn Atica, īn Troada, la Salamina, la Bizant, poate la Megara.

  Prezente   īn   literatura   antica.   Homer, Iliada si Odiseea (mai ales cīntul 11 din Odiseea, cu īntīlnirea dintre Ulise si Aiax īn Hades); Etiopida (unde Aiax ia trjupul lui Ahile); Mica Iliada (poem ciclic); Pin­dar, Epinikia ; Sofocle, Aiax; Livius Andro-nicus, Aiax Mastigoforos ; Ennius, Aiax; Accius, Pacuvius (toate tragediile latine citate sīnt pierdute). īmparatul Augustus a īnceput o tragedie, Aiax, pe care nu a terminat-o.  Legatura  dintre  zambila  si moartea eroului este explicata de Ovidiu '(Metamorfoze, 13.394 si urm.).

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Hernando de Acuna, Cearta dintre Aiax Telamonianul si Ulise; Juan de la

Cueva, Aiax Telamonianul; W. Shakespeare, Troilus si Cresida; Poinsinet de Sivry, Aiax; U. Foscolo, Aiax ; A. Gide, Aiax.

  Iconografie. Multe dintre operele care īl reprezentau pe Aiax s-au pierdut: o pic­tura a lui Polignot de la Delfi, un tablou al lui Timomahos din Bizant din templul lui Venus Genitrix de la Roma si un concurs de pictura pe tema disputei dintre Aiax si Ulise, organizat pe vremea lui Alcibiade, sīnt numai amintite de izvoare (Pausanias si Pliniu).  īn mod nemijlocit, frecventa subiectului este īnsa atestata īn pictura pe vase. Printre exemplele cele mai cunos­cute, asa-numita Cana a lui Codros de la Vulci (īn prezent la Bologna, Muzeul Civic), amfora lui Exekias cu Ahile si Aiax jucīnd zaruri,  tot de la Vulci (Vatican), Vasul Francois (Florenta, Muzeul de Arheologie), cu Aiax sustinīnd trupul lui Ahile etc. Aiax a fost identificat īn Torsul din Belvedere.

Aicmagoras (gr. Aixp.aŢ6pcxg, -ou). Fiul lui Heracle si al lui Fialo, fiica lui Alcimedon, regele Arcadiei. Alcimedon i-a abandonat pe mama si pe copil pe un munte, unde amīndoi ar fi pierit cu siguranta daca o gaita, cu tipatul ei neīntrerupt, nu i-ar fi atras atentia lui Heracle, care i-a gasit si i-a salvat.

  Prezente īn literatura antica. īntīmplarea este relatata de Pausanias (8.12.3 si 4).

Aidoneus (gr. 'AlSwveuc, -iuq). Potrivit unei versiuni tīrzii a mitului lui Tezeu, era re­gele Epirului, caruia Tezeu si Piritoos au īncercat sa-i rapeasca sotia, pe Core. El īnsa a izbutit sa-i īnchida pe ambii eroi, care au ramas ostatici pīna cīnd Heracle, coborīt īn lumea subpamīnteana pentru a-1 elibera pe Cerber, a reusit sa-1 elibe­reze si pe Tezeu. Aceasta interpretare a mitului se baza pe o versiune mai veche, potrivit careia Aidoneus era un alt nume al lui Hades (vezi).

  Prezente īn literatura antica. Personajul este amintit īn Iliada, 5.910 si 20.61, īn Teogonia lui Hesiod (913), īn Imnul home­ric catre Demetra, īn Persii lui Eschil si īn Oedip la Colonos de Sofocle.

Aiora (gr. A'iuipa, -ag; lat. Oscilla). Sar­batoare religioasa celebrata īn fiecare an la Atena īn cinstea lui Dionysos īn timpul Antesteriilor. Instituirea sa, prescrisa de oracolul din Delfi, era legata de ispasirea

49

ALALCOMENIS

uciderii lui Icarios si a mortii Erigonei (īntīmplarile legate de Icarios si de fiica sa Erigone, vezi Icarios). īn timpul sar­batorii exista obiceiul de a se pregati niste leagane (de unde si numele, īnsemnīnd „scrīnciob"), si de a se agata de crengile copacilor niste papusi ce se leganau, īn amintirea sinuciderii Erigonei, care se „spīnzurase de durere aflīnd ca tatal ei murise. īn epoca clasica, sarbatoarea avea un caracter īn esenta argar si expiatoriu.

Aita. Divinitate etrusca a lumii subpa-mīntene, corespondenta zeului Hades al grecilor.

Aius Locutius (lat. Aius Locutius, -i sau Loquens, -entis). Divinitate romana fara corespondent īn mitologia greaca. Origi­nea cultului poate fi datata cu precizie : cu putina vreme īnainte ca galii sa cucereasca Roma īn anul 390 ī.Hr., īntr-o noapte, linis­tea a fost tulburata de o voce neomeneasca, voce care a anuntat ca galii se apropiau de oras. Mai tīrziu, romanii au sarbatorit eve­nimentul miraculos, statornicind cultul lui Aius Locutius, „cel care anunta vorbind", caruia i-au ridicat un altar īnconjurat de un zid sacru pe locul unde vocea se facuse auzita (cf. Livius, 5.32.6 si 50.5).

Alabandus (gr. 'AXa'PcxvSoc;, -ou; lat. Ala-bandus, -i). Numele unui zeu amintit de Cicero (De natura deorum, 3.50) īn lega­tura cu cetatea Alabanda din Caria (Turcia actuala), al carei eponim era.

Alac. īn lumea romana, alacul, cea mai veche cereala cultivata si alaturi de care abia īn secolul al V-lea ī.Hr. a aparut īn uzul curent grīul, a avut īntotdeauna o mare importanta religioasa. Baterea griu­lui cu un pisalog se afla sub ocrotirea lui Pilumnus, care era si zeul protector al nas­terii si al noilor-nascuti, si a lui Iupiter, venerat cu atributul Pistor. īn sacrificii se utiliza un amestec special de faina de alac si sare, numit mola salsa, care se presara deasupra victimelor īnainte ca acestea sa fie ucise pe altar; la mola salsa trimitea termenul immolare, literal „a presara cu faina de alac", care a devenit sinonim cu „a sacrifica". Prepararea asa-numitei mola salsa era foarte delicata si, prin urmare, le era īncredintata vestalelor, care culegeau personal spicele de alac, pentru a fi sigure

ca erau proaspete. O utilizare speciala a alacului era legata de ritualul casatoriei. Confarreatio se numea casatoria cea mai solemna, īn cazul careia nu se admitea divortul si al carei ritual presupunea ca sotii sa-i ofere lui Iupiter Capitolinus pra­jituri din alac, īn prezenta asa-numitului flamen Dialis. Alacul se afla, de asemenea, īn centrul sarbatorilor numite Fornacalia, sarbatorile cuptoarelor (vezi Fornacalia) ; ele aveau loc. īn cuptoarele morilor unde grīul era prajit īnainte de a fi trimis pe piata. Exiata obiceiul ca īn prima zi a anu­lui oamenii sa-si daruiasca unul altuia o prajitura de alac īndulcita cu miere, nu­mita Ianual, cu trimitere la zeul Ianus, ce patrona trecerea de la un an la altul. De asemenea, alacul era utilizat, dupa cum arata Vergiliu, īn multe tipuri de vraji.

Alalcomeneu (gr. 'AXaXxojj.evTic, -ou ; lat. Alalcomeneus, -i). Erou caruia i se atribuia īntemeierea cetatii Alalcomene din Beotia. Avea si rolul de protector al zeitei Atena. Potrivit unei legende, a fost inventatorul hierogamiilor, adica al ceremoniilor reli­gioase īn care se celebra nunta sacra a lui Zeus cu Hera. Tradata de Zeus, Hera s-a plīns lui Alalcomeneu, cerīndu-i s-o sfatu­iasca ce sa faca pentru a-si recīstiga sotul. Alalcomeneu i-a sugerat sa puna sa se construiasca o statuie de lemn dupa chipul si asemanarea ei si sa organizeze cu acea statuie o procesiune solemna cu cea a unui cortegiu nuptial. Potrivit credintei populare, aceasta ceremonie, care s-a īnradacinat ferm īn ritualul grec, avea puterea de a reīnnoi si īntari atractia reciproca dintre cei doi zei, consolidīndu-le casnicia.

Prezente In literatura antica. Mitul este amintit de Pausanias (9.33.5).

Alalcomenia (gr. 'AXaXxop.evrfig, -tSog; lat. Alalcomenia, -ae). Epitet al Atenei, īnsemnīnd „zeita ocrotitoare, aparatoare". Provine de la numele cetatii Alalcomene din Beotia, unde zeitei īi era īnchinat un cult deosebit de popular.

Alalcomenis (gr. 'AXaXxojjLeTytg, -'(Soc;). Fiica regelui Tebei Ogiges si sora lui Aulis si a Telxinoiei, īmpreuna cu care, dupa moarte, a fost venerata ca zeitate ocro­titoare a dreptei razbunari. Principalul sau centru de cult era la Haliartos, īn Beotia.

ALASTOR

50

Alastor (gr. 'AXoco-rwp, -opoq). Unul dintre fiii lui Neleu si fratele lui Nestor. A luat-o de sotie pe fiica lui Climenos, Harpalice, care traia la Argos. īnsa tatal acesteia, care nutrea pentru fiica sa o iubire incestuoasa, a rapit-o. Atunci, Harpalice i-a pregatit un ospat din carnea fratelui sau mai mic (sau al fiului pe care īl avusese de la propriul sau tata), razbunīndu-se astfel cumplit. īn cele din urma, i-a rugat pe zei sa o des­prinda de lumea oamenilor, iar acestia au preschimbat-o īntr-o pasare de noapte (vezi Harpalice). Alastor si fratii sai, exceptīn-du-1 pe Nestor, au fost ucisi de Heracle. īn afara acestui mit, numele lui Alastor mai apare, ca substantiv sau ca adjectiv (īnde­obste referitor la substantivul „demon"), pentru a desemna spiritul razbunarii; īn acest sens este mentionat īn legatura cu Clitemnestra, care se razbuna pe urmasii lui Atreu. Se poate referi si la obiectul pedepsei si al razbunarii divine, ca atunci cīnd Oreste se refera la sine.

Prezente īn literatura antica. Moartea lui Alastor este mentionata de Homer (Iliada, 11.693) si de Apollodor (Biblioteca, 1.93). Povestea Harpalicei si a metamorfozei sale este relatata de Partenios (Erotika pathe-mata, 13), care o preia de la Euforion. Folosirea termenului īn sensul de „spirit razbunator" este atestata de Eschil (Aga-memnon, 1501 si Eumenidele, 236).

Alba Longa (lat. Alba Longa, -ae). Stra­veche cetate din Latium, īntemeiata, potri­vit legendei, de catre Ascaniu īn secolul al XH-lea ī.Hr. (Eneida, 3.390 si urm.). Diferite izvoare o considera cea mai veche cetate din aceasta regiune, chiar mai veche decīt Roma, al carei īntemeietor ar fi fost, la rīndul sau, din Alba. Numita Alba, potri­vit traditiei, dupa scroafa alba ce alapta treizeci de purcei pe care Ascaniu a gasit-o la fata locului si Longa din cauza plani-metriei sale alungite īntre Mons Albanus si lacul omonim, cetatea a lasat vestigii pe teren, astfel īncīt localizarea ei exacta face doar obiectul unor presupuneri (eventual, Castel Gandolfo de astazi ?). Distrusa, dupa o īndelungata dominatie asupra Latiu-mului, probabil īn secolul al VH-lea ī.Hr. (traditia īi atribuia sfīrsitul lui Tullus Hos-tilius), nu a fost reconstruita niciodata. O parte dintre locuitori s-au stabilit la Roma, pe Caelius, iar o alta parte īn localitatea

īnvecinata, Boville, unde au pastrat cu scrupulozitate obiceiurile vechii lor cetati.

Alba Silvius (lat. Alba, -ae, Silvius, -i). īn traditia latina, unul dintre regii mitici ai Albei, fiul lui Latinus. A domnit, potrivit legendei, vreme de treizeci si noua de ani.

Albanus Mons (lat. Mons Albanus). Cu acest nume este desemnat, īn sens restrīns, muntele din Latium la poalele caruia se ridica stravechea cetate Alba Longa, iar īn sens mai general grupul de munti din jurul Tusculumului si Mons Algidus. īn mitologia romana, Mons Albanus era mai mult decīt o simpla forma de relief, īntrucīt, īnca dintr-o epoca foarte veche, a devenit muntele sacru al latinilor. Aici se celebrau festivitatile solemne ale Ligii latine (Feriae Latinae), iar īn vīrful sau se ridica un tem­plu īnchinat lui Iupiter Latiaris, unde urcau generalii romani pentru a celebra triumful, atunci cīnd aceasta onoare le era refuzata la Roma. Astazi este cunoscut sub numele de Monte Cavo.

Albina. īn mitologie, albinele sīnt insecte īndragite de zei, care le folosesc ca mesa­geri sau le īncredinteaza misiunea de a hrani anumiti copii. Potrivit unei traditii, micul Zeus, ascuns īn pestera de pe mun­tele Ida din Creta pentru a scapa de urma­rirea tatalui sau Cronos, a fost hranit cu mierea produsa de niste albine care i-o aduceau direct īn grota. Un grup de cre-tani (Celeos, Laios, Cerberos si Egolios) au īncercat sa i-o fure si, pentru a se apara de albine, au trebuit sa-si acopere trupul cu platose de bronz. La dorinta lui Zeus, micul Meliteu, rod al iubirii dintre regele zeilor si nimfa Otreis, a fost lasat īntr-o padure si hranit de albine, spre a evita ca Hera, geloasa, sa-1 descopere. Eroul Coma-tas din Turioi, credincios muzelor, a fost īnchis īntr-un cufar si s-a salvat datorita zeitelor care l-au hranit vreme de trei luni, trimitīndu-i un roi de albine ce l-au ajutat sa supravietuiasca cu mierea lor. O albina este mesagera vointei divine īn povestea lui Recos (vezi). La sfatul Pythiei, eroul beo-tian Saon a ajuns la pestera lui Trofonios, unde a īntemeiat un cult īn cinstea aces­tuia, īn unele cazuri, anumite personaje īn­zestrate cu virtuti aparte se pot preschimba īn albine; este cazul lui Periclimenos, pro­tagonistul unei lupte īndīrjite cu Heracle

51

ALCANDRU

<.

pe timpul razboiului purtat de erou īmpo­triva cetatii Pilos din Mesenia. Fiul lui Neleu si protejatul lui Poseidon, Pericli-menos avea puterea de a se transforma, dupa plac, īn orice animal; pentru a-1 īnvinge pe Heracle, s-a preschimbat īntr-o albina si s-a asezat pe harnasamentul cai­lor sai, cautīnd sa-i sperie. Heracle īnsa, prevenit de Atena, 1-a vazut si 1-a ucis cu o sageata sau strivindu-1 īntre degete (vezi Periclimenos).

Ca activitate fundamentala legata de agricultura si de cresterea animalelor, api­cultura era considerata de origine divina. Se spunea ca nimfele īl īnvatasera pe Aris-teu, care, la rīndul sau, a transmis acest mestesug oamenilor. Alte traditii poves­teau ca Dionysos īi īnvatase pe oameni sa construiasca stupi; de aceea, printre ofrandele sale preferate se numarau pla­cintele cu miere. Ocrotitori ai albinelor erau considerati si Pan, Priap si Eros. Era raspīndita convingerea ca albina īnsasi avea ceva divin, fapt atestat, īn contexte diferite, de Pliniu si de Aristotel, potrivit carora este posibil ca sufletele celor drepti sa se reincarneze īn albine. Porfir sustine ca „albine" sīnt numiti cei care au trait drept, tocmai pentru ca albina se bucura de faima de a fi „dreapta si cumpatata".

Simbol al harniciei, puritatii si nemu­ririi, albinele sīnt īn legatura cu diferite personaje divine (de exemplu, Demetra, Rhea, Artemis, Cybele), intrīnd īn com­pozitia apelativelor acestora. Despre Demetra se spunea ca era „preacurata Albina-mama, o Regina" ; preotesele Marii Mame erau numite melise (adica albine), īn timp ce Marea Mama īnsasi era numita uneori Albina Regina. Pythia, preoteasa oracolului lui Apollo de la Delfi, era nu­mita „Albina delfica", si tot „albine" erau numiti preotii cultului Demetrei de la Eleusis. Melisa este un titlu rezervat mai multor nimfe (invers, īn limba greaca, larva albinei este numita nimfa). Se povestea ca albinele sīnt „pasarile muzelor" si ca o colonie ionica din Asia Mica fusese īnte­meiata de un grup de greci calauziti de muze, care īi transformasera īn albine si īi dusesera pe noile pamīnturi.

īn miturile si legendele clasice, legatura dintre albine si muze determina o relatie

strīnsa īntre albine si darul poeziei. Se spunea ca poetii si marii oratori fusesera atinsi pe buze, īn copilarie, de pasarile muzelor, ori ca fusesera īntarcati de albine, ori ca li se unsese gura cu miere; asa se explica darul cuvīntului si al poeziei īn cazul unor mari artisti precum Sappho, Pindar, Platon, Sofocle si Homer īn Grecia, sau al lui Vergiliu si al lui Lucan la Roma.

In poezie si īn mitologia clasica, nu lip­sesc cazurile īn care albinele sīnt protago­nistele unor scene gratioase si a unor mici tablouri de gen. īn Idila 19 a lui Teocrit, micul Eros, copilas tandru si crud īn ace­lasi timp, a furat mierea dintr-un fagure si a fost īntepat de o albina. Agitīndu-se si frecīndu-si picioarele de durere, mirat ca o insecta atīt de mica era īn stare sa produca o durere atīt de mare, el merge sa caute alinare la Afrodita, care, zīmbind, observa: „Tu esti ca o albina: atīt de mic, faci rani atīt de mari" (19.7 si urm.).

Cu toate ca albinele apar caracterizate īn sens pozitiv si īn pofida afirmatiei ver-giliene ca albina este „suflarea vietii", zbo­rul unui roi de albine putea fi considerat la Roma un auspiciu defavorabil, semn al īnfrīngerii īn batalii sau al mortii.

Albunea (lat. Albunea, -ae). Nimfa si pro-feta, de multe ori considerata ca fiind Sibila, amintita īn mitologia latina. īi era consacrata o padurice īn apropiere de Tivoli, cu un izvor si un templu. Izvorul era cel mai mare dintre asa-numitele Albulae Aquae, apele sulfuroase ce izvorau la Tivoli si se varsau īn Anien (izvorul modern corespun­zator este probabil Altieri). Nimfei īi era consacrata si o grota (Alburnea domus), careia astazi īi corespunde probabil Pes­tera lui Neptun. īn aceeasi padure se afla si un oracol al lui Faunus.

Prezente In literatura antica. Vergiliu, Eneida, 7.81 si urm., aminteste un oracol de incubatie līnga izvorul respectiv. Iden­tificarea cu Sibila se datoreaza lui Varro si lui Servius.

Alcandru (gr."AXxavSpoc;, -ou; lat. Alcan-der, -dri). 1) Erou troian amintit de Ver­giliu īn Eneida ca tovaras al lui Enea. A fost ucis de Turnus.

2) Prezicator din Epir, deosebit de credin­cios lui Zeus, care a fost salvat de regele zeilor atunci cīnd o banda de tīlhari i-a

ALCATOOS

52

atacat locuinta. El si familia sa au fost transformati īn pasari.

3) Erou spartan mitic, amintit īn poves­tea lui Licurg. Atunci cīnd acesta din urma a promovat la Sparta o serie de reforme ce urmareau sa reduca luxul si sa-i readuca pe spartani la o viata cumpatata, tīnarul Alcandru 1-a atacat pe Licurg, care se refu­giase īntr-un templu ca sa scape de dus­mania spartanilor bogati, si i-a scos un ochi cu un baston. Totusi, Licurg 1-a luat pe tīnar pe līnga el si 1-a educat potrivit principiilor sale, izbutind īn scurt trimp sa-1 convinga si sa-1 transforme īntr-un aliat important pentru promovarea pro­priilor idealuri. In semn de recunostinta fata de zei, care īi īngaduisera sa-1 cuce­reasca pe tīnarul nobil spartan, Licurg a ridicat la Sparta un templu īnchinat Atenei „ocrotitoare a ochiului" (Optiletis).

  Prezente īn literatura antica. īntīmplarea este  amintita  de  Plutarh  īn   Viata  lui Licurg.

Alcatoos (gr. 'AXxatfooc;, -oou; lat. Alca-thous, -i). Fiul lui Pelops si la Hipodamiei. Ucigīnd leul de pe muntele Citeron, a reu­sit sa obtina mīna Evehmei, fiica lui Mega-reu, regele Megarei, caruia i-a urmat la tronul cetatii. Ca rege, s-a preocupat de reconstruirea zidurilor Megarei, distruse de cretani. De aceea, aceasta cetate a fost desemnata de unii poeti cu epitetul Alcan-toe. Cīnd a reconstruit zidurile, Alcatoos a fost ajutat de Apollo, care, potrivit tra­ditiei, cīt timp lucra īsi lasa lira rezemata īntotdeauna de aceeasi piatra. Pīna tīrziu s-a mentinut vie credinta ca acea piatra producea un sunet asemanator cu cel al lirei zeului.

  Raspīndirea cultului. La Megara, īn cin­stea sa aveau loc jocurile numite Alcathoia (Pindar, Istmice, 8.74).

  Prezente In literatura antica. Pe līnga Ist­mice, 8 de Pindar, este amintit īn diferite pasaje din Pausanias, care īi atribuie si construirea unor temple īnchinate lui Apollo Agros si Artemisei Agrotera (Pausanias, 1.41.3).

Alcesta (gr. "AAxTicnrig, -ifioc;; lat. Alcestis, -idis). Fiica lui Pelias, regele din Iolcos (vezi schema de la rubrica Pelias), si sotia lui Admetos (vezi), care a cucerit-o cu ajuto­rul lui Apollo. Acesta a facut īn asa fel īncīt

eroul sa depaseasca anevoioasa īncercare pe care i-o impusese tatal fetei, si anume aceea de a īnjuga la carul de nunta doua animale dusmane īntre ele, cum sīnt leul si mistretul. īnsa, uitīnd sa ofere o jertfa Artemisei īn ziua nuntii, Admetos si-a atras mīnia zeitei. Multumita lui Apollo, Artemis s-a potolit. Moirele, prezente la banchetul regal, au fost īmbatate si deter­minate mai īntīi sa prelungeasca viata rege­lui, iar mai apoi sa-i promita un dar de nunta cu totul aparte; astfel, el avea sa devina nemuritor, daca altcineva (tatal, mama sau sotia sa) s-ar fi oferit sa moara īn locul sau (Apollodor, 1.9.15).

Ziua fatala s-a apropiat; Apollo a para­sit curtea lui Admetos, iar Moartea a venit sa-si ceara victima. īnsa nimeni din casa nu s-a oferit sa-si sacrifice propria viata pentru tīnarul suveran: nici batrīnul sau tata, nici mama sa, la rīndul ei īnaintata īn ani. Numai Alcesta a fost gata sa se ofere ca jertfa. Dar, īn timp ce ea īsi lua ramas--bun de la sot si de la copii, la curte si-a facut aparitia Heracle, care se īndrepta spre casa lui Diomede, unde avea sa se ocupe de una dintre muncile sale (Vezi Heracle). Casa rasuna de plīnsete funebre, īnsa, pen­tru a nu-si īntrista oaspetele, Admetos nu i-a spus ce se īntīmpla. Eroul si-a dat seama de adevar atunci cīnd a vazut-o pe Alcesta īndepartīndu-se si nu a ezitat sa i-o smulga Mortii. Acest episod este povestit cu nuante diferite, īn functie de autori: cīnd este pomenita lupta corp la corp a lui Heracle cu Moartea, cīnd īnsisi zeii subpamīnteni o elibereaza pe Alcesta, surprinsi fiind de o victima atīt de tīnara (Frinihos, fragm. 2 Nauck; Platon, Banchetul, 179b).

Potrivit unei interpretari care s-a bucurat de o larga raspīndire, faptele Alcestei ar fi fost strīns legate de o traditie straveche (pe care nu o putem redescoperi īn toate nuantele sale), ce o īnfatiseaza ca o zeitate subpamīnteana, la fel ca pe Admetos, si, din unele puncte de vedere, apropiata de mitul Demetrei si al Corei. si ea, dupa ce coboara īn lumea subpamīnteana, se īntoarce pe pamīnt, potrivit unui ciclu moarte - reīnviere caracteristic religiilor initiatice (de exemplu, Misterelor Eleu-sine), care aminteste credinte stravechi legate de ciclul vegetatiei si de reīnnoirea periodica a vietii.

53

ALCIONE

Acestei interpretari i s-a adus obiectia ca maretia si extraordinara forta poetica a povestii lui Admetos si a Alcestei s-ar datora conditiei umane a protagonistilor, victime ale mortii aidoma tuturor oamenilor. Men­tionam ca nu exista documente referitoare la un cult al Alcestei.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada; Frinihos, Alcesta (tragedie pierduta); Euri-pide, Alcesta (tragedie, pe baza multor refa­ceri succesive); Platon, Banchetul. Alcestei īi sīnt dedicate un mic poem de 122 de hexametri descoperit pe un papirus din secolul al IV-lea la Barcelona, precum si o compilatie vergiliana de 162 de hexametri continuta īn Anthologia Latina (15 R).

  Prezente īn literatura medievala, moderna si contemporana. G. Chaucer, Legenda doam­nelor virtuoase ; Ph. Quinault, Alcesta sau triumful luiAlcide, libret pentru J.-B. Lully; G. Buchanan, Alcesta ; J. Racine, Alcesta ; F.J. de Chancel, Alcesta ; P.J. Martello, Alcesta; V. Alfieri, Alcesta (traducere a tragediei lui Euripide) si Alcesta II, reluata dupa   mit;   B.   P6rez   Gald6s,   Alcesta; J.   Richter   si   J.   von   Pauersbach,   Die Getreue Alcestes; H. von Hofmannsthal, Alcesta; M. Yourcenar, Misterul Alcestei. Celebre sīnt si cīteva melodrame inspirate din faptele personajului; opera cea mai faimoasa este cea a lui Gliick, pe un libret de Ranieri de' Calzabigi. Deosebit de im­portante sīnt, de asemenea, oratoriul Alcesta de G.F. Handel si opera lui A. Schweitzer pe un libret de Ch.M. Wieland (la care Goethe a replicat prin scrierea satirica Zeii, eroii si Wieland).

  Iconografie. Despartirea Alcestei de Adme­tos este unul dintre episoadele cel mai frecvent reprezentate īn iconografia greco--romana, aparīnd pe numeroase exemplare de ceramica greaca si īn picturile de la Herculanum (Napoli, Muzeul National). Evidenta conexiune a personajelor cu lumea de dincolo a facut ca Alcesta si Admetos sa devina protagonistii decoratiunilor de pe numeroase sarcofage sculptate.

Alceu (gr. 'AXxeue; sau 'AXxcuog, -ou; lat. Alceus, -ei sau -eos). Fiul lui Perseu, tatal lui Amfitrion si strabunul lui Heracle, care, din acest motiv, era numit si Alcide sau Alceu.

Alcide sau Alceu. Numele originare ale lui Heracle (vezi).

Alcimede (gr. 'AXxtuiSii, -T\q; lat. Alcimede, -es). Fiica lui Filacos si a Climenei; a fost sotia lui Eson si mama lui Iason (vezi).

Alcinoe (gr.'AXxivoii, -Tig). 1) Femeie greaca legendara care, pentru ca s-a purtat crud cu o sclava a sa, Nicandra, refuzīnd sa-i pla­teasca suma stabilita pentru o tesatura, a fost pedepsita de zeita Atena, ocrotitoarea tesatoarelor. Aceasta i-a insuflat o iubire neīmpartasita pentru tīnarul Xantos, care a dus-o la disperare si a determinat-o, atunci cīnd s-a simtit respinsa, sa se arunce īn mare de pe o stīnca.

  Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit īntr-una dintre povestirile de iu­bire ale lui Partenios din Niceea, adunate īn Erotika pathemata.

2) Numele uneia dintre nimfele care l-au crescut pe Zeus.

Alcinoos (gr. 'AXx(voo£, -ovg; lat. Alci-nous, -i). Fiul lui Nausitoos si nepotul lui Poseidon, este amintit īn Odiseea ca fiind fericitul suveran al feacilor, care locuiau īn insula Scheria (vezi Feaci). A fost sotul Aretei; fiica sa Nausicaa 1-a ajutat cea dintīi pe Ulise atunci cīnd acesta a nau­fragiat pe insula. Faima sa este legata de ospitalitatea generoasa pe care i-a oferit-o lui Ulise. Homer aminteste splendoarea gradinilor sale īncarcate de roade, care īn traditia latina s-au aflat la originea unor expresii proverbiale, precum poma dare Alcinoo, echivalenta cu „a varsa apa īn mare" (amintita de Ovidiu).

Tot la curtea lui Alcinoos s-a refugiat, potrivit legendei (Apollonios din Rodos, 4.982 si 4.1104), si fiica regelui Colhidei, Medeea, atunci cīnd si-a parasit patria pentru a-i urma pe Iason si pe argonauti. Cīnd flota tatalui sau a debarcat pe insula, i s-a cerut lui Alcinoos sa o predea imediat. Alcinoos si sotia sa Arete au hotarīt ca aveau sa procedeze astfel numai daca Medeea nu era casatorita īnca cu Iason, iar īn aceeasi noapte s-a celebrat si nunta.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Odi­seea ; Apollonios din Rodos ; Ovidiu, Meta­morfoze, 14; Horatiu, Epistole, 1.2.

Alcione (gr. 'AXxvwvti, -r\q; lat. Alcyone sau Halcyone, -es). 1) Una dintre Pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei; a fost iubita de Poseidon..

ALCIONEE, ZILE

54

2) Fiica lui Eol si a Enaretei; a fost sotia lui Ceix. Acesta din urma a murit īntr-un naufragiu; de durere Alcione s-a aruncat la rīndul ei īn mare. īnduiosati, zeii i-au transformat pe amīndoi īn pescarusi. Exista convingerea ca, atunci cīnd pescarusii se hraneau, pe mare era vreme linistita. In limba greaca, termenii „alcione" si „ceix" desemnau, respectiv, pescarusul femela si pescarusul mascul.

Potrivit altei versiuni a mitului, Alcione si Ceix au fost transformati īn pasari ca pedeapsa pentru īndrazneala de a se fi numit pe ei īnsisi Zeus si Hera.

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Diodor din Sicilia (4.62.1) si, cu unele variatii, de Apollodor (1.58) si de Ovidiu (Metamorfoze, 11.410 si urm). Potrivit acestuia din urma, Ceix s-a īnecat, Alcione s-a aruncat īn mare de disperare, iar ambii au fost preschimbati īn pasari de zeii īnduiosati. Alcione este si titlul unui dialog atribuit lui Platon (considerat īnsa apocrif), unde protagonistii, Socrate si Cherefronte, dialogheaza pe tema meta­morfozei.

3)  Fiica tīlharului Sciron. Tatal sau a aruncat-o īn mare, iar ea a fost transfor­mata īntr-o porumbita.

Alcionee, zile (lat. Alcyonii dies). īn calen­darul roman erau numite astfel primele zile de dupa solstitiul de iarna, cīnd pesca­rusii īsi fac cuibul. īn aceste zile, consa­crate pacii si linistii, se suspendau toate certurile si procesele dintre cetateni.

Alcioneu (gr. 'AXxooveog, -euig ; lat. Alcyo-neus, -i). 1) Unul din giganti, fiii Geei si ai lui Uranos. Era unul dintre cei mai puter­nici, avīnd, ca atare, un rol de prim-plan īn Gigantomahie, lupta dintre giganti si zei. īntrucīt nu putea fi ucis pe pamīntul sau, Atena 1-a sfatuit pe Heracle sa-1 atraga mai departe, si abia atunci eroul a izbutit sa-1 īnfrīnga, strapungīndu-1 cu lancea, nu īnainte īnsa ca gigantul sa fi doborīt doua­zeci si patru dintre tovarasii lui Heracle, pe care i-a strivit sub o stīnca. La moartea lui Alcioneu, fiicele sale s-au aruncat īn mare, fiind transformate īn pescarusi (Apollodor, Biblioteca, 1.6.1; vezi si Giganti).

2) Potrivit unui alt mit (Antoninus Libe-rales, Metamorfoze, 8), acelasi nume īl purta un tīnar din Delfi, de o frumusete iesita

din comun, care, la porunca oracolului lui Apollo, a fost ales spre a fi oferit ca jertfa unui monstru numit Lamia sau Sibaris, ce traia pe un munte īn apropiere de Delfi si decima oamenii si animalele. īn timp ce Alcioneu era condus catre pestera mon­strului, un alt tīnar din Delfi, Euribatos, 1-a zarit si, īndragostindu-se de el, a cerut sa-i ia locul pentru a-1 salva. El a patruns īn pestera monstrului si a izbutit sa-1 do­boare, tīrīndu-1 afara si zdrobindu-i teasta de stīnci. īn acel loc a tīsnit un izvor care a fost numit Sibaris si a dat numele coloniei grecesti īntemeiate īn Italia meridionala.

Alcionide (gr. 'AXxoovfSeg, -wv ; lat. Alcyo-nedes, -um). Fiicele gigantului Alcioneu. La moartea tatalui lor, de durere, s-au aruncat īn mare. Amfitrita le-a salvat, transformīndu-le īn pescarusi.

Alciopos (gr. 'AXxuottoc,, -ou). Fiul lui Aglauros (vezi) si al lui Ares (vezi).

Alcitoe sau Alcatoe (gr. 'AXxoc#6ti, -r\q; lat. Alcithoe sau Alcathoe, -es). Una dintre fiicele lui Minias, īntemeietorul poporului minienilor, originar din Tesalia si stramu­tat īn nordul Beotiei, unde a pus bazele unui puternic imperiu cu capitala la Orhomenos (Herodot, 4.145-146). Pentru ca au refuzat sa li se alature celorlalte femei beotiene īn cultul lui Dionysos, Alcitoe si surorile sale au fost preschimbate īn porumbei.

Alcmena (gr.'AXxufivTi, -ne,; lat. Alcmena sau Alcumena, -ae). Fiica lui Electrion, re­gele Micenei; i-a fost promisa de sotie lui Amfitrion cu conditia ca acesta sa razbune moartea fratilor ei, care fusesera ucisi de fiii regelui Pterelaos. Amfitrion a acceptat, dar, pe tipul absentei sale, Zeus s-a īndra­gostit de Alcmena. īntr-o noapte, luīnd īnfa­tisarea lui Amfitrion, zeul a convins-o ca era chiar sotul ei, descriindu-i amanuntit cum īi razbunase fratii. Convinsa ca era sotul sau, Alcmena 1-a primit īn pat. Abia īn noaptea urmatoare, cīnd Amfitrion s-a īntors, ea si-a dat seama de cele īntīmplate. īmpreuna cu Zeus Alcmena 1-a zamislit pe Heracle, iar cu Amfitrion a avut un alt fiu, Ificles, mai tīnar cu o noapte decīt Heracle. Dupa moartea acestuia din urma, Alcmena si copiii sai au fost persecutati de catre Euristeu. O legenda relatata de Antoninus Liberales (33.3) povestea ca, atunci cīnd a

55

ALETES

murit, Alcmena a fost dusa īn Insulele Fericitilor, iar īn mormīnt, īn locul ei, a fost asezata o piatra.

  Rasplndirea cultului. Era venerata īn dife­rite localitati. Avea un cult deosebit la Teba.

  Prezente īn literatura antica. Fiind mama lui Heracle, apare īn izvoarele legate de acest erou (vezi Heracle). De asemenea, este protagonista īn piesa lui Plaut Amfitrion, īn Heraclizii lui Euripide si īn Hercules Oetaeus al lui Seneca.

Alcmeon (gr. 'AXxjmiwv, -wvos; lat. Alc-maeon, -onis). Fiul lui Amfiaraos si al Erifilei si fratele lui Amfilohos. Traditia īl aminteste ca pe unul dintre protagonistii expeditiei epigonilor īmpotriva Tebei. La īntoarcerea din aceasta aventura, tatal sau i-a poruncit sa-si ucida mama, iar el 1-a ascultat (vezi Amfiaraos). īn urma aces­tei fapte, a īnnebunit, fiind persecutat de erinii. S-a mutat la Psofis, la curtea rege­lui Fegeu, care 1-a purificat si i-a īngaduit sa o ia de sotie pe fiica sa, Arsinoe sau Alfesibeea. Alcmeon i-a daruit sotiei sale colierul si peplul ce apartinusera Harmo-niei, sotia lui Cadmos (vezi Harmonia).

Curīnd īnsa pamīnturile din regiune au devenit sterpe si nu au mai rodit din cauza ca un matricid era gazduit īntre acele hotare. Atunci Alcmeon a plecat, mutīndu-se īn zona de varsare a rīului Aheloos. Aici, zeul fluvial omonim i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Calirhoe, care īnsa i-a provocat, indirect, moartea. Vrīnd sa reca­pete colierul si peplul Harmoniei, Alcmeon s-a īntors la Psofis, unde i le-a cerut īnda­rat lui Fegeu, sub pretextul ca voia sa le ofere sanctuarului lui Apollo de la Delfi. Fegeu īnsa a aflat adevarul si i-a pus pe fiii sai sa-1 ucida pe Alcmeon (Apollodor, 3.7.7).

  Prezente īn literatura antica. Lui Alcmeon īi era dedicata o tragedie a lui Euripide, astazi pierduta.

Alcon (gr. "AXxwv, -wvog; lat. Alco sau Alcon, -onis). Erou cretan, arcas faimos pe care izvoarele īl confunda uneori cu un erou omonim, atenian, tatal lui Faleros si fiul lui Erehteu. Amīndurora li se atribuie o mare dibacie īn folosirea arcului si a sagetilor si despre amīndoi se povesteste aceeasi istorie: un sarpe ameninta sa-1 ucida pe fiul lui Alcon, īnsa tatal a izbutit

sa doboare animalul cu o sageata, fara a-si atinge copilul. Eroul cretan este conside­rat tovarasul lui Heracle.

Prezente īn literatura antica. Alcon (cu con­fuzia dintre cele doua personaje amintite) este mentionat de Valerius Flaccus īn Argonauticele, de Apollonios din Rodos īn Argonauticele si de Hyginus īn Fabule.

Alea (gr. 'AXea, -aq; lat. Alea, -ae). Unul din epitetele Atenei īn Grecia. Sub acest nume era venerata cetatea numita Alea din Arcadia, aflata la sud de lacul Stim-falos. Avea un templu si la Tegeea.

Alebion (gr. 'AXefiiwv, -wvog). Fiul lui Posei-don; el si fratele sau Dercinos au fost ucisi de catre Heracle atunci cīnd acesta a tre­cut prin tinutul lor, Liguria, ducīnd cu sine turmele lui Gerion. Alebion si Dercinos au īncercat zadarnic sa-i fure eroului cīteva animale (Apollodor, Biblioteca, 2.5.10).

Alecto (gr. 'AXXt)xtu>, -oue;; lat. Allecto sau Alecto). Numele uneia dintre furii (vezi

Eumenide).

Alectriomantie. O forma particulara a artei divinatorii, care consta īn extragerea auspiciilor din cīntatul cocosilor (īn greaca āXexxpucov).

Alectrion (gr. 'AXexTpowv, -ovog). Personaj din mitologia greaca, amintit īn legatura cu aventura amoroasa a lui Ares si a Afro-ditei (vezi Hefaistos). Tīnarul soldat cre­dincios al lui Ares a fost īnsarcinat de zeul razboiului sa stea de paza la patul nuptial īn timpul īntīlnirilor sale cu zeita Afrodita si sa anunte din vreme ivirea zorilor. īntr-o zi, Alectrion a adormit, iar secretul celor doi a fost descoperit de sotul Afroditei, Hefaistos. Pentru a-1 pedepsi pe soldatul neatent, Ares 1-a transformat īn cocos, con-damnīndu-1 sa anunte pentru totdeauna, prin cīntecul sau, aparitia soarelui (Lucian, Visul sau cocosul).

Alemona sau Alimona, īn lumea romana, era zeita care ocrotea fatul īn sīnul matern pe timpul sarcinii, veghind la dezvoltarea si hranirea acestuia.

Aletes (gr. 'AXfjtTig, -ou). 1) Fiul lui Egist; a īncercat sa uzurpe tronul Micenei, īnsa a fost ucis de Oreste, fiul lui Agamemnon īi era dedicata o tragedie pierduta a lui Sofocle.

ALEUROMANŢIE

56

2) Fiul lui Hipotes si stranepotul lui Heracle; s-a nascut īn timpul migratiilor Heraclizilor, fiind numit din acest motiv „Ratacitorul", ce reprezinta chiar tradu­cerea numelui sau. Legenda sa este legata de cea a īntoarcerii Heraclizilor. Dorind sa cucereasca Corintul, el a consultat oraco­lul de la Dodona, care 1-a asigurat ca va reusi īn ziua īn care cineva avea sa-i dea un bulgare de pamīnt corintian si cīnd īn cetate se vor purta coroane. Cele doua con­ditii au fost īndeplinite atunci cīnd eroul i-a cerut unui corintian niste pīine si a primit, īn semn de dispret, un bulgare de pamīnt si cīnd fiica regelui Creon, īndra­gostita de el, i-a deschis portile īn timpul unei sarbatori religioase la care se purtau cununi. Devenit rege al Corintului, Aletes a pornit razboi īmpotriva Atenei, īnsa nu a izbutit sa o cucereasca, datorita sacri­ficiului regelui Codros (vezi).

Aleuromantie. Forma particulara a artei divinatorii, care consta īn extragerea aus­piciilor din faina.

Alevas (gr. 'AXeuat, -a ; lat. Alevas, -ae). Numele unui stranepot al lui Heracle care a domnit asupra Larisei, īn Tesalia, si a fost considerat de traditie īntemeietorul si stramosul celebrei familii a Alevazilor, care, cu cele doua ramuri ale sale - Alevazii si Scopazii -, s-a bucurat de mare faima pīna īn epoca razboaielor persane (480 ī.Hr.), cīnd a īmbratisat cauza lui Xerxes.

Alexandru, vezi Paris.

Alexandru cel Mare (gr. 'AXe?av6poc;, -ou; lat. Alexander, -dri). Alaturi de personajul istoric Alexandru s-a creat, de-a lungul secolelor, figura unui Alexandru legendar si mitic. Extraordinarele fapte istorice care l-au avut ca protagonist pe conducatorul de osti macedonean au fost transfigurate chiar de literatura contemporana lui si elaborate īn cheie romanesca, facīnd din Alexandru o figura eroica si aproape divi­nizata, inclusiv datorita atitudinii adop­tate de el cu mai multe prilejuri, promovīnd formarea unui adevarat mrt īn jurul cuce­ririlor si faptelor sale. De altminteri, nici textele istorice care īi amintesc faptele de arme, propunīndu-si sa ofere o cronica pura a evenimentelor abordate īntr-o maniera istoriografica, si nu romanesca, nu pot sa

nu se opreasca asupra unor amanunte ce īntaresc mitul lui Alexandru. Este cazul biografiilor scrise de Plutarh si Arian (īn limba greaca) si al lucrarilor lui Pompeius Trogus si Curtius Rufus (īn latina). Ale­xandru este īnvaluit īntr-o aura de mister īnca din momentul conceperii si al nasterii sale: se povestea ca mama sa, Olimpiada, o menada adepta a misterelor īnca de mica, īntretinea raporturi misterioase cu niste serpi si ca īntr-una dintre aceste īmbratisari monstruoase ar fi fost zamislit Alexandru. Chiar īn noaptea nasterii sale, un miracol divin a pecetluit caracterul exceptional al momentului: templul Artemisei din Efes a ars, īntrucīt zeita, ocrotitoarea partilor, era interesata de evenimentul ce avea loc īn palatul macedonean. Inclusiv din punct de vedere fizic, Alexandru se prezinta ca o fiinta diferita de toate celelalte: are pielea incredibil de alba, plete extraordinar de bogate si de rosii, ochi de culori diferite, unul albastru si celalalt negru, o statura mai mica fata de medie, care īl face sa para īntotdeauna u ī copil, dinti ascutiti, ca de sarpe; din trupul si din gura sa emana un parfum īmbatator. Mai potrivite pentru un personaj mitologic decīt pentru o fap­tura omeneasca, oricīt de exceptionala ar fi ea, apar calitatile sale, de la forta fizica iesita din comun, de la activitatea neobo­sita, pīna la loialitatea si generozitatea fata de prieteni si de dusmani, castitate si cumpatare. La toate acestea se adauga stiinta extraordinara a īntrebuintarii pro­priului timp, cu rezultate care altora le-ar fi solicitat decenii de expeditii si batalii pe care el le poarta īn rapida desfasurare a vietii sale scurte, fara ca pentru aceasta sa renunte la ocupatiile existentei coti­diene, cum ar fi jocul cu prietenii, schim­burile epistolare cu mama sa, īntretinerea colaboratorilor sau compunerea de versuri. Inclusiv īn excese - īnclinatia spre bau­tura, izbucnirile de mīnie — Alexandru are ceva din personajele homerice, situīndu-se, chiar īn biografiile cele mai serioase, mai aproape de zei si de eroi (Dionysos īn ce priveste īnclinatia spre vin4 Ahile īn ce priveste izbucnirile de mīnie) decīt de muri­torii obisnuiti. De altfel, stim ca i-a fost dedicat un adevarat cult si ca i s-au ridicat temple (ultimul a fost īnchis printr-un decret al lui Iustinian, fiind īnlocuit cu o

57

ALEXANDRU CEL MARE

biserica īnchinata Fecioarei). Din anumite puncte de vedere, viata sa romantata re­prezinta dublul celei traite de Ahile: nas­terea sa miraculoasa, izbucnirile de mīnie, prietenia cu Hefestion, care este pentru el un soi de Patroclu, īl apropie foarte mult de eroul Iliadei.

Cīteva episoade istorice īntaresc impre­sia ca Alexandru ar avea raporturi privile­giate cu lumea eroilor si a zeilor: ca atunci cīnd, ajuns la oaza Siwah pentru a consulta oracolul lui Ammon īn legatura cu naste­rea sa misterioasa, obtine un raspuns care nu ne-a parvenit, īnsa care de-a lungul veacurilor a alimentat numeroase legende; ori ca atunci cīnd desface printr-o lovitura de spada stravechiul nod gordian (vezi Gordios). Moartea sa a alimentat nenuma­rate legende si a ridicat nu putine semne de īntrebare, īn primul rīnd asupra cauzei reale a decesului, iar īn al doilea rīnd asu­pra locului mormīntului. Din Babilon, unde si-a sfīrsit zilele, Alexandru a fost dus īn Egipt, dupa ce vreme de doi ani, asa cum povesteste Diodor din Sicilia, se lucrase la construirea sarcofagului si a carului fune­bru necesar transportului. Dar, pe drumul catre oaza lui Ammon de la Siwah, Ptole-meu I Soter, satrapul Egiptului, a oprit cortegiul funerar si a luat cadavrul, pro-punīndu-si sa-1 īngroape cu toate onorurile la Alexandria, orasul pe care Alexandru īnsusi īl īntemeiase. Cautarea mormīntu­lui lui Alexandru reprezinta una dintre cele mai pasionante enigme ale arheolo­giei contemporane.

īn crearea mitului lui Alexandru, un rol important l-au exercitat, probabil, soldatii care au participat alaturi de el la expeditii si care, īntorsi īn tara lor de origine, īn Grecia si īn Macedonia, s-au aflat, cu sigu­ranta, īn centrul atentiei concetatenilor lor, carora le-au povestit despre ispravile savīrsite si despre o lume pe care nimeni din Grecia nu o vazuse niciodata si care majoritatii oamenilor li se parea fabuloasa: descrierea unor peisaje naturale neobis­nuite, a unor animale de neīnchipuit, a stralucitoarelor palate regale ale suvera­nilor persani, a unor obiceiuri si datini atīt de diferite de cele ale grecilor a exercitat, probabil, o fascinatie extraordinara īn tara natala, contribuind la crearea premiselor pentru formarea unui adevarat mit al lui

Alexandru si al faptelor sale. Literatura alcatuita pe baza acestor traditii urmarea sa uimeasca si sa povesteasca īn cheie romanesca evenimentele, mai curīnd decīt sa le relateze īn mod fidel; unui spirit romanesc de acest gen i se poate atribui prima redactare greaca a Romanului lui Alexandru, cunoscuta īntr-o versiune din secolul al III-lea d.Hr. atribuita lui Pseudo--Calistene si tradusa īn latina la īnceputul secolului al IV-lea d.Hr. de catre Iulius Vale-rius. īncepīnd cu elenismul tīrziu, aceasta lucrare a cunoscut o serie de redactari si un mare numar de traduceri īn toate lim­bile din ceea ce fusese, fie si pentru o peri­oada scurta, imperiul lui Alexandru: de la siriaca la georgiana, de la malaieza la copta, de la araba la armeana, pentru a ajunge pīna īn Evul Mediu occidental. Fata de operele istoriografice propriu-zise, aceasta lucrare a consolidat reteaua de legende si povestiri fabuloase tesuta īn jurul figurii lui Alexandru. Astfel, īn Roman, nasterea lui Alexandru este plasata sub semnul miracolului mai mult decīt la Plutarh: Alexandru este fiul ultimului faraon si necromant al Egiptului, Nectanebo, ajuns īn Macedonia dupa cucerirea Egiptului de catre persani; īnsa, īn acelasi timp, este fiul lui Ammon, zeul berbec si sarpe, care se incarneaza īn Nectanebo, preotul sau. Expeditia lui Alexandru īn Orient nu repre­zinta o simpla misiune militara, ci devine o cautare complexa, īn care predomina dimensiunea miraculosului, īntīlnirile cu fapturi fantastice, monstri si īngeri. Pe malurile Termodonului o īntīlneste pe regina amazoanelor. Regina Candake, un soi de regina din Saba sau de Semiramis, īl face sa viziteze o lume vrajita, din cris­tal. Un fel de submarin ante litteram īi permite sa coboare īn adīncurile marii. Grifoni īnaripati īl ridica pīna la cer, unde urcusul īi este oprit de un īnger care īi aminteste de conditia sa de muritor. Ajunge īn gradina raiului, unde cresc copacii Soa­relui si Lunii, care cunosc destinul tuturor oamenilor. Alexandru din Roman porneste īn cautarea elixirului nemuririi, ajungīnd īntr-o vale neguroasa, unde tīsneste un izvor ale carui ape dau viata eterna. Dar cīnd e pe punctul sa o obtina, apa īi este furata de bucatar si de fiica sa, transformati

ALEXANDRU CEL MARE

58

īntr-un demon si, respectiv, īntr-o nereida. O varianta a Romanului, ce poate fi atri­buita unei traditii rabinice, povesteste cum Alexandru a vizitat Ierusalimul si s-a convertit la Dumnezeul cel adevarat. O alta cuprinde interpolarea unui text siriac din secolul al II-lea (Apocalipsa lui Pseudo--Metodius), unde se povesteste cum Alexandru a izbutit sa faca prizoniere īnfricosatoarele populatii ale lui Gog si Magog īn interiorul unei bariere ce se va prabusi abia la sfīrsitul vremurilor.

Este interesant sa observam cum va evolua mitul lui Alexandru din Antichi­tatea tīrzie pīna īn Evul Mediu. In vreme ce lumea bizantina celebreaza īn Alexan­dru pe bunul suveran si modelul demn de urmat, iar efigii ale Macedoneanului sīnt purtate ca amulete, īncrustate pe podoabe si pe monede si īntrebuintate ca talismane īmpotriva deochiului, crestinismul occi­dental īl interpreteaza pe Alexandru īntr-o maniera preponderent negativa: el repre­zinta personificarea pacatului trufiei, a orgoliului de a īndeplini fapte nepermise naturii omenesti, figura sa devenind, ase­menea īntīmplarii legate de Turnul Babei sau celei a pacatului lui Adam si al Evei, un simbol al celor mai grave greseli ale omului, daca nu de-a dreptul o personifi­care a lui Satan sau a Antihristului. Iustin si Orosius de exemplu, se exprima īn ter­meni extrem de defavorabili. Alaturi de aceasta viziune negativa exista īnsa o con­ceptie despre un Alexandru crestin, erou ocrotit de Dumnezeu sau, īn orice caz, avīnd legatura cu divinitatea, ce contribuie la o reinterpretare a episoadelor transmise īntr-o forma propriu-zis religioasa. La sfīrsitul Evului Mediu, Alexandru se va configura din nou ca un mare erou pagīn, obiect al unei admiratii netarmurite pentru curajul si marinimia sa.

īn sfīrsit, nu uimeste pe nimeni faptul ca figura lui Alexandru a marcat profund cultura tarilor pe care Macedon le-a cuce­rit, īn vechea Persie, el a fost īnfatisat īn nuante īntunecate, ca distrugator malefic al traditiilor, monumentelor si oraselor. īn literaturile din spatiul islamic, dimpo­triva, figura lui Alexandru s-a bucurat de o mare popularitate; aici au aparut nume­roase compozitii poetice si literare care īi preamaresc faptele.

  Prezente īn literatura antica. Asa cum am spus, trimiteri romantate la faptele lui Ale­xandru apar uneori īn lucrarile cu caracter istoriografie, precum Viata lui Alexandru de Plutarh, Istoriile lui Alexandru cel Mare de Curtius Rufus, scrierile lui Arian si ale lui Pompeius Trogus. Una dintre cele mai interesante surse pentru formarea mitului o constituie Romanul lui Alexandru al lui Pseudo-Calistene, care ne-a parvenit īn versiunea lui Iulius Valerius ; majoritatea faptelor legendare atribuite lui Alexandru, precum coborīrea īn adīncurile marii sau ridicarea la cer, provin din aceasta sursa. Nu este sigur ca aceluiasi autor īi apartine un Itinerarium Alexandri pastrat īn tra­ditia manuscrisa alaturi de Roman si care cuprindea o descriere a etapelor calatoriei Macedoneanului. Printre marturiile prove­nite din mediul ecleziastic, care prezinta figura lui Alexandru īntr-o lumina negativa, facīnd din ea un exemplu pentru pacatul trufiei, pot fi citati Ieronim (Commentarius in Danielem), Orosius (Adversuspaganos), Iustin (care a rezumat Historiae Philippicae de Pompeius Trogus).

  Prezente īn literatura medievala si moderna. Romanul lui Alexandru a continuat sa se bucure de o mare faima de-a lungul īntre­gului Ev Mediu, cunoscīnd, pe līnga nume­roase traduceri, si multe reelaborari, printre care, o Historia de preliis a lui Leon Archi-presbyter, napoletan din secolul al X-lea. īn afara mediului ecleziastic, povestirile despre Alexandru au devenit īn Occident un punct de referinta īn literatura eefrastica si īn poemele ce nareaza aventuri cavaleresti, pentru care Alexandru constituie un model de nedepasit. Calatoriile pe tarīmuri īnde­partate si īntīlnirile cu populatii fabuloase le ofera puncte de pornire lui Boiardo īn Orlando īndragostit si autorului poemului Inteligenta (Dino Compagni ?). Modelul ofe­rit de Alexandru ca protagonist al aven­turilor cavaleresti īl inspira pe autorul anonim  al asa-numitului Libro de Ale­xandre,   redactat   īn   Spania   īn   secolul al XlII-lea, dar sta si la baza bogatei pro­ductii de lucrari analoage, precedente si ulterioare, de la Alexandreis de Gautier de Chatillon la Roman dAlexandre de Lambert Le Tort si Alexandre de Bernay. īn Franta, din faptele lui Alexandru se inspira, cu evidente intentii celebrative, Histoire du bon rey Alixandre de Johan Wauquelin. Atentia sporita acordata īn epoca renas­centista izvoarelor istorice fata de cele

59

ALFITOMANŢIE

romantate prilejuieste o redimensionare progresiva a figurii lui Macedon. īl reīntīl-nim printre protagonistii comediei I troppi de Vittorio Alfieri, unde suveranul este īnfatisat īntr-o lumina nici pe departe pozitiva, īn mijlocul intrigilor si al rau­tatilor de la curte, īn delasarea unei vieti " de lux si jucīnd rolul de tiran despotic care īl determina pe eroul pozitiv al lucrarii, filosoful oriental Calano, sa se sinucida. O prezentare aparte a personajului Alexan­dru i se datoreaza, īn romanul Alexandru sau despre adevar, lui Arno Schmidt. īn Orient, dimensiunea fabuloasa si roma-nesca a faptelor lui Alexandru pare sa-i influenteze si pe autorii numeroaselor texte care īi rememoreaza ispravile. Romanul epistolar arab Taina tainelor, care s-a bu­curat de o mare faima si īn Europa medie­vala sub titlul de Secreturn secretorum, era o carte hermetica atribuita alchimistului Alexandru si magului Aristotel. Cartea her­metica araba Provizia lui Alexandru īi era atribuita lui Apollonios din Tyana, alchi­mist grec de la sfīrsitul secolului I ī.Hr. Alexandru este amintit de Firdousi īn Car­tea regilor, cel mai mare poem epic persan ; de Nezami de Gange, poet persan, autorul Alexandreidei; de Amir Khoisrou, alt poet persan, autorul Oglinzii alexandrine. īn spatiul literar turcesc, faptele lui Macedon sīnt amintite īn legatura cu marile cuceriri ale conducatorilor de osti turci si mongoli, pentru care Alexandru devine modelul prin­cipelui ideal. Deosebit de important este poemul Zidul lui Alexandru, ce face parte din culegerea celor Cinci poeme ale autoru­lui turco-uzbec Mir 'Aii Sir Nava'i, „melo­diosul". Este interesant de amintit ca figura lui Alexandru s-a pastrat deosebit de vie īn traditia orala si īn folclorul neogrec. si astazi este cunoscut basmul legat de scufundarea lui Alexandru īn adīncurile marii: zeita marii, regretīnd ca i-a luat Macedoneanului nemurirea, īi opreste pe navigatori, īntrebīndu-i daca Alexandru mai traieste; daca primeste un raspuns negativ, ea stīrneste o furtuna, asa īncīt marinarii stiu ca raspunsul pe care trebuie sa i-1 dea este: „Alexandru traieste si dom­neste pentru totdeauna".

Iconografie. Iconografia lui Alexandru cel Mare, care a fost reprezentat īntr-un mare numar de portrete, realizate chiar la porunca sa de catre marele sculptor Lisip, de pictorul Apelles si de bijutierul Pirgotel, se refera mai mult la personajul istoric decīt la cel fantastic si mitic, din legenda.

Trebuie sa amintim ca din unele episoade ale legendei lui Alexandru s-au inspirat, īn epoca medievala, diferiti autori de mo­zaicuri (la Otranto), miniaturisti de codice, autori de tesaturi si pictori, atīt din Occi­dent, cīt si din Orient.

Alexiares (gr. 'AXetiap-ng, -oq). Fiul lui Heracle si al Hebei.

Alfabet, vezi Scriere.

Alfesibeea (gr. 'AXtpeaCpoia, -ag; lat. Al-phesiboea, -ae). Cunoscuta si sub numele de Arsinoe, este fiica lui Fegeu, regele cetatii Psofis din Arcadia ; s-a casatorit cu Alcmeon, care a venit la Psofis pentru a se purifica dupa ce si-a ucis mama (vezi Alcmeon). Ca dar de nunta, Alcmeon i-a oferit colierul si peplul ce apartinusera Harmoniei, sotia lui Cadmos. Alfesibeea a fost totusi parasita de sot, care a plecat din Arcadia si s-a casatorit cu Caliroe. Cīnd Alcmeon a fost ucis de fratii Alfesibeei, aceasta i-a razbunat moartea, ucigīndu-i pe amīndoi.

Alfeu (gr.'AXcpeioc;, -ou; lat. Alpheus, -i). Numele indica cel mai mare rīu din Pelo-pones, care curge nu departe de Olimpia, īn Elida, si īn acelasi timp pe zeul fluvial omonim. Mitul lui Alfeu este legat de o particularitate a rīului, si anume de faptul ca pe o portiune acesta curge pe sub pamīnt. Probabil ca acest fenomen a stat la baza povestii despre iubirea lui Alfeu pentru nimfa Aretusa, care, pe cīnd era urmarita de zeu, a fost transformata de Artemis īn izvorul Aretusa din insula Ortigia, la Siracuza. Dar si acolo Alfeu a continuat sa o urmareasca, varsīndu-se īn mare si īncercīnd sa-si amestece apele cu cele ale izvorului.

  Prezente In literatura antica. Legenda īi era cunoscuta lui Ibicos si este relatata de Polybios, Strabon si Pausanias. Strabon (6.270) amintea povestea potrivit careia o cupa aruncata īn rīul Alfeu la Olimpia ar fi reaparut la Ortigia īn izvorul Aretusa. Vezi si Ovidiu, Metamorfoze, 5.

  Prezente In literatura moderna. Din versiu­nea ovidiana s-a inspirat Shelley pentru a sa Aretusa.

Alfitomantie. O forma particulara a artei divinatorii, care consta īn extragerea auspiciilor din faina de orz (dcXcpixov).

ALIACMON

60

Aliacmon (gr. 'AXiaxjiujv, -ovog). Zeu flu­vial din Macedonia, fiul lui Oceanos si al lui Tethys.

Alimentatie. Povestirile mitologice fac o distinctie neta īntre hrana consumata de oameni si cee rezervata zeilor. Ele le recu­nosc unor alimente anumite virtuti, īn masura sa determine schimbari miracu­loase īn viata omului. Unor produse li se atribuie o valoare speciala ca ofranda īn sacrificii. īn legatura cu anumite alimente exista prescriptii ritualice specifice. īn sfīrsit, zeii si oamenii sīnt descrisi adesea īn timp ce participa la banchete, asezati īn jurul unor mese īmbelsugate.

Distinctia dintre hrana rezervata zeilor si alimentele permise oamenilor este funda­mentala. Cu toate ca se bucura de ofrandele constīnd din roadele cīmpului si animale, zeii se hranesc cu Nectar si Ambrozie (vezi), altfel spus cu alimente (mīncare si bau­tura) ce nu sīnt de pe aceasta lume si care le sīnt rezervate īn exclusivitate. Consu­marea hranei zeilor poate provoca schim­bari radicale īn viata oamenilor. Chiar si un erou de origine semidivina ca Heracle īsi schimba conditia, devenind nemuritor, sugīnd la sīnul Herei (vezi Calea Lactee).

Unele alimente sīnt īnzestrate cu virtuti particulare, provocīnd schimbari imprevi­zibile cui le consuma. Astfel, Persefona, rapita de Hades, este obligata la o sedere cel putin temporara, īn lumea mortilor, īntrucīt, īntorcīndu-se īn lumea zeilor ceresti, manīnca o rodie; doar pentru ca a muscat din acest fruct, destinul ei este sa ramīna īn lumea de dincolo.

Multe mīncaruri si bauturi sīnt utilizate ca oferte sacrificiale. Cu lapte, miere si vin se fac adesea libatii. Placintele, grīul, trufandalele si orice fel de fructe sīnt ofrandele preferate ale zeilor īn sacrificiile nesīngeroase. Animalele cu care se hranesc oamenii sīnt adesea oferite ca jertfa zeilor, īn cazul fiecarui zeu exista prescriptii spe­cifice, fiecare are ofranda sa preferata, pen­tru care trebuie respectat un ritual bine definit. Originea unora dintre aceste ritua­luri o reprezenta primul sacrificiu sīngeros oferit zeilor (cel al lui Prometeu pentru Zeus), īn cursul caruia se stabilise ca anu­mite parti ale victimei trebuiau sacrificate pe altar, īn vreme ce restul puteau fi consu­mate de preoti si de credinciosi īn banchetul

cu care se īncheia ritualul. Banchetul avea un rol fundamental īn numeroase ceremo­nii religioase, īn sarbatori si īn riturile funebre. Constituia īnsa si un divertisment raspīndit, asa cum atesta nenumarate ban­chete homerice si, nu mai putin, Banchetul lui Platon. Pentru aceste aspecte, ca si pentru raportul dintre banchet si simpo­zion, vezi Banchet si Simpozion.

īn mediul religios, existau pentru consu­marea mīncarurilor si a bauturilor folosite īn ritualurile misterice prescriptii speci­fice, īn legatura cu acest subiect izvoarele sīnt oarecum reticente, dat fiind caracte­rul secret a tot ceea ce privea misterele. Totusi, din unele trimiteri descoperim ca unele alimente erau interzise, ca postului i se atribuia o valoare purificatoare si ca o bautura numita Ciceon (vezi) era consu­mata de credinciosi dupa exemplul Deme-trei, care, atunci cīnd pornise prin lume īn cautarea fiicei sale Persefona, pe care Hades o rapise, acceptase sa bea numai un soi de amestec straniu, ciceonul, initiind īn acest fel, potrivit Imnului homeric catre Deme-tra, ritul eleusin. Vinul, īn schimb, se afla īn centrul sarbatorilor organizate īn cin­stea lui Dionysos.

Cel mai bogat repertoriu de hrana ce ne-a parvenit din Antichitate, Satyriconul lui Petroniu, iese din sfera mitologiei si a religiei, la fel ca retetele pe care ni le-a transmis Apicius, bogatul si extravagan­tul gurmand din vremea lui Tiberius, si ca informatiile privitoare la importarea de ciresi si de caisi la Roma, de catre Lucullus. Totusi, mitul ne ofera, la rīndul sau, cīteva exemple de mese cu totul aparte. Dintre acestea, pe līnga numeroasele banchete din poemele epice la care am facut referire, se detaseaza mīncarea simpla si modesta pe care Filemon si Baucis o pregatesc pentru Zeus si Mercur, pe o masa care sta sa cada si al carei picior mai scurt este comparat cu un ciob: masline, salata, oua, cas, vin, fructe si miere (Ovidiu, Metamorfoze, 8.660 si urm.). Niste mīncaruri care, pro­babil, nu difereau prea mult de mesele consumate cu adevarat la Roma, dupa cum atesta unele fragmente din Martial. Scenei senine a acestui banchet modest i se opune aceea macabra si atroce a mesei pregatite pentru zei de catre Tantal, care nu se da īn laturi sa le ofere carnea propriului sau

61

ALOPE

fiu, Pelops, ori aceea, foarte asemanatoare, a banchetului pregatit de catre Atreu pen­tru fratele sau Tiest, care īsi va mīnca propriii copii.

Textele literare ne-au lasat descrieri ale unor mese abundente (inclusiv īnainte sa devina frecvente excesele din epoca impe­riala romana tīrzie, cum este cel amintit īn legatura cu īmparatul Heliogabal, care, la un banchet, a pus sa se pregateasca sase sute de creiere de strut cu mazare ames­tecata cu graunte de aur). Dimpotriva, se poate presupune ca majoritatea populatiei avea deseori ocazia sa sufere de foame si sa viseze la o tara īmbelsugata, ca aceea descrisa de Ferecrate atunci cīnd vorbeste de Atena secolului al V-lea ī.Hr., cu torente de ciorba de-a lungul strazilor, turte la dis­cretie, ploi de vin bun trimise pe acoperisuri de catre Zeus, ciorchini de struguri si roti de cas aparīnd pe la stresini, copaci īn care se gasesc sturzi, iezi si sepii deja gatite.

Alio die. Expresie (īn traducere literala: „alta zi") cu care, īn lumea latina, augurii amīnau auspiciile pentru o zi mai propice.

Alites. Termen latinesc cu care erau indi­cate pasarile (mai ales rīndunelele, porum­beii si corbii) din zborul carora augurii extrageau profetiile.

Alix (gr. "AXit, -ixoc). Numele unei nimfe a marii, fiica lui Nereu si a lui Doris.

Alma Mater. Epitet (īn traducere literala „Mama hranitoare") cu care īn lumea la­tina erau indicate Ceres sau, de asemenea, Glia ca generatoare si ca mama.

Almops (gr. "AX|iw4>, -oitoc;). Numele unuia dintre Giganti (vezi).

Almos (gr. "AXjioc, -ou; lat. Almus, -i). Fiul lui Sisif; a obtinut de la Eteocle, regele din Orhomenos, o parte din regat, unde a īntemeiat cetatea care, dupa el, s-a numit Almones. A avut doua fiice, Chrisogone si Chrise, care s-au casatorit cu Poseidon si, respectiv, cu Ares.

Aloeu (gr.'AXweut, -iwq; lat. Aloeus, -i). Gigant, fiul lui Poseidon si al Canacei; s-a casatorit cu Ifimedia, fiica lui Triops. Ifimedia era īnsa iubita de catre Poseidon, care a avut cu ea doi fii, Otos si Efialtes, numiti īndeobste Aloizii, īntrucīt se credea ca erau fiii lui Aloeu (vezi Aloizi).

AloiiBi sau Aloazi (gr. 'AXioid6ai, -ulv; lat. Aloidae, -arum). Cei doi fii ai lui Poseidon si ai Ifimediei, numiti astfel īntrucīt se cre­dea ca erau fiii lui Aloeu (vezi). Numele lor erau Otos si Efialtes, iar forta si curajul lor au devenit proverbiale. La vīrsta de noua ani, cīnd statura lor depasea deja 27 de coti, au cutezat sa porneasca razboi īmp%triva zeilor olimpieni, īncercīnd sa pravaleasca muntele Osa peste Olimp si muntele Pelion peste Osa. Homer, care povesteste aceasta legenda, sustine ca ar fi izbutit daca ar fi fost adulti. Apollo īnsa i-a distrus īnainte sa le mijeasca tuleiele. Totusi, ei au reusit sa-1 ferece īn lanturi pe zeul Ares, pe care l-au tinut prizonier vreme de treisprezece luni īntr-un vas de bronz.

Ca pedeapsa pentru īndrazneala lor, au fost aruncati īn Tartar, unde au ramas īnlantuiti, spate la spate, sprijiniti de o coloana si chinuiti de tipatul neīntrerupt al unei cucuvele. Hyginus le atribuie moar­tea dorintei lor de a o viola pe Artemis; pentru a-i pedepsi, Apollo a facut sa le apara īn fata o caprioara splendida, iar ei, īncercīnd sa o loveasca, s-au strapuns unul pe altul cu sagetile.

  Prezente īn literatura antica. Informatiile privitoare la statura lor la vīrsta de noua ani si la moartea lor se gasesc īn Odiseea (11.310 si urm.). Capturarea lui Ares este evocata īn Iliada (5.385). Trimiterea lor īn Tartar este amintita de Hyginus (Fabule, 28).

Alon (gr. 'AXuiv, -uivoe;). Numele unui erou grec, altminteri necunoscut, legat de dome­niul medical si al carui cult este atestat īn cetatea Atena. stim ca poetul tragic Sofocle a īndeplinit diferite functii īn cadrul cul­tului dedicat zeilor medicinei la Atena (prin­tre altele, s-a numarat printre sustinatorii introducerii cultului lui Asclepios īn cetate, īn anul 420 ī.Hr.) si a devenit si preot al lui Alon. Acest erou vindecator a īnvatat medicina īmpreuna cu Asclepios, de la cen­taurul Chiron.                              >

  Prezente īn literatura antica. Putinele tri­miteri la aceasta figura pe care le cunoastem provin dintr-o Viata a lui Sofocle pastrata īn cīteva manuscrise din elenismul tīrziu.

Alope (gr. 'AXottt), -r\q). Fecioara din Eleu-sis, fiica regelui Cercion. Alope si Poseidon au avut un copil, Hipotoon, pe care mama sa 1-a abandonat pe un munte pentru ca tatal

ALPOS

62

ei sa nu-i descopere iubirea tainica. Copilul a fost alaptat de o capra pīna cīnd a fost gasit de niste pastori din partea locului. Neizbutind sa decida cui avea sa apartina frumoasa mantie īn care era īnvelit copilul, pastorii s-au īnfatisat dinaintea regelui Cercion pentru ca acesta sa le rezolve dis­puta. Suveranul a recunoscut mantia fiicei sale, a descoperit taina acesteia si a porun­cit ca micutul sa fie din nou abandonat pe munte, unde a fost alaptat de o iapa si, īn sfīrsit, salvat de un pastor. Alope īnsa a murit zidita de vie. Din trupul ei Poseidon a facut sa tīsneasca un izvor.

  Prezente īn literatura antica. Din aceste fapte s-a inspirat Cherilos din Atena atunci cīnd a compus drama intitulata Alope, as­tazi pierduta.

Alpos (gr. "A\-noq, -ou). Numele unui gi­gant, fiul Gliei, īnzestrat cu mai multe brate puternice si cu un cap īnconjurat de o suta de vipere. Traia īn Sicilia, īn muntii Peloros, si īi teroriza pe toti cei ce cutezau sa se aventureze prin acel tinut. īi astepta la trecatoare pe calatorii rataciti, pe care īi ucidea strivindu-i sub o stīnca, dupa "^re īi devora. O liniste sinistra domnea īn preajma salasului sau, si nici macar nimfele sau Pan, locuitori obisnuiti ai mun­tilor si ai padurilor, nu īndrazneau sa se apropie. īntr-o buna zi īnsa lucrurile s-au schimbat, o data cu sosirea lui Dionysos si a cortegiului sau. Alpos si-a facut scut dintr-o stīnca enorma si 1-a atacat pe Dio­nysos, folosind copacii pe post de sageti. Dionysos 1-a īnvins cu tirsul sau, lovindu-1 īn gītlej si facīndu-1 sa se prabuseasca īn mare.

  Prezente In literatura antica. Legenda este relatata de Nonnos din Panopolis īn Dio­nisiacele.

Alrune. Cu acest nume erau indicate īn lumea germanica divinitatile ocrotitoare ale casei si familiei (carora le corespund, la romani, larii si penatii) si, de asemenea, statuetele care le reprezentau. Uneori, numele era folosit pentru a le desemna pe femeile īnzestrate cu darul profetiei.

Alseide (gr. 'AXcrnifiris, -uv). Nume colectiv cu care erau indicate nimfele padurilor (de la grecesdul a\aoq, „padure").

Altar (gr. tno^og, eoria, xpaireta; lat. ara, -ae; mensa, -ae; focus, -i; altaria, plur.). Loc pregatit pentru oferirea unor jertfe si sacrificii divinitatii, altarul are o importanta deosebita atīt din punc­tul de vedere al religiei antice, cīt si ca decor pe al carui fundal se petrec episoade īnsemnate ale mitului. īn lumea minoico--miceniana, exemple īn ceea ce priveste forma si functia altarului pot fi extrase, pe o cale indirecta, din imaginile care apar pe Poarta Leilor de la Micene sau pe sar­cofagul de la Haghia Triada, unde este reprezentat un sacrificiu. Caracteristica pentru altarele minoico-miceniene este pre­zenta īn partea lor superioara a coarnelor numite „de consacrare". īn perioada arhaica si clasica si, mai mult chiar, īn epoca ele­nistica si romana, altarele se īnmultesc atīt īn cultul privat (la altare private se refera de cele mai multe ori termenii k<s-Xcxpa si kq-zia), cīt si īn cel public (īn acest caz, termenii cel mai des folositi sīnt #ojieXTi si Pwjjlos). De o importanta aparte era, de buna seama, altarul legat de tem­plu, situat īndeobste īn afara edificiului si pe aceeasi linie cu intrarea. Desi mai rare si mai putin impunatoare, nu lipsesc nici altarele din interiorul templelor, de cele mai multe ori de dimensiuni mici, folosite pentru arderea de esente. Materialul de constructie si formele altarelor sīnt ex­trem de felurite. Se merge de la simplele gramajoare de piatra, cenusa si resturi ale sacrificiilor (ca īn sanctuarul lui Zeus de la Olimpia: Pausanias, 5.13.5) pīna la gro­pile sapate īn pamīnt si uneori acoperite cu pietre, al caror scop este sa adaposteasca resturile jertfelor si sacrificiilor (p6#poi: īntr-o groapa sapata īn pamīnt Ulise aduce o jertfa sufletelor mortilor, vezi Nekyia), de la micile altare de lut ars (arulae) sau din metal la cele din piatra sau zidarie. Printre altarele din marmura cu decora-tiuni sculptate sau pictate se numara pro­babil si asa-numitul Triptic Ludovisi, de altminteri greu de clasificat. Altarele devin deosebit de monumentale si de grandioase īn epoca elenistica si romana. Dintre cele mai impunatoare, altarul din Pergam, deosebit de important pentru mitologie īntrucīt este decorat īn relief cu scene din Gigantomahia la exterior si cu episoade

63

AMATA

din mitul lui Telefos (secolul al Il-lea ī.Hr.) sau, īn lumea romana, celebra Ara Pacis a lui Augustus sau Ara Maxima (vezi la ru­bricile respective raporturile acestora cu mitologia).

īn mitologie, īn preajma altarelor se pe­trec unele dintre cele mai cumplite asasi­nate. De obicei, acest fapt este considerat un sacrilegiu īngrozitor, cīta vreme cei ce se refugiaza pe līnga altare se afla sub ocrotirea zeului, iar uciderea lor echiva­leaza cu o jignire adusa divinitatii. De exemplu, pe altarul lui Zeus Atreu ucide cei trei copii pe care fratele sau, Tiest, īi avusese de la o naiada. Troilus, fiul cel mai mic al lui Priam si al Hecubei (sau, potrivit altor surse, fiul lui Apollo), a fost omorīt de Ahile la altarul lui Apollo Timbreos : īn numeroase reprezentari ale acestui episod faimos al mitului, de la ceramica si pīna la picturile din mormintele etrusce, altarul constituie un element caracteristic, iar uneori tīnarul ucis apare ca o victima sacrificiala, cu o nota macabra, spre a sublinia cruzimea crimei. Adesea īnsa altarul constituie un spatiu de purificare : pe altarul lui Apollo de la Delfi, Oreste īndeplineste sacrificiul care, dupa crima pe care a savīrsit-o, īi asigura reintegrarea īn comunitatea umana, iar dupa judecata careia i se supune la Atena, el īi ridica zeitei un altar pe Areopag. Tot pe altarul lui Apollo, un alt mare erou al mitului clasic, Tezeu, īsi sacrifica propriul par. De un altar se leaga si celebra povestire a lui Polidor din Eneida lui Vergiliu: Enea afla de soarta nefericita a tīnarului atunci cīnd vrea sa rupa cīteva ramurele verzi ca sa īmpodobeasca altarul pregatit de oamenii sai pentru celebrarea unui sacrificiu; arbus­tul ales se dovedeste a fi iesit din comun, povestindu-i eroului istoria lui Polidor.

Alteea (gr. 'AX#aCa, -ag; lat.jUthaea, -ae). Fiica lui Testios, sotia lui Oeneu si mama lui Meleagru. La moartea acestuia, si-a luat viata (vezi Meleagru).

Altemenes (gr. 'AXtfoujievTig, -ou). Fiul lui Creteu, regele Cretei. si-a parasit patria cīnd a aflat de la un oracol ca urma sa-si ucida propriul tata si s-a mutat la Rodos. Cīnd tatal sau, pornit sa-1 caute, a debar­cat īnsa pe aceasta insula, el 1-a confundat cu un tīlhar si, asa cum prevestise ora­colul, 1-a ucis.

  Prezente In literatura antica. Mitul este amintit de Diodor din Sicilia, 5.59 si de Apollodor, 3.12.6.

Amalteea (gr. 'AjiccX-fteia, -ag ; lat. Amal-thea, -ae). Cu acest nume o indica traditia antica pe doica lui Zeus, care 1-a crescut īn insula Creta. Totusi, interpretarea perso­najului nu este univoca. Potrivit unora, Amalteea era capra care 1-a alaptat pe Zeus si care a fost rasplatita prin asezarea ei īn rīndul constelatiilor, ca steaua Capella („caprita"). Potrivit altora, Amalteea era o nimfa, fiica regelui Meliseu al Cretei, care 1-a hranit pe micul Zeus cu laptele unei capre. Cīnd aceasta din urma si-a rupt un corn, Amalteea i 1-a daruit lui Zeus, care 1-a asezat printre stele. Nici īn privinta cornului nu lipsesc divergentele : potrivit unei alte povestiri, Zeus īnsusi i-a rupt caprei cornul, īnzestrīndu-1 cu darul ne­obisnuit de a se umple cu tot ceea ce pose­sorul sau si-ar fi dorit. Datorita acestei īnsusiri, cornul, din care picurau nectar si ambrozie, a fost numit Cornul abundentei (vezi), devenind un simbol al belsugului īn general.

  Rasplndirea cultului. Un sanctuar stra­vechi īnchinat nimfei Amalteea se ridica pe malurile rīului Thyamis din Epir, la vila lui Atticus. Se pare ca i-a slujit ca model lui Cicero, la ridicarea vilei sale de la Arpinus.

  Prezente īn literatura antica. Identificarea Amalteei cu constelatia este propusa de Aratos (Fenomenele, 162-164) si de unii scriitori ulteriori. Despre cornul abunden­tei vorbeste Ovidiu īn Fastele (5.121 si urm.) si īn Metamorfoze (9.88-89).

Amarilis (lat. Amaryllis, -idis). Tīnara (nimfa sau pastorita) amintita de Vergiliu īn Bucolice. Unii vad īn ea o personificare a cetatii Roma.

Amarisia sau Amarintis (gr. 'Ajmpuv-#kx5t|, -T|g; lat. Amarynthia sau Amarysia, -ae ; Amarynthis, idis). Atribut al Artemi-sei, cu referire la cetatea Amarint, situata īn Eubeea, la sapte stadii de Eretria. Aici se īnalta un templu celebru īnchinat zeitei, unde īn cinstea ei se desfasurau serbarile numite Amarisii.

Amata (lat. Amata, -ae). Sotia regelui Latinus si mama Lāviniei. Ea s-a opus casatoriei fiicei sale cu Enea, īntrucīt i-o promisese deja lui Turnus. Cīnd a aflat de

AMATUSIA

64

moartea lui Turnus īn batalie, s-a sinucis. Faptele sale sīnt amintite de Vergiliu īn Eneida (cīntul 12).

Amatusia (gr. 'Ajiaflouoria, -ag; lat. Ama-thusia, -ae). Atribut cu care era indicata Afrodita, cu referire la un templu celebru īnchinat ei īn cetatea Amatunt, pe coasta meridionala a insulei Cipru.

Amazoane (gr. 'Ajia^oveg, -wv ; lat. Ama-zones, -um sau Amazonides, -um). Popor mitic de femei razboinice, considerate de origine caucaziana si stabilite īn Asia Mica, pe malul rīului Termodon, unde au īntemeiat cetatea Temiscira. Erau cīrmuite de o regina si obisnuite īnca de mici cu razboiul, vīnatoarea si activitatile mili­tare, īn copilarie, amazoanelor li se taia sīnul drept, ca sa poata manevra arcul cu mai multa usurinta (Diodor, 2.45.3). De aici, probabil, originea numelui lor, care, potrivit etimologiei traditionale, īnseamna „fara mamela".

Barbatii nu erau admisi īn societatea lor. Pentru a-si perpetua stirpea, se depla­sau anual la un popor īnvecinat (gar-gareii); copiii nascuti din aceasta unire trecatoare se īntorceau la gargarei daca erau de sex barbatesc, īn timp ce fetele erau crescute dupa obiceiurile amazoanelor.

Zeitatile pe care le venerau erau īn pri­mul rīnd Ares si Artemis, iar principalele lor activitati, vīnatoarea si razboiul.

Prezenta amazoanelor īn mitologia greaca este constanta. Ele apar īn legatura cu cele mai importante personaje si cicluri mitice: sīnt asociate cu Heracle, īntrucīt una dintre muncile impuse eroului a con­stat īn dobīndirea cingatorii Hipolitei, re­gina amazoanelor (vezi Heracle) ; pe timpul domniei lui Tezeu, ele au invadat Atica (vezi Tezeu) ; s-au aflat īn razboi cu Bele-rofon; īmpotriva lor a luptat si Priam, īnsa catre sfīrsitul razboiului troian, amazoa­nele, conduse de regina Pentesileea, s-au alaturat troienilor īn apararea regelui Priam; īn cele din urma, Pentesileea a fost ucisa īn lupta de catre Ahile (vezi Pen­tesileea).

īmpotriva amazoanelor a luptat si Dio-nysos, care, īn timpul calatoriei sale de cucerire si civilizare a Orientului, a izbu­tit sa le supuna. īn acelasi mediu oriental

era plasata si īntīlnirea legendara dintre amazoane si Alexandru cel Mare.

Trebuie sa subliniem ca traditia legen­dara a atribuit victoriei lui Tezeu asupra amazoanelor semnificatia simbolica a unui triumf al Occidentului grec asupra popoa­relor orientale. Aceasta interpretare a jucat un rol hotarītor īn ceea ce priveste impor­tanta dobīndita de subiect, mai ales īn plan figurativ, īn anii razboaielor persane.

Amazoanelor li se atribuia īntemeierea mai multor cetati din Ionia, printre care si a Efesului.

Mitul amazoanelor reflecta, probabil, obiceiurile unor populatii stravechi din zona caucaziana, cu traditii si datini de tip matriarhal.

  Epitete. Cel mai semnificativ este epitetul folosit de Homer, care le numeste „bar-batele".

  Atribute.  Amazoanele  sīnt reprezentate īndeobste ca niste femei razboinice, īmbra­cate uneori īn armura. Atributele lor con­stante le reprezinta armele (arcul cu sageti sau lancea si scutul, acesta din urma adesea īn forma de semiluna). Cīteodata poarta pantaloni largi, ca scitii. īn iconografie nu se īntīlneste amanuntul sinului taiat, īnsa de multe ori un sīn este descoperit.

  Raspīndirea cultului. Daca facem abstrac­tie de o informatie a lui Plutarh, care aminteste sacrificiile oferite amazoanelor īn timpul sarbatorilor organizate īn cins­tea lui Tezeu, se pare ca lor nu le era īnchi­nat un cult. Totusi, īn luna Pianepsion, la Atena avea loc o ceremonie cu caracter htonian care era interpretata ca un sacri­ficiu īn cinstea amazoanelor moarte īn lupta. Pe de alta parte, īn diferite centre grecesti erau identificate morminte ale unor ama­zoane. De asemenea, asa cum am pomenit, amazoanelor li se atribuia venerarea lui Ares si a Artemisei. Potrivit traditiei, ele ar fi īntemeiat cultul acesteia din urma pe pamīntul  grecesc,  cu  toate  ca Artemis venerata de amazoane era mai mult cea efesiana decīt cea clasica (vezi Artemis).

  Prezente īn literatura antica. īncepīnd cu Iliada,   īntreaga   literatura   antica   este plina de referiri la mitul amazoanelor. īn special figura Pentesileei a inspirat poe­mul ciclic (pierdut) Etiopida. Etimologia numelui este propusa, printre altii, de Apollonios din Rodos (2.385 si urm.); informatii referitoare la obiceiurile

65

AMFIARAOS

lor ne ofera Diodor din Sicilia (2.45.3). īn afara de Iliada, rolul lor īn razboiul troian este amintit īn Amazoanele lui Arctinos. Lupta lor cu Heracle este descrisa, printre altele, īn Tezeu al lui Plutarh. īntemeierile de cetati ce le aveau ca protagoniste sīnt mentionate īn diferite izvoare istorice, printre care Strabon (12.3.21 si 1.4) si Tacitus (Anale, 3.61.2).

  Prezente īn literatura medievala si moderna. Mitul unei societati matriarhale din care barbatii erau exclusi a avut un ecou deo­sebit  īn  literaturile   europene.   Un   caz aparte īl reprezinta fascinatia exercitata asupra exploratorilor europeni de obiceiu­rile matriarhale ale populatiilor indigene sud-americane, care i-a facut sa le evoce pe amazoane chiar si īn numele dat regiu­nii respective (Amazonia). O asimilare a obiceiurilor indigene la mitul elenic apare īn   cronica   expeditiei   lui   Orellana   īn America Latina, scrisa de Fray Gaspar de Carvajal. Amintiri ale mitului grec apar si īn Milionul lui Marco Polo, unde se vor­beste despre o insula a femeilor, īn Cetatea femeilor de Christine de Pizan si īn Tezeida nuntii Emiliei de Giovanni Boccaccio. īn vremuri mai recente, amazoanele au inspi­rat si Pentesileea lui Kleist.

  Iconografie. īn afara numeroaselor scene din Amazonomahia (lupta amazoanelor cu eroii greci) reproduse īn ceramica, mai ales īn cea atica, tema a fost adesea reprezen­tata īn reliefuri (templul lui Apollo de la Bassae; Mausoleul din Halicarnas ; Arte-misionul de la Magnesia, pe Meandros; diferite sarcofage) si īn pictura (frescele lui Micon din Stoa Poikile de la Atena, pierdute; sarcofagul etrusc pictat de la Tarquinia, aflat la Muzeul de Arheologie din Florenta). Pentru realizarea statuii unei amazoane ranite, destinata Artemisionului din Efes s-au īntrecut, potrivit traditiei, cītiva din cei mai mari maestri ai sculp­turii clasice : Policlet, Cresilas din Cidonia si Fradmon din Argos. Originalele s-au pier­dut, īnsa prototipurile au inspirat, de-a lungul vremii, un mare numar de copii, dintre care cele de la Berlin, de la Muzeul Capitolin, de la Vatican (Colectia Mattei) si de la Vila Pamphili sīnt cele mai celebre.

Avmbarvalia. Sarbatoare religioasa care se celebra īn lumea romana pe la sfīrsitul lunii mai. Momentul culminant al riturilor īl constituia o procesiune īn cursul careia

trei animale - un taur, o oaie si un porc, victime pentru sacrificiul numit Suove-taurilia (vezi), dupa numele latinesc al ofertelor sacrificiale - erau minate de-a lungul hotarelor cīmpurilor cultivate, creīnd un soi de cerc magic ce trebuia sa asigure prosperitatea si rodnicia pamīn-turilor aflate pe traseul ritualic.

Ambrosia (gr. 'A^poata, -ccg; lat. Am-brosia, -ae). Fiica lui Atlas si a Pleionei si una dintre Hiade; a avut grija de Dionysos pe timpul copilariei acestuia. O traditie povestea ca ea, īmpreuna cu tovarasele sale, a fost urmarita de Licurg si ucisa cu securea, transformīndu-se īn chip miracu­los īntr-o vita-de-vie care, īnfasurīndu-se īn jurul picioarelor lui Licurg, 1-a īmpiedi­cat sa fuga si sa se adaposteasca la sosirea lui Dionysos.

Iconografie. Scena uciderii Ambrosiei si a metamorfozarii sale apare numai īn arta romana, nepastrīndu-se precedente gre­cesti. Reprezentari ale sale apar pe sar­cofagele romane, īn cīteva picturi si īn mozaicuri, dintre care unul provine de la Vila di Piazza Armerina din Sicilia.

Ambrozie (gr. a^poaCa, -as; lat. am­brosia, -ae). Cu acest nume era desemnata hrana zeilor, pe care ocazional, īnsa foarte rar, si oamenii capatau permisiunea sa o guste. Initial, izvoarele nu faceau distinc­tie īntre nectar si ambrozie, īnsa ulterior s-a raspīndit traditia potrivit careia nec­tarul constituia bautura zeilor, pe cīnd am­brozia reprezenta hrana acestora. Printre muritorii ce au avut prilejul sa o guste s-a numarat, potrivit Iliadei, si Ahile, caruia Atena i-a picurat-o īn piept dupa īnde­lungatul post pe care eroul īl tinuse dupa moartea lui Patroclu.

Amburbalia. Sarbatoare religioasa care se celebra la Roma si care consta īn prin­cipal īntr-o procesiune īn cursul careia se parcurgea, īmpreuna cu victimele ce urmau sa fie sacrificate, un cerc magic, protector si apotropaic, īn jurul zidurilor cetatii. Ri­tualul era asemanator cu acela din cadrul sarbatorilor numite Ambarvalia (vezi).

Amfiaraos (gr. 'Ajicpiapoiot, -ou; lat. Am-phiaraus, -i). In traducere literala, „cel prea sfīnt". Razboinic si prezicator, fiul lui Oicles si al Hipermestrei, este unul dintre cei

AMFICEIA

66

mai mari eroi ai Argosului. A luat parte la aventuri mitice, precum vīnatoarea mistre­tului din Calidon si expeditia argonauti­lor. L-a izgonit din Argos pe Adrast, care facea parte dintr-o dinastie rivala. Mai apoi īnsa cei doi s-au īmpacat.

Din casatoria lui Amfiaraos cu Erifile, sora lui Adrast, s-au nascut Alcmeon, Amfilohos, Euridice si Demonasa. I s-a alaturat lui Adrast īn expeditia īmpotriva Tebei, cu toate ca, folosindu-se de virtutile sale profetice, prezisese sfīrsitul fatal al acesteia (vezi Adrast). A plecat la razboi īndemnat de sotia sa, Erifile, care primise īn dar de la Polinice colierul Harmoniei, fatal pentru cel ce intra īn posesia lui (vezi Harmonia). īnainte de a parasi Argosul, Amfiaraos i-a pus pe fiii sai sa-i promita ca aveau sa-1 razbune ucigīnd-o pe mama lor. īn timpul razboiului īmpotriva Tebei Amfiaraos a luptat cu mult curaj, īnsa nu si-a putut evita destinul. Urmarit de Peri-climenos, el s-a retras īn directia rīului Ismenos. Aici, datorita lui Zeus si lui Apollo, pamīntul s-a deschis, īnghitindu-1 īmpreuna cu carul sau īnainte ca urma­ritorul sa-1 ajunga din urma. A devenit nemuritor si venerat ca un erou. Oracolul sau de la Oropos, īntre Atica si Teba, situat pe locul unde, potrivit mitului, disparuse īn adīncurile pamīntului, s-a bucurat de o mare faima.

  Epitete. „Cel de doua ori asemanator lui Ares". Epitetul urmareste probabil sa in­dice asemanarea eroului cu zeul sub doua aspecte: cel de razboinic curajos si cel de prezicator legat de lumea de dincolo.

  Raspīndirea cultului. Nu se stie daca initial Amfiaraos era considerat om sau zeu. Avem mai multe marturii asupra cultului īnchi­nat eroului la Oropos, locul unde se afla oracolul sau si unde, potrivit legendei, fusese īnghitit de pamīnt; aici, a fost īnal­tat un sanctuar īn cinstea sa. Sīnt amintite sarbatorile numite Amfiaree, īnsotite de īntreceri atletice si muzicale, ce aveau loc din cinci īn cinci ani īncepīnd cu secolul al IV-lea, īnsa ele sīnt mult mai vechi, cu toate ca abia la sfīrsitul perioadei clasice sacrificiile par sa se īnmulteasca, fiind insti­tuita si o procesiune solemna īn cinstea eroului. Cultul este atestat si īn epoca ro­mana, printr-un decret al senatului care, īn anul 73 ī.Hr., īi ratifica importanta si īi reglementeaza manifestarile.

  Prezente īn literatura antica. Amfiaraos este amintit īn Odiseea, īn poemele ciclice refe­ritoare la īntīmplarile tebane (Tebaida), la Antimahos din Colofon, la Menelaos din Ege, īn odele lui Pindar, la Herodot si Tuci-dide, īn tragediile lui Eschil si Euripide pe tema mitului teban, īn Tebaida lui Statiu.

  Prezente īn literatura medievala. īmpreuna cu alti prezicatori din Antichitate, Amfia­raos este amintit īn cīntul 20 din Infernul lui Dante.

  Iconografie. Dintre reprezentarile eroului, frecvente īn pictura pe vase si īn reliefuri, cea mai celebra este aceea de pe vasul gre­cesc cunoscut drept „Cupa lui Amfiaraos".

Amfīceia (gr. 'A|i.q>foai sau 'AjKphcAeia, -ac;). Localitate greceasca din Focida, unde se afla un oracol al lui Dionysos.

Amfiction (gr. 'AjKpixTiWv, -ovoc;; lat. Am-phictyon, -onis). Fiul lui Deucalion si al Pirei; traditia īl considera īntemeietorul conciliului amfictionic, o liga politica si religioasa care īi reunea pe locuitorii regiunii Termopile. De la numele sau (īn traducere literala „care locuieste īmpre­jur") provine denumirea altor ligi analoage (amfictionii) care s-au format īn Grecia (vezi Amfictionia).

Amfictionie (gr. ajiqHXTiovhx, ajicpixTio-veux, ā|iq>LKTUovia, -ac;). Initial, termenul (de la djjLtpf, „īn jur", si xxttu), „mosie") indica asocierea unor populatii din zone limitrofe, care aveau īn comun cultul unui sanctuar unde se adunau pentru celebra­rea anumitor sarbatori. Se credea ca la originea unor astfel de asocieri se afla Amfiction (vezi), īntemeietorul amfictio-niei din Antela, īn apropiere de Termopile, unde se ridica un celebru sanctuar īnchi­nat Demetrei si unde a fost cladit si un templu dedicat lui Amfiction īnsusi. Mai tīrziu, sanctuarului de la Antela i s-a adaugat cel al lui Apollo de la Delfi, iar amfictionia din Delfi a devenit cea mai īnsemnata si mai faimoasa din epoca isto­rica. Scopurile asocierii - din care, cu tre­cerea vremii, pentru a face parte nu a mai fost nevoie de rezidenta īn zonele limitrofe: amfictionia delfica a ajuns sa reuneasca douasprezece popoare diferite - erau mai ales religioase si nemilitare, prin urmare conflictele armate dintre membri erau rare. Participantii erau egali, independent

67

AMFION

de importanta politica si militara a regiunii de provenienta. Misiunea lor consta īn a se ocupa de problemele legate de adminis­trarea sanctuarelor si a sarbatorilor reli­gioase (īn particular, la Delfī, de jocurile pythice) si īn a discuta problemele legate de functionarea dreptului sacru. Alianta religioasa dintre cetatile amfictionice a dus la aliante de tip militar numai īn cazuri speciale, cu prilejul unor razboaie care au fost considerate „sacre". Pe līnga amfictio-nia Antela-Delfī, reprezentīnd amfictionia prin antonomaza, au aparut si altele, desi mult mai putin faimoase si mai putin cu­noscute noua, la Argos, Delos, Corint, īn Argolida si īn Beotia.

Amfidamas (gr. 'Ap.q>i5a|iag, -avxoc;). 1) Fiul lui Busiris, regele Egiptului. A fost ucis de Heracle.

2)   Erou  grec  participant la  razboiul troian. Provenea din Opus, īn Locrida. Fiul sau a fost ucis de Patroclu īntr-o cearta iscata īn timpul jocului cu arsice {Iliada, 23.87).

3) Personaj istoric care s-a distins īn raz­boiul lelantin, luptīnd īmpotriva cetatii Eretria. Traditia sustinea ca la jocurile funebre organizate la moartea sa s-a des­fasurat īntrecerea de poezie dintre Homer si Hesiod, pentru care vezi Agones.

4) Erou arcadian, din Tegeea, care a luat parte la expeditia argonautilor. Potrivit unor   izvoare,   era   fratele   lui   Licurg. Potrivit altora, ar fi fost fiul acestuia. A fost tatal lui Melanion si al Antimahei, care s-au casatorit, respectiv, cu Atalanta si cu Euristeu.

Amfidromia (gr. t& 'Ap.qu8p6jj.ia). Sarba­toare religioasa greceasca, cu caracter privat si tipic atenian, īn timpul careia erau purificate femeile ce o asistasera pe mama īn timpul nasterii, iar copilul era īncredintat ocrotirii zeilor. īn izvoare, aceasta ceremonie este confundata uneori cu cea īn cursul careia copilul primea un nume. Ritualul prevedea ca respectivul copil sa fie tinut īn brate si ca īn jurul vetrei casei sa fie executate dansuri. Numele sarbatorii provine de la un verb din limba greaca, ce īnseamna „a alerga īmprejur". Vecinii aflau despre nastere, īntrucīt la usa casei se atīrna o coroana din crengi de maslin daca nou-nascutul

era de sex barbatesc si din fire de līna daca era de sex femeiesc. Rudelor care veneau īn vizita cu acest prilej si aduceau daruri li se oferea o masa īmbelsugata.

Amfilohos (gr. 'Aji.q>fXoxog, -ou; lat. Am-philochus, -i). Fiul lui Amfiaraos si al Erifilei si fratele lui Alcmeon. A luat parte la expeditia epigonilor īmpotriva Tebei. Mai apoi, 1-a ajutat pe fratele sau Alcmeon sa-si ucida mama. A luptat īn razboiul tro­ian. Pe līnga faptele sale de arme, Amfi­lohos este amintit ca fiind clarvazator si profet, asemenea tatalui sau. A murit īn lupta, ucis de catre Mopsos, care era la rīndul sau prezicator si clarvazator, la Mālos, īn Cilicia. O alta varianta poves­teste ca a fost ucis de Apollo. Traditia īi atribuie īntemeierea cetatii Argos din Etolia, la golful Ambracia, precum si insti­tuirea celebrului oracol de la Mālos (Strabon, 14.5.16).

Amfimahos (gr. 'AjupOiccxog, -ou). 1) Fiul lui Electrion, regelui Micenei, si fratele Alcmenei.

2)  Erou carian,  aliat al troienilor pe timpul razboiului troian; a fost ucis de Ahile.

3)  Erou grec, pretendent al Elenei si capetenie a epeenilor pe timpul razboiului troian. A fost ucis de Hector.

Amfimedon (gr.'Ap.(pijii5wv, -ovtoc;). Nu­mele unuia dintre pretendentii la mīna Penelopei; a fost ucis de Ulise.

Amfion (gr. 'Ap.<p(u>v, -ovog ; lat. Amphion, -onis). Fiul lui Zeus si al Antiopei si fratele geaman al lui Zetos. S-a nascut pe mun­tele Citeron si a fost abandonat de mama sa. El si fratele sau au fost crescuti de pastori, alaturi de care au trait, pīna cīnd au aflat care era adevarata lor origine. Atunci au pornit spre Teba, unde domnea Licos, fostul sot al mamei lor, Antiope, care o repudiase pe aceasta si se casatorise cu Dirce. Amfion si Zetos au cucerit cetatea si i-au ucis pe Licos si pe Dirce pentru ca o tratasera cu cruzime pe Antiope. Dirce a fost legata de un taur care a tīrīt-o pīna a murit. Mai apoi trupul ei a fost aruncat īntr-o fīntīna, care īn amintirea acelui epi­sod s-a numit fīntīna Dircei (pentru alte detalii vezi Dirce).

AMFISBENA

68

Dupa ce si-au asigurat astfel domnia asupra Tebei, cei doi frati au īnceput sa o īntareasca cu ziduri de aparare. Exista o legenda si īn legatura cu zidurile Tebei. Se povesteste ca Amfion a primit de la Hermes o lira, la care stia sa cīnte cu atīta maies­trie, īncīt pietrele se miscau singure, ase-zīndu-se una peste alta si formīnd un zid perfect.

Amfion s-a casatorit cu Niobe, de la care a avut numerosi copii, care au fost cu totii ucisi de Apollo. In urma acestui eveniment tragic, si-a luat viata (vezi si Niobe).

Amfisbeiia (gr. 'Ajj.cp(<r|kuv(x, -r\q ; lat. Am-phisbaena, -ae). sarpe monstruos cu doua capete, care se putea deplasa si īnainte, si īnapoi (dupa cum arata semnificatia nume­lui grecesc al animalului). Eventual, poate fi considerat o interpretare mitica a sarpe-lui-orb (Anguis fragilis), a carui coada nu se subtiaza, avīnd aceleasi dimensiuni ca si capul, ceea ce ar fi putut da nastere credintei ca avea doua capete, cīte unul la fiecare extremitate a corpului. Se credea ca era deosebit de feroce si ca pielea sa, īnfasurata īn jurul unui bat, servea la alungarea animalelor feroce.

Prezente īn literatura antica. Amfisbena este amintita de Eschil (Agamemnon, 1233), Nicandru (Theriaka, 373-383), Pliniu (Naturalis historia, 8.85), Lucan (Pharsalia, 9.719 si urm.), Aelianus (De natura animalium, 8.8 si 9.23).

Amfistenes (gr. "Ajiipiaflevrig, -ou). Erou spartan, fiul lui Amficles si nepotul lui Agis. Cei doi fii ai sai, Astrabacos si Alopecos, •au gasit din īntīmplare, ascunsa printre frunzele unui tufis, statuia Artemisei Ortia, pe care, potrivit traditiei, Oreste si Ifigenia o adusesera cu mult timp īn urma din Tau-rida si care mai apoi se pierduse. La vede­rea sculpturii, cei doi tineri si-au pierdut mintile. Traditia sustinea ca cei doi nobili spartani au fost biciuiti la sīnge, īntr-o ceremonie religioasa, īn fata statuii res­pective. Despre acest ritual ne informeaza Pausanias (3.16.9) si Platon (Legile, 633b), potrivit carora acesta se desfasura ca un soi de joc: un grup de tineri trebuia sa fure niste brīnza din altarul Artemisei Ortia, īn vreme ce vin alt grup trebuia sa o pa­zeasca, biciuindu-i pe cei din primul grup. Evident, era vorba de un rit de initiere,

care facea parte dintr-o serie mai ampla de ceremonii, cuprinzīnd de asemenea īntreceri de muzica si o procesiune.

Amfiteea (gr. 'Ajicpitfea, -r\q ; lat. Amphi-thea, -ae). Sotia lui Autolicos si mama An-ticleei, care, la rīndul ei, a fost mama lui Ulise.

Amfitrion (gr.'Ap.quTpowv, -wvog ; lat. Am-phitryon sau Amphitruo, -onis). Fiul lui Alceu si al Hiponomei (sau al Astidamiei) si sotul Alcmenei (vezi schema de la mbriqa Perseu). Pentru a obtine mīna acesteia, a trebuit sa-i razbune pe fratii ei, care fuse­sera ucisi de fiii lui Pterelaos. Pe timpul absentei sale, īntr-o noapte foarte lunga (īn cursul careia luna rasarit si a apus de trei ori), Alcmena a fost vizitata de Zeus, regele zeilor, care i s-a īnfatisat sub chipul lui Amfitrion si a izbutit sa o īnsele poves-tindu-i amanunte din desfasurarea luptei, īmpreuna Zeus, Alcmena 1-a conceput pe Heracle. īn noaptea urmatoare, cīnd Amfi­trion s-a īntors, Alcmena si-a dat seama de cele īntīmplate. Cu Amfitrion ea 1-a conceput pe Ificles, care īnseamna „cel renumit pen­tru puterea sa", geaman cu Heracle, īnsa cu o noapte mai mic decīt acesta.

Amfitrion a murit īn razboiul īmpotriva lui Erginos, regele minienilor. Dupa numele sau, Heracle este numit Amfitrioniadul.

  Prezente īn literatura antica. Datorita lega­turii sale cu figura lui Heracle, Amfitrion este prezent īn numeroase lucrari dedicate acestui erou, mai cu seama īn cele care povestesc īntīmplarile legate de nasterea sa (vezi Heracle), de exemplu īn Heracle de Euripide sau īn Hercule furios de Seneca. De asemenea, este protagonist īn Amfi­trion de Plaut.

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Mai toate reluarile temei sīnt orien­tate dupa comedia lui Plaut: Vitale de Blois, Geta ; F.P. de Oliva, Amfitrion ; J. de Timo-neda, Amfitrion ; L. de Camoes, Amfitrion ; L. Dolce, Sotul; G.B. Della Porta, Astro­logul ; J. Rotrou, Sosiile; Moliere, Amfi­trion ; J. Dryden, Amfitrion ; H. von Kleist, Amfitrion;  J.   Giraudoux, Amfitrion  38 (adica a treizeci si opta reluare a subiectu­lui). Henry Purceii a scris o opera muzicala dedicata lui Amfitrion. Pornind de la come­dia lui Moliere, īn limbajul comun a patruns expresia „amfitrion" pentru a desemna un stapīn al casei generos si ospitalier.

69

AMICOS

Amfītrita (gr. 'Ap.(piTpirn, -t\q; lat. Amphi-trite, -es). Una dintre oceanide sau nereide, fiicele lui Nereu si ale oceanidei Doris. Era sotia lui Poseidon si mama lui Triton, zeita marii īn general si īn special a Marii Medi-terane. Uneori este numita si Alosidna. Legenda povesteste ca voia sa ramīna fecioara si ca pentru a scapa de Poseidon, care dorea s-o ia de sotie, s-a refugiat īn tinutul lui Atlas. Poseidon īnsa a izbutit sa-i dea de urma, trimitīnd īn cautarea ei doi delfini. Acestia au asezat-o īntr-o scoica si i-au adus-o, iar Poseidon s-a casatorit cu ea. Pentru a-i rasplati pe delfini, zeul i-a ridicat īn cer, transformīndu-i īntr-o constelatie. Potrivit unei alte versiuni a mitului, a fost rapita de Poseidon la Naxos, īn timp ce dansa cu surorile sale nereide. Ea a transformat-o pe Scila īn pescarus (vezi Nisos, 1). Trebuie sa subliniem ca aproape toate legendele despre Amfitrita sīnt creatii poetice tīrzii: īntr-o mare parte a poeziei grecesti si latine, ea este conceputa pur si simplu ca o reprezentare alegorica, lipsita de individualitate proprie. īn Odi­seea, Amfitrita este mentionata ca alegorie a marii. Din cīteva trimiteri facute de Hesiod īn Teogonia reiese ca este una din­tre nereide si ca s-a casatorit cu Poseidon.

  Atribute. Amfitrita era reprezentata ca o figura feminina asezata pe o scoica mare, īnfasurata īntr-o mantie cu pliuri largi si īnconjurata de valurile marii, de nereide si de tritoni. Uneori, īn iconografie apare si delfinul.

  Raspīndirea   cultului.   Era  venerata   de obicei īmpreuna cu Poseidon. Cultul sau era raspīndit mai ales īn insula Lesbos si īn Ciclade.

  Iconografie. Cele mai vechi reprezentari ale Amfitritei pe care le cunoastem provin de pe niste tablite de lut pictate (pinakes) de fabricatie corintica, gasite la Acrocorint (probabil  īntr-un  sanctuar  īnchinat  lui Poseidon). Potrivit descrierii lui Pausanias, era reprezentata pe tronul de la Amicle, īn apropiere de Sparta, si pe tronul crisele-fantin al lui Zeus de la Olimpia, realizat de Fidias. īn ceramica, Amfitrita este pre­zenta pe celebrul Vas Francois, pe cupa lui Eufronios (cu Tezeu si Amfitrita īn lumea subacvatica) si pe numeroase alte vase cu figuri negre si rosii. Imagini sculptate ale zeitei au fost identificate pe friza Parte-nonului, pe cea din templul Atenei Nike de

pe Acropole si pe Altarul din Pergam. Datorita calitatilor decorative si elegantei sale, acest subiect apare īn mai multe mozaicuri.

Amfrisios (gr. 'AjjLeppucuog, -ou). Epitet al lui Apollo. Provine de la numele rīului din Tesalia pe malurile caruia zeul a pascut turmele lui Admetos (vezi).

Amfrisos (gr. "Ap.q>po(roe,, -oo). Numele a doua rīuri diferite legate de mitul lui Apollo. Pentru primul, vezi Amfrisios. Cel de-al doilea era un rīu din Frigia, ale carui ape, īn loc sa fertilizeze pamīnturile pe care le udau, le faceau sa devina sterpe. Malurile acestui rīu au fost scena unor episoade care l-au avut ca protagonist pe Apollo. Aici s-a petrecut disputa dintre zeu si Marsias, īn urma careia acesta din urma a fost jupuit de viu (vezi Marsias) ; tot aici s-a desfasurat povestea lui Hiacintos (vezi), iar Apollo a iubit cīteva nimfe.

Amice (gr. 'Ajiuxti, -r\q). Eroina cipriota, fiica regelui Salaminos al Ciprului. Este amintita ca fiind sotia lui Casos, fiul lui Inahos, si īntemeietoarea unei colonii de ciprioti la Antiohia, pe Orontes. Mormīn-tul sau era venerat īn apropierea cetatii.

Amicle (gr. 'AjiujcXcu, -wv; lat. Amyclae, -arum). Se cunosc doua cetati cu acest nume. Prima se afla īn Laconia, nu departe de Sparta, pe rīul Eurotas. Fusese īntemeiata de Amiclas si era renumita īntrucīt aici se nascusera Tindar, dar si Castor si Pollux, numiti adesea Amyclaei Fratres. īn epoca istorica sīnt pomenite importantele sar­batori numite Hiacintia, care se celebrau aici īn fiecare an, si cultul lui Apollo, nu­mit, dupa loc, Amicleos si avīnd o statuie colosala, al carei tron era decorat cu o exceptionala serie de scene din mitologie (Pausanias, 3.18.9 si urm.).

Acest nume desemneaza si o straveche cetate din Latium, situata la est de Terra-cina, considerata o colonie greaca a Laco-niei. Potrivit traditiei, localitatea a fost abandonata de locuitori, īntrucīt se credea ca era bīntuita de serpi. Aceasta legenda este preluata de Vergiliu, care se refera la Amicle numind-o cetatea pustie si tacuta {tacitae Amyclae).

Anticos (gr. "Ajxuxog, -ou; lat. Amycus, -i). 1) Fiul lui Poseidon si regele bebricilor;

AMIMONE SAU AMMIONE

70

era celebrat pentru priceperea sa īn pugilat. Obisnuia sa-i provoace la lupta pe straini, care, necunoscīndu-i faima de invincibil, erau īnvinsi si, mai apoi, ucisi. Cīnd īnsa Argonautii (vezi) au ajuns īn regatul sau, iar el si-a repetat provocarea, dupa obicei, Pollux 1-a īnfruntat si 1-a ucis.

  Iconografie. Amicos, legat, este reprodus pe Chivotul Ficoroni, ce se inspira probabil dintr-o pictura originala si, la rīndul sau, a inspirat alte scene figurative, printre care mai multe oglinzi etrusce.

2) Numele unui centaur, fiul lui Ofion.

3)  Unul dintre tovarasii lui Enea.

Amimone sau Āmmione (gr. 'Ap.u|i.(jvn, -t)q ; lat. Amymone, -es). Numele uneia dintre cele cincizeci de fiice ale lui Danaos (vezi). A avut un fiu cu Poseidon, numit Nauplios, care avea sa devina tatal lui Palamede. De la ea provine numele izvo­rului din Argolida.

  Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 2.14; Hyginus, Fabule, 169 si 169a.

Amintas (gr. 'Ajiuvrag, -a si -ou; lat. Amyntas, -ae). Numele unui pastor amin­tit īn Idilele lui Teocrit (Thalysia, 7.2). Se povestea ca, īmpreuna cu alti pastori, ar fi furat fluierul lui Silen, care, obosit de vīna-toare, adormise (Nemesianus, Egloge, 3).

  Prezente īn literatura moderna. T. Tasso a ales acest nume pentru protagonistul fabulei pastorale Amintas. īn general, numele apare frecvent īn genul bucolic-pastoral. Printre exemplele cele mai cunoscute se numara Amintas   din   Euridice,   drama   pentru muzica de Ottavio Rinuccini, si, la feminin, Aminta din Astreea a lui Honorā d'Urfe.

Amintor (gr. 'AjiuvTtup, -opoe;; lat. Amyn-tor, -oris). Regele dolopilor; a fost tatal lui Phoenix, cunoscut sub apelativul Amin-toridul (vezi Phoenix). īn traducere lite­rala, numele sau īnseamna „aparatorul" sau „razbunatorul". Suparat pe Phoenix, care īi acorda prea multa atentie concu­binei sale, 1-a blestemat si 1-a alungat de acasa. A fost ucis de Heracle, caruia īi interzisese sa treaca prin regatul sau.

Amitaon (gr. 'Ajiu-frccwv, -ovoe;; lat. Amy-thaon, -oris). Fiul lui Creteu si al lui Tiro; a fost regele Mesenei si tatal lui Bias si al lui Melampus, care din acest motiv este

numit Amitaonianul. Era un celebru prezicator din Argos. īn Odiseea (11.259) este amintit ca īntemeietor al Tirului.

Ammon (gr. "Ajj.jj.gjv, -ojvoq ; lat. Ammon, -onis). Straveche zeitate egipteana din cetatea Tebei; a fost cunoscut de greci, probabil, dupa colonizarea Cirenei (secolul al VH-lea ī.Hr.). īn lumea greco-romana, zeul a fost asimilat cu Zeus/Iupiter (nu­mit Ammonius) si s-a bucurat de o mare popularitate mai ales gratie oracolului din oaza Siwah, care a devenit unul dintre cele mai celebre din lumea antica, concurīnd chiar si cu cel de la Delfi. Este cunoscut episodul vizitei lui Alexandru cel Mare la acest oracol, cu toate ca nu stim ce anume a īntrebat marele conducator macedonean si care a fost raspunsul oracolului.

Amor, vezi Eros.

Ampelos (gr. "AjiiteXog, -ou; lat. Ampelos, -i). Numele unui geniu, preot sau tovaras al lui Dionysos, considerat o personificare a vitei-de-vie. Potrivit lui Ovidiu, a murit cazīnd dintr-un ulm īn care se urcase ca sa culeaga un ciorchine de struguri dintr-o vie pe care i-o daruise Dionysos. Dupa alte surse, a fost ucis de un taur furios.

Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Fas­tele, 3.407 si urm., Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 10.175 si urm.

Ampelusia (gr. 'AjnreXowna, -ae;; lat. Am-pelusia, -ae). Numele unui promontoriu din Mauritania, unde se afla o pestera despre care se credea ca īi era consacrata lui Heracle.

Ampix (gr. "Ajitiu^, -oxoc;; lat. Ampy-cus, -i). Fiul lui Pelias ; a luat-o de sotie pe Chloris, cu care a avut un fiu, Mopsos, cunoscut pentru virtutile sale de clarva­zator si de profet si care, dupa numele tatalui sau, este numit Ampycides.

Ampsanctus sau Amsanctus (lat. Amp-sanctus sau Amsanctus, lacus). Mic lac din Samnium, din apropierea vechiului centru Aeculanum; era cunoscut pentru aburul care se ridica din apele sale, īnvaluindu-i malurile. Din acest motiv, latinii īl consi­derau o cale de acces catre lumea subpa-mīnteana.

Amuleta, vezi Magie.

m m

1

71

ANAXARETE

Amulius, vezi Romulus.

Anacee (gr. 'Avotxafai, -wv). Sabatoare celebrata īn lumea greaca īn cinstea Dioscurilor, carora li se jertfeau miei albi.

Anadiomene (gr. 'AvaSuop.£vT|, -r\q; lat. Anadyomene, -es). Termenul, īnsemnīnd „cea care iese din mare", apare īn diferite izvoare ca epitet al Afroditei, zeita care, potrivit traditiei, s-a nascut din spuma marii.

Anaitis (gr. 'Avattie, -iSoe;; lat. Anaitis, -idis). Zeita a rodniciei, si īn particular a apelor fecundatoare, venerata īn lumea persana si identificata de greci cu Artemis din Efes si cu Cybele. īi erau consacrati taurii, iar asa-numitul Taurobolion (vezi) era strīns legat de ^cultul sau, de unde se credea ca provine. īn Armenia, īn cinstea ei se practica prostitutia sacra.

  Epitete. Zeita era venerata cu diverse ape­lative : Mama Anaitis, Artemis Anatitis, Artemis Persica.

  Raspīndirea cultului. Din Persia, cultul s-a raspīndit mai ales īn Armenia, Capadocia, Pont si Lidia. Unul dintre cele mai impor­tante locuri de cult era templul de la Ecba-tana, bine cunoscut īn epoca elenistica.

  Prezente īn literatura antica. Este amintita de Plutarh (Artaxerxes, 27.4) si de Pau-sanias (3.16.8; 5.27.5-6), potrivit caruia, la lidieni, Anaitis era un epitet al zeitei Artemis. Polybios (10.27.12) se refera la īnsemnatatea templului de la Ecbatana. Strabon (532-533) trimite la prostitutia sacra.

  Iconografie. īn cultul lui Anaitis, imaginile au fost introduse de catre Artaxerxes Ohos.

Anakampseros (gr. dcvaxcxjj.\|j£pwc„ -uitot). Numele unei plante despre care grecii cre­deau ca este īnzestrata cu virtuti magice. Considerata o planta consacrata lui Eros, era īntrebuintata pentru potiuni si filtre care se spunea ca pot aduce īnapoi o iubire pierduta sau īndepartata.

si opusa fata de Tyche, norocul. Poetii īi subliniaza inflexibilitatea si duritatea.

Ananke (gr. 'AWyxt), -tic,). īn limba greaca, termenul īnseamna „necesitate". Nu īi co­respunde atīt o zeitate propriu-zisa, cīt mai ales o personificare, care, de altfel, apare īn poezie si filosofie abia īntr-o epoca ulterioara lui Homer si Hesiod. Platon o considera mama Moirelor (Republica, 617c). Uneori este identificata cu Dike, justitia,

Anankites (gr. dtvocŢxfTTic,, -r\q; lat. anan-cites, -ae sau anancitis, -idis). Termen cu care era desemnata īn Grecia o piatra pretioasa despre care se credea ca este īnzestrata cu virtuti magice, īn masura sa evoce sau sa alunge spiritele mortilor.

Anapos (gr. "Avoeiroc;, -ou; lat. Anapus, -i). Zeu fluvial, personificare a rīului omonim din Sicilia. A ipbit-o pe nimfa Ciane, cu care s-a unit transformīnd-o īntr-un lac.

Anathemata, vezi Votum.

Anatoliene, divinitati. īn religiile din Anatolia sīnt venerati, sub diverse forme si sub o multitudine de nume, o zeita mama si sotul acesteia, care formeaza un cuplu divin caruia i se adauga uneori si un fiu. Identificarea lor cu unele zeitati gre­cesti si variantele cultelor locale fac ca miturile care īi reprezinta sa aiba mai multe versiuni si sa se refere la personaje cu nume diferite: Cybele, Meter, Attis, Agdistis, Anaitis sīnt doar cīteva dintre ele. Independent de variantele locale si de legendele pe care grecii le-au suprapus lor, divinitatile anatoliene sīnt legate de fecun­ditate si de riturile menite sa asigure ferti­litatea pamīntului si a animalelor; īn acest sens se pot interpreta cultele misterice al caror obiect sīnt si prostitutia sacra prac­ticata īn cinstea lor.

Anaxagoras (gr. 'AvafctŢopag, -ou; lat. Anaxagoras, -ae). Regele Argosului; era fiul lui Megapentes si nepotul lui Pretos. Pausanias si Diodor din Sicilia povestesc ca nebunia care le-a lovit pe femeile din Argos (vezi Melampus) s-a dezlantuit īn timpul domniei sale si ca Anaxagoras i-a rasplatit pe Melampus si pe fratele sau, Bias, pentru ca le-au vindecat daruindu-le doua treimi din regat si pastrīnd pentru sine numai o treime. Suveranii Argosului care descind din el sīnt numiti Anaxago-rizi īn izvoare.

Anaxarete (gr. 'Ava^apetT), -r\q ; lat. Ana-xarete, -es). Fecioara din Cipru, amintita īn legende pentru asprimea si nemiloste-nia ei. A fost iubita de tīnarul Ifis, īnsa 1-a tratat cu atīta raceala īncīt acesta, dis­perat, s-a spīnzurat īn fata portii ei. Dar

ANAXIBIA SAU ANASIBIA

72

Anaxarete a ramas impasibila chiar si dinaintea acestei privelisti, ca si la fune­raliile tīnarului. Atunci Afrodita a trans­format-o īn stana de piatra (Ovidiu, Metamorfoze, 14.699 si urm.).

Anaxibia sau Anasibia (gr. -aq). 1) Sotia lui Nestor.

2)  Fiica lui Atreu si a Eropei si sora lui Agamemnon.  Potrivit unor izvoare,  era mama lui Pilade.

3)  Nimfa iubita de Apollo. Ca sa scape de atentiile zeului, care nu-i dadea pace, a cautat adapost īn templul Artemisei. Pentru ca nimfa sa fie īn siguranta, zeita a facut-o invizibila.

Anceu (gr. 'Afxaīog, -ou ; lat. Ancaeus, -l). 1) Fiul lui Licurg din Arcadia si tatal lui Agapenor; era unul dintre Argonauti (vezi). A luat parte la ispravile acestora, fiind ucis de mistretul calidonian.

  Prezente in literatura antica. Personajul este amintit, printre altele, īn Metamorfo­zele lui Ovidiu (8.315 si urm.), īn Argo-nauticele lui Apollonios din Rodos si īn Fabulele lui Hyginus (14).

2) Fiul lui Poseidon si al Astipaleei; a fost, ca si cel de mai sus, unul dintre argo­nauti. Dupa moartea lui Tifis, a devenit cīrmaciul corabiei Argo. A sadit o vie, īnsa un sclav i-a prezis ca nu va apuca sa-i bea vinul. īntr-adevar, īn timp ce ducea la gura cupa cu vin, a fost ucis de un mistret. īn legatura cu moartea prezicatorului Calhas (vezi Vin) exista o varianta foarte asema­natoare cu aceasta legenda.

Anchemolus (lat. Anchemolus, -i). Erou al marsilor, populatie din Italia centrala stabilita īn apropierea lacului Fucino; era fiul lui Retus. S-a īndragostit de mama sa vitrega, Casperia, motiv pentru care a fost silit sa fuga, spre a nu cadea victima mī-niei tatalui. S-a refugiat la Daunus, tatal eroului Turnus, si a luptat alaturi de acesta īmpotriva lui Enea. A cazut īn lupta, ucis de catre Palas.

  Prezente īn literatura antica. Eroul este amintit de Servius si de Vergiliu īn cīntul 10 al Eneidei.

Anclabris. Numele latinesc al unei ma­sute pe care, īn timpul sacrificiilor, preotii romani asezau instrumentele destinate ritului sacrificial. De asemenea, pe ea se

depuneau viscerele animalelor sacrificate, care mai apoi erau examinate de prezi­catori pentru extragerea auspiciilor.

Anculus. īn mitologia romana, termenul (īn traducere literala „servitor") indica zei­tatile minore, puse īn serviciul celor mari, de exemplu Ganimede, Hebe sau Iris.

Ancus Marcius (lat. Ancus Marcius, -i). Potrivit traditiei, era regele Romei care i-a urmat lui Tullus Hostilius si 1-a prece­dat pe Tarquinius Priscus, al patrulea īn ordinea ce pornea de la Romulus. Vechile cronologii īi situeaza domnia īntre anii 640 si 616 ī.Hr. Era considerat fiul fiicei lui Numa Pompilius. I se atribuia cuceri­rea mai multor cetati latine si deportarea locuitorilor acestora la Roma, pe Aventin; ei au alcatuit primul nucleu al viitoarei plebs romane.

Ancyla (gr. āyjcuXri, -r\q; lat. ancyla, -ae). La Roma, termenul indica un scut mira­culos din bronz, pe care Iupiter īl coborīse din cer īn timpul unei ciume devastatoare, care a īncetat imediat dupa acest miracol. Nimfa Egeria a prezis ca cetatea īn care avea sa fie pastrat scutul urma sa dobīn-deasca o putere foarte mare. De aceea, regele Numa Pompilius, care domnea la Roma īn vremea acestui eveniment mira­culos, a poruncit sa fie executate unsprezece copii identice, care sa le fie īncredintate, īmpreuna cu originalul, salienilor, cei doi­sprezece patricieni romani. Cu prilejul Idelor lui Marte, salienii organizau pe strazile Romei o procesiune īn care purtau aceste scuturi lovindu-le cu o sulita si interpretau cīntece si dansuri īn cinstea lui Marte (vezi, de asemenea, Mamurius si Salieni).

Andremon (gr. 'AvSpaijiwv, -ovot;; lat. Andraemon, -onis). 1) Sotul Gorgei, fiica lui Oeneu care domnea peste Calidon, īn Etolia; i-a urmat la tron lui Oeneu. A avut un fiu, Toas, care este numit si cu patro-nimul Andremonidul.

2) Fiul lui Oxilos; s-a casatorit cu Driope, care 1-a zamislit pe Amfisos īmpreuna cu Apollo.

Androcleea (gr. 'AvSpoxXeT), -tic). Fecioara din Teba, fiica regelui Antiopenos, care s-a sacrificat pentru a īmplini oracolul ce pre­zisese ca cetatea avea sa fie salvata de

73

ANDROMEDA

amenintarea lui Heracle numai daca fiicele regelui se vor jertfi pentru salvarea ei.

Androclos (gr. "AvSpoxXog, -ou; lat. Andro-clus, -i sau Androcles, -is). Sclav roman, devenit celebru datorita povestii īn care este protagonist alaturi de un leu.

Condamnat sa se lupte cu fiarele salba­tice īn circ, Androclos a scapat pentru ca un leu atītat īmpotriva lui a dat semne ca-1 recunoaste si, īn loc sa-1 atace, s-a apro­piat de el, lingīndu-1 prieteneste. Astfel s-a aflat ca īn trecut, pe cīnd era īn Africa, Androclos fugise de la stapīn si, dupa mai multe īntīmplari, se refugiase īntr-o pes­tera. Cu putin timp īn urma lui, īn aceeasi pestera intrase un leu care se apropiase de el si īi aratase ca īntr-una din labe avea īnfipt un spin mare. Androclos a izbutit sa i-1 scoata, si atunci a īnceput ciudata lor prietenie, care s-a prelungit pīna cīnd, satul de viata salbatica (printre altele, leul īi procura hrana si īl pazea), Androclos a parasit pestera.

El a fost capturat de niste soldati romani, a fost adus la Roma si condamnat sa īn­frunte animalele salbatice īn circ. Leul, care avusese aceeasi soarta, i-a fost daruit atunci cīnd īntreaga poveste a iesit la iveala. Se spunea ca, devenit om liber, Androclos īl lua cu el la plimbare pe strazile Romei.

Prezente īn literatura. Anecdota era de inspi­ratie stoica, fiind povestita de Gellius (5.14) si de Aelianus (De natura animalium, 7.48). īn epoca moderna, a inspirat comedia lui G.B. Shaw Androclos si leul.

Androgeu (gr. 'AvSpoŢEux;, -u>; lat. Andro-geus, -i sau Androgeos, -o). 1) Fiul lui Minos si al Pasifaei, suveranii Cretei, si-a īnvins toti adversarii la jocurile panatenee, stīr-nind mīnia regelui Egeu (vezi), care a porun­cit sa fie ucis. Atunci Minos a pornit razboi īmpotriva Atenei pentru a-si razbuna fiul, impunīndu-le atenienilor un tribut greu: īn fiecare an, din Atena trebuiau sa plece spre Creta sapte baieti si sapte fete de sīnge nobil, care aveau sa-i fie sacrificati Minotaurului. Atenienii aveau sa scape de aceasta cumplita povara datorita inter­ventiei lui Tezeu (vezi).

2) Erou grec; a cazut īn razboiul īmpo­triva Troiei. Este mentionat īn Eneida lui Vergiliu (2.370 si urm.).

Andromaca (gr. 'AvāpojiaxT), -T|C; lat-Andromacha, -ae). Fiica lui Eetion, regele cetatii Teba din Cilicia; a fost sotia eroului troian Hector, cu care a avut un fiu, Sca-mandrios sau Astianax. La caderea Troiei, acesta din urma a fost aruncat de pe zidurile cetatii, iar Andromaca a fost luata pri­zoniera de Neoptolem (Pirus), fiul lui Ahile, care a dus-o īn Epir si a avut cu ea un fiu, Molosos.

Mai tīrziu, Andromaca a devenit sotia lui Helenos, un frate al lui Hector care domnea īn Chaonia. Aceasta casatorie a fost dorita de zeita Tethys. Enea a īntīlnit-o, dupa cum povesteste Vergiliu (Eneida, cīn-tul 3), atunci cīnd a debarcat īn Epir.

Rolul pe care īntreaga traditie literara i-1 atribuie Andromacai este acela de mater dolorosa, mai īntīi din cauza destinului nemilos al fiului sau Astianax, iar mai apoi din pauza primejdiei prin care trece si mi­cul Molosos datorita geloziei Hermionei, sotia legitima a lui Neoptolem. Mai cu seama tragedia uciderii micului Astianax sub privirile mamei sale a inspirat tra­ditia poetica.

  Prezente   īn   literatura   antica.   Homer, Iliada ; Euripide, Troienele si Andromaca ; Ennius, Andromacha Aechmalotis (īn frag­mente) ; Vergiliu, Eneida ; Seneca, Troienele.

  Prezente īn literatura moderna si contempo­rana. J. Racine, Andromaca; Ch. Baudelaire, Florile raului; P. Katenin, Andromaca ; J. Giraudoux, Razboi cu Troia nu se face. īn epoca moderna s-au compus melodrame si   muzica   de   scena   (Sacchini,   Grātry, Paisiello, Saint-Saens) inspirate din ver­siunea mitului oferita de Racine. Prima melodrama inspirata din Andromaca a fost compusa de A. Caldara pe un libret de Apostolo Zeno.

  Iconografie.   Adeseori,   Andromaca   este reprezentata īn momentul sfīsietor al des­partirii de Hector sau īmpreuna cu micul Astianax. Printre altele, apare īn decora-tiunile unei cupe chalcidiene de la Wiirz-burg, pe o cupa de la Brygos cu o scena din Ilioupersis, pe o fresca de tavan din Domus Aurea a lui Nero din Roma si, de aseme­nea, īn miniatura XXVI din Iliada Ambro-ziana, īn care este reprezentata despartirea de Hector.

Andromeda (gr. 'Av6pojj.e6Ti, -r\q; lat. Andromeda, -ae). Fiica lui Cefeu, regele

ANEMONĂ

74

Etiopiei, si a Casiopeei; era cunoscuta pentru frumusetea sa iesita din comun. Mama ei a cutezat sa afirme ca Andro-meda le īntrecea īn frumusete pe nereide, fiicele lui Poseidon. Ca sa o pedepseasca pe Casiopeea pentru trufia ei, zeul a trimis un monstru marin sa pustiasca Etiopia. Dinaintea proportiilor dezastrului, a fost consultat oracolul lui Ammon, care a pre­zis sfīrsitul īngrozitoarei calamitati cu conditia ca Andromeda sa-i fie jertfita monstrului. Astfel, Cefeu a fost silit sa-si lege fiica īn lanturi de o stīnca, pentru ca īnfricosatoarea fiara sa poata ajunge la ea. Perseu īnsa a gasit-o, a ucis monstrul si a eliberat-o, obtinīndu-i astfel mīna.

Totusi, Andromeda īi fusese promisa īn prelabil lui Fineu. Din aceasta cauza a izbucnit, īn ziua nuntii, faimoasa cearta dintre Perseu si Fineu, care s-a transfor­mat īntr-o lupta violenta, īn cursul careia Fineu si aliatii sai au fost īnfrīnti.

Dupa moarte, Andromeda a fost asezata īn cer, printre constelatii.

  Prezente īn literatura antica. Sofocle, Euri-pide, Frinihos, Licofron, Livius Andronicus si Ennius au scris tragedii inspirate din mitul Andromedei, toate pierdute. Andro­meda este amintita si de Ovidiu, Meta­morfoze, 4 si 5, Lucian, Dialoguri marine, 14; vezi si Perseu.

  Prezente īn literatura moderna. G.V. Gra-vina, Andromeda (tragedie); J. Laforgue, Moralitati legendare (o povestire este dedi­cata mitului lui Perseu si al Andromedei). Din faptele lui Perseu s-a inspirat Ariosto pentru episodul īn care Ruggiero o elibe­reaza pe Angelica īnlantuita de o stīnca (Orlando furios, 100 si urm.). īn domeniul muzical, opere dedicate Andromedei au compus Claudio Monteverdi si Francesco Manelli.

  Iconografie. Pe līnga pictura pe vase, Andro­meda este reprezentata īn numeroase fresce de la Pompei si īntr-un relief elenistic de la Muzeul Capitolin.

Anemona. Asemenea altor flori si plante (smirna, trandafirul), anemona este legata de mitul lui Adonis (vezi). Potrivit tradi­tiei, din fiecare picatura de sīnge a lui Adonis cazuta pe pamīnt ar fi rasarit o anemona. īn povestirea lui Ovidiu (Meta­morfoze, 10.710-735), atunci cīnd Adonis a fost ucis de un mistret, Venus a amestecat

sīngele sau cu un balsam. Curīnd, sīngele a īnceput sa fiarba, iar dupa scurta vreme din el au rasarit niste flori de culoare sīn-gerie, cu viata scurta, care pot fi smulse cu usurinta de vīnt. De la vīnt (īn limba greaca ave^ioq) se trage, potrivit lui Ovidiu, si numele florii: „...e de scurta durata, caci, netinīndu-se bine si fiind prea usoara, o scutura aceleasi vīnturi care-i poarta numele" (Ibidem, 737-739).

Angerona (lat. Angerona, -ae). Zeita latina cu o drigine extrem de veche, īn legatura cu ale carei prerogative exista incertitu­dini chiar si īn izvoarele clasice. Se pare ca i se recunostea capacitatea de a elibera de boala si mai ales de durerea provocata de aceasta (de fapt, numele ei ar proveni de la angor sau angina). Potrivit unei alte interpretari, era venerata īn legatura cu solstitiul de iarna (iar īn acest caz numele ei ar proveni de la angerere, „a ridica", referitor la ridicarea soarelui la orizont dupa solstitiul de iarna). īn sfīrsit, o a treia interpretare, coroborata cu iconogra­fia, unde este reprezentata ca o femeie cu gura cusuta sau cu degetul aratator dus la buze pentru a porunci liniste, vedea īn ea zeita tacerii si a secretului, mai ales īn legatura cu numele secret al cetatii Roma si cu numele divinitatii ocrotitoare a ora­sului: īntr-adevar, exista convingerea ca trebuia pastrata tacerea absoluta asupra acestor nume, pentru ca dusmanii sa nu le poata evoca īn mod inoportun, daunīnd astfel cetatii. Zeita era sarbatorita la Roma īn ziua de 21 decembrie, īn timpul sarba­torilor numite Divalia sau Angeronalia. Cu acest prilej īi erau oferite sacrificii si īi erau duse ofrande īn templul Volupiei, zeita placerii. Probabil ca asocierea celor doua zeite trebuie pusa īn legatura cu senti­mentul de placere si de usurare īncercat atunci cīnd cineva scapa de o boala.

Prezente īn literatura antica. Macrobiu, Saturnaliile, 1.10.8; Varro, De lingua la­tina, 6.23.

Angitia (lat. Angitia, -ae). Zeitate marsica (indicata uneori la plural, Angitiae) vene­rata ca vindecatoare. Cultul era raspīndit mai cu seama īn zona din apropierea lacu­lui Fucino, īn localitatea pe care anticii o numeau Lucus Angitiae (cf. Vergiliu, Eneida,  7.759).  Animalul  ei  sacru  era

75

ANIMALE

sarpele (lat. angus), de la care se spunea ca īi provine numele.

Anguipes. īn traducere, „care se termina īn sarpe". Personaj monstruos, cu trup omenesc, dar cu extremitati serpenti-forme; apare mai ales, īn unele repre­zentari galo-romane, ca suport pentru o figura de calaret, identificabil de multe ori cu Zeus cu fulgerul īn mīna.

Anhiale (gr.'Afxio'^'n. -TK\ lat. Anchiales, -ae sau -es). Numele unei nimfe din insula Creta, amintita īn legatura cu pestera de pe multele Ida. Potrivit povestirii lui Apollonios din Rodos (1.1128 si urm.), strīngīnd īn mīini pamīntul de la Oaxos, o localitate de pe muntele Ida, ea i-ar fi zamislit pe cei doi Dactyli de pe muntele Ida (vezi), Titias si Cilen. Potrivit altor versiuni ale mitului, īmpreuna cu Apollo l-ar fi zamislit pe Oaxes, īntemeitorul cetatii Oaxos.

Anhise (gr. 'AŢxta'nS, -ou; lat. Anchises, -ae). Fiul lui Capis si al lui Temis, la rīndul ei fiica lui Ilos; era regele cetatii Darda-nos, de pe muntele Ida. Frumusetea sa iesita din comun, prin care īi egala pe zei, a trezit iubirea Afroditei, īmpreuna cu care 1-a conceput pe Enea. Din acest motiv, Enea este numit uneori cu patronimul Anhi-siadul. Intrucīt a dezvaluit relatia sa cu Afrodita, pe care jurase sa o pastreze secreta, Zeus 1-a pedepsit: a fost lovit de un fulger care 1-a lasat fara vedere (sau, potrivit altor versiuni, 1-a lasat paralizat). Faptele lui Anhise sīnt strīns legate de istoria Troiei si mai ales de povestea fiului sau, Enea. Cīnd Troia a fost cucerita de greci, Enea a fugit din cetatea īn flacari ducīndu-si batrīnul tata īn spate. Anhise a murit la putina vreme dupa sosirea lui Enea īn Sicilia, la Drepanon, si a fost dus īn Cīmpiile Elizee.

  Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada ; Imnul homeric catre Afrodita; Vergiliu, Eneida; Ovidiu, Metamorfoze, 13 si 14.

  Iconografie. īndeobste, Anhise este repre­zentat fugind de la Troia īmpreuna cu Enea (pentru detalii vezi Enea). Apare, printre altele, īn fol. 53 si 57 din Cod. Virgilian Vat. Lat. 3225. Episodul cu Afrodita intrīnd īn cortul lui Anhise figureaza pe o tava de

< argint din secolul al IV-lea d.Hr. (Sankt Petersburg, Ermitaj).

Anhuros (gr. "Afxoupot, -ou). Rege frigian, fiul lui Midas; a fost protagonistul unui episod faimos amintit de Plutarh. īntrucīt īn apropierea capitalei se cascase o prapas­tie ce ameninta sa īnghita īntreaga cetate, el s-a adresat oracolului, care i-a prezis ca primejdia avea sa fie alungata daca el arunca īn hau ce avea mai de pret. Nes­temate, aur, monede si alte obiecte de pret au fost azvīrlite īn prapastie fara nici un rezultat. īn cele din urma, disperat, Anhu­ros s-a aruncat el īnsusi īn hau, care s-a īnchis deasupra lui.

Anigriade (gr. 'AviŢp(cx5€C, -u>v). Nimfele rīului Anigros.

Anigros (gr. "AvtŢpog, -ou; lat. Anigrus, -i). Mic rīu care curge īn Elida Trifilia si se varsa īn Marea Ionica. Amintit de Homer cu numele de Minieos, era cunoscut īn Antichitate pentru apele sale urīt miro­sitoare. Se povestea ca la originea mias­melor s-ar afla faptul ca, dupa ce fusesera raniti de Heracle, centaurii īsi spala sera ranile īn apele sale.

Aniketos (gr. 'AvCxtitoc;, -ou). Erou grec, fiul lui Heracle si al Hebei.

Animale. Spre deosebire de alte religii din Antichitate, cea greaca si cea romana nu au lasat marturii nemijlocite care sa ateste practicarea zoolatriei. Probabil ca aceasta a avut un loc īn Grecia si īn lumea latina doar īn niste epoci extrem de īndepartate, īn timp ce īn alte parti a cunoscut o larga raspīndire. īn Egipt, de pilda, multe zei­tati erau venerate sub forma unui animal sau aveau un cap de animal, iar cultul lor capata forme atīt de evidente, īncīt un obser­vator grec precum Herodot nu pregeta sa sublinieze acest fapt, īn timp ce arheologia moderna ne-a oferit o confirmare aducīnd la lumina nu numai picturi, sculpturi si reliefuri unde zeii sīnt reprezentati sub īnfatisarea, completa sau partiala, a unor animale, ci si īntregi necropole continīnd trupurile unor animale mumificate. Pentru a explica cultul animalelor īn Egipt si īn celelalte civilizatii ale lumii antice, s-a facut adesea trimitere la valoarea lor totemica, īnsa lipsa unui cult propriu-zis al anima­lelor īn lumea clasica nu ne autorizeaza sa-1 excludem si īn epocile mai vechi, cīta vreme anumite epitete ale unor divinitati –

ANIN

76

de exemplu, clasicul „Atena cea cu ochi de cucuvea" - ne duc cu gīndul la o zeitate teriomorfa. Pe de alta parte, animalele joaca un rol de prim-plan īn religie si īn mitologie.

īn religie, cea dintīi prezenta cunoscuta a unor figuri de animale asociate cu zeitati dateaza din Creta minoica, unde este ates­tat cultul unei zeite a animalelor pentru care se cunosc reprezentari īn forma de statuete cu fiare salbatice alaturi sau, mai, cu serpi īncolaciti īn jurul bratelor. La rīndul lor, religia din Grecia clasica si mai apoi cea din lumea romana asociaza fapturile divine cu figurile unor animale: de multe ori, zeitatea are un animal sacru care apare alaturi de ea īn iconografie, ca si animale specifice care īi sīnt oferite ca jertfa. Aceste animale sīnt enumerate īn rubricile dedicate fiecarei zeitati īn parte. De asemenea, unele animale puteau fi pro­tagonistele unor sarbatori religioase si ale īntrecerilor ce se desfasurau īn cele mai mari sanctuare din Grecia si din lumea romana: īntrecerile ecvestre erau frecvente atīt īn Grecia, cīt si la Roma. Tot la Roma, mai cu seama īn epoca imperiala, aveau loc vīnatori si jocuri īn circ, cu concursul important al unor animale salbatice sau exotice.

īn mitologie, animalele īndeplinesc functii multiple. Se pot afla īn centrul ciclurilor unor eroi sau pot servi ca motor al eve­nimentelor īn multe episoade mitologice: este cazul unor animale mari, ca taurul de la Maraton sau taurul lui Minos, mistretul din Calidon si cel din Erimant, caprioara din Cerinia, leul din Nemeea, boii lui Gerion sau iepele lui Diomede, pentru a nu aminti decīt cīteva dintre exemplele cele mai faimoase, legate de ciclul lui Heracle, al lui Tezeu si al altor mari eroi. Uneori, zeii īsi pot lua īnfatisarea unor animale atunci cīnd se apropie de oameni, cu pentru a vorbi cu ei, asa cum se īn-tīmpla uneori īn poezia arhaica, fara ca acestia sa orbeasca īn fata aparitiei lor stralucitoare, pe care ochiul omenesc nu o poate suporta, īnsa si pentru a se uni cu ei (maestru al acestor travestiri este Zeus, care o seduce pe Europa transformīndu-se īntr-un taur si pe Leda metamorfozīndu-se īntr-o lebada). Animalele joaca un rol de prim-plan si īn povestirile despre metamor­foze : originea multor specii era atribuita

\

unei interventii divine care preschimba niste fapturi omenesti īn animale, permi-tīndu-le astfel sa scape de moarte sau ca pedeapsa pentru o anumita vina. Nume­roase mamifere, si mai ales pasarile, erau implicate īn aceste transformari.

Mitologia a creat animale hibride sau monstruoase, care contopesc īntr-o singura faptura elemente provenind de la specii diferite sau care alatura parti ale unor animale si parti ale corpului omenesc; din­tre nenumaratele exemple se pot aminti cel putin Minotaurul, centaurii, tritonii, Sfinxul, sirenele, Gorgonele, caii īnaripati precum Pegas, harpiile, balauri si serpi monstruosi de toate soiurile (ale caror povesti apar la rubricile respective). Multe din aceste animale fantastice au fost pre­luate de lumea clasica de la civilizatiile Orientului Apropiat, care le-au creat. īn altele - mai ales īn cele ce contopesc ani­malul si omul - s-a vazut persistenta amin­tirii unui stadiu stravechi al civilizatiei clasice, premergator afirmarii olimpie-nilor antropomorfi, sau simbolul unei animalitati si al unei barbarii ce se opun afirmarii ratiunii si a unei religii de fac­tura „apolinica". Nu īncape nici o īndoiala ca, o data cu trecerea secolelor, multe dintre aceste animale fantastice īsi pierd semni­ficatia originara si servesc drept embleme sau drept elemente decorative (īn sens lite­rar sau iconografic), care se pastreaza ca atare pentru multa vreme, nemaitinīnd seama de valoarea lor initiala, nelinisti­toare si de multe ori apotropaica.

Un rol aparte īl exercita animalele īn fabulistica. īn operele lui Esop si ale lui Fedru, ele devin protagonistele unor scurte apologuri care, consumīndu-se in intervalul cītorva replici, le atribuie un rol specific, fix si imediat recognoscibil, un caracter neschimbat ce va patrunde ca o constanta īn fabulistica secolelor urma­toare : vulpea sireata, lupul īnfometat si amenintator, mielul naiv si inocent si asa mai departe.

Anin. Aninul joaca un rol marginal īn mitologia clasica. El dobīndeste totusi o anumita importanta īn doua contexte: īn descrierea grotei nimfei Calipso, Homer mentioneaza ca īn jurul acesteia se afla o padurice alcatuita din diversi arbori, printre care si aninii, care - alaturi de

77

ANTENOR

plopi si de chiparosi - sīnt asociati temei īnvierii si a vietii de dupa moarte (Odi­seea, 5.64-65). La Vergiliu, aninul apare īn relatarea unui mit celebru, cel al Helia-delor, surorile lui Faeton, care, dupa ce i-au adus ultimul omagiu fratelui lor mort, s-au transformat īn arbori: īn timp ce ver­siunile mai frecvente ale mitului vorbesc despre plopi, Vergiliu, īn a sasea Egloga, spune ca ele s-au preschimbat īn anini.

Anios (gr. 'Avioq, -ou; lat. Anius, -i). Fiul lui Apollo si al Creusei si preot al lui Apollo la Delos. Este amintit īntrucīt a avut de la Driope trei fiice, carora Dionysos le-a da­ruit puterea de a produce dupa plac orice cantitate de vin, grīu si ulei. Din acest motiv erau indicate cu apelativul Oinotrope. Se povestea ca, prin puterile lor iesite din comun, furnizasera armatelor grecesti proviziile necesare īn primii noua ani ai asediului Troiei. Dionysos le-a preschim­bat īn porumbite.

Anitos (gr. "Avuxog, -ou). Numele unuia dintre Titani (vezi).

Anna (lat. Anna, -ae). Fiica lui Belos si sora Didonei; dupa moartea acesteia a parasit Cartagina si s-a dus īn Italia, unde Enea a primit-o cu multa bunavointa. Ea a stīrnit īnsa gelozia Laviniei. Avertizata īn legatura cu cele ce se petreceau de catre Dido, care i-a aparut īn vis, Anna s-a īndepar­tat de Enea si s-a aruncat īn rīul Numicius. Din acest moment, traditia o aminteste ca nimfa a acestui rīu, iar ea devine obiect de cult sub numele de Anna Perena.

Originile cultului zeitei nu sīnt īnsa foarte clare. O traditie diferita povestea ca fusese divinizata ca urmare a interven­tiei sale salutare din timpul revoltei plebei de pe Muntele Sacru; atunci cīnd, hrana necesara populatiei a īnceput sa lipseasca din cauza ca plebea refuza sa munceasca, ea a facut prajituri pe care le īmpartea īn fiecare zi cetatenilor, asigurīndu-le astfel supravietuirea.

Considerata zeita a lunii si personificare a fazelor lunare, era celebrata cu mari ser­bari la Idele lui Marte (Ovidiu, Fastele, 3.523 si urm.). Pentru un mit īn care apare ca protagonista a unei īnselaciuni amoroase a zeului razboiului, vezi Marte.

Annona (lat., gen -ae). Zeita a abundentei din lumea latina. Era personificarea buna­starii si a belsugului, confundīndu-se adesea cu alte personificari similare, reprezentate ca figuri feminine cu cornul abundentei, flori si fructe.

Anoba. īn mitologia celtica, era zeitatea care personifica Padurea Neagra.

Anotimpuri. Prezente foarte frecvent īn poezie si arta, īn mitologie anotimpurile sīnt personificate si se identifica, īn Grecia, cu Horele. Chiar daca īn unele izvoare, inclusiv din perioada arhaica (de pilda la poetul Alcman), sīnt mentionate patru anotimpuri, multa vreme lumea greaca recunoaste doar trei, legate de spe­cificul climatic al Greciei; din acest motiv, de exemplu, īn mitul Persefonei, care-si īmparte viata īntre infern si Olimp (o treime din an īn infern si doua treimi īn Olimp - n.t.), se vorbeste despre o īmpar­tire a anului īn trei sezoane, si nu īn patru. Cele patru anotimpuri canonice au fost identificate totusi īn Grecia prin inter­mediul observatiilor astronomice, fiind prevalente īn lumea romana, unde sīnt deseori personificate īn figuri masculine de amorasi sau de adolescenti. Pentru ano­timpurile grecesti, personificate īn figuri feminine, vezi Hore.

Antedon (gr. 'Av-9r\&wv, -uivoe;; lat. Anthe-don, -onis). Fiul lui Glaucos ; a fost divini­zat īn locul unde se ridica cetatea omonima, pe coasta Marii Eubeice, īn Beotia.

Anteia sau Antia, vezi Belerofon, Ste-

NEBEEA.

Antenor (gr. 'AvTfjvojp, -opoq; lat. Antenor, -oris). Erou troian, fiul lui Esietes si al Cleomestrei si sotul lui Teano. Era consi­derat unul dintre cei mai īntelepti batrīni ai Troiei. I-a primit īn casa lui pe Ulise si pe Menelaos, care venisera ca soli. Tot el i-a sfatuit pe concetatenii sai sa i-o īna­poieze pe Elena lui Menelaos. La caderea Troiei, grecii l-au crutat. Totusi, faptele sale ulterioare nu sīnt īnregistrate īn mod uniform de traditie. Cea mai interesanta versiune este aceea (relatata de Strabon, 5.1.4, 3.2.13 si 12.3.8, īnsa datīnd de mai demult) potrivit careia el s-a mutat pe coas­tele adriatice ale Italiei, unde ar fi īnteme­iat orasul Padova.

ANTESFORIA

78

Fiii si urmasii sai sīnt desemnati cu epitetul de Antenorizi. Cu acelasi termen sīnt īnsa indicati si troienii īn general, de pilda de catre Pindar.

Antesforia (gr. toc 'Av*€(T(p6pia). Serbari florale celebrate īn cinstea Demetrei si a Persefonei la īnceputul primaverii. Sīnt atestate īn Sicilia, īn Galabria si la Eleu-sis. Evoca rapirea Persefonei de catre Hades pe cīnd fata culegea flori.

Antesteria (gr. toc 'Avfretrr^pia). Serbari religioase ce aveau loc īn cinstea lui Dionysos, īn zona ionica si la Atena, īntre zilele de 11 si 13 ale lunii Antesterion (a opta luna a anului ionico-atenian, cores-punzīnd cu februarie-martie). Cu toate ca īn epoca istorica este pusa īn legatura cu binecuvīntarea vinului nou si este consi­derata o serbare florala, originea numelui nu este foarte clara: ar putea proveni de la niste ceremonii īn cinstea mortilor (de la anathessasthai, „a implora"), de origine predionisiaca. īn ultima dintre cele trei zile festive, cultul mortilor este atestat si īn epoca istorica. La Atena celebrarea dura trei zile. In prima zi, de „deschidere a ur-cioarelor" (pithoigia), mustul din toamna precedenta, devenit vin, era adus ca ofranda lui Dionysos īn templul lui Dionysos Lim-naios. īn ziua a doua (numita choes, sau a pocalelor), printr-o procesiune solemna, Dio­nysos ajungea īn cetate si celebra nunta sacra (hierogamia) cu sotia arhontelui basileus, dupa care urma o īntrecere de baut vin nou (Euripide, Ifigenia īn Taurida, 949-960). īn ziua a treia (chytroi) se pre­gateau legume fierte pentru Hermes, venerat īntr-o forma specifica de zeitate infernala, si pentru morti, despre care se credea ca rataceau liberi prin cetate. Pentru a tine departe sufletele rau inten­tionate, se obisnuia sa se unga usile case­lor cu pacura. Unele aspecte ale ritualului din ziua a treia trimit la obisnuinte ana-loage practicate īn timpul sarbatorilor romane numite Lemuria. Unii recunosc afinitati si cu sarbatoarea de Halloween din zilele noastre.

Iconografie. Reprezentarea nuntii sacre a lui Dionysos a fost identificata īn asa--numita Nunta Aldobrandini, o celebra pictura romana descoperita pe Esquilin la īnceputul anului 1600, care a fost exaltata

de scriitori si arheologi, de la Goethe la Winckelmann, si copiata de marii artisti, īntrucīt era considerata una dintre cele mai importante opere ale Antichitatii. Inter­pretarea exacta a scenei si identificarea personajelor au facut īnsa obiectul unor controverse.

Anteu (gr. 'Avtcuoc;, -ou; lat Antaeus, -i). 1) Fiul lui Poseidon si al Geei (Glia); era un gigant puternic stabilit īn Libia, al carei rege a devenit. Nu putea fi īnvins cīta vreme ramīnea īn contact cu mama sa, pamīntul. Heracle a descoperit sursa fortei sale iesite din comun, 1-a ridicat de la pamīnt si 1-a ucis.

  Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit, printre altii, de Pindar si de Aga-ton īn tragedia Anteu.

  Prezente īn literatura medievala. Anteu este amintit de Dante īn cīntul 36 al Infernului.

  Iconografie. Subiectul este reprezentat pe o celebra cupa atica cu figuri rosii de la Cerveteri, aflata actualmente la Luvru, decorata de ceramograful Eufronios.

2) <gr. 'Avtfeue;, -£uq). Tīnar de sīnge regal, originar din Halicarnas si tinut ca ostatic la curtea lui Fobios, tiranul din Milet. Frumusetea lui a stīrnit dragostea sotiei tiranului, Cleobeea (sau Filehme, īn functie de izvoare), care, vazīndu-se res­pinsa, s-a hotarīt sa-1 ucida. Ea a aruncat o cupa de aur īntr-o fīntīna si i-a cerut lui Anteu sa coboare si sa i-o aduca; atunci cīnd tīnarul a ajuns īn fundul fīntīnii, a azvīrlit peste el un bolovan care 1-a strivit. Imediat īnsa, dīndu-si seama ce facuse, s-a spīnzurat. Mitul este evocat de Partenios (Erotika pathemata).

Antevorta (lat. Antevorta, -ae). Numele uneia dintre Camene (vezi), ce revela tre­cutul.

Anthas (gr. "Av-frcxe;, -ou). Erou grec nascut din iubirea dintre Poseidon si Alcione. Era amintit ca īntemeietor de cetati: īi era atribuita īntemeierea oraselor Halicarnas, Antheia si Hipereia. Ultimele doua, pe care le-a īntemeiat īmpreuna cu fratele sau Hiperes, aveau sa se uneasca ulterior, creīnd centrul numit Trezena, a carui denu­mire a impus-o Piteu, fiul lui Pelops, pro­motor al sinecismului, īn cinstea fratelui sau mort. Anthas mai era amintit si pentru ca a mutat de la Trezena la Halicarnas

79

ANTIGONA

cultul lui Poseidon Phytalmios, o zeitate legata de vegetatie. De la el si-a luat numele dinastia de sacerdoti ai cultului acestui zeu de la Halicarnas, Antheazii, care nu aveau voie sa manīnce peste si sa jerfteasca altceva decīt roade ale cīmpului.

Antho (gr. 'Av#w, -oue;). Fiica lui Amulius; a obtinut de la acesta iertarea pentru Rhea Silvia, īmpiedicīnd astfel ca aceasta sa fie ucisa (Plutarh, Viata lui Romulus, 3; vezi si Romulus).

Anticleea (gr. 'AvtixXeia, -aq; lat. Anti-clea, -ae). Fiica lui Autolicos si sotia lui Laerte, cu care 1-a zamislit pe Ulise. Potrivit traditiei, a murit de durere din cauza īndelungatei absente a fiului sau. Se povestea ca, īnainte de nunta cu Laerte, ar fi fost iubita de Sisif; de aici o oarecare ambiguitate īn ceea ce priveste descen­denta lui Ulise, care uneori este considerat fiul lui Sisif.

Anticlos (gr. "AvtixXoc;, -ou). Erou grec par­ticipant la razboiul troian. īn noaptea īn care cetatea a cazut, s-a aflat īn interiorul calului troian, alaturi de Ulise si de alti eroi. Atunci cīnd Elena, presimtind ceea ce urma sa se īntīmple, a īncercat sa-i strige pe eroii greci imitīnd glasul sotiilor acestora, Anticlos a dat sa raspunda din ascunzatoare si a fost cīt pe ce sa zadar­niceasca astfel planul grecilor, īnsa Ulise a izbutit sa-i astupe gura, īmpiedicīndu-1 sa dea īn vileag īnselaciunea. Este amintit īn Odiseea, 4.286, īnsa nu apare īn Iliada.

Antifates (gr. 'Avncpafnc;, -ou; lat. Anti-phates, -ae). 1) Rege mitic al poporului lestri-gonilor, care le-a poruncit oamenilor sai sa īi macelareasca pe tovarasii lui Ulise (Odiseea, 10.106).

2)  Fiul profetului Melampus  si  stra­bunicul lui Amfiaraos.

3)  Erou troian amintit īn Eneida lui Vergiliu. A fost tovarasul lui Enea, alaturi de care a luptat īmpotriva lui Turnus; a fost ucis de acesta din urma.

Antifos (gr. "Avricpoc, -ou). 1) Descendent al lui Heracle; era fiul lui Tesalos. A luat parte la razboiul troian, fiind ucis sub zidu­rile cetatii de catre Hector sau, potrivit altor versiuni ale mitului, de catre Sar-pedon. O alta legenda sustinea ca ar fi supravietuit razboiului. Pe cīnd se īntorcea

de la Troia, corabiile sale au fost aruncate de o furtuna violenta pe coasta tinutului pelasgilor ; Antifos a izbutit sa scape si s-a stabilit īn aceasta regiune, pe care a rebo-tezat-o Tesalia, dupa numele tatalui sau. 2) Erou troian, fiul Hecubei si al lui Priam. Capturat de catre Ahile, a fost rascumparat si. a reusit sa se īntoarca la Troia. A fost ucis īn lupta de Agamemnon.

Antigona (gr. 'Avtit6vti, -r\q; lat. Anti-gone, -es). 1) Una dintre cele mai impor­tante figuri feminine ale traditiei mitice si literare a Greciei. Era fiica lui Oedip si a mamei acestuia, Iocasta, si sora Ismenei, a lui Eteocle si a lui Polinice. īn tragica poveste a lui Oedip (vezi), Antigona apare ca o figura nobila, calauzita de un atasa­ment eroic fata de tatal si de fratii sai. Atunci cīnd Oedip si-a scos ochii si a fost nevoit sa paraseasca Teba, Antigona 1-a īnsotit, ramīnīnd alaturi de el pīna īn clipa mortii, survenita la Colonos, dupa care s-a īntors la Teba. Cīnd cei doi frati ai ei s-au omorīt unul pe celalalt īn lupta, iar Creon, regele Tebei, nu a īngaduit ca Polinice sa fie īnmormīntat pentru ca luptase īmpo­triva propriei cetati, numai Antigona a cute­zat sa-1 īnfrunte pe tiran si sa-si īngroape fratele.

Atunci, Creon a poruncit ca ea sa fie īnchisa īntr-o pestera subterana. Aici Antigona s-a spīnzurat, urmata de Hemon, fiul lui Creon, care era īndragostit de ea. La rīndul ei, Euridice, mama lui Hemon, s-a sinucis cīnd si-a pierdut fiul.

Cu toate ca figura Antigonei apare rela­tiv tīrziu īn literatura greaca (e atestata īncepīnd cu marii tragici greci), este posi­bil ca īn mitul ei sa se regaseasca ecouri ale unei figuri extrem de vechi, si anume Core, fecioara rapita īn lumea de dincolo (vezi Persefona). Acest fapt este sugerat de renuntarea la viata pentru a-si urma tatal orb si de faptul ca este īnchisa īntr-o pestera subterana, mormīnt si pat nuptial īn acelasi timp, prezentīnd legaturi evi­dente cu lumea cealalta.

Trebuie observat ca, īn timp ce traditia principala a acestui mit, care dateaza de la Sofocle, ne informeaza despre sfīrsitul sau tragic, versiunea relatata de Euripide povesteste ca Antigona ascunzīndu-se, a reusit sa scape de Creon dupa care a avut īn taina un fiu cu Hemon.

ANTILOH

80

 īn literatura antica. Printre cele mai importante texte īn care Antigona joaca un rol hotarītor se numara: Eschil, Cei sapte īmpotriva Tebei; Sofocle, Antigona si Oedip la Colonos ; Euripide, Fenicienele si Antigona (versiunea lui Euripide ne este cunoscuta prin intermediul rezumatului lui Hyginus din Fabule, 72); Seneca, Fenicie­nele ; Statiu, Tebaida. Este foarte ciudat faptul ca acest mit a lasat relativ putine urme īn literatura antica, iar īn Evul Mediu a ramas aproape necunoscut. Redescope­rirea sa dateaza din epoca Renasterii.

 Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Mitul a fost reluat de L. Alamanni, R. Garnier, J. de Rotrou īn tragediile omo­nime, iar ulterior, cu o complexitate sporita, de catre J. Racine īn Tebaida, V. Alfieri īn Antigona, P.-S. Ballanche īn Antigona, J. Cocteau īn Masina infernala si Antigona si de catre J. Anouilh īn drama omonima, scrisa īn timpul ocupatiei germane, unde cearta dintre Creon si Antigona capata va­lente multiple, legate de momentul istoric si de opozitia dintre stat si putere, perso­nificate de Creon, si sentiment si libertate, a caror īntruchipare este Antigona. Anti-gonei i-au dedicat lucrari si B. Brecht (Antigona-Model 1948), F. Luetzkendorf (Antigona din Cipru), S. Espriu (Antigona, tragedie), R. Hochhuth (Antigona din Berlin, nuvela).

Reinterpretari ale personajului i se dato­reaza lui Hegel, care īn Estetica propune un soi de reabilitare a figurii lui Creon, lui Barres īn Calatorie la Sparta, lui Maurras īn Antigona fecioara-mama a ordinului, lui Rolland īn Precursorii, lui Kierkegaard īn Aut aut, lui Holderlin īn īnsemnari despre Antigona, lui Simone Weil īn Scrieri lon­doneze, lui Heidegger īn Introducere la metafizica, lui P. Zumthor īn Antigona sau speranta.

īn domeniul muzicii, dintre numeroasele opere lirice inspirate de Antigona se deta­seaza cea a lui Tommaso Traetta. Muzica de scena pentru Antigona lui Sofocle au mai compus Mendelssohn, Saint-Saens si Honegger.

 Iconografie. Documentele iconografice legate de Antigona sīnt aproape absente īnainte de secolul al V-lea (probabil ca pictorul de •la Brygos īi reprezentase pe Oedip si pe Antigona pe o cupa). Acest mit, īn general nu foarte des reprezentat īn arta greaca, apare de cele mai multe ori īn reliefurile elenistico-romane (vezi sarcofagul de la

Vila Pamphili), pe doua amfore din Apulia (aflate la Ruvo si la Berlin, la Antiquarium), precum si pe mai multe urne etrusce.

2) Sora regelui troian Priam ; este amin­tita pentru ca a sfidat-o fara teama pe Hera, cu care s-a īntrecut īn frumusetea parului. Hera a pedepsit-o preschimbīnd īn serpi podoaba capilara de care Antigona era atīt de mīndra. Ceilalti zei, īnduiosati de soarta ei, au intervenit si au trans­format-o īntr-o barza, dusmana a serpilor.

  Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 6.93-95 ; Servius, ad. Aen., 1.27 ; Myth. Vat., 1.179.

3)  Fiica lui Eurition, regele din Ftia. A fost sotia lui Peleu, caruia i-a adus ca zestre o treime din regat. Dupa ce Peleu 1-a omorīt din greseala pe Eurition īn timpul vīna-torii mistretului calidonian si a parasit regiunea,  plecīnd la Iolcos, Antigona a ramas singura.

  Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 3.163.

Antiloh (gr. 'AvtiXoxog, -ou; lat. Anti-lochus, -i). Fiul lui Nestor si al Anaxibiei. si-a īnsotit tatal īn razboiul īmpotriva Troiei, unde s-a distins prin curajul sau. A fost ucis īn fata zidurilor Troiei de catre etiopianul Memnon sau, potrivit altor ver­siuni, de catre Hector.

  Prezente īn literatura antica. Este mentionat īn mai multe rīnduri īn Iliada (cīnturile 15, 18, 23). Moartea sa este amintita īn Odiseea (3.11), īn Etiopida si īn Pythice, 6 de Pindar.

Antilopa. Animal sacru īn numeroase tra­ditii mitologice si religioase din Orientul Apropiat antic, de la sumerieni la egipteni, antilopa apare si īn mitologia si religia epocii clasice, mai cu seama īn cetatile grecesti din Asia Mica, unde este animalul sacru al Marii Mame. īn Egipt era legata de Isis, iar īn Fenicia de Astarte. Cīnd aceste culte au fost asimilate de lumea greaca si mai apoi de cea romana, antilopa a trecut si ea īn patrimoniul animalelor mitologice ale lumii clasice. Strabon vor­beste despre antilopa din punct de vedere zoologic, amintind ca ea reprezinta un sta­diu intermediar īntre cerb si berbec, īnsa alearga mai repede decīt amīndoi. īn epoca romana, cīnd vīnatoarea a devenit un sport practicat pe scara larga īn rīndul

81

ANTIOPE

claselor avute, antilopa era una dintre victi­mele preferate. Prin urmare, apare frecvent īn iconografia romana, īn scenele de vīna-toare, unde este reprezentata īndeobste ca prada nu numai a vīnatorilor, ci si a leilor, leoparzilor si clinilor. īn contextul simbolic al vīnatorii, prezenta ei este atestata si de sculpturile de pe sarcofage.

Antimahos (gr. 'Avt(p.axo£, -ou; lat. Anti-machus, -i). Erou troian, dusman de moarte al grecilor. Este amintit pentru tenacita­tea cu care a respins orice posibilitate ca Elena sa le fie īnapoiata acestora. īnainte de izbucnirea razboiului, cīnd Ulise si Menelaos s-au dus la Troia pentru a nego­cia īnapoierea Elenei, el si-a sfatuit conce­tatenii sa īncalce principiile ospitalitatii si sa-i ucida pe cei doi soli. Este amintit īn Iliada (11.123).

Antinoe (gr. 'Avtivoti, -r\q). 1) Numele uneia dintre fiicele lui Pelias. Mormīntul sau era venerat īn apropiere de Mantineea. 2) Numele uneia dintre fiicele lui Cefeu. Era originara din Mantineea si s-a aflat īn fruntea unei expeditii a concetatenilor sai care doreau sa īntemeieze o noua cetate. La sugestia oracolului, ea a urmat un sarpe, care i-a indicat locul cel mai potrivit, īn apropiere de rīul Ofis, ce aminteste de nu­mele grecesc al sarpelui.

Antinous (gr. 'AvxCvoog, -ou; lat. Anti-nous, -i). 1) Fiul lui Eufit din Itaca; era unul dintre pretendentii Penelopei. A fost ucis de Ulise cu prima sageata pe care a aruncat-o īmpotriva pretendentilor.

Prezente īn literatura antica. Genealogia sa este amintita īn cīntul 1 din Odiseea ; īn cīntul 22 (vv. 8 si urm.) este descris sfīrsi-tul sau.

2) Tīnar de o frumusete nemaiīntīlnita, ale carui fapte se situeaza īntre mit si isto­rie. Nascut la Claudiopolis, īn Bitinia, a fost favoritul īmparatului Hadrian, pe care 1-a īnsotit īn toate calatoriile. A murit īnecat īn Nil īn anul 130 d.Hr., spre marea durere a īmparatului. Nu se stie daca moartea sa timpurie a fost urmarea unui accident sau daca nu cumva s-a datorat intentiei sale deliberate de a īndeplini prezicerea unui oracol care afirmase ca numai moartea celui mai bun prieten al īmparatului l-ar fi salvat pe acesta de un sfīrsit iminent.

  Raspīndirea cultului. Pe cīnd īmparatul mai era īnca īn viata, din dorinta sa, lui Antinous, care fusese asezat īn rīndul zeilor (sau mai curīnd al semizeilor, fiind asi­milat uneori cu zeitati precum Castor sau Vertumnus), i-a fost īnchinat un cult foarte raspīndit. Pe līnga Mantineea si Antinoo-polis, favoritul lui Hadrian a fost venerat īn Italia; rituri īn cinstea sa sīnt īnregis­trate la Lanuvium. De asemenea, la Roma i-a fost ridicat un monument onorific līnga amfiteatrul castrului, īn fata caruia se īnalta obeliscul (aflat astazi pe Pincio), continīnd o inscriptie dedicatorie. Astronomul Pto-lemeu 1-a situat īn rīndul stelelor, iden-tificīndu-1 īn partea de sud a constelatiei Acvila.

  Iconografie. Tipul Antinous, reprezentat mai ales īn sculptura, este una dintre expre­siile majore ale clasicismului hadrianic, conservīnd influente din tipul apolinic, din iconografia lui Dionysos si, īn general, din stilul lui Praxitele. Ultima creatie tipo­logica a artei clasice, Antinous ne este cunoscut prin intermediul unui mare nu­mar de sculpturi, printre care Antinous Braschi, capul din Muzeul Termelor, bustul de la Tusculum aflat īn prezent la Luvru, Antinous Silvanus etc.

Antioh (gr. 'AvxCoxog, -ou; lat. Anthio-cus, -i). Fiul lui Heracle, nascut din iubi­rea eroului pentru fiica lui Filas, regele driopilor. Antioh a fost tatal lui Hipotes.

Antiope (gr. 'Avtidirn, -y\q; lat. Antiope, -es). 1) Fiica lui Nicteu; a fost iubita de Zeus, cu care i-a conceput pe Amfion si pe Zetos (vezi Amfion).

  Prezente īn literatura antica. Este amintita īn Odiseea (11.260) ca fiica rīului Asopos. Mitul sau este povestit de Ovidiu (Meta­morfoze,   6.110),   Nonnos   (Dionisiacele, 16.243),   Apollodor  (Biblioteca,   3.43)   si Hyginus (Fabule, 8.2). Este mentionata īntr-o tragedie a lui Pacuvius, care o are ca protagonista, si īn fragmentara Antiope a lui Euripide.

  Iconografie. Mitul Antiopei este ilustrat īn grupul din marmura numit Taurul Far-nese, īntr-o fresca pompeiana si īntr-un relief roman de la Palatul Spada.

2) Una dintre amazoane, sora Hipolitei, sotia lui Tezeu si mama lui Hipolit.

  Iconografie.  īn afara de  ceramica,  este reprezentata pe frontonul templului lui Apollo Daphnephoros de la Eretria.

ANTISTES

82

Antistes (lat. Antistes, -stitis). Cu acest nume era desemnat īn lumea romana preotul principal al unui templu, care īi dirija si īi coordona pe toti ceilalti.

Anubis (gr. "Avoufkc, -iSot; lat. Anubis, -is). Zeitate egipteana, avīnd trup omenesc si cap de cīine. Grecii īl identificau pe Anubis cu Hermes, iar romanii cu Mercur, corespondentul acestuia. De aici a decurs figura unui „Hermanubis", nascut din fuziu­nea celor doua culte, nu foarte diferit de acel Zeus Ammon aparut din amestecarea unor elemente extrase din cultul lui Zeus si din cel al lui Ammon. Cultul lui Anubis a fost introdus la Roma pe la sfīrsitul peri­oadei republicane.

Iconografie. īn afara fizionomiei omenesti cu cap de cīine sau de sacal, raspīndita īn Egipt, īn perioada romana Anubis are uneori īnfatisarea unui soldat cu platosa.

Anuke. Zeitate egipteana feminina, vene­rata mai cu seama īn Nubia si īn Tebaida meridionala. Romanii au asimilat-o cu Vesta.

Anxurus (lat. Anxurus, -i). Cu acest epitet era indicat Zeus, venerat īn cetatea Anxur (Terracina), unde avea un templu celebru.

Aon (gr. "Aujv, -ovoe; ; lat. Aon, -onis). Nu­mele unui fiu al zeului apelor Poseidon, care a domnit īn regiunea Aonia, numita mai apoi Beotia. Termenul Aonia indica mai ales acea parte din regiune care se īnvecina cu Focida (Ovidiu, Metamorfoze, 1.313).

Aonide sau Aonii (gr. 'AoviSeg, -wv ; lat. Aonides, -ura). Epitet al muzelor. Dupa unele izvoare, s-ar datora faptului ca mun­tele sacru unde acestea salasluiau, Heli­conul, se afla īn Aonia, vechea Beotia. Dupa alte surse, epitetul trebuie pus īn legatura cu Aonia, izvorul sacru al muzelor, care ar trebui probabil identificat cu Hipocrene sau cu Aganipe. Sursele latinesti le iden­tifica pe aonii cu nimfele Heliconului si ale izvorului Aganipe.

Aornos (gr. "Aopvoc;, -ou; lat. Aornos, 4). īn geografia mitica, acesta era numele unui lac sacru din Epir, dificil de identificat, probabil legendar, ale carui ape degajau miasme insuportabile. Din aceasta cauza, se spunea ca lacul comunica direct cu lumea

de dincolo si ca reprezenta una dintre caile de acces catre Hades.

Apaturia 1) (gr. 'Anatoupioc, -ag). Epitet al Atenei si, uneori, al Afroditei.

2) (gr. to 'AtraToupia). Numele unei sar­batori religioase care avea loc la Atena īn luna Pianepsion, corespunzatoare lunii octombrie din calendarul nostru, si, de asemenea, īn coloniile ionice din Asia Mica si de la Marea Neagra. Era celebrata īn cinstea Atenei si a lui Zeus Fratrios ; pre­supunea īnscrierea tinerilor īn fratrii, la īmplinirea vīrstei cuvenite, si recunoas­terea conditiei lor de cetateni. Etimologia numelui pare sa indice „sarbatoarea des­cendentilor dintr-un stramos comun", cu toate ca o etimologie fantezista nascocita de antici o punea īn legatura cu apate, siretenia. Mitul etiologic lega originea acestei sarbatori — īn care se pot īntrezari urmele unui stravechi rit initiatic - cu raz­boiul purtat īntr-o epoca īndepartata īntre beotieni si atenieni, razboi īn care, mul­tumita sireteniei sale, mesenianul Melan-tos 1-a īnvins pe regele beotienilor Xantos, ce domnea asupra Aticii. Serbarea se īntindea pe durata a trei zile, presupunīnd īn prima o cina īn comun a membrilor fra-triei, īn cea de-a doua, sacrificii īn cinstea Atenei, a lui Zeus si a lui Apollo, iar īn cea de-a treia īnscrierea propriu-zisa a tine­rilor īn fratrii, prin taierea parului, care, oferit zeilor, pecetluia trecerea definitiva la vīrsta adulta.

Apa. Ca īn multe alte religii si mitologii, si īn cea greaca si romana apa este un element central, simbol al purificarii si originii vietii, mijloc de a intra īn contact cu lumea divina si cale de acces īn īmpa­ratia mortilor. Doua dintre cele mai mari poeme ale Antichitatii, Odiseea si Eneida, au ca fundal marea si capriciile acesteia. Nenumarati poeti si filosofi au acordat apei semnificatii complexe, populīnd-o cu creaturi supranaturale si legendare.

Ca element purificator, apa si ablu-tiunile fac parte din toate ritualurile ce preceda sacrificiile; de ceea ce este sacru nimeni nu se poate apropia decīt dupa ce a īndeplinit ceremoniile purificatoare, cum s-a īntīmplat īn cazul Pythiei, preoteasa sanctuarului lui Apollo de la Delfi, care, īnainte de a deveni interpreta oracolului,

83

APĂ

se purifica īn izvorul Castalia, unde si credinciosii se supun ablutiunilor īnainte de a intra īn sanctuar (pentru apa ca ele­ment purificator vezi Baie). Purificarea spirituala era īnsotita de cea fizica: de multe ori, scufundarea īn apa era consi­derata o modalitate de vindecare de boli. Un exemplu celebru īn Antichitate īl oferea legenda rīului Pactol, ale carui ape vin­decau pe oricine intra īn ele (vezi Pactol). Bazine pentru ablutiuni nu numai sacre, dar si capabile de vindecari trupesti, se gaseau īn sanctuarele īnchinate lui Ascle-pios (Pausanias, 2.27.6).

Ca simbol al originii vietii, apa joaca un rol central īn mitologia greaca: īn Teogo-nia lui Hesiod, ea se naste din pamīnt, care „concepu si stearpa Mare... dar place­rea iubirii n-o simti", iar mai apoi, unindu-se cu propriul fiu, Uranos, pe Oceanul cu pra­pastii nemasurate (vv. 130-135). La rīndul sau, apa marii o genereaza pe Afrodita, zeita iubirii si a frumusetii. Oceanos, zeu acvatic prin excelenta, este numit īn Illada (14.201 si 246) „obīrsie a zeilor" si „obīrsie a toate", fiind tatal tuturor zeilor fluviali, care, potrivit unor izvoare antice, erau īn numar de trei mii, si a tuturor nimfelor apelor, īn acelasi numar. Nume­roasele progenituri ale lui Oceanos sīnt amintite de Hesiod (Teogonia, 240 si urm.). De altfel, apa ca izvor al vietii nu repre­zinta doar o imagine poetica; si īn viziu­nea filosofului ionian Tales, apa apare, nu mai putin poetic, ca principiu al tuturor lucrurilor.

De asemenea, apa reprezinta mediul prin care se intra īn contact cu lumea divina: īn ea traiesc nenumarate creaturi fantas­tice pe care omului i se poate īntīmpla sa le īntīlneasca īn rīuri, īn mare sau īn izvoare. Acestea sīnt nimfele cu puteri ma­gice, numite si naiade atunci cīnd traiesc īn apele izvoarelor, lacurilor, rīurilor si cascadelor, oceanide atunci cīnd vietuiesc īn ocean si nereide atunci cīnd īsi au sala­sul īn Marea Mediterana. Numeroase zei­tati acvatice sīnt prezentate de traditia poetica timide si blīnde, putīnd adesea sa prevesteasca viitorul, ca īnteleptul Nereu, pe care Homer īl numeste „batrīnul marii"; sau Forcus, tatal Gorgonelor; sau Triton, care locuia īntr-un palat de aur pe fundul marii, īmpreuna cu mama sa, Amfitrita, si

cu tatal sau, Poseidon ; sau pescarul zeiesc Glaucos. Peste toti zeii apelor domnea Poseidon, initial o divinitate a apelor in­terne, devenit mai apoi stapīn al marii; dispozitiei sale interioare īi sīnt atribuite conditiile marii si furtunile, si tot cu el sīnt asociate numeroase animale si creaturi fan­tastice care populeaza apele marine si care īi alcatuiesc cortegiul.

īncarcata de semnificatii simbolice apare apa aflata īn legatura cu lumea de dincolo. Acolo, rīul Lethe marcheaza hotarul dintre lumea celor vii si lumea mortilor: este rīul uitarii, din care beau sufletele defunctilor, uitīnd īn acest chip viata pamīnteasca. Tot astfel, īn conceptia filosofica a metempsi­hozei, despre care Platon ne ofera o mar­turie, bīnd din aceasta apa, sufletele care se īntorc pe pamīnt pentru a se reincarna uita ce au vazut īn lumea de dincolo. Aceasta lume este strabatuta de un rīu peste care Charon trece sufletele, iar ideea mortii ca scufundare īn adīncurile marii apare sugerata īn mitul lui Tezeu, care coboara pe fundul marii pentru a recupera inelul de aur aruncat de Minos (vezi Tezeu) ; ico­nografia funerara cunoaste diverse exem­ple de scene marine, de la Mormīntul Vīnatorii si al Pescuitului din Tarquinia, īn lumea etrusca, la cel al Scufundatorului de la Paestum, īn Magna Grecia, care ofera o marturie neīndoielnica asupra legaturii dintre lumea de dincolo si elementul acvatic. Aceasta relatie se mentine si īn lumea romana, unde una dintre caile spre lumea de dincolo se afla, potrivit lui Vergiliu, īn apropierea lacului Avernus. Daca pentru multe traditii legendare apa reprezinta o sursa a vietii, pentru altele ea este legata si de ideea mortii.

īn sfīrsit, elementul acvatic reprezinta scena pe care se desfasoara nenumarate episoade ale mitologiei grecesti si romane. Dupa cum am aratat, marea reprezinta fundalul Odiseii si al Eneidei. Povestiri despre marinari, furtuni, naufragii si īntīl-niri cu populatii extraordinare, tot īn me­diul marin, se gasesc īn Nostoi, relatarile despre īntoarcerea eroilor greci din raz­boiul troian. Aproape toate rīurile consti­tuie fundalul unor legende despre zeite care se scalda, iubiri imposibile, muritoare si muritori preschimbati īn ape curgatoare.

APELLAI

84

Apele statatoare oglindesc imaginile unor tineri frumosi, ca Narcis, ori ale unor divi­nitati. Sub forma ploii, apa poate constitui unul din travestiurile lui Zeus, adoptat pentru a putea ajunge la fata iubita, ca īn mitul Danaei, ori pentru a se transforma īntr-un potop de neoprit ce īneaca lumea, ca īn povestea lui Deucalion. De aseme­nea, īn mit apa are un sunet: muzica suava a lui Arion, care īi vrajeste pe delfini īn sugestiva legenda povestita de Herodot, si cīntul irezistibil al sirenelor, ce rasuna pe mare si pare sa contopeasca apa si muzica īntr-un singur element.

Apellai (gr. cu 'AireXXcu). Sarbatoare īnchi­nata lui Apollo, care se celebra la Sparta si īn alte localitati. Corespundea sarba­torii Apaturia (vezi) ce avea loc la Atena, iar numele provenea dintr-un cuvīnt do­rian care īnseamna „adunare". La Sparta marca o adunare a cetatii numita āireXXa.

Apis (gr.rAiU£, -iSot sau -ioc;; lat. Apis, -is). 1) Fiul lui Foroneu si al Laodicei; a fost regele Argosului. De la el, Peloponesul, si mai ales Argosul, si-a capatat epitetul de Apia.

2) Taurul sacru de la Memfis, venerat īn Egipt ca divinitate.

Aplu. Numele etrusc al unei zeitati cores­punzatoare lui Apollo (vezi) al grecilor.

Apollinares ludi. Numele unor jocuri instituite la Roma īn cinstea lui Apollo. Se desfasurau anual, la īnceputul lunii iulie, īn Circus Maximus. Initial limitate la o singura zi, 13 iulie, au fost prelungite ulterior la o saptamīna, īntre 6 si 13 iulie. Cuprindeau spectacole de teatru, jocuri īn circ si spectacole de vīnare a animalelor, care culminau cu sacrificiul final adus lui Apollo si Latonei. Originea lor era legata de raspunsul unui oracol care, pe timpul celui de-al doilea razboi punic, īn anii 213-212 ī.Hr., cīnd Hannibal parea sa fi ajuns la portile Romei, a sfatuit sa fie insti­tuite aceste jocuri īn cinstea lui Apollo.

Apollo (gr. 'AttoXXwv, -gjvoc; ; lat. Apollo, -inis). Unul dintre marii zei ai Olimpului grecesc, fiul lui Zeus si al Latonei si fratele geaman al Artemisei (vezi schema de la rubrica Cronos). S-a nascut īn insula Delos, unde Latona se refugiase pentru a scapa

de gelozia Herei (vezi Latona) si unde cultul zeului s-a mentinut deosebit de viu de-a lungul veacurilor. Puterile atribuite lui Apollo sīnt aparent de genuri foarte dife­rite, īnsa īn realitate se dovedesc a fi legate īntre ele, facīnd din el „zeul prin excelenta", divinitatea absoluta, cea mai completa expresie a divinului pe care au conceput-o grecii.

Este zeul care pedepseste; de aceea, este reprezentat adesea cu arcul si sagetile, cu care, printre altele, a raspīndit molima īn tabara grecilor īn timpul asediului Troiei.

De asemenea, este zeul care ofera ajutor si alunga raul. Dupa cum avea puterea de a-i pedepsi pe oameni, tot astfel era īn masura sa-i ajute si sa-i elibereze, daca era implorat si convins asa cum se cuvine. Ca zeu care ajuta, era tatal lui Asclepios, zeul medicinei, si a fost identificat īntr-o epoca tīrzie cu Pean, zeul medicinei amin­tit de Homer.

Este un zeu profetic ; aceasta putere si-o exercita īn numeroasele sedii ale oraco­lului sau, dintre care primul era cel de la Delfi. Epitetul Pythios provine de la Pytho, vechiul nume al cetatii Delfi. Aici Apollo a savīrsit cea dintīi isprava a sa, uciderea sarpelui Python. El avea capacitatea de a le transmite darul profetiei zeilor si oame­nilor, asa īncīt nu exista prezicator, profet sau clarvazator care sa nu fie legat, īntr-un fel sau altul, de el.

Este zeul cīntecului si al muzicii. īn Iliada, el īi īnveseleste pe zei cu a sa phor-minx; arta aezilor si a rapsozilor homerici provine nemijlocit de la Apollo si de la muze. Apollo se afla īntr-o strīnsa relatie cu acestea din urma, fiind numit Musa-getas, ca maestru si dirijor al corului lor. O traditie tīrzie īi atribuia lui Apollo inventarea flautului si a lirei, īn timp ce versiunea curenta a mitului povestea ca primise lira de la Hermes (vezi). Pentru īntrecerile muzicale care l-au avut ca pro­tagonist vezi Marsias, Midas.

Este zeul care ocroteste turmele si ani­malele domestice īn general. La Homer apar putine trimiteri la aceasta functie a lui Apollo, care capata īnsa o importanta deosebita la scriitorii ulteriori, atingīnd punctul culminant īn povestea īn care Apollo pazeste turmele lui Admetos la Fere, īn Tesalia.

85

APOLLO

Este zeul care ocroteste īntemeierea ceta­tilor, dar si institutiile civile ale societatii, īn lumea greaca, nici o cetate si nici o colonie nu era īntemeiata īnainte sa fie consultat oracolul lui Apollo. Zeul devenea un fel de calauza spirituala a īntemeie­torilor.

Este zeul soarelui. Totusi, se cuvine sa mentionam faptul ca, la Homer, Apollo si Helios (Soarele) sīnt deosebiti. Identifi­carea celor doua zeitati, aproape universal acceptata de autorii de mai tīrziu, a fost rodul unor speculatii ulterioare si al unor influente straine, cu precadere egiptene.

īn Grecia, cultul lui Apollo a prevalat asupra cultelor celorlalte divinitati, avīnd o importanta capitala pentru dezvoltarea culturii grecesti si reflectīnd cele mai lim­pezi si mai „solare" aspecte ale acesteia, īn lumea greaca, Apollo personifica sufle­tul rational, figura sa opunīndu-se acelor personaje si aspecte ale mitului ce repre­zinta, dimpotriva, pasiunile si instinctele animalice.

FIII LUI APOLLO

Iubita

Fiii

Acacalis

Cidon

Naxos

Aria

Miletos (Apollodor,

Biblioteca, 3.1.2)

Caliope

Orfeu

Ialemos

Celeno (sau Tia)

Delfos

Chione

Filamon

Chrisotemis

Partenos

Cirene

Aristeu

Coricia

Licoreu

Creusa

Ion (Euripide, Ion)

Danais, nimfa

Curetii

Deione

Miletos (dupa Ovidiu;

potrivit lui Apollodor,

este fiul lui Apollo si al

Ariei)

Epicasta

Trofonios

Etusa

Eleuteros (Apollodor,

Biblioteca, 3.10.1)

Evadne

Iamos

Ftia

Doros, Laodocos,

Polipetes (Apollodor,

Biblioteca, 1.7.6)

Hecuba

Troilus (Apollodor,

Biblioteca, 3.12.5)

Iubita

Fiii

Laotoe

Testor

Licia

Icadios

Manto

Mopsos

Melia

Ismenos, Teneros

o muza (Caliope,

Linos

Terpsihore,

Urania) sau

Chalciope

Ociroe

Imbrasos

Pafos

Ciniras

Procleea

Tenes (Apollodor,

Epitome, 3.24)

Psamate

Linos

Reo

Anios

Stilbe

Centaur, Lapit

Thalia

Coribantii (Apollodor,

Biblioteca, 1.3.4)

Temisto

Galeotes

Tero

Cheron

Tia (sau Celeno)

Delfos

Tiria

Cicnos

Erimantos

?

Melaneu

?

Femonoe

Apollo apare adesea īn mitologie, ca pro­tagonist al unor episoade dintre cele mai variate. Nasterea sa, amintita mai sus, este aventuroasa; cu toate ca majoritatea surselor o situeaza la Delos, care initial se numea si Asteria sau Ortigia, alte izvoare o situeaza la Tegira, īn Beotia (Plutarh), sau īntr-o padure sacra din apropiere de Efes (Tacitus). Pe līnga uciderea sarpelui Python, īi mai erau atribuite omorīrea gigantului Titios, care īncercase sa o agre­seze pe Latona, uciderea Niobizilor (vezi Niobe) si a Aloizilor (vezi) si teribila raz­bunare asupra lui Marsias (vezi).

īn razboiul troian, Apollo ia īn mod fatis partea troienilor. Un alt popor drag lui si īn mijlocul caruia vine adesea este cel al Hiperboreenilor (vezi). Traditia aminteste numeroase iubiri ale acestui zeu: zeite, nimfe, femei si barbati muritori. Printre cele dintīi se numarau Dafne, preschim­bata īn laur; Casandra, care a primit darul profetiei; Cirene, care 1-a zamislit pe Aris­teu; Thalia, mama coribantilor; Urania sau Caliope, mama lui Orfeu si a lui Linos; de asemenea, Hecuba, care i 1-a nascut pe Troilus; Manto, prezicatoarea, mama lui Mopsos; si Coronis, mama lui Asclepios.

APOLLO

86

Din rīndul tinerilor, Apollo i-a īndragit pe Hiacintos, Ciparisos si Admetos.

īn religia romana, initial nu exista urme ale unui cult al lui Apollo. Acesta a fost introdus īn lumea latina īn urma contac­tului cu grecii, care le-au transmis romani­lor toate caracteristicile clasicului Apollo.

īn timpul celui de-al doilea razboi punic, īn anul 212 ī.Hr., romanii au instituit īn cinstea zeului asa-numitele Ludi Apolli-nares.

  Epitete. Amicleos (de la cetatea Amicle din apropierea Spartei, unde īi era īnaltata o statuie colosala); Cintios (de la muntele Cintos de pe insula Delos); Delios ; Pythios; Musagetas ; Epikourios ; Pagaseos ; Agieus (vezi); Citaredos ; Sminteus (īntrucīt ocro­tea recoltele de sobolani: erjiitfoe; este sobo­lanul de cīmp; Liceios (de la Xuxog, „lup", īntrucīt se credea ca apara turmele de lupi); Vindecatorul (fiind tatal lui Asclepios); Del-finios (probabil de la oracolul de la Delfi); Timbreos ; Egletes ; Embasios ; Carneios ; Ismenios ; Lupercus ; Maleatas ; Hecatos ; Phoebus; Letoios (de la mama sa, Latona sau Leto); Patareus; Clahios (vezi); Loxias („obscurul", referitor la oracolele  sale); Soter („salvatorul"); Hecatebolos („cel ce loveste de departe"); Saurohtonos („uci­gasul balaurului"); Fanios; Boedromios („cel ce sare īn ajutor atunci cīnd este chemat"); Arhegetes (vezi) ;Argirotoxos („cel cu arcul de argint"); Parnopios („cel ce tine departe lacustele").

  Atribute. Cele mai frecvente atribute ale lui Apollo sīnt arcul cu sageti, lira si sar­pele, cu toate ca uneori ele pot lipsi cu totul din iconografia zeului.

  Raspīndirea cultului. Cultul lui Apollo a avut o raspīndire capilara īn īntreaga lume elenizata. Principalele temple i-au fost īn­chinate īn Creta (Gortina), la Corint, Delfi, cu celebrul oracol; la Delos, Milet (Didima), Claros, Naxos, Lesbos, Thermos, Metapont, Cirene, Bassae (īn Arcadia), Selinunt si, de asemenea, la Poseidonia, Agrigent, Sira-cuza etc. Rituri aparte aveau loc īn special la Delfi, unde oracolul era consultat īnainte de orice īntreprindere importanta.

La etrusci, unele temple faimoase īnchi­nate lui Apollo erau cele de la Veies si de la Falerii Veteres.

La romani, daca se exclude existenta in­certa a unui templu īnchinat lui Apollo la Circus Flaminius, datīnd probabil din anul 433 ī.Hr., templul cel mai faimos i-a fost

īnaltat de catre Augustus, pe Palatin, īn anul 28 ī.Hr. Dupa acest zeu se inspirau oracolele Sibilei. In cinstea sa se celebrau, īntre 6 si 13 iulie, deja amintitele Ludi Apollinares.

  Prezente īn literatura antica. Datorita rolu­lui sau de „zeu prin excelenta" al lumii grecesti, Apollo joaca adesea un rol de prim-plan īn principalele opere literare si īn cele mai īnsemnate cicluri mitice gre­cesti. Apollo ce raspīndeste molime apare īn primul cīnt al Iliadei; functia sa este aprofundata, iar aspectele multiple ale mi­tului sīnt precizate īn Imnul homeric catre Apollo Delios si īn cel catre Apollo Pythios, la Pindar īn Ode Pythice, la Calimah si la Isillo din Epidaur. Definit īn diversele sale aspecte, zeul revine - invocat, temut sau ca protagonist - īn aproape toate operele principale ale literaturii grecesti.

In lumea latina, detine un rol īnsemnat īn Metamorfozele lui Ovidiu si īn Nunta lui Mercur si a Filologiei de Martianus Capella. Pentru unele episoade particulare (Dafne, Marsias etc.) vezi rubricile respective.

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Dincolo de operele unde Apollo apare ca personaj sau ca motor al unei īntīmplari (de la invocarea sa īn primul cīnt al Purgatoriului lui Dante pīna la tex­tele relativ recente, ca Templul lui Apollo de G. Vicente sau Primavara Olimpiana de Ch. Spitteler) sīnt interesante semni­ficatiile asociate, dupa epoca clasica, cu numele lui Apollo : la poetii medievali, „Pri­mul Apollo" este Dumnezeu īnsusi; numele zeului devine sinonim cu „lumina solara" si cu „tīnar de o frumusete desavīrsita"; rolul sau de ocrotitor al poeziei nu paleste niciodata. O importanta aparte capata con­ceptul de „apolinic", īn contrast cu cel de „dionisiac", īn opera lui F. Nietzsche (vezi si Dionysos).

  Iconografie. Raspīndirea figurii lui Apollo īn universul artei este imensa, pornind de la ceramica si sfīrsind cu sculptura. īn sta­tuile grecesti, nu este sigura identificarea cu Apollo a asa-numitilor kouroi arhaici, nici macar a celor mai faimosi dintre ei,

• cum sīnt cel de la Tenea (Gliptoteca din Miinchen), de la Orhomenos din Beotia, de la New York etc. Este īnsa sigura identi­ficarea unui mare numar de opere, printre care Apollo de la Piombino, aflat astazi la Luvru, cel de la Kassel, Apollo Patroos de la Eufranor, Apollo din Cirene, aflat īn pre­zent la British Museum, Apollo Saurohtonos

87

APOTEOZĂ

*.

(cunoscut prin diverse copii), opera a lui Praxitele, Apollo Barberini din Gliptoteca din Miinchen, Apollo de pe Omphalos si celebrul Apollo din Belvedere (Muzeul Vati­canului) atribuit lui Leohares. O mentiune aparte merita frontonul apusean al tem­plului lui Zeus de la Olimpia, unde figura lui Apollo troneaza īn centrul compozitiei reprezentīnd Centauromahia. Dintre operele din mediul etrusc, se cuvine sa amintim cel putin statuia lui Apollo de la Veies si cea de la Scasato (Roma, Vila Iulia).

Apollonius (lat. Apollonius, -i). Personaj al unui roman omonim din secolele III-IV d.Hr., ce ne-a parvenit īntr-o redactare lati­neasca, motiv pentru care unii presupun ca ar exista un original grecesc pierdut. Povestea aventuroasa a lui Apollonius, prin­cipe al Tirului, porneste de la ghicitoarea pe care Antioh, regele Antiohiei, le-o spune pretendentilor la mīna fiicei sale, cu care īntretine un raport incestuos; cei ce nu o pot dezlega sīnt condamnati la moarte. Cu toate ca Apollonius da raspunsul corect, Antioh īl ameninta cu moartea, iar Apollo­nius fuge, īnfruntīnd o prima serie de peripetii (naufragiul, debarcarea la Cirene, primirea īn casa regelui, casatoria cu fiica acestuia). īntre timp, Antioh moare, iar Apollonius descopera ca este mostenitorul legitim al tronului Antiohiei. Dar, īn timp ce se īntoarce catre regatul sau, īmpreuna cu sotia ramasa grea, se īntīmpla o noua serie de aventuri incredibile : sotia da nas­tere unei fetite, Tarsia, īnsa lasa impresia ca a murit din cauza durerilor si este arun­cata īn mare, īntr-o lada; dezolat, Apollo­nius renunta la domnie, lasa fetita īn grija unor oameni de nadejde si īncepe o serie de peregrinari ca negustor, ajungīnd īn Egipt. īntre timp, Tarsia este rapita de pirati, scapīnd astfel de ura doicii sale, care voia sa o ucida, si este cumparata de un intermediar din Mitilene, īnsa izbu­teste sa-si pastreze fecioria, īnduiosīndu-i pe barbatii pe care īi īntīlneste cu povestea sa trista. Inevitabil, soarta tatalui si cea a fiicei se īncruciseaza: cei doi se īntīlnesc, se recunosc, iar sotia lui Apollonius este, la rīndul ei, gasita, descoperindu-se ca de fapt nu murise, ci doar lesinase. īntīm-plarile se īncheie cu fericita reīntregire a familiei; Apollonius, care era deja principele Tirului, devine acum si regele Cirenei.

> Prezente īn literatura. Succesul exceptional al povestii lui Apollonius este atestat de numarul mare de codice, raspīndite de-a lungul īntregului Ev Mediu, si de numeroa­sele reelaborari ale romanului. īn limba latina, faimoasa a fost mai ales versiunea lui Goffredo da Viterbo (Gesta Apollonii), iar īn limba spaniola - cea din Cartea lui Apollonius din secolul al XlII-lea. Aventu­rile lui Apollonius au fost reluate īn Anglia de catre J. Gower īn Confesiunea iubitului si de catre Shakespeare īn partea a doua din Pericle. īn Franta, cīteva reelaborari li se datoreaza lui Bellesforestes, Corrozet si A. Le Bruns ; īn Italia lui A. Pucci; īn Ger­mania lui H. von Neustadt. Alte versiuni poloneze, rusesti, cehe, greco-bizantine si neogrecesti dovedesc vitalitatea persona­jului Apollonius de-a lungul secolelor.

Aponus (lat. Aponus, -i). Epitet cu care era desemnat Apollo īn unele localitati din vechea regiune Veneto, unde era venerat īn legatura cu apele termale. Numele zeu­lui a lasat urme īn toponomastica, identifi-cīndu-se cu cel al statiunii termale Aponus (Abano Terme, provincia Padova), centru bogat īn repere mitice: potrivit unei tra­ditii, aici a cazut Faeton cu carul Soarelui, si tot aici Hercule a ridicat un templu īn cinstea lui Gerion.

Apoteoza. Termenul indica, īn sens pro­priu, divinizarea unui om (de multe ori suveran sau erou) dupa moarte. A fost conceput īn epoca elenistica, īnsa ceremo­nia divinizarii unui defunct este de origine foarte veche, fiind atestata la egipteni, asi-rieni si persani, īnaintea grecilor si, mai tīrziu, a romanilor. īn Grecia propriu-zisa, īnainte de perioada elenistica, pare sa fie un fapt relativ sporadic. La īnceput, acest fapt este marcat de vointa expresa a zeilor, care īi ofera unui om zeificarea ce com­porta nemurirea; exista exemple la Homer (īn Iliada, din dorinta lui Zeus, Ganimede este ridicat la cer ca paharnic al zeilor; Titonos devine nemuritor gratie lui Eos; īn Odiseea, Calipso īi ofera nemurirea lui Ulise, īn schimbul dragostei sale; Ino devine o zeita marina sub numele de Leucoteea). Poate ca cea mai faimoasa apoteoza din mitologia greaca este aceea a lui Heracle (vezi). īnainte de Alexandru cel Mare, exista foarte putine informatii privitoare la  persor>"'~ 'storice īnaltata

APPARATORIUM

88

dupa moarte la rangul de zeitati pentru meritele lor: este cazul lui Licurg, numit divin de oracolul de la Delfi, si de Lisandru, īn cinstea caruia s-au instituit, dupa batalia de la Aigos Potamos, un cult si, la Samos, o sarbatoare cu jocuri muzicale (Lysandria). Alexandru cel Mare, mai īntīi proclamīn-du-se fiu al Soarelui potrivit oracolului lui Ammon, iar mai apoi identificīndu-se cu Dionysos īn timpul campaniilor din Orient, a transferat īn lumea elenistica obiceiuri proprii religiilor orientale. Urmasii sai au reclamat onoruri divine īn Egipt si īn Siria, īnsa nu si īn Grecia: apoteoza i-a avut ca personaje pe Seleucizi si pe Ptolemei. La Roma, primul rege, Romulus, a fost divi­nizat dupa moarte, capatīnd numele de Quirinus, care apartinea unui zeu sabin, iar lui Cezar i-a fost īnaltat un templu unde era venerat ca Iupiter Iulius pe cīnd era īnca īn viata, divus Iulius devenind epitetul sau uzual dupa moarte. si lui Augustus i-au fost īnchinate onoruri divine īnca din timpul vietii, īn temple unde era venerat īmpreuna cu zeita Roma; dupa moarte, apoteoza sa a fost decretata de senat, iar un colegiu de preoti, asa-nu-mitii Sodales Augustales, a fost instituit pentru a se ocupa de numeroasele cerinte ale cultului sau. Astfel, pentru urmasii lui Augustus, apoteoza īmparatilor a devenit un fapt obisnuit. Ritualul de consecratio a sfīrsit prin a se codifica: cadavrul (mai tīrziu, o efigie īn ceara a īmparatului) era asezat pe un rug īn forma de piramida pe Cīmpul lui Marte, īnfasurat īn purpura si aprins. īn acest rastimp, un preot elibera dintr-o cusca o acvila, care simboliza zbo­rul sufletului īmparatului catre cer. Din acel moment, se considera ca īmparatul, ase­zat alaturi de Zeus, se hranea cu ambrozie.

Iconografie. īn lumea clasica, suveranii divinizati prezinta un aspect caracteristic. Ei sīnt reprezentati de multe ori cu o ex­presie inspirata si absorbita si cu ochii īndreptati catre cer, asa cum se īntīmpla pentru prima oara īn portretele lui Ale­xandru cel Mare. Imaginile lor au uneori dimensiuni gigantice, ca īn cazul colosa­lului cap al lui Constantin de la Muzeul Conservatorilor de pe Capitoliu. īn repre­zentarea acestor suverani intra atributele unor divinitati diferite, cum sīnt acvila sau .fulgerul lui Zeus, iar ei sīnt īnzestrati cu o frumusete supranaturala de pilda cu o po-

doaba capilara bogata, atribut tipic zeilor, si cu aureola, care se va mentine si īn ico­nografia sfintilor crestini si care poate īnconjura capul sau īntreaga imagine. Printre atributele ce caracterizeaza sce­nele de apoteozare se numara si ghirlandele si frunzele de palmier, īnsemne simboli-zīnd victoria si triumful. Reprezentarile unor suverani divinizati sīnt foarte nume­roase īn arta romana, atīt īn sculptura si īn reliefuri, cīt si pe monede. Scene de apo­teozare a īmparatilor apar, printre altele, pe baza columnei antonine si pe un relief al lui Marcus Aurelius de la Efes. Adesea, tema apoteozei īmparatului este tratata pe geme si camee, cum sīnt asa-numita „Gema a lui Augustus" de la Viena sau „Marea camee a Frantei" de la Biblioteca Nationala din Paris. De o cu totul alta fac­tura este un alt monument faimos cele-brīnd, de aceasta data, apoteoza unui poet, si anume Homer: relieful de la Rodos ce reprezinta apoteoza celui mai mare poet grec, īnsotit de cele noua muze.

Apparatorium (lat. Apparatorium, -ii). īn templul roman, cu acest nume era indi­cata o īncapere care servea drept sacristie. Aici se īmbracau preotii si initiatii īnainte de īnceperea riturilor misterice, purtīnd vesmintele prevazute de rit.

Appiada (lat. Appias, -adis). Nimfa a izvo­rului Appia, situat līnga templul lui Venus Genitrix īn forul lui Iulius Cezar de la Roma. Putul era īnconjurat de statui de nimfe, numite Appiade.

Apriate (gr. 'Airpiofxti, -tis). Eroina din Lesbos. Trambelos, fiul lui Telamon, s-a īndragostit de ea, dar pentru ca tīnara nu-i īmpartasea iubirea, a īncercat sa o rapeasca pe cīnd ea se plimba pe domeniile parintesti, īntrucīt i-a opus rezistenta, Trambelos a aruncat-o īn mare (potrivit altor versiuni, ea īnsasi s-a aruncat, pentru a scapa de el).

Prezente In literatura antica. Principala versiune a povestirii este cea relatata de Partenios īn Erotika pathemata.

Apsirtos, vezi Absirtos.

Ara (gr. 'Apa, -āq). īn tragedia greaca (Eschil), unul dintre numele cu care erau indicate Eriniile (vezi). Originea epitetu­lui trebuie cautata īn imprecatia cu care cel vinovat de violenta era blestemat si lasat īn seama mīniei zeilor.

89

ARAHNB

Ara Lugdunensis. Numele latinesc al unui altar ridicat īn cetatea Lyon (Lugdunum) īn cinstea divinului Augustus. La construi­rea sa au participat numeroase populatii galice.

Ara Maxima. La Roma, numele altarului īnchinat cultului lui Hercule de catre arcadianul Evandru, īn Forum Boarium, līnga Circus Maximus si Aventin. Potrivit traditiei, altarul, care trebuie sa fi fost de proportii monumentale, a fost ridicat dupa victoria lui Hercule asupra lui Cacus, care īi furase cītiva dintre boii lui Gerion (pentru detalii vezi Heracle). Marturiile epigra-fice pastrate indica, pe līnga pozitia exacta a monumentului, si informatii referitoare la sacrificiile pe care, īn fiecare an, pretorii trebuiau sa le oficieze pe altar si ale caror ramasite sīnt identificate īn marele bloc de tuf de Anien ce poate fi vazut si astazi īn partea posterioara a bisericii romane Santa Maria in Cosmedin. Dupa toate pro­babilitatile privat, īntr-o prima faza, cul­tul a devenit public īn anul 312 ī.Hr., la interventia lui Appius Claudius, īmpre­jurare īn care a fost construit un templu īn stil tuscanic, amintit de Vitruviu, īnchi­nat lui Hercules Invictus, īntre Ara Maxima si Circus Maximus. Tot īn apropierea alta­rului se gasea un edificiu (īnregistrat de izvoarele antice ca fiind consaeptum sa-cellum) unde se pastrau relicvele sfinte ale lui Hercule, printre care marele sau pahar de lemn.

Prezente īn literatura antica. Dintre nume­roasele referinte literare privitoare la cul­tul de la Ara Maxima, una dintre cele mai interesante este aceea a lui Propertiu, care īn elegia 9 din cartea 4 īi evoca anteceden­tele mitice, orientīndu-se dupa Vergiliu.

Ara Pacis. Celebru altar de la Roma, ridi­cat īn anul 9 ī.Hr. la dorinta lui Augustus pe Via Flaminia, īn apropiere de pomerium (hotarul sacru al cetatii). Era īnchinat cele­brarii pacii pe care, cu intentii propa­gandistice, Augustus voia sa o asocieze cu numele si cu domnia sa. Monumentul, din care o parte a fost descoperita īn anul 1568 si mai tīrziu, īn mai multe rīnduri, si care a fost reconstruit īn 1938 īntr-un pavilion special, avīnd īnsa o orientare diferita de cea initiala, īn apropiere de Tibru si alaturi de Mausoleul lui Augustus, este un mare

altar constituit dintr-o incinta rectangulara situata pe o estrada la care se ajungea urcīnd o scara. Altarul propriu-zis se ridica īn interiorul incintei: aceasta era sculp­tata īn relief, īn exterior si īn interior, si avea motive decorative (frunze de acant, ornamente īn forma de craniu de bou, pilastri cu capiteluri si candelabre) cu o serie de scene mitologice si celebrative īn care episoadele cele mai vechi din istoria mitica a Romei se īmpleteau cu exaltarea lui Augustus. Dintre personajele si episoa­dele mitologice se detasau imaginea Pacii (sau a zeitei Tellus), aducatoare de roade, bunastare si prosperitate; zeita Roma; Lupercalul, grota unde gemenii Romulus si Remus au fost alaptati de lupoaica; reprezentarea sacrificiului savīrsit anual pe altar, la care luau parte membrii fami­liei imperiale. īntregul program decorativ al altarului reprezinta o celebrare trans­parenta a īmparatului si a prosperitatii din timpul domniei acestuia, un efort de legitimare a autoritatii sale, pusa īn lega­tura cu cele mai vechi traditii romane, si o sinteza a trasaturilor stilistice ale asa--numitului clasicism augusteic.

Arahne (gr.'ApaxvTi, -t|£ ; lat. Arachne, -es). Arahne era o fata din Lidia, fiica lui Idmon din Colofon, un faimos vopsitor de pur­pura. Foarte iscusita īn arta tesutului si mīndra de talentul sau, Arahne a tinut īntr-o zi sa o provoace pe Atena la o īn­trecere, īn aceasta competitie, Arahne a realizat o tesatura minunata īn care erau reprezentate iubirile zeilor. Atena a exa­minat-o cu atentie, īnsa nu a izbutit sa-i gaseasca vreun cusur. Atunci, geloasa pe atīta iscusinta si nevrīnd sa se recunoasca īnvinsa, zeita a sfīsiat pīnza. Disperata, Arahne a vrut sa se spīnzure. Atena a sal­vat-o, slabind nodul funiei cu care se spīn-zurase: funia a fost transformata īntr-o pīnza de paianjen, iar Arahne īn paianjen, caruia i-a dat numele ei (gr. apdxvr\q, „paianjen"). Astfel, nefericita fata a fost condamnata sa ramīna pentru totdeauna atīrnata, ca pedeapsa pentru trufia ei (Ovidiu, Metamorfoze, 6.5 si urm.).

Mitul pare sa presupuna ca omul a īnvatat arta tesutului direct de la natura. Mai īntemeiat, el sugereaza o credinta ras-pīndita probabil īn Grecia, potrivit careia aceasta arta era de origine orientala.

ARC

90

  Prezente īn literatura. Povestea completa a mitului Arahnei apare īn cartea 6 a Metamorfozelor lui Ovidiu (care contine si o descriere amanuntita a pīnzei). Arahne este evocata si de Dante (Infernul, 17.18; Purgatoriul, 12.43-45).

  Iconografie. Daca īn izvoarele literare mitul nu apare īnainte de Ovidiu, īn artele figu­rative el este atestat pe un vas corintic din secolul al VH-lea ī.Hr., cu scena īntrecerii de tesut. Tema revine ulterior īn friza sculp­tata a Forului lui Nerva de la Roma.

Arc. īn mitologia clasica, arcul, considerat o inventie a lui Crotos (vezi), este atri­butul mai multor zeitati. Poate fi īntīlnit īn numeroase marturii iconografice ca parte din echipamentul Artemisei, zeita vīnatorii, si al corespondentei sale latine, Diana. Arc poarta adesea Orion, Chiron si centaurii, precum si multi eroi, printre care mai cu seama Heracle. Dupa disparitia eroului, arcul sau i-a fost īncredintat lui Filoctet. Dar, īntrucīt acesta nu a putut sa urmeze armata greaca la Troia, oprindu-se la Lemnos din cauza unei rani īngrozi­toare, rezultatele asediului Troiei au fost compromise. De fapt, potrivit profetiei, numai folosirea īn lupta a armelor lui Heracle asigura victoria aheilor. Ca atare, aducerea lui Filoctet la Troia va repre­zenta o conditie indispensabila pentru reusita īncercarii (vezi Filoctet).

īn poemele homerice, Apollo este ade­seori numit „cel ce trimite sageata departe", cu referire la arcul si sagetile sale, care īl īnsotesc īn mod frecvent īn iconografie. Un alt epitet al sau este Argirotoxos, „cel cu arcul de argint". Arcului sau īi era atri­buita, printre altele, puterea de a raspīndi ciuma si molimele, cum a fost cea care a izbucnit īn tabara greaca īn timpul ase­diului Troiei: Apollo „mīnios de pe vīrful Olimpului merse la vale/ Arcul pe umar avīnd si tolba vīrtos capacita./ Lung zuruira sagetile-n tolba-i din spate, cīnd zeul/ Plin de mīnie porni, nalucindu-se-asemenea noptii,/ Stete departe de tabar-apoi si da drumul sagetii./ Groaznic fu zīnganul arcului cel luminos ca argintul" (Iliada, 1.43 si urm.). Ca zeu care pedepseste, Apollo īsi trimite adesea sagetile, carora li se atribuiau mortile bruste.

Un rol fundamental īi revine arcului cu sageti īn scenele finale din Odiseea home-

rica, unde Ulise īi ucide pe pretendenti folosindu-se de arcul care īi apartinuse odi­nioara si pe care numai el era īn stare sa-1 īncordeze: „Iar Ulise/ Cel iscusit, īndata ce-a pus mīna/ Pe arcul mare, peste tot cu ochii/ īl cerceta. si cum un maistru vred­nic/ Pricepator de cīntec si lauta/ Pe-un nou calus īntinde lesne coarda/ Din neatul rasucit de oaie, -ntocmai/ Asa struni si el netrudnic arcul,/ Cu dreapta-i prinse si-ncerca el coarda,/ Iar ea suna frumos ca ciripitul/ De rīndunica" (Odiseea, 21,393 si urm.). īn episodul īntrecerii cu arcul care marcheaza momentul culminant al tensiunii acumulate īn Itaca dupa īntoar­cerea sa, Ulise este singurul care izbuteste, īmbracat īnca asemenea unui cersetor, sa depaseasca īncercarea impusa de Pene-lopa pentru a-1 alege, īn cele din urma, pe unul dintre pretendenti: nici unul dintre acestia nu reuseste ca īncordeze arcul lui Ulise, pe cīnd acesta este īn stare, chiar si dupa atītia ani, sa faca o isprava pentru care cīndva era faimos, si anume sa treaca sageata prin inelele a douasprezece securi īnfipte īn pamīnt una līnga alta, ca dovada a unei ochiri extraordinare, si a unei vigori nesecate. Aceleasi sageti pe care Ulise le īntrebuintase cīndva pentru o recreere aristocratica īmplinesc acum razbunarea eroului, ucigīndu-i pe dusmanii sai.

Arcul este o arma īnfricosatoare ce se gaseste īn mīinile celor mai puternici si mai curajosi eroi, īnsa si īn cele ale zeului iubirii, Cupidon, care, cu sagetile sale, face sa scapere scīnteia dragostei. Lisip, sculptorul oficial de la curtea lui Alexan­dru cel Mare, sculptase o superba statuie a lui Eros īncordīnd arcul. īn tolba zeu-lui-copil se gaseau doua sageti, una īn masura sa destepte, iar cealalta sa res­pinga iubirea. Prima e de aur si are vīrful ascutit si stralucitor; cea de-a doua e de plumb si are vīrful rupt. Trimitīnd sagetile catre o pereche, Cupidon obtine efecte explozive, ca de pilda īn cazul mitului lui Apollo si Dafne (Ovidiu, Metamorfoze, 1.468 si urm.). Ovidiu povesteste cum Apollo, „1-a vazut odata pe Cupidon cum īsi īntindea coarda arcului. «Ce-i cu tine, zburdalnic copil, de umbli cu arme viteze ? -i-a zis; asemenea sarcini se cuvin a cadea pe  umerii  nostri».   [...]   Fiul  Venerei  īi

.91

AREFORIA

raspunde: «Poate sa tinteasca arcul tau pe orisicine, Phoebus, dar al meu te tinteste pe tine...»" {Metamorfoze, 1.455 si urm.).

Arcadia (gr. 'Apx<x8(a, -ag; lat. Arcadia, -ae). Regiune muntoasa din Grecia, īn Pelo-pones, caracterizata printr-o pozitie izolata si prin activitatea precumpanitor pasto­rala a locuitorilor sai din epoca straveche. Potrivit traditiei, numele ei provenea de la cel al lui Arcas, fiul lui Zeus. īn aceasta regiune erau plasate numeroase episoade mitice īnsemnate. Potrivit unei legende, aici s-a nascut Hermes, pe muntele Cilene, centru al cultului sau īnca din epoca stra­veche. si nasterea lui Zeus a fost plasata īn Arcadia ; se spunea ca rīul Neda tīsnise din pamīnt pentru ca Rhea sa-1 poata spala īn el pe noul-nascut. Forme aparte capata īn Arcadia si cultul Demetrei, care la Licosura era asociata cu divinitatea locala Despoina, considerata fiica Demetrei si a lui Poseidon. La Figalia, Demetra era venerata cu cap de cal si numita Nera. īn regiune era venerat si un zeu minor numit Myiagros, „vīnatorul de muste"; printr-un sacrificiu ce i se aducea, era alungata pri­mejdia unui atac al mustelor. Caracterul pastoral al regiunii justifica identificarea ei cu tarīmul nimfelor si al zeului Pan.

Deosebit de interesanta este transfigu­rarea poetica a Arcadiei (perceptibila īnca din literatura greco-latina), vazuta ca un tarīm legendar, de basm, unde viata se deapana liber si senin, īn contactul cu natura si īn placerile muzicii si ale poeziei, īn poezia pastorala alexandrina, la Teocrit si la Vergiliu apare interpretarea Arcadiei ca loc al pacii si al poeziei (adesea īn con­trast cu primejdiile si tumultul vietii cita­dine), īn aceasta viziune transfigurata poetic, Arcadia revine īn umanismul ita­lian, cīnd Sannazaro īi dedica principala sa lucrare. Asimilarea temei pastorale cu Arcadia se prelungeste pīna īn epoca baroca. īn sfīrsit, īn secolul al XVIII-lea, Arcadia va da numele celebrei academii poetice si literare īntemeiate la Roma de poetii care se adunau īn salonul reginei Cristina a Suediei.

Arcandros (gr. "ApxavSpot, -ou). Erou grec, fiul (sau, dupa alte versiuni, nepotul) lui Aheos. S-a dus īmpreuna cu fratele sau Arhiteles de la Ftia la Argos si a domnit

peste Laconia si Argolida. Lor le apartine, potrivit anumitor izvoare, initiativa de a-i numi ahei pe locuitorii acestor regiuni. S-a casatorit cu Sceea, fiica lui Danaos, iar fratele sau a luat-o de sotie pe o alta fiica a acestuia, Automate.

Arcas (gr. 'Apjcag, -aSog ; lat. Arcas, -adis). Rege al arcadienilor, fiul lui Zeus si al lui Calisto. Potrivit traditiei, a dat numele regiunii numite īn epoca istorica Arcadia. Pentru mitul referitor la uciderea lui de catre bunicul sau, Licaon, care i-a gatit carnea si i-a oferit-o lui Zeus pentru a veri­fica atotcunoasterea acestuia, vezi Licaon. Vezi, de asemenea, Calisto.

Arcesios (gr. 'Apxetaiot, -ou; lat. Arce-sius, -i). Erou grec, tatal lui Laerte si bunicul lui Ulise, care, dupa el, este numit uneori Arcesiadul. Numele sau era legat de cuvīntul grecesc ce īnseamna „ursoaica", de unde se nascuse legenda ca mama sa fusese o ursoaica.

Archigallus (lat. Archigallus, -i). La Roma, cu acest nume era indicat sacerdotul su­prem din cultul misteric al lui Attis si din cel al Cybelei, culte care au fost introduse īn capitala la īnceputul secolului al III-lea ī.Hr. din Asia Mica.

Arctogenus (lat. Arctogenus, 4). Nume cu care romanii indicau o zeitate celtica. Eti­monul este grecesc („fiul ursului").

Arctos, vezi Ursa.

Arcturos (gr. 'ApxToupot, -ou; lat. Arctu-rus, -i). Stea din constelatia Bouarului, care se distinge prin luminozitatea ei aparte. I se atribuia un rol hotarītor īn provocarea furtunilor. Pentru interpreta­rea legendara a acestei constelatii vezi Constelatii.

Arculus (lat. Arculus, -i). Straveche divi­nitate romana; era zeul tutelar al camarii din casa. Este amintit īn Indigitamenta (vezi), listele de zei si de invocatii com­pilate de pontifi.

Arduinna. Numele unei zeitati venerate de populatiile celtice, care o considerau personificarea padurii de la Ardenne.

Areforia (gr. Tā'Appricpopia). Serbari mis-terice   din   calendarul   religios   atenian,

AREITOOS

92

celebrate īn cinstea Atenei la īnceputul lunii Sciroforion (corespunzatoare lui iunie--iulie, ultima luna a anului īn calendarul atic). Avīnd caracteristici misterioase, ritul se īncheia cu o ceremonie noctura īn timpul careia doua fecioare, areforele, care vreme de circa un an desfasurasera serviciul sa­cerdotal īn cinstea Atenei pe Acropole, mergeau īmbracate īn alb īn sanctuarul Afroditei „gradinilor", ducīnd pe cap un cos al carui continut nu-1 cunosteau. Ajunse la sanctuar, coborau printr-un coridor īntr-o īncapere subterana, unde lasau cosul si luau un altul, la fel de misterios, cu care ieseau din nou la suprafata. Acest pele­rinaj nocturn evoca faptele mitice ale lui Aglauros (vezi Aglauridk).

Areitoos (gr. 'Ap-rii-tfooc;, -ou). Erou grec fai­mos pentru priceperea sa de a lupta cu ghioaga. Potrivit unei traditii, a fost ucis de Licurg, regele pelasgilor, care 1-a atras īntr-o vale atīt de strimta īncīt Areitoos nu a mai putut sa-si mīnuiasca arma. Mai apoi, Licurg i-a daruit ghioaga lui Ereu-talion, un erou arcadian din Ftia, care a fost ucis de Nestor (Iliada, 7.133 si urm.).

Areopag (gr. "Apeioe; rraŢog). īn legatura cu Areopagul, cel mai vechi tribunal si consiliu din Atena, care īsi avea sediul pe colina aflata la nord-vest de Acropola din Atena (numita „colina lui Ares", īn limba greaca Areopag), exista numeroase legende. Se īncerca o explicare a originilor insti­tutiei, care, ca tribunal pentru delictele sīngeroase, era cu siguranta cīt se poate de veche, prin raportarea la diferite mi­turi : se spunea ca fusese īntemeiat pentru a-1 judeca pe Ares, vinovat de uciderea lui Halirotios, fiul lui Poseidon (pentru deta­lii vezi Halirotios) ; potrivit unei alte va­riante, fusese instituit pentru a-1 judeca pe Dedal, vinovat de uciderea lui Talus (vezi Dedal) ; sau pentru a-1 judeca pe Cefa-los, care o ucisese pe Procris (vezi Cefalos) ; sau, īn sfīrsit, potrivit marturiei lui Eschil din Eumenidele, pentru a-1 judeca pe Oreste, din vointa Atenei, dupa īnfaptuirea matri-cidului (vezi Oreste).

Ares (gr. "Aprig, -£uq; lat. Mars, Martis). Ares al grecilor, caruia la romani īi cores­punde Marte (vezi), este zeul razboiului si unul dintre olimpieni. Fiul lui Zeus si al

Herei (vezi schema de la rubrica Cronos), instruit de Priap la dans si īn artele raz­boiului (Lucian, Satire, 21), este īnfatisat ca adevaratul stapīn al bataliilor, duelu­rilor si distrugerilor de cetati. Numele sau provine din radacina dpa- , dprj-, īnsem-nīnd „violenta, paguba". Caracterul sau feroce si sīngeros īl face nesuferit īn ochii celorlalti zei, inclusiv ai celor ce i-au dat viata. Expresia „urīt de zei si de oameni" apare īn Iliada (5.891).

Dintre numeroasele dueluri si ciocniri armate īn care a fost implicat īn mod ne­mijlocit, este cunoscuta cea cu Diomede, care 1-a ranit cu ajutorul Atenei; caderea lui a fost īnsotita de zgomotul pe care l-ar fi facut zece mii de razboinici. Da aseme­nea, a fost īnvins de uriasii si puternicii Aloizi (vezi), care l-au tinut prizonier vreme de 13 luni, pīna cīnd Hermes 1-a eliberat. A fost īnfrīnt si de Heracle, īmpo­triva caruia a luptat īn locul fiului sau, Cicnos, fiind silit īn cele din urma sa se īntoarca īn Olimp.

īnzestrat nu numai cu un curaj, o mīndrie si o putere extraordinare, ci si cu o prestanta remarcabila, asa cum apare mai cu seama īn iconografia tīrzie, a iubit-o pe zeita dragostei, Afrodita (vezi), care a raspuns iubirii sale. Izvoarele (Odi­seea, 8.266) amintesc si aspectul grotesc al acestei iubiri: Ares si Afrodita s-au unit pentru prima oara īn palatul lui Hefaistos, ascunzīndu-se de ceilalti zei. Numai Helios, Soarele, i-a vazut īntīmplator si 1-a īn­stiintat pe Hefaistos, sotul Afroditei, care, pentru a-i pedepsi pe adulteri, a pregatit īn atelierul sau un lant invizibil, dar indis-tructibil, pe care 1-a asezat pe pat astfel īncīt s-a declansat ca o capcana, prin-zīndu-i pe cei doi īndragostiti. Ceilalti zei, chemati sa-i vada, i-au batjocorit. Exista īnsa si o versiune a mitului īn care Ares era considerat sotul legitim al Afroditei. Din unirea celor doua divinitati s-au nas­cut (Hesiod, Teogonia, 934-937) Harmonia, care īmbina īn ea natura dubla a parin­tilor sai; Fobos si Deimos, adica Frica si Groaza; Eros si Anteros, adica Iubirea si Iubirea īmpartasita, care personifica aspec­tele cele mai evidente ale personalitatii celor doi. Printre ceilalti fii ai lui Ares sīnt pomeniti, īn diferitele traditii, Diomede si amazoanele.

93

ARES

Potrivit unei traditii tīrzii, Ares 1-a ucis pe Halirotios, fiul lui Poseidon, care o ameninta pe Alcipe, fiica lui Ares si a lui Aglauros. De aceea, Poseidon 1-a adus īn fata tribunalului zeilor olimpieni, unde a fost absolvit. Potrivit unei traditii, acest eveniment ar fi stat la originea numelui Areopagului atenian.

Din diferitele episoade ale mitului re­zulta natura aparent dubla a zeului, care, daca pe de o parte e īnsetat de razboi si distrugere, pe de alta parte apare conceput (asa cum confirma anumite aspecte icono­grafice) ca tīnarul atlet iubit de Afrodita. In realitate, aceasta duplicitate aparenta poate fi redusa la o unitate originara, amin­tind ca, īn mediul īn care s-a format cultul zeului, īnainte ca acesta sa treaca īn cul­tura greaca arhaica si clasica, Ares fusese conceput probabil ca o zeitate tutelara a fertilitatii feminine. Probabil ca īn aceasta lumina se formase traditia riturilor raz­boinice consacrate zeului, īn realitate niste lupte ritualice legate de initiere si de fertilitate, care īnsa, nemaifiind īnte­lese īn semnificatia lor originara, au fost transfigurate, cu trecerea vremii, īn lumea greaca, pīna cīnd zeul a capatat conotatiile aparent duble ce ne sīnt cunoscute din epoca clasica. Un indiciu al neīntelegerii semnificatiei initiale a acestui zeu īl poate constitui si prezenta unor episoade gro­testi transmise de traditie, cum sīnt cele referitoare la īnfrīngerea lui Ares de catre Aloizi si de catre Diomede.

FIII LUI ARES

Iubita

Fiii

 

Afrodita

Harmonia, Deimos,

 

Fobos, Anteros, Eros

 

Aglauros

Alcipe sau Alciope

 

Alteea

Meleagru

 

Astinome

Calidon

 

Astiohe

Ascalafos, Ialmenos

 

Atalanta

Partenopeos

 

Critobule

Pangeos

 

Demodice

Evenos, Molos, Pilos,

 

Testios (Apollodor,

 

Biblioteca, 1.7.7)

 

Dotis

Flegias

 

Egina

Sinope

 

Harmonia

Amazoanele (Apollonios

 

din Rodos, Argonau-

 

ticele, 2.990-992)

 

Iubita

Fiii

Harpina (sau

Enomaos

Euritoe) sau

Sterope

Otrera

Pentesileea (Apollodor,

Epitome, 5.1)

Pelopia (sau

Cicnos

Pirene)

Perimele

Ixion

Pirene

Cicnos, Diomede tracul,

Licaon

Protogenia

Oxilos (Apollodor,

Biblioteca, 1.7.7)

Teogone

Tmolos

Tereine

Traxe

?

Brite

?

Drias

?

Meleagru

V

•

Tereu

?

Hemos

?

Enio

īn Grecia, cultul lui Ares a avut o ras-pīndire relativ limitata, fiind introdus pro­babil din Tracia.

  Epitete. „Cel urīt" de zei si de oameni; Enia-lios (intial, probabil, o zeitate distincta, cu care a ajuns mai tīrziu sa se identifice; vezi Enialios).

  Atribute. Este reprezentat īndeobste ca un personaj īnarmat din cap pīna-n picioare. In iconografia mai tīrzie, īn perioada ele­nistica si romana, apare īnsa ca un tīnar atlet īn nuditate eroica, cu arme, coif, scut si diferite atribute razboinice.

  Raspīndirea cultului. Ares apare legat mai cu seama de zonele septentrionale si occi­dentale ale Greciei (Etolia, Tesalia). Dintre principalele centre īn care s-a raspīndit cultul sau, de multe ori cu aspecte foarte complexe, de origine straveche si uneori gresit īntelese īn epoca istorica, amintim Teba, Argos si Tegeea (unde Ares era vene­rat ca „zeu al femeilor"), Trezena (unde era considerat tatal amazoanelor si venerat īmpreuna cu acestea īn acelasi templu), Atena (unde avea un templu al sau, īn care era atestat si cultul Afroditei) si Olonte (īn apropiere de care exista un templu īnchi­nat lui Ares si Afroditei). īn ritualuri si īn celebrarile dedicate zeului, o parte īnsem­nata revenea dansurilor razboinice. īi erau jertfiti cīini, asa cum se īntīmpla īn cazul unor zeitati īntunecate sau infernale, ca de pilda Hecate.

ARESTOR

94

  Prezente   īn   literatura   antica.   Homer, Iliada   si   Odiseea;   Hesiod,   Teogonia; Herodot, Istorii; Lucian, Satire ; Vergiliu, Eneida. Vezi si Marte.

  Prezente īn literatura moderna. Filtrata prin traditia latina, figura lui Ares/Marte apare īn diferite opere literare moderne, chiar daca rareori ca protagonista. Zeul este mentionat mai frecvent decīt este ales pentru roluri de prim-plan. Dintre apari­tiile personajului semnalam poemul Ado­nis al lui Marino, Lusiadele lui L. Vaz de Camoes, Conversatia lui Marte cu Venus din Murany de I. Gyongyosi si mai ales Bat­jocura zeilor, poem eroicomic de F. Braccio-lini centrat pe episodul iubirii dintre Ares si Afrodita si al capcanei lui Hefaistos. Din aceeasi tema se inspira si romanul Plasa lui Vulcan de F. Pallavicino, precum si poe­mul omonim al lui D.L. Batacchi.

  Iconografie. Cu atributele sale de zeu raz­boinic, Ares apare īn mod frecvent īn pictu­rile pe vase: īn cele ionice si atice este adesea īnsotit de Afrodita. Printre cele mai celebre reprezentari se numara cele de pe Vasul Franpois de la Vulci, cele din decora-tiunea Tezaurului sifnienilor de la Delfi si sculpturile mai tīrzii, precum Ares Borghese de la Luvru, Ares Ludovisi de la Muzeul Termelor, copie romana dupa Lisip, si cel de la Loptis Magna.

Pentru alte detalii referitoare la zeul roman al razboiului vezi Marte.

Arestor (gr. 'Apeaxwp, -opog; lat. Arestor, -oris). Tatal lui Argos, paznicul lui Io, care, din acest motiv, este indicat cu epitetul Arestoridul.

Arete (gr. 'ApfJTTi, -r\<z; lat. Arete, -es). Regina feacilor, sotia lui Acinoos si mama Nausicai. Este amintita īn Odiseea, unde īl primeste cu prietenie pe Ulise atunci cīnd acesta ajunge pe insula. De aseme­nea, apare īn Argonauticele lui Apollonios din Rodos, unde devine complicea lui Iason si a Medeei, care, la rīndul lor, acosteaza. Atunci cīnd locuitorii din Colhida cer ca Medeea sa le fie predata, Arete propune ca dorinta lor sa fie īndeplinita numai cu conditia ca fata sa fie īnca fecioara. Apoi, face asa īncīt nunta lui Iason cu Medeea sa fie celebrata chiar īn acea noapte, si astfel Medeea este eliberata.

Aretusa (gr. 'Ape-Oouffa, -t|c;; lat. Arethusa, -ae). Una dintre nereide. Era nimfa cele-.brului izvor cu acelasi nume din insula

Ortigia, līnga Siracuza. Pentru detalii vezi

Alfeu.

Argei (lat. Argei, -orum). Cu acest nume erau desemnate la Roma niste mici capele care, potrivit traditiei, fusesera īnteme­iate de Numa Pompilius pentru celebrarea anumitor rituri. Izvoarele nu cad de acord asupra numarului lor (se vorbeste de douazeci si sapte sau de douazeci si patru). Inclusiv aspectele specifice ale riturilor desfasurate sīnt dificil de reconstituit. Nu este exclus ca, o data pe an, īntr-o anumita zi, credinciosilor sa li se fi cerut sa faca un pelerinaj de la una la alta. Acelasi nume indica si niste papusi din paie sau nuiele (dupa unele izvoare douazeci si patru, dupa altele treizeci) care, cu prilejul Idelor lunii mai, erau aruncate īn Tibru de preoti si de vestale, de pe podul Sublicium. Potri­vit unor izvoare antice, acest rit evoca sa­crificii sīngeroase de obīrsie straveche, iar papusile fusesera introduse ca īnlocuitoare ale victimelor omenesti initiale.

Argeia (gr. 'Ap^eTa, -ag; lat. Argiva, -ae). Epitet cu care era indicata Hera; provine de la numele cetatii Argos, unde zeitei īi erau īnchinate un cult deosebit si un sanc­tuar celebru.

Argeios (gr. 'ApŢeToe;, -ou). Erou teban legat de mitul lui Heracle. Era fiul lui Licimnios si al Perimedei, la rīndul ei sora lui Amfitrion. A participat la expeditia lui Heracle īmpotriva troianului Laomedon, īnsa a fost ucis. Potrivit unei alte versiuni a mitului, a luat parte, īmpreuna cu fra­tele sau Melas, la luarea Ehaliei, alaturi de Heracle, īnsa amīndoi au murit īn lupta. Moartea sa era pusa īn legatura cu instituirea ritului funerar al crematiunii: īntrucīt, īnainte de plecare, Heracle īi promisese lui Licimnios, tatal lui Argeos, sa-i aduca fiul acasa, atunci cīnd acesta din urma a murit, eroul i-a ars trupul, putīnd astfel sa-i duca cu usurinta cenusa.

Prezente īn literatura antica. Este amintit de Apollodor (Biblioteca, 2.7.7).

Argenos sau Arginos (gr. "Apfevvog, -ou sau "Apfuvvog, -ou; lat. Argennus, -i sau Argynnus, -i). Tīnar din Beotia, de o rara frumusete, de care Agamemnon s-a īndragostit īn Aulis, pe cīnd astepta un vīnt prielnic pentru ridicarea ancorei catre

95

ARGON

Troia si se scalda īn apele rīului Cefisos. Argenos a īncercat zadarnic sa scape; īn cele din urma s-a aruncat īn rīu. Agamem-non i-a organizat funeralii solemne si a ridicat īn amintirea lui un templu īnchinat Afroditei Argena.

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Athenaios, 13.603 si de Pro-pertiu, 3.7.31.

Argentinus (lat. Argentinus, gen. -i). Veche divinitate romana a bogatiei. Era invocata de cei ce voiau sa cīstige bani.

Argia (gr. 'ApŢefa, -aq; lat. Argia, -ae). Fiica lui Adrast si a Amfiteei si sotia lui Polinice.

Argieni (gr. 'ApŢeīoi, -uv; lat. Argivi, -orum). īn poemele homerice, acest termen īi in­dica pe grecii care au luat parte la razboiul troian, īntrucīt erau condusi de Agamem-non, regele Argosului.

Arginos, vezi Argenos.

Argint. Atīt īn mitologie, cīt si īn rea­litatea istorica, argintul era pentru antici metalul cel mai pretios, dupa aur. Era uti­lizat pentru ornarea unor parti din armele eroilor homerici, faurite īn mare parte din bronz; era īntrebuintat pentru cele mai rafinate obiecte si folosit pentru unele ofrande votive consacrate zeilor īn marile sanctuare. Cele mai bogate „comori" care s-au pastrat pīna la noi, datīnd mai cu seama din epoca romana, contin obiecte elegante din argint.

Zeii foloseau arme din aur si argint, care ar fi fost cu siguranta foarte fragile daca nu li s-ar fi adaugat puterea divina. Dar, mai mult decīt este amintit ca metal pre­tios īntrebuintat la realizarea unor obiecte rafinate si elegante, argintul este legat īn mitologie īn special de mitul hesiodic al vīrstelor, unde caracterizeaza cea de-a doua stirpe omeneasca. Potrivit povestirii rela­tate de Hesiod īn Munci si zile, dupa vīrsta de aur, prima si cea mai veche, deosebita de celelalte generatii prin totala lipsa de truda si de suferinte si prin usurinta vietii, urmeaza cea de argint, cīnd se asista la prima faza a acelui proces de degenerare ce a dus la actuala rasa, dura si īntune­cata, a fierului, īn care traieste poetul. Ca si vīrsta de aur, cea de argint este caracte­rizata printr-o viata fericita si lesnicioasa;

se deosebeste īnsa prin limitarea īn timp a acestei fericiri. īn epoca de argint oa­menii traiau o suta de ani īn inocenta lor; o data trecuta īnsa aceasta perioada, pentru ei īncepeau temerile si dificultatile, provo­cate, potrivit lui Hesiod, de prostia lor, care genera violenta si dispute si, mai ales, īi facea sa neglijeze omagiul datorat zeilor. Din cauza prostiei omenesti din vīrsta de argint, Zeus a hotarīt sa puna capat acestei stirpe, initiind astfel decaderea ulterioara a speciei omenesti (Munci si sile, 133-139).

Argiope (gr. 'ApŢioirn, -r\q). 1) Nimfa care, īmpreuna cu Filamon, 1-a zamislit pe Ta-miris (vezi).

2)  Fiica lui Teutras, regele Misiei; s-a casatorit cu Telefos (vezi).

3) Fiica lui Nilos; s-a casatorit cu Age-nor si, potrivit unei versiuni a mitului, 1-a zamislit pe Cadmos (vezi), considerat de alte izvoare fiul Telefasei.

Argira (gr. 'ApŢupa, -āq ; lat. Argyra, -ae). Numele unei nimfe, protagonista unei legende asemanatoare cu cea a Aretusei (vezi). S-a īndragostit de Selemnos, cu care s-a casatorit, iar cīnd i-a fost dat sa moara a fost preschimbata īntr-un izvor de catre Afrodita. Atunci Selemnos, pentru a putea ramīne alaturi de ea, s-a transformat īntr-un rīu, īn care se varsau apele izvorului. Ast­fel, cei doi soti au putut ramīne īmpreuna pentru totdeauna. Totusi, īn continuarea povestirii, Selemnos a uitat-o pe Argira; astfel s-a nascut legenda potrivit careia cine bea din apa rīului īsi uita propriile senti­mente. O versiune usor diferita a mitului amintea ca Argira 1-a parasit pe Selemnos atunci cīnd acesta a īmbatrīnit, si ca zeii, īnduiosati de iubirea lui, l-au transformat īntr-un rīu īnzestrat cu puterea de a darui uitarea celor ce beau din el.

Prezente īn literatura antica. Aceasta poves­tire poate fi citita īn Pausanias, 7.23.1-3.

Argon (gr. 'ApYwv, -āJvoc;). Fiul lui Alceu si unul dintre Heraclizi, urmasii lui Heracle, care, potrivit mitului, au fost persecutati de Euristeu, pīna cīnd acesta din urma a fost ucis de Hilos. Conform traditiei istorice antice, la un veac dupa razboiul troian, Heraclizii aflati īn fruntea dorieriilor au invadat Peloponesul, apoi l-au pierdut si īn cele din urma, l-au recucerit.

ARGONAUŢI

96

Argonauti (gr. 'ApŢovauxeg, -wv; lat. Argo-nautae, -arum). īn traducere, marinarii de pe corabia Argo. Cu acest nume erau indi­cati eroii care au ridicat ancora din Colhida, pornind īn cautarea linii de aur. Ca sa scape de Iason (vezi), Pelias (Pindar, Pythice, 4), regele cetatii Iolcos din Tesalia, 1-a convins sa plece īn cautarea līnii de aur, atīrnata de un copac (un stejar) din padurea consa­crata lui Ares īn Colhida si pazita zi si noapte de un balaur. Iason a īntreprins expeditia, poruncindu-i lui Argos, fiul lui Frixos, sa pregateasca o corabie cu cinci­zeci de vīsle, care, dupa numele construc­torului ei, a fost botezata Argo (Apollonios din Rodos, 112). Corabia a fost construita sub ocrotirea Atenei, care a supravegheat toate fazele pregatirii. Lui Iason i s-au alaturat principalii eroi ai vremii, de la Castor si Pollux la Heracle si Tezeu, īn total adunīndu-se cincizeci de oameni. Dupa un drum aventuros, cīnd argonautii au ajuns la gura rīului Fasis, Eetes, regele Colhidei, a promis ca avea sa-i dea lui Iason līna de aur, īnsa cu o conditie: acesta trebuia sa īnjuge la acelasi plug o pereche de boi care scoteau foc pe nari si aveau copite de bronz si sa semene dintii balaurului pe care Cadmos nu apucase sa-i foloseasca la Teba (vezi Cadmos). Interpre­tarile mitului si versiunile pe tema cau­tarii līnii de aur sīnt foarte diferite. Potrivit unei alte variante, sustinuta de numeroase confirmari iconografice īn pic­tura pe vase, līna de aur nu atīrna de o creanga a stejarului, ci era tinuta īn gura de balaurul pus sa o pazeasca. īn aceasta varianta, Iason a trebuit sa patrunda īn burta acestuia, de unde a iesit, asa cum e reprezentat īn ceramica, pe jumatate lesi­nat. Versiunile mai tīrzii povestesc nu despre una, ci despre trei probe la care Iason a trebuit sa se supuna.

īn īncercarea sa, Iason a fost sprijinit de Medeea, fiica lui Eetes, īndragostita de el. Medeea 1-a adormit pe balaurul ce pazea līna de aur, iar Iason a izbutit sa o ia. Pro-fitīnd de bezna noptii, Iason si argonautii, cu līna de aur si cu Medeea, care li s-a alaturat, s-au īmbarcat, īndepartīndu-se de Colhida. La īntoarcere īnsa au fost loviti de o furtuna ce i-a facut sa rataceasca īn­delung prin Mediterana occidentala si pe

coastele din estul Italiei, si numai dupa lungi peregrinari au ajuns la Iolcos (vezi Medeea si Iason). Ratacirile argonautilor pe Marea Mediterana au dat nastere unui mare numar de legende si traditii locale, care cauta sa lege originile unor insule si cetati de aceasta calatorie mitica. Este cazul vechii Thera, actuala Santorini, al insulei Egina etc. Din mitul argonautilor nu lip­seste nici referirea la pasarile stimfaliene, care, dupa ce fusesera alungate din mlas­tina lor de catre Heracle, aveau sa fie reva­zute de eroi pe o insula, īn cursul calatoriei (vezi Heracle).

ARGONAUŢII

Apollonios din Rodos,

Argonau-ticele, 1.23 si urm.

Apollodor,

Biblioteca, 1.9.16

Argonau-ticele

Orfice, 118 si urm.

Acastos, Admetos, Amfidamas, Amfion, Anceu, Areios, Argos, Asterion, Asterios, Augias, Butes, Calais, Cantos, Castor, Cefeu, Clitios, Coronos, Ehion, Erginos, Eritos, Etalides, Eufe-mos, Euribotes, Euridamas, Eurition, Faleros, Fleias, Hera­cle, Hilas, Iason, Idas, Idmon, Ificlos, Laocoon, Leodocos, Lin-ceu, Meleagru, Menetios, Mop-sos, Nauplios, Oileu, Orfeu, Palemon, Peleu, Periclimenos, Polideuces, Polifem, Talaos, Telamon, Tiphys, Zetes.

Acastos, Actor, Admetos, Amfi-araos, Anceu, Argos, Ascalafos, Asterios, Atalantes, Augias, Autolicos, Butes, Calais, Cas­tor, Cefeu, Ceneu, Erginos, Eufem, Eurial, Euritos, Fanos, Heracle, Iason, Ialmenos, Idas, Idmon, Ificlos, Ifitos, Laerte, Leitos, Linceu, Meleagru, Me­netios, Orfeu, Palemon, Peleu, Peneleos, Periclimenos, Poias, Polideuces, Polifem, Stafilos, Telamon, Tezeu, Tiphys, Zetes.

Acastos, Admetos, Actoridul, Amfion, Anceu, Areios, Argos, Asterion, Augias, Butes, Calais, Cantos, Castor, Cefeu, Coronos, Ehion, Eneios, Erginos, Eritos, Etalides, Eufemos, Euridamas, Eurition, Faleros, Filias, Hera­cle, Hylas, Iason, Idas, Idmon,

97

ARGOS

Hyginus, Fabule, 14

Ifidamas, Ificlos, Ifitos, Laodo-cos, Linceu, Meleagru, Mene-tios, Mopsos, Nauplios, Oileu, Orfeu, Palemon, Peleu, Pericli-menos, Polideuces, Polifem, Talaos, Telamon, Tiphys, Zetes.

Acastos, Actor, Admetos, Agria-nomes, Amfidamas, Amfion, Anceu, Argos, Asclepios, Aste-rion, Augias, Butes, Calais, Cantos, Castor, Ceneu, Cefeu, Clitios, Coronos, Deucalion, Ehion, Erginos, Eribotes, Eta-lides, Eufem, Euribates, Euri-damas, Eurimedon, Eurition, Euritos, Faleros, Filoctet, Flias, Focos, Hercule, Hipalcimos, Hylas, Iason, Idas, Idmon, Ificlos, Ifitos, Iolau, Laocoon, Linceu, Meleagru, Menetios, Mopsos, Nauplios, Neleu, Oileu, Orfeu, Palemon, Peleu, Peri-climenos, Piritoos, Polifem, Pollux, Prias, Telamon, Tezeu, Tiphys, Zetes.

De multa vreme au fost recunoscute tri­miterile implicite din aventura argo­nautilor la prima colonizare miceniana a coastelor Asiei Mici si ale Pontului Euxin, precum si la primele asezari miceniene din Italia meridionala (prin relatarea peregri­narilor din Mediterana orientala).

  Prezente īn literatura antica (pentru alte repere vezi si rubricile Medeea si Iason). Cea mai completa relatare a īntīmplarilor, īnregistrata odinioara de Pindar (Pythice, 4), este aceea din Argonauticele lui Apollo-nios din Rodos. Dupa aceasta opera s-au orientat scriitorii latini Vergiliu, Ovidiu, Valerius Flaccus si Varro Atacinus. Poves­tea  argonautilor  constituie   precedentul Medeei lui Euripide si al Medeei lui Seneca.

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. M. Vegio, Vellus aureum ; F. Grill-parzer, hlna de aur, trilogie dramatica; R. Graves, Lina de aur.

  Iconografie.   Faptele   argonautilor   sīnt reprezentate mai cu seama īn pictura pe vase. Este celebra acea kylix de la Duris, cu Iason iesind dintre falcile balaurului īn prezenta Atenei (Vatican, Muzeul Gre­gorian).

Argos (gr. "Ap-foc;, -ou; lat. Argus, -i). 1) Fiul lui Zeus si al Niobei; a fost al trei­lea rege al Argosului.

2)  Supranumit Panoptes, „cel ce vede totul", „atoatevazatorul" sau Argos cel cu multi ochi, era fiul lui Agenor, sau al lui Arestor, sau al lui Inahos. Traditiile nu concorda asupra acestui punct, asa cum concorda īn a-i atribui personajului o suta de ochi. Hera, sotia lui Zeus, i-a īncredin­tat rolul de pazitor al vacii īn care fusese transformata Io (vezi). īnsa, la porunca lui Zeus, Hermes a izbutit sa-1 adoarma cu cīntecul dulce al flautului sau, dupa care i-a retezat capul. Atunci, Hera a mutat cei o suta de ochi ai sai pe coada paunului, pasarea sa preferata.

  Prezente īn literatura antica. Este citat frecvent de autorii antici. Diferitele infor­matii privitoare la el apar pentru prima data la Eschil (Prometeu īnlantuit), apoi la Apollodor (Biblioteca, 2.4 si 7), Moshos (2.58  si  urm.)  si  Ovidiu  (Metamorfoze, 1.722-723).

  Iconografie. Argos este reprezentat īntr-o fresca din casa Liviei de la Roma si īn mai multe fresce pompeiene.

3)  Fiul lui Frixos; a fost constructorul corabiei Argo, care si-a capatat numele de la el si a fost protagonista calatoriei aven­turoase a Argonautilor (vezi).

4)  (gr. "ApŢog, -oug; lat. Argi, -orum). Literal, „cetatea alba"; era capitala Argo-lidei si, dupa Sparta, principala cetate din Pelopones. Principalele culte atestate īn acest oras sīnt cel al Herei (careia īi era īnchinat un mare templu īn afara zonei locuite), al Atenei si al lui Apollo Liceios (al carui templu se spunea ca fusese con­struit   de   Danaos).   īntīmplarile   mitice legate de cetate dateaza din vremuri mult mai vechi decīt epoca īn care apar primele informatii istorice despre locul respectiv (pe la jumatatea secolului al VlII-lea ī.Hr.). Legenda leaga īntemeierea orasului de Inahos, sau de fiul sau Foroneu, sau de fiul acestuia, Argos. Potrivit traditiei, ur­masii lui Inahos au fost īnlaturati de la domnie de catre Danaos, care venea din Egipt. La rīndul lor, urmasii lui Danaos au trebuit sa se supuna stirpei aheene a Pelopizilor. Sub domnia acestora, supre­matia Argosului īn regiune s-a īncheiat, iar cetatea a devenit un centru dependent

ARHEFON

98

de Micene. Dupa ce Micene a devenit resedinta regala īn vremea lui Atreu si a fiului acestuia, Agamemnon, Argosul si-a recapatat suprematia abia īn timpul lui Oreste.

Pentru īntīmplarile diferitelor personaje mitologice legate de istoria Argosului vezi rubricile respective.

Arhefon (gr. 'Apxecpwv, -ujvtoc;). Tīnar erou care a iubit-o pe Arsinoe, fiica lui Nicocreon. Iubirea nefiindu-i īmpartasita, s-a sinucis din disperare. Arsinoe a asistat indiferenta la funeraliile sale, iar pentru a o pedepsi, Afrodita, zeita iubirii, a pre­schimbat-o īn stana de piatra.

Arhegetes (gr. 'ApxvŢerric, -ou). īn tradu­cere, „calauza, conducator"; este un epitet īntrebuintat pentru a-i desemna mai ales pe Apollo, Asclepios si Heracle, iar uneori indica si anumite zeitati feminine. stim ca un altar al lui Apollo Arhegetes se īnalta la Naxos, īn Sicilia (Tucidide, 6.3.1), si ca asa erau numiti Asclepios la Titoreea si Heracle la Sparta (Pausanias, 10.32.12 si, respectiv, Xenofon, Elenicele, 6.3.6).

Arhelaws (gr. 'ApxeXaog, -ou). 1) Fiul lui Meandros. Pentru detalii vezi Meandros. 2) Fiul lui Temenos, descendent al lui Heracle si stramos mitic al lui Alexandru cel Mare. Silit de fratii sai sa paraseasca cetatea Argos, s-a refugiat la Ciseu, regele Macedoniei, care i-a cerut sprijinul īntr-un razboi īmpotriva unei armate dusmane, promitīndu-i īn schimb mīna fiicei sale si regatul. Arhelaos 1-a salvat, īnsa regele nu si-a tinut promisiunea si a īncercat sa-1 ucida pe salvator, pregatind o groapa um­pluta cu carbuni īncinsi īn care intentiona sa-1 arunce. Arhelaos īnsa, prevenit de un servitor al lui Ciseu, a izbutit sa inverseze rolurile, astfel īncīt Ciseu a cazut īn cursa si a murit. Apoi, urmīnd un oracol al lui Apollo, Arhelaos a parasit regatul lui Ciseu, luīndu-se dupa o capra care 1-a dus īntr-un loc unde el a īntemeiat cetatea Ege, numita astfel, potrivit legendei, dupa nu­mele grecesc al caprei (oct?).

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Hyginus {Fabule, 219). Perso­najului īi era dedicata si o tragedie a lui Euripide, pierduta.

Arhemoros (gr. 'Apxejiopog, -ou; lat. Archemorus, -i). Fiul regelui Nemeei, numit si Ofeltes, īn traducere „cel saritor", īn schimb, numele Arhemoros īnseamna „conducatorul mortii". A fost crescut de Hipsipile (vezi), care fusese cumparata ca sclava de catre tatal sau, iar destinul lui tragic a stat la originea jocurilor nemeene. Se povestea ca un oracol interzisese ca nou-nascutul sa atinga pamīntul īnainte de a īnvata sa mearga. Dar, īn timp ce Hip­sipile īl tinea īn brate, a fost distrasa de armata celor sapte razboinici care marsa­luiau īmpotriva Tebei si care au īntrebat-o unde se afla un izvor. Ca sa le raspunda la īntrebari asa cum se cuvenea, ea a lasat copilul pe pamīnt, īn apropierea unei plante sacre a mortilor, galbenelele. Acolo micutul a fost īnghitit de un sarpe. Atunci, eroii razboiului teban au adus onoruri solemne victimei, instituind īn cinstea sa jocurile nemeene, care aveau loc din doi īn doi ani (Pausanias, 2.15.3; Hyginus, Fabule, 74).

Arhias (gr.'Apxtag, -ou; lat. Archias, -ae). Miticul īntemeietor al Siracuzei; se tra­gea, potrivit traditiei, din familia Bachia-zilor, care domnea la Corint si sustinea ca descindea din Heracle. Faptele care l-au facut sa īntemeieze Siracuza au fost, potri­vit unei versiuni a legendei, aproape īn-tīmplatoare. īndragindu-1 pe frumosul Acteon, Arhias a vrut sa-1 rapeasca din casa tatalui sau, Melisos. Dar, īn timpul īncaierarii care a urmat, Acteon a fost ucis, iar Melisos, nereusind sa faca drep­tate, s-a omorīt 1-a rīndul sau, arun-cīndu-se de pe o stīnca. Atunci ciuma s-a abatut asupra tarii, iar Arhias, la porunca oracolului lui Apollo, a plecat spre apus, ajungīnd sa īntemeieze Siracuza (Plutarh, Amat. narrat., 2.12).

Potrivit unei alte versiuni, Arhias s-a dus sa consulte oracolul de la Delfi īn ace­lasi timp cu Miscelos, ce avea sa devina īntemeietorul Crotonei. Oracolul i-a īntre­bat pe cei doi daca preferau bogatia sau sanatatea. Arhias a ales bogatia, iar Sira­cuza a devenit celebra pentru bogatiile sale. Miscelos a ales sanatatea si, potrivit traditiei, Crotona se bucura de un climat deosebit de salubru (Strabon, 6.269-270).

Arhias a avut doua fiice: Ortigia si Sira­cuza.

99

ARIADNA

Arhiloh (gr. 'Apx^oxot, -ou). Erou grec, fiul lui Nestor, relele Pilosului. īn timpul asediului Troiei si-a jertfit viata pentru a-1 salva pe tatal sau.

Ariadna (gr. 'ApiaSvn, -r\q; lat. Ariadna, -ae sau Ariadne, -es). Fiica lui Minos, regele Cretei, si a sotiei acestuia Pasifae, care, la rīndul ei, descindea din zeul Soarelui Helios (vezi schema de la rubrica Minos). Numele sau, la origine Ariagne, īnseamna „pura", „sfīnta", iar celalalt nume cu care este desemnata uneori, Aridela, īnseamna „cea luminoasa". Opusul sau este Fedra, „cea stralucitoare", sora ei. Era si sora Mino­taurului, monstrul cretan jumatate om si jumatate taur, si tovarasa lui Dionysos si a lui Tezeu. De-a lungul timpului, īn figura ei s-au stratificat felurite componente, legate pe de o parte de lumea divina, iar pe de alta parte de lumea omeneasca, toate contribuind la conturarea unui tablou deosebit de variat - si nu īntot­deauna univoc - al povestirii mitice care o are ca protagonista.

Pe de o parte, traditia o prezinta īntr-o lumina pozitiva: ea 1-a ajutat pe Tezeu sa scape cetatea Atena de Minotaur si de apa­satorul tribut īn vieti omenesti pe care trebuia sa i-1 asigure monstrului (vezi Minotaurul). Acelasi filon pozitiv o pre­zinta si ca victima a lui Tezeu, care, dupa ce i-a fagaduit ca o ia de sotie, a parasit-o īntr-o noapte pe insula Dia (Naxos ?).

Pe de alta parte, Ariadna este prezen­tata ca fiind nelegiuita si vinovata, īntrucīt īl ajuta pe un strain sa-1 ucida pe propriul ei frate si pentru ca īsi paraseste sotul divin, pe Dionysos, din iubire pentru Tezeu.

Traditiile concorda asupra unui singur aspect: īndragostita de Tezeu, Ariadna 1-a ajutat sa ajunga īn centrul labirintului, unde era īnchis Minotaurul. Dificultatea traseelor īncīlcite ale labirintului nu con­sta atīt īn a ajunge īn centru, cīt īn a gasi calea de iesire. Ariadna, care torcea atunci cīnd Tezeu a venit la ea, i-a dat firul sau, sfatuindu-1 sa lege un capat la intrare si pastreze celalalt capat; urmīndu-1 īn sens invers, avea sa regaseasca iesirea. Potrivit altei versiuni, Ariadna īnsasi 1-a īnsotit pe Tezeu īn interiorul labirintului, lumi-nīndu-i calea ctk diadema ei (Hyginus, Astronomica, 2.5), pe care o primise de la Dionysos ca dar de nunta.

Dupa ce Tezeu a ucis Minotaurul si i-a salvat pe tinerii atenieni, a ridicat ancora īn timpul noptii, pornind catre Atena (Diodor din Sicilia, 4.61.5). Ariadna 1-a urmat pe corabie. Cei doi au ancorat pe insula Dia („divina", „cereasca"), nume purtat de mai multe insule din marea gre­ceasca. Una dintre acestea se afla īn apro­piere de coasta Naxosului, unde, potrivit legendei, ar fi tras la tarm eroul īnsotit de Ariadna. Multe alte insule si-au disputat īnsa onoarea de a o fi gazduit pe Ariadna, devenind sedii ale cultului sau.

Probabil ca Ariadna a ajuns la Dia īnso­tita si de doica ei, Corina. Potrivit celei mai cunoscute versiuni a mitului, aici a parasit-o Tezeu, plecīnd catre Atena cu corabiile pe cīnd ea era cufundata īntr-ui. somn profund. īn legatura cu acest episod au aparut de-a lungul timpului numeroase legende, variantele diferind īnca din Anti­chitatea greaca. Se spunea ca Tezeu o parasise ; sau ca, descoperind tradarea, ea se spīnzurase pe cīnd se afla īnca īn Creta (Plutarh, Tezeu, 8f); sau ca fusese omorīta de sagetile Artemisei (Odiseea, 11.322) din voia lui Dionysos, care a dorit sa-i pedep­seasca astfel necredinta; sau ca Dionysos īi trimisese lui Tezeu uitarea, astfel īncīt eroul nu si-a mai amintit de Ariadna si a lasat-o īn insula Dia; sau ca Dionysos īnsusi īsi rapise sotia ; sau ca ea se ridicase la cer; sau, cum se spunea īn Cipru, ca murise īn durerile nasterii (Plutarh, Tezeu, 9a). īn cele din urma īnsa, Ariadna s-a ridicat la cer īmpreuna cu Dionysos, īn carul acestuia, ramīnīnd sa straluceasca acolo, cu diadema luminoasa primita de la zeu ca dar de nunta.

Multe aspecte ale mitului Ariadnei pre­zinta afinitati cu cele ale unor zeite legate de lumea subpamīnteana, ca Persefona (vezi) sau Semele (vezi). Originea si urca­rea sa la cer, ca si rolul sau de sotie a unui zeu, i-au sporit popularitatea, raspīndirea cultului si a amintirii sale.

  Epitete. Ariagne (cea pura īn cel mai īnalt grad); Ariadna Afrodita ; Aridela (cea lumi­noasa, cea vizibila de departe).

  Atribute. In iconografia clasica este repre­zentata īndeobste īn asociere cu Tezeu, fie abandonata pe insula, fie ridicīndu-se la cer īn carul lui Dionysos; atributele sale sīnt coroana luminoasa si, uneori, caierul de tors si firul.

ARICIA

100

  Raspīndirea cultului. Ariadna a fost vene­rata īn special īn Creta si la Argos, unde se afla mormīntul ei si īi era īnchinat un cult īn sanctuarul lui Dionysos Kresios. Mai era venerata la Locri, īn Cipru, unde era numita „Ariadna Afrodita", si, cu acelasi nume, la Delos. La Faleron, īn apropierea coastei, erau venerati Tezeu si Ariadna. La Naxos se identifica locul unde fusese para­sita de Tezeu. Dintre rituri, unul cu totul aparte era cel din Cipru, īn timpul caruia se evoca moartea Ariadnei īn durerile face­rii, un tīnar imitīnd-o pe eroina īn prada chinurilor. La Delos se desfasura un dans ritual numit „dansul Ariadnei" sau „dansul cocorilor"; dansatorii reproduceau traseul labirintului, printr-un rit ce amintea anu­mite aspecte ale Misterelor Eleusine (vezi si Labirint).

  Prezente īn literatura antica. Homer, Odi­seea ; Euripide, Tezeu si Cretanii (tragedii pierdute); Plutarh, Tezeu ; Catul, Carmina, 64 ; Ovidiu, Heroidele, 10, Metamorfoze, 8, Fastele, 3.

  Prezente īn literatura moderna. Boccaccio ne ofera o versiune ciudata, potrivit careia Tezeu a parasit-o pe Ariadna pentru ca aceasta era beata  (De  casibus  virorum illustrium). Aproape toate reinterpretarile mitului se inspira din tema Ariadnei aban­donate : vezi, de exemplu, G. Chaucer, Le­genda femeilor ilustre ; L. de'Medici, Triumful lui Bacchus si al Ariadnei; O. Rinuccini, Ariadna la Naxos; G.B. Marino, Fluierul; A. Hardy, Ariane ; J. Desmarets, Ariane ; I. Gundulid, Ariadna ; Th. Corneille, Ariane ; Donneau de Vise, Le Mariage de Bacchus et Ariane; F. Redi, Bacchus īn Toscana; H. von Hofmannsthal, Ariadne; P. Louys, Ariadna ; M. Cvetaeva, Ariadna ; A. Gide, Tezeu;   M.   Butor,   Folosirea   timpului; F.   Nietzsche,  Ditirambii   lui  Dionysos; M. Yourcenar, Cine nu are Minotaurul sau ?.

  Iconografie. īn afara numeroaselor vase protoatice si atice, figura Ariadnei aparea īn celebrele picturi (pierdute) ale lui Polig-not din Tasos, din Lesche a cnidienilor de la Delfi; īntr-o metopa din templul lui Apollo de la Bassae, īn Arcadia ; īn diferite sculpturi elenistice. Probabil ca īn Nunta Aldobrandini   este   reprezentata   unirea dintre Dionysos si Ariadna.

Aricia (lat. Aricia, -ae). 1) Cetate stra­veche din Latium, aflata la douazeci de kilometri de Roma, unde era īnradacinat cultul Dianei, venerata cu epitetul Diana

Aricina. Pentru alte detalii vezi Diana si Nemorensis.

2) Numele unei nimfe cu care s-a casato­rit Hipolit dupa ce a īnviat, cīnd a capatat numele Virbius si a domnit peste Latium. Pentru detalii vezi Hipolit si Virbius.

Arimaspi (gr.'Apijmcnroi, -wv). Popor fabu­los care, potrivit traditiei, traia īn regiu­nile nordice ale Scitiei. Arimaspii aveau un singur ochi si erau calareti iscusiti. Se spunea ca se aflau mereu īn razboi cu grifonii, cu care īsi disputau posesia unei comori de aur (vezi Grifon).

Prezente īn literatura antica. Aristeas din Procones, care a trait īn secolul al Vl-lea ī.Hr., a scris un poem epic īn trei carti, unde descrie o calatorie fantastica pīna īn tinutul de miazanoapte al isedonilor si ofera multe informatii despre arimaspi. Dupa aceasta sursa s-a orientat si Herodot. In Prometeu īnlantuit, Eschil īi aminteste pe arimaspi atunci cīnd citeaza profetia lui Prometeu despre peregrinarile lui Io, care o vor purta la „arimaspi, calaretii cu un singur ochi" (vv. 804-806).

Arinii (gr. "Apip.cc si "Apijioi, -iov; lat. Arimi, -orum). Numele unui popor mitic si al unui lant de munti din Asia Mica. Poetii greci spuneau ca aici a fost pedepsit mon­strul Tifeu (vezi).

Arion (gr. 'Apiwv, 'Apeioiv, -ovog; lat. Arion, -onis). 1) Poet grec originar din Les-bos, faimos pentru iscusinta sa īn cīntatul la lira si pentru inventarea poeziei diti­rambice. Arion a trait īn ultimul sfert al secolului al Vll-lea si si-a petrecut cea mai mare parte a vietii īn slujba lui Perian-dros, tiranul Corintului. Cea mai celebra aventura a vietii sale, pe care traditia a transfigurat-o poetic, a reprezentat-o cala­toria īn Sicilia, unde a participat la o īn­trecere poetica. Dupa ce si-a adjudecat victoria, īncarcat cu daruri, s-a īmbarcat pe o corabie corintiana pentru a face cale īntoarsa. īnsa darurile bogate pe care le ducea cu sine au stīrnit invidia marina­rilor, care s-au hotarīt sa-1 ucida. Dupa ce a īncercat īn toate chipurile sa se salveze, Arion a obtinut de la marinari permisiu­nea de a mai cīnta o data la lira si a im­plorat īn versuri inspirate ajutorul zeilor, dupa care s-a aruncat īn mare. Aici se adu­nasera cītiva delfini, atrasi de sunetul lirei

101

ARISTODEMOS

sale. Poetul a fost salvat de unul dintre ei, care 1-a luat pe spate si 1-a purtat pīna la tarm; īn cele din urma, Periandros i-a descoperit pe vinovati.

Prezente īn literatura antica. Povestirea completa a legendei lui Arion apare la Herodot, 1.23 si urm. De asemenea, este amintita īn numeroase alte izvoare, prin­tre care Plutarh (Moralia, 161), Ovidiu (Fastele, 2.83 si urm.), Aulus Gellius (Noctes Atticae, 16.19); si Aelianus, 12.45 si Fronto.

2) Cal mitic, pe care Poseidon 1-a facut di­vin. Potrivit unei traditii, era fiul Demetrei si al lui Poseidon. Printre proprietarii sai s-au numarat Heracle si mai apoi Adrast, carui Heracle i 1-a daruit. Se spunea ca avea darul vorbirii (Propertiu, 2.34, 37).

Aristeas (gr. 'Apioreac, -ou; lat. Aristea, -es). Poet epic din Procones, amintit mai ales ca mag (cea mai mare parte a infor­matiilor pe care le detinem despre el sīnt legendare). Se spunea ca avea darul de a face_ ca propriul suflet sa-i intre si sa-i iasa din trup dupa voie. Figura sa este legata de mitul lui Apollo, al carui cult 1-a introdus la Metapont. Aceasta legatura cu cultul lui Apollo explica anumite prerogative ale sale, ca aceea a ubicuitatii si a separarii sufletului de trup, ce trebuie puse īn lega­tura cu extazul apolinic. Adesea, Aristeas īl īnsotea pe Apollo luīnd īnfatisarea unui corb. Ca poet, era considerat autorul unui poem despre Arimaspi (vezi).

Aristeu (gr. 'Apiorouoc;, -og; lat. Aris-taeus, -i). Despre Aristeu, „zeu optim", dupa cum spune numele sau, legenda povesteste ca s-a nascut īn Libia, īn locul unde avea sa se ridice īn epoca istorica cetatea Cirene, din iubirea secreta a lui Apollo pentru salbatica Cirene. Copil īnca, ocrotit si īndragit de zei, care, īmplinind profetia centaurului Chiron, īi varsasera pe buze nectar si ambrozie si īl facusera nemuritor, a fost dus de tatal sau īn puterea centaurului Chiron, care 1-a educat (Apollonios din Rodos, 2.509). Cīnd a devenit adult, muzele l-au īnvatat artele medicale si profetice; ele au organizat si nunta sa cu Autonoe, fiica lui Cadmos, care i 1-a nascut pe Acteon (vezi). Aristeu a pazit turmele ce apartineau muzelor, devenind astfel pastor prin excelenta si

ocrotitor al turmelor si pastorilor. A inventat stupul si apicultura, teascul pen­tru masline si producerea brīnzei (Diodor din Sicilia, 4.81.2). A fost cel dintīi care i-a scapat pe oameni de lupi si de ursi, nasco­cind capcanele, si care a eliberat Sardinia de pasarile rapitoare care atacau turmele. De asemenea, era considerat ocrotitorul taranilor, inclusiv īmpotriva secetei; inter­ventiei sale pe līnga zei īi erau atribuite vīnturile umede dinspre mare. Zeus Meili-chios (sau cel bun, „īnmierat"), venerat īn diferite localitati grecesti sub īnfatisarea unui sarpe, reprezinta probabil o forma de cult a lui Aristeu, numit uneori si „micul Zeus".

īndragostit de Euridice, sotia lui Orfeu, Aristeu i-a īntins o capcana. īncercīnd sa scape, Euridice a cazut si a fost muscata de calcīi de un sarpe (Ovidiu, Metamorfoze, 10.8 si urm.). Nimfele l-au considerat vino­vat de moartea ei pe Aristeu, caruia, ca pedeapsa, i-au distrus albinele. Descrierea modului īn care el a reintrat īn posesia stupilor ne-a ramas īn Georgicele, 4 de Vergiliu, unde se povesteste cum, la sfatul lui Proteu (vezi), a oferit jertfe spre īmbu-narea lui Orfeu si a Euridicei, iar albi­nele s-au materializat īn pīntecele boilor sacrificati.

  Raspīndirea cultului. Venerarea lui Aristeu este atestata īn locurile pe care traditia le leaga de povestea si de trecerea sa. īn par­ticular, era venerat ca Zeus Aristaios īn Tesalia si Arcadia, iar īn asociere cu Diony-sos, īn Sicilia.

  Prezente īn literatura antica. Pe līnga men­tiunile din literatura greaca, de la Pindar la Calimah, si mai apoi Georgicele lui Vergi­liu, povestea lui Aristeu mai este amintita de Ovidiu, Fastele, 1 si īn Dionisiacele lui Nonnos din Panopolis. Trimiteri la Aristeu gasim si īn diferitele versiuni ale mitului lui Orfeu si al Euridicei (vezi Orfeu).

Prezente īn literatura moderna. Reluarile moderne ale mitului privilegiaza episodul īn care Aristeu apare ca o cauza involun­tara a mortii Euridicei. Cea mai celebra dintre aceste opere este Orfeu al lui Poliziano.

Aristodemos (gr. 'ApioToāTiuog, -ou; lat. Aristodemus, -i). 1) Urmas al lui Heracle, fiul lui Aristomahos si fratele lui Temenos

ARISTOMAHOS

102

si al lui Cresfontes, cuceritorii Pelopone-sului. A avut doi fii, Euristene si Procles. A fost ucis la Naupact de un fulger, pe cīnd se pregatea sa īntreprinda o expeditie īm­potriva Peloponesului. Cei doi fii ai sai au mostenit tronul Spartei.

2) Erou din Mesenia, protagonist al celui dintii razboi mesenian. si-a sacrificat fiica pentru a-si salva patria. Dupa ce a fost ales rege, a continuat razboiul īmpotriva spartanilor, pīna cīnd a īnteles ca nu exista nici o speranta de victorie. Atunci s-a sinucis pe mormīntul fiicei sale (sfīrsi-tul celui de-al treilea sfert al veacului al VUI-lea ī.Hr.).

Prezente īn literatura antica. Pausanias, 4.9-13.

Aristomahos (gr. 'Api<jTop.axog, -ou; lat. Aristomachus, -i). Fiul lui Cleodemos sau Cleodeos; este un erou grec descendent al lui Heracle, īntrucīt era nepotul lui Hilos, fiul eroului. A fost tatal lui Temenos, Cres­fontes si Aristodemos. A cazut īn lupta īn timpul invadarii Peloponesului, care a fost cucerit de fiii sai.

Aristomenes (gr. 'ApiCTTojjLevric, -ou; lat. Aristomenes, -is). Eroul national al Mese-niei, protagonist al unor īntīmplari raz­boinice epice. Este amintit de Pausanias (4.14-24), care, pe cīt se pare, s-a inspirat din lucrarile pierdute ale poetului cretan Rhianos, ce a trait īn secolul al IV-lea ī.Hr. īn figura lui Aristomenes, pe o baza isto­rica se suprapun elemente legendare pe care, din cauza starii izvoarelor, ne este greu sa le discernem.

Arme. Povestirile si episoadele avīnd īn centru armele sīnt frecvente īn poemele homerice, unde se rezerva mult spatiu descrierii armelor eroilor, originii si fap­telor de vitejie ale proprietarilor lor. Multe dintre aceste arme au origine divina, sīnt faurite īn atelierul lui Hefaistos (de exem­plu, armele lui Ahile) sau le sīnt daruite eroilor de catre zei. Adesea sīnt descrise si armele folosite de zei atunci cīnd intervin personal pe scena eposului. Dintre armu­rile complete descrise īn Iliada, deosebit de pretioasa si de interesanta este cea a lui Agamemnon (Iliada, 11.124 si urm.), unde aurul si argintul alterneaza cu sem­nificatii simbolice, mai potrivite cu splen­doarea cuvenita capeteniei expeditiei decīt

cu utilitatea lor practica reala. Nu mai putin īnsemnata este, īn Iliada, descrierea scutului lui Ahile. Inspirīndu-se din ea, un poet necunoscut, cu care unii l-au iden­tificat pe Hesiod, a scris un scurt poem ce ne-a parvenit sub titlul Scutul si īn care este descris scutul lui Heracle (vezi Scut).

Nu-i de mirare ca, īn societatea eroica a vremurilor homerice, unde virtutea este īn primul rīnd cea razboinica, armele se bucura de o asemenea apreciere. Atrac­tia fata de ele reprezinta semnul unei firi curajoase, dupa cum o dovedeste episodul cu Ahile la Sciros (vezi Ahile). Armele con­stituie cea mai pretioasa prada de razboi, care li se ia eroilor cazuti. Disputa pentru posesia armelor unui luptator mort poate capata un rol si un spatiu relevante īn dinamica īntīmplarilor din Iliada, ca īn cazul armelor lui Ahile; eroul i le cedeaza lui Patroclu, iar acesta seamana cu ele moartea īn rīndurile troienilor, pīna cīnd este ucis de Hector, care īsi īnsuseste ar­mura divina. Un rol īnsemnat are si arcul lui Apollo, care raspīndeste īn tabara aheilor ciuma descrisa īn primul cīnt al Iliadei. īn Odiseea, un alt arc sta īn cen­trul razbunarii lui Ulise īmpotriva preten­dentilor (vezi Arc). Abundenta descrierilor de arme din poezia epocii arhaice este dublata, īn aceeasi perioada, de cea a armelor votive, oferite īn marile sanc­tuare, pe care arheologia le-a scos la lumina (sa ne gīndim mai ales la sanc­tuarul de la Olimpia), permitīnd confrun­tari interesante īntre descrierile poetice si realitatea concreta (vezi si Coif).

Numerosi zei si eroi au arme printre atributele lor. Zeul īnarmat prin excelenta este Ares, cu corespondentul sau Marte din lumea romana. Zeus este adesea repre­zentat aruncīnd o lance sau tinīnd-o līnga el; Apollo are un arc; Heracle este īnsotit de nelipsita lui ghioaga; Atena este īnar­mata din cap pīna-n picioare, cu coif, armura si lance; Artemis poarta arcul si sagetile, fiind zeita vīnatorii; amazoanele sīnt experte īn mīnuirea arcului si sage­tilor etc. Armele ce constituie atribute ale zeilor si eroilor sīnt indicate īn rubricile dedicate fiecarui personaj īn parte. īn lumea romana, o sarbatoare specifica īn­chinata purificarii si sfintirii armelor era asa-numita Armilustrium (vezi). Armele

103

ARTA

si armurile apar adesea īn iconografia romana, īn reliefurile istorice care īnfa­tiseaza faptele militare ale īmparatilor (de exemplu, Columna lui Traian si pe cea a lui Antoninus Pius). īncepīnd cu Augus-tus, īmparatii īnsisi pun sa fie reprezentati īnarmati.

Armilustrium. īn Roma antica, cu acest nume era indicata o sarbatoare solemna celebrata pe 19 octombrie īn cinstea lui Marte. Initial, sarbatoarea avea caracter agricol, la fel cum, īn fazele mai vechi, Marte era un zeu legat de agricultura. Ulterior, Armilustrium a devenit ziua īn care se purificau armele. Ritualul preve­dea desfasurarea unei curse de care. Calul din dreapta de la carul īnvingator īi era jertfit lui Marte prin aruncarea unei sulite, dupa care i se retezau capul si coada. Capul era premiul unei īntreceri īntre locuitorii din Suburra si cei din Via Sacra, care si-1 disputau pentru onoarea de a-1 atīrna ca trofeu īn zona lor. Coada era oferita ca jertfa pe altarul asa-numitei Regia, īn For, initial „casa unde locuieste regele" (Fes-tus), mai probabil locul unde rex sacrorum si pontifex maximus īsi exercitau prero­gativele si unde se gasea un important sanctuar īnchinat lui Marte.

Armonide (gr. 'App.ovi6r|g, -ou). Mester din Troia, care a devenit un iscusit constructor de corabii multumita īnvataturilor zeitei Atena. El a construit corabia cu care Paris a rapit-o pe Elena, contribuind astfel la declansarea razboiului troian. A cazut īn lupta. Homer (Iliada, 5.60 si urm.) ne ofera o frumoasa descriere a sa: „un maistru dibaci la tot lucrul de mīna/ Mestesugit, ca de Palas Atena iubit era foarte./ El si lui Paris durase corabii totuna de-nalte/ Izvoditoare de rau, care neamul troian īl pierdura/ Ca si pe sine, caci nu banuise ce cugeta zeii./ Iute din goana sosindu-1, atunci Merion īi īnfipse/ Sulita-n buca la dreapta si boldul trecu la basica/ Unde sub os īi ajunse; gemīnd de durere [...]/ Cade deo-data-n genunchi si-1 īnvaluie bezna pieirii".

Arne (gr. "Apvri, -Tig ; lat. Arne, -ae). Nu­mele unei femei ateniene legendare care, īn vremurile stravechi cīnd Atena si Creta īsi disputau dominatia pe mari, si-a tradat cetatea, ajutīndu-1 pe regele cretan Minos. Zeii au pedepsit-o si au transformat-o īntr-o cucuvea.

Arneea sau Arnacia, vezi Penelopa.

Arneos (gr. 'Apvcuog, -ou). Locuitor din Itaca, numit si Iros, foarte robust si cu mare pofta de mīncare, care traia cersind la mesele bogatilor pretendenti īn palatul lui Ulise. īn cīntul 18 al Odiseii, este pro­tagonistul unei ciocniri memorabile, mai īntīi verbale si apoi fizice, cu Ulise, care, īmbracat īnca īn straie de cersetor, a apa­rut īn atriul palatului ca un concurent periculos. Cei doi s-au luat la bataie, iar Ulise 1-a īnvins, tīrīndu-1 mai apoi, zdrobit si īnsīngerat, afara din palat, spre marea distractie si surpriza a pretendentilor (Odiseea, 18.1 si urm.).

Aronta. Numele unui prezicator etrusc, deosebit de cunoscut la romani.

Arruns (lat. Arruns, -untis). Personaj latin legendar care a cutezat sa-si arate dispretul fata de bacante. Ca pedeapsa, a fost silit sa bea o cantitate enorma de vin, care 1-a facut sa-si iasa din minti si sa-si violeze fiica, pe Medulina. Aceasta 1-a ucis.

Artacia (gr. 'ApTaxi-n, -j\q; lat. Artacie, -es). Numele unui izvor din tinutul lestrigonilor.

Artagnes. Forma grecizata a numelui Verethragna, divinitate persana pe care grecii au asimilat-o cu Heracle, īntrucīt ucidea monstri.

Arta. In civilizatia greaca si īn cea romana, rolul artei si al artistului, asa cum pot fi ele reconstituite prin intermediul docu­mentatiei si al izvoarelor literare, apare situat, īn mod ciudat, īn planul secundar, īn comparatie, pe de o parte, cu calitatea exceptionala a operelor ce ne-au ramas, iar pe de alta parte cu legatura pe care arta pare sa o īntretina, īn mitologie, cu sfera divinului.

īn lumea greaca si īn cea romana, rolul artistului era prea putin pretuit; el era pur si simplu un artizan, caruia i se cerea o buna cunoastere a meseriei, īnsa, īn­deobste, calitatile geniului nu erau recu­noscute. Putina consideratie de care se bucura munca manuala arunca o umbra asupra activitatii artistice, īn care efortul fizic si contactul cu materia nu puteau fi evitate. Ca o rascumparare partiala din aceasta conditie de subordonare, ce con­trasteaza cu calitatea operelor de arta si

i

ARTEMIS

104

cu admiratia de care acestea se bucurau īn lumea antica, Homer confera termenu­lui techne o valoare aparte, punīndu-1 īn relatie nu doar cu iscusinta artizanala, ci si cu magia lui Prometeu si a lui Hefaistos. Platon recurge la figura Demiurgului (vezi) pentru a explica originea lumii, iar mitologia situeaza lucrarea divinitatii la originea activitatii artistice. Hefaistos, care devine patronul faurarilor, este īnaintasul tuturor celor ce lucreaza metalele si, prin urmare, si al prelucratorilor bronzului. La sireteniile prin care īl ajuta pe om īn rela­tia acestuia cu divinul, pīna la a-i darui focul, Prometeu adauga si activitatea artis­tica, prin care devine creatorul oamenilor, modelati īn creta asemenea unor sculpturi. Telchinilor li se atribuia inventarea sta­tuilor zeilor. Dedal este considerat inven­tatorul sculpturii si cel dintīi arhitect, iar numele sau, avīnd aceeasi radacina cu verbul daidallein, „a face bine, a produce mestesugit", pare sa contina īn sine sem­nificatia cea mai profunda a rolului atri­buit de antici artistului. Printre artizanii mitici erau amintiti Talus sau Perdix, nepotul lui Dedal, caruia īi erau atribuite cīteva inventii īnsemnate cu caracter prac­tic, ca de pilda compasul, sau Pigmalion, care, potrivit unei versiuni a mitului, era autorul statuii īn fildes a unei femei ne­spus de frumoase de care s-a īndragostit. Pentru alte detalii vezi rubricile dedicate diferitelor personaje mitologice citate si Statuie.

Artemis (gr. "ApTejut, -i8oq; lat. Arte­mis, -idis). Numita Diana de catre romani, Artemis este una dintre marile divinitati feminine din Olimpul grecesc. Semnifi­catia numelui nu arunca nici o lumina asupra originilor sale : reducerea acestuia la dipraiielv, „a taia īn bucati", nu pare convingatoare. Potrivit celor mai vechi povestiri, era fiica lui Zeus si a Latonei si sora geamana a lui Apollo; cei doi s-au nascut īn insula Delos (vezi schema de la rubrica Cronos). Cultul sau si traditia mi­tica privitoare la ea capata nuante diferite īn functie de epoci si de regiunile īn care era venerata, astfel īncīt īn lumea greaca figura ei poate fi redusa la cel putin patru tipuri principale (pentru traditia mitului Artemisei īn lumea romana vezi Diana).

1) Sora lui Apollo. Ca sora geamana a lui Apollo, Artemis constituie, sub diverse aspecte, corespondentul feminin al aces­tuia ; mai precis, sub o īnfatisare feminina, ea personifica aceleasi idei si aceleasi tra­saturi care īi sīnt proprii lui Apollo. Ca si fratele sau, Artemis este īnarmata cu arcul si tolba cu sageti, cu care raspīndeste molime īn rīndul oamenilor si animalelor. Se spunea ca mortile bruste, mai ales cele ale femeilor, erau provocate de sagetile sale ucigatoare (Riada, 21.463). īn acelasi timp īnsa, asa cum Apollo nu era numai un zeu distrugator, ci si unul care putea īnlatura raul, si Artemis īngrijea si usura suferintele muritorilor. Asemenea fratelui sau, īn timpul razboiului troian este de partea asediatilor. Ocrotitoare mai ales a tinerilor, si mai cu seama a puilor de ani­male, ea devine zeita turmelor si a vīna-torii. Astfel, īn īmparatia Olimpului, īsi asuma rolul de zeita ce vīneaza. Mediul sau predilect īl reprezinta regiunile necul­tivate, padurile si dealurile unde traiesc animale salbatice.

Artemis nu are nici un tovaras. Zeita fecioara prin excelenta, reprezinta fata neatinsa de iubire. De aspectul virginitatii sale se leaga mai multe povestiri mito­logice : a lui Hipolit (vezi); a lui Orion (vezi), pe care Artemis 1-a ucis cu sagetile sale īntrucīt cutezase sa o urmareasca; a lui Acteon (Ovidiu, Metamorfoze, 3.143), pe care zeita 1-a transformat īntr-un cerb īntrucīt o vazuse pe cīnd se scalda; ori a lui Siproites, care, din acelasi motiv, a fost preschimbat īn femeie. īmpreuna cu Apollo, Artemis i-a ucis pe fiii Niobei, pen­tru ca aceasta avusese īndrazneala de a se declara superioara Latonei.

Cīnd Apollo a fost identificat cu Soarele sau Helios, sora sa a fost asociata cu Selene, Luna. Acestei identificari i se dato­reaza povestea iubirii Artemisei pentru Endimion (vezi), pe care ea 1-a sarutat īn timp ce tīnarul dormea. Dar acest mit tre­buie legat mai curīnd de figura Selenei, pe cīnd īn traditia clasica Artemis ramīne, īntr-un mod aproape univoc, zeita fecioara prin excelenta, niciodata atinsa de iubire. Acest fapt nu īmpiedica prezenta sa īn dife­rite traditii ca zeita a nasterilor si ca data­toare de fertilitate femeilor si animalelor, īn acest caz, ea este legata de agricultura

105

ARTEMIS

sau poate aparea ca zeita ocrotitoare a unor cetati.

2) Artemis arcadiana. īn Arcadia, Arte-mis  era  venerata  ca   zeita  a  nimfelor. Alaturi de acestea, ea strabatea muntii salbatici ai Arcadiei, pornind la vīnatoare īntr-un car tras de patru caprioare cu coar­nele de aur. īn Arcadia, cultul Artemisei vīnatorite avea origini stravechi. Aici īnsa zeita nu avea nici o legatura cu Apollo. Rolul sau era cel de stapīna a fiarelor (iroTvicc fl-npwv).

3) Artemis taurica. īn Taurida, era vene­rata o zeita pe care grecii au identificat-o cu olimpiana Artemis. Ei īi erau jertfiti strainii pe care marea īi arunca pe coaste. Prin miturile legate de Ifigenia (vezi) si Oreste (vezi), figura si cultul sau au fost aduse īn Grecia propriu-zisa, mai ales la Brauron, īn Atica, unde cultul sau s-a īnradacinat, iar zeita a fost venerata sub numele de Artemis Brauronia. La Sparta, victimele tinere erau aduse pe altarul sau si biciuite pīna cīnd acesta se acoperea complet de sīnge.

4) Artemis efesiana. īn acest caz avem de-a face cu o divinitate diferita de zeita greaca cu acelasi nume. Este vorba de o zeita asiatica, legata de marile rituri ale fecunditatii si pamīntului, al carei cult era bine  īnradacinat   si   raspīndit  īn   Ionia atunci cīnd grecii si-au stabilit aici colo­niile. Pe baza unor afinitati mai degraba de forma decīt de substanta,  grecii au numit-o Artemis pe aceasta zeita. Repre­zentata ca o zeita cu multi sīni — o aluzie transparenta la tema fertilitatii —,  era venerata mai cu seama la Efes, unde grecii i-au   ridicat   splendidul   sanctuar  Arte-mision. Marea Mama asiatica a zeilor era numita si „Marea Artemis".

  Epitete. Agrotera, Cintia, Hecate, Phoebe (vezi), Cordaca, Ortosia, Ortia, Ortigia, Stimfalia,  Coritalia,  Cariatida, Dafnia, Brauronia, Elafebolia, Tauropolos, Apan-komene, Ilitia, Anahita, Leucofrine, Dic-tinna (vezi), Amarisia sau Amarintis (vezi), Letoia (dupa mama ei, Latona sau Leto), Lafria, Kourotrophos, „fecioara", „cea cu sageti blīnde", „doica lui Hiacintos", „cea cu multi sīni", „cea care trimite sageata departe".

>  Atribute. Reprezentarea Artemisei grecesti īn operele de arta variaza īn functie de

apropierea ei de Selene, adica īn masura īn care este vazuta ca zeita a lunii sau ca zeita a vīnatorii. īn primul caz, e īnfatisata īndeobste cu un vesmīnt lung, cu val pe cap si cu secera lunii rasarindu-i din par; de multe ori tine īn mīna o torta. Ca zeita a vīnatorii, poarta de obicei o haina scurta care īi acopera pieptul, ajungīnd pīna la genunchi, o lance, arcul si sagetile. Este īnsotita de cerbi si de cīini. īn sfīrsit, Arte­mis efesiana se deosebeste prin caracterul oriental al pieptanaturii; vesmīntul īi lasa descoperit pieptul cu mai multi sīni; uneori, ca atribute minore, are la picioare cīini si cerbi.

Raspīndirea cultului. īn primul rīnd, Artemis era venerata īn insulele care īsi disputau cinstea de a-i fi adapostit nas­terea, Delos si Ortigia (Artemisei īi era consacrata insula cu acest nume aflata īn dreptul Siracuzei), īn Arcadia, īn Taurida, īn Atica, la Sparta, la Efes, Corfu etc. īn general, cultul sau era foarte popular īn mai toate cetatile grecesti. Dintre sarba­torile dedicate ei, era importanta cea care se celebra īn a sasea zi a fiecarei luni pentru a-i sarbatori nasterea, demna de remarcat īntrucīt Artemis a vazut lumina zilei īnaintea fratelui sau geaman Apollo si fara ca mama sa simta durerile facerii, fiind deja īn masura sa moseasca nasterea lui Apollo (Calimah, Imn catre Artemis, 22). Prin traditie, Artemisei īi erau consacrate fetele īntre noua ani si vīrsta nuntii — īntr-o epoca mai veche probabil ca toate, iar mai tīrziu numai acelea ce intentionau sa se dedice integral slujirii zeitei. Tinerele harazite zeitei erau numite arktoi, ursoaice, iar īn cinstea Artemisei Brauronia execu­tau dansuri dinaintea zeitei, īmbracate īn mantii de culoarea sofranului. Riturile celebrate īn onoarea ei erau foarte diferite. La Caphyae, īn Arcadia, īi erau consacrate un platan si un izvor. La Cnidos era venerata ca doica a lui Hiacintos, miticul copil al lumii subpamīntene. La Sparta, ca Artemis Ortia, se afla īn centrul riturilor initiatice īnsotite de flagelarea ritualica si de ofrandele de brīnza. La Mag-nesia, pe Meandros, avea un mare sanc­tuar, īnsa cel mai celebru pentru fastul arhitectonic era Artemisionul din Efes, unde īi era īnchinat un cult orgiastic legat de fertilitate.

Victimele sale preferate erau caprele. La Patras, Artemisei Lafria i se oferea un sacrificiu de animale salbatice si pasari,

ARTEMISIA SAU EFESIA

106

celebrat de o preoteasa asezata īntr-un car tras de cerbi care īl reproducea pe cel al Artemisei (Calimah, Imn catre Artemis, 98 si urm.). Uneori se simula si un sacrificiu omenesc, provocīndu-se scurgerea cītorva picaturi de sīnge din gītul unui om (Euri-pide, Ifigenia īn Taurida, 1450 si urm.).

  Prezente īn literatura antica. Numele Arte­misei, īn forma a-te-mi-to, Artemidos, poate fi citit pe tablitele mice.niene de la Pilos, īn Iliada, cu toate ca are un rol secundar, este indicata ca fiica lui 2'eus si stapīna fiarelor. Artemis este destinatara unui imn anonim pastrat fragmentar, apartinīndu-i probabil lui Alceu, a unui cīntec al lui Teognis si a Imnului citat al lui Calimah. De asemenea, apare īn mitul Ifigeniei po­vestit de Euripide. Pentru marturiile din literatura latina vezi Diana.

  Prezente īn literatura moderna. Filtrata prin traditia latina, Artemis reapare, cu numele Diana, si īn literatura moderna. Pentru detalii vezi Diana.

  Iconografie. īn reconstituirea iconografiei Artemisei s-a pornit uneori de la statuia feminina arhaica  a lui Nicandru de la Delos, identificata cu aceasta zeita. īn plus, trebuie sa se tina seama ca īn reprezen­tarile arhaice, ea apare ca zeita a fiarelor, īnaripata. Un exemplu al asa-numitului xoanon venerat la Efes se pastreaza īn muzeul din acest oras. Foarte curīnd īnsa iconografia īncepe sa respecte canoanele tipice ale figurii de vīnatorita cu arc, sa­geti, uneori cu cerbi si alte animale. īn aceasta forma, zeita este reprezentata īn mai multe rīnduri īn picturile pe vase, īn statui celebre precum Artemis de la Gabii (Luvru), cea de la Pompei (Napoli, Muzeul National), de la Versailles (Luvru) si de la Muzeul Capitolin, de pe Altarul din Per-gam si īntr-un mare numar de copii din epoca romana.

Artemisia sau Efesia (gr. 'ApTepicria sau t& 'Ecpecria). Serbari religioase cele­brate anual la Efes, īn luna martie-aprilie (Artemision). Erau īnchinate zeitei Arte­mis, care la Efes se bucura de o veneratie deosebita. Aveau caracter orgiastic, si, din acest motiv, erau interzise femeilor casa­torite ; cuprindeau sacrificii, dansuri, īntreceri atletice, competitii literare si o procesiune solemna.

Artenia. Unul dintre numele cu care era indicata Sibila din Delfi.

Arvali (lat. Arvales, Fratres). Colegiu de sacerdoti romani de origine patriciana, īn numar de doisprezece, care se considerau continuatorii miticilor doisprezece frati Arvali, fiii sotiei pastorului Faustulus, Acea Larentia, care i-a crescut pe Romulus si Remus (vezi Acca Larentia). Colegiul sacerdotal al arvalilor, deosebit de impor­tant īn Roma īnceputurilor, a decazut catre sfīrsitul epocii republicane, fiind revalori­ficat de Augustus īn cadrul politicii sale de reinstaurare a celor mai vechi traditii ale Romei. Initial, sub conducerea unui magister, se ocupau de cultul īn principal argricol al zeitei Dia, careia īi era consa­crata o padure de līnga Via Ostiense, īn apropiere de Magliana de astazi. īntreti­nerea acestei paduri se numara printre principalele lor obligatii. īsi aveau sediul īntr-un templu de pe Via Campana, putin īn afara Romei. De doua ori pe an, colegiul se ocupa de celebrarea unor serbari religi­oase, Ambarvalia, si de o alta sarbatoare, care cadea īn mod obisnuit īn luna mai, īntinzīndu-se pe durata a trei zile. Ambar-valiile, care se desfasurau spre sfīrsitul lunii mai si aveau scopul de a asigura recolte bogate, prevedeau ca īn jurul hota­relor cīmpiilor {arva) sa fie purtate ani­malele harazite sacrificiului (Cato, De agricultura, 141). Cealalta sarbatoare, ce dura trei zile, presupunea rituri expia­torii, oferirea de vin si tamīie Dianei, binecuvīntarea unor spice, un banchet ritual si cīntarea asa-numitului Carmen Arvale sau, mai precis, Carmen Fratrum Arvalium, o rugaciune īn versuri satur-nine īn care refrenele repeta o invocatie adresata larilor, lui Marte si Semo si care este unul dintre cele mai vechi texte īn limba latina pastrate din Antichitate. Des­coperit īn 1788 īnscris pe o lespede (aflata acum la Museul Vaticanului), dateaza pro­babil dinainte de secolul al III-lea ī.Hr., constituind un document istoric de o im­portanta exceptionala, chiar daca piatra pe care s-a pastrat dateaza de mai tīrziu, fiind sculptata īn secolul al III-lea d.Hr., īntr-un moment īn care limba originara a textului nu mai putea fi īnteleasa per­fect nici macar de realizatorul inscriptiei. Aceasta inscriptie, īmpreuna cu altele, refe­ritoare la acta Fratrum Arvalium, desco­perite mai ales printre ruinele templului

107

ASCLEPIADES

zeitei Dia de pe Via Ostiense, ne ofera mar­turii amanuntite asupra riturilor si activi­tatilor cu care se īndeletniceau arvalii. stim, de pilda, ca arvalii se deosebeau de ceilalti preoti īntrucīt īsi īncingeau fruntea cu pan­glici albe si purtau o cununa de spice.

Asaon (gr. 'Adcrdwv, -wvoc,). Tatal eroinei Niobe; potrivit unei versiuni a mitului (Par-tenios, Erotika pathemata, 33), a īncercat sa se uneasca cu fiica sa dupa moartea sotului acesteia, Filotos. La refuzul Niobei, Asaon s-a razbunat pe fiii acesteia^ invi-tīndu-i la un ospat si dīndu-le foc. Intīm-plarea a avut un sfīrsit tragic: disperata, Niobe s-a sinucis aruncīndu-se de pe o stīnca, iar Asaon s-a omorīt la rīndul sau. Pentru o varianta mai cunoscuta referi­toare la fiii Niobei si la moartea lor vezi Niobe.

Asaracos (gr. 'Acrffapaxog, -ou; lat. Assaracus, -i). Regele Troiei; era fiul lui Tros, de la care provine numele cetatii. A fost tatal lui Capis si bunicul lui Anhise, care la rīndul sau, a fost tatal lui Enea. Datorita acestei genealogii, fiind prin tra­ditie descendentii lui Enea, romanii erau uneori indicati ca domus Assaraci.

Asbolos (gr. "AcPoXos, -ou). Unul dintre centauri. A murit crucificat de Heracle.

Ascalabos (gr. 'AaxaXapog, -ou). Fiul unei femei din Atica, pe nume Misme. Cīnd zeita Demetra, aflata īn cautarea fiicei sale, s-a oprit īnsetata īn casa Mismei, micul Ascalabos a rīs de ea vazīnd cu cīta sete īnghitea un amestec de apa, faina si menta pe care Misme īl pregatise pentru ea. Mīniata, zeita a aruncat pe el ce mai ramasese din bautura, transformīndu-1 īntr-o sopīrla (aoxd\a.$oq).

Prezente In literatura antica. Mitul este amintit de Ovidiu, Metamorfoze, 5.446 si urm. si de Antoninus Liberales, Transfor-mationes, 24.

Ascalafos (gr. 'AcxaAoupog, -ou; lat. Asca-laphus, -i). 1) Fiul lui Ares si al Astiohei; el si fratele sau Ialmenos s-au aflat īn frun­tea minienilor din Orhomenos īn razbo­iul īmpotriva Troiei. A fost ucis de catre Deifobos.

2) Fiu al zeului-rīu infernal Aheron si

al nimfei Gorgira sau Orfne, nume ce

1 īnseamna „īntuneric"; este un personaj

mitologic legat de legenda Persefonei. Pluton i-a īngaduit Persefonei sa se īn­toarca īn lumea celor vii (vezi Persefona). cu conditia sa nu manīnce nimic. Dar Asca­lafos a vazut-o pe cīnd musca dintr-o rodie si a dezvaluit ca a surprins-o calcīndu-si promisiunea. Mīniata ca, din cauza acestei dezvaluiri, si-a pierdut fiica, Demetra (vezi) 1-a transformat pe Ascalafos īntr-o cucuvea, stropindu-1 cu apa rīului Flegeton (Apollodor, 1.5.3; Ovidiu, Metamorfoze, 5.539). Potrivit unei alte variante a mitu­lui (Apollodor, 2.5.12), Ascalafos a fost stri­vit de zeita sub o piatra care 1-a acoperit pīna cīnd a fost eliberat de Heracle.

Ascaniu (gr. 'Acrxavioc, -ou; lat. Asca-nius, -i). Fiul lui Enea si al Creusei; a luat parte la aventurile eroului troian, urmīn-du-1, la o vīrsta foarte frageda, īn Italia. Potrivit unei alte traditii, numele Ascaniu īl desemneaza pe fiul lui Enea si al Lavi-niei. Este amintit ca īntemeietor al cetatii Alba Longa, careia i-a fost rege. Fiul sau, Silvius, i-a urmat la tron.

Numit de unele surse Ilus sau lulus (Iulus), este recunoscut īn lumea romana ca stramos primordial al ilustrei gens lulia, familia din care facea parte Cezar.

  Prezente īn literatura antica. īntīmplarile sale ne sīnt cunoscute īn principal din Iliada homerica si Eneida lui Vergiliu. Traditia potrivit careia Ascaniu era fiul lui Enea si al Laviniei e relatata de Titus Livius (1.3).

  Iconografie. Apare pe vasele grecesti, pe geme gravate, īn Tabulae Iliacae si īn pic­turile pompeiene. Este reprezentat īn mai multe miniaturi din Virgilio Vaticano si din Virgilio Romano.  S-a propus sa fie identificat cu Ascaniu si tīnarul care tine balanta īn asa-numitul Tron de la Boston.

Asclepiades (gr. 'AcrxATyjuaSTic;, -ou; lat. Asclepiades, -is). Nume al mai multor medici greci. Deriva īn mod evident din numele zeului medicinei, Asclepios (vezi). Asclepiazi era si numele unei caste de medici, detinatori ai traditiei nemijlocite a zeului, care practicau arta medicala īn sanctuarele īnchinate lui, considerīndu-se mai mult sau mai putin descendentii lui directi. Dintre cei mai celebri medici cu acest nume este amintit un Asclepiades din Bitinia, care a venit la Roma pe la

ASCLEPIOS

108

jumatatea secolului I ī.Hr., cīstigīndu-si o mare faima.

Asclepios (gr. 'AaycXiynioq, -ou; lat. Aescu-lapius, -ii). Numit Asclepios de greci si Esculap de latini, este zeul medicinei, desi rolul sau divin nu apare atestat īn izvoa­rele mai vechi. Homer (Iliada, 4.193 si 204) nu īl prezinta ca pe o divinitate, ci pur si simplu ca pe un „medic fara greseala", ai carui fii, Podalirios si Mahaon, nascuti de Epione, erau medici īn armata greaca de la Troia. īntīmplarile din copilaria lui Ascle­pios ne sīnt cunoscute prin intermediul unor surse foarte vechi (Pindar, Pythice, 3): parintii lui Asclepios erau Apollo si Coronis, fiica regelui lapitilor. īn timpul sarcinii din care avea sa se nasca Ascle­pios, Coronis s-a īndragostit de un strain, un tīnar provenit din Arcadia, pe nume Ischis. Apollo a aflat vestea de la un corb; mīniat, 1-a omorīt pe Ischis, si a pus-o pe Artemis sa o omoare pe Coronis. El a avut īnsa grija sa salveze copilul, care a fost scos din pīntecele mamei sale īnainte ca trupul acesteia sa fie depus pe rugul fune­bru. Micul Asclepios i-a fost īncredintat centaurului Chiron, care 1-a instruit īn arta vīnatorii si īn medicina, facīnd din el un maestru īn stare sa īnfaptuiasca vinde­cari miraculoase. Foarte curīnd, el a ajuns sa-i trezeasca la viata pe raposati. Atunci Zeus, temīndu-se ca oamenii vor īnyata de la el sa scape de moarte, 1-a fulgerat, vrīnd sa-1 pedepseasca īn acest fel pentru īndraz­neala cu care īnfruntase legile divine. Totusi, dupa moartea sa, la rugamintea lui Apollo, Zeus a consimtit sa-1 aseze īn cer, printre stele, unde a devenit conste­latia serparului. Tot de atunci a īnceput sa fie venerat si ca divinitate.

Versiuni diferite ale mitului sustin ca Asclepios s-a nascut din alte zeite. Potrivit unor traditii, el s-a nascut la Epidaur, unde a fost ridicat un sanctuar īn cinstea sa, iar īn epocile ulterioare aceasta opinie s-a bucurat de o larga raspīndire. īn tra­ditiile referitoare la nasterea sa, elemen­tele solare se īmpletesc īntotdeauna cu cele lunare. īn particular, ca tata al lui Asclepios, Apollo apare īn varianta lui cea mai īntunecata, de aici derivīnd probabil adoptarea simbolurilor proprii acestui zeu, cīinele si sarpele, care īl īnsotesc īn toate reprezentarile si ramīn de-a lungul

secolelor simbolul medicinei (si astazi, nuiaua īn jurul careia se īncolaceste un sarpe este simbolul medicinei). Adoptarea simbolului sarpelui se explica prin faptul ca acesta reprezinta reīnnoirea, legatura cu pamīntul, iar pe de alta parte se credea ca avea capacitatea instinctiva de a gasi si de a putea distinge plantele medicinale.

Cīnd Asclepios a devenit un zeu panelenic, adica imediat dupa ce Atena a adoptat cultul sau, īn anul 417 ī.Hr., a aparut obiceiul ca nici un templu consacrat lui sa nu fie con­struit fara sa se fi adus un sarpe sacru de la Epidaur, principalul centru al cultului sau, unde erau pastrati serpii consacrati zeului. stim ca, la Atena, un cetatean de exceptie - Sofocle - a gazduit īn propria sa casa sarpele sacru atunci cīnd acesta a fost adus de la Epidaur (vezi sarpe).

  Epitete. Arhegetes (īn Focida: Pausanias, 10.32.12), Salvatorul, Vindecatorul; īntr-o epoca tīrzie era venerat, de asemenea, ca Zeus Asclepios si ca Initiat.

  Atribute. Cīinele si sarpele.

  Raspīndirea cultului. Asa cum am aratat, principalul centru de cult al lui Asclepios era Epidaurul, unde traditia mai tīrzie considera ca s-a nascut zeul; aici se afla un sanctuar grandios la care, dupa ce a capatat statutul de divinitate panelenica, ajungeau pelerini din toate partile Greciei. Aparut īn Tesalia, cultul lui Asclepios a ajuns īn Pelopones prin Delfi, unde s-a nascut povestea potrivit careia Asclepios era fiul lui Apollo. Complexul de la Epi­daur cuprindea un mare templu īnchinat zeului, o serie de structuri pentru gazdui­rea pelerinilor, constructiile harazite medi­cilor, un amfiteatru si faimosul tholos, un edificiu circular cu destinatie incerta (ipo­teza ca aici se pastrau serpii consacrati zeului este putin credibila). Bolnavii care ajungeau aici īn pelerinaj īsi ofereau jertfele īn fata templului (de regula, zeului i se ofe­rea un cocosel, asa cum aminteste Socrate cu putin īnainte de a muri, īnPhaidon al lui Platon) si ridicau monumente īn amintirea binefacerilor primite,  adevarate ex voto care flancau drumul, lung de circa noua kilometri, dintre vechea cetate Epidaur si sanctuar. Nu putem sti cu precizie cum se desfasura activitatea medicala la Epidaur. Oricum, acesta a devenit foarte curīnd sediul unei scoli de medicina deosebit de īnflo­ritoare, unde un cerc foarte restrīns de medici, asclepiazii, formau un soi de casta

109

ASFODEL

ce pretindea ca descinde direct din zeu. La Epidaur īnsa, misiunea specifica a me­dicilor se afla īn plan secundar comparativ cu experienta mistica si religioasa a fie­carui pelerin īn parte, care īsi petrecea noptile sub porticul sanctuarului, astep-tīnd sa fie „vizitat" de zeu, adica sa traiasca o experienta care avea sa-1 duca la vin­decare si īn raport cu care medicii detineau un rol aproape sacerdotal. Cu caracteris­tici diferite, alte scoli ale asclepiazilor au aparut la Cnidos si la Cos (unde se pas­treaza ramasitele unui alt sanctuar impor­tant īnchinat zeului), avīnt tot trasaturile unei „secte" oarecum īnchise, unde stiinta se transmitea din tata īn fiu. īntr-un astfel de mediu, la Cos avea sa īnfloreasca mai tīrziu scoala de medicina a lui Hipocrate. Spre deosebire de Trofonios, cu care era uneori identificat īn mod eronat, Asclepios nu era o divinitate oraculara. Era invocat destul de rar, cerīndu-i-se inclusiv sa-i apere pe calatori de naufragii. Raspīndindu-se īn Atica, cultul lui Asclepios a fost atestat mai cu seama la Eleusis, unde a fost asociat cu misterele. La Roma a fost introdus īn anul 293 ī.Hr. direct de la Epidaur, īn urma unei ciume. Potrivit traditiei, īnsusi sarpele sacru, instalīndu-se īn Insula Tiberina, a ales locul unde avea sa se ridice templul zeului. Aici Esculap a fost venerat īmpreuna cu Higeea, care uneori era identificata cu o zeita italica, Salus. Prin deplasarile armatei romane, cultul s-a raspīndit īn diferite regiuni ale imperiului, suprapunīndu-se adesea unor traditii locale si favorizīnd identificarea lui Asclepios cu alte zeitati.

Prezente īn literatura antica. Principalele marturii literare antice despre Asclepios sīnt oferite de Pindar (Pythice, 3) si de un poem epic, atribuit lui Hesiod, despre iubirea dintre Apollo si Coronis (Catalogul femeilor, fragm. 31, 32, 35). Zeul este invo­cat īnJuramlntul lui Hipocrate. O tragedie intitulata Asclepios a scris Aristarh din Tegeea, iar un pean i-a fost īnchinat de catre Isilos din Epidaur. Informatiile despre raspīndirea cultului sau provin mai ales din unele pasaje din Pausanias si din Hero-dot (2.97). O marturie pretioasa referi­toare la cult ne ofera Aelius Aristides. O descriere a ritului incubatiei poate fi citita īn Plutos (653 si urm.) al lui Aristofan. īntr-un mimiamb intitulat Jertfa lui Asclepios, Herondas descrie prezentarea unei oferte sacrificiale īn sanctuarul de

la Cos. īn mediul latin, cultul sau este atestat de Titus Livius si Ovidiu (Meta­morfoze si Fastele).

Iconografie. Cultul lui Asclepios este destul de recent, iar iconografia nu are o traditie arhaica, ci se formeaza aproape exclusiv īn epoca clasica. Este atestata cu precadere prin statuile dedicate lui. Perso­najul nu face parte din compozitii narative ce ilustreaza alte episoade mitologice. Este reprezentat fie sezīnd pe tron, fie īn pi­cioare, izolat, fie īmpreuna cu Higeea (vezi),

considerata fiica sau sotia lui. Uneori este imberb, alteori cu barba si batrīn. I-au īn­chinat statui Calamis din Sicion, Alcamene, Briaxis, Scopas, toate pierdute. Pierduta este si marea statuie criselefantina reali­zata de Trasimede din Paros pentru sanc­tuarul din Epidaur.

Ascolia (gr. Tā'Ao-xwXia). Serbari grecesti celebrate de regula īn satele din Atica, īn cinstea lui Dionysos. Numele lor provenea de la jocul ce avea loc īn timpul serbarilor si care consta īn a sta drept, īntr-un singur picior, pe un burduf din piele (askos) bine uns cu ulei si deci alunecos. īnvingatorul primea burduful respectiv.

Ascreos (gr. 'Aaxpaxoq, -ou). Epitet al lui Zeus, care provenea de la muntele Ascra, consacrat acestui zeu si muzelor.

Asfodel. īn mitologia greaca si latina, asfo-delul era planta consacrata Persefonei, iar īn reprezentarile figurative apare ca un atribut al zeitei. Caracterul sau funerar īl facea deosebit de potrivit ca ornament pentru morminte. Se credea ca īn lumea de dincolo exista o pajiste de asfodel, unde se plimbau sufletele celor morti. O splen­dida descriere a „livezii de asfodel" ne ofera Homer īn Odiseea (11.538-539); sufletul lui Ahile strabate cu pasi mari aceasta pajiste, bucuros ca 1-a īntīlnit pe Ulise, care īi povesteste faptele glorioase ale fiului sau, Neoptolem; pasii mari ai lui Ahile, bucuria sa si cīmpul pe care merge contrasteaza cu „celelalte suflete mīhnite", creīnd o imagine opusa fata de cea precedenta prin īntunecata ei imo­bilitate. Pe pajistea de asfodel alearga si Orion, care īsi continua īn lumea de din­colo ispravile vīnatoresti īn care excelase pe pamīnt (Odiseea, 11.573).

Valoarea simbolica a asfodelului este unica, daca ne gīndim ca īn lumea antica,

ASIA

110

I

alaturi de nalba, era considerat un aliment ieftin pentru saraci, devenind proverbial. Hesiod (Munci si zile, 40-41) recurge la acest uz proverbial atunci cīnd face aluzie la faptul ca oamenii nu stiu „ce comori ne­banuite gasesti īn nalba si-asfodel", adica īn simplitatea si modestia de zi cu zi, sau, pentru a folosi un alt proverb citat īn ace­lasi pasaj, „cīt īntregul e mai prejos de jumatate".

Asia (gr. 'Acria, -ag; lat. Asia, -ae). Fiica lui Oceanos si a lui Tethys; s-a casatorit cu Iapet si a fost mama lui Prometeu si a lui Epimeteu. Potrivit traditiei, a dat nu­mele continentului asiatic. La Homer (Iliada, 2.461) termenul indica zona con­tinentala a Ioniei.

Asiarh. īn epoca imperiala romana, era un magistrat care conducea ceremoniile religioase īn cinstea īmparatilor divinizati īn provincia Asia.

Asios (gr. "Acriog, -ou; lat. Asius, -ii). 1) Fiul lui Hirtacos si aliatul troienilor. In Iliada cade rapus de Idomeneu.

2) Erou frigian, fiul lui Dimas si fratele Hecubei. A fost ucis de catre Aiax īn timpul razboiului troian.

3) Sculptor mitic, care a realizat Paladio-nul, pe care i 1-a daruit lui Tros, stramosul troienilor. Acesta, īn semn de recunos­tinta, a dat regiunii numele de Asia (Vezi Paladion).

Asopos (gr. 'Aaiinrdg, -ou; lat. Asopus, -i). Numele (īn traducere „noroios") indica mai multe rīuri din Grecia, dintre care cele mai cunoscute se afla īn Beotia, īn Tesalia si īn regiunea Sicionului. Cel mai cunoscut este ultimul, care, dupa ce strabate Sicionul, se varsa īn golful Corint; el este legat de zeul fluvial omonim, fiul lui Tethys si al lui Oceanos. A fost tatal Evadnei, Eubeei si Eginei, numite si Asopide. „Asopiadul" era si epitetul lui Eac, fiul Eginei si nepotul lui Asopos.

Aspalis (gr. 'AamxXig, -C&oq; lat. Aspalis, -idis). Eroina din Tesalia, fiica lui Argeos si sora lui Astigites. Meliteu, stapīnul din partea locului, s-a īndragostit de ea si a trimis mai multi soldati sa i-o aduca; fata īnsa a preferat sa se spīnzure. Fratele ei,

Astigites, a īmbracat straiele surorii sale, īnselīndu-1 astfel pe Meliteu, pe care a izbutit sa-1 ucida, luīndu-i locul pe tron. Cadavrul nefericitei Aspalis a fost transfor­mat de zei īntr-o statuie de lemn a copilei, careia i-au fost īnchinate onoruri divine.

  Prezente īn literatura antica. Povestea e relatata de Antoninus Liberales īn Trans-formationes.

Aspersiune. īn ritualul roman, era puri­ficarea efectuata īnainte de celebrarea sacrificiului adus īn cinstea lumii subpa-mīntene. Consta īn stropirea cu apa, cu ajutorul unui ram de laur sau al unui instrument special numit aspergillum.

Astarbeea (gr. 'AorapPeicx, -ac;). Regina mitica a Tirului, sotia regelui Pigmalion. Vrīnd sa-si ucida barbatul, 1-a otravit. Cum īnsa otrava īntīrzia sa-si faca efectul, 1-a sufocat. N-a izbutit īnsa sa-1 ucida si pe fiul sau vitreg, Balcazar, care a omorīt-o.

Astp~te (gr. 'AcfTdprn, -T|g; lat. Astarte, -es). Zeitate din Extremul Orient antic, cores­pondenta feminina a lui Astar, zeul ceru­lui. Era pusa īn legatura cu viata naturii si a vegetatiei. īn lumea clasica era iden­tificata cu Afrodita/Venus (vezi si Ishtar).

Asteria (gr. 'Aorepia, -ag ; lat. Asteria, -ae sau Asterie, -es). „Zeita astrelor", dupa cum arata si numele ei, Asteria era fiica titanului Ceos si a Phoebei, sora Latonei, consoarta lui Perses sau Perseu si mama zeitei Hecate (Hesiod, Teogonia, 409). Pentru a scapa de Zeus, care s-a īndra­gostit de ea, s-a transformat īntr-o pre­pelita (ortyx); īnsa Zeus, la rīndul sau, s-a preschimbat īntr-o acvila si a prins-o (Ovidiu, Metamorfoze, 6.108). Atunci Aste­ria s-a aruncat īn mare, luīnd aspectul unei stīnci, si a devenit o insula numita, dupa ea, Asteria („insula cazuta din cer asemenea unei stele") sau Ortigia („insula prepelitelor") sau Delos (din grecul 6r|Xog, „vizibil", īntrucīt se ridicase din adīncul marii īn care se aruncase). Aici Latona 1-a nascut pe Apollo.

  Prezente  In  literatura  antica.  Pe  līnga pasajele citate din Hesiod si din Ovidiu, este amintita īn Fabula 53 a lui Hyginus si īn Dionisiacele (2.125) lui Nonnos din

111

ASTROLOGIE

Panopolis, unde se spune ca de ea s-a īndragostit nu Zeus, ci Poseidon.

Asterion (gr. 'AorepCiov, -wovog). 1) Unul dintre numele cu care este uneori indicat Minotaurul.

2) Numele fiului lui Teutamos, regele Cretei. S-a casatorit cu Europa.

Asterope (gr. 'Aorepā-irn, -T]q). 1) Alt nume al Hesperiei (pentru detalii vezi Esacos). 2) Alta forma a numelui Sterope (vezi).

Asteropeos (gr. 'AffTepoTrcuog, -ou). Raz­boinic al peonilor, fiul lui Pelegon. A luptat alaturi de troieni īn razboiul de la Troia, fiind ucis de Ahile pe malurile rīului Sca-mandru (Iliada, 21.140 si urm.).

Astianax (gr. 'Aoruotva^, -axTog; lat. As-tyanax, -actis). Fiul eroului troian Hector si al Andromacai, care īl numisera Scaman-drios, considerīndu-1 un fel de dar al rīului Scamandru ce curgea la Troia. Troienii pre­ferau sa-1 numeasca īnsa Astianax, īn tra­ducere „stapīnul cetatii" (Iliada, 6.402). Era īnca un copil atunci cīnd grecii au cucerit Troia. Homer ne spune ca Astianax se afla īn bratele Andromacai atunci cīnd aceasta s-a īntīlnit cu Hector la Portile Scheene; copilul s-a speriat de armura stralucitoare a tatalui sau, pe care 1-a lasat sa-1 sarute abia dupa ce si-a scos coiful (pentru sugesti­vul pasaj homeric vezi Tata).

Sfīrsitul sau a fost cumplit: dupa caderea Troiei, eroul grec Pirus 1-a smuls din bra­tele doicii si, īn timp ce-si ducea la corabii sclavele, printre care se afla si Andromaca, 1-a aruncat pe copil de pe zidurile cetatii, pentru ca sa nu mai poata reface regatul Troiei. Prin moartea sa, neamul lui Priam s-a stins.

  Prezente   īn   literatura   antica.   Tragicul sfīrsit al lui Astianax este povestit īn Mica Iliada, īn Troienele lui Euripide, īntr-o tragedie a lui Accius (pierduta aproape īn totalitate) si īn Troienele lui Seneca. E demn de mentionat ca īn limba greaca numele Astianax, īn semnificatia sa etimologica de „stapīn al cetatii", apare uneori ca epitet al diferitelor zeitati.

  Prezente īn literatura moderna. Mai aproape de noi, legenda a fost reluata de Leonardo da Vinci īntr-o drama muzicala si de Maffeo Vegio īn micul poem mitologic Astianax. O opera muzicala intitulata Astianax a com­pus si Nicol6 Jomelli.

Astidamia (gr. 'Acn:o5ajj.ei.a, -aq). Alt nume cu care este indicata Hipolita, sotia lui Acas-tos. Pentru detalii vezi Hipolita si Acast.

Astilos (gr. "ActtuXoc;, -ou; lat. Astylos, -i). Centaur, īnzestrat cu calitati exceptionale de prezicator.

Astimedusa (gr. 'AoTup-eSoutra, -ti^). Po­trivit unei versiuni secundare a mitului lui Oedip, a fost femeia cu care acesta s-a casatorit dupa moartea Iocastei. O traditie tīrzie o considera responsabila de dusma­nia dintre cei doi copii ai lui Oedip, Eteocle si Polinice, fiii sai vitregi, pe care i-a ca­lomniat īn fata tatalui lor, acuzīndu-i ca-i erau ostili. Ca urmare a acuzatiilor ei, Oedip a aruncat asupra celor doi bleste­mul care a provocat dusmania lor (vezi Oedip si Eteocle).

Astinomoi (gr. 'Actuvojioi, -iov). Nume cu care erau indicati īn Grecia zeii ocrotitori ai unei cetati sau ai unei regiuni.

Astrape (gr. 'AcTTpaiifj, -r\q). Numele unei personificari a fulgerului, la fel ca Cerau-nobolia, Brontes si altele asemenea.

Astreea (gr. 'AffTpata, -aq; lat. Astraea, -ae). Fiica lui Zeus si a lui Temis, zeita justitiei; īn epoca de aur traia pe pamīnt, printre oameni. Dar, atunci cīnd rautatea omeneasca a sporit, ea, care ca si mama sa veghea asupra justitiei, s-a retras īn cer, unde s-a transformat īntr-o constelatie cu numele Virgo (Fecioara). O data cu ea a parasit pamīntul si sora sa, Pudoarea. īn-tīmplarile legate de aceasta zeita si de transformarea ei ulterioara īn constelatie sīnt povestite de Ovidiu si de Lucan.

Astreos (gr.'Aorpcuoe;, -ou; lat. Astraeus, -i). Un titan, fiul lui Cribios si al Euribiei si sotul Aurorei (Eos). A fost tatal vīnturilor si stelelor. Ovidiu numeste vīnturile Astraei fratres.

Astrologie. Arta de a prezice viitorul ba­zata pe observarea pozitiei si a miscarii stelelor si pe convingerea ca exista o lega­tura īntre evenimentele astrale si cele din lumea oamenilor. Miscarile astrelor fiind recurente si constante, astrologia postu­leaza ca este posibila si prezicerea destine­lor omenesti, care, īn mod analog, ar trebui sa fie recurente si prestabilite.  Initial,

ASTRONOMIE

112

astrologia s-a dezvoltat īn Mesopotamia si īn Egipt, unde s-a marginit īnsa, dupa cīte stim, sa īncerce sa descifreze pe cer sem­nele premonitorii ale destinelor suvera­nilor si regatelor, dar nu si pe cele ale indivizilor. īncepīnd cu expeditiile lui Ale­xandru Macedon, astrologia a patruns īn lumea greaca si s-a raspīndit mai apoi īn lumea elenistica, pornind din regatele seleucid si ptolemaic. Mai ales īn mediul alexandrin, astrologia a fost codificata prin redactarea unor tratate ce aveau sa devina niste repere fundamentale pentru practicarea acestei arte, īn care elemen­tele babiloniene si egiptene s-au īmpletit cu notiuni solide de astronomie si matema­tica. La rīndul sau, astronomia Antichitatii clasice s-a inspirat din notiunile elaborate de astrologi, pe care le-a indrodus īn pro­priul patrimoniu de descoperiri. Daca, spre deosebire de Mesopotamia si de Egipt, Grecia a inaugurat practica de a lega mis­carea astrelor de destinele individuale (si nu numai ale īmparatilor si regilor), o autentica raspīndire a astrologiei la nivel popular s-a īnregistrat abia la Roma, unde astrologii au facut rapid o cariera īmpartind horoscoape si prezicīnd viitorul cetatenilor din toate paturile sociale, de la gloata de rīnd la īmparati. O masura din anul 139 ī.Hr., care īi alunga pe astrologi din Italia, nu s-a bucurat de succes; popularitatea lor a crescut mai ales īn epoca imperiala, īn pofida dispretului cu care anumite stra­turi sociale priveau irationalul si super­stitiile si care este atestat īn polemicile invective ale lui Iuvenal. Dintre cele mai cunoscute texte ale Antichitatii care au divulgat notiuni de astrologie se pot aminti, dincolo de inserarea unor teme astrologice īn lucrarile unor mari astronomi precum Hiparh din Niceea sau Claudiu Ptolemeu, mai ales cele trei carti din Babyloniaka lui Berosos, un preot babilonian din secolul al III-lea ī.Hr., tratatul de astrologie al lui Nekepsos si Petosiris, redactat īn limba greaca la Alexandria din Egipt prin secolul al II-lea ī.Hr., culegerea de hexametri cunoscuti ca „oracolele caldeene" atribuite lui Iulian Caldeeanul (ce a trait īn epoca lui Marcus Aurelius), care ni s-au pastrat doar partial prin intermediul unor neopla-tonicieni ca Porfir sau Psellos, si mai ales tratatul astrologie Tetrabiblos, redactat īn

secolul al II-lea d.Hr. de acelasi Claudiu Ptolemeu. Pe de alta parte, astrologia si-a gasit o expresie poetica īn Astronomica de Manilius. Dintre documentele epigrafice mai cunoscute pot fi mentionate cele patru tablite de fildes gasite īn sanctuarul lui Apollo Grannus la Grand, īn Vosgi (vezi Grannus), care īmbina interesul intrinsec cu o factura aleasa. Observarea formei constelatiilor, care īi facuse deja pe astro­nomii mesopotamieni sa le asemene cu anumite figuri de monstri si de animale si sa le puna īn legatura cu anumite zeitati, a prilejuit īn lumea greaca si romana aso­cieri cu personaje mitologice, pe care se credea ca zeii le ridicasera la cer, unde le transformasera īn stele. Asa se īntīmpla cu Astreea, Calisto, Casiopeea, Chiron, Dioscurii, Erihtonios, Licaon si multi altii. Vezi, de asemenea, Constelatii.

Astronomie. Originile stravechi ale astro­nomiei, practicata de babilonieni si de egipteni si adusa la un nivel deosebit de evoluat de catre greci, se confunda cu cele ale Astrologiei (vezi), de care a fost strīns legata īn lumea antica. Problemele ce par sa fi stat la baza primelor speculatii sīnt observarea miscarii aparente a Soarelui, a Lunii si a stelelor, originea lumii, forma si pozitia Pamīntului īn univers. Bazīndu-se pe solide notiuni de geometrie si pe īncli­natia spre speculatia filosofica, recurgīnd, de asemenea, la observatiile babilonieni­lor, grecii au obtinut rezultate teoretice remarcabile. Dar, īn paralel cu cercetarea stiintifica, s-a dezvoltat si o literatura, cu precadere poetica, ce tinde sa vada īn astre si miscarile acestora eroi, zeitati si perso­naje legendare, sa interpreteze īntr-o forma mitologica si religioasa problema originii lumii si sa gaseasca explicatii poetice si legendare la īntrebarile privind forma si pozitia Pamīntului.

Identificarea astrelor cu divinitati, eroi si personaje mitologice a dus la aparitia unei literaturi deosebit de bogate, atīt īn lumea greaca, cīt si īn cea romana. Soarele (Helios la greci) era fiul titanilor Hiperion si Tia; surorile sale erau Aurora si Luna. Homer spune ca el rasarea īn fiecare dimi­neata din Ocean la Rasarit (unde poetii ulteriori situau stralucitorul sau palat) si ca strabatea īntregul cer pentru a coborī din nou īn Ocean la Apus pe seara, gata

113

ASTRONOMIE

sa-si reīnceapa drumul īn ziua urmatoare, īntr-un car tras de cai splendizi. Consi­derat un zeu care vede si aude totul (īn Imnul homeric catre Demetra, de exemplu, el o īnstiinteaza pe Demetra ca fiica sa Persefona a fost rapita), mai tīrziu este identificat cu Apollo. Luna (Selene la greci) este, la rīndul ei, identificata cu zeita Diana. Pamīntul, numit Geea de greci, este per­sonificat īntr-o zeita cu origini stravechi, care īl zamisleste pe Uranos, Cerul, si devine mai apoi sotia acestuia. Fiecarui astru de pe cer, fiecarei stele, planete sau constelatii, mitologia īi asociaza un erou sau o divinitate; numeroase povestiri despre metamorfoze se īncheie cu urcarea protagonistului la cer, unde acesta ia īnfa­tisarea unui astru sau a unei constelatii a zodiacului (vezi si Constelatii).

īncercarea de a explica originea lumii prilejuieste, mai ales īn mitologia greaca, numeroase cosmogonii, cea mai veche pe care o cunoastem ca fiind aceea a lui Hesiod din Teogonia (vv. 108 si urm.: „Spuneti cum au luat fiinta, cu primii zei odata, Glia/ Pīraiele, īntinsa mare cu apri-ga-i talazuire,/ si astrele stralucitoare, vazduhul larg boltit deasupra"). Genea­logiile zeilor pornesc de la originile lumii (vezi 119 si urm.: „La īnceput de īncepu­turi fu Haosul, iar dup-aceea/ Spatoasa Glie [...] de-asemeni Eros [...]. Din Haos se-ntrupa Erebos si Noaptea, neagra-ntru-chipare./ Ci Noaptea odrasli la rīndu-i Eterul si Lumina zilei"), iar povestea originilor universului se identifica īntr-o nesfīrsita genealogie divina. Deosebit de interesanta apare si cosmologia orfica; fata de cea hesiodica, ea prezinta cīteva deosebiri semnificative (vezi Orfism). Mai tīrziu, īn Timaios, Platon adopta īn mod deliberat forma mitului pentru a-si expune teoria despre cauza lumii, pe care el o vede īn demiurg, artizanul ce plas­muieste o materie informa dupa schema reprezentata de realitatea ideala. Mai tīrziu, īn prima carte din Metamorfoze, Ovidiu povesteste cum s-a format lumea: „īnainte de mare, de pamīnt si de cerul care acopera toate, īn īntregul univers era o singura īnfatisare a naturii pe care oa­menii au numit-o haos, o masa fara forma si fara īnchegare. Nu era altceva decīt o īngramadire primitiva, o adunatura fara

rīnduiala de seminte ale lucrurilor, ce nu aveau legatura īntre ele! [...] Nimic nu avea o forma anumita si unele se īmpo­triveau altora: īntr-un singur corp frigul lupta cu caldura, umezeala cu uscaciunea, elementele tari cu cele moi, cele grele cu cele usoare. Acestei lupte i-a pus capat un zeu si o natura mai buna. Caci a despartit pamīntul de cer, uscatul de ape si a deose­bit cerul limpede de aerul cel des al atmo­sferei. Pe acestea, dupa ce le-a descurcat si le-a scos din īngramadeala oarba, le-a pus pe fiecare la locul lor si le-a legat printr-o pace armonioasa" (vv. 5-25).

Forma pamīntului si pozitia sa fac, la rīndul lor, obiectul unor povestiri īn care credintele religioase, fantezia si legendele mitologice se īmpletesc cu speculatia filo­sofica si stiintifica. īn conceptia poetilor arhaici, mai ales a lui Homer si a lui Hesiod, pamīntul este un disc plat īncon­jurat de un rīu circular, Oceanul, care nu are īnceput si nici sfīrsit, īntrucīt se varsa īn el īnsusi. Deasupra pamīntului se afla cerul de bronz, care e un soi de strachina asezata pe circumferinta oceanului si care, fiind salasul zeilor, este indestructibil si incoruptibil ca bronzul. Ce se gaseste de­desubtul pamīntului provoaca īn rīndul poetilor antici o mai mare perplexitate. Xenofan īsi īnchipuie ca exista niste rada­cini care īi dau pamīntului stabilitate si siguranta si care coboara la nesfīrsit. Hesiod formuleaza ipoteza unui abis adīnc, a unui „īntuneric cetos", Tartarul, presupunīnd ca īntre cer si pamīnt este aceeasi distanta ca īntre pamīnt si Tartar: „O nicovala de arama, cazīnd din ceruri noua nopti/ si noua zile, va atinge pamīn­tul īn a zecea zi./ Ci tot atīt de departata e glia de Tartarul negru,/ Caci nicovala de arama cazīnd de pe pamīnt, va face/ Tot noua nopti si noua zile si-a zecea zi va fi-n Tartar" (Teogonia, 722 si urm.). Cīt despre adīncimea Tartarului, aceasta e insonda­bila : „...la capatu-i n-ajungi/ De-ar trece-un an īntreg din clipa cīnd ai trecut de poarta ei" (ibidem, 740 si urm.). Prin urmare, mi­tologia concepe un univers alcatuit din niveluri suprapuse, complet diferite unul de celalalt: cerul este salasul lui Zeus si al zeilor nemuritori (fie si cu anumite limi­tari : vezi Cer) ; pamīntul este spatiul oa­menilor ; Tartarul este īmparatia mortilor si a zeilor subpamīnteni.

ATALANTA

114

Mitologia ne transmite povestea lui Atlas, gigantul care, īntrucīt a avut īndrazneala sa lupte īmpotriva olimpienilor, a fost pedepsit de Zeus si condamnat sa tina pe umeri bolta cereasca. Salasul sau se afla īntr-un loc imprecis din extremul Occident, fie īn tinutul Hesperidelor, fie īn īndepar­tatele tarīmuri ale hiperboreenilor. īntr-o epoca mai tīrzie, Atlas a fost considerat un astronom care i-a īnvatat pe oameni legile ce guverneaza cerul, fiind mai apoi divinizat. Pe un alt plan, Tales concepe un pamīnt care pluteste pe ape. Anaximandru crede ca pamīntul are forma unui cilin­dru care se echilibreaza la centru fara sa aiba nevoie de vreun punct de sprijin, din moment ce se afla la o distanta egala de toate punctele si, ca atare, nu sufera solici­tari pentru a se misca īn nici o directie. Anaximene, ca si, īnainte de el, Anaxi­mandru, este convins de devenirea ciclica a lumii, care se dizolva periodic īn princi­piul originar si tot periodic recapata forma, regenerīndu-se. De la ideea centrala a de­venirii porneste si gīndirea lui Heraclit. Pitagora, care a elaborat o serie de con­ceptii astronomice īnsemnate (sfericitatea pamīntului, izolarea īn vid a acestuia) si care cel dintīi a numit lumea cosmos pentru a sublinia ordinea ce o caracterizeaza, este convins ca stelele fixe apartin unei sfere rotitoare, ca sapte corpuri ceresti (Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Iupiter, Saturn) fac parte din tot atītea sfere, si ca īntre sfere numere si notele muzicale exista raporturi strīnse. Pitagoreicii situau īn centrul universului focul, numit si Hestia, sau Mama Zeilor; altar al universului, vatra, tron al lui Zeus, el este centrul din care se propaga forta ce guverneaza lumea. Este demn de observat ca, īn pofida dimen­siunii mitice a unora dintre aceste con­ceptii, pitagoreicii au fost primii care au prezentat o doctrina de tip heliocentric. Astronomia epocii clasice īnsa, cea a lui Platon si a lui Aristotel, cu toate imaginile poetice si sugestive pe care Platon le extrage din mitologie si la care s-a facut trimitere, dobīndeste o dimensiune mai riguroasa si stiintifica, legata de filosofia naturii si de progresele din matematica si geometrie. Distanta ce o separa de mitologie sporeste tot mai mult.

Conceptiile despre forma si pozitia pamīn­tului influenteaza si credintele religioase

referitoare la locul unde se afla salasul zeilor si lumea de dincolo. Lipsa unei dogme sau a unei conceptii coerente asupra lumii de dincolo la greci si la romani explica de ce viziunea asupra lumii subpamīntene se modifica mult de la o epoca la alta, une­ori de la o regiune la alta, iar credintele populare pot convietui cu fanteziile elabo­rate de poeti. īn Iliada, lumea mortilor se afla sub pamīnt; īn Odiseea, este plasata la hotarul extrem al lumii, dincolo de Ocean, īn Teogonia, lumea subpamīnteana apare stratificata īntr-un regat al lui Hades, unde zeii olimpieni i-au aruncat pe titani, si Tartarul unde zeii īsi trimit dusmanii. Cīmpiile Elizee, situate la hotarul extrem al lumii, sau Leuce, Insula Alba, sau Insulele Fericitilor descrise de Hesiod sīnt locurile, de multe ori avīnd o pozitie nede­finita, unde eroilor le este īngaduit sa duca o viata fericita si lipsita de griji. Lumea romana, care asimileaza multe dintre tra­ditiile lumii grecesti, se straduieste sa pro­puna ca acces la īmparatia de dincolo de mormīnt un loc precis, care poate fi lacul Avernus sau pestera Sibilei de la Cumae. Nici lacasul zeilor nu are o pozitie geo­grafica precisa: din Hades la Olimp, din Parnas la Helicon, din adīncurile marii la interioarele templelor, zeii par sa se risi­peasca pe pamīnt fara sa ocupe o sfera cereasca anume. Daca trebuie sa-i adune laolalta, poetii aleg īndeobste, pentru a-i gazdui, Olimpul si lacasul lui Zeus. īn ciceronianul Somnium Scipionis, astrele devin salasul sufletelor oamenilor ilustri. Ca atare, īn conceptia mitica asupra uni­versului, īmparatia zeilor si cea a mortilor nu au o pozitie care sa poata fi stabilita cu precizie.

Atalanta (gr. 'ATaXavni, -r\q; lat. Ata-lanta, -ae). Numeroasele versiuni ale mi­tului frumoasei eroine vīnatorite pot fi reduse la doua filoane principale, ce-si au originea, respectiv, īn Arcadia si īn Beotia. īntīmplarile ce o au ca protagonista sīnt similare, īnsa numele unor personaje si localizarea evenimentelor se modifica. Trebuie sa subliniem ca Atalanta nu apare legata de o zona geografica precisa, ci, īn general, de toate locurile consacrate Arte-misei, zeita vīnatorii.

Potrivit versiunii raspīndite īn Arcadia, Atalanta era fiica lui Iasios, numit si Iasion,

115

ATALEIA

un vīnator din Creta, si a Climenei. Atunci cīnd s-a nascut, tatal ei, care īsi dorea un fiu, a abandonat-o pe muntele Partenion. Aici copila a fost hanita si crescuta de o ursoaica (ursul e un simbol al Artemisei). Devenita adulta, asemenea zeitei vīna-torii, a trait libera si singura prin paduri, ferindu-se de iubire si ucigīnd cu sagetile doi centauri care au īncercat sa o prinda (Calimah, Imn catre Artemis, 221). Alaturi de Meleagru, a fost protagonista vīnatorii din Calidon (vezi Meleagru).

Mai tīrziu, Iasion a recunoscut-o ca fiica si a dorit ca ea sa se casatoreasca. Atalanta a pus conditia ca pretendentii sa se īntreaca cu ea īn alergare, unde era de neīnvins. Daca ea īnvingea, urma sa-si ucida preten­dentul ; daca era īnvinsa, avea sa se casa­toreasca cu īnvingatorul (Hyginus, Fabule, 185). Atalanta a repurtat victoria asupra unui mare numar de pretendenti, fascinati de frumusetea ei si nepasatori la riscul pe care si-1 asumau. Legenda nu spune cīti dintre ei au fost strapunsi de sagetile fetei īnainte ca Milanion sa o īnvinga cu aju­torul Afroditei. Zeita dragostei i-a dat tīnarului trei mere de aur din cununa lui Dionysos, ce emanau o fascinatie amoroasa irezistibila (Teocrit, 2.120). īn timpul īntre­cerii, tīnarul le-a lasat sa cada la picioa­rele Atalantei, iar atractia lor irezistibila a determinat-o sa se opreasca si sa le cu­leaga, īngaduindu-i astfel siretului tīnar sa ajunga primul la linia de sosire. Potrivit īntelegerii, acesta a obtinut mīna eroinei. Cei doi s-au refugiat īn adīncul padurii si s-au unit īntr-un templu īnchinat lui Zeus. Pentru ca au profanat locul sacru, au fost transformati īn lei. Se credea ca leii nu se īmperecheau īntre ei, ci cu leoparzii; prin urmare, tīnara pereche era condamnata la o castitate eterna. Potrivit altei versiuni, templul īi era īnchinat Marii Mame a zeilor si exista obiceiul ca īn acel loc eroinei sa-i fie aduse ca ofranda ramuri īncarcate cu mere coapte.

īn Beotia au aparut legende analoage cu cele din Arcadia īnsa localizarea geogra­fica si numele personajelor implicate erau altele. Astfel, se spunea ca tatal ei ar fi fost Scheneu (Hesiod, fragm. 20, 21), „omul din stufaris" (mlastinile, la care face trimitere stuful, īi erau consacrate Artemisei), iar nu­mele eroului care s-a īntrecut cu ea pentru a-i obtine mīna era Hipomenes. Despre

Milanion (Apollodor, 3.9.2) s-a povestit ca era varul Atalantei si ca o curtase asiduu, obtinīndu-i īn cele din urma mīna si avīnd cu ea un fiu, Partenopeos.

  Epitete. „Cea care o uraste pe Afrodita".

  Atribute. Eroina este prezentata īndeobste cu arcul si sagetile, īmbracata pentru vīna-toare. Cel mai adesea poate fi recunoscuta īntrucīt apare īmpreuna cu Meleagru īn timpul vīnatorii mistretului calidonian.

  Prezente īn literatura antica. Principalele izvoare sīnt īn principal Hesiod, Teocrit si Calimah. Alte informatii ne ofera Hyginus si Apollodor. Euripide, īnMeleagru, a descris iubirea acestui erou pentru Atalanta.

  Prezente  īn  literatura  moderna  si  con­temporana. Deosebit de interesante sīnt interpretarea mitului Atalantei oferita de J.G. Frazer īn Creanga de aur, unde este examinata sub raport antropologic mai ales īntrecerea pentru mīna eroinei, si cea a lui V.I. Propp, care studiaza raporturile dintre mit si basm. īntr-un plan propriu--zis literar se situeaza tragedia Atalanta la Calidon de A.Ch. Swinburne si drama Atalanta de G. Heym. Aceluiasi ciclu mitic īi este dedicata si tragedia Meleagru de S. Wyspiarīski.

  Iconografie. Reprezentarile Atalantei pe care le cunoastem o īnfatiseaza pe eroina cu precadere īn timpul vīnatorii mistre­tului calidonian. Atalanta figura probabil pe Cufarul lui Cipselos (secolul al II-lea ī.Hr.), care s-a pierdut; este reprezentata pe Vasul Francois de la Vulci; pe doua fai­moase vase calcidiene, respectiv la Luvru si la Miinchen; pe o oglinda etrusca de la Muzeul Gregorian de la Vatican. īn sculp­tura, documente interesante sīnt friza asa--numitului Heroon de la Gjolbashi-Trysa si mai ales frontonul de est al templului Atenei Alea de la Tegeea, realizat de Scopas, care ne-a parvenit īntr-o forma deterio­rata, īn epoca romana, mitul este reprezen­tat īn picturi pompeiene si pe sarcofage, iar mai tīrziu īn mozaicurile din Antiohia si īn cel de la Halicarnas, aflat la British Museum.

Ataleia (gr. Tct'ATTa'Xcia). īn lumea elenis­tica, cu acest nume erau indicate serbarile organizate īn diferite cetati īn cinstea suve­ranilor ce purtau numele Atalos. Deosebit de stralucitoare erau cele de la Delfi, unde o generoasa ofranda al lui Atalos al II-lea Filadelful lasata sanctuarului permitea

ATAMAS

116

organizarea unor festivitati somptuoase si prelungite.

Atamas (gr. 'A#ap.ac;, -avxoc;; lat. Atha-mas, -antis). Fiul zeului vīnturilor, Eol, si al Enaretei; a fost regele cetatii Orhome-nos din Beotia. La porunca Herei, s-a casatorit cu Nefele, „norul", o creatura divina care i-a daruit doi copii, Frixos si Hele. Dar Atamas era īndragostit īn taina de o muritoare, Ino, fiica lui Cadmos, cu care i-a avut pe Learhos si Melicertes. Prin aceasta iubire, Atamas a stīrnit mīnia Herei si a Nefelei si a fost aspru pedepsit: o seceta cumplita s-a abatut asupra cīm-piilor din Beotia, iar oracolul de la Delfi, īntrebat ce era de facut, a spus ca trebuiau jertfiti cei doi fii ai Nefelei. īnsa mama lor i-a salvat, ajutīndu-i sa fuga calare pe berbecul cu līna de aur (pentru povestea berbecului cu līna de aur vezi Argonauti). Mai apoi, Hera si Nefele l-au facut pe Atamas sa īnnebuneasca si sa-1 ucida pe Learhos, fiul pe care īl avusese de la Ino. Aceasta s-a aruncat īn mare īmpreuna cu celalalt fiu, Melicertes; amīndoi au fost transformati īn zeitati marine : Ino a deve­nit zeita Leucoteea, īn timp ce Melicertes a primit numele Palemon. Pentru ca īsi ucisese propriul fiu, Atamas a fost silit sa fuga din Beotia si s-a refugiat īn Tesalia. Dupa numele tatalui lor, cei doi copii ai lui Atamas, Palemon si Hele, sīnt adesea indicati, respectiv, drept Atamantiadul si Atamantis.

Prezente īn literatura antica. īntīmplarile lui Atamas si ale celor doi copii ai sai, Frixos si Hele, au fost puse īn scena de Euripide īn tragedia Frixos, care s-a pierdut. Diferite amanunte ale mitului ne sīnt cunoscute de la Hyginus (Fabule, 1-5), Apollodor si Ovi-diu (Fastele, 3.581 si urm. si Metamorfoze, 4.416 si urm.).

Atargatis, vezi Derceto.

Ate (gr. "Atti, -t\q; lat. Ate, -es). Fiica lui Zeus; era o figura divina straveche a lumii grecesti, care īi īmpingea pe oameni la actiuni impulsive, de multe ori necuge­tate. Este mentionata de autorii clasici ca zeita a iluziei, īnsa si a ruinei, orbirii si distrugerii, dupa cum indica semnificatia literala a numelui sau. Consecinte ale orbirii provocate de Ate sīnt hybris, trufia omului care nu-si vede propriile limite,

si iluzia, care īl īmpiedica sa desluseasca adevarul.

Prezente īn literatura antica. Faptul ca Ate este fiica lui Zeus e amintit īnlliada, 19.90 si urm., unde zeitatea este asociata cu res­ponsabilitatea morala. īn Teogonia (230), Hesiod spune ca Ate este fiica Disputei.

Atena, cetate (gr. 'A^T|vai, -wv; lat. Athenae, -arum). Principala cetate din lumea greaca a avut un rol central si īn mitologia clasica. Locul sacru prin exce­lenta, nu numai al cetatii, ci al īntregii lumi grecesti, era reprezentat de Acropole sau cetatea īnalta, numita si Cecropia, īntrucīt se spunea ca fusese īntemeiata de Cecrops, regele mitic al Aticii. Totusi, ade­varatul īntemeietor al cetatii era consi­derat Tezeu, care unise douasprezece state independente, īnaltīnd Atena la rang de capitala. Pe Acropole era venerat Erihto-nios, despre care se spunea ca īsi avea acolo mormīntul. Tot aici se pastra masli­nul sacru pe care, potrivit traditiei, Atena īl facuse sa rasara atunci cīnd se īntrecuse cu Poseidon pentru stapīnirea religioasa asupra Aticii. Atena obtinuse victoria si pusese bazele cultului deosebit care īi era īnchinat īn cetate. Pe Acropole se īnalta Partenonul, edificiul sacru prin excelenta al lumii grecesti, unde se desfasurau serba­rile Panatenee (vezi). De acest loc se legau nenumarate culte si personaje mitice.

Atena, zeita (gr. 'Atf-nvcx, -āq; lat. Athena, -ae). Numita Minerva (vezi) de romani, este una dintre cele mai mari zeitati ale Olimpului grecesc. Cultul sau a cunoscut o larga raspīndire mai ales pentru ca a fost zeita protectoare a Aticii si īn particular a Atenei, care si-a luat numele de la ea.

īn majoritatea cazurilor, anticii o citeaza cu apelativul Palas Atena, ori pur si sim­plu Palas; era fiica lui Zeus si a lui Metis, „sfatul īntelept", zeita cea mai cultivata si mai inteligenta, care avea sa nasca fii foarte īntelepti. Geea si Uranos īi prezisesera lui Zeus ca īntr-o zi sotia sa avea sa-i nasca si un fiu siret si dominator, care avea sa devina regele zeilor si al oamenilor. De aceea Zeus, de teama ca profetia avea sa se adevereasca, la sfatul Geei si al lui Uranos a īnghitit-o pe Metis, care astepta un copil, si a tinut-o ascunsa īn pīntece pentru ca toate sfaturile īntelepte sa-i fie

117

ATENA, ZEIŢĂ

rezervate lui (Hesiod, Teogonia, 887). Atena s-a nascut din capul lui Zeus, din care a iesit complet īnarmata, cu un strigat de lupta īnfricosator (ibidem, 924). Potrivit unei versiuni a mitului, aceasta nastere miraculoasa s-ar fi petrecut pe vīrful unui munte līnga rīul Triton, de unde apela­tivul Tritogenia cu care este desemnata uneori. īn alte versiuni ale mitului, la nas­tere a asistat Hefaistos (Pindar, Olimpice, 7.35) sau Prometeu, care a deschis printr-o lovitura de secure teasta zeului, de unde a iesit Atena stralucitoare īn armura sa de aur si īnfricosatoare la vedere.

Dupa nasterea din teasta lui Zeus, Atena a fost crescuta de zeul fluvial Triton, care avea la rīndul sau o fiica pe nume Palas. Cele doua fete se antrenau īmpreuna. īntr-o buna zi, Palas era sa o loveasca pe Atena, īnsa Zeus a intervenit grabnic, interpunīnd īntre cele doua lup­tatoare scutul sau, adica pielea de capra ce provoca teama. Privind-o, Palas a fost īngrozita si, fara sa vrea, īn acea clipa Atena a lovit-o mortal. īndurerata de moar­tea prietenei, Atena i-a facut o statuie, Paladionul, pe care a asezat-o alaturi de statuia lui Zeus (Apollodor, 3.12.3).

Atena este reprezentata ca o zeita fe­cioara, a carei inima nu cunoaste iubirea. Multe povestiri se refera la acest aspect. Prezicatorul Tiresias a fost lipsit de vedere pentru ca o vazuse īmbaindu-se. Hefaistos, care, potrivit unei versiuni a mitului, o ajutase pe zeita sa vada lumina zilei, o ob­tinuse de sotie īn semn de multumire, īnsa, imediat ce a adus-o īn camera nuptiala, Atena a disparut. Din samīnta lui Hefaistos cazuta pe pamīnt zeita Geea 1-a zamislit pe Erihtonios (vezi), pe care Atena 1-a luat sub ocrotirea sa (Hyginus, 166).

īntrucīt tatal Atenei era cel mai puter­nic, iar mama cea mai īnteleapta dintre zei, īn mitologia clasica zeita apare ca o fuziune a prerogativelor parintilor sai, ocu-pīnd locul al doilea īn Olimp, alaturi de tatal sau, Zeus. īn ea, puterea si īntelep­ciunea apar contopite īn mod miraculos, īntr-un echilibru perfect. Ca atare, ea este protectoarea statului si a tot ceea ce īi poate aduce acestuia forta si prosperitate.

īntrucīt era ocrotitorea agriculturii, se spunea ca ea a introdus īn Grecia culti­varea maslinului. Ca patroana a tuturor

artelor si mestesugurilor, ea este, de pilda, zeita tesutului (vezi Arahne), protectoare olarilor (la Samos), iar īn alte parti a orfe-vrierilor (Odiseea, 6.233). A inventat carul de razboi (.Imnul homeric catre Afrodita, 13). I se atribuia si inventarea flautului: mitul povesteste ca, atunci cīnd s-a vazut cīntīnd oglindita īntr-o fīntīna, s-a con­siderat urīta si a aruncat flautul, care a fost gasit de Marsias (vezi). De asemenea, se credea ca inventase trīmbita, la Argos fiind venerata cu epitetul Salpinx, care īn­seamna chiar „trīmbita" (Pausanias, 2.21.3). Cu trecerea timpului, scriitorii au identifi­cat-o cu protectoarea īntelepciunii si a stiintei. De acest rol se leaga autoritatea ei asupra legilor statului: ordinea si legea, administrarea justitiei si adunarea poporu­lui se aflau sub tutela ei. Se considera ca instituirea Areopagului atenian īi aparti­nea tot ei.

Ca protectoare a statului, Atena actio­neaza si īmpotriva dusmanilor externi; astfel, ea a capatat aspectul unei zeitati raz­boinice. Numeroase episoade īi subliniaza virtutile razboinice si eroismul. īn timpul razboiului lui Zeus īmpotriva gigantilor, Atena a luptat curajos, īngropīndu-1 pe Encelad sub insula Sicilia si ucigīndu-1 pe Palas. īn razboiul troian a fost de partea grecilor. Ca zeita razboinica (calitate care, de altfel, se manifesta īnca din momentul nasterii sale, īn armura completa si īn stri­gatul salbatic de lupta), ea apare īnarmata din cap pīna-n picioare, cu lancea, coiful si scutul īn centrul caruia se distinge capul Gorgonei.

Traditia potrivit careia Atena este ocro­titoarea Aticii si, īn particular, zeita epo­nima a cetatii se refera la disputa dintre ea si Poseidon pentru stapīnirea acelei regiuni (Apollodor, 3.14.1). Cei doi zei au intrat īn competitie pe timpul domniei lui Cecrops. Pentru a pune capat disputei, zeii au hotarīt ca cetatea avea sa.-i apartina celui care avea sa le ofere oamenilor cel mai pretios dar. Poseidon a lovit pamīntul cu tridentul, facīnd sa tīsneasca o „mare", adica un izvor de apa sarata, si apoi un cal. Atena, īn schimb, a facut sa rasara pe Acropole un maslin. Chemat ca judecator, Cecrops a decretat .superioritatea Atenei, care, din acel moment, a devenit zeita ocrotitoare a Aticii. īn epoca istorica īnca

ATENA, ZEIŢĂ

118

se pastra maslinul sacru pe care zeita īl facuse sa rasara pe Acropole.

Adesea, Atena a fost identificata cu zei­tati straine si alaturata altor figuri divine -printre acestea, Higeea si Nike, careia īi era īnchinat un mic templu pe Acropole.

Pentru aspectele cultului zeitei si ale legendei īn lumea latina, vezi Minerva.

  Epitete. Pronoia („Providenta"); Tritogenia (de la rīul Triton, pe malul caruia s-a nas­cut) ; Palas (de etimologie incerta); Gorgopis (īntrucīt purta chipul Gorgonei pe piept si

pe scut); Helotida („cea cu fata lata"); Glaucopis („cea cu ochi de cucuvea", īnsa interpretarea este īndoielnica: semnifica­tia ar putea fi „cea cu chipul stralucitor"); Aitia (dupa numele ciorii de mare, pasare consacrata ei); Ergane (zeita mestesuga­rilor) ; Higeea ; Areia (īn legatura cu Ares); Efestia (īn legatura cu Hefaistos); Polias („ocrotitoarea cetatii"); Nike („ocrotitoarea victoriilor militare"); Promahos („ocroti­toarea luptatorilor"); Partenos („fecioara"); Alea (dupa cetatea cu acelasi nume din Arcadia); Itonia (vezi); Saitis (vezi); Cha-linitis (vezi).

  Atribute. Armura, coiful, lancea si scutul; capul Gorgonei pe scut sau pe piept; uneori, Nike īnaripata īn mīna; cucuveaua, sar­pele, cioara de mare, maslinul, care īi erau consacrate.

  Raspīndirea cultului. Atena este una dintre cele mai venerate zeite din Olimpul gre­cesc, iar cultul sau s-a raspīndit īn aproape toate regiunile de cultura greaca, din Grecia propriu-zisa la Asia Mica si din Italia meri­dionala īn Sicilia. Un cult aparte īi era rezervat la Atena, unde īi era īnchinat cel mai mare templu din Antichitate, Parte-nonul, īn care se afla statuia criselefantina a zeitei, opera a lui Fidias. Aici se des­fasurau celebrele serbari panatenee, una din principalele recurente ale calendarului religios grec (vezi Panatenee). Tot aici, ala­turi de Hefaistos, era sarbatorita īn cadrul serbarilor numite Chalceia (serbarea fau­rarilor).

  Prezente īn literatura antica. Data fiind enorma importanta a Atenei īn mitologia greaca, prezenta sa īn izvoarele literare este constanta si frecventa, īncepīnd cu Iliada si Odiseea. īnainte de poemele home­rice, numele ei apare īn unele documente din liniarul B de la Cnosos, ceea ce ne face sa ne gīndim La o origine extrem de veche. Povestea nasterii sale din capul lui Zeus

se gaseste īn Imnul homeric catre Atena, īn Olimpica 7 a lui Pindar etc. īn Teogonia, Hesiod īi atribuie o mama, pe Metis, adica sfatul cel bun (vezi Metis). Ca īnvingatoare a Gorgonei este amintita īn Pythica 12 a lui Pindar, iar ca inventatoare a flautului īntr-un ditiramb al lui Melanipide. Alte episoade ce o au ca protagonista sīnt rela­tate de Hyginus si de Apollodor. Figura Atenei apare dominanta īn Eumenidele lui Eschil si īn Aiax al lui Sofocle. Ritul stra­niu prin care, la Argos, statuia zeitei era spalata este amintit īn imnul calimahic al Scaldei zeitei Palas. Pentru rolul zeitei īn literatura latina, vezi povestirile referi­toare la ea īn Ovidiu, Metamorfoze, 5 si 6.

  Prezente   īn   literatura   moderna.   Atena revine īn literatura moderna de cele mai multe ori prin filtrul latinesc, sub numele de Minerva sau Palas. Figura si rolul sau īsi gasesc ecouri īn numeroase opere lite­rare, de la Gratiile lui Foscolo si Invitatie catre Palas a lui Monti pīna la Maslinul Minervei al lui E. Dahlberg. Din numele zeitei (mai precis, din termenul ce desemna templul īnchinat zeitei, Athenaion) provine termenul „Ateneu", folosit pentru a indica universitatile. O apropiere analoaga īntre lumea scolii si zeita exista din lumea la­tina, unde minervalis era onorariul platit dascalilor.

  Iconografie. Reprezentarile Atenei īn arta greaca sīnt nenumarate, īncepīnd īnca din epoca miceniana. Pe līnga numarul mare de picturi pe vase din toate epocile īn care zeita este īnfatisata, cīnd direct, ca prota­gonista, cīnd ca ocrotitoare a eroilor, demne de luat īn seama sīnt cīteva sculpturi ce au contribuit la consolidarea iconografiei sale traditionale. Printre acestea se numara Atena sezīnd, lucrare de Endoios; friza orientala a Tezaurului sifnienilor de la Delfi,   unde   Atena   apare   īn   adunarea zeilor; frontonul Hekatompedon-nlui din Atena, din epoca lui Pisistrate, unde zeita ocupa centrul compozitiei, aparīnd īn lupta cu Encelad; frontonul occidental al tem­plului lui Apollo de la Delfi; mai multe metope de la Selinunt; metopele din templul lui Zeus din Olimpia reprezentīnd muncile lui Heracle; stela numita ^Atena melan­colica" (Atena, Muzeul National); frontoa-nele templului Atenei Afaia de la Egina; grupul Atena si Marsias de Miron; īn sfīrsit, statuia cea mai faimoasa din toate, statuia criselefantina a Atenei Partenos de Fidias, aflata īn Partenon. Ulterioare sīnt

119

ATLANTIDA

1

Atena Nike, venerata īn templul cu acelasi nume de pe Acropole, Atena Pronaia a lui Scopas, statuile zeitei realizate de Pra-xitele si Eufranor; Atena Lemnia pastrata la Dresda; Atena Giustiniani si Atena de la Velletri. Pentru operele romane vezi Minerva.

Atica (gr. 'Attlx-h [tt|] ; lat. Attica, -ae). Regiunea īn care se afla capitala Greciei face obiectul unui mare numar de mituri si de culte. Numele Atica era asociat cu Acteos si Atthis (vezi). Zeita cea mai īnsem­nata era Atena, careia īi erau īnchinate principalele sarbatori din calendarul atic. De asemenea, erau sarbatorite numeroase alte zeitati, printre care Demetra si Core, Dionysos, Zeus, Cronos, Apollo, Artemis, Poseidon, Hefaistos, Prometeu, eumeni-dele si alte divinitati secundare. Cele mai importante mituri pe care poetii antici le-au localizat īn Atica se refereau cu deo­sebire la Atena si Poseidon, prezentati īntr-o disputa īnflacarata pentru dobīn-direa primatului asupra regiunii. Eroul atic prin excelenta era Tezeu. Numeroase alte legende īi aveau ca protagonisti pe miticii suverani stravechi ai Aticii, pre­cum Cecrops, Erihtonios, Erehteu sau Egeu. Pentru detalii vezi rubricile referitoare la personajele citate si, de asemenea, Calen­dar si Sarbatoare.

Atlantida (gr.'AxXavxfg, -iSog; lat. Atlan-tis, -idis). Potrivit unei traditii vechi, cu acest nume era indicata o mare insula si­tuata la apus de Coloanele lui Hercule, īn Ocean, īn dreptul Muntelui Atlas. Intens populata, foarte bogata si splendida prin frumusetile naturale si prin cetatile īnflo­ritoare, era cīrmuita de suverani puternici si gloriosi, care, īn fruntea unor armate invincibile, au invadat Africa si Europa. Acestor navaliri le-a pus capat rezistenta atenienilor si a aliatilor acestora, care, cu 9.000 de ani īnainte de epoca clasica, au alungat aceste armate, provocīnd īn ace­lasi timp un declin lent, dar implacabil al insulei. Locuitorii au devenit rai si nele­giuiti, drept pentru care zeii i-au pedepsit: insula lor a fost īnghitita de Ocean īn scurtul rastimp al unei zile si al unei nopti.

Legenda Atlantidei, pe care o cunoastem prin intermediul versiunii oferite de Platon īn Critias si īn Timaios, dateaza din timpul calatoriei lui Solon īn Egipt, unde īnteleptul

atenian ar fi aflat-o de la preotii din partile locului. De aici se nasc numeroase inter­pretari si legende, precum si o serie de īncercari de a identifica pozitia fabuloasei insule scufundate cu bogatiile sale. Din­colo de periodicele (si adesea fantezistele) descoperiri subacvatice, Atlantida a fost localizata cīnd īn insulele Azore, cīnd īn Canare. Nu au lipsit cei care au considerat ca īn credinta īntr-un tarīm situat dincolo de Coloanele lui Hercule ar trebui īntre­zarita cunoasterea īnca din Antichitate a unei emisfere occidentale. S-au stabilit legaturi īntre legenda insulei īnghitite de ocean si povestirea biblica a potopului. Soarta poporului disparut al Atlantidei a fost asociata cu cea a evreilor (de exemplu de F.Ch. Baer īn Eseu istoric si critic despre atlantici, 1762), cu miturile scandinave din Edda (Olaus Rudbeck, Atland eller, 1764), iar insula a fost identificata cu un tarīm mitic al zeului Ianus (Giovanni R. Carii, Delle lettere americane, 1784-1794). Nu a lipsit nici ipoteza (sugestiva, īnsa greu de confirmat) identificarii Atlantidei cu insula greaca Santorini (Thera), sediul extraordinarei si bogatei civilizatii ce ne-a lasat impunatoare si rafinate vestigii arheo­logice din perioada minoica si care a avut aceeasi soarta cu legendara Atlantida: o eruptie vulcanica a facut sa se scufunde o mare parte din insula. Cel mai adesea, Atlantida apare ca un loc mitic, la fel de anevoie de descoperit cum sīnt gradina Eden sau Insulele Fericitilor, fiind, ca atare, aleasa pentru a indica locuri ale basmului, legendei sau utopiei.

  Prezente īn literatura antica. Dupa poves­tirea lui Platon din Timaios si Critias, legenda   insulei   scufundate   īn   adīncul marii pare sa-i fi interesat prea putin pe autorii antici. Cīteva trimiteri, de altfel nu foarte convingatoare, gasim la Pliniu cel Batrīn si la Strabon, care se refera la Atlantida īn cadrul descrierii pamīntului. īntr-un   context   diferit   o   mentioneaza Proclos si Tertulian īn Apologeticum. •

  Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Evocarile ulterioare al tarīmului scufundat īn mare sīnt legate de circulatia operelor platoniciene si mai ales de istoria traducerilor si a comentariilor la Timaios si Critias. Interesul pentru Atlantida spo­reste o data cu descoperirea Americii, care este pusa īn legatura īn fel si chip cu

ATLAS

120

Atlantida de catre G6mara (Istoria generala a Indiilor Occidentale, 1552), Gamboa, Mon-taigne (Essais, 1.31). Girolamo Fracastoro īsi imagineaza īn poemul Syphilis sive de morbo gallico ca urmasii celor ce au scapat din Atlantida s-au refugiat īn insula Haiti, unde le-au povestit conchistadorilor spa­nioli peripetiile lor. Cea mai importanta si mai semnificativa transfigurare a Atlantidei este cea din opera lui Francis Bacon Noua Atlantida, unde Lumii Noi (marea Atlan­tida) īi este opusa o mica insula numita Bensalem (noua Atlantida), iar vechea le­genda este interpretata sub o forma utopica. Atlantida este evocata de E.T.A. Hoffmann īn Urciorul de aur, unde apare ca o regiune magica, populata cu fiinte ce nu apartin acestei lumi; de Nāpomucene Lemercier, autor al unei Atlantide din 1812; de Jacinto Verdaguer, care, īn Atlantida sa, īmboga­teste povestea transmisa de Platon cu alte mituri, cum ar fi cel al lui Heracle si al gradinii Hesperidelor (din aceasta versiune se va inspira Manuel de Falia pentru can­tata scenica Atlantida); de Jules Verne, care, īn Douazeci de mii de leghe sub mari, īsi imagineaza cum protagonistii gasesc urme ale continentului disparut īn adīncu-rile marii. De un enorm succes s-a bucurat Atlantida lui Pierre Benoīt (publicata īn 1920 si ecranizata de G.W. Pabst īn 1932), roman ce pune īn scena povestea īntīlnirii dintre cītiva ofiteri francezi si Atineea, cruda regina a Atlantidei si unica moste­nitoare a zeului Neptun. Atlantida īl inspira si pe Georges Bordonove pentru romanul istoric Atlantii. īn maniere dife­rite, continentul disparut este reinter-pretat īn numeroase romane din secolele XIX-XX, de exemplu īn Atlantida, lumea antediluviana de Ignatius Donnelly, īn Istoria Atlantidei de W. Scott Elliott, īn Lumea īnghitita de Stanton A. Coblentz, īn Abisul lui Maracott de Arthur Conan Doyle, īn Aelita de Alexei Tolstoi (unde, īn masuri diferite, mitul platonician ofera pri­lejul unor interpretari stiintifico-fantas-tice: Tolstoi, de pilda, situeaza Atlantida pe Marte). Evocarea Atlantidei este deo­sebit de sugestiva īn Atlantida lui Gerhard Hauptmann. Atlantidei i-a īnchinat ver­suri si W.H. Auden.

Atlas (gr. "AtXcxc, -avtoq ; lat. Atlas, -antis). īn traducere, „cel neobosit" sau „cel foarte rabdator", fiul lui Iapet si al Climenei si fratele lui Prometeu si al lui Epimeteu (vezi schema de la rubrica Cronos) ; era un

titan siret. S-a ridicat īmpreuna cu ceilalti titani īmpotriva lui Zeus. īnvins, a fost condamnat sa tina bolta cerului pe umeri. Se pare ca mitul s-a nascut din senzatia vizuala ca bolta cereasca s-ar sprijini pe vīrfurile celor mai īnalti munti care o sustin.

Potrivit unei versiuni diferite, condam­narea lui Atlas a avut alta origine. Perseu (vezi) a venit la Atlas, cerīndu-i ajutor si ocrotire. Dar, pentru ca a fost refuzat, 1-a preschimbat pe Atlas, cu ajutorul capului Meduzei, īn muntele cu acelasi nume, pe al carui vīrf se sprijina cerul si stelele.

Intīmplarile lui Atlas se īmpletesc nu doar cu ale celorlalti titani si cu ale lui Perseu, ci si cu muncile lui Heracle (vezi). El a fost tatal Pleiadelor, pe care le-a nas­cut Pleione sau Hesperis; al Hiadelor si Hesperidelor, pe care le-a nascut Etra; al lui Enomaos si al Maiei, pe care i-a avut cu Sterope. Alti copii ai sai sīnt Calipso, Dione, Hias si Hesperos. Atlantiadul este epitetul cu care sīnt desemnati urmasii lui Atlas, mai ales Hernes, nepotul sau de la Maia, si Hermafrouitos, fiul lui Hermes. Atlantiade sīnt numite Hiadele si Pleia­dele, īn arhitectura si sculptura, Atlanti sīnt numite statuile colosale care sprijina o parte a unui edificiu. īn medicina, o forma de durere de cap se numeste sindromul lui Atlas.

Prezente īn literatura antica. Genealogia sa ne este oferita de Hesiod īn Teogonia (509). Este amintit si de Homer (Odiseea, 1.53), Eschil (Prometeu īnlantuit), Apollonios din Rodos (Argonauticele), Diodor din Sicilia, Herodot (care īl identifica cel dintīi cu muntele omonim) si Ovidiu (Metamorfoze, 4.655 si urm.").

Atlotete (gr. 'A#Āo#eTcu, -aiv). Numele unei magistraturi ateniene care se ocupa de or­ganizarea serbarilor Panatenee (vezi).

Atrax (gr. "Axpat, -axo£ ; lat. Atrax, -acis). Fiul lui Peneu si al Burei, a fost tatal lui Ceneu (prezentat mai adesea ca fiul lui Elatos) si al Hipodamiei. De la el īsi tragea numele cetatea omonima din Pelasgiotis, īn Tesalia.Ceneu si Hipodamia sīnt numiti cu patronimul Atracizi.

Atreu (gr.'Axpeut, -ewg; lat. Atreus, -i). Fiul lui Pelops si al Hipodamiei, nepotul lui Tantal si fratele lui Tiest si al lui Chri-sipos. Acesta din urma era fiul preferat al

121

ATREU

lui Pelops si se bucura de toate favorurile tatalui, trezind astfel invidia celor doi frati ai sai, care, cu complicitatea Hipo-damiei, l-au ucis si i-au aruncat trupul īntr-o fīntīna. Pelops, banuindu-i ca īl omorīsera pe Chrisipos, i-a alungat din casa. Astfel, pentru Atreu, Tiest si Hipo-damia au īnceput peregrinarile īn cauta­rea unui adapost. īn cele din urma au ajuns la Micene, care a devenit regatul Atrizilor, īntrucīt, dupa moartea regelui Euristeu, Atreu a foat noul suveran. Cu prima sa sotie, Cleola, 1-a avut pe Plis-tene; cu Erope, care īnainte fusese sotia aceluiasi Plistene, i-a avut pe Agamem-non, Menelaos si Anaxibia (chiar daca unele izvoare sustin ca acesti eroi erau fiii primului sot al Eropei, Plistene). īn sfīrsit, Atreu a fost casatorit si cu Pelopia, fiica fratelui sau Tiest.

īntīmplarile tragice ale Atrizilor ofera o materie inepuizabila poetilor epici si tragici ai Greciei. Un ciclu de legende este centrat pe disputa lor pentru tronul Mice-nei, avīnd printre elementele caracteris­tice līna de aur. Atreu avea un miel cu līna de aur, pe care jurase sa-1 jertfeasca Artemisei. El īnsa a oprit līna pentru sine, īnchizīnd-o īntr-o lada. Numai sotia sa Erope stia de acest obiect pretios, dar, īndragostindu-se de Tiest, i-a dezvaluit acestuia taina. In timpul disputei pentru tron izbucnite īntre Atreu si Tiest, acesta din urma a propus ca victoria sa-i revina celui care avea līna de aur. Atreu a accep­tat, convins ca era īnvingator; dar Erope īi daduse īn secret līna lui Tiest, care, īn cele din urma, a cīstigat. īnsa nu pentru multa vreme: zeii au hotarīt ca tronul avea sa-i revina lui Atreu daca soarele ar

STIRPEA ATRIZILOR Zeus —i— Pluto

Tantal —i— Dione

_

Pelops -----Hipodamia

III                     III

Hipotoe   Astidamia   Chrisipos   Trezen   Sciron   Piteu    Alcatoos

Broteas                     Niobe —t— Amflon

Diferiti fii

(12 la Homer, 20 la tragici, 14 la majoritatea mitografilor)

l     T     I

Tiest      Nicipe     Atreu —i— Erope

Egeu —i— Etra     Peribeea —.— Telamon

Tezeu

Aiax Telamonianul

Plistene     Tantal (fiu adoptiv, nascut din Atreu)

Tiest —i— Pelopia •

Atreu

Tindar ■

Leda

Zeus

Egist I

Aletes

Erigone

Castor    Pollux    Filonoe    Timandra    Elena    Clitemnestra

T

Agamemnon   Menelaos ■

r    i     i    i

Chrisotemis    Electra    Ifigenia    Oreste

• Elena

Anaxibia

I Pilade

alti fii

Oreste —«— Hermione   Nicostratos

Tisamenos

ATRIDUL

122

fī apus la rasarit, ceea ce s-a petrecut īn mod miraculos; astfel, Atrizii au urcat pe tronul Micenei. si de aceasta data a fost vorba de o disputa īntre cei doi frati, pro­vocata de Atreu la sfatul lui Zeus. Tiest a acceptat-o avīnd certitudinea victoriei, īnsa a fost īnfrīnt si s-a trezit la bunul plac al fratelui sau, mīnios din cauza iubirii lui pentru Erope si hotarīt sa se razbune. Atreu 1-a alungat pe Tiest din Micene. Din exil īnsa, Tiest 1-a trimis īmpotriva lui Atreu pe fiul acestuia, Plistene, pe care īl cres­cuse ca si cum ar fi fost propriul sau copil. Plistene avea misiunea de a-1 ucide pe Atreu, dar a fost ucis de acesta, care nu stia ca-i era fiu. Mīniat de cruda tradare a fratelui sau si hotarīt sa razbune moartea fiului, Atreu s-a prefacut ca voia sa se īm­pace cu Tiest si 1-a chemat la Micene. Aici el a ucis copiii pe care Tiest īi avusese cu o naiada si le-a gatit carnea, invitīndu-si fratele sa ia parte la banchet (Eschil, Aga-memnon, 1595 ; Seneca, Tiest, 795). Astfel, fara sa stie, Tiest a mīncat din carnea pro­priilor fii. Cīnd a descoperit adevarul, a fugit īngrozit; asupra lui Atreu si a nea­mului sau s-a abatut razbunarea divina.

In timpul unei foamete care īi devasta regatul, oracolul i-a poruncit sa se īmpace cu fratele sau si sa-1 recheme la Micene. Astfel, Atreu a plecat sa-1 caute pe Tiest. īn timpul peregrinarilor sale, a ajuns la regele Tesprotos si s-a casatorit cu fiica acestuia, Pelopia. Sotia lui s-a dovedit a fi īnsa nu fiica lui Tesprotos, ci a lui Tiest; ea avusese cu tatal sau un fiu, Egist, menit prin vointa divina sa-1 ucida pe Atreu si sa-1 razbune īn acest chip pe Tiest pentru samavolniciile suferite (vezi Egist).

Mormīntul lui Atreu se afla īn cetatea Micene, iar Schliemann a tinut sa-i atribuie eroului asa-numitul Tezaur al lui Atreu.

  Raspīndirea cultului. Un cult al Atrizilor, incluzīndu-1 pe stramosul originar, exista īn orasul Tarent.

  Prezente īn literatura antica. O marturie a complexitatii miturilor legate de Atrizi o constituie numeroasele reluari literare ale acestui subiect. Numele Atreu apare din secolul al XUI-lea ī.Hr. īn documente hitite, cu o grafie nu fparte diferita de cea care va fi raspīndita ulterior īn Grecia, īn epoca isto­rica. Printre cele mai celebre texte literare ce relateaza īntunecata poveste a familiei

Atrizilor se remarca Agamemnon de Eschil, Oreste si Elena de Euripide, Tiest de Seneca, de Valerius Rufus si de Curiatius Mater-r nus, Fabulele lui Hyginus (254) si diferite " pasaje din Pausanias si Apollodor.

Prezente īn literatura moderna. Tragicele īntīmplari ale Atrizilor au inspirat numerosi autori moderni. Dintre acestia, au reinter-pretat figura lui Atreu P.J. Cr6billon īn Atreu si Tiest si G. Hauptmann īn Tetra­logia Atrizilor.

Atridul (gr. 'Axpeiāng, -ou; lat. Atrides sau Atrida, -ae). Nume cu care sīnt indicati ur­masii lui Atreu, īn special Agamemnon si Menelaos.

Atropos, vezi Moire.

Atthis (gr.'Ax-JCg, -iSog; lat. Atthis, -idis). Fiica regelui atic Cranaos; a murit copila. Pentru a-i venera amintirea, tatal sau a numit Atica, dupa numele sau, regiunea Atenei: „Se spune ca Cranaos a avut mai multe fiice, printre care Atthis, dupa care au numit Atica pamīnturile ce se numeau mai īnainte Acteea" (Pausanias, 1.2.6).

Attilius Regulus (lat. M. Attilius Regu-lus, -i). Erou celebru al traditiei romane, este o figura istorica, īn jurul careia au īnflorit īnsa o serie de legende legate de eroismul sau din timpul razboiului īmpo­triva Cartaginei, care au devenit unul dintre punctele de reper ale eposului Romei antice, īntīmplarile se petrec īn vremea razboa­ielor punice, probabil īn anul 249 ī.Hr., cīnd, dupa o īnfrīngere suferita pe pamīnt african, Attilius Regulus a devenit prizo­nier si a fost apoi trimis la Roma sa nego­cieze pacea, cu conditia sa se īntoarca la Cartagina daca nu o obtinea (dupa alte izvoare, scopul misiunii era negocierea unui schimb de prizonieri). īn loc sa īndemne senatul sa depuna armele, el i-a sfatuit pe ai sai sa continue razboiul, si nu numai ca nu a negociat nici un schimb de prizonieri, ci s-a īntors la Cartagina īn ciuda insisten­telor prietenilor si rudelor sale. Nobletea purtarii sale, devenita legendara, nu i-a atras īnsa simpatia cartaginezilor, care l-au condamnat sa moara īntr-un butoi umplut cu cuie. īn pofida fundalului istoric pe care este construita, legenda este considerata o reconstituire readactata artificial cu scopul de a justifica a posteriori comportamentul

123

AUGURI

sotiei lui Regulus, care s-a purtat barbar cu prizonierii ce-i fusesera īncredintati. Legenda s-a numarat printre cele mai celebre din lumea romana, fiind pomenita de Ennius, Naevius, Livius, Cicero, Horatiu si Augustin.

Attis (gr. "Attic, sau "Atttic;, -ew; lat. Attis, -idis). Tīnar pastor din Frigia, al carui mit este legat de cultul oriental al Marii Mame. Era fiul uneia dintre numeroasele personi­ficari ale acestei zeite īn Frigia (Nana); a fost abandonat imediat dupa nastere si salvat de un tap care 1-a crescut. Attis a devenit un pastor si un vīnator de o frumu­sete iesita din comun. De el s-a īndragostit Agdistis (o alta versiune a aceleiasi Mari Mame din Asia Mica: vezi Agdistis), care 1-a urmat prin paduri, ajutīndu-1 sa vīneze. īnsa Midas, regele Pesinuntului, a vrut ca Attis sa o ia de sotie pe fiica sa. īn timpul celebrarii serbarii nuptiale, Agdistis, orbita de furie din cauza tradarii tīnarului, a suflat īntr-un nai si i-a facut sa īnnebu­neasca pe toti cei prezenti, inclusiv pe Attis. El si-a retezat madularul sub un pin, dupa care si-a dat sufletul. Din sīn-gele sau au rasarit niste toporasi.

>  Epitete. Uneori este numit Papas sau chiar Zeus Papas.

>  Atribute. Este reprezentat īndeobste ca un tīnar cu trasaturi efeminate. Poarta pan­talonii si boneta specific frigiene.

>  Rdspīndirea cultului. Zeu al vegetatiei legat de moartea si reīnvierea naturii, īn epoca imperiala romana a devenit o divinitate solara, obiect al unor culte misterice care asigurau nemurirea initiatilor. A fost ridi­cat la rangul de zeitate oficiala sub īmpa­ratul Claudius.

>  Prezente īn literatura antica. Mitul este pomenit la Pausanias, 7.17.10 si Arnobiu, Adversus  nationes,  5.5.  Variante  pot fi citite la Ovidiu (Fastele, 4.221-244) si la Herodot (1.34-45), unde povestea lui Atys, fiul lui Cresos, este inspirata din legenda lui Attis.

Attys (gr. "AtTug, -uot ; lat. Atys sau Attis, -yos). Fiul lui Heracle si al Omfalei; a fost tatal lui Tirenos si al lui Lidos si stramo­sul primordial al suveranilor Lidiei, indicati adesea ca Atiazi.

Aucnus sau Ocnus (gr. "Oxvoq, -ou ; lat. Aucnus sau Ocnus, -i). Erou etrusc, potrivit

unor izvoare fiul lui Faunus, potrivit altora al zeului Tibru si al lui Manto, la rīndul ei fiica lui Tiresias sau a lui Heracle. Uneori este identificat cu Bianor (vezi), alteori e considerat o figura distincta. I se atribuia īntemeierea Felsinei (Bologna), iar frate­lui sau, Aulestes, īntemeierea Perugiei. Lui Bianor - independent de identificarea sa cu Aucnus - īi era atribuita īntemeierea Mantovei, careia īi daduse acest nume īn cinstea mamei sale, Manto.

Prezente īn literatura antica. Silius Italicus, 5.7, 6.109 ; Vergiliu, Eneida, 10.198 si urm.

Auge (gr. ACtt], -r\q; lat. Auge, -es sau Augia, -ae). 1) Fiica lui Aleos si a Neerei; era o preoteasa a zeitei Atena. īmpreuna cu Heracle, 1-a zamislit pe Telefos (vezi). Ulterior s-a casatorit cu Teutras, regele Misiei. 2) Numele uneia dintre Hore (vezi).

Augias (gr. 'AuyeCag, -ou; lat. Augeas sau Augias, -ae). Fiul lui Helios si al Naupi-damei; a fost regele Elidei si a luat parte la expeditia Argonautilor (vezi). Grajdu­rile sale, care adaposteau trei mii de boi, au ramas necuratate vreme de treizeci de ani. La porunca lui Euristeu, Heracle a trebuit sa le curete īntr-o singura zi, si a izbutit multumita unei stratageme ingeni­oase (vezi Heracle). „Curatarea grajdurilor lui Augias" a devenit īn limba latina o expresie proverbiala, care indica o munca extrem de istovitoare, dificila si neplacuta.

Auguri (lat. Augures, -um). Preoti romani ce aveau sarcina oficiala a divinatiei īn slujba statului. Misiunea lor consta nu atīt īntr-o prezicere generala a viitorului, cīt mai curīnd īntr-o interpretare specifica si particulara a vointei lui Iupiter cu privire la anumite actiuni de tip politic, militar sau civil pe care un magistrat urma sa le īndeplineasca. Semnele divine folosite de auguri pentru interpretarea vointei lui Iupiter erau legate cu precadere de zborul pasarilor. Din acest motiv, una dintre etimo­logiile propuse pentru numele augurilor facea trimitere la termenul avis, „pasare". De asemenea, erau examinate cīntecul si modul de a se hrani al pasarilor, īn special al puilor sacri: pofta cu care acestia mīn-cau hrana oferea indicatii utile asupra ati­tudinii ce trebuia adoptata īntr-o actiune ce se cerea īndeplinita. O tehnica deosebit

AUGURIUM CANARIUM

124

de sofisticata era utilizata pentru exami­narea zborului pasarilor. Pe harta cerului se izola o zona īn interiorul careia tre­buiau facute observatiile (templum, de la grecescul Tejivetv, „a taia"). Spatiul de dedesubt, de pe pamīnt, era luat īn con­siderare pentru examinarea puilor sacri si unor patrupede. Augurul se aseza īn centrul acestui sector si trasa cu toiagul pe spa­tiul ceresc doua linii ce se intersectau īn centru, numite cardo si decumanus, linii ce īmparteau respectivul templum īn pars antica, postica, dextra si sinistra. In func­tie de portiunea de cer astfel delimitata īn care se petrecea zborul pasarilor sau vreun alt eveniment natural demn de a fi luat īn considerare, mai ales tunete si fulgere, se putea īntelege vointa lui Iupiter. O impor­tanta aparte aveau si evenimentele īn-tīmplatoare petrecute īn interiorul unuia dintre sectoarele delimitate din templum, din momentul īn care īncepea observarea: de exemplu, poticnirea sau stranutul erau considerate funeste. Raspunsul augurilor era comunicat magistratului, care īndeobste tinea cont de el, chiar daca īn realitate era liber sa actioneze si independent de acesta.

In sarcina augurilor intra si organizarea anumitor ceremonii care, datorita prezen­tei lor, erau numite „de inaugurare". Putea fi vorba de inaugurarea unor persoane, care erau numite īn functii publice, colegii sacerdotale etc, si despre care trebuia sa se vada daca īi erau pe plac zeului. In alte cazuri, inaugurarea avea ca' obiect unele edificii sau chiar cetati fata de care se voia sa se afle atitudinea divinitatii.

Puterea augurilor īn societatea romana era deosebit de relevanta si īn plan politic, din moment ce, īn baza interpretarii vointei lui Iupiter, ei puteau sa dizolve comitiile, sa suspende hotarīrile magistratilor, sa ceara abdicarea unor personaje publice īnsemnate, sa participe la īntemeierea coloniilor si la īmpartirile de pamīnt exe­cutate de agrimensori. Importanta lor a īnceput sa scada īn epoca imperiala, iar īmparatii crestini i-au combatut. Initial, īn epoca regala, se adunau īntr-un colegiu care cuprindea sase membri, ajunsi la noua dupa anul 300 ī.Hr., apoi la cincisprezece si, īn cele din urma, la saisprezece. La īnceput alesi exclusiv din rīndurile fami­liilor patriciene, augurii au īnceput sa fie

recrutati si dintre plebei īncepīnd cu anul 300 ī.Hr. (lex Ogulnia). Din epoca lui Cezar si mai apoi, din epoca imperiala, numirea lor a fost considerata aproape īntotdeauna apanajul exclusiv al īmparatului.

Augurium Canarīum. Numele unei sar­batori religioase mobile, celebrata la Roma si pe cīt se pare, de o anumita faza a lucrarii griului, fara a se putea preciza care anume. Ar putea fi vorba de o serbare celebrata pentru a extrage auspiciile legate de rezultatele recoltei. Prevedea sacrifica­rea unor catele cu blana roscata, probabil cu intentia de a cīstiga bunavointa stelei Sirius din constelatia Cīinelui si deci de a īndeparta canicula, cu pagubele pe care le aducea recoltei.

Augurium Salutis. Numele unei ceremo­nii religioase celebrate la Roma de colegiul Augurilor (vezi); avea scopul de a obtine, prin rituri si rugaciuni speciale, sanatate si prosperitate pentru poporul roman.

Augustali (lat. Augustales, -um). īn epoca imperiala, cu acest nume erau indicati la Roma sacerdotii si magistratii care se ocu­pau de cultul īmparatului divinizat. Li se spunea astfel magistratilor care se ocupau de cultul asa-numitilor Lares Compitales. Sodales Augustales era un colegiu de preoti instituit la Roma de catre īmparatul Tiberius, dupa divinizarea lui Augustus, cu misiunea de a se ocupa de cultul legat de gens Iulia. Cei douazeci si unu de mem­bri ai colegiului īsi tineau reuniunile īn templul lui Augustus de la poalele Palati­nului, iar o data pe an organizau o adu­nare a īntregii gens īn locul sau de origine, Boville, pe Via Appia, pregatind cu acest prilej rituri religioase si organizīnd jocuri, īn sfīrsit, cu numele Seviri Augustales erau indicati magistratii ce se ocupau de mentinerea cultului lui Augustus īn pro­vincii, prin modalitati pe care, date fiind putinatatea izvoarelor si caracterul lor contradictoriu, nu le cunoastem.

Augustalia (lat. Augustalia, Ludi Augus­tales sau Ludi Divi Augusti et Fortunae reducis). Sarbatoare religioasa celebrata la Roma īn luna octombrie (de pe 3 pe 12) īn amintirea īntoarcerii triumfale a lui Augustus din Orient īn luna octombrie a anului 19 ī.Hr. Jocurile propriu-zise aveau

125

AUSON SAU AUSONIUS

loc dupa o procesiune solemna ce se desfa­sura īn Circus Maximus. Cu acelasi nume erau indicate toate jocurile si serbarile care, la Roma sau īn alte centre, se celebrau īn cinstea lui Augustus, mai ales cu prilejul zilei sale de nastere. Aceste sarbatori fuse­sera instituite de īmparatul Tiberius īn anul 14 d.Hr. pentru celebrarea amintirii lui divus Augustus.

Aulis (gr. 'AuXft, -iSoc;; lat. Auliss -idis). Cetate si un faimos port al Beotiei. In mito­logie joaca un rol de prim-plan, īntrucīt aici s-a adunat flota razboinicilor greci care se pregateau sa ridice ancora pentru a porni la razboi īmpotriva Troiei. Tot aici a fost jertfita Ifigenia (vezi).

Auloniade (gr. 'AuXojviaSeg, -uv). Nume cu care grecii le indicau pe nimfele vailor.

Aur. „Fiu al lui Zeus e aurul: nu-1 strica nici cariul, nici dalta" (Pindar, fragm. 222): metal pretios si stralucitor, aurul este legat īn mitologie de soare si de valorile pozitive ale luminii. De aur sīnt merele Hesperi-delor, care cresc īn pomii din gradina divina, teatru al īmbratisarilor lui Zeus cu Hera ; de aur este līna berbecului mitic ce constituie tinta expeditiei argonautilor; din aur sīnt armura lui Apollo si a Atenei, cea care se naste stralucitoare din capul lui Zeus ; de aur sīnt coamele cailor ce trag carul lui Poseidon; de aur este palatul unde Helios, dupa ce strabate bolta cerului purtat de caii sai cei iuti, se opreste seara sa se odihneasca, īn īndepartatul Apus. īn aur, care cade din cer sub forma de ploaie, se transforma Zeus pentru a ajunge la Danae: din unirea lor se va naste Perseu. Metal al zeilor, aurul este simbolul boga­tiei si puterii si este foarte rīvnit de muri­tori (mitul aminteste un cautator de aur, Linceu, care intra sub pamīnt īn cautarea pretiosului metal si despre care se spunea ca vedea chiar si īn īntuneric: Hyginus, Fabule, 14). īn acelasi timp īnsa, aurul poate deveni o osīnda pentru om, asa cum reiese din mitul lui Midas, regele care trans­forma īn aur tot ce atingea (vezi Midas).

īn ceremoniile religioase aurul era uti­lizat īn primul rīnd īn sacrificiile oferite divinitatilor celeste; druizii celti taiau vīscul cu un cosor de aur (vezi Vīsc). īn mitologia clasica aurul nu este legat īnsa doar de zeii cerului, ci si de lumea de din­colo de mormīnt: pentru a patrunde īn

lumea mortilor, Enea, potrivit indicatiilor Sibilei, trebuie sa īi duca zeitei Persefona o ramurica de aur (Vergiliu, Eneida, 6.136 si urm.).

Situat īn fruntea listei metalelor pre­tioase, aurul da numele sau uneia dintre vīrstele omului, cea mitica a originilor, īn care paradisul era pe pamīnt si oamenii traiau usor īn mijlocul unei naturi bine­voitoare si generoase, fara sa fie nevoiti sa-si procure cele trebuincioase, si poate tocmai de aceea fara sa comita nedreptati : vīrsta de aur este unul dintre marile topoi ale mitologiei si literaturii antice (vezi Vīrstele lumii).

Aura (gr. Aijpa, -ag ; lat. Aura, -ae). Tīnara vīnatorita care facea parte din cortegiul Artemisei. Era cunoscuta pentru rapidita­tea ei la alergare, care o facea sa semene cu briza. Era fiica unui titan, Lalantos, si a Peribeei. Dionysos s-a īndragostit de ea si a izbutit sa o sarute īn timp ce dormea. Din unirea lor s-au nascut doi gemeni, īnsa tīnara, īnnebunita, 1-a mīncat pe unul dintre ei, dupa care s-a aruncat īn rīul Sangarios cu intentia de a-si lua viata. Zeus īnsa a salvat-o, transformīnd-o īntr-un izvor. Potrivit unei alte versiuni a mitului, cīnd Artemis a aflat ca tīnara era pe cale sa nasca, a urmarit-o mīniata, alungīnd-o din Pont, unde traia, catre Cizic. Aici Aura i-a nascut pe cei doi gemeni ascunzīndu-se īn munti, si de aici ar proveni numele localitatii Didima, de la Sioup.oi, „gemeni" (Etymologicum Magnum, s.v. Dindymon).

Aure (gr. Aupai, -wv; lat. Aurae, -arurn). Fiicele lui Oceanos (dupa Pindar, Olim­pice, 2) sau ale lui Boreas (dupa Quintus din Smirna); reprezinta personificarea bri­zelor. Cu acest nume sīnt citate adesea īn poezia greaca si latina; apar, de aseme­nea, īn operele de arta clasice.

Aurora, vezi Eos.

Auson sau Ausonius (gr. Aixrwv, -ovot; lat. Auson, -onis sau Ausonius, -ii). īntīiul īnaintas al ausonilor si primul rege al Ausoniei, nume cu care grecii indicau īn mod generic peninsula italica si care este specificat īn mod diferit īn izvoare. Ausonii erau o populatie din Italia central-meri-dionala straveche, greu de identificat. Stramosul lor primordial era considerat

AUSPICIU

126

fiul lui Ulise si al nimfei Calipso sau, potrivit altor surse, al lui Ulise si al Circei, sau al lui Calipso si al lui Atlas. Se credea ca era fratele lui Latinus si tatal lui Liparos.

Auspiciu (lat. auspicium, -ii). īn lumea romana, termenul indica observarea sem­nelor, despre care se credea ca erau trimise de Zeus, īnainte de a se īntreprinde actiuni de interes public si oficial. īn etimologia cuvīntului intra verbul arhaic specere, „a observa", si avis, „pasare", īntrucīt unul dintre semnele prin intermediul carora se credea ca se exprima Zeus īl constituiau zborul si cīntecul pasarilor. De asemenea, modul lor de a se hrani era considerat demn de a fi observat: li se dadea de mīncare pasarilor (de obicei puilor, crescuti īn mod special si, ca atare, sacri) si se analiza apoi daca acestea mīncau cu pofta. Pe līnga actul observarii, termenul indica si rezul­tatele acesteia. Interpretarea semnelor era numita augurium, iar de ea se ocupau Augurii (vezi). īn viata privata, extragerea auspiciilor intra īn atributiile tatalui. Totusi, aceasta practica a cazut repede īn uitare, cu toate ca īn viata publica s-a men­tinut multa vreme.

Austrus, vezi Notos.

Autoleon (gr. AbxoXeiov, -ovxog). Legendar conducator de osti din Crotona, protagonist al unui episod celebru din timpul bataliei dintre locrieni si crotonieni de pe rīul Sagra (secolul al Vl-lea ī.Hr). īntrucīt atunci cīnd luptau locrienii aveau obiceiul de a lasa īn rīndurile lor un loc liber pentru ca eroul lor national, Aiax fiul lui Oileu, sa lupte alaturi de ei, Autoleon s-a aruncat īn val­masagul luptei si a ocupat tocmai aceasta pozitie, fiind īnsa ranit de umbra invizi­bila, dar prezenta a eroului. Un oracol i-a prezis ca avea sa-si vindece rana numai daca oferea un sacrificiu īn cinstea lui Aiax pe insula Leuce, la varsarea Dunarii. Autoleon a urmat sfatul oracolului si īn locul sacrificiului a īntīlnit-o pe Elena, fru­moasa eroina ce declansase razboiul troian si careia poetul Stesihor din Himera īi īn­chinase un poem injurios. Ca pedeapsa pentru vorbele sale injurioase, Stesihor a fost lipsit de vedere. Elena i-a poruncit lui Autoleon sa mearga sa-i spuna lui Stesihor ca avea sa-si recapete vederea numai daca

retracta ce scrisese; poetul a ascultat-o si a compus o Palinodie pentru Elena.

  Prezente īn literatura antica. Povestea ne este cunoscuta din versiunea mitografului Conon, despre care aflam dintr-un compen­diu alcatuit de Fotios. O alta versiune este continuta īntr-o scolie la dialogul Phaidros al lui Platon (243a). O varianta ulterioara, usor diferita (inclusiv īn ceea ce priveste numele protagonistului, amintit ca Leoni-mos), ne ofera Pausanias (3.19.11 si urm.).

Autolicos (gr. 'Aut6Xoxoc, -ou ; lat. Auto-lycus, -i). Fiul lui Hermes si al Chionei si tatal Anticleei, la rīndul ei mama lui Ulise. Traia pe muntele Parnas si era cele­bru pentru furtisagurile si pentru siretenia sa nemaipomenita. Cu acest nume erau indicati cei mai vicleni si mai lacomi tīlhari.

  Prezente īn literatura antica. Este amintit īn Odiseea. Un personaj cu acelasi nume apare īn Poveste de iarna de Shakespeare.

Automedon (gr. 'AutouiSwv, -ovrog; lat. Automedon, -ontis). Conducatorul carului de lupta si tovarasul credincios al lui Ahile. Dupa moartea acestuia a preluat carul fiu­lui sau, Pirus. Datorita iscusintei sale īn conducerea carului, numele sau era utili­zat frecvent pentru a desemna un vizitiu deosebit de priceput (de exemplu, Iuvenal, 1.61).

Autonoe (gr. 'Au-tov6-n, --ne.; lat. Autonoe, -es). 1) Fiica lui Cadmos si a Harmoniei; s-a casatorit cu Aristeu si a devenit mama lui Acteon, care, din acest motiv, este indi­cat cu apelativul Autonoeius heros. Pentru episodul uciderii lui Penteu, ale carui pro­tagoniste au fost Autonoe si sora ei Agave, care l-au sfīsiat pe erou īn bucati, vezi Penteu. Uneori, Autonoe este considerata una dintre nereide. Alteori e considerata sora Semelei, īmpreuna cu Agave si cu Ino, si matusa lui Dionysos. 2) Roaba a Penelopei.

Auxesia (gr. Ab^Ticxfo, -aq). Zeita greaca a fertilitatii. Numele ei trebuie pus īn lega­tura cu verbul abta'vw, „a face sa creasca". Era venerata mai cu seama la Epidaur, unde aparea īnsotita de o alta zeitate, Damia, alaturi de care facea obiectul unor rituri cu caracter misteric. Potrivit traditiei, cultul fusese instituit pentru īndepartarea foametei, la sfatul oracolului delfic. Acesta

127

AZONII, DII

cuprindea, pe līnga sacrificii si ceremonii religioase, cīntece de cor si adresarea de invective, cum se īntīmpla si īn alte sarba­tori grecesti despre care avem informatii, mai ales Tesmoforiile de la Atena. La Epi-daur, Aurexia si Damia erau reprezentate īn doua statui din lemn de maslin de la Atena. Locuitorii Eginei au furat imagi­nile zeitelor, pentru a face din ele obiecte de cult, cu rituri si ceremonii asemanatoare celor de la Epidaur. Identificate uneori cu Demetra si Persefona, datorita legaturii lor cu rodnicia pamīntului, cele doua zeite erau venerate si la Trezena, unde erau con­siderate īnsa doua fete de origine cretana, care au fost lapidate dintr-o eroare tragica īn timpul unei razmerite. īn amintirea aces­tui eveniment, la Trezena se celebrau ser­barile numite lithobolia, īn cadrul carora era evocata ritualic respectiva lapidare.

Prezente īn literatura antica. Despre cultul de la Epidaur sīntem informati mai ales de Herodot, 5.82.2 si urm. Despre cel de la Trezena vorbeste Pausanias, 2.32.2.

Aventin (lat. Aventinus sau Aventinum, -i). Una dintre colinele Romei. Potrivit traditiei, numele trebuie pus īn legatura cu cele sase pasari (aves) pe care, īn timpul īntrecerii cu Romulus pentru stabilirea pozitiei si a numelui noului asezamīnt, Remus le-a vazut zburīnd; colina era strīns legata de legenda originii cetatii. īnainte de īnte­meierea Romei, potrivit mitologiei latine, pe vīrful acestei coline Hercule īl ucisese pe Cacus, care salasluia īntr-o pestera din partea locului (vezi Cacus). Dintre cultele atestate aici īnca din epoca republicana fac parte cel al Dianei si al Lunii, al Iunonei Regina si al lui Iupiter Libertas. Tot aici se īnalta si asa-numitul Loretum, care era considerat mormīntul unui rege, si tot aici se gasea locul unde armele erau purificate ritualic (vezi Armilustrium).

Avernus (gr. "Aopvoc;, -ou; lat. Avernus, -i). Numele unui lac situat līnga promontoriul dintre Cumae si Pozzuoli, īn craterul unui vulcan stins. Lacul are maluri īnalte, aco­perite odinioara de o padure deasa consa-

crata Hecatei. Din apele sale se ridicau aburi mefitici, carora li se atribuia capaci­tatea de a ucide pasarile ce se aventurau īn zbor deasupra lor. Se credea ca numele grecesc al lacului provenea tocmai de aici, de la a privativ si Spvig, „pasare".

Faima lacului era legata de legatura sa cu lumea subpamīnteana. īn apropiere se afla pestera Sibilei din Cumae, prin care, asa cum se povesteste īn Eneida, Enea a coborīt īn lumea mortilor. īn general, cu termenul Avernus erau desemnate toate locurile īn care emanatiile mefitice īmpie­dicau pasarile sa zboare. īn particular, el a devenit sinonim cu īmparatia lumii de dincolo la poetii latini.

Averruncus (lat. Averruncus, -i). Epitet cu care romanii desemnau anumite zei­tati, precum Apollo, Isis, Hercule etc, care īndepartau influentele malefice si erau numite, de asemenea, dii avertentes. Epi­tetul era de origine egipteana.

Avilius (lat. Avilius, -i). Fiul lui Romulus si al Hersiliei si fratele Primei.

Axamenta. Nume cu care romanii indicau unele cīnturi īn cinstea lui Marte, īn versuri saturnine, care erau intonate de preotii salieni.

Axieros (gr. 'Atiepog, -ou). Zeitate de ori­gine pregreaca, venerata īn sanctuarul zeilor cabiri de la Samotrace. Uneori este identificata cu Demetra.

Axion (gr. 'AtCwv, -u>vog). Fiul lui Fegeu, regele arcadian, si fratele Alfesibeei (sau Arsinoe). Pentru a-si razbuna sora, care fusese parasita de sotul sau Alcmeon, 1-a ucis pe acesta din urma.

Axioteea (gr.'Atio-frea, -ag ; lat. Axiothea, -ae). Sotia lui Prometeu; a fost, potrivit unei versiuni a mitului, mama lui Deucalion.

Azonii, Dii. Nume (din grecescul ( „lipsiti de o sfera speciala īn cer") cu care romanii īi desemnau pe zeii adorati de numeroase populatii diferite si care, prin urmare, nu erau legati īn exclusivitate de o anumita zona.


Document Info


Accesari: 8019
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )