O FURNICA TUDOR ARGHEZI

O FURNICA TUDOR  ARGHEZI

O furnica mica, mica,

Dar infipta, vasazica,

Ieri, la pranz, mi s-a urcat

De pe visinul uscat, 858j92i

Pe picioare, pentru caci

Mi le-a luat drept niste craci.

Maruntica de faptura

Duse, harnica, la gura

O farama de ceva,

Care-acasa  trebuia

Asezat in magazie

Pentru iarna ce-o sa vie.

« Un` te duci asa  degraba ?

Gandul meu mahnit o-ntreaba,

Inca nu te-ai lamurit

Ca gresesti si-ai  ratacit ?

Cu merindea imbucata

Te-ai suit  pina-n cravata

Si mai ai pana-n chelie

Doua dealuri si-o barbie.

Nu vrei, tata, sa-ti arat

Cum iei drumul indarat ?

Sa-ti mai pui o intrebare :

E aproape de culcare ;

Unde dormi, aici, departe ?

Intr-o pagina de carte ?

S-ajungi, virgula  tarzie

Intr-un  op de poezie ? »

Ma gandesc ce-i de facut

S-o feresc de nestiut,

Ingrijat de ce-o sa zica

Maica stareta furnica

De-o lipsi din furnicar,

Si-o asteapta in zadar.