O motocicleta parcata sub stele Mircea Cartarescu

O motocicletă parcată sub stele Mircea Cărtărescu

sunt o motocicletă parcată sub stele, lângă vitrina magazinului

de reparat televizoare, din gang vine curent, sunt palidă, slăbită.

în magazin au lăsat un bec aprins, aşa că vreo două tuburi 14314m128o catodice ghivece cu asparagus şi cactuşi, rafturi de cornier înţesate de carcase

de televizor, casete AGFA şi cabluri lucesc tulbure, îmi populează singurătatea.

căci mă simt singură.

în oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,

aburesc stelele în roiuri globulare, îşi trimit gâfâitul radiosursele toate îndepărtându-se-n fugă, ca nişte criminali de la locul faptei lăsând o dâră de sânge în urmă.

ce linişte. câteodată mă-ntreb

ce-o însemna să faci dragoste, căci ei vorbesc doar de asta. în fiecare

sâmbătă ei mă încalecă

şi mă târăsc pe şosele, văd dealurile, norii, soarele

picăturile de ploaie, copacii încurcându-se-n curcubeu...

ah, cilindrii mei îmi ticăie nebuneşte, atunci chiar simt că trăiesc,

ei întră în motel şi fac dragoste.

ei sunt Stăpânii şi se simt liberi.

dar cum poate fi cineva liber când e făcut din celule ?

... Şi înapoi în gang, lângă vreo dacie prăfuită,

mi-e sete de dragoste, dacă aş putea iubi măcar vreun stecker cu

prelungitor din vitrina asta.

mi-aş luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea

şi dac-aş avea degete, dac-aş putea să trăiesc

măcar şi în câmpul bioelectric al cactusului...

curând, curând o să mor şi n-am făcut nimic în lumea asta,

or să mă arunce la fiare vechi or să îmi crape farul şi becul ars o să-mi atârne de două firişoare

de liţă

toata viaţa i-am ajutat pe alţii să facă dragoste

iar eu o să mor printre bobine, magneţi şi ciulini.

sunt o motocicletă parcată sub stele.

dimineaţa or să mă-ncalece iar, or să-mi sucească ghidonul,

or să mă ambreieze şi iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roşcovane,

printre munţii albaştri prin depresiuni străbătute de râuri

printre pasajele de cale ferată, prin oraşe de provincie cristaline rulând contra vântului prin stropii de ploaie şi gazul de eşapament mâncând kilometrii. asta o însemna să faci dragoste ?

oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea. pentru asta merită să fii singur.