DISCIPLINA MUNCII - Conţinutul disciplinei muncii

DISCIPLINA MUNCII         

Conţinutul disciplinei muncii

            Prin disciplină se înţelege totalitatea regulilor de comportare impuse membrilor unui grup.Disciplina implică spiritul de ordine şi presupune acceptarea liber consimţită, de către membrii grupului, a legilor şi regulilor organi 14514m1218o zaţionale, precum şi a dispoziţiilor luate de conducere pentru bunul mers al activitaţii.Disciplina muncii este în strânsă corelaţie cu drepturile şi îndatoririle angajaţilor.Orice încalcare a drepturilor, dar mai ales a îndatoririlor angajaţiilor, poate genera acte de indisciplină.

            Cunoaşterea politicilor, a regulilor organizaţionale şi a acţiunilor disciplinare are rolul de a preveni încălcarea disciplinei.Caracterul preventiv al unor măsuri disciplinare poate fi asigurat şi prin acţiunea directă a supervizorilor.În fig.13.1 este prezentat un sistem disciplinar, ca aplicabilitate la comportamentul angajaţilor marginali sau neproductivi[11].

            Se apreciază că cea mai bună disciplină este „autodisciplina” şi că dacă cei mai mulţi angajaţi înţeleg ce li se cere, ei îşi vor îndeplini eficient responsabilităţile ce le revin.

            Totuşi, în cadrul organizaţiilor există o aşa-numită categorie a „angajaţiilor marginali” care creează cele mai multe probleme.În măsura în care patronul/managerul are eşecuri cu unii angajaţi marginali, se pot produce efecte adverse.Printre problemele cauzate de angajaţii marginali, pot fi menţionate: diminuarea prestigiului organizaţiei ca urmare a prestaţiei angajaţilor marginali; absenteismul; întârzieri la program; diminuarea productivităţii muncii; alcoolismul etc.

            Efectele defavorabile ale angajaţilor marginali pot fi, în anumite situaţii, deosebit de importante, putând estompa rezultatele unor grupuri întregi.De exemplu, un profesor incompetent, cu un comportament inadecvat sau corupt poate genera o anumită imagine asupra întregii facultăţi sau universităţi.Efectele negative ale modului în care este perceput grupul din afara sa sunt cu atât mai puternice,cu cât „angajatul marginal” se află pe o poziţie mai înaltă în ierarhia organizaţiei.

            Forme ale disciplinei muncii

            Disciplina muncii poate fi potrivită ca având două forme fundamentale: tehnologică şi organizatorică.

            Disciplina tehnologică.Prin tehnologie se înţelege totalitatea cunoştinţelor despre metodele şi mijloacele de efectuare a operaţiilor necesare realizării produselor, lucrărilor şi serviciilor.Însuşirea unei tehnologii, prin procesul de pregătire în cadrul unei forme de şcolarizare, reprezintă formarea profesională.Disciplina tehnologică presupune ca fiecare angajat, în timpul îndeplinirii responsabilităţiilor proprii,să respecte întocmai succesiunea şi conţinutul operaţiunilor prevăzute de tehnologie.

            Respectarea disciplinei tehnologice se reflectă în realizarea procesului de producere a bunurilor, lucrărilor şi serviciilor fără incidente şi la un nivel ridicat din punct de vedere al randamentului tehnic.         

            Disciplina organizatorică.O a doua latură a disciplinei muncii vizează latura organizatorică.Organizarea presupune a face ca un grup social, o organizaşie etc., să funcţioneze sau să acţioneze organic, repartizând responsabilităţile şi coordonându-le conform unui plan adecvat, în scopul îndeplinirii unui anumit obiectiv.A organiza înseamnă a proceda metodic şi ordonat, a coordona acţiunile-individuale sau de grup- orientate potrivit unui program temeinic stabilit.Disciplina organizatorică a muncii presupune respectarea de către toţi angajaţii, indiferent de nivelul ierarhic pe care sunt situaţi, a obligaţiilor ce le revin, precum şi a relaţiilor de muncă stabilite.

            Eficienţa disciplinei muncii

            Datorită aspectelor legale, managerii trebuie să înţeleagă în mod corespunzător disciplina şi să ştie cum s-o administreze în mod adecvat.O bună administrare a disciplinei vizează comportamentul angajaţilor şi nu personalitatea lor.Scopul acţiunilor disciplinare este realizarea obiectivelor organizaţiei în condiţii de creştere a performanţelor[15].La aplicarea măsurilor disciplinare, managerii trebuie să ia în considerare efectele acestor acţiuni.Consistenţa şi precedentul sunt importante pentru ca angajaţii să perceapă acţiunile disciplinare ca fiind echitabile.

            Consistenţa disciplinei presupune a stabilu limite şi a informa angajaţii despre ceea ce este permis sau nu este permis.Inconsistenţa disciplinei poate duce la confuzii şi incertitudine.Pentru a fi eficientă, disciplina presupune ca toţi angajaţii-indiferent de poziţia lor ierarhică-să cunoască şi să respecte reglementările legale şi cele interne ale organizaţiei.Când oamenii percep disciplina ca fiind incorectă, ei nu-şi dau seama că au încalcat o regula sau o normă legală.Disciplina poate duce la bune rezultate dacă măsurile disciplinare se aplică imediat.Cu cât timpul între momentul producerii unei abateri şi cel al acţiunii disciplinare este mai mare, cu atât sunt mai reduse efectele şi eficienţa lor.Având în vedere că cei sancţionaţi disciplinar ar putea deveni agresivi, managerii trebuie să acţioneze astfel încât să minimizeze asemenea sentimente prin obiectivitate şi onestitate.

            Într-un anumit sens, managerii se pot simţi vinovaţi pentru sancţiunile aplicate angajaţilor, mai ales atunci când aceştia sunt concediaţi.Eşecul unui angajat poate fi datorat faptului că managerul sau superiorul imediat al angajatului nu a fost capabil să creeze un mediu de muncă adecvat.Managerii sunt responsabili pentru subordonaţii lor şi sunt implicaţi în cazul eşecurilor acestora.Disciplina muncii este nemijlocit legată de productivitatea individuală şi de grup.Acţiunile şi sancţiunile disciplinare sunt pozitive şi eficiente în măsura în care determină performanţele superioare.Numărul mare de sancţiuni disciplinare nu relevă o bună disciplina,ci dimpotrivă.

            În organizarea muncii, standardele devin instituţionalizate prin roluri, proceduri şi norme de grup.Grupul de muncă poate simţi incertitudinea sau poate percepe o inechitate atunci când un individ a încălcat normele şi standardele stabilite.Indivizii care încalcă normele organizaţionale vor încălca şi normele grupului, după cum lipsa de disciplină va cauza probleme atât grupului cât şi managerilor.Dacă un manager tolerează un comportament inacceptabil, indisciplinat, grupul se va simţi ameninţat.Acţiunile disciplinare pentru menţinerea şi respectarea standardelor legitime ale organizaţiei pot impune grupurilor de muncă norme şi rezultate reflectate în performanţe crecânde.