Piata societatii comerciale “Spicul” S

Piaţa societăţii comerciale “Spicul” S.A. Piteşti

PIATA INTERNA

Cercetarea pietei ocupa loculul principal al demersului de marketing, surprinzind influentele unui sistem complex de factori, de mediu ambiant asupra acestui teren de confruntare a proceselor, intereselor sau sanselor oricarui agent economic.

Studierea pietei reprezinta receptarea semnalelor, extrem de variate, ca forma pe care piata le lanseaza sistematic. Semnalele lansate de piata nu sunt decit forme exterioare de manifestare a fenomenelor. Ele urmeaza fenomenelor, cu un anume decalaj de timp, de exemplu:

- urcarea preturilor pe o piata oarecare, scaderea st 919o1418j ocurilor pot urma modificari nesincronizate ale cererii si ofertei;

- rupturii echilibrului dintre aceste piete;

- ascendenta cursei falimentului sau a miscarilor de capitaluri dintr-o anumita ramura a economiei, urmeaza un proces mai indelungat cuprinzând grupari anterioare exagerate de capital in ramura respectiva.

Cunoasterea fenomenelor pietei, nu numai prin intermediul semnalelor (uneori insuficient de semnificative, alteori inselatoare si intotdeauna ulterioare), ci si in mod direct, prin cercetarea radacinilor lor adinci, a intregului complex de relatii cauzale, ofera agentilor economici perspective cu mult mai clare asupra politicii pe care urmeaza sa o adopte. In acelasi timp, intreprinderea utilizeaza piata si ca un laborator de cercetari studiindu-i structura, cuantificindu-i parametrii, stimulindu-i evolutia ulterioara, toate acestea în scopul anticiparii reactiilor posibile ale pietei in cazul unor viitoare actiuni ofensive ale societatii comerciale.

Datorită sistemului de organizare şi desfăşurare a activităţii de producţi, din ţara noastră, existent până în 1989, unităţile economice nu s-au preocupat de cercetarea pieţei. Prin tranziţia la economia de piaţă creşte însă interesul pentru cercetările de marketing în producerea şi livrarea produselor de panificaţie, fiecare firmă fiind vital interesată să cunoască modul cum piaţa îşi primeşte produsele, precum şi situaţia firmelor concurente.

Pentru un studiu complex şi competent al pieţii produselor de panificaţie, este necesar a se urmări evoluţiile înregistrate atât pe piaţa asigurării cu resurse materiale, cât şi pe cea a desfăşurării produselor.

În ceea ce priveşte piaţa asigurării cu resurse materiale (principalele resurse materiale pentru industria de panificaţie sunt grâul şi porumbul) este de menţionat că majoritatea societăţilor comerciale se aprovizionează cu cereale de la unităţile cu capital de stat (în special de la Romcereal). Pânpă în 1993 nu s-au înregistrat achiziţii de cereale direct de la producătorii agricoli particulari, iar cantităţile preluate direct în anul 1994, sunt foarte mici. Condiţiile de calitate cerute de prelucrarea materiei prime sunt standardizate, iar preţul este stabilit pe plan central.

Este necesară o schimbare a politicii de preţ pentru cerealele panificabile, stabilindu-se un preţ stimulativ care să acopere cheltuielile de producţie ale cerealelor şi care să-l determine pe producător (în special pe cel particular) să utilizeze soiuri performante, sămâţă selecţionată şi tehnologie modernă. Toate acestea vor avea un efect pozitiv asupra calităţii făinii şi, bineânţeles, asupra produselor de panificaţie.

Datorită specificului produselor de panificaţie, piaţa acestora este cu precădere locală, respectiv judeţeană; foarte puţine sortimente (biscuiţi, sticksuri, pufuleţi şi calciu griş) sunt destinate pieţii naţionale; aceasta cu atât mai mult cu cât cantităţile destinate pieţii naţionale sunt nesemnificative în raport cu producţia fizică totală (maxim 10%).

Produsele de panificaţie fiind produse şi livrate tot timpul anului, sezonalitatea vânzărilor este practic inexistentă, o oarecare variaţie în perioadele sărbătorilor legale şi religioase când cererea unor astfel de produse este mai mare, ceea ce face ca producătorii (ofertanţii) să intensifice activitatea de producţie şi de comercializare în aceste perioade.

În cadrul studierii ofertei de produse de panificaţie, un loc de seamă îl ocupă cercetarea dinamicii şi structurii ofertei, precum şi studierea nivelului calitativ al ofertei.

Investigaţia calităţii componentelor ofertei dispune de o suită de indicatori sintetici, din rândul cărora menţionăm: preţul mediu de vânzare al ofertei, clasa medie de calitate a ofertei, gradul mediu de utilizare a ofertei.

Un fenomen pozitiv, în ce priveşte îmbunătăţirea ofertei, îl constituie reţeaua proprie de magazine care, pentru a contribui la creşterea volumului ofertei (în comparaţie cu alte societăţi de profil), trebuie să fie amplasate în zonele centrale ale oraşelor şi să practice un comerţ igienic.

PIAŢA EXTERNĂ

Tendinţa de scădere a comerţului mondial cu grâu, începând cu sezonul 1993/1994 se va menţine şi în acest sezon, când este estimat nivelul de circa 96 milioane tone, mai mic cu 15% comparativ cu nivelul înregistrat în sezonul 1992-1993.

Ca urmare a redresării producţiei în 1995, Australia şi-a majorat substanţial exportul de grâu faţă de nivelul foarte scăzut din sezonul 1994-1995. Celelalte ţări, mari furnizoare de grâu înregistrează o reducere a disponibilităţilor pentru export, în principal Canada datorită nivelului redus al stocurilor de grâu la începutul sezonului şi Argentina ca urmare a scăderii producţiei interne. Diminuări uşoare ale exportului sunt estimate pentru S.U.A. şi Uniunea Europeană, având în vedere reducerea disponibilităţilor interne.

Ca urmare la nivelul ridicat al producţiei de grâu din 1995 România se afla pentru prima dată, după 1989 în situaţia de a avea disponibil important pentru export estimat la circa 2,6 milioane tone. Posibilitatea ca România să devină un important exportator de grâu, în cadrul ţărilor europene, este favorizată de nivelul redus al disponibilităţilor de grâu ale principalilor exportatori tradiţionali şi de preţurile ridicate ale grâului de pe piaţa internaţională. România şi alte ţări est europene au în aceste condiţii posibilitatea să-şi sporească participarea pe piaţa mondială.

Un concurent important din zona est europeană este Ungaria, al cărei export este estimat la circa 1,1-1,5 milioane tone. În mod tradiţional, exportul de grâu al Ungariei se orientează către Polonia şi ţărilor fostei U.R.S.S. Creşterea preţurilor grâului pe piaţa internaţională face posibilă reorientarea exportului de grău al Ungariei şi către alte ţări, cum sunt cele din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. În acest caz, exportul Ungariei ar înlocui parţial parţial pe aceste pieţe livrările tradiţionale ale altor furnizori, cum sunt ţările Uniunii Europene, ale căror disponibilităţi de export anul acesta sunt mai reduse.

Exportul de grâu al Bulgariei orientat în mod tradiţional către ţările arabe şi Israel, este estimat la doar 600 mii tone ca urmare a reducerii producţiei. Croaţia, Cehia şi Slovacia, au de asemenea unele cantităţi disponibile pentru export în cursul acestui an. Există în prezent o cerere substanţială pentru grâu din partea unor ţări nord africane. În condiţiile suspendării temporare a exportului de grâu subvenţionate de către Uniunea Europeană acestei ţări se orientează şi către furnizorii est europeni. Producătorii de făină şi de paste făinoase din Turcia au anunţat intenţia de a achiziţiona din ţara noastră până la 700 mii tone de grâu pentru panificaţie.

Ţările latino americane, care înregisrează în acest an scăderi ale producţiei ar putea achiziţiona unele cantităţi de grâu din România pentru livrări în zona mediteraneeană.

Cererea de import exista şi din partea Rusiei dar insuficienta resurselor valutare îi limitează capacitatea de achiziţionare. Rusia ar putea deveni un potenţial partener pentru România, în condiţiile în care producţia va putea fi livrată pe calea ferată.

Pentru a valorifica conjunctura favorabilă existentă în prezent pe piaţa mondială, firmele cu capital de stat şi private au achiziţionat de la producător, cu plata imediată, cantităţi importante de grâu, licenţele de export acordate până la jumătatea lunii septembrie anul curent totalizând circa 2 milioane de tone.

Capacităţile actuale de stocare şi de încărcare a grâului pentru export din România nu sunt suficiente şi va fi necesară asigurarea resurselor financiare în vederea modernizării şi retehnologizării capacităţilor existente, precum şi realizarea unor noi capacităţi. Se cuvine stimulată producţia de grâu pentru export prin contracte ferme cu producătorii agricoli în marile zone ecologice şi acordarea de facilităţi la credite, efectuarea lucrărilor şi recoltarea la timp.

PIAŢA DE APROVIZIONARE

Activitatea de aprovizionare este coordonata de Biroul de Aprovizionare avind in componenta:

- Sef Birou Aprovizionare (studii economice superioare A.S.E.);

- 1 merceolog (studii medii de specialitate);

- 3 tehnicieni (studii medii de specialitate)

In afara acestui Birou mai exista activitatea de depozitare din cadrul depozitului Gavana precum şi cea de transport -manipulare a materialelor. Materii prime de baza:

-griul -furnizor Agentia Nationala de Produse Agricole. Prin macinarea acestuia la cele trei mori (Gavana, Republica si Stefan cel Mare) se obtine faina în urmatoarele sisteme: 650, 480, 800, 1350 precum si subproduse: tărâţe, faina furajera, corpuri straine etc.

- sare -furnizor salina Slanic Prahova

- drojdie -din tara: S.C. Fulgerul S.A.; din import: Franta, Turcia

- amelioratori -din import: Austria; din tara: S.C. Dobrogea S.A.CT

- margarina -din tara: Vegras Bragadiru; din import: Austria

- lapte praf -din tara: Oradea, Cimpulung-Moldovenesc; din import

- unt - Lactag Pitesti, Cimpulung - Moldovenesc - zahar - Buzau

- oua -sub forma de praf de oua; crude: Avicola Buftea, Crevedia

- stafide, susan - import prin Aprodex Bucuresti

- cacao - import sau prin Excelent Bucuresti

- materiale pentru reparatii curente si capitale: sir bobinaj (Zalau rulmenti (Brasov, Birlad), profile metalice, suruburi, aparate electrice de la fabricile de profil sau Baza de Aprovizionare Pitesti.

- combustibili, lubrefianti prin S.C. PECO S.A.

- materiale de constructie: var, ciment

- materiale igienico-sanitare, maturi, detergenti, perii, soda se aduc fabricile de profil sau din baza.

Pentru o cât mai mare eficienta societatea trebuie sa ţină cont de urmatoarele:

- furnizorii să fie cât mai apropiati ca distanţă;

- căutarea a cât mai mulţi furnizori pentru a alege pe cel mai convenabil ca preţ şi calitate a produselor oferite;

- utilizarea de mijloace de transport cu capacităţi cât mai apropiate de necesarul de materii şi materiale ce urmează a se aproviziona;

- folosirea metodelor moderne de transport şi depozitare pentru a se evita consumul suplimentar de forţă de muncă;

- dimensionarea şi structurarea forţei de muncă la nivelul strict al necesităţilor zilnice de transport şi manipulare a materiilor şi materialelor.

Pentru folosirea în producţie nu este necesară o pregătire prealabilă a materiilor prime şi materialelor, cu excepţia făinii care se ambalează în saci pentru unităţile care nu pot folosi sistemul de aprovizionare “vrac”. Ambalarea se face la marile firme furnizoare.

Pentru anii următori se vor realiza schimbări ale sistemului de achiziţie cu materii prime de bază şi auxiliare, schimbări care vor permite accesul direct al societăţii ca integrator la achiziţionarea cerealelor de la producătorii particulari sau asociaţii ale acestora.

STUDIEREA CERERII

Domeniul central în investigatiile de piata este cel al cererii de mărfuri. Cunoasterea cererii beneficiarilor potentiali pentru produsele si serviciile oferite pietei constituie premisa orientarii eficiente a activitatii oricarei întreprinderi.

De aceea prezinta un interes deosebit al cererii de marfuri cum ar fi:

- structura;

- dimensiunile cantitative şi valorice;

- localizarea;

- modul de manifestare

- motivatia, etc., unele dintre acestea presupunând utilizarea, alături de metodele comune şi a unor metode specifice de investigare.

Cererea pâinii si a produselor de panificaţie reprezintă cantitatea de produse pe care cumparatorii sunt dispusi sa o cumpere la un moment dat la un anumit preţ. Cererea pentru aceste produse este aproape invariabila, foarte putin elastica functie de preturi, chiar si functie de veniturile cumparatorilor, coeficientii de elasticitate fiind dintre cei mai mici întâlniţi pe piaţă.

Pentru aprecierea corectă a cererii de astfel de produse, piata totală a acestora va fi împărţită cu ajutorul tehnicii segmentarii pietei, în segmente omogene, interesante din punct de vedere al marimii lor asupra carora S.C. SPICUL S.A. va putea actiona prin intermediul marketingului mix.

Ţinând cont ca principalul factor care influenţează orientarea politicii de produs îl reprezintă preferinţele consumatorului pentru asigurarea unui submix de produs realist este necesar, în prealabil stabilirea aprecierii consumatorilor finali asupra produselor realizate de S.C. SPICUL S.A.

Pentru acestea se va utiliza metoda de studiere directa a comportamentului consumatorilor, in aceasta categorie incluzându-se metod care au la baza culegerea informatiilor direct de la purtatorii cererii, de la consumator.

În studierea cererii de produse a populatiei pe un anumii se utilizeaza o mare varietate de metode de investigaţie:

a) metode de analiza care cuprind:

- metode de analiza a cererii de produs -folosesc datele statistice care sugereaza unele dimensiuni si structuri ale cereriilin perioade trecute. Aceste date se gasec înregistrate si stocate sub forma de bilant, raport, studiu, buletin de informare, anuar statistic, etc.;

- analiza vinzarilor catre populatie;

- analiza mişcării stocurilor de marfuri;

- bugetele de familie;

b) metodele de estimare indirectă. Aceste metode abordeaza cererea ca  efect a altor fenomene economice, demografice, asupra carora exista cu informatii disponibile. În estimarea cererii pentru diferitele produse, pot constitui puncte de plecare: efectivul total de populatie ( pe judeţ, pe localităţi), numărul de persoane pe mediu (urban, rural), marimea unor contingente de persoane (copii de vârstă şcolară, studenţi, bătrâni etc);

c) metode de studiere directa -în categoria acestora se includ metodele care au la baza culegerea informatiilor direct de la purtatorii cererii. Utilizând metodele directe, pentru a ajunge la o concluzie corecta si relevanta asupra cererii de produs, se supun observaţiei mii de consumatori.

O abordare stiintifica a cererii poate fi obtinuta prin sondajul statistic. Acest procedeu presupune stabilirea unui esantion de persone din colectivitatea  generala in cadrul careia urmeaza a fi studiate diferitele aspecte ale cererii de marfuri. Rezultatele obtinute astfel prin cercetarea esantionului se extind asupra întregii colectivităţi. În modalităţile concrete de folosire a sondajului statistic se disting: ancheta ocazională, panelul de consumatori, panelul de magazine.

STUDIEREA OFERTEI

Modalitatile de organizare si desfasurare a activitatii de productie din tara noastra, existenta pina in anul 1989, a imprimat unitatilor economice o preocupare mai redusa in ceea ce priveste cercetarea modului de manifestare a ofertei pe piata. Prin tranzitia la economia de piata, creşte interesul fata de cercetarile de marketing în acest domeniu, fiecare firma fiind vital interesata sa cunoasca modul cum piata ii priveste produsele, precum si statutul ofertei firmelor concurente.

Fiind o categorie economica complexa, oferta se cere studiata atât ca o masă de marfuri (evaluata comparativ sau valoric) cât si ca proces economic in cadrul caruia fluxul parcurge stadii diferite intre etapa productiei si cea a consumului cum sunt cele de productie marfa, intrari de marfuri, stocuri, vânzari.

Obiectul cercetarii ofertei priveste cunoasterea surselor de formare a volumului si structurii ofertei, a factorilor sai de influenta, evaluarea dinamicii si localizarii teritoriale a tendintelor in raportul in raportul dintre componentele sale (ca urmare a competitivitatii intre produse si a alinierii la cerintele pietei) stabilirea gradului de invechire economica, adica a "vârstei" produselor si serviciilor ce compun oferta.

Un loc de seama in cadrul studierii ofertei de produse de panificatie il ocupa cercetarea dinamicii si structurii ofertei, precum si studierea nivelului calitativ al ofertei. Investigarea calitatii componentelor ofertei dispune de o suită de indicatori sintetici, din rindul carora se remarca:

- pretul mediu de vinzare al ofertei;

- clasa medie de calitate a ofertei;

- gradul mediu de utilizare al ofertei.

Referitor la cota de piata, aceasta reprezinta ponderea detinuta de o întreprindere sau un produs, in cadrul pietei de referinta, iar piata de referinta este acea subdiviziune a pietei globale, în cadrul careia întreprinderea sau produsul intervin ca elemente componente. Fiind un indicator complex al exprimarii capacitatii pietei, cota de piata exprima daca o societate sau alta detine ponderea pe o piata luata în calcul.

Odata cu înfiinţarea unor firme particulare de productie si comercializare a produselor de panificatie, societatile comerciale cu capital de stat au ca scop mentinerea unei cote de piata ridicate. Astfel S.C. SPICUL S.A. PITESTI detinea in 1997 o cota medie de piata de 72% si o cota relativa de piata de 260%. Fata de anul anterior (1996) s-a constatat o reducere cu 21% a cotei de piata detinuta de principalul producator (S.C. Spicul S.A.). Pentru o serie de sortimente cota de piata realizata de S.C. Spicul S.A. pe piata produselor de panificatie din judetul Arges este mai mare cu 61% (pâine, zaharoase, stiksuri, pufuleti, calciu gris, malai), pentru o parte dintre acestea fiind singurul ofertant (calciu gris, malai).

Cât priveste evolutia preturilor la principalele produse de panificatie,  acestea au inregistrat o crestere încadrata in limitele normale.

În concluzie, piata produselor de panificatie, având ca principal produs piinea, are un specific aparte, dat de inelasticitatea cererii de astfel de produse functie de preturile de livrare si veniturile consumatorilor. De aceea ofertantii (producatorii), indiferent de forma de proprietate, trebuie să îmbine armonios funcţia economica a întreprinderii (obtinerea profitului) cu funcţia socială, care consta in asigurarea conditiilor de munca pentru salariaţi si a puterii de cumpărare. Astfel, pentru produsele agro-alimentare, în general, nu se poate vorbi de o maximizare a profitului, ci de optimizarea acestuia, ţinând cont şi de protecţia sociala a consumatorilor finali.

CERCETAREA REŢELEI DE DISTRIBUŢIE

Distributia produselor este reprezentata de traseul pe care acestea îl parcurg de la producator la consumator (pe piata) în vederea satisfacerii unor nevoi de consum de o importanta majora atit pentru functionarea mecanismului economic al societatii (în general), cât si pentru fiecare unitate în parte.

Ca parte integranta a mixului de marketing, distribuţia se referă la urmatoarele fenomene:

- stabilirea si asigurarea functionalitatii canalelor de distributie, a formelor de distributie, de circulatie a marfurilor specifice fiecarui canal;

- distributia fizica a marfurilor, procesele operative prin care produsele trec succesiv pentru a ajunge la consumator.

Distributia are rolul de a sincroniza productia cu consumul întilnindu-se situatia când se creeaza stocuri nevandabile, care datorita perisabilitatii accentuate sa provoace pagube însemnate producatorilor. Aceasta caracteristica este pretabila cu atât mai mult pentru activitatea S.C. Spicul S.A. cu cât se stie ca produsul principal (pâinea) are un termen de valabilitate foarte mic.

Toate societatile comerciale de orice profil sunt conectate la sistemul global de distributie, direct sau indirect, astfel încât in tarile cu economie de piata dezvoltata, 56% din populatia activa lucreaza în acest sector si 1/3 din pretul final al marfurilor este datorat activitatii de distributie.

De o deosebita atentie se bucura procesul de integrare a activitatii deproductie cu cea de distributie, care se poate realiza pe orizontala, prin cuprinderea unui segment al circulatiei unui produs la o anumita veriga a lantului de distributie sau pe verticala inctuzând ân activitatea unei societati şi magazine proprii de desfacere.

Pentru întelegerea si alegerea unei strategii adecvate de distributie este necesara cunoasterea celor trei dimensiuni ale canalului de distributie:

- largimea canalului se refera la numarul de verigi intermediare prin care trec marfurile de la producător la consumator. De mentionat ca la S.C. Spicul S.A. nu exista intermediari în transportul marfurilor;

- latimea canalului este determinata de numarul de unitati prin care se asigura distributia unui produs în cadrul fiecarei faze a retelei de distributie;

- adâncimea canalului exprima masura apropierii distribuitorului de punctele de consum. Caracteristic canalelor de distributie utilizate de S.C. Spicul S.A. este aceea ca în cele mai multe cazuri (pentru aproape 90% din productie) punctele efective de consum sunt în Municipiul Pitesti.

Alegerea canalelor de distributie, stabilirea formelor de distributie adecvate fiecarei categorii de produs constituie decizii de management de maxima importanta cu efecte pe termen lung asupra orientarii si finalitatii activitatii societatii. Indiferent de numarul agentilor economici implicati în distribuirea unui produs, sediul deciziilor strategice privind orientarea distributiei este la unitatea producatoare.

Obiectivul principal al S.C. Spicul S.A. este acela de a organiza distributia fizica a produselor astfel încit cei interesati sa intre in posesia acestora, în cantităţile dorite de ei, în momentul in care au nevoie de ele, la locul dorit si în cantităţile solicitate.

Alte obiective ale activitatii de distributie sunt:

- plasarea cât mai eficienta a comenzilor;

- reducerea costurilor de distributie.

Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu dc activitati interdependente care contribuie la realizarea politicii de marketing. Intre aceste activitati, cele mai importante sunt: transportul, stocarea, depozitarea, manipularea fizică.

Transportul produselor de panificatic reprezinta una din activitatile esentiale ale distributiei fizice, considerata cea mai importanta componenta a mixului logistic. Cele mai importante decizii, privind transportul, având in vedere S.C. Spicul S.A. sunt:

- alegerea modalitatilor si mijloacelor de transport;

- alegerea rutelor de transport;

- programarea operativa pentru transport.

Alegerea celei mai potrivite modalitati de transport necesita luarea în consideratie a urmatoarelor elemente: existenta mijloacelor de transport în locurile dorite, costul transportului (detine 2/3 din întregul cost al logisticii de distributie), durata acestuia. Alegerea celei mai eficiente rute de transport presupune minimizarea timpului de transport sau a distantelor parcurse, adica minimizarea cheltuielilor de transport.

În ceea ce priveste S.C. Spicul S.A. transportul produselor de panificatie se face cu ajutorul masinilor din parcul propriu de masini. Parcul auto al societatii are în componenta 15 camioane pentru transport produse de panificatie.

Stocarea produselor reprezinta o alta componenta a distributiei fizice, capabila sa aduca mari avantaje firmei. Obiectivul principal il constituie asigurarea unei aprovizionari continue si cu costuri cât mai mici.

Depozitarea are de asemenea un rol important, având în vedere alegerea optima a locului de amplasare a depozitelor. În unitatile de depozitare se realizeaza receptia cerealelor intrate, se asigura pastrarea si protectia lor.

S.C. Spicul S.A. si-a organizat corespunzator spatiul în vederea depozitării, acordând o deosebita atentie activitatii de primire, depozitare, conservare fără pierderi, degradări, sustrageri a materialelor şi produselor finite, ia măsuri pentru depozitare conform normelor tehnice de depozitare şi prevenirea incediilor.

Printre obiectivele prioritare ale distribuţiei fizice se află şi manipularea fizică care se referă la minimizarea costurilor de manipulare şi utilizare la maxim a capacităţii de depozitare. Trebuie determinată mărimea optimă a lotului manipulat, alocarea spaţiilor pentru depozitare, alegerea echipamentelor de manipulare.

Sintetizând, variantele strategice ale S.C. Spicul S.A. Piteşti în domeniul distribuţiei se referea la:

- distribuţia prin canale scurte (prin magazine proprii);

- grad de control ridicat;

- flexibilitate ridicată etc.

STUDIEREA PRETURILOR SI CONCURENTEI

Datorita specificului sau de a fi recoltata data pe an (în Romania în luna iulie), de a fi cultivat cu predilectie ân zona de câmpie, de a fi consumat în diferite forme de prelucrare in toata tara (în functie de densitatea populatiei) în fiecare din cele 365 de zile ale anului si într-un ritm aproape constant -grâul- ridica o serie de probleme: de transport, de colectare, de depozitare, de conservare, de prelucrare si de comercializare, repartizate pe parcursul a cinci faze specifice unor activitati economice distincte, caracteristice unor agenti economici strict specializati.

Aceasta caracteristica face ca produsul final - pâinea - (care ocupa 80% din volumul produselor de panificatie) sa poarte amprenta activitatilor si disfunctionalitatilor întilnite de-a lungul acestui traseu. Fiind un produs declarat de guvern ca "un produs de importanta nationala", grâul a fost tot timpul strict supravegheat de puterea executiva.

Costurile care s-au adaugat de-a lungul filierei de panificatie si s-au colectat în produsul final (pâinea, pastele fainoase, specialitatile de panificatie şi patiserie) au determinat cresterea de la an la an a pretului cu amanuntul. Acest pret a fost obiectul multor sedinte de analize si negocieri la nivelul factorilor de decizie (Ministerul Finantelor, Ministerul Comertului Interior, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, fostei Regii Autonome Romcereal, Agentiei Patronale Rompan si Centrocoop), în care au avut loc initiative legislative prin care s-a ajustat continuu politica de interventie pe filiera produselor de panificatie.

Interventia statului în dirijarea preturilor la unele produse agricole (grâu, lapte, carne), interventie justificata prin unele subventii acordate in mod deosebit acestor produse, s-a dovedit a fi nefondata si neeficienta.

Dacă comparăm ritmul de creştere a preţurilor la produsele dirijate cu ritmul de creştere a preţurilor produselor nedirijate, dar tot atât de importante pentru tradiţia alimentară a poporului român constatăm că acestea din urmă au crescut într-un ritm mult mai scăzut decât cele dirijate.

Explicaţia constă în faptul că la aceste produse (nedirijate), nefiind fixat un preţ, au acţionat legile cererii şi ofertei. Plafonarea preţului la cereale, în special la grâu, a făcut ca şi foarfecele preţurilor la produsele industriale pentru agricultură să aibă influenţe negative asupra puterii economice a exploataţiilor agricole.

În actualele condiţii ale economiei de piaţă, preţul ocupă un loc din ce în ce mai important în tematica cercetărilor de piaţă. Aceasta ca urmare a rolului pe care-l deţine preţul, ca unul din factorii determinanţi ai cererii de mărfuri, deci ai pieţei, pe de o parte, şi ca instrument de conducere a activităţii economice în politica de piaţă a întreprinderii moderne, pe de altă parte. De asemenea, în ultima vreme au avut loc diferite mişcări ale preţurilor, schimbări pronunţate în raporturile dintre preţurile unor produse, diversificarea practicilor de preţuri pe diferite pieţe. În aceste condiţii, întreprinderea modernă va trebui să supravegheze atent preţul pieţei, să-i descifreze tendinţele şi să-i anticipeze evoluţia pentru aş-i plasa produsele în condiţii cât mai bune.

Pot constitui teme ale unor cercetări de piaţă o serie de mărimi absolute ale preţurilor ca:

- nivelul preţurilor individuale;

- preţurile medii la produsele alcătuind o gamă mai complexă.

O importanţă aparte în sfera investigaţiilor de piaţă, o prezintă dinamica preţurilor. Indicele mişcării preţurilor va încorpora modificările în condiţiile de producţie şi circulaţie, înnoirea produselor, schimbări în structura sortimentală precum şi evoluţia puterii de cumpărare a banilor. Este însă foarte dificil să se surprindă cu exactitate mişcarea preţurilor în economia de piaţă unde acestea evoluează în funcţie de cerere-ofertă.

Referitor la S.C. Spicul S.A., aceasta este preocupată în studierea preţurilor la produsele de panificaţie cu atât mai mult cu cât în ultimii ani societatea se confruntă cu o concurenţă destul de serioasă din partea sectorului privat.

Stabilirea preţului produselor de panificaţie (în spcial pâinea) presupune un anumit număr de restricţii. Se deosebesc mai multe cazuri de restricţii:

- există un preţ al pieţei care poate fi impus firmei. În cazul unei concurenţe perfecte pe piaţă se formează un preţ unic pe care societatea nu îl poate depăşi;

- în cazul care apare o societate mai puternică cu posibilitatea de a-şi fixa propriul preţ;

- preţul poate fi fixat de stat (aşa cum a fost până în ianuarie 1997).