Amestecuri de substante intalnite in viata cotidiana

Amestecuri de substante intalnite in viata cotidiana

Majoritatea substantelor intalnite in viata de zi cu zi sunt gasite sub forma de substante. Cele mai importante amestecuri de substante fara de care nu am putea trai sunt apa si aerul.

Aerul este amestecul indispensabil vietii. Principalele componente ale aerului sunt azotul si oxigenul. Proportia acestora este relativ constanta.

Azotul este un amestec de substante precum bioxidul de azot care este unul dintre cei mai periculosi poluanti. Principala sursa a acestui gaz este reprezentata de motoarele cu ardere interna, in special automobilele. Bioxidul de azot se formeaza la temperatura ridicata din tevile de esapament si la arderea carbunilor.

Apa este celalalt amestec de substante fara de care fiintele  nu ar putea supravietui. Un om consuma pana la doi litri de apa pe zi. Fara apa nu se poate supravietui mai mult de cateva zile. In apa potabila se gasesc dizolvate pana la 0,5g/l saruri minerale si mici cantitati de aer, iar in apa minerala sunt saruri minerale si dioxid de carbon. Compozitia si actiunile terapeutice ale apelor minerale din tara noastra au fosta studiate de Alexe Marin , Petru Poni si Constantin Istrati.  Este recomandata in anotimpul vara deoarece omul pierde o mare cantitate de saruri minerale prin procesul de transpiratie.

Bauturile racoritore sunt amestecurile de substante ce contin apa, zahar, acid citric, coloranti naturali sau sintetici, aromatizanti si dioxid de carbon si care ii sunt de mare ajutor omului mai ales in perioadele calde ale anului.

Bauturile alcoolice sunt alcatuite din alcool, apa, coloranti si zahar. 

Alcoolul sanitar contine apa demineralizata ,alcool etilic si coloranti sintetici. Acesta ii este folositor omului cand are o rana. Pentru a nu i se infecta trebuie sa dea cu acest amestec de substate.

Medicamentele sunt importante pentru om atunci cand acesta este bolnav mai ales. Ele sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici,  inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele  de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.

Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extrem de scurt sunt descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina, oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.

Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice.

Combustibilii sunt amestecurile de substante care, in urma unei reactii chimice de ardere , produce o mare cantitate de caldura.

Din categoria combustibililor chimici fac parte: carbuni de pamant, titeiul si gazele de sonda, gazele naturale, lemnul etc. Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor, combustibilii chimici se pot grupa in solizi, lichizi si gazosi.  

          Caracteristicile combusitbililor:

          Pentru caracterizarea unui combustibil, in afara de starea fizica si de provenienta trebuie sa i se mai cunoasca compozitia chimica, puterea calorica, cantitatea de aer necesara arderii, temperatura gazelor de ardere etc.

Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in proportie de 50-95%, in functie de natura si varsta combustibilului . Prin arderea completa a unui kilogram de carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.

          Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea un element care ridica valoarea termica a combustibilului, intrucat prin ardere se degaja o mare cantitate de caldura .

          Sulful participa cu o pondere de 0,1 - 7 %, in compozitia diferitilor combustibili solizi. In combustibil , sulful se gaseste sub trei forme: in combinati organice (sulf organic), sub forma de sulfurii metalice, in combinati anorganice oxigenate (de exemplu,

sulfati). In procesul de ardere intervin numai sulful organic si cel piritic. Cu toate ca la arderea sulfului se degajeaza o mare cantitate de caldura, acest element este daunator in

procesul de ardere a combustibililor, deoarece SO2 format, corodeaza partile metalice ale

focarului si are actiune poluanta (fiind un component al ploilor acide). Pe langa acesta, sulful necesita pentru aprindere o temperatura mare (500 - 600 C).

          Azotul se gaseste in general in cantitate mica, nedepasind 2%. El este un element nedorit in masa combustibilului. Acesta nu participa la ardere, dar ia caldura pentru a se incalzi pana la temperatura cu care gazele arse parasesc instalatia de ardere si prin urmare consuma o parte din caldura degajata la arderea combustibilului.

          Oxigenul se gaseste in combusitbili in proportie de 2 % (antracid) pana la 44 % (lemn). Prezenta sa in combusitbil conduce la micsorarea valorii termice a acestuia, deoarece fiind combinat mai ales cu carbonul si hidrogenul, o cantitate din aceste elemente combustibile sunt deja oxidate.

Combustibilii se gasesc in mai multe stari de agregare :

Combustibilii lichizi, cu cateva exceptii, provin din titei si sunt de trei tipuri:

  gaze lichefiate,

  combustibili distilati,

  combustibili reziduali

          Combustibilii  lichizi distilati sunt:

  benzina,

  petrolul lampant

  motorina

Cernelurile  sunt amestecurile de substante ce pot fi de doua feluri :

-vizibile

-invizibile

Cernelurile invizibile sunt cernelurile care dupa ce s-a scris cu ele, nu se vad dar se coloreaza printr-o metoda oarecare, atunci când este necesara citi-rea textului scris cu acestea. Metoda de colorare poate fi termica (încalzi-rea hârtiei) sau chimica (impregnarea hârtiei cu o solutie, prin pulveriza-rea sau supunerea hârtiei actiunii unui gaz, cum este amoniacul sau acidul clorhidric).  

Substantele organice, cum este zaharul, daca se scrie cu o solutie apoasa a lor pe o hârtie oarecare, textul nu se va vedea. În momentul în care hârtia este încalzita, scrisul va aparea datorita carbonizarii acestora (în cazul zaharului, datorita caramelizarii lui).

Solutia apoasa de clorura de fier (III), dupa ce    s-a scris cu ea nu lasa nici o urma pe hârtie. Pentru  a se putea citi textul, foaia se va pulveriza cu o solu-tie apoasa de tiocianat (cunoscut si sub numele de sulcianat sau rodanat ) de sodiu sau potasiu. În urma unei reactii spe-cifice a cationului feric cu anionul de tocianat, textul scris se va colora în rosu.

Solutia de acenat de plumb (IV) 3% este incolora, iar când se scrie cu ea pe hârtie nu lasa nici o urma. Daca însasi hârtia pe care s-a scris textul cu aceasta solutie se pulverizeaza cu o solutie de sulfu-ra de sodiu, va aparea o coloratie neagra, datorita formarii sulfurii de plumb.

O solutie de clorula de colbat 10% nu lasa nici o urma pe hârtie. Daca însa hârtia este apropiata de o flacara, scrisul va aparea în al-bastru, culoare ce va dispare odata cu racirea. Aceasta culoare se datoreaza formarii sarii anhidre, la cald, de culoare albastra, respectiv a sarii hidrate, de culoare roz.

Ampremente invizibile:

     Pe locuri unde se presupune existenta unor amprente digitale, se presara cristale de iod elementar si se acopera cu o sticla de ceas. Dupa câteva ore amprentele apar colorate în maroniu.

Alte exemple de amastecuri de substante sunt :

Clorul, laptele , otetul, uleiul, deodorantele , parfumurile, lacurile si vopselele,gazele de la aragaz, diferitele aliaje si multe altele pe care omul le foloseste zi de zi.