G1101074. Alfa 1-antitripsina este un
inhibitor eficient al:
A. elastazei
B. proteazelor leucocitare
C. proteinei bazice majore a eozinofilului
D. elastazei endogene
E. esterazelor
(pag. 1602)
G1101075. Boala pulmonara cronica cu
predominanta bronsitei se caracterizeaza prin:
A. PaCO2 = 50-60 mm Hg
B. Hematocrit 35-45%
C. PaO2 = 45-60 mm Hg
D. Hematocrit 50-55%
E. nici una dintre ele
(pag. 1604)
G1101076. Care din urmatoarele afirmatii
despre pacientii cu obstructie severa si retentie de CO2 sunt adevarate:
A. In cursul unei infectii respiratorii apare o
alterare pronuntata a simptomatologiei
B. supravietuirea este de lunga durata
C. 20-30% dintre pacienti au supravietuire peste
5 ani
D. nu au vreo modificare a capacitatii de
munca
E. VEMS>50%
(pag. 1604)
G1101077. Cele mai frecvente bacterii patogene
implicate in infectiile respiratorii sunt:
A. Rhinovirusuri
B. Haemophillus influenzae
C. Streptococcus pneumoniae
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Moraxella catarrhalis
(pag. 1606)
G1101078. Dintre urmatoarele ß2 stimulante,
urmatoarele au mai putine efecte adverse cardiace:
A. izoproterenol
B. albuterol
C. terbutalina
D. metaproterenol
E. betametazona
(pag. 1606)
G1101079. Expunerea pasiva la fumul de tigara
se coreleaza cu:
A. tuse
B. wheezing
C. hemoptizie
D. productie de sputa
E. vomica
(pag. 1601)
G1101080. Fumatul indelungat
altereaza:
A. miscarea
cililor
B. functia
macrofagelor alveolare
C. bronhoplegia
D. eliberarea enzimelor proteolitice
ale polimorfonuclearelor
E. activarea eozinofilelor
(pag. 1601)
G1101081. Persoanele
"blue-bloaters" pot face episoade nocturne de crestere a desaturarii
in oxygen prin:
A. Intoarcere venoasa crescuta
B. episoade
de apnee in somn
C. tulburare de ritm
D.
accentuarea hipoventilatiei
E. hipertensiune pulmonara
(pag. 1605)
G1201082. Caracteristicile bolii
pulmonare cronice obstructive cu predominanta bronsitei sunt:
A. prezenta
frecventa a infectiilor bronsice
B. hiperinflatia pulmonara
depistata prin radiografia toracica
C. dispneea
usoara
D. tusea instalata dupa debutul
dispneei
E.n
repetatele episoade de insuficienta respiratorie
(pag. 258-1)
G1201083. Caracteristicile clinice
ale bolii pulmonare cronice obstructive cu predominanta emfizemului sunt:
A. tusea instalata inaintea
debutului dispneei
B. sputa
redusa, mucoida
C. tusea
instalata dupa debutul dispneei
D. sputa abundenta, purulenta
E. frecventa crescuta a cordului
pulmonar
(pag. 258-1)
G1201084. Care dintre modificarile
de mai jos nu se intalnesc in boala pulmonara cronica obstructiva cu
predominanta emfizemului?
A. PaCO2 cronic, - 40 mmHg
B. PaCO2
cronic, - 60 mmHg
C.
hematocritul – 55%
D. PaO2 cronic, - 65 mmHg
E. hematocritul - 35%
(pag. 258-1)
G1201085. Cele mai frecvente
bacterii patogene implicate in infectiile respiratorii la bolnavii cu boala
pulmonara cronica obstructiva sunt:
A.
Haemophilus influenzae
B. Streptococul beta-hemolitic
C.
Stretococcus pneumoniae
D. Pseudomonas aeruginosa
E. Moraxella
catarrhalis
(pag. 1606)
G1201086. Diagnosticul
insuficientei respiratorii acute la bolnavi cu obstructia cronica a cailor
respiratorii presupune:
A. scaderea
PaO2 cu cel putin 10-15 mmHg
B.
hipercapnia
C. pH <
7,30
D. pH = 7,45
E. cresterea PaO2 cu cel putin
10-15 mmHg
(pag. 1608)
G1201087. Emfizemul pulmonar se
defineste ca:
A. afectiune asociata cu secretia
exagerata de mucus la nivel traheobronsic
B. distensia permanenta a
spatiilor aeriene de la nivelul bronsiilor principale
C. afectiune
in care se distrug septurile alveolare
D. distensia
permanenta a spatiilor aeriene distal de bronsiolele terminale
E. afectiune in care se pastreaza
septurile alveolare
(pag. 1600)
G1201088. In boala pulmonara
cronica obstructiva se gasesc urmatoarele modificari
A. cresterea
capacitatii functionale reziduale (CRF)
B. reducerea volumului rezidual
(VR)
C. cresterea
capacitatii pulmonare totale (CPT)
D. cresterea reculului elastic al
plamanului
E. scaderea
capacitatii vitale
(pag. 1603)
G1201089. La patogeneza bolii
pulmonare cronice obstructive contribuie
A. infectia
cu rinovirus
B. nivelul seric crescut al
1antitripsinei
C. fumatul
D. dioxidul de azot (NO2)
E. dioxidul de sulf (SO2)
(pag. 1601/1602)a
G1201090. Oxigenoterapia de durata la bolnavii
cu boala pulmonara cronica obstructiva este recomandata in urmatoarele
situatii:
A. hipoxemie persistenta si severa (PaO2 de
55-60 mmHg)
B. anemie
C. poliglobulie cu hematocrit peste 50%
D. semne de insuficienta cardiaca dreapta
E. edeme gambiere
(pag. 1607)
G1201091. Semnele obiective la bolnavii cu
boala pulmonara cronica obstructiva cu predominanta emfizemului sunt:
A. tahipneea
B. bradipneea
C. hiposonoritatea bazelor pulmonare
D. expirul relativ prelungit
E. galopul presistolic accentuat in timpul
inspirului
(pag. 1604)
G1401100. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu
predominanta bronsitei sunt
adevarate:
A. percutia
toracelui arata hipersonoritate
B. pacientul
este de obicei supraponderal
C. PCO2 este cronic scazut
D. volumul rezidual este scazut
E. debitele
maximale respiratorii sunt mici
(pag. 1605)
G1401101. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu
predominanta emfizemului sunt
adevarate:
A. capacitatea vitala este
crescuta
B. volumul rezidual este scazut
C.
capacitatea pulmonara totala este crescuta
D. debitele
expiratorii maximale sunt diminuate
E. capacitatea plamanului de a
transfera CO este crescut
(pag. 1604)
G1401102. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind bronhopneumopatia cronica obstructiva cu
predominanta emfizemului sunt
adevarate:
A. dispneea
este severa
B. radiografia toracica arata un
cord marit
C. hematocritul este intre 50 – 55
%
D.
hipertensiunea pulmonara la efort este moderata
17 Baza de date cu intrebari pentru Concursul
National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
Rezidentiat 2018 04 GRUPA MEDICINA DE FAMILIE - INTREBARI
- PARTEA I
E. episoadele se insuficienta
respiratorie sunt mai frecvente
(pag. 1604)
G1401103. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind deficitul de α1 antitripsina sunt adevarate:
A. indivizii heterozigoti MS au
niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/l
B. indivizii heterozigoti MZ au
niveluri serice de α1 antitripsina cuprinse intre 2,5 – 3,5 g/l
C. indivizii homozigoti ZZ au niveluri
serice de α1 antitripsina cuprinse intre 1,5 – 2,5 g/l
D. indivizii
homozigoti SS au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/l
E. indivizii
homozigoti ZZ au niveluri serice de α1 antitripsina < 0,5 g/l
(pag. 1602)
G1401104. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind implicatiile fumatului in patogeneza
bronhopneumopatiei cronice
obstructive sunt false:
A. poate produce o crestere acuta
a rezistentei cailor respiratorii
B. inhiba antiproteazele
C.
renuntarea la fumat asigura reversibilitatea completa a obstructiei severe
D. nu inhiba
functia macrofagelor alveolare
E. conduce la hipertrofia
glandelor secretoare de mucus
(pag. 1601)
G1401105. in plamanii pacientilor
cu boala pulmonara cronica obstructiva apar urmatoarele modificari:
A. edemul
B. fibroza
peribronsica
C. hipotrofia musculaturii netede
D. dopuri
intraluminale de mucus
E. hipoplazia celulelor mucipare
(pag. 1601)
G1501106. Cele mai frecvente
aspecte radiologice intalnite in bronsita cronica sunt:
A.
ingrosarea peretilor bronhiilor, manifestata prin umbre tubulare sau "in
sina de tren"
B.
Accentuarea generalizata a desenului bronhovascular
C. Aspect de "geam mat"
in campurile pulmonare inferioare
D. Opacitati confluente
hilare
E. Multiple arii infiltrative
pulmonare, care ulterior vor cavita
(pag. 1605)
G1501107. Explorarea ventilatorie
la bolnavii cu boala pulmonara cronica cu "predominanta enfizemului"
evidentiaza:
A.
Capacitatea pulmonara totala (CPT) crescuta
B. Volumul
rezidual (VR) crescut
C. Scaderea
reculului elastic al plamanului
D. Volumul rezidual (VR) scazut
E. Capacitatea vitala (CV)
crescuta
(pag. 1603)
G1501108. in bronsita cronica la
examenul sputei se izoleaza cel mai frecvent urmatoarele bacterii
patogene:
A.
Streptococcus pneumoniae
B.
Haemophilus influenzae
C. Staphilococcus aureus
D. Moraxella
catarrhalis
E. Pseudomonas aeruginosa (pag. 1606)
G1501109. Indicatia de utilizare a
Aminofilinei in bronsita cronica este justificata de urmatoarele efecte:
A.
Bronhodilatatoare
B.
Cardiotonice
C. Diuretice
D. Creste
contractilitatea diafragmului
E. Antiaritmice
(pag. 1606)
G1501110. Indicatia
oxigenoterapiei de durata in Boala pulmonara obstructiva cronica (BPCO) este
justificata de:
A. Hipoxia
arteriala persistenta si severa (PaO2 de 55-60 mmHg)
B. Asocierea
semnelor de cord pulmonar
C.
Eritrocitoza
D. Aparitia hipercapniei
E. Lipsa expectoratiei
(pag. 1607)
G1501111. Pacientii cu Boala
pulmonara cronica obstructiva (BPCO) cu "predominanta bronsita"
prezinta frecvent:
A. Hiperinflatie, bule, cord mic
pe radiografia toracica
B. Cord pulmonar cronic rar,
exceptand faza terminala
C.
Hipertensiune pulmonara in repaus moderata catre severa
D. Capacitate de difuziune scazuta
net
E. Recul
elastic normal
(pag. 1604)
G1501112. Pacientii cu Boala
pulmonara obstructiva cronica (BPCO) cu "predominanta emfizem"
prezinta frecvent comparativ cu cei cu "predominanta bronsita":
A. Varsta la diagnostic sub 50 de
ani
B. Dispnee
severa
C. Sputa
redusa, mucoida
D. Infectii bronsice mai
frecvente
E.
Insuficienta respiratorie in stadiul terminal
(pag. 1604)
G1501113. Urmatoarele
bronhodilatatoare sunt eficiente in terapia bronsitei cronice:
A. Bromura
de ipratropium
B. Aminofilina
C. Atropina
D. Efedrina
E. Terbutalina
(pag. 1606)
G2501137. Bronsita
cronica obstructiva se caracterizeaza prin:
A.
Antecedente îndelungate de tuse cu expectoratie.
B.
Aparitia târzie a wheezingului.
C. Producerea unei spute mucoase.
D. Debut recent al tusei cu
expectoratie.
E. Trecut îndelungat cu whezing.
(pag. 1601)
G2501138. Inflamatia mucoasei
bronsice din bronsita se caracterizeaza prin:
A. Aspectul predominant
eozinofilic.
B.
Localizare predominant peribronsiolara a modificarilor
fibrotice.
C.
Interventia predominanta a interleukinei 8.
D. Interventia
predominanta a elastazei endogene.
E. Interventia
predominanta a alfa-1-antitripsinei.
(pag. 1601)
G2501139. Hiperplazia celulelor
secretorii de mucus specifica bronsitei cronice este stimulata
de:
A. Interleukina 8.
B. Enzimele
neutrofilelor.
C. Elastaze.
D. Catepsina
G.
E. Interleukina 4.
(pag. 1601)
G2501140. Mecanismele prin care
fumatul intervine în patogeneza bronsitei cronice sunt reprezentate de:
A. Alterarea
miscarii cililor.
B. Inhibarea
functiei macrofagelor alveolare.
C.
Hipertrofia si hiperplazia glandelor secretoare de mucus.
D. Stimularea antiproteazelor.
E. Relaxarea musculaturii netede.
(pag. 1601)
G2501141. Bronsita
cronica are o prevalenta mai mare la muncitorii din:
A. Fabricile
de bumbac
B. Fabricile
de mase plastice expusi la diizocianatul de toluen
C. Fabricile de bere
D. Centralele nucleare
E. Centralele electrice
(pag. 1602)
G2501142. Factorii implicati
în patogenia bronsitei cronice sunt:
A. Fumatul
B. Poluarea cu oxid de carbon
C. Deficitul de
ceruloplasmina
D. Poluarea cu
dioxid de sulf (SO2)
E.
Infectia bronsica
(pag. 1602)
G2501143. Deficitul congenital de
alfa-1-antitripsina se manifesta la homozigoti prin:
A. Niveluri
serice întotdeauna sub 0,5 g/l
B. Niveluri serice între 0,5
si 2,5 g/l
C. Niveluri serice peste 3,5 g/l
D.
Dezvoltarea unui emfizem panacinar sever în decadele a treia - a patra de
viata
E. Dezvoltarea unui emfizem
panacinar sever în prima decada de viata
(pag. 1602)
G2501144. Specifice bolnavilor cu
boala pulmonara cronica cu predominanta emfizem sunt:
A. Vârsta la
diagnostic în jur de 60 ani
B. Dispneea
severa
C. Tusea înainte de debutul
dispneei
D. Infectii bronsice
frecvente
E.
Hematocrit 35-45%
(pag. 1604)
G2501145. Specifice bolnavilor cu
boala pulmonara cronica cu predominanta
bronsita sunt:
A. Vârsta la
diagnostic în jur de 50 de ani
B. Tusea
înaintea debutului dispneei
C. Dispnee severa de la debut
D.
Sputa abundenta purulenta
E. Infectii bronsice
rare
(pag. 1604)
G2501146. Explorarea
paraclinica a bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu
predominanta emfizem evidentiaza:
A.
Hiperinflatie, bule, cord mic la radiografia toracica
B.
Hematocrit 35-45%
C. Recul elastic normal
D.
Capacitate de difuziune scazuta
E. PaO2
cronic 65 - 75 mmHg
(pag. 1604)
G2501147. Explorarea
paraclinica a bolnavilor cu boala pulmonara cronica cu
predominanta bronsita evidentiaza:
A. Hiperinflatie, bule, cord
mic la radiografia toracica
B.
Hematocrit 50 - 55%
C. Recul
elastic normal
D. PaCO2
cronic 50 - 60 mmHg
E. PaO2
cronic 45 - 60 mmHg
(pag. 1604)
G2501148. În boala pulmonara
cronica cu predominanta bronsita:
A. Dispneea
este usoara
B. Tusea
apare înainte de debutul dispneei
C. Sputa
este abundenta, purulenta
D. Hipertensiunea pulmonara
de repaus este absenta sau usoara
E. Capacitatea de difuziune este
constant scazuta
(pag. 1604)
G2501149. În boala pulmonara
cronica cu predominanta emfizem probele functionale
ventilatorii evidentiaza:
A. Recul
elastic cu scadere severa
B.
Rezistenta normala spre crestere usoara
C.
Capacitate de difuziune scazuta
D. Capacitate de difuziune normala
spre scadere usoara
E. Recul elastic normal
(pag. 1604)
G2501150. În boala pulmonara
cronica cu predominanta bronsita probele
functiuonale ventilatorii evidentiaza:
A. Recul
elastic normal
B.
Rezistenta mare
C. Recul elastic cu scadere
severa
D. Rezistenta
normala spre crestere usoara
E.
Capacitate de difuziune normala spre scadere usoara
(pag. 1604)
G2501151. Efectele secundare cele
mai frecvente determinate de utilizarea dozelor peste 20 mg/l de teofilina
ca bronhodilatator în bronsita cronica sunt:
A.
Greata si varsaturile
B.
Tahiaritmiile
C.
Convulsiile
D. Diareea
E. Tusea seaca
(pag. 1606)
G2501152. În bronsita
cronica Aminofilina este utilizata în terapie datorita
urmatoarelor efecte benefice:
A. Antiaritmice
B.
Bronhodilatatoare
C.
Cardiotonice
D. Diuretice
E. Scade contractilitatea
diafragmului
(pag. 1604)
G2501153. Oxigenoterapia de
durata este indicata în bronsita cronica atunci când:
A. Apare hipercapnie
persistenta
B. Hipoxia
arteriala este persistenta si severa (PaO2 = 55-60 mmHg)
C. Apare
eritrocitoza si semnele de insuficienta cardiaca
dreapta
D. Tusea devine productiva
E. Dispneea de repaus este
constanta
(pag. 1607)
G2501154. Cele mai frecvente
bacterii patogene izolate la examenul sputei în bronsita cronica
sunt:
A.
Escherichia coli
B. Streptococus pneumoniae
C.
Haemophilus influenzae
D. Staphilococcus aureus
E. Moraxella
catarrhalis
(pag. 1606)
G2501155. Utilizarea Aminofilinei
în bronsita cronica în doze terapeutice la un nivel sanguin între 10
si 15 mg/l poate determina ca efecte secundare:
A. Tahiaritmii
B. Convulsii
C. Insomnie
D.
Nervozitate
E. Constipatie
(pag. 1606)
G2501156. Principalele aspecte
radiologice întâlnite în boala pulmonara cronica obstructiva cu
predominanta bronsita sunt:
A. Hiperinflatie, bule, cord
mic
B.
Îngrosarea peretilor bronhiilor cu aspect de umbre tubulare sau
"în sina de tren“
C.
Accentuarea generalizata a desenului bronhovascular
D. Infiltrat difuz pe ambele
vârfuri pulmonare
E. Opacitati confluente
hilare
(pag. 1605)
Tema nr. 2Pneumoniile
G1102052. Dintre agentii patogeni
foarte frecventi, nu pot fi cultivati prin metodele de rutina:
A. Steptoccocus pneumoniae
B.
Mycoplasma pneumoniae
C. Chlamydia
pneumoniae
D.
Legionella pneumophila
E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1589)
G1102053. Dintre criteriile de spitalizare
a pacientilor cu pneumonie nu fac parte:
A. Pacient varstnic (>65 ani)
B. Boli asociate semnificative
(renale, cardiace, pulmonare, etc.)
C. Febra
>38 °C
D. Cauza
probabila a pneumoniei este streptoccocus pneumoniae
(PO2 arteriala <60 mmHg);
alterarea acuta a statusului mental
E.
(pag. 1589)
G1102054. In tratamentul
pneumoniilor nosocomiale, cauzate de bacili Gram negativi enterici sunt eficiente
urmatoarele combinatii de antibiotice, cu EXCEPTIA:
A. Ceftazidin+Fluoroquinolona
B.
Ticarcilina/Clavulanat+Aminoglicozid
C.
Meticilina+Vancomicina
D. Imipenem+Aminoglicozid
E.
Penicilina+Metronidazol
(pag. 1593)
G1102055. Indivizii normali sunt
purtatori ocazionali, la nivelul nazofaringelui, de agenti patogeni pulmonari,
cum ar fi:
A.
Streptoccocus pneumoniae
B.
Mycoplasma pneumoniae
C.
Haemophilus influenzae
D. Moraxella
catarrhalis
E. Nici unul dintre ei
(pag. 1585)
G1102056. La pacientii cu pneumonie
dobandita in spital, mai mult de 50% din cazuri sunt induse de:
A. Bacilii
enterici Gram negativi
B. Mycoplasma pneumoniae
C.
Pseudomonas aeruginosa
D. Haemophilus influenzae
E. Chlamydia pneumoniae
(pag. 1586)
G1102057. La pacientii spitalizati
pentru pneumonie dobandita in comunitate, dintre cei mai frecventi patogeni
sunt:
A. Pseudomonas aeruginosa
B.
Streptoccocus pneumoniae
C. Bacilii enterici Gram negativi
D.
Haemophilus influenzae
E.
Legionella pneumophila
(pag. 1586)
G1102058. Pentru pneumonia datorata
pneumococilor susceptibili antibioticele de electie sunt:
A.
Penicilina
B. Metronidazolul
C.
Ampicilina
D. Trimetoprim-sulfametoxazolul
E. Vancomicina
(pag. 1591)
G1102059. Se considera ca pune
diagnosticul etiologic al pneumoniei, izolarea germenului prin:
A.
Hemocultura
B. Lichid
pleural
C. Aspirat transtraheal
D. Lavaj bronhoalveolar
E. Biopsie transbronsica
(pag. 1590)
G1102060. Sindromul pneumonic
"atipic" (debut gradat, tuse seaca, simptome extrapulmonare, examen
fizic pulmonar sarac) este de regula produs de:
A.
Mycoplasma pneumoniae
B. Streptoccocus pneumoniae
C.
Legionella pneumophila
D. Staphylococcus aureus
E. Chlamydia
psittaci(pag. 1587)
G1202061. Agentii patogeni mai
frecvent implicati in etiologia pneumoniilor comunitare la pacientii in varsta
cu boala cronica respiratorie subjacenta sunt:
A.
L.pneumophila
B.
H.influenzae
C.
M.catarrhalis
D. Pneumocistis carinii
E. citomegalovirus
(pag. 1590)
G1202062. Care dintre criteriile
de mai jos nu obliga la spitalizarea bolnavilor cu pneumonie ?
A. tahipneea > 30
respiratii/minut
B.
leucocitele = 8500/mm3
C. alterarea acuta a statusului
mental
D. varsta de
25 ani
E. diabetul zaharat asociat
(pag. 1589)
G1202063. Care sunt agentii
microbieni mai frecvent implicati in etiologia pneumoniilor la copiii sub 6
luni ?
A. Legionella pneumophila
B. Haemophilus influenzae
C. Mycoplasma pneumoniae
D. Chlamidia
trachomatis
E. virusul
respirator sincitial
(pag. 1587)
G1202064. Care sunt criteriile de
spitalizare a pacientilor cu pneumonie ?
A. PaO2 <
60 mmHg
B. PaO2 = 90 mmHg
C. frecventa cardiaca = 68
batai/minut
D.
frecventa respiratorie > 30/minut
E. TA <
90 mmHg sistolica
(pag. 1589)
G1202065. Care sunt medicamentele
active in tratamentul etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae?
A.
doxiciclina
B.
eritromicina
C.
ciprofloxacina
D. metronidazolul
E. tobramicina
(pag. 1591)
G1202066. In care dintre tipurile
etiologice de pneumonii se impune spitalizarea bolnavilor?
A. pneumonia
cu Staphylococcus aureus
B. pneumonia
cu Klebsiella pneumoniae
C. pneumonia cu Mycoplasma
pneumoniae
D. pneumonia
cu anaerobi
E. pneumonia cu Haemophilus
influenzae
(pag. 1589)
G1202067. Pentru diagnosticul
etiologic al unei pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae pledeaza:
A. un singur titru de anticorpi
tip IgM < 1:16
B. un singur
titru de anticorpi tip IgM > 1:16
C. un singur
titru de anticorpi tip IgG ł 1:128
D. o
crestere de 4 ori sau mai mult a titrului IgG obtinut prin
imunofluorescenta indirecta
E. un singur titru de anticorpi
tip IgE ł de 1:150
(pag. 1590)
G1202068. Sindromul pneumonic
“atipic” se caracterizeaza prin:
A. debut brusc cu febra
B. debut
gradat
C.
predominanta simptomelor extrapulmonare
D. semne de condensare pulmonara
E. tuse
seaca
(pag. 1587)
G1202069. Terapia antimicrobiana
orala empirica folosita in tratamentul ambulator al pacientilor cu pneumonie
comunitara vizeaza urmatorii patogeni probabili:
A. pseudomonas aeruginosa
B.
mycoplasma pneumoniae
C.
streptococcus pneumonia
D. chlamidia
pneumoniae
E. staphylococcus aureus
(pag. 1590)
G1202070. Tratamentul pneumoniei
pneumococice cu tulpini care au rezistenta intermediara la penicilina (CMI,
0,1-1 mg/ml) cuprinde:
A. penicilina 800000 u la 12 ore
i.m.
B.
penicilina 10 mil. u la 12 ore i.v.
C.
ampicilina 2 g la 6 ore i.v.
D.
cefotaxima 1 g la 6 ore
E. doxiciclina 300 mg/24 ore
(pag. 1592)
G1402085. Agentii patogeni microbieni
care produc pneumonie in mediu spitalicesc sunt:
A. fungi
B. chlamydia psittaci
C. streptococcus pneumoniae
D.
pseudomonas aeruginosa
E. bacili
enterici aerobi gram-negativi
(pag. 1586)
G1402086. Cauze infectioase de
cavitatie pulmonara sunt.
A. pseudomonas
aeruginosa
B.
staphylococcus aureus
C. streptococcus pneumoniae tip I
D.
histoplasma capsulatum
E. granulomatoza Wegener
(pag. 1588)
G1402087. Criterii de spitalizare
a pacientilor cu pneumonie:
A. alterarea
acuta a statusului mental
B. PO2 arteriala > 60 mmHg
C.
imposibilitatea tratarii ambulatorii
D.
incapacitatea administrarii orale a tratamentului
E. pacient > 50 de ani
(pag. 1589)
G1402088. Factori incriminati in
raspunsul slab la terapia antimicrobiana empirica:
A. flebita
B.
atelectazie
C.
obstructie endobronsica
D. peritonita
E. empiem
(pag. 1589)
G1402089. Pacientii care au o
hipogamaglobulinemie severa (<200mg/dl) au risc de infectii cu:
A. pseudomonas aeruginosa
B. nocardia
C. bacterii
incapsulate
D.
streptococcus pneumoniae
E. haemophilus
influenzae
(pag. 1587)
G1402090. Urmatoarele afirmatii
privind bronhoscopia cu fibre optice sunt adevarate:
A. este procedura invaziva
standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator superior
B. este
procedura invaziva standard pentru obtinerea secretiilor din tractul respirator
inferior
C. este o
metoda relativ bine tolerata
D. nu se efectueaza la copii sub
10 ani
E. nu se efectueaza la copii sub 5
ani
(pag. 1589)
G1502091. Cei mai frecventi agenti
etiologici ai pneumoniilor comunitare sunt:
A.
Streptococcus pneumoniae
B.
Haemophilus influenzae
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Chlamydia
pneumoniae
E.
Legionella pneumophila
(pag. 1586)
G1502092. Cele mai eficiente
antibiotice utilizate in pneumonia comunitara cu Haemophylus influenzae sunt:
A. Eritromicina
B.
Doxiciclina
C.
Amoxicilina + Clavulanat
D. Penicilina
E. Clindamicina
(pag. 1591)
G1502093. Etiologia pneumoniilor
dobandite in spital este cel mai frecvent determinata de:
A. Streptococcus pneumoniae
B.
Pseudomonas aeruginosa
C.
Staphylococcus aureus
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Haemophilus influenzae(pag. 1586)
G1502094. in comunitatile in care
infectia cu virusul imunodeficientei umane de tip 1 (HIV-1) este endemica,
etiologia pneumoniei este determinata in primul rand de urmatorii agenti
patogeni:
A. Chlamydia psittaci
B.
Pneumocystis carinii
C.
Mycobacterium tuberculosis
D. Stafilococcus aureus
E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1586-1587)
G1502095. in pneumoniile
nosocomiale cu Staphylococcus aureus se intalneste frecvent rezistenta la:
A.
Meticilina
B. Oxacilina
C.
Penicilina
D.
Ampicilina
E. Vancomicina
(pag. 1593)
G1502096. La bolnavii cu forme
grave de pneumonii se pot folosi urmatoarele proceduri invazive pentru
obtinerea de material biopsic pulmonar:
A. Aspiratia
transtraheala
B. Punctia
pulmonara transtoracica percutanata
C.
Bronhoscopia cu fibre optice
D. Biopsia
pulmonara deschisa
E. Biopsia ganglionara
(pag. 1589-1590)
G1502097. Necroza tesutului
pulmonar este o complicatie survenita in evolutia pneumoniilor a caror
etiologie este determinata de:
A. Anaerobii
orali
B. Mycoplasma pneumoniae
C.
Pseudomonas aeruginosa
D.
Staphylococcus aureus
E.
Mycobacterium tuberculosis
(pag. 1588)
G1502098. Principalele cai de
patrundere in plaman a germenilor microbieni patogeni care determina producerea
de pneumonii sunt reprezentate de:
A. Aspirarea
organismelor care colonizeaza orofaringele
B. Inhalarea
aerosolilor infectiosi
C.
Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar
D.
Inocularea directa ca rezultat al intubatiei traheale sau al plagilor
injunghiate
E. Diseminarea limfatica a
infectiei de la un focar extrapulmonar
(pag. 1585-1586)
G1502099. Utilizarea Amantadinei
ca agent terapeutic in pneumonii este recomandata pentru:
A. Prevenirea infectiei cu virusul
sincitial respirator
B.
Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la pacientii neimunizati
in timpul unei epidemii de gripa A
C. Terapia
precoce (5 pana la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip A
D. Tratamentul pneumoniei
variceloase
E. Tratamentul pneumoniei cu
citomegalovirus
(pag. 1593)
G2502119. Caile de
patrundere în plamân a agentilor patogeni microbieni
implicati în patogenia pneumoniilor sunt:
A. Aspirarea
organismelor care colonizeaza orofaringele
B. Inhalarea aerosolilor
infectiosi cu diametrul mai mare de 10 micrometri
C.
Diseminarea hematogena a infectiei de la un focar extrapulmonar
D.
Diseminarea contigua
E.
Inocularea directa
(pag. 1585-1586)
G2502120. Din punct de vedere
epidemiologic agentii patogeni cel mai frecvent izolati la
pacientii spitalizati pentru pneumonie dobândita în comunitate
sunt:
A.
Streptococcus pneumoniae
B.
Haemophilus influenzae
C. Chlamydia
pneumoniae
D.
Legionella pneumophila
E. Staphylococcus aureus
(pag. 1586)
G2502121. Din punct de vedere
epidemiologic agentii patogeni cel mai frecvent izolati la
pacientiitratati pentru
pneumonii dobândite în spital sunt:
A. Haemophilus influenzae
B. Bacilii
enterici gram-negativi
C.
Pseudomonas aeruginosa
D.
Staphylococcus aureus
E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)
G2502122. Epidemia de gripa
poate creste frecventa pneumoniilor bacteriene secundare cu:
A.
Streptococcus pneumoniae
B. Pseudomonas aeruginosa
C.
Staphylococcus aureus
D.
Haemophilus influenzae
E. Legionella pneumophila
(pag. 1586)
G2502123. În
comunitatile în care infectia cu virusul imunodeficientei
umane de tip 1 (HIV1) este endemica, cauzele cele mai frecvente de
pneumonie comunitara sunt:
A. Moraxella catarrhalis
B.
Pneumocystis carini
C. M.
Tuberculosis
D. Staphylococcus aureus
E. Legionella pneumophila
(pag. 1587)
G2502124. Cei mai frecventi
agenti infectiosi întâlniti în pneumoniile survenite la
copiii cu vârsta sub 6 luni sunt:
A. Mycoplasma pneumoniae
B. Chlamydia
trachomatis
C. Virusul
respirator sincitial
D. Moraxella catarrhalis
E. Staphylococcus aureus
(pag. 1587)
G2502125. Cei mai frecventi
agenti infectiosi întâlniti în pneumoniile survenite la
adultii tineri sunt:
A.
Mycoplasma pneumoniae
B. Staphylococcus aureus
C. Moraxella catarrhalis
D. Chlamydia psittaci
E. Chlamydia
pneumoniae
(pag. 1587)
G2502126. Cei mai frecventi
agenti infectiosi izolati în pneumoniile survenite la
batrânii cu boala cronica pulmonara sunt:
A.
Haemophilus influenzae
B.
Legionella pneumophila
C. Moraxella
catarrhalis
D. Staphylococcus aureus
E. Pseudomonas aeruginosa
(pag. 1587)
G2502127. Terapia cu
glucocorticoizi pe termen lung favorizeaza aparitia pneumoniilor cu:
A.
Mycobacterium tuberculosis
B. Nocardia
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Chlamydia pneumoniae
(pag. 1587)
G2502128. Neutropenia severa
(<500 neutrofile/mm3) creste riscul pentru aparitia de pneumonii
determinate de:
A.
Pseudomonas aeruginosa
B.
Enterobacteriacee
C.
Staphylococcus aureus
D.
Aspergillus
E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1587)
G2502129. Pacientii care au
hipogamaglobulinemie severa (<200 mg/dl) prezinta risc crescut
pentru aparitia pneumoniilor determinate de:
A. Mycobacterium tuberculosis
B.
Streptococcus pneumoniae
C.
Haemophilus influenzae
D. Staphylococcus aureus
E. Aspergillus
(pag. 1587)
G2502130. Sindromul pneumonic
atipic este produs de regula de:
A.
Mycoplasma pneumoniae
B. Staphylococcus aureus
C. Mycobacterium tuberculosis
D.
Legionella pneumophila
E.
Pneumocistis carini
(pag. 1587)
G2502131. Procedurile invazive
folosite pentru obtinerea de material bioptic pulmonar la bolnavii cu
forme grave de pneumonii cuprind:
A.
Punctia pulmonara transtoracica percutana
B.
Bronhoscopia cu fibre optice
C. Biopsia ganglionara
D. Biopsia
pulmonara deschisa
E. Cateterismul venos
(pag. 1589 - 1590)
G2502132. Pneumoniile determinate
de urmatorii germeni patogeni pot determina în evolutie necroza
tesutului pulmonar:
A.
Staphylococcus aureus
B.
Mycobacterium tuberculosis
C. Mycoplasma pneumoniae
D. Haemophilus influenzae
E. Anaerobii
orali
(pag. 1588)
G2502133. Complicatiile de
tip cavitatie pulmonara pot apare în evolutia pneumoniilor
determinate de:
A. Anaerobi
orali
B.
Pseudomonas aeruginosa
C.
Staphilococcus aureus
D.
Streptococcus pneumoniae tip III
E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1588)
G2502134. Tratamentul cu
Amantadina în pneumonii este recomandat pentru:
A.
Prevenirea aparitiei infectiei cu virusul gripal tip A la
pacientii neimunizati în timpul unei epidemii de gripa A
B. Terapia
precoce (5 pâna la 7 zile) a infectiei cu virusul gripal tip A
C. Tratamentul pneumoniei din
rujeola
D. Tratamentul pneumoniei cu
citomegalovirus
E. Prevenirea infectiei cu
virusul sincitial respirator
(pag. 1593)
G2502135. În pneumonia cu
Haemophilus influenzae eficienta cea mai ridicata o prezinta
urmatoarele antibiotice:
A. Eritromicina
B. Penicilina
C. Oxacilina
D.
Doxiciclina
E.
Amoxicilina + Clavulanat
(pag. 1591)
G2502136. Pentru profilaxia
activa a pneumoniilor sunt disponibile actual urmatoarele vaccinuri
pentru imunizarea împotriva urmatorilor patogeni pulmonari:
A.
Virusurile gripale A si B
B.
Haemophilus influenzae tip B
C. Virusul
rujeolei
D.
Streptococcus pneumoniae
E. Pneumocistis carini
(pag. 1594)
G2502137. Pneumonia primara
virala poate fi data de:
A.
Gripa
B. Virusul
sincitial respirator
C. Pneumocistis carini
D.
Virusurile rujeolei
E.
Citomegalovirus
(pag. 1587)
Tema nr. 3TBC
G1103058. Care din afirmatiile
urmatoare privind medicamentele de prima linie in tratamentul tuberculozei sunt
adevarate:
A. Realizeaza
concentratii serice maxime la 2-4 ore si eliminarea aproape completa in 24 ore
B. Asocierea lor permite scaderea dozelor
individuale cu pastrarea efectului
C. Sunt recomandate pe
baza activitatii lor bactericide si de sterilizare
D. Administrarea asociata, dar intermitenta, mareste
riscul chimiorezistentei
E. Se caracterizeaza
printr-o rata scazuta de inducere a chimiorezistentei
(pag. 1117)
G1103059. Care din afirmatiile
urmatoare privind monitorizarea raspunsului la tratament in tuberculoza
sunt adevarate:
A. Evaluarea
bacteriologica este metoda preferata de monitorizare a raspunsului la tratament
B. Evaluarea radiologica este metoda preferata de
monitorizare a raspunsului la tratament
C. La sfarsitul celei
de-a treia luni, aproape toti pacientii trebuie sa prezinte culturi negative
D. La unii pacienti
conversia (negativarea) frotiului poate urma conversiei culturilor; acest
fenomen se datoreaza probabil expectoratiei si vizualizarii microscopice a
bacililor morti
E. Prezenta frotiurilor
pozitive dupa 5 luni trebuie considerata un indiciu al esecului terapeutic
(pag. 1118)
G1103060. Care din afirmatiile
urmatoare privind vaccinarea BCG sunt adevarate:
A. Vaccinarea BCG realizeaza profilaxia tuberculozei
secundare
B. Estimarile
eficacitatii in cadrul studiilor randomizate a variat intre 80% si 0%
C. Studiile au descoperit
existenta unor rate mai inalte ale eficacitatii protectiei la nou nascuti si
copii mici fata de meningita tuberculoasa si tuberculoza miliara
D. Efectele secundare
cele mai frecvente sunt ulceratia la locul vaccinarii si limfadenita regionala
E. Vaccinarea BCG induce
reactivitate la PPD
(pag. 1120)
G1103061. Care din afirmatiile
urmatore, privind tuberculoza secundara, sunt adevarate:
A. Este localizata de
obicei in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori
B. Gradul afectarii
parenchimului pulmonar variaza in limite largi, de la mici infiltrate la boala
cavitara extinsa
C. Ganglionii limfatici hipertrofiati pot comprima
bronhiile cauzand atelectazie segmentara sau lobara
D. Diseminarea hematogena este frecventa si poate
induce cele mai severe manifestari
E. Dupa formarea
cavernelor, continutul necrotic lichefiat este descarcat in caile respiratorii,
determinand leziuni satelite
(pag. 1112)
G1103062. Imunitatea mediata celular
are un rol critic in tuberculoza. Principalii efectori sunt:
A. Limfocitele T
B. Neutrofilele
C. Macrofagele alveolare
D. Limfocitele B
E. Plasmocitele
(pag. 1111)
G1103063. In tratamentul pacientilor cu
tuberculoza rezistenta la medicamentele din prima linie sunt
utilizate urmatoarele medicamente din
linia a doua, cu EXCEPTIA
A. Kanamicina
B. Pirazinamida
C. Cicloserina
D. Etambutolul
E. Sparfloxacina
(pag. 1117)
G1103064. Sunt considerate medicamente
de prima linie in tratamentul tuberculozei, urmatoarele, cu
EXCEPTIA:
A. Cicloserina
B. Izoniazida
C. Pirazinamida
D. Etionamida
E. Rifampicina
(pag. 1117)
G1103065. Sunt creditate cu
hepatotoxicitate, punand probleme speciale la pacienti cu boala hepatica activa,
urmatoarele medicamente:
A. Streptomicina
B. Rifampicina
C. Pirazinamida
D. Izoniazida
E. Etambutolul
(pag. 1119)
G1103066. Tuberculoza este cauzata de
bacterii apartinand complexului Mycobacterium tuberculosis.
Din acest complex fac parte:
A. Mycobacterium leprae
B. Mycobacterium
tuberculosis hominis
C. Mycobacterium bovis
D. Mycobacterium avium
E. Mycobacterium
africanum
(pag. 1109)
G1203067. Care dintre urmatoarele
afirmatii sunt adevarate in legatura cu tuberculoza pericardica
(pericardita tuberculoasa):
A. debutul este, mai
adesea, subacut
B. revarsatul pericardic
poate fi hemoragic
C. la examenul obiectiv
se poate constata frecatura pericardica
D. pot fi prezente
simptome cardiovasculare si semne de tamponada cardiaca
E. are manifestari electrocardiografice tipice
(pag. 1113)
G1203068. Cele mai frecvente localizari
extrapulmonare ale tuberculozei sunt:
A. ganglionii limfatici
B. pleura
C. tractul urogenital
D. oasele si
articulatiile
E. urechea
(pag. 1113)
G1203069. Clasificarea tuberculozei
pulmonare recunoaste, in prezent, urmatoarele tipuri:
A. tuberculoza primara
B. tuberculoza
postprimara (secundara)
C. tuberculoza pleurala
D. tuberculoza cailor respiratorii superioare
E. tuberculoza ganglionara
(pag. 1112)
G1203070. Factorii endogeni care
favorizeaza riscul de a dezvolta tuberculoza, dupa infectare, pot fi
reprezentati de:
A. varsta
B. coinfectia cu virusul
imunodeficientei umane (HIV)
C. silicoza
D. malnutritia
E. ulcerul gastric
(pag. 1110-1111)
G1203071. Factorii exogeni care
influenteaza transmiterea bacilului tuberculozei pot fi reprezentati de:
A. contactul cu un
caz-sursa de infectie cu Mycobacterium tuberculosis
B. intimitatea si durata
contactului
C. infectiozitatea
cazului-sursa
D. aglomerarile umane
E. coinfectia cu virusul hepatitic B (VHB)
(pag. 1110)
G1203072. Factorii implicati in
cresterea actuala a incidentei tuberculozei pot fi reprezentati de:
A. cresterea prevalentei infectiei
cu virusul imunodeficientei umane (HIV)
B. imigrarea din tari cu
prevalenta inalta a tuberculozei
C. abuzul de droguri
D. status-ul
socio-economic scazut
E. cresterea prevalentei infectiei cu virus
hepatitic B (VHB)
(pag. 1110)
G1203073. In tuberculoza pleurala se
poate (pot) constata:
A. febra
B. durere toracica cu
caracter pleuritic
C. dispnee
D. revarsat pleural cu
caracteristici de exsudat
E. revarsat pleural cu caracteristici de transsudat
(pag. 1113)
G1203074. Simptomele care pot sugera
tuberculoza pulmonara pot fi:
A. febra
B. transpiratiile
nocturne
C. scaderea din greutate
D. hemoptizia
E. durerea precordiala
(pag. 1112)
G1203075. Tuberculoza primara prezinta
una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici:
A. rezulta in urma unei
infectii initiale cu bacilul tuberculos
B. rezulta din reactivarea endogena a unei infectii
latente
C. este localizata, de
obicei, in campurile pulmonare mijlocii si inferioare
D. este localizata, de obicei, in segmentele apicale
si posterioare ale lobilor pulmonari superiori
E. este mai frecventa la
copil
(pag. 1112)
G1403086. Agent de prima linie in
tratamentul tuberculozei este:
A. kanamicina
B. rifampicina
C. etionamida
D. cicloserina
E. isoniazida
(pag. 1117)
G1403087. Diagnosticul de boală
micobacteriană netuberculoasă este susţinut de:
A. absenta factorilor de
risc pentru tuberculoză
B. IDR la PPD negativă
C. prezenta de bronsiectazii
D. provenienta pacientului dintr-o zonă cu
incidentă crescută a tuberculozei
E. examenul de spută
pozitiv pentru BAAR
(pag. 1116)
G1403088. IDR la tuberculină:
A. este utilizată in
screening-ul infecţiei cu M. tuberculosis
B. are valoare limitată
in diagnosticul tuberculozei active, datorită sensibilitătii si specificitătii
sale reduse
C. pot apare reactii fals
negative la pacientii imunodeprimati sau la cei cu tuberculoză agresivă
D. pot apare reactii
pozitive si după infectii cu micobacterii netuberculoase sau după
vaccinarea BCG
E. testul pozitiv confirmă diagnosticul de boală
activă
(pag. 1116)
G1403089. in tuberculoza postprimară:
A. leziunile pulmonare
sunt polimorfe
B. localizările
predilecte sunt in segmentele apicale si posterioare ale lobilor superiori si
in segmentele superioare ale lobilor inferiori
C. nu se poate vorbi de remisiune spontană
D. răspunsul la tratament este nefavorabil in
majoritatea cazurilor
E. aproximativ 1/3 din
pacienţii netrataţi decedează prin tuberculoză pulmonară severă in decurs de
cateva săptămani sau luni
(pag. 1112)
G1403090. Medicamentele de linia doua
in tratamentul tuberculozei:
A. au un grad mare de
intolerantă si toxicitate
B. nivel mai scăzut de
eficientă
C. sunt recomandate in formele severe de boală
D. se administrează pe o durată scurtă de timp
E. sunt utilizate in
cazul pacientilor cu chimiorezistentă la medicamentele din linia intai
(pag. 1117,1118)
G1403091. Mediile de cultură utilizate
pentru izolarea micobacteriilor in diagnosticul tuberculozei sunt:
A. mediul Sabouraud
B. mediul Middlebrook
C. mediul Lowenstein -
Jensen
D. mediul geloză - sange
E. mediul Pike
(pag. 1116)
G1403092. Referitor la monitorizarea
tratamentului tuberculozei prin evaluare bacteriologică:
A. presupune două examene de spută (la inceputul si
sfarsitul tratamentului)
B. peste 80% dintre
pacienti vor avea culturile din spută negative la sfarsitul lunii a 2-a de
tratament
C. la sfarsitul celei
de-a 3-a luni de tratament aproape toti pacientii trebuie să prezinte culturi
negative
D. persistenta
culturilor pozitive la 3 luni de tratament sau peste această perioadă ridică
suspiciunea de esec terapeutic
E. conversia (negativarea) frotiului BAAR se produce
inaintea conversiei culturilor
(pag. 1118)
G1403093. Regimul terapeutic de electie
in majoritatea cazurilor de tuberculoză, atat la adulti cat si la
copii presupune:
A. o fază initială de 2 luni cu administrarea numai
a isoniazidei si rifampicinei
B. o fază de consolidare
de 4 luni cu administrarea de isoniazidă si rifampicină
C. fază initială de 2
luni cu administrarea de isoniazidă, rifampicină, pirazinamidă +/- etambutol
sau streptomicină
D. asocierea piridoxinei
la pacientii cu risc crescut de deficientă a acestei vitamine
E. administrare zilnică obligatorie pe toată durata
tratamentului
(pag. 1117)
G1403094. Se suspicionează un esec
terapeutic:
A. cand culturile din sputa pacientului sunt
pozitive la o lună de tratament
B. cand culturile din
sputa pacientului sunt pozitive la 3 luni de tratament
C. frotiul BAAR rămine
pozitiv la 5 luni de tratament
D. este necesară testarea chimiosensibitătii
doar la medicamentele din a doua linie
E. necesită modificarea
schemei terapeutice cu cel putin două medicamente noi (nefolosite anterior in
tratament)
(pag. 1119)
G1403095. Tuberculoza pulmonară primară
evoluează spre boală manifestă clinic:
A. in special la copiii
cu deficite imune, malnutrisie sau infecţie HIV
B. frecvent sub forma
unui revărsat pleural
C. in formele severe
poate apare cavitatia acută
D. prin diseminare
hematogenă
E. vindecarea se obtine in putine cazuri
(pag. 1112)
G1403096. Tuberculoza pulmonară
primară:
A. se intilneste frecvent
la copii in zonele cu prevalentă inaltă a tuberculozei
B. este localizată de
obicei in campurile pulmonare mijlocii si inferioare
C. se asociază frecvent
cu limfadenopatie hilară sau paratraheală
D. leziunea Ghon reprezintă forma activă a bolii
E. leziunile sunt de
oicei periferice
(pag. 1112)
G1503097. Afectarea nervului optic in
timpul tratamentului chimioterapic al tuberculozei pulmonare ne
sugereaza implicarea anumitor
antituberculoase. Care sunt acestea:
A. Streptomicina
B. Pirazinamida
C. Etambutolul
D. Izoniazida
E. Rifampicina
(pag. 1118)
G1503098. Care dintre medicamentele
urmatoare folosite in tratamentul tuberculozei pulmonare fac
parte din agentii terapeutici de prima
linie utilizati in aceasta afectiune:
A. Kanamicina
B. Izoniazida
C. PAS
D. Pirazinamida
E. Etionamida
(pag. 1117)
G1503099. Diagnosticul definitiv al
tuberculozei pulmonare depinde de izolarea si identificarea Mycobacterium
tuberculosis intr-o proba de sputa. Probele trebuie:
A. Inoculate pe un mediu
pe baza de agar sau cu ou
B. Incubate la 20 °C in atmosfera de CO2 5%
C. Inoculate pe mediul
Lowenstein-Jensen
D. Supravegheate 4-8
saptamani pe medii solide deoarece au o crestere lenta
E. Incubate la 37 °C in
atmosfera de CO2 5%
(pag. 1116)
G1503100. Izolarea si identificarea
Mycobacterium tuberculosis intr-o proba de sputa se face modern
prin utilizarea mediilor lichide.
Aceasta presupune:
A. Detectarea
radiometrica a cresterii
B. Identificarea prin teste biochimice a tulpinilor
micobacteriene izolate
C. Identificarea
tulpinilor izolate prin probe pentru acizii nucleici
D. Timp scazut necesar
pentru izolarea si stabilirea speciei la 2-3 saptamani
E. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea
speciei de 4-6 saptamani
(pag. 1116)
G1503101. La pacientii cu boala
hepatica severa este contraindicata folosirea urmatoarelor
medicamente tuberculostatice:
A. Izoniazida
B. Rifampicina
C. Etambutolul
D. Pirazinamida
E. Streptomicina
(pag. 1119)
G1503102. La pacientii cu insuficienta
renala cronica chimioterapia antituberculoasa trebuie sa
respecte anumite reguli suplimentare:
A. Nu se recomanda
utilizarea aminoglicozidelor
B. Etambutolul este utilizat in toate schemele
terapeutice fara restrictii
C. Izoniazida,
rifampicina si pirazinamida pot fi administrate in dozele uzuale in cazurile de
insuficienta renala usoara pana la moderata
D. Dozele de izoniazida si pirazinamida trebuie
reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica in
program de hemodializa
E. Pirazinamida se
administreaza in doze reduse la toti pacientii cu insuficienta renala cronica
severa, cu exceptia celor ce sunt supusi hemodializei
(pag. 1119)
G1503103. Modalitatile de administrare
ale tratamentului in tuberculoza pulmonara sunt:
A. Zilnic pe toata durata
curei
B. O data pe luna
C. De trei ori pe
saptamana
D. De doua ori pe
saptamana
E. Saptamanal
(pag. 1117)
G1503104. Monitorizarea raspunsului la
tratament al tuberculozei pulmonare prin examen microscopic
al frotiului BAAR se realizeaza:
A. Daca efectuarea de
culturi micobacteriene nu are valoare practica
B. La 2, 5 si 6 luni
C. Lunar
D. La un an
E. Daca TBC este chimiorezistenta
(pag. 1118)
G1503105. Tuberculoza chimiorezistenta
este rezultatul:
A. Monoterapiei
B. Terapiei combinate, adica in regimuri de 2-3
chimioterapice antituberculoase
C. Lipsei de complianta a
pacientului care nu a luat terapia prescrisa in mod curent
D. Folosirii curelor de 6-9 luni
E. Folosirii curelor de 12-18 luni
(pag. 1119)
G2503130. Dintre speciile patogene
apartinând complexului Mycobacterium tuberculosis cele care pot determina
infectie la om sunt:
A. Mycobacterium
tuberculosis
B. Mycobacterium bovis
C. Mycobacterium
africanum
D. Nocardia
E. Rhodococcus
(pag. 1109)
G2503131. Factorii determinanti ai
riscului de dezvoltare a bolii dupa infectia tuberculoasa sunt:
A. Vârsta - în special
adolescenta si adultul tânar
B. Coinfectia cu HIV
C. Silicoza
D. Hemofilia
E. Infarctul miocardic acut
(pag. 1110 - 1111)
G2503132. În tuberculoza primara
se întâlnesc frecvent ca forme de manifestare:
A. Pleurezia
B. Limfadenopatia
hilara sau mediastinala
C. Peritonita TBC
D. Tuberculoza
miliara
E. Meningita
tuberculoasa
(pag. 1112)
G2503133. Probele de sputa
prelevate pentru izolarea si identificarea Mycobacterium tuberculosis
trebuie:
A. Incubate la 37 grade C
în atmosfera de CO2 5%
B. Inoculate pe un mediu
pe baza de agar si ou
C. Incubate la 26 grade C în atmosfera de CO2
5%
D. Inoculate pe mediul
Löwenstein - Jensen
E. Supravegheate 4 - 8 saptamâni
(pag. 1116)
G2503134. Utilizarea mediilor lichide
pentru izolarea si identificarea M. tuberculosis presupun:
A. Identificarea tulpinilor micobacteriene izolate
prin teste biochimice
B. Detectarea
radiometrica a cresterii
C. Identificarea tulpinilor
izolate prin probe pentru acizii nucleici
D. Timp necesar pentru izolarea si stabilirea
speciei de 4-6 saptamâni
E. Timp necesar pentru
izolarea si stabilirea speciei de 2 - 3 saptamâni
(pag. 1116)
G2503135. Medicamentele de prima
linie folosite în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:
A. Izoniazida
B. Rifampicina
C. Ciprofloxacina
D. Pirazinamida
E. Etambutolul
(pag. 1117)
G2503136. Agentii terapeutici de
prima linie folositi în tratamentul tuberculozei pulmonare cuprind:
A. Izoniazida
B. Kanamicina
C. PAS
D. Etionamida
E. Pirazinamida
(pag. 1117)
G2503137. Afectarea nervului optic
poate apare sub tratamentul cu urmatoarele chimioterapice
antituberculoase:
A. Izoniazida
B. Rifampicina
C. Streptomicina
D. Pirazinamida
E. Etambutolul
(pag. 1118)
G2503138. Aparitia
chimiorezistentei în terapia tuberculozei este favorizata de:
A. Folosirea curelor scurte de 6 - 9 luni
B. Folosirea curelor lungi de 12 - 18 luni
C. Lipsa de
complianta a pacientilor care nu au luat terapia prescrisa
în mod curent
D. Monoterapie
E. Terapia combinata, adica în regimuri de
3 - 4 chimioterapice antituberculoase
(pag. 1119)
G2503139. Regulile suplimentare care
trebuie respectate în prescrierea chimioterapiei antituberculoase
la pacientii cu
insuficienta renala cronica sunt:
A. Evitarea folosirii
aminoglicozidelor
B. Utilizarea în doze
reduse a pirazinamidei la toti pacientii cu insuficienta
renala cronica severa cu exceptia celor ce sunt supusi
hemodializei
C. Izoniazida,
rifampicina si pirazinamida se administreaza în doze uzuale în
cazurile de insuficienta renala usoara pâna la
moderata
D. Etambutolul se poate folosi fara
restrictie în toate schemele terapeutice
E. Dozele de izoniazida si
pirazinamida trebuie reduse la toti pacientii cu
insuficienta renala cronica în program de hemodializa
(pag. 1119)
G2503140. Chimioterapia
profilactica în tuberculoza pulmonara este justificata la:
A. Contactii
apropiati ai cazurilor contaginoase care prezinta reactii
pozitive la testarea cutanata la PPD cu un diametrul mai mare sau egal cu
15 mm al suprafetei indurate
B. Sugarii si copii
care au venit în contact cu cazuri contagioase si au test PPD negativ
C. Persoanele infectate
cu HIV cu test cutanat la PPD negativ si care au un risc crescut de
dezvoltare a tuberculozei si sunt anergice la testarea cu alte antigene ce
provoaca hipersensibilitate de tip întârziat, cum ar fi Candida si
cele de oreion
D. Reactii pozitive
la testarea cutanata PPD cu un diametru mai mare sau egal cu 10 mm la
persoanele cu infectie cu HIV
E. Persoane cu risc foarte scazut de dezvoltare
a tuberculozei în caz de infectie cu diametrul de 10 mm sau mai mic al
suprafetei de induratie
(pag. 1120)
G2503141. În tuberculoza pulmonara
se pot folosi urmatoarele modalitati de administrare a
tratamentului:
A. O data pe luna
B. Zilnic pe toata
durata curei
C. De 3 ori pe
saptamâna
D. Saptamânal
E. De 2 ori pe
saptamâna
(pag. 1117)
G2503142. Reactiile fals negative
la intradermoreactia PPD pot sa apara la:
A. Pacientii
imunodeprimati
B. Pacientii cu
tuberculoza agresiva
C. Pacientii vaccinati BCG
D. Pacientii infectati cu M. tuberculosis,
dar fara boala activa
E. Pacienti sensibilizati prin
infectii cu micobacterii netuberculoase
(pag. 1116)
G2503143. Reactiile pozitive la
intradermoreactia la PPD apar la:
A. Pacientii
vaccinati BCG
B. Pacientii imunodeprimati
C. Pacientii
infectati cu M. tuberculosis, dar fara boala activa
D. Pacienti
sensibilizati prin infectie cu micobacterii netuberculoase
E. Pacientii cu
tuberculoza activa
(pag. 1116)
G2503144. La bolnavii hepatici
urmatoarele chimioterapice antituberculoase trebuie folosite cu
prudenta datorita
hepatotoxicitatii:
A. Izoniazida
B. Etambutolul
C. Rifampicina
D. Pirazinamida
E. Ciprofloxacina
(pag. 1119)
G2503145. Urmatoarele
chimioterapice antituberculoase pot fi administrate în siguranta
deplina la gravide:
A. Izoniazida
B. Rifampicina
C. Etambutolul
D. Streptomicina
E. Vincristina
(pag. 1119)
G2503146. Esecul tratamentului
antituberculos trebuie suspectat atunci când:
A. Culturile din sputa ale pacientului
ramân pozitive dupa 2 luni de tratament
B. Frotiurile BAAR
ramân pozitive dupa 5 luni de tratament
C. Culturile din
sputa ale pacientului ramân pozitive dupa 3 luni de tratament
D. Frotiurile BAAR ramân pozitive dupa 3
luni de tratament
E. Culturile din sputa ale pacientului ramân
pozitive dupa 5 luni de tratament
(pag. 1119)
G2503147. Rifampicina folosita în
terapia tuberculozei pulmonare poate determina urmatoarele efecte
adverse:
A. Afectare hepatica
B. Trombocitopenie
autoimuna
C. Nevrita optica
D. Afectare renala
E. Tulburari cardiace
(pag. 1118 - 1119)
Tema nr. 4Astmul
G1104043. Astmul bronsic indus de
effort este caracterizat prin:
A. lipsa
modificarii reactivitatatii cailor aeriene
B. aparitia unor contractii pasagere ale
musculaturii netede
C. hiperemie
termic indusa la nivelul mucoasei bronsice
D. congestia
microvascularizatiei mucoasei bronsice
E. lipsa
producerii unor sechele in timp indelungat
(pag. 1569)
G1104044. Functionalitatea ventilatorie
a pacientului astmatic este caracterizat prin:
A. VEMS (FEV)
scazut
B. hipoxie
C. hipercapnie
D. alcaloza
respiratorie
E. volum rezidual
crescut
(pag. 1569)
G1104045. In astm se elibereaza
urmatorii mediatori cu rol in reactia inflamatorie:
A. leucotriene C,
D, E
B. factorul de
activare plachetar
C. fosfolipaza A2
D. serotonina
E. bradichinina
(pag. 1567)
G1104046. In astmul bronsic
idiosincrazic pot apare:
A. teste cutanate pozitive
B. nivel seric al
Ig E in limite normale
C. paroxisme de wheesing ca manifestare initiala
D. accese de
dispnee persistenta tardive
E. rinita
(pag. 1567)
G1104047. Infectiile pulmonare care
induc exacerbarea acuta a astmului bronsic, sunt mai frecvent
determinate de:
A. Haemophilus influenzae
B. Chlamydia pneumoniae
C. Rhinovirusuri
D. Virusul
sincitial respirator
E. Mycoplasma pneumoniae
(pag. 1569)
G1104048. Intre simptomele
caracteristice crizei de astm, se numara:
A. dispnee
paroxistica respiratorie
B. junghi toracic
C. wheezing
D. puls paradoxal
E. hemoptizie
(pag. 1570)
G1104049. La pacientul cu astm bronsic
eliberarea IL-4 si IL-5 are ca actiune:
A. activarea macrofagelor
B. stimularea
secretiei de imunoglobuline
C. proliferarea
eozinofilelor
D. stimularea cooperarii celulare
E. activarea apoptozei
(pag. 1567)
G1104050. Lichidul de lavaj
bronho-alveolar, la pacientul cu astm bronsic contine:
A. celule
epiteliale
B. mastocite
C. celule mezoteliale
D.
polimorfonucleare neutrofile
E.
polimorfonucleare eozinofile
(pag. 1567)
G1104051. Morfopatologic in astmul
bronsic se poate evidentia:
A. hipertrofia
musculaturii netede bronsice
B. atrofia vaselor mucoasei si submucoasei bronsice
C. edem al
mucoasei bronsice
D. infiltrate limfocitare in peretele bronsic
E. ingrosarea
marcata a membranei bazale a mucoasei bronsice
(pag. 1569)
G1104052. Poluantii atmosferici
implicati in astm pot fi:
A. monoxidul de carbon
B. dioxidul de
azot
C. ozon
D. benzen
E. dioxid de sulf
(pag. 1568)
G1104053. Reactia inflamatorie precoce
din astm determina local:
A.
bronhoconstrictie
B. hipersecretie
de mucus
C. proliferare celulara epiteliala
D. congestie
vasculara
E. edem local
(pag. 1567)
G1104054. sindromul respirator
declansat de aspirina se caracterizeaza prin:
A. rinita vasomotorie pasagera
B. rinosinuzita
hiperplazica
C. episoade acute
de obstructie a cailor respiratorii
D. xeroftalmie
E. congestie
oculara
(pag. 1568)
G1104055. Tratamentul in accesul acut
de astm cuprinde:
A. terbutalina
B. salbutamol
C. salmeterol
D. aminofilina
E. glucocorticoizi
(pag. 1571)
G1104056. Urmatoarele medicamente pot
fi asociate cu inducerea unor episoade acute de astm:
A. indometacin
B. naproxen
C. captopril
D. atenolol
E. amlodipina
(pag. 1568)
G1204057. Astmul profesional poate
apare dupa expunerea la una sau mai multe dintre urmatoarele
noxe:
A. pulberi de lemn
sau vegetale
B. agenti
farmaceutici
C. chimicale
industriale si mase plastice
D. enzime
biologice
E. effort
(pag. 1568)
G1204058. Care dintre urmatoarele
afirmatii sunt adevarate in legatura cu rezorcinolii (terbutalina, fenoterol)
si saligeninele (albuterol-salbutamol) utilizati in terapia astmului bronsic:
A. sunt selective
pentru tractul respirator
B. sunt lipsite de
efecte cardiace notabile, cu exceptia dozelor mari
C. sunt active pe
toate caile de administrare
D. au efect
prelungit (4-6 ore)
E. nu se adeministreaza la copil
(pag. 1571)
G1204059. Cele mai eficace mijloace de
tratament in astmul bronsic sunt reprezentate de:
A. eliminarea
agentilor cauzali din mediul unui astmatic alergic
B. medicamente
care inhiba contractia musculaturii netede bronsice
C. medicamente
care diminueaza si/sau previn inflamatia
D. antibiotice
E. expectorante(pag. 1570-1571)
G1204060. Clasificarea etiologica a
astmului bronsic recunoaste, in prezent, urmatoarele forme:
A. astm alergic
B. astm
idiosincrazic
C. astm profesional
D. astm infectios
E. astm de effort
(pag. 1566)
G1204061. Diagnosticul diferential al
astmului bronsic presupune excluderea urmatoarelor entitati:
A. insuficienta
ventriculara stanga acuta
B. obstructia
cailor aeriene superioare prin tumori
C. Edemul
laringian
D. embolia
pulmonara recurenta
E. pneumonia
(pag. 1570)
G1204062. Glucocorticoizii sunt
indicati in terapia astmului bronsic in urmatoarele situatii:
A. la orice
pacient la care boala nu este controlata prin bronhodilatatoare inhalatorii
B. in criza de astm usoara
C. in criza de
astm severa
D. in astmul
bronsic cu crize frecvente
E. in criza de astm bronsic care evolueaza
concomitent cu pneumonie
(pag. 1572)
G1204063. In astmul alergic se pot
constata unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte clinice sau
de laborator:
A. antecedente
personale sau familiale de boli alergice
B. leucocitoza
C. eozinofilia
D. cresterea IgE
in ser
E. Teste de
provocare pozitive la inhalarea unui antigen specific
(pag. 1566-1567)
G1204064. Stimulii care interactioneaza
cu reactivitatea cailor aeriene si care pot induce episoade
acute de astm, pot fi reprezentati de:
A. alergeni
B. infectii
C. factori
profesionali
D. medicamente -
aspirina
E. medicamente - digoxin
(pag. 1567-1569)
G1404080. Astmul bronsic alergic se
asociaza adesea cu:
A. urticaria
B. reactii cutanate de tip sclerodermie
C. niveluri crescute de IgA in ser
D. Eczema
E. istoric
familial de boli alergice
(pag. 1566)
G1404081. Astmul idiosincrazic se
caracterizeaza prin:
A. antecedente heredocolaterale alergice prezente
B. antecedente
personale alergice absente
C. testele
cutanate sunt negative
D. nivelurile de IgE sunt crescute
E. nivelurile de
IgE sunt normale
(pag. 1567)
G1404082. Care din urmatoarele
afirmatii privind prevalenta astmului bronsic sunt adevarate:
A. aproape jumatate din cazuri apar peste varsta de
10 ani
B. o treime din
cazuri apar pana la varsta de 40 de ani
C. la copii, raportul intre sexe este 2:1,
feminin/masculin
D. raportul pe
sexe se egalizeaza pana la varsta de 30 de ani
E. apare la toate
varstele dar predominant la varstele tinere
(pag. 1566)
G1404083. Care dintre urmatoarele
afirmatii privind anticolinergicele in tratamentul astmului bronsic
sunt false:
A. au actiune lenta
B. au potenta
foarte mare
C. sunt necesare 60 pana la 90 de minute pana la
atingerea bronhodilatatiei maxime
D. bromura de
ipratropiu este contraindicata la pacientii cu afectiuni cardiace
E. bromura de ipratropiu este un compus cuaternar de
amoniu neabsorbabil
(pag. 1571)
G1404084. in lichidul de lavaj
bronhoalveolar se gasesc un numar crescut de:
A. leucotriene F
B. eritrocite
C. limfocite
D. neutrofile
E. celule
epiteliale
(pag. 1567)
G1404085. Medicamentele cele mai
frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic sunt:
A. tartrazina
B. agonistii beta-adrenergici
C. agentii de hidroxilare
D. agentii de
sulfitare
E. paracetamolul
(pag. 1568)
G1504086. Astmul alergic se asociaza
adesea cu:
A. Un istoric
personal si/sau familial de rinite, urticarie si eczema
B. Reactii
cutanate de tip papula eritematoasa pozitiva la injectare intradermica de
extracte din antigenele aerogene
C. Niveluri
crescute de IgE in ser
D. Teste de
provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific
E. Rinoree purulenta
(pag. 1566,
1567)
G1504087. Cei mai frecventi agenti
infectiosi implicati in exacerbarea acuta a astmului la copiii mici sunt:
A. Virusul
sincitial respirator
B. Virusul gripal
C. Virusul
paragripal
D. Rhinovirusurile
E. Adenovirusurile
(pag. 1569)
G1504088. Efortul fizic provoaca crize
de bronhoconstrictie la astmatici in urmatoarele circumstante:
A. Efortul fizic
mai intens (de exemplu alergarea)
B. Temperatura
aerului inhalat scazuta
C. Temperatura si umiditatea aerului inhalat
crescuta
D. Efortul fizic usor
E. Umiditatea aerului crescuta
(pag. 1569)
G1504089. in tratamentul de durata al
astmului bronsic sunt recomandati:
A. Beta-2-agonistii
B. Corticoterapia
inhalatorie
C. Agentii
stabilizatori ai mastocitelor
D. Corticoterapia
orala
E. Metotrexatul
(pag. 1572, 1573)
G1504090. Medicamentele cel mai
frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm bronsic
sunt:
A. Aspirina
B. Antagonistii
beta-adrenergici
C. Colorantii,
precum tartrazina
D. Agentii de
sulfitare
E. Antibioticele betalactamine
(pag. 1568)
G1504091. Mentionati care din
medicamentele urmatoare sunt evitate categoric in astmul bronsic:
A. Opiaceele
B. Sedativele si
tranchilizantele
C. Metotrexatul
D. Sarurile de aur
E. Blocantele
beta-adrenergice
(pag. 1572)
G1504092. Mentionati care din stimulii
urmatori produc episoade acute de astm bronsic prin interactiunea cu
reactivitatea cailor aeriene:
A. Efortul fizic
intens
B. Ozonul
C. Oxidul de carbon
D. Infectiile
virale
E. Stresul emotional
(pag. 1568-1569)
G1504093. Parametrii clinici care atrag
atentia asupra riscului de agravare a epidoadelor acute de astm bronsic sunt:
A. Prezenta
pulsului paradoxal
B. Folosirea
muschilor respiratori accesori
C. Hiperinflatia
marcata a toracelui
D. Prezenta de raluri subcrepitante pe ambele
arii pulmonare
E. Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii
pulmonare
(pag. 1572)
G1504094. Printre stimulii care
interactioneaza cu reactivitatea cailor aeriene si produc episoade acute de
astm bronsic se numara:
A. Alergenii
B. Stimulii
farmacologici
C. Infectiile
respiratorii
D. Fumatul
E. Efortul fizic
(pag. 1567-1569)
G2504124. Diagnosticul diferential
al insuficientei ventriculare stângi fata de astmul bronsic
este
sprijinit de evidentierea:
A. Ralurilor sibilante pe ambele arii pulmonare
B. Ralurilor umede
la baze
C. Ritmului de
galop
D. Sputei cu
striuri de sânge
E. Asteniei fizice si psihice
(pag. 1570)
G2504125. Sindromul respirator tipic
declansat de aspirina:
A. Începe prin
rinita vasomotorie cronica
B. Determina
în timp o rinosinuzita hiperplazica cu polipi nazali
C. Este specific numai copiilor
D. Determina
astm
E. Asociaza
congestii nazale si oculare
(pag. 1568)
G2504126. Absorbtia sistemica
crescuta care acompaniaza dozele mari de steroizi inhalatori
folositi în
terapia astmului bronsic poate
determina:
A. Candidoza
orala si disfonie
B. Cataracta
C. Încetinirea
cresterii la copii
D. Purpura
E. Alopecie
(pag. 1572)
G2504127. Astmul alergic se
caracterizeaza prin asocierea cu:
A. Un istoric
personal si/sau familial de boli alergice
B. Reactii
cutanate de tip papula eritematoasa pozitive la injectarea
intradermica de extracte din antigenele aerogene
C. Niveluri de IgE normale
D. Teste de
provocare pozitive prin inhalarea unui antigen specific
E. Niveluri de IgG crescute în ser
(pag. 1566 - 1567)
G2504128. Astmul idiosincrazic se
caracterizeaza prin:
A. Lipsa
antecedentelor heredocolaterale sau personale pentru teren alergic
B. Teste cutanate
negative la injectarea intradermica de extracte din antigenele aerogene
C. Niveluri crescute de IgE în ser
D. Teste de provocare pozitive prin inhalarea unui
antigen specific
E. Niveluri de IgG crescute în ser
(pag. 1567)
G2504129. Atât la subiectii
astmatici cât si la cei normali reactivitatea bronsica
creste dupa:
A. Infectiile
virale ale tractului respirator
B. Expunerea la
poluanti atmosferici oxidanti precum ozonul si dioxidul de azot
C. Tratamentul cu inhibitori calciu
D. Folosirea preparatelor antialergice
E. Folosirea teofilinei intravenos
(pag. 1567)
G2504130. Medicamentele cel mai
frecvent asociate cu inducerea unor episoade acute de astm sunt:
A. Aspirina
B. Coloranti
precum tartrazina
C.
Antagonisti beta adrenergici
D. Agentii de
sulfitare
E. Romerganul
(pag. 1568)
G2504131. Reactivitatea
încrucisata între aspirina si alte inflamatoare
nonsteroidiene este importanta pentru recunoasterea riscului de
inducere a unor episoade de astm. Exista un grad mare de reactivitate
încrucisata între aspirina si:
A. Indometacin
B. Fenoprofen
C. Ibuprofen
D. Acetaminofen
E. Salicilatul sodic
(pag. 1568)
G2504132. Mecanismele obstructiei
cailor aeriene în astmul profesional sunt:
A. Formarea de IgE
specifice
B. Eliberarea
directa de substante vasoconstrictoare
C. Stimularea
directa sau reflexa a cailor respiratorii la persoanele cu astm
latent sau boala franca
D. Formarea de IgG specifice
E. Inhibarea eliberarii de endotelina
(pag. 1568 - 1569)
G2504133. Exacerbarea acuta a
astmului bronsic la copii mici este realizata cel mai frecvent de
urmatorii agenti
infectiosi:
A. Virusurile gripale
B. Virusurile
paragripale
C. Adenovirusurile
D. Virusul
sincitial respirator
E. Rhinovirusurile
(pag. 1569)
G2504134. Exacerbarea acuta a
astmului bronsic la copii mari si la adulti este realizata
cel mai frecvent
de urmatorii agenti
infectiosi patogeni:
A. Virusul gripal
B. Virusul paragripal
C. Adenovirusurile
D. Rhinovirusurile
E. Virusul sincitial respirator
(pag. 1569)
G2504135. Crizele de
bronhoconstrictie la astmatici pot fi declansate de efortul fizic în
urmatoarele
circumstante:
A. Efort fizic
intens (exemplu alergarea)
B. Temperatura
aerului inhalat scazuta
C. Temperatura si umiditatea aerului inhalat
crescuta
D. Efortul fizic usor
E. Umiditatea aerului crescuta
(pag. 1569)
G2504136. Medicamentele contraindicate
categoric în astmul bronsic sunt:
A. Metotrexatul
B. Sarurile de aur
C. Opiaceele
D. Sedativele
si tranchilizantele
E. Blocantele beta
- adrenergice
(pag. 1572)
G2504137. Riscul de agravare al
episoadelor acute de astm bronsic este evidentiat de urmatorii
parametrii clinici sugestivi:
A. Prezenta de raluri subcrepitante pe ambele
arii pulmonare
B. Prezenta de raluri sibilante pe ambele arii
pulmonare
C. Prezenta
pulsului paradoxal
D. Folosirea
muschilor respiratori accesori
E.
Hiperinflatia marcata a toracelui
(pag. 1572)
G2504138. Principalele dezavantaje ale
compusilor cuaternari de amoniu neabsorbabili (metilnitratul de
atropina si bromura de ipratropiu) folositi în terapia astmului
bronsic sunt:
A. Actiunea
lenta
B. Actiunea rapida
C. Potenta
relativ modesta
D. Actiunea inotrop negativa
E. Actiunea proaritmica
(pag. 1571)
G2504139. Clearance-ul teofilinei,
utila în terapia astmului bronsic, scade odata cu utilizarea
concomitenta a urmatoarelor medicamente:
A. Eritromicina
B. Chinolonele
C. Cimetidina
D. Propranololul
E. Fenobarbitalul
(pag. 1571)
G2504140. Clearance-ul teofilinei,
utila în terapia astmului bronsic, creste odata cu
utilizarea concomitenta a urmatoarelor medicamente:
A. Fenobarbital
B. Fenitoina
C. Eritromicina
D. Chinolone
E. Cimetidina
(pag. 1571)
G2504141. Specifice pentru diagnosticul
clinic pozitiv al astmului bronsic sunt:
A. Dispneea
B. Wheezing-ul
C. Tusea cu
expectoratie groasa filanta
D. Tusea cu expectoratie mucopurulenta
E. Durerile toracice
(pag. 1570)
G2504142. Examenul microscopic al
sputei la bolnavii cu astm bronsic prezinta urmatoarele aspecte
specifice pentru diagnosticul pozitiv:
A. Frecvente polimorfonucleare
B. Frecvente
eozinofile
C. Cristale
Charcot - Leyden
D. Frecventa flora microbiana Gram
pozitiva
E. Frecventa flora microbiana Gram
negativa
(pag. 1570)
G2504143. Diagnosticul diferential
al bronsitei cronice fata de astmul bronsic presupune
evidentierea:
A. Lipsei
perioadelor pur asimptomatice
B. Episoadelor de dispnee si wheezing
C. Tusei cronice
cu expectoratie
D. Durerii toracice la efort
E. Degetelor hipocratice
(pag. 1570)
Tema nr. 5Cancerul
Tema nr. 6
Pleura.
G1105068. Caracterul de exudat al unui
revarsat pleural e definit de urmatorii parametri, cu EXCEPTIA:
A. LDH
lichid pleural <200U/dl
B. Proteine lichid pleural/proteine ser >0,5
C. LDH lichid pleural/LDH ser >0,6
D. LDH din lichidul pleural >2/3 din
valoarea maxima din ser
E.
Glucoza pleurala <50mg/dl
(pag. 1624)
G1105069. Care din urmatoarele afirmatii
privind chilotoraxul sunt adevarate:
A.
Apare prin intreruperea ductului toracic si acumularea limfei in spatiul
pleural
B.
Cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele si tumorile mediastinului
C.
Toracocenteza evidentiaza o mare cantitate de lichid cu aspect adesea laptos
D. Epansamentul are tendinta la rezolutie
spontana
E. Tratamentul de electie este toracotomia cu
drenaj prelungit
(pag. 1626)
G1105070. Care din urmatoarele afirmatii
privind formarea si acumularea lichidului pleural, sunt adevarate:
A.
Lichidul intra in spatiul pleural din capilarele pleurei parietale
B Lichidul
poate intra in spatiul pleural si din interstitiul pulmonar prin intermediul pleurei viscerale
C.
Lichidul poate intra din cavitatea peritoneala prin orificii diafragmatice
D. Lichidul este drenat de limfaticele situate
in pleura viscerala
E.Limfaticele
pot sa absoarba o cantitate de lichid de 20 ori mai mare decat ceacare se formeaza in mod obisnuit
(pag. 1624)
G1105071. Cauza cea mai frecventa a
revarsatelor pleurale cu caracter de transudat este insuficienta ventriculara
stanga. In care din urmatoarele situatii este necesara toracocenteza
diagnostica:
A.
Revarsatele nu sunt bilaterale
B.
Revarsatele nu sunt in cantitati comparabile
C. Revarsatul diminua sub tratament diuretic
D.
Pacientul este febril
E.
Pacientul acuza durere toracica pleuritica
(pag. 1624)
G1105072. In revarsatele parapneumonice,
oricare din urmatoarele constituie o indicatie pentru practicarea toracotomiei
pe tub, cu EXCEPTIA:
A. Prezenta puroiului vascos in spatiul
pleural
B.
Izolarea agentului etiologic al pneumoniei in sputa
C. Glucoza <50mg/dl in lichidul pleural
D.
Durerea severa cu caracter pleuretic
E. Ph-ul lichidului pleural <7,00 si mai
mic cu 0,15 unitati decat cel arterial
(pag. 1625)
G1105073. Pleurezia tuberculoasa prezinta
urmatoarele caractere, cu EXCEPTIA:
A. Exudat
B. Predominenta limfocitelor
C.
LDH<200 U/dl
D. Prezenta granulomului pleural la biopsia pe
ac
E.
Adenozindezaminaza nedetectabila(pag. 1626)
G1105074. Revarsatele pleurale maligne
secundare sunt in proportie de 75% determinate de 3 tipuri de tumori. Aceste
sunt:
A.
Limfoamele
B.
Cancerul pulmonar
C. Melanomul
D.
Cancerul mamar
E. Seminomul
(pag. 1625)
G1105075. Revarsatul pleural are caracter de
exudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA
A. Neoplazii
B.
Mixedem
C. Tuberculoza
D.
Sindrom nefrotic
E. Pneumonii bacteriene
(pag. 1626)
G1105076. Revarsatul pleural are caracter de
transudat in urmatoarele afectiuni, cu EXCEPTIA:
A. Ciroza
B. Insuficienta cardiaca congestiva
C.
Mezoteliom
D.
Tuberculoza
E. Sindrom nefrotic
(pag. 1626)
G1105077. Sindromul Meigs asociaza urmatoarele
elemente, cu EXCEPTIA:
A.
Febra
B. Tumora ovariana benigna
C.
Tumora ovariana maligna
D. Ascita
E. Revarsat pleural cu caracter de exudat
(pag. 1626)
G1205078. Indicatiile pentru toracostomia pe
tub sunt:
A.
Prezenta puroiului vascos in spatiul pleural
B. Frotiuri Gram negative pentru
microorganismele din lichidul pleural
C.
Glucoza in lichidul pleural < 50 mg / dl
D. ph-
ul lichidului pleural < 7 si mai mic cu 0,15 unitati decat cel arterial
E. Glucoza in lichidul pleural > 50 mg / dl
(pag. 1624)
G1205079. Cand calitatea vietii pacientilor cu
revarsate pleurale de natura maligna este alterata prin dispnee, ea poate fi
ameliorata prin:
A.
Toracostomia prin tub de dren cu instilarea de agent sclerozant
B.
Toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talc
C.
Montarea unui shunt pleuro-peritoneal
D. Montarea unui shunt peritoneo-venos
E. Chimioterapie
(pag. 1625)
G1205080. Cele trei tumori care determina 75 %
din revarsatele pleurale maligne sunt:
A.
Limfoamele
B.
Cancerul pulmonar
C. Cancerul ovarian
D.
Cancerul mamar
E. Melanomul
(pag. 1625)
G1205081. Pleurezia parapneumonica din
infectiile cu anaerobi evolueaza cu:
A.
Tablou clinic de boala subacuta
B. Leucopenie
C.
Anemie moderata
D.
Istoric de factori care predispun la aspiratie
E. Crestere ponderala
(pag. 1624)
G1205082. Tratamentul pleureziilor inchistate,
incomplet drenate prin tub, mai cuprinde:
A.
Administrarea intrapleurala de streptokinaza (250.000 unitati)
B.
Administrarea intrapleurala de urokinaza (100.000 unitati)
C.
Toracotomia cu decorticare
D. Oxigenoterapie
E.
Toracoscopia cu desfacerea aderentelor
(pag. 1625)
G1205083. Principalele cauze de exsudat sunt:
A.
infectiile virale
B. ciroza hepatica
C.
pneumoniile bacteriene
D.
neoplaziile
E. insuficienta ventriculara stanga
(pag. 1624)
G1205084. Principalele cauze de transsudat
sunt:
A.
insuficienta ventriculara stanga
B.
ciroza hepatica
C.
embolismul pulmonar
D. neoplaziile
E. pneumotoraxul
(pag. 1624)
G1205085. Revarsatul pleural provine din:
A.
pleura parietala
B.
spatiile interstitiale pulmonare
C.
cavitatea peritoneala
D. peretele toracic
E. pericard
(pag. 1623)
G1205086. Tratamentul hidrotoraxului de
origine hepatica necontrolat medicamentos presupune:
A. tratamentul medical
B.
toracostomia cu drenaj, cu injectarea unui agent sclerozant
C.
insertia unui shunt peritoneo-venos
D. insertia unui shunt peritoneo-vezical
E. paracenteza
(pag. 1624)
G1405096. Cele mai frecvente tumori care dau
revarsat pleural sint:
A.
cancerul pulmonar
B. cancerul de colon
C.
cancerul mamar
D.
limfoamele
E. hamartomul
(pag. 1625)
G1405097. Chilotoraxul are urmatoarele
caracteristici:
A. cantitate mica de lichid
B.
lichid laptos, cu trigliceride crescute
C.
cauza cea mai frecventa este traumatismul
D.
tratamentul de electie este suntul pleuro-peritoneal
E. toracostomia cu drenaj prelungit are
rezultate bune pe termen lung
(pag. 1626)
G1405098. In pleurezia maligna, pentru a
impiedica refacerea lichidului pleural, se pot aplica urmatoarele procedee:
A.
toracoscopia cu abraziunea pleurei sau insuflare de talc
B. tratament cu diuretice
C.
toracostomia pe tub, cu instilare de agent sclerozant
D.
efectuarea unui sunt pleuro - peritoneal
E. efectuarea unui sunt pleuro - pericardic
(pag. 1625)
G1405099. In revarsatul pleural din
insuficienta cardiaca, toracenteza diagnostica este recomandata in urmatoarele
situatii:
A.
pacient febril
B.
durere pleuritica
C.
revarsatul pleural este unilateral sau asimetric
D. revarsatul pleural este bilateral
E. cand
nu se remite sub tratament diuretic
(pag. 1624)
G1405100. Indicatiile toracostomiei pe tub de
dren in revarsatele pleurale parapneumonice sint:
A.
puroi viscos in spatiul pleural
B.
identificarea germenilor Gram pozitivi in lichidul pleural
C. pH
-ul lichidului pleural mai mic de 7,00
D.
glucoza mai mica de 50 mg/dl in lichidul pleural
E. nici una din cele de mai sus
(pag. 1625)
G1405101. Pentru diagnosticul revarsatelor
pleurale din neoplazii sint utile:
A. frotiuri Gram din lichidul pleural
B.
citologie din lichidul pleural
C.
biopsie pleurala
D. pleurodeza
E.
toracoscopia
(pag. 1625)
G1405102. Pentru hemotorax sint valabile
urmatoarele afirmatii:
A. este
secundar unor traumatisme, rupturi de vase sanguine, tumori
B. apare cel mai frecvent in embolia pulmonara
C.
hematocritul din lichidul pleural este mai mare de 50% fata de cel din singeleperiferic
D. tratamentul de electie consta in
administrarea de anticoagulante
E.
toracotomia se indica daca debitul singerarii depaseste 200 ml/ora
(pag. 1626)
G1405103. Revarsatul pleural de origine
hepatica:
A. este
mai frecvent localizat pe dreapta
B. apare la majoritatea bolnavilor cu ciroza
hepatica si ascita
C. este exsudat
D. este in cantitate mica
E. se
produce prin transfer direct al lichidului peritoneal in cavitatea pleurala
(pag. 1624)
G1405104. Revarsatul pleural parapneumonic se
asociaza cu:
A. bronhopneumopatia cronica obstructiva
B.
bronsiectazia
C. pneumoconioza
D.
pneumonia bacteriana
E.
abcesul pulmonar
(pag. 1624)
G1405105. Revarsatul pleural secundar
tromboembolismului pulmonar se caracterizeaza prin:
A. este intotdeauna transsudat
B.
poate fi exsudat sau transsudat
C.
pentru diagnostic necesita scintigrafie pulmonara si/sau arteriografiepulmonara
D. nu este influentat de tratamentul
anticoagulant
E. este in cantitate mare si se reface dupa
toracenteza
(pag.
1625)
G1405106. Revarsatul pleural tuberculos are
urmatoarele caracteristici:
A. este
exsudat
B. predomina polimorfonuclearele
C. pacientul poate prezenta dispnee, scadere
ponderala
D. nu se insoteste de durere toracica
E. de obicei este afebril
(pag. 1625)
G1405107. Tabloul clinic in pneumonia
bacteriana cu germeni aerobi si revarsat pleural cuprinde:
A.
durere toracica
B.
febra
C. tuse seaca
D.
leucocitoza
E. leucopenie
(pag. 1624)
G1405108. Un nivel ridicat de amilaze in
lichidul pleural sugereaza ca etiologie:
A.
afectarea pancreasului
B. ciroza hepatica
C. hernia diafragmatica
D. Sindromul Meigs
E.
perforatia esofagului
(pag. 1626)
G1505109. Care din conditiile urmatoare pot
pune diagnosticul de exsudat in cazul unui revarsat pleural:
A. proteine
lichid pleural/proteine ser > 0,5
B. proteine lichid pleural/proteine ser <
0,5
C. LDH
lichid pleural/LDH ser > 0,6
D. LDH lichid pleural/LDH ser < 0,6
E. LDH
din lichidul pleural mai mare de 2/3 din valoarea maxima din ser
(pag. 1624)
G1505110. Care din urmatoarele afectiuni pot
reprezenta cauze de chilotorax:
A.
traumatismele toracice
B. tuberculoza
C.
tumorile mediastinului
D. mezoteliomul
E. pneumonia bacteriana
(pag. 1626)
G1505111. Care din urmatoarele afectiuni sunt
cauze de revarsat pleural de tip transudat:
A.
insuficienta cardiaca congestiva
B.
ciroza
C.
sindromul nefrotic
D. tuberculoza
E. lupusul eritematos sistemic
(pag. 1626)
G1505112. Care dintre urmatoarele situatii
constituie indicatii pentru practicarea toracostomiei si drenajului pleural pe
tub:
A.
prezenta puroiului vascos in spatiul pleural
B.
frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleural
C.
glucoza mai mica de 50mg/dl in lichidul pleural
D.
pH-ul lichidului pleural mai mic de 7,00 si mai mic cu 0,15 unitati decat
cel arterial
E. limfocite in lichidul pleural in procent de
peste 80%
(pag. 1625)
G1505113. La pacientii cu chilotorax nu se
practica de regula toracotomie cu drenaj prelungit deoarece r putea duce la:
A.
malnutritie
B. anemie feripriva
C. deficienta
imuna
D. hipertrigliceridemie
E. atelectazie
(pag. 1626)
G1505114. Revarsatul pleural exsudativ
parapneumonic este asociat cu urmatoarele afectiuni:
A. bronsita cronica
B.
bronsiectazia
C. astmul bronsic
D.
pneumonia bacteriana
E.
abcesul pulmonar
(pag. 1624)
G1505115. Tratamentul revarsatelor pleurale de
natura maligna la care toracocenteza terapeutica melioreaza dispneea se poate
face prin mai multe metode:
A.
toracostomia pe tub de dren cu instilarea unui agent sclerozant, precum talc 5g
sau doxiciclina 500mg
B. radioterapie locala
C. injectarea pe tub de dren a unui agent
fibrinolitic de tipul streptokinaza 250.000 unitati
D.
toracoscopia cu abraziunea pleurei
E.
montarea unui sunt pleuroperitoneal
(pag. 1625)
G1505116. Un abces intraabdominal poate fi
luat in consideratie drept cauza a unui revarsat pleural de ip exsudat daca
prezinta unele din urmatoarele trasaturi:
A.
pacientul este febril
B. tuseste si expectoreaza mucopurulent
C.
lichidul pleural contine predominant polimorfonucleare
D.
pacientul nu are o patologie pulmonara a parenchimului
E. lichidul pleural prezinta trigliceride
peste 110mg/dl
(pag. 1626)
G1505117. Unele din urmatoarele situatii pot
fi cauze de revarsat pleural tip exsudat:
A.
mezoteliomul
B. mixedemul
C.
abcesele intraabdominale
D.
sindromul Meigs
E.
scleroterapia endoscopica a varicelor esofagiene
(pag. 1626)
G2505145. Cele trei tumori care determina
aproximativ 75% din revarsatele pleurale malignemetastatice sunt:
A.
cancerul pulmonar
B. cancerul hepatic
C.
cancerul mamar
D.
limfoamele
E. cancerul de colon
(pag. 1625)
G2505146. Caracteristicile clinico-biologice
ale revarsatelor pleurale metastatice sunt:
A. durerea pleurala este pe primul plan
al tabloului clinic
B. dispneea este direct
proportionala cu nivelul de lichid existent în pleura
C.
dispneea este disproportionala fata de cantitatea de lichid
D. revarsatul
este un exudat
E.
titrul glucozei din lichid este scazut proportional cu marimea
tumorii de la nivelul spatiului pleural
(pag. 1625)
G2505147. Urmatoarele afirmatii cu
privire la caracteristicile revarsatelor pleurale secundare
afectiunilor maligne sunt adevarate:
A.
revarsatul este exudat
B. titrul glucozei este superior valorilor
glicemiei
C.
titrul glucozei poate fi scazut
D. citologia este întotdeauna pozitiva
E.
toracoscopia este indicata în cazul în care pacientul este cunoscut cu un neoplasm
(pag. 1625)
G2505148. Metodele terapeutice care pot
ameliora dispneea din cadrul revarsatelor pleurale metastatice sunt:
A.
toracocenteze terapeutice repetitive
B. montarea unui sunt pleuro-venos
C.
toracostomia pe tub de dren, cu instilarea unui agent sclerozant
D.
montarea unui sunt pleuro-peritoneal
E.
toracoscopia cu abraziunea pleurei sau cu insuflare de talc
(pag. 1625)
G2505149. Care din urmatoarele
afirmatii referitoare la mezotelioamele pleurale sunt false:
A. au
originea în celulele mezoteliale care tapeteaza pleura
B. sunt legate de expunerea la arsenic
C. se
manifesta prin durere toracica si dispnee
D. durerea toracica se trateaza cu
antialgice
E.
dispneea se trateaza cu oxigen sau/si opiacee
(pag.
1625)
G2505150. Semnele radiologice caracteristice
mezotelioamelor pleurale sunt:
A.
revarsatul pleural
B.
îngrosarea generalizata a pleurei
C. deplasarea de partea opusa a
mediastinului
D. atelectaziile bazale
E.
hemitoracele micsorat de partea afectata
(pag. 1625)
G2505151. Pentru precizarea diagnosticului de
mezoteliom pleural sunt utile:
A.
radiografia toracica
B. bronhoscopia
C.
toracoscopia
D.
biopsia pleurala
E. computertomografia
(pag. 1625)
G2505152. Mijloacele terapeutice aplicate în
tratamentul mezotelioamelor pleurale sunt:
A.
oxigenoterapia
B. kineziterapia
C.
opiaceele
D.
chimioterapia locala si sistemica
E. decorticarea pulmonara
(pag. 1625)
G2505153. Daca într-un trombembolism
pulmonar sub tratament anticoagulant volumul revarsatului pleural
creste, pacientul ar putea avea:
A. pleurezie cu eozinofile
B.
embolie recurenta
C.
hemotorace
D.
infectie pleurala
E. mezoteliom
(pag. 1625)
G2505154. Tabloul clinic al pleuritei
tuberculoase include:
A. febra înalta
B.
scaderea ponderala
C.
dispneea
D.
durerea toracica pleuretica
E. hemoptizie
(pag. 1625)
G2505155. Într-o pleurita
tuberculoasa urmatoarele afirmatii privind lichidul pleural sunt
adevarate:
A.
lichidul este de tip exudat
B. rapotul LDH lichid pleural/LDH sânge este
mai mic de 0,6
C.
raportul proteine lichid pleural/proteine sînge mai mare de 0,5
D. predomina leucocitele
E.
predomina limfocitele mici(pag. 1625)
G2505156. În chilotorace, care din
urmatoarele afirmatii referitoare la revarsatul pleural sunt
FALSE:
A. cea
mai frecventa cauza este reprezentata de tumorile mediastinale
B. lichidul este laptos
C.
analiza biochimica arata un nivel crescut de peste 110 mg/dl
colesterol
D. tratamentul de electie este
implantarea suntului pleuro-peritoneal
E. de
regula se practica toracotomia cu drenaj prelungit
(pag. 1626)
G2505157. Cele mai frecvente cauze de
hemotorace sunt:
A.
traumatismele
B.
tumorile
C.
ruptura vaselor sangvine
D. sindromul post-infarct miocardic
E. tratamentul anticoagulant
(pag. 1626)
G2505158. Revarsatul pleural apare atunci
când:
A.
creste cantitatea de lichid provenit din pleura parietala
B.
creste cantitatea de lichid provenit din spatiile interstitiale
pulmonare
C.
scade drenajul lichidului de catre limfaticele pleurei parietale
D.
creste cantitatea de lichid provenit din cavitatea peritoneala
E. creste drenajul limfatic de catre
limfaticele pleurei parietale
(pag. 1624)
G2505159. Principalele cauze ale unui lichid
pleural de tip transsudat sunt:
A.
insuficienta ventriculara stânga
B. mixedemul
C.
ciroza
D. neoplaziile
E.
embolismul pulmonar
(pag. 1624)
G2505160. Caracteristicile biochimice ale
exudatului pleural sunt urmatoarele:
A. raportul proteine lichid pleural / proteine
serice < 0,5
B.
raportul LDH lichid pleural / LDH seric > 0,6
C. LDH
lichidului pleural este mai mare de 2/3 din valoarea LDH seric
D. nivelul glucozei din lichidul pleural este
mai mare de 60 mg%
E.
raportul proteine lichid pleural / proteine serice > 0,5
(pag. 1624)
G2505161. Mecanismele producerii
revarsatului pleural din insuficienta ventriculara stânga
sunt:
A. cresterea cantitatii de
lichid provenit din pleura parietala
B.
cresterea cantitatii de lichid provenit din spatiile
interstitiale pulmonare
C. cresterea cantitatii de
lichid provenit din cavitatea peritoneala
D. scaderea capacitatii
limfaticelor pleurei parietale de a drena lichidul pleural
E.
depasirea capacitatii limfaticelor pleurei parietale de a
drena lichidul pleural
(pag. 1624)
G2505162. Toracocenteza diagnostica este
necesara în insuficienta ventriculara stânga daca:
A.
revarsatul este unilateral
B. revarsatul este bilateral
C. cantitatile
de lichid din cavitatile pleurale nu sunt comparabile
D. pacientul este afebril
E.
pacientul are durere pleuretica
(pag.
1624)
G2505163. Urmatoarele afirmatii
despre lichidul pleural acumulat în insuficienta ventriculara
stânga sunt adevarate:
A. este numai unilateral
B. nu
se însoteste de durere pleuretica
C. se
trateaza cu diuretice
D. tratamentul diuretic poate modifica
caracteristicile biochimice ale lichidului pleural
E.
daca revarsatul persista în ciuda tratamentului diuretic, se
recomanda toracocenteza
diagnostica
(pag. 1624)
G2505164. Revarsatul pleural la
pacientii cu ciroza hepatica si ascita:
A. apare la majoritatea pacientilor
B. se
produce prin miscarea directa a lichidului peritoneal catre
spatiul pleural
C. este
localizat, mai frecvent, în pleura dreapta
D. este controlat întotdeauna de tratamentul
medical
E. presupune asocierea hipoalbuminemiei
(pag. 1624)
G2505165. Daca tratamentul medical nu
reuseste sa controleze ascita si lichidul pleural la
pacientii cu ciroza hepatica, vom lua în considerare:
A.
insertia unui sunt peritoneo-venos
B.
dializa peritoneala
C. toracotomia cu realizarea unei
comunicari între cavitatea pleurala si cea peritoneala
D. drenajul cavitatii pleurale prin
toracostomie
E.
injectarea în cavitatea pleurala a unui agent sclerozant
(pag. 1624)
G2505166. Revarsatul pleural
parapneumonic se asociaza cu:
A.
pneumonia bacteriana
B. pneumonia virala
C.
bronsiectazia
D. bronsitele cronice
E.
abcesul pulmonar
(pag. 1624)
G2505167. Pneumonia bacteriana
aerogena asociata cu revarsat pleural se caracterizeaza
prin:
A.
febra mare
B. dispnee
C.
durere toracica
D. tuse iritativa
E.
leucocitoza
(pag. 1624)
G2505168. Pneumonia bacteriana cu germeni
anaerobi care asociaza revarsat pleural se manifesta prin:
A. febra mare
B.
scadere ponderala
C.
anemie moderata
D. leucocitoza importanta
E.
istoric de factori care predispun al aspiratie
(pag. 1624)
G2505169. Urmatoarele situatii
reprezinta indicatii pentru practicarea toracostomiei pe tub la un
pacient cu pleurezie parapneumonica:
A. prezenta
puroiului vâscos în spatiul pleural
B. nivelul glucozei în lichidul pleural peste
50 mg/dl
C.
pH-ul lichidului pleural mai mic de 7
D. pH-ul lichidului pleural mai mare cu 0,15
unitati decât cel arterial
E.
frotiuri Gram pozitive pentru microorganismele din lichidul pleural
(pag. 1625)
G2505170. În cazul pleureziei parapneumonice
închistate se poate apela la:
A.
drenajul pe un singur tub de dren
B.
injectarea intrapleurala a 250.000 unitati streptokinaza
sau 100.000 unitati
urokinaza
C.
toracostomie cu desfacerea aderentelor
D. injectarea intrapleurala a
agentilor sclerozanti
E.
toracotomie cu decorticare
(pag. 1625)
G2505171. Care din urmatoarele
medicamente pot produce revarsate pleurale:
A. nitrofurantoin
B. dantrolen
C.
metisergid
D. bromazepam
E.
amiodarona
(pag. 1626)
Tema nr. 7
Boala cardiaca ischemica.
G1207046. Indicatiile
tratamentului cu antagonistii canalelor de calciu sunt:
A.
pacientii cu angina pectorala si istoric de astm sau boala cronica obstructiva
pulmonara
B.
sindromul sinusului bolnav sau afectarea importanta a conducerii
atrio-ventriculare
C.
angina Prinzmetal
D.
boala vasculara periferica simptomatica
E. in angina postinfarct miocardic
cu unda Q
(pag. 1514)
G1207047. Angina pectorala
instabila poate fi precipitata de:
A.
hipoxemie
B. tratament beta –blocant
C.
anemie
D.
tahiaritmie
E. infectie
(pag. 1514)
G1207048. Angina varianta
Prinzmetal se caracterizeaza prin
A,atacuri
de ischemie severa recurente, prelungite, cauzate de spasmul focal episodic al
unei artere coronare epicardice
B. subdenivelare de segment ST in
mai multe derivatii
C.se
datoreaza spasmului tranzitor ce apare spontan sau dupa administrarea
intravenoasa de ergonovina, la arteriografia coronariana
D. durerile anginoase nu raspund
la nitroglicerina
E.
se asociaza cu aritmii ventriculare severe
(pag. 1514)
G1207049. Complicatiile majore ale
angioplastiei coronariene transluminale percutane(PTCA) sunt
A.
disectia arterei coronare stenozate
B.
tromboza acuta cu obstructie vasculara
C.
ischemia necontrolata cu insuficienta ventriculara
D.
moartea
E. bradicardie sinusala
(pag. 1514)
G1207050. In angina pectorala, EKG
de repaus - 12 derivatii evidentiaza:
A.
anomalii de repolarizare
B.
subdenivelare a segmentului ST de 0,1 mV
C. unda P bifazica, largita
D.
modificari ascendente ale segmentului ST
E.
tulburari ale conducerii intraventriculare
(pag. 1509)
G1207051. In boala cardiaca
ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:
A.
perfuzia miocardica
B.
volumul ventricular
C.
fractia de ejectie in repaus
D.
fractia de ejectie in timpul efortului
E. calcificarea arterelor coronare
(pag. 1510)
G1207052. Incidenta testelor de
efort fals pozitive este crescuta:
A.
la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 ani
B. la femei tinere
C.
la pacientii digitalizati
D.
la femeile in premenopauza, fara factori de risc pentru ateroscleroza prematura
E. la pacientii cu niveluri serice
anormale de natriu
(pag. 1509)
G1207053. La auscultatia cordului
in timpul unei crize anginoase se poate evidentia ;
A. zgomotul I de intensitate
crescuta
B.
zgomot III
C.
zgomot IV
D. suflu diastolic apical
E.
suflu sistolic apical
(pag. 1508)
G1207054. Semnele de pronostic
nefavorabil la testul de efort sunt:
A.
cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testului
B.
scaderea presiunii sistolice cu peste 10mmHg in timpul exercitiului
C.
prezenta subdenivelarii > 0,2mV a segmentului ST la un efort mic
D. modificari ascendente sau
jonctionale ale segmentului ST
E. subdenivelarea segmentului ST
care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortului
(pag. 1510-1511)
G1407070. Angina pectorala
instabila cuprinde:
A.
Angina cu debut recent sub 2 luni care este severa si/sau frecventa.
B. Angina cu debut sub 2 ani cu
episoade rare anginoase.
C.
Angina de repaus.
D. Angina la eforturi fizice mari.
E. Angina postprandiala.
(pag. 1515)
G1407071. Angina varianta
Prinzmetal:
A. Este cea mai raspandita forma
de angina.
B.
Se caracterizeaza prin atacuri de ischemie severe recurente, prelungite.
C.
Este cauzata de spasmul focal episodic al unei artere coronare epicardice.
D. Se intalneste frecvent la
persoane cu varsta peste 60 ani
E.
Durerea ischemica apare in repaus.
(pag. 1516)
G1407072. Arteriografia
coronariana este indicata la:
A.Pacienti
cu angina pectorala cronica stabila sau instabila cu simptomatologie severa in
ciuda tratamentului medical si care sunt luati in considerare pentru
revascularizatie.
B. Pacienti cu simptome minore si
diagnostic cert.
C. Pacienti cu multiplii factori
de risc asociati.
D.Pacienti
care sunt suspectati a avea risc crescut de evenimente coronariene
sustinute indiferent de prezenta sau severitatea simptomelor.
E. Pacienti cu test de efort
maximal negativ pentru boala coronariana.
(pag. 1510)
G1407073. By-pass-ul coronarian cu
grefon:
A. Este un procedeu neinvaziv de
tratament in cardiopatia ischemica.
B.Foloseste
un segment al unei vene pentru anastomoza intre aorta si artera coronara distal
de leziunea obstructiva.
C.
Scade mortalitatea la pacientii cu boala coronariana trivasculara si functie
ventriculara stanga deteriorata.
D. Are o rata de mortalitate de
50%.
E. Reprezinta optiunea terapeutica
de prima intentie in boala coronariana.
(pag. 1515)
G1407074. Clasele de medicamente
utilizate in mod obisnuit in angina pectorala sunt:
A.
Nitratii.
B.
Betablocantele.
C.
Blocantele canalelor de calciu.
D.
Antiagregantele plachetare.
E. Inhibitorii enzimei de
conversie ai angiotensinei.
(pag. 1512, 1513)
G1407075. Ecocardiografia de stres
(efort sau dobutamina) poate vizualiza:
A.
Regiuni de akinezie
B. Tulburari minore de conducere
intraventriculare
C.
Regiuni de diskinezie
D. Prolaps de valva mitrala
E. Depunere de amiloid in miocard
(pag. 1510)
G1407076. Efectele secundare ale
medicatiei beta-blocante in boala coronariana sunt:
A.
Oboseala.
B.
Claudicatia intermitenta.
C.
Impotenta.
D. Tahicardia.
E.
Accentuarea hipoglicemiei produsa de hipoglicemiantele orale si insulina.
(pag. 1513)
G1407077. Electrocardiograma de
repaus in angina pectorala de efort:
A. Evidentiaza supradenivelarea
segmentului ST.
B.
Este normala la aproximativ jumatate din pacienti.
C.
Poate evidentia semne ale unui infarct miocardic vechi.
D. Nu se efectueaza de rutina.
E. Se efectueaza dupa
coronarografie.
(pag. 1509)
G1407078. Examenul fizic la
pacientii cu angina pectorala stabila:
A.
Este adesea normal.
B. Evidentiaza splenomegalie
C. Evidentiaza cianoza.
D.
Poate evidentia xantelasma sau xantom.
E.
Poate evidentia leziuni cutanate diabetice.
(pag. 1508)
G1407079. in angina pectorala
stabila de efort:
A.
Episoadele anginoase sunt tipic determinate de efort sau emotie.
B. Episoadele anginoase sunt
accentuate de repaus.
C.
Pragul de efort care determina aparitia anginei pectorale variaza de la
persoana la persoana.
D. Durerea este localizata
intru-un punct fix.
E. Durerea este exacerbata de
miscarile respiratorii.
(pag. 1508)
G1407080. Indicatorii principali
de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:
A.
Starea functionala a ventriculului stang.
B.
Localizarea si severitatea stenozarii arterelor coronare.
C.
Severitatea sau evolutia ischemiei miocardice.
D. Sediul durerii.
E. Asocierea patologiei digestive.
(pag. 1510)
G1407081. La instituirea
tratamentului ischemiei miocardice asimptomatice se tine seama de:
A.
Gradul de pozitivitate al testului de efort.
B.
Varsta pacientului.
C.
Profesia.
D.
Starea medicala generala.
E. Prezenta undei U.
(pag. 1516)
G1407082. Nitratii in tratamentul
anginei pectorale:
A. Nu sunt recomandati.
B. Se folosesc numai in
administrare parenterala.
C.
Reprezinta o clasa de medicamente de mare utilitate.
Actioneaza
prin dilatarea arterelor coronariene epicardice si cresterea fluxului sanguin
prin vasele
colaterale.
D.
E.
Actioneaza prin producerea venodilatatiei sistemice.
(pag. 1512)
G1407083. Planul de tratament in
cardiopatia ischemica ar trebui sa cuprinda:
A.
Informarea si linistirea pacientilor.
B.
Identificarea si tratarea conditiilor agravante.
C. Numai terapia medicamentoasa.
D.
Adaptarea activitatii.
E. Revascularizatia mecanica de
prima intentie.
(pag. 1511)
G1407084. Testul de efort poate
avea o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de:
A. Esmolol.
B.
Taliu 201
C. Digoxin.
D.
Tehnetiu 99m.
E. Dobutamina.
(pag. 1516)
G1407085. Testul de efort:
A.
Este cel mai larg utilizat in diagnosticul de cardiopatie ischemica.
B.Implica inregistrarea unui ECG
cu 3 derivatii inainte, in timpul si dupa efortul fizic pe covor rulant sau
bicicleta ergometrica.
C. Nu se efectueaza la femei cu
varsta peste 60 ani.
D. Nu necesita prezenta
medicului, ci doar a personalului mediu.
E.
Poate fi efectuat la 7 zile dupa infarctul miocardic.
(pag. 1509)
G1407086. Verapamilul in
cardiopatia ischemica se poate administra:
A.
in doza de 10-50 mg de 2 ori pe zi.
B. in doza de 80-120 mg de 3 ori
pe zi.
C. in angina varianta.
D. in asociere cu betablocante la
pacientii cu disfunctie ventriculara stanga.
E.
in asociere cu nifedipina.
(pag. 1513)
G1507087. Angina pectorala
instabila cuprinde urmatoarele situatii:
A.
angina cu debut recent (<2 luni) care este severa si frecventa (mai mult de
3 episoade pe zi)
angina
stabila cronica la care crizele anginoase devin mai frecvente, mai prelungite
sau precipitate de
eforturi
mai mici decat anterior
B.
C.
angina de repaus
D. angina cu prag fix de
aparitie a durerii dupa un anumit efort
E.
angina varianta Prinzmetal
(pag. 1515-16)
G1507088. Angina pectorala
instabila poate fi consecinta urmatoarelor aspecte morfopatologice:
A.
leziuni aterosclerotice cu tromboza supraadaugata
B.
spasm segmentar in vecinatatea placilor de ateroscleroza
C. ocluzia persistenta a unei
artere coronare epicardice
D. striuri lipidice multiple
E. dilatarea sinusului coronar
(pag. 1516)
G1507089. Ascultatia cordului in
timpul unui acces anginos poate decela:
A.
zgomot III sau IV
B. clacment de deschidere al
mitralei
C.
suflu sistolic apical de insuficienta mitrala
D. suflu diastolic de
regurgitatie Graham-Steel
E. frecatura pericardica
(pag. 1508-09)
G1507090. Beta-blocantele scad
necesarul de oxigen al miocardului prin urmatoarele mecanisme:
A.
inhibarea cresterii frecventei cardiace
B.
inhibarea cresterii contractilitatii miocardice produse de stimularea
adrenergica
C.
venodilatatia sistemica
D. dilatarea arterelor coronare
epicardice
E. bronhodilatatie
(pag. 1513)
G1507091. Care dintre urmatoarele
clase de medicamente sunt utilizate obisnuit in tratamentul anginei pectorale:
A.
nitratii
B. biguanidele
C.
blocantele receptorilor beta-adrenergici
D.
blocantele canalelor de calciu
E. aminele simpatomimetice
(pag. 1512-13)
G1507092. Care dintre urmatoarele
trasaturi sunt tipice pentru durerea anginoasa din angina pectorala stabila:
A.
durere retrosternala ca o senzatie de constrictie
B. durere precordiala sub forma de
intepatura
C. durata de 5-10 secunde
D.
iradiere spre umarul stang, fata ulnara a antebratului si mainii
E.
declansata de efort sau emotie
(pag. 1508)
G1507093. Combaterea urmatorilor
factori de risc reduce circumstantele de aparitie ale infarctului miocardic si
ale decesului la subiectii cu angina cronica:
A.
hipertensiunea arteriala
B.
diabetul zaharat
C.
nivelul crescut al LDL-colesterolului
D. nivelul crescut al
HDL-colesterolului
E.
fumatul
(pag. 1511-12)
G1507094. Durerea anginoasa in
absenta bolii coronariene poate aparea in urmatoarele situatii:
A. insuficienta mitrala
B.
stenoza aortica
C.
insuficienta aortica
D.
cardiomiopatia hipertrofica
E. defectul septal interatrial
(pag. 1509)
G1507095. Un test de efort pozitiv
pentru diagnosticul de cardiopatie ischemica corespunde urmatoarelor modificari
electrocardiografice:
A.
subdenivelare orizontala sau descendenta a segmentului ST
B. modificari ascendente sau
jonctionale ale segmentului ST
C.
subdenivelare a segmentului ST cu mai mult de 0,1mV
D. aparitia de tulburari de conducere
E. aparitia de aritmii ventriculare
(pag. 1509)
G2207105. In angina pectorala, EKG
de repaus – 12 derivatii evidentiaza:
A.
anomalii de repolarizare
B. subdenivelare permanenta a
segmentului ST de 0,1 mV
C.
poate fi normala
D.
modificari ascendente ale segmentului ST
E.
tulburari ale conducerii intraventriculare.
(pag. 1508)
G2207106. Examinarile paraclinice
efectuate la pacientii cu angina pectorala sunt:
A.
dozare de hormoni tiroidieni
B.
radiografie toracica
C. urocultura
D.
fluoroscopie toracica
E. exudat faringian
(pag. 1509)
G2207107. Incidenta testelor de
efort fals pozitive este crescuta:
A.
la barbatii asimptomatici sub varsta de 40 ani
B. la femei tinere
C.
la pacientii digitalizati
D.
la femeile in premenopauza , fara factori de risc pentru ateroscleroza
prematura
E. la pacientii cu niveluri serice
anormale de natriu
(pag. 1509)
G2207108. Afirmatiile urmatoare
sunt corecte:
A.
testul de efort este utilizat in diagnosticul cardiopatiei ischemica
B. testul de efort nu este
intrerupt cand apare ameteala, oboseala, senzatie de sufocare
C.
testul de efort este intrerupt cand apare subdenivelare a segmentului ST
D.
testul de efort urmareste sa evidentieze limitarea performantei cardiace la
effort
E. modificarile ascendente ale
segmentului ST sunt specifice testului pozitiv
(pag. 1509)
G2207109. Pentru diagnosticul de
cardiopatie ischemica:
A.
testele de efort negative, cand frecventa cardiaca tinta nu este atinsa, nu au
valoare diagnostica
B. rezultate fals pozitive sau
fals negative pot aparea in 50% din cazuri
C.
testul de efort pozitiv la barbatii peste 50 ani sugereaza diagnosticul de
cardiopatie ischemica in procent de 98%
D. gradul subdenivelarii
segmentului ST aparute in timpul testului de efort nu sunt importante
E. la testul de efort, nu sunt
riscuri de aparitie a complicatiilor cardiace.
(pag. 1509)
G2207110. Urmatoarele afirmatii
sunt corecte:
A. in timpul testului de efort, nu
poate aparea discomfort toracic
B. raspunsul normal la efort nu
include o crestere progresiva a frecventei cardiace si a presiunii sanguine
C.
medicul ar trebui sa fie prezent pe tot parcursul testului de effort
D.
bolala obstructiva a arterei coronare circumflexe poate determina un test de
efort fals negativ
E.
testul de efort are o sensibilitate mai mare prin administrarea intravenoasa de
taliu 201 in timpul exercitiului
(pag. 1509)
G2207111. Semnele de prognostic
nefavorabil la testul de efort sunt:
A.
cresterea insuficienta a presiunii sanguine in timpul testului
B.
scaderea presiunii sistolice peste 10 mmHg in timpul exercitiului
C.
prezenta subdenivelarii > 0,2 mV a segmentului ST, la un efort mic
D. modificari ascendente sau
jonctionale ale segmentului ST
E. subdenivelarea segmentului ST
care persista mai mult de 2 minute dupa terminarea efortului
(pag. 1510, 1511)
G2207112. In boala cardiaca
ischemica, angiografia radioizotopica cu Tehnetiu 99m, evidentiaza:
A.
perfuzia miocardica
B.
volumul ventricular
C.
fractia de ejectie in repaus
D.
fractia de ejectie in timpul efortului
E. calcificarea arterelor coronare
(pag. 1510)
G2207113. Indicatorii principali
de prognostic la pacientii cu cardiopatie ischemica sunt:
A.
starea functionala a ventriculului stang
B.
localizarea stenozarii arterelor coronare
C.
severitatea stenozarii arterelor coronare
D.
severitatea ischemiei miocardice
E. starea functionala a rinichilor
(pag. 1510)
G2207114. La testul de efort apar
urmatoarele semne, care indica un risc mare la evenimente coronariene:
A.
aparitia ischemiei la efort fizic mic 0,1 mV, subdenivelarea segmentului ST in
stadiul I a testului de effort
B.
subdenivelarea segmentului ST>0,2mV in orice stadiu
C. subdenivelarea ST pentru mai
mult de 2 minute, dupa incetarea efortului
D. scaderea presiunii sistolice
peste 5 mmHg in timpul exercitiului
E. cresterea fractiei de ejectie a
ventricului stang in timpul efortului
(pag. 1511)
G2207115. Urmatoarele afirmatii
sunt reale:
A.
disfunctia ventriculara stanga, la pacientii coronarieni, are un prognostic
sever
B.
prognosticul este influentat de suprafata miocardului irigat de vasele cu
obstructie critica
C. leziunile obstructive proximale
ale arterei coronare drepte au cel mai mare risc de mortalitate
D. Placile arterosclerotice
segmentare din arterele epicardice trec prin 2 faze de activitate
E. Debutul tardiv a simptomelor,
un test de efort negativ la pacientii coronarieni, reflecta evolutia rapid
progresiva a leziunilor coronariene.(pag.
1511)
G2207116. La cateterismul cardiac,
cele mai importante semne de disfunctie ventriculara stanga, sunt:
A. cresterea presiunii sistolice
in ventriculul stang
B.
cresterea presiunii telediastolice a ventriculului stang
B. Nifedipina cu actiune
scurta în tratamentul cronic
C. Antagonistii de calciu
pentru atacul acut
D.
Nitratii cu actiune prelungita pentru tratamentul cronic
E.
Revascularizarea mecanica la pacientii cu leziuni obstructive severe
(pag. 1516)
G2507156. Ascultatia cordului
în timpul unui acces anginos nu poate decela:
A. Zgomot III sau IV
B.
Clacment de deschidere al mitralei
C.
Suflu diastolic de regurgitatie Graham- Steel
D. Suflu sistolic apical de
insuficienta mitrala
E.
Frecatura pericardica
(pag. 1508-1509)
G2507157. Care clasa de
medicamente nu este utilizata în terapia initiala a anginei
Prinzmetal:
A.
Aminele simpatomimetice
B.
Inhibitorii enzimei de conversie
C.
Blocantele beta adrenergice
D. Agonistii canalelor de
calciu
E.
Diureticele de ansa
(pag. 1516-1517)
G2507158. Care sunt reactiile
adverse ale diltiazemului:
A.
Constipatia
B. Edemul
C.
Blocurile atrioventriculare
D.
Agravarea insuficientei cardiace
E. Bronhospasmul
(pag. 1512)
G2507159. Reactiile adverse
ale propanololului sunt:
A.
Depresie
B.
Constipatie
C.
Impotenta
D.
Bronhospasm
E. Toleranta dupa
24 de ore
(pag. 1512)
G2507160. Reactiile adverse
ale nitroglicerinei administrate transdermic sunt:
A. Bronhospasmul
B.
Congestia fetei
C.
Cefaleea
D.
Toleranta dupa 24 de ore
E. Impotenta
(pag. 1512)
G2507161. Contraindicatiile
administrarii diltiazemului sunt:
A.
Bloc de conducere AV
B.
Functia VS deteriorata
C.
Badicardie
D. Tahicardie
E. Astm
(pag. 1512)
G2507162. Contraindicatiile
administarii propranololului sunt:
A. Cefalee
B. Constipatie
C.
Astm
D.
Blocuri atrioventriculare
E.
Insuficienta cardiaca
(pag. 1512)
G2507163. Contraindicatiile
adminisrarii nitroglicerinei transdermice sunt:
A. Constipatie
B.
Intoleranta la reactiile adverse
C. Impotenta
D.
Agravarea ischemiei la întreruperea medicamentului
E.
Bradicardie
(pag. 1512)
G2507164. Manevra de stress cu
injectare de radiotrasor arata un defect de perfuzie când apare ca:
A.
O imagine de stress anormala
B. O imagine de stress
normala
C. O imagine de repaus
anormala
D.
O imagine de repaus normala
E. O imagine înârziata de
repaus
(pag. 1510)
G2507165. Pacientul tipic cu
angina este:
A. Un barbat în vârsta
de 20-30 ani
B.
Un barbat în vârsta de 50-60 ani
C.
O femeie în vârsta de 65-75 ani
D. O femeie în vârsta de
50-60 ani
E. O femeie în vârsta de
40-50 ani
(pag. 1508)
G2507166. Durerea din angina
pectorala stabila este:
A.
Durere ca o greutate, presiune, strivire
B.
Iradiaza spre umarul stâng
C.
Iradiaza spre gât, maxilar, epigastru, dinti
D.
Iradiaza spre ambele brate
E. Durere în punct fix
(pag. 1508)
G1108072. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate legate de manifestarile clinice din infarctul miocardic
acut:
A. durerea debuteaza cel mai
frecvent dupa –amiaza
B.
infarctul inferior se poate insoti semne de hiperactivitate parasimpatica
C.
durerea poate lipsi la diabetici
D.distensia venelor jugulare fara
raluri pulmonare ridica suspiciunea de infarct miocardic de perete anterior
alventriculului stang
E.
dispneea poate fi simptomul dominant la varstnici
(pag. 1493)
G1108073. Heparina urmata de
anticoagulante orale sunt indicate in infarctul miocardica acut cand exista:
A.
istoric de embolism
B.
fibrilatie atriala
C.
insuficienta cardiaca congestiva
D. infarct inferior
E.
tromb intraventricular detectat ecografic
(pag. 1499)
G1108074. Indicatiile
tratamentului fibrinolitic in infarctul miocardic acut cu ST supradenivelat
sunt urmatoarele:
A.
In primele 3 ore de la debutul simptomelor este optim
B.
In primele 6 ore de la debutul simptomelor
C.pina
la 12 ore de la debutul simptomelor daca persista durerea si supradenivelarea
de segment ST in derivatiile fara noi unde Q
D. absenta durerii si prezenta
undelor Q
E. supradenivelare de segment ST
tranzitorie
(pag. 1497)
G1108075. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate legate de aritmiile din infarctul miocardic acut:
A. tratamentul tahicardiei
sinusale asociata cu sindromul hiperadrenergic este cu digoxina
B.
electrosocul se administreaza in fibrilatia atriala cu hipotensiune arteriala
C. ritmul idioventricular
accelerat are o frecventa > 100 b/min
D.
ritmul idioventricular accelerat apare tranzitor in momentul repefuziei
E.
betablocantele sunt alternativa la digoxin in fibrilatia atriala fara
insuficienta cardiaca
(pag. 1503)
G1108076. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate legate de examenul ecocardiografic in infarctul miocardic acut:
A. Diferentiaza infarctul acut de
infarctul sechelar
B.
Evalueaza functia ventriculului stang
C.
Identifica infarctul de ventricul drept
D.
Detecteaza complicatiile mecanice
E.
Detecteaza tromboza intraventriculara
(pag. 1495)
G1108077. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate legate de tratamentul trombolitic in infarctul miocardic acut
(IMA):
A. obiectivul terapiei este
obtinerea unui flux de grad TIMI 1
B. dintre trombolitice,
streptokinaza are cel mai mare risc de hemoragie intracraniana
C.
reduc riscul relativ de mortalitate
D.
par sa reduca dimensiunea infarctului si disfunctia ventriculara stanga
E.
sunt mai eficiente in IMA anterior decat in IMA inferior
(pag. 1497)
G1108078. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate, legate de bradiaritmii din infarctului miocardic acut (IMA):
A.
bradicardia sinusala fara deteriorare hemodinamica nu necesita tratament
B.
blocul atrioventricular total permanent se asociaza cu IMA anterior intins
C. blocul atrioventricular total
din IMA inferior are o mortalitate mai mare decit cel din IMA anterior
D.in
IMA posteroinferior cu bloc atrioventricular complet si insuficienta cardiaca,
pacing-ul electric temporar pare a fi util
E.
daca IMA de ventricul drept se asociaza cu IMA posteroinferior si bloc
atrioventricular complet, raspunsul la pacing-ul ventricular este mai putin
eficient
(pag. 1504)
G1108079. Urmatoarele afirmatii
sunt adevarate, legate de tratamentul antiaritmic in infarctul miocardic acut:
A. betablocantele scad
extrasistolele ventriculare, dar nu previn fibrilatia ventriculara
B. tratamentul profilactic cu
antiaritmice este recomandat de rutina
C.
lidocaina creste riscul de bradicardie si asistolie
D. torsada virfurilor este o forma
de tahicardie supraventriculara
E.
electrosocul se aplica de urgenta in tahicardia ventriculara sustinuta cu
hipotensiune arteriala
(pag. 1504)
G1108080. Diagnosticul ECG al
infarctului miocardic transmural se bazeaza pe:
A.
prezenta undei Q de necroza
B.
amputarea undelor R
C. modificari tranzitorii de
segment ST
D. modificari persistente ale
undei T
E. modificari tranzitorii ale
undei T
(pag. 1493)
G1208081. Agentii antitrombotici
utilizati in terapia infarctului miocardic acut sunt reprezentati de:
A.
aspirina
B.
blocantii receptorilor glicoproteici II b/III a
C.
heparina
D. xilina
E. procainamida
(pag. 1499)
G1208082. Cauze mecanice de
insuficienta cardiaca in infarctul miocardic acut sunt reprezentate de:
A. asistolie
B. disociatia electromecanica
C.
ruptura de perete liber
D.
defectul septal ventricular
E.
insuficienta mitrala
(pag. 1503)
G1208083. Contraindicatiile clare
(absolute) la agentii trombolitici in infarctul miocardic acut sunt
reprezentate de:
A.
istoric de hemoragie cerebrala in orice moment
B.
suspiciunea de disectie de aorta
C.
hemoragiile interne active (exclusiv menstrele)
D. graviditatea
E. diateza hemoragica cunoscuta
(pag. 1498)
G1208084. Contraindicatiile
relative la terapia trombolitica in infarctul miocardic acut sunt reprezentate
de:
A.
resuscitarea cardiopulmonara prelungita (> 10 minute)
B.
diateza hemoragica cunoscuta
C.
conditia oftalmica hemoragica
D.
boala ulceroasa peptica activa
E. istoric de hemoragie
cerebrovasculara in orice moment
(pag. 1498)
G1208085. Controlul durerii din
infarctul miocardic acut se realizeaza cu:
A.
morfina
B.
nitroglicerina
C.
betablocante
D. xilina
E. chinidina
(pag. 1496)
G1208086. Durerea din infarctul
miocardic acut poate simula durerea din:
A.
pericardita acuta
B.
embolia pulmonara
C.
disectia acuta de aorta
D.
costocondrita
E. sindromul cardiovascular
hiperkinetic
(pag. 1493)
G1208087. In aproximativ jumatate
din cazuri se identifica un factor precipitant anterior infarctului miocardic,
cum ar fi:
A.
eforul fizic sustinut
B.
stresul emotional
C.
bolile medicale
D.
bolile chirurgicale
E. somnul
(pag. 1493)
G1208088. In infarctul de
ventricul drept, semnificativ din punct de vedere clinic, constatam:
A. hipertensiune arteriala
B.
hipotensiune arteriala
C.
distensia venelor jugulare
D.
semnul Kussmaul
E.
hepatomegalia
(pag. 1502)
G1208089. In infarctul miocardic
acut, ca semne de disfunctie ventriculara, ce pot fi prezente sunt – in ordine
descrescatoare a incidentei:
A.
zgomotul IV
B.
zgomotul III
C.
intensitatea diminuata a zgomotelor cardiace
D.
dedublarea paradoxala a zgomotului II
E. hipertensiunea arteriala
sistemica
(pag. 1493)
G1408100. Amrinona:
A.
din punct de vedere farmacologic se aseamana cu dobutamina
B. este un agent inotrop pozitiv
cu structura catecolaminica
C.
actioneaza prin inhibarea fosfodiesterazei
D. doza initiala este de 0,25
mg/Kg
E. are actiune vasoconstrictoare
(pag. 1502)
G1408101. Cauzele mecanice de
insuficienta cardiaca in IMA sunt:
A.
ruptura de perete liber
B. pericardita
C.
insuficienta mitrala
D.
DSV
E. Aritmiile supraventriculare
(pag. 1503)
G1408102. Despre imagistica
cardiaca in IMA se poate spune:
A.
ecocardiografia bidimensionala este cea mai frecventa modalitate imagistica in
IMA
B.
anomaliile de cinetica parietala sunt aproape general prezente
C. infarctul acut poate fi
diferentiat ecocardiografic de o cicatrice miocardica veche
D. anomaliile de cinetica
parietala se evidentiaza doar atunci cand exista supradenivelare de segment ST
E.
ecocardiografia bidimensionala poate identifica prezenta infarctului de VD
(pag. 1495)
G1408103. Despre tratamentul IMA
sunt adevarate urmatoarele:
A. repausul la pat este
obligatoriu in primele 24 de ore
B.
absenta alimentatiei orale cu exceptia lichidelor limpezi in primele 4-12 ore
C.
in absenta complicatiilor pacientii pot sta in pozitie sezanda in primele 24 de
ore
D. in jurul zilei 4-5 postinfarct,
plimbarile nu trebuie sa depaseasca 600 de pasi pe zi
E. sedarea cu tranchilizante este
contraindicata in primele 24 de ore
(pag. 1499)
G1408104. Factorii asociati cu o
crestere a riscului cardiovascular dupa recuperarea initiala in urma IMA sunt:
A.
tahicardie sinusala prelungita
B. hipertensiune arteriala
C.
aparitia modificarilor ST in repaus fara angina
D.
o electrocardiograma semnal – mediata anormala
E. aritmii ventriculare
asimptomatice
(pag. 1495)
G1408105. Factorii de risc pentru
dezvoltarea in spital a socului cardiogen sunt:
A.
varsta inaintata
B.
fractia de ejectie a VS scazuta la internare
C. insuficienta renala cronica
D.
diabetul zaharat
E.
infarct miocardic in antecedente
(pag. 1501)
G1408106. Inhibitorii enzimei de
conversie:
A. nu influenteaza mortalitatea
secundara infarctului miocardic
B.
au beneficiu maxim la pacientii cu IMA in antecedente
C.
scad rata recurentei infarctului
D. sunt utili si la pacientii cu
IMA dar fara modificari a segmentului ST
E.
determina reducerea remodelarii ventriculare dupa infarct scazand riscul
insuficientei cardiace congestive
(pag. 1500)
G1408107. La pacientii cu infarct
de ventricul drept
A.
clinic poate aparea semnul KUSSMAUL
B. EKG arata frecvent in primele
12 ore subdenivelare ST in precordialele drepte
C.
Ecocardiografia bidimensionala este utila in stabilirea gradului de disfunctie
ventriculara dreapta
D. Expansiunea volemica cu
mentinerea presarcinii VD este contraindicata
E.
Cateterismul VD evidentiaza un model hemodinamic asemanator cu pericardita
constrictiva
(pag. 1502)
G1408108. Nivelele markerilor
serici cardiaci pot ramane crescute:
A. cTnI timp de 10-14 zile
B.
cTnT timp de 10-14 zile
C. cTnT revine la normal dupa 48-72
ore
D.
cTnI timp de 7-10 zile
E.
mioglobina revine la normal in 24 de ore de la debutul infarctului(pag. 1494)
G1408109. Socul cardiogen asociat
IMA se caracterizeaza prin:
A.
tensiune arteriala sistolica mai mica de 80 mmHg
B. indexul cardiac mai mare de 1,8
L/min/m2
C. presiunea de umplere a VS mai
mica de 18 mmHg
D.
indexul cardiac mai mic de 1,8 L/min/m2
E.
o rata a mortalitatii de > 70%
(pag. 1501)
G1408110. Toti pacientii cu
suspiciune de IMA cu unda Q (respectiv supradenivelare de segment ST pe EKG)
trebuie sa primeasca:
A.
aspirina
B.
betablocant
C. heparina obligatorie la
pacientii tratati cu streptokinaza
D.
antitrombinic
E. glucocorticoizi
(pag. 1496)
G1408111. Urmatorii agenti
trombolitici au fost aprobati de administratia FOOD AND DRUG pentru utilizarea
i.v. in IMA:
A.
streptokinaza
B.
activatorul tisular al plasminogenului
C. urokinaza
D.
complexul activator streptokinaza plasminogen anisoilar (APSAC)
E. prourokinaza
(pag. 1497)
G1508112. Beta-blocantii
administrati intravenos sunt utili in controlul durerii din infarctul miocardic
acut si pot reduce mortalitatea intraspitaliceasca in special la pacientii cu
risc inalt. Pentru folosirea lor in deplina siguranta trebuie sa se asigure
pacientului urmatorii parametri:
A.
Un puls mai mare de 60 batai pe minut
B.
O presiune sistolica mai mare de 100 mmHg
C.
Un interval PR mai mic de 0,24 secunde
D.
Raluri care sa nu fie mai sus situate decat la 10 cm de la diafragm
E. Un puls mai mic de 60 batai pe
minut
(pag. 1496)
G1508113. Blocul AV complet care
complica evolutia infarctului miocardic acut:
A.
Apare in infarctul miocardic acut anterior
B.
Apare in infarctul miocardic acut inferior
C. Are o mortalitate mare
indiferent de localizarea infarctului miocardic acut
D.
Are o mortalitatea mai mare in infarctul miocardic acut anterior
E.Este determinat intotdeauna si
indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a sistemului de
conducere
(pag. 1504)
G1508114. Contraindicatiile majore
ale folosirii agentilor trombolitici in infarctul miocardic acut includ:
A.
Un istoric de hemoragie cerebrovasculara in orice moment
B.
Suspiciunea de disectie de aorta
C. Boala ulceroasa peptica activa
D. Graviditatea
E. Istoric de hipertensiune severa
care este in mod obisnuit controlata adecvat
(pag. 1498)
G1508115. Creatinfosfokinaza
izoenzima MB (CK-MB) este utila in diagnosticul infarctului miocardic acut
deoarece:
A.
Creste in 4-8 ore si in general revine la normal dupa 48-72 de ore de la
debutul infarctului
B.
Nu este prezenta in concentratii semnificative in tesutul extracardiac
C. Cardioversia electrica si
miocarditele nu determina cresterea nivelului ei seric
D.Eliberarea
ei in infarctul miocardic produce o crestere care atinge un varf la aproximativ
20 de ore dupa debutul ocluziei coronariene
E. Raportul CK-MB2:CK-MB1<1,5
este inalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, in special dupa
4-6 ore de la producerea ocluziei coronariene
(pag. 1494)
G1508116. Ecocardiografia
bidimensionala este utila la pacientii cu infarct miocardic acut pentru ca:
A.
Depisteaza precoce anomaliile de cinetica parietala
B.
Evalueaza functia ventriculului stang
C.
Identifica prezenta infarctului ventriculului drept
D. Apreciaza dimensiunile
infarctului
E. Diferentiaza infarctul acut de
o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta severa
(pag. 1495)
G1508117. in faza de tratament
spitalicesc a infarctului miocardic acut pacientii beneficiaza de utilizarea de
rutina a urmatorilor agenti terapeutici cu eficienta favorabila dovedita:
A.
Aspirina
B. Antagonistii de calciu
C.
Beta-blocantele
D.
Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
E. Glucocorticoizii(pag. 1499,1500)
G1508118. Mentionati care dintre
agentii medicamentosi enumerati trebuie evitati in conditiile unui bolnav cu
infarct miocardic acut, deoarece pot altera vindecarea infarctului si pot
creste riscul de ruptura miocardica:
A. Blocantii de calciu
B. Beta-blocantele
C.
Glucocorticoizii
D.
Agentii antiinflamatori nesteroizi
E. Aspirina
(pag. 1497)
G1508119. Preventia secundara a
infarctului miocardic acut presupune folosirea de rutina a:
A.
Aspirinei
B.
Beta-blocantelor pe cale orala pentru cel putin doi ani
C. Antagonistilor de calciu pe
cale orala pentru cel putin doi ani
D.
Warfarinei la pacientii cu risc crescut de embolie
G2508158. În infarctul miocardic
acut determinarea nivelului seric al creatinfosfokinazei izoenzima MB (CK - MB)
este utila pentru ca:
A.
Este specifica, nefiind prezenta în concentratii semnificative
în tesutul extracardiac
B.
Creste în 4 - 8 ore si revine la normal dupa 48 - 72 de ore de
la debutul infarctului
C. Cardioversia electrica
si miocarditele nu determina cresterea nivelului ei seric
D.
Atinge un vârf la aproximativ 20 de ore dupa debutul ocluziei coronariene
E.Raportul CK - MB2 : CK - MB1
< 1,5 este înalt specific pentru diagnosticul de infarct miocardic, în
special dupa 4 - 6 ore de la producerea ocluziei coronariene
(pag. 1494)
G2508159. Folosirea
ecocardiografiei bidimensionale la pacientii cu infarct miocardic acut
este utila pentru:
A. Diferentierea infarctului
miocardic acut de o cicatrice miocardica veche sau de ischemia acuta
severa
B. Aprecierea dimensiunilor
infarctului
C.
Identificarea prezentei infarctului ventriculului drept
D.
Evaluarea functiei ventriculului stâng
E.
Depistarea precoce a anomaliilor de cinetica perietala
(pag. 1495)
G2508160. Utilizarea în
deplina siguranta a beta-blocantelor în infarctul miocardic acut
presupune respectarea urmatorilor parametrii clinici si
electrocardiografici:
A. Puls mai mic de 60 de
batai pe minut
B.
Puls mai mare de 60 de batai pe minut
C.
Presiunea sistolica mai mare de 100 mmHg
D.
Intervalul RR mai mic de 0,24 secunde
E.
Absenta ralurilor de staza situate mai sus de 10 cm de la diafragm
(pag. 1496)
G2508161. Urmatorii
agenti medicamentosi trebuie evitati în terapia infarctului
miocardic acut deoarece altereaza vindecarea si favorizeaza
ruptura miocardica:
A.
Glucocorticoizii
B.
Agentii inflamatori nesteroizi
C. Blocantii de calciu
D. Beta - blocantele
E. Aspirina
(pag. 1497)
G2508162. Folosirea terapiei
trombolitice în infarctul miocardic acut prezinta contraindicatii
clare în urmatoarele situatii clinice:
A. Istoric de hipertensiune
severa, care este în mod obisnuit controlata adecvat
B. Graviditatea
C. Boala ulceroasa
peptica activa
D.
Un istoric de hemoragie cerebrovasculara în orice moment
E.
Suspiciunea de disectie de aorta
(pag. 1498)
G2508163. Urmatorii agenti
terapeutici au eficienta dovedita în tratamentul spitalicesc al
infarctului miocardic acut:
A. Glucocorticoizii
B. Antagonistii de calciu
C.
Aspirina
D.
Beta - blocantele
E.
Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
(pag. 1499 - 1500)
G2508164. socul cardiogen din
infarctul miocardic acut beneficiaza de terapia cu:
A.
Dopamina
B.
Dobutamina
C.
Amrinona
D. Nitroglicerina
E. Glucocorticoizi
(pag. 1502)
G2508165. Caracterele specifice
ale blocului AV complet din infarctul miocardic acut sunt:
A.Este determinat întotdeauna
si indiferent de localizare numai de disfunctia ischemica a
sistemului de conducere
B. Are o mortalitate mare
indiferent de localizarea infarctului miocardic acut
C.
Apare în infarctul miocardic acut anterior
D.
Apare în infarctul miocardic acut inferior
E.
Are o mortalitate mai mare în infarctul miocardic acut anterior
(pag. 1504)
G2508166. Pentru realizarea
preventiei secundare a infarctului miocardic acut se folosesc de
rutina:
A. Amrinona
B. Antagonistii de calciu pe
cale orala pe o perioada de cel putin 2 ani
C.
Aspirina
D.
Beta - blocantele pe cale orala pentru cel putin 2 ani
E.
Warfarina la pacientii cu risc crescut de embolie
(pag. 1506)
G2508167. În cazuri rare infarctul
miocardic acut se poate datora ocluziei arterei coronare determinata de:
A.
Embolii coronariene
B. Anevrisme aortice
C.
Anomalii congenitale
D.
Spasm coronarian
E. Tromboembolismul pulmonar
recurent
(pag. 1493)
G2508168. Urmatorii markeri
serici cardiaci cresc în primele 4 - 8 ore de la debutul infarctului miocardic
acut:
A.
Creatinfosfokinaza
B.
Mioglobina
C. GPT
D. Gamaglutamiltranspeptidaza
E. Fosfataza alcalina
(pag. 1494)
G2508169. Urmatorii markeri
serici cardiaci se mentin la niveluri crescute timp de cel putin 7 -
10 zile de la debutul infarctului miocardic acut:
A. Creatinfosfokinaza (CK)
B.
Troponina T cardiac - specifica (c TnT)
C.
Troponina I cardiac - specifica (c TnI)
D. Mioglobina
E. Fosfataza alcalina
(pag. 1494)
G2508170. Tratamentul initial
în departamentul de urgenta al infarctului miocardic acut presupune
utilizarea:
A.
Aspirinei
B.
Morfinei
C.
Nitroglicerinei
D. Antiinflamatoarelor steroide
E.
Beta - blocantelor
(pag. 1495 - 1496 - 1497)
G2508171. Contraindicatiile
utilizarii nitroglicerinei în tratamentul initial în departamentul de
urgenta a infarctului miocardic acut sunt:
A.
Presiunea arteriala sistolica scazuta < 100 mmHg
B.
Suspiciunea de infarct de ventricul drept
C. Presiunea arteriala
diastolica scazuta < 80 mmHg
D. Suspiciunea de bloc AV gradul
II
E. Suspiciunea de infarct
posteroinferior
(pag. 1496)
G2508172. Efectele adverse ale
utilizarii morfinei în tratamentul initial în departamentul de
urgenta a infarctului miocardic acut sunt:
A.
Hipotensiunea arteriala
B.
Greata
C.
Bradicardia
D.
Grade avansate de blocuri cardiace în special la bolnavii cu infarct
posteroinferior
E. Tahicardia
(pag. 1495 - 1496)
G2508173. Utilizarea beta -
blocantelor în departamentul de urgenta pentru terapia
initiala a infarctului miocardic acut este justificata de:
A.
Controlul durerii
B.
Reducerea mortalitatii intraspitalicesti la pacientii cu
risc înalt
C. Efectul de scadere a TA
D. Evitarea complicatiilor
tromboembolice
E. Efectul de reducere a nivelului
de tromboxan A2
(pag. 1496)
G2508174. Subgrupele de
pacienti la care PTCA (Angioplastia coronariana percutana
transluminala primara) directa poate asigura un beneficiu
special fata de terapia trombolitica în infarctul miocardic acut
includ:
A.
Pacientii cu soc cardiogen
B.
Pacientii cu risc înalt datorita vârstei avansate > 70 de ani
C. Pacientii tineri 25 - 40
de ani
D. Femeile
E. Pacientii cu infarct de
ventricul drept
(pag. 1498)
G2508175. Factorii de risc pentru
dezvoltarea în spital a socului cardiogen ca o complicatie a
infarctului miocardic acut includ:
A.
Vârsta înaintata
B.
Fractia de ejectie a ventriculului stâng scazuta la
internare
C.
Infarct mare
D. Lipsa unui infarct miocardic în
antecedente
E.
Istoric de diabet zaharat
(pag. 1501)
G2508176. Ritmul idioventricular
accelerat (RIVA) întâlnit ca o complicatie a infarctului miocardic acut:
A.
Este un ritm ventricular cu o frecventa de 60 - 100 batai /
minut
B.
Se întâlneste la 25% din pacientii cu infarct miocardic acut
C.
Adesea se întâlneste tranzitor în timpul tratamentului trombolitic în
momentul reperfuziei
D. Întotdeauna este malign si
prevesteste dezvoltarea tahicardiei ventriculare clasice
E. Necesita terapie de
urgenta datorita riscului major de degenerare într-o aritmie mai
severa
(pag. 1504)
Tema nr. 8
HTA.
G1210069. Care din urmatoarele
medicamente fac parte din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a
angiotensinei:
A. Fosinopril
B. Lisinopril
C. Quinapril
D. Isradipina
E. Losartan
(pag. 1533)
G1210070. Care din urmatoarele
medicamente au o actiune imediata in tratamentul hipertensiunii maligne:
A. Enalapril
B. Nitroprusiat
C. Diazoxid
D. Trimetafan
E. Labetalol
(pag. 1534)
G1210071. Care din urmatoarele
medicamente se pot administrate in hipertensiunea din sarcina:
A. Metildopa
B. Hidralazina
C. Losartan
D. Nitroprusiat
E. Captopril
(pag. 1536)
G1210072. Care din urmatoarele
medicamente utilizate in tratamentul hipertensiune maligne au o actiune
intarziata:
A. Enalapril
B. Hidralazina
C. Nitroglicerina
D. Nifedipina
E. Trimetafanul
(pag. 1534)
G1210073. Care din urmatoarele
medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii maligne sunt preparate
orale disponibile:
A. Nitroprusiatul
B. Diazoxidul
C. Trimetafanul
D. Hidralazina
E. Labetalol
(pag. 1534)
G1210074. Care din urmatorii
antagonisti ai canalelor de calciu pot incetini conducerea atrioventriculara?
A. Nifedipina
B. Felodipina
C. Amlodipina
D. Diltiazemul
E. Verapamilul
(pag. 1534)
G1210075. Care din urmatorii
factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii
A. Rasa alba
B. Sexul masculin
C. Presiunea sistolica persistenta
>160 mmHg
D. Diabetul zaharat
E. Hiperuricemia
(pag. 1526)
G1210076. Care din urmatorii
factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii?
A. Fumatul
B. Consumul de cafea
C. Consumul exagerat de alcool
D. Obezitatea
E. Varsta inaintata
(pag. 1526)
G1210077. Care din urmatorii factori
de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii?
A. Presiunea diastolica persistenta
>115mmHg
B. Consumul exagerat de alcool
C. Sexul masculin
D. Insuficienta cardiaca
congestiva
E. Hipertrigliceridemia
(pag. 1526)
G1210078. in care din urmatoarele hidralazina este
contraindicata sau exista precautii in administrare:
A. Lupusu eritematos
B. Boala coronariana severa
C. Diabetul zaharat
D. Hiperuricemie
E. Ulcer peptic
(pag. 1532)
G1210079. in care din urmatoarele tiazidicele
sunt contraindicate sau exista precautii in administrare:
A. Diabet zaharat
B. Hiperuricemie
C. Hiperaldosteronism primar
D. Feocromocitom
E. Ulcer peptic
(pag. 1531)
G1410089. Cele mai frecvente
antihipertensive folosite la gravidele cu HTA sunt
A. betablocantele
B. IECA
C. Metildopa
D. Hidralazina
E. Blocantele calcice
(pag. 1536)
G1410090. Despre antagonistii
canalelor de calciu urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia
A. dihidropiridinele induc
bradicardie reflexa
B. diltiazemul si verapamilul
incetinesc conducerea atrioventriculara
C. benzotiazepinele induc
tahicardie reflexa
D. sunt utili in angina pectorala
E. pot fi utilizati fara precautii
in insuficienta cardiaca
(pag. 1534)
G1410091. Despre antagonistii
receptorilor de angiotensina II urmatoarele afirmatii sunt false, cu exceptia
A. sunt mai eficienti decat IECA
B. nu cauzeaza tuse
C. inhiba competitiv subtipul de
receptor AT1 al angiotensinei II
D. cauzeaza mai frecvent angioedem
E. utilitatea este similara cu a
IECA
(pag. 1534)
G1410092. Despre antihipertensivele
folosite in HTA maligna sunt adevarate urmatoarele, cu exceptia
A. diazoxidul are efect predominat
venodilatator
B. trimetafanul este arterio si
venodilatator
C. nitroglicerina este predominant
arteriodilatator
D. labetalolul se administreaza la
pacienti cu insuficienta cardiaca
E. nitroprusiatul de sodiu este
arterio si venodilatator
(pag. 1537)
G1410093. Despre Diazoxid sunt
adevarate urmatoarele
A. este un derivat tiazidic
B. este un diuretic tiazidic
C. scade toleranta la glucide
D. se administreaza per os
E. provoaca retentie de sodiu
(pag. 1534)
G1410094. Dintre agentii
terapeutici utilizati in HTA maligna, urmatorii au actiune imediata
A. nitroprusiatul de sodiu i.v.
B. labetalolul i.v.
C. enalaprilatul i.v.
D. diazoxidul i.v. in bolus
E. trimetafanul i.v.
(pag. 1534)
G1410095. IECA sunt eficienti in
urmatoarele cazuri
A. in HTA renala sau renovasculara
B. in HTA accelerata sau maligna
C. in stenoza bilaterala de artera
renala
D. la gravide cu HTA
E. in HTA usoara
(pag. 1534)
G1410096. in boala coronariana
asociata cu HTA se pot folosi urmatoarele antihipertensive
A. enalapril
B. hidralazina
C. amlodipina
D. minoxidil
E. diltiazem
(pag. 1536)
G1410097. Inhibarea secretiei de
renina este realizata de urmatorii agenti antihipertensivi
A. clonidina
B. IECA
C. Betablocante
D. Antagonistii receptorilor de
angiotensina II
E. Metildopa
(pag. 1534)
G1410098. Singurii agenti
antihipertensivi care s-au dovedit a scadea mortalitatea sunt
A. betablocantele
B. IECA
C. Diureticele
D. Antagonistii canalelor de calciu
E. Antagonistii receptorilor
angiotensinei II
(pag. 1535)
G1410099. Urmatoarele pot fi
modalitati de prezentare ale pacientului cu HTA maligna
A. poliuria
B. oliguria
C. cefaleea
D. varsaturile
E. asimptomatic
(pag. 1537)
G1410100. Urmatoarele reprezinta
motive de raspuns terapeutic slab la pacientii hipertensivi
A. aport excesiv de sodiu
B. folosirea contraceptivelor orale
C. alimentatie bogata in potasiu
D. efecte medicamentoase antagoniste
E. forme secundare de HTA
(pag. 1536)
G1510101. Care dintre urmatoarele
afectiuni endocrine sunt cauze de hipertensiune arteriala:
A. feocromocitomul
B. insuficienta corticosuprarenala
cronica
C. sindromul Cushing
D. acromegalia
E. diabetul insipid
(pag. 1523)
G1510102. Care dintre urmatoarele
clase de medicamente sunt folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale:
A. diureticele
B. tonicardiacele digitalice
C. inhibitorii enzimei de conversie
D. antagonistii receptorilor
angiotensinei
E. antagonistii canalelor de calciu
(pag. 1530-34)
G1510103. Care dintre urmatoarele
diuretice pot fi administrate impreuna cu un diuretic tiazidic pentru a reduce
eliminarea urinara de potasiu:
A. Spironolactona
B. Triamterenul
C. Amiloridul
D. Furosemidul
E. Bumetanida
(pag. 1530-31)
G1510104. Care dintre urmatoarele
modificari retiniene se intalnesc in hipertensiunea arteriala:
A. vase retiniene palide, fara
reflex
B. vase de neoformatie
C. hemoragii
D. exsudate
E. edem papilar
(pag. 1527-28)
G1510105. Care dintre urmatoarele
situatii reprezinta contraindicatii in administrarea beta-blocantelor:
A. angina stabila
B. astmul bronsic
C. blocul cardiac de gradul II sau
III
D. extrasistolele atriale si
ventriculare
E. sindromul de sinus bolnav
(pag. 1532-33)
G1510106. Care dintre urmatorii factori de
risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiuniarteriale:
A. fumatul
B. hipercolesterolemia
C. hiponatremia
D. diabetul zaharat
E. obezitatea
(pag. 1525-26)
G1510107. Cauze frecvente de deces la
pacientii cu hipertensiune sunt:
A. infarctul miocardic
B. tromboembolismul pulmonar
C. insuficienta cardiaca congestiva
D. accidentul vascular cerebral
E. insuficienta renala
(pag. 1527)
G1510108. Encefalopatia hipertensiva consta
din urmatorul complex de simptome:
A. hipertensiune severa
B. cresterea presiunii intracraniene
C. retinopatie cu edem papilar
D. staza jugulara
E. tulburari ale constientei
(pag. 1528)
G1510109. in hipertensiunea secundara
afectiunilor renale angiotensina II circulanta creste presiunea arteriala prin
mai multe mecanisme:
A. vasoconstrictie directa
B. stimularea secretiei de
aldosteron ce determina retentie sodica
C. hiperinsulinemie si rezistenta la insulina
D. stimularea sistemului nervos
adrenergic
E. cresterea colesterolului plasmatic
(pag. 1526)
G2510128. Cauze de hipertensiune
arteriala cu volum bataie crescut sunt:
A. insuficienta aortica
B. coarctatia de aorta
C. tromboembolismul pulmonar
D. tireotoxicoza
E. poliarterita nodoasa
(pag. 1523)
G2510129. Cauze endocrine de
hipertensiune arteriala cu rezistenta vasculara
crescuta sunt:
A. acromegalia
B. mixedemul
C. insuficienta
corticosuprarenala cronica
D. sindromul Cushing
E. feocromocitomul
(pag. 1423)
G2510130. Afectiunile renale
care sunt cauze de hipertensiune arteriala cu rezistenta
vasculara periferica crescuta sunt:
A. glomerulonefrita acuta
B. glomerulonefrita cronica
C. pielonefrita acuta
D. pielonefrita cronica
E. boala renala
polichistica
(pag. 1423)
G2510131. Factorii de risc care
indica un pronostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale sunt:
A. sexul feminin
B. fumatul
C. hipercolesterolemia
D. diabetul zaharat
E. hiponatremia
(pag. 1525-26)
G2510132. Corelatiile dintre
hipertensiunea arteriala si obezitate prezinta urmatoarele
aspecte:
A. cresterea în greutate este
asociata cu o frecventa crescuta a hipertensiunii
B. la pacientii obezi cu
hipertensiune scaderea în greutate reduce tensiunea arteriala
D. cresterea în greutate
reduce efectele hipertensiunii asupra ratelor de mortalitate
E. obezitatea nu este factor de
risc al hipertensiunii
(pag. 1525)
G2510133. În hipertensiunea
secundara afectiunilor renale angiotensina II circulanta
creste presiunea arteriala prin mai multe mecanisme:
A. vasoconstrictie directa
B. stimularea secretiei de
aldosteron ce determina retentie sodica
C. hiperinsulinemie si
rezistenta la insulina
D. stimularea sistemului nervos
adrenergic
E. cresterea colesterolului
plasmatic
(pag. 1526)
G2510134. Urmatoarele semne
de afectare de organ indica un pronostic nefavorabil al hipertensiunii
arteriale:
A. cardiomegalia
B. arteriopatiile obliterante la
nivelul membrelor inferioare
C. exudatele si hemoragiile
retiniene
D. accidentul vascular cerebral
E. polineuropatia periferica
(pag. 1526)
G2510135. Care dintre urmatoarele
modificari retiniene se întâlnesc în hipertensiunea arteriala:
A. vase retiniene palide,
fara reflex
B. vase de neoformatie
C. hemoragii
D. exsudate
E. edem papilar
(pag. 1527)
G2510136. Encefalopatia
hipertensiva consta din urmatorul complex de simptome:
A. hipertensiune severa
B. cresterea presiunii
intracraniene
C. retinopatie cu edem papilar
D. staza jugulara
E. tulburari ale
constientei
(pag. 1528)
G2510137. Care dintre
urmatoarele manifestari hemoragice se întâlnesc frecvent la
pacientii
hipertensivi:
A. epistaxisul
B. hemoptizia
C. hematemeza
D. hematuria
E. metroragia
(pag. 1528)
G2510138. Anumite aspecte
furnizate de istoric, examen fizic sau explorari de laborator uzuale pot
sugera o cauza secundara de hipertensiune arteriala:
A. debutul hipertensiunii la
pacienti cu vârsta sub 25 de ani
B. prezenta cefaleei
occipitale, predominent matinale
C. hipertrofia ventriculara
concentrica
D. prezenta unui suflu
abdominal
E. hemoragiile si exudatele
retiniene
(pag. 1528)
G2510139. Care dintre
urmatoarele diuretice pot fi administrate împreuna cu un diuretic
tiazidic pentru a reduce eliminarea urinara de potasiu:
A. Furosemidul
B. Bumetamida
C. Triamterenul
D. Amiloridul
E. Spironolactona
(pag. 1530-31)
G2510140. Contraindicatiile
si precautiile în administrarea beta-blocantelor la pacientii
hipertensivi sunt:
A. extrasitolele atriale si
ventriculare
B. sindromul de sinus bolnav
C. blocul cardiac de gradul II sau
III
D. angina stabila
E. astmul bronsic
(pag. 1532-33)
G2510141. Care dintre
urmatoarele medicamente fac parte din clasa antagonistilor canalelor
de calciu:
A. Amlodipina
B. Felodipina
C. Guanetidina
D. Hidralazina
E. Nifedipina(pag. 1533)
G2510142. Medicamentele din
urmatoarele grupe pot fi utilizate ca prima linie terapeutica în
tratamentul hipertensiunii arteriale:
A. diureticele
B. vasodilatatoarele periferice
C. beta-blocantele
D. inhibitorii enzimei de conversie
E. antagonistii canalelor de
calciu
(pag. 1535)
G2510143. Daca hipertensiunea
arteriala nu este controlata sub asociere medicamentoasa în
doza completa trebuie luate în consideratie anumite aspecte:
A. vârsta înaintata
B. un aport mare de sodiu
C. eventuala prezenta a
unei cauze secundare de hipertensiune
D. hiperinsulinemia
E. prezenta
insuficientei cardiaca
(pag. 1535-36)
G2510144. Blocantii
receptorilor alfa-adrenergici folositi în tratamentul hipertensiunii
arteriale sunt:
A. Amrinona
B. Diazoxidul
C. Fentolamina
D. Losartanul
E. Prazosinul
(pag. 1531-33)
G2510145. Blocantii
receptorilor beta-adrenergici au urmatoarele efecte ce îi recomanda
în tratamentul hipertensiunii arteriale:
A. scad volumul sanguin circulant
B. cresc natriureza
C. blocheaza efectele
sistemului nervos simpatic asupra cordului
D. blocheaza eliberarea reninei
din celulele juxtaglomerulare renale
E. scad influxul de calciu în
celule
(pag. 1533)
G2510146. Hipertensiunea
arteriala maligna se caracterizeaza prin:
A. leziunea vasculara
caracteristica este necroza fibrinoida a peretilorarterelor mici si arteriolelor
B. prezinta manifestari de
encefalopatie hipertensiva
C. prezinta semne de anemie
hemolitica microangiopatica
D. nu determina afectare
renala
E. edem papilar la nivel retinian
(pag. 1537)
Tema nr. 9
Insuficienta cardiaca
G1111072. Caracterizeaza activitatea
nervos-simpatica din insuficienta cardiaca:(
A. Nivelul crescut al norepinefrinei cardiace
in forma severa de boala
B.
Preventia deteriorarii miocardice prin administrarea beta blocantelor treptat
si in doze progresive
C. Densitatea redusa a receptorilor
adrenergici in forma cronica de boala
D. Posibilitatea
disparitiei efectului adrenergic de ameliorare a contractilitatii
ventriculare in forma severa de
boala
E. Nivelul scazut al norepinefrinei plasmatice
in insuficienta cardiaca
