CONDITIILE MATERIALE SI REGULI DE PRACTICARE A MESAJULUI

CONDIŢIILE MATERIALE ŞI REGULI

DE PRACTICARE A MESAJULUI

Acestea sunt legate de igiena spaţiului de masaj, igiena maseurului, igiena subiectului, practicarea unor exerciţii pregătitoare de către masor, respectarea unor reguli metodice, folosirea unor mijloace ajutătoare.

A.   Igiena spaţiului de masaj

Sala trebuie să aibă temperatură do confort (20-24°C). pentru a nu declanşa reacţii adaptative de tip termogenic (frisoane) sau termolitic (transpiraţie).

Pereţii trebuie să fie placaţi cu faianţă, podelele cu gresie sau marmură pentru a putea fi spălate frecvent. După ultimele norme podeaua nu trebuie să aibă inserţii (între plăcile de gresie). Mobili 15415l1124p erul trebuie să fie redus şi alcătuit din câteva banchete şi scaune.

Spaţiul trebuie prevăzut cu vestiar, sală de aşteptare, cameră de odihnă, sală de duş, instalaţii sanitare aferente.

Pereţii să nu fie albi deoarece s-a demonstrat ştiinţific că albul îmbolnăveşte.

B.    Igiena maseurului

1.     Aptitudini, pregătire specială, atitudini

Maseurul trebuie să fie:

-         sănătos

-         rezistent la oboseală

-         să aibă constituţia robustă (puternic şi rezistent)

-         simţ tactil foarte dezvoltat

-         auz fin

-         vedere bună

-         aptitudini fizice deosebite

-         abilitate manuală naturală ce se va desăvârşi prin exerciţii

-         mâinile trebuie să fie largi şi cărnoase, nu lungi şi osoase, pielea de pe palme caldă, moale, uscată şi netedă

-         maseurul trebuie să posede cunoştinţe de anatomie, biochimie şi biomecanică, cunoştinţe de fiziologie

-         să cunoască cele mai importante semne de diagnostic ale unor boli (vezi cursul cu contraindicaţiile)

-         maseurul trebuie să aibă un simţ de autoconservare, să execute corect manevrele cu calm, fără grabă, cu intercalarea unor pauze

-         maseurul trebuie să aibă o atitudine controlată şi o comportare corectă, respectând principiul moralităţii, deoarece el vine în contact cu persoane diferite ca vârstă şi sex, dar şi sensibilitate.

Contraindicaţii în executarea profesiunii maseurului

-         persoane cu asimetrii faciale

-         persoane cu deformaţii

-         deformaţii ale capului, gâtului, coloanei vertebrale, toracelui

-         persoane cu deficienţe ale membrelor superioare şi inferioare

-         persoane anemice şi obeze

-         persoane cu afecţiuni ale sistemului nervos şi a organelor de simţ

-         persoane care au ticuri, tremurături, deficienţe de vedere, defecte de vorbire

-         persoane cu afecţiuni ale aparatului respirator (bronşita cronică)

-         persoane cu afecţiuni ale aparatului cardiovascular (hipertensiune arterială, varice, insuficienţă cardiacă)

-         persoane cu deficienţe digestive (ulcer în fază acută).

2.     Igiena propriu-zisă

-         echipament simplu şi lejer

-         spălare pe mâini înainte şi după fiecare masaj efectuat

-         unghii tăiate şi pilite

-         maseurul nu trebuie să aibă bijuterii

-         nu va folosi parfumuri, uleiuri cu mirosuri puternice

-         nu va fuma în sala de masaj

C.   Igiena subiectului

Se adresează igienei corporale şi îmbrăcămintei.

Subiectul se va dezbrăca doar la nivelul regiunii ce urmează a fi masată pentru a menaja sentimentul de pudoare şi pentru a nu declanşa reacţii termogenice. Subiecţii se vor dispensa de hainele ce stânjenesc respiraţia, circulaţia, mişcările segmentelor. Se va acoperii cu un prosop regiunea masată dacă se execută un masaj general sau se va acoperii regiunea care nu este încă masată. Subiectul este obligat să facă duş atât înainte cât şi după şedinţa de masaj.

D.   Exerciţii pregătitoare

Este obligatoriu şi se consideră etapă de încălzire a maseurului înainte de efectuarea propriu-zisă a şedinţei de masaj.

Constă în mişcări active şi pasive ale extremităţilor membrelor.

Mişcări pentru degete:

-         de flexie, extensie, adducţie, abducţie şi circumducţii

Mişcări pentru pumn:

-         flexie, extensie, adducţie, abducţie şi circumducţii

Mişcări pentru coate:

-         flexie, extensie, pronaţie, supinaţie.

Scopul acestor exerciţii este:

-         creşterea forţei şi supleţei în mâini

-         creşterea rezistenţei la oboseală

-         sensibilizarea maseurului la manevrele de masaj

E.    Respectarea regulilor metodice

Subiectul va fi plasat în poziţii comode relaxante. Se va evita încordarea fizică şi psihică.

Maseurul va adopta poziţii comode pentru abordarea corectă a segmentelor, a regiunilor şi pentru a induce efecte specifice fiecărei zone.

Procedeele se vor adapta caracteristicilor anatomice şi funcţionale ale fiecărei părţi a corpului. Se va începe cu manevre simple cu ritm şi intensitate crescândă până se atinge intensitatea dorită şi se încheie cu manevre lungi liniştitoare. Ritmul, intensitatea şi numărul de repetări depind de sensibilitatea subiectului. Orice jenă locală (durere, contractură, semne de nelinişte, încordare) necesită o redozare a intensităţii şi ritmului de execuţie sau oprirea masajului pentru că fie tehnica este inadecvată, fie subiectul prezintă afecţiuni ce contraindică masajul. Durata şedinţei de masaj este valabilă după preferinţe şi necesităţi terapeutice.

Efectele manevrelor sunt diferite, şi anume:

-         manevrele lungi, lente, prelungesc durata de masaj şi induc un efect calmant, liniştitor. După o astfel de şedinţă trebuie menţinută starea de relaxare de la câteva minute până la o jumătate de oră

-         manevrele scurte, vii, cu ritm şi intensitate crescută, scurtează durata unei şedinţe de masaj şi induc efecte excitante stimulante

După o astfel de şedinţă subiectul execută exerciţii de respiraţie şi câteva exerciţii de gimnastică, după care poate relua imediat activitatea fizică intelectuală. Efectele masajului se resimt imediat, dar slăbesc treptat şi dispar după câteva ore.

Reguli metodice legate de formele masajului

Masajul igienic se face dimineaţa, masajul terapeutic se face atât dimineaţa cât şi pe parcursul zilei cu respectarea condiţiilor: fie la 2-3 ore după masă, fie înainte de masă cu o jumătate de oră.

Ambele forme de masaj se execută după golirea vezicii urinare şi dacă este posibil şi a colonului.

Masajul terapeutic trebuie să inducă efecte de durată. De aceea se execută în serii de o jumătate de oră câte 10-12 şedinţe fiecare serie. Numărul şedinţelor, spaţierea lor şi posibilitatea înlocuirii maseurului cu automasajul ţin de competenţa medicului.

Dacă pacientul are indicaţie de a efectua două serii, cel puţin o serie trebuie executată de acelaşi masor care cunoaşte cazul şi s-a adaptat particularităţilor şi necesităţilor lui.

Masajul poate fi executat de doi maseuri în acelaşi timp, încă ei trebuie să execute simultan manevrele. Vor fi egale ca amplitudine, sens, intensitate, ritm.

F.    Folosirea unor mijloace ajutătoare

Mijlocele ajutătoare facilitează efectele masajului şi sunt reprezentate de creme, pulberi, pomezi.

Talcul este de origine minerală, nu atacă ţesutul, nu se combină cu alte substanţe, absoarbe secreţia glandelor sebacee şi sudoripare. Favorizează detaşarea celulelor stratului cornos al pielii. Este iritant pentru căile respiratorii. Nu se aplică în plăgi deschise.

Cremele sunt grăsimi minerale, vegetale, animale plus apă. Acţionează superficial, sunt calmante, emoliente şi răcoritoare prin evaporarea apei.

Pomezile au consistenţă moale şi conţin pe lângă grăsimi, substanţe medicamentoase active. Ele scad evaporarea apei, produc vasodilataţie cu posibilitatea ca medicamentul încorporat să acţioneze mai profund.