Examenul clinic al bolnavului rheumatic

Patologia reumatica in geriatrie

Patologia reumatica este de doua tipuri:

1. Patologie de tip inflamator
2. Patologie de tip degenerative

Indiferent de tipul patologic suferinta reumatica este o suferinta a tesutului conjuctiv.

In esenta structurile afectate sunt:

-structuri articulare si periarticulare

1) In reumatismul de tip inflamator -populatia afectata este in special populatia tanara si in acest tip de boala reumatica sunt implicate agenti microbieni si la baza lor sta inflamatia.

2) In cazul reumatismului degenerative -populatia afectata este cea de varsta a-III-a si peste, iar la baza simptomelor sta degenerarea tesutului conjunctiv prin uzura.(acest rheumatism al varstnicilor se mai numeste si rheumatism de uzura)

Specific bolilor reumatice degenerative:

a)Remarcam evolutia lunga cu perioade de acalmie si perioade acute si prognosticul banal evolutiv.

b)Nu este invalidanta (nu creeaza handicap)-doar in luxatiile de sold(coxartroza)

Reumatismul degenerative se manifesta sub forma bolii artrozice care poate fi:

• Monoarticulara,dar migratoare ex: debuteaza la genunchiu drept si ajunge la genunchiu stang.
• Pauci sau Olicoarticulare(saraca,putine articulatii)
• Poliarticulare

In cazul reumatismului degenerative exista perioade de activare simptomatologica in care pe fondul deteriorativ apare inflamatia(acestea sunt perioade acute cand apare inflamatia)

Boala artrozica poate fi:

-vertebrala si/sau periferica

Cea mai noua forma de reumatism degenerative este reumatismul tesutului moale (afectecteaza aponevroze) poarta numele de sindrom fibromialgic

-este legata de stress

Etiologia bolii reumatice

• este o etiologie microbiana combinata cu o predispozitie ereditara si 424o1419e cu influenta factorilor de mediu toti acesti factori sunt foarte importanti de aceea factorii de mediu au rol declansator si rol determinant in evolutia bolii
• bolile determinante sunt bolile meteorodependente

Examenul clinic al bolnavului reumatic:

In patologia reumatica tartamentul prin mijloace fizice este orientat in functie de diagnostic dar si de etapa evolutiva si de bolile associate ale pacientului

Pentru a evidential aceste aspecte si pentru a stabili obiectivele terapeutice folosim in examenul clinic anamneza si examenul fizic.

ANAMNEZA

Ø      este importanta in reumatologie pentru ca poate evidential o serie de conditii reumatogene care au indus boala sau o pot agrava

Ø      poate evidential aspecte ereditare predispozante sau evidentiaza simptome caracteristice pentru diagnosticul de boala reumatica

SEMNE SI SIMPTOME

Ø      cel mai important in boala reumatica este simptomul dureros

Ø      durerea poate interesa una sau mai multe articulatii

1. Debutul poate fi brutal sau insiduos(lent)
2. Intensitatea durerii si variatia ei in 24h
3. Migrarea durerii(iardierea)
4. Caracterul si factorii de ameliorare(agravare) a durerii
5. Sediul durerii  -articulara

                             -periatriculara(in jurul articulatiei)

Durerea articulara- este cea care poate fi reprodusa prin mobilizarea pasiva a articulatie

Durerea periarticulara - durerea poate fi reprodusa numai prin mobilizari active

6. Redoarea articulara- poate evolua independent de durere, deobicei este mentala

-         durerea redorii este foarte importanta ea dureaza pana in 30 min in bolile degenerative(artroze) iar in bolile inflamatorii peste 30 min

7. Tumefierea(umflarea) articulara - este un semn de inflamatie si de obicei se asociaza cu caldura locala si roseate tegumentara

-         tumefierea articulara in bolile degenerative mai poate sa apara si prin apozitii osoase(depuneri aberante de calciu)

8. Astenia musculara- se asociaza cu o hipotonie musculara de neutilizare

Examenul fizic se bazeaza pe: -inspectie

                                                 -palpare

                                                 -percutie

                                                 -mobilizare(pasiva si active)

Examenul fizic se face la nivelul aparatului locomotor si se examineaza:

Ø      coloana vertebrala

Ø      membrul inferior (sold, genunchi, picior)

Ø      membrul superior (umar ,cot, mana)

                                                         

                                     

 

 

 

CURS 2

Examenul clinic al bolnavului rheumatic

 

Examenul C.V.

       -este examinata ca un intreg si apoi pe segmente

       -repere anatomice:

v     Foseta suboccipitala

v     Apofizele spinoase la nivelul C4-C5 care este zona de lordoza maxima

v     Apofizela spinoasa C7-cea mai proeminenta

v     Spinele omoplatului care trec pe la nivelul D2

v     Crestele iliace L4

Inspectia C.V.- in pozitie orostatica se examineaza coloana in plan frontal si sagital.

-in plan frontal coloana este rectilinie orice deviatie in plan frontal este patologica si determina scoliozele.

-la examenul C.V. in plan sagital se deosebesc fiziologic 3 curburi:

v     Lordoza cervicala

v     Lordoza lombara

v     Cifoza dorsala

Lordoza cervicala mai accentuate decat cea lombara

Deviatiile C.V. in plan frontal se det. cu firul de plumb dar cel mai correct pe examen radiograpic, palpare:"

                       -palparea se realizeaza in conditiile de relaxare musculara, aceasta relaxare se realizeaza la nivel cervical si lombar in conditii de decubit ventral. Iar la niv. C.V. dorsale in pozitia incalecat pe scaun sprijin de ..

Se palpeaza ligamentele interspinoase si cele paravertebrale. Se pot evidential contracture si retracturi musculare si puncte dureroase de tip nevralgic.

Percutia poate declansa durere in cazul percutiei in punct fix pe apofize situatie cunoscuta sub numele de "semnul soneriei"

Examenul mobilitatii- este cel mai important la bolnavul rheumatic de tip degenerative la care pierderea de mobil este lenta dar continua.

Mobilitatea se examineaza pe segmente(cervical, toracal, lombar)

A)    Segmentul cervical- se testeaza flexia, extensia si inclinarea laterala

-flexia-menton-stern

-extensia-occiput- perete

-lateral-tragus-acromion

N.B.

B.Segmentul dorsal:

Mobilitatea la acest nivel nu este izolata ea permite mobilitate atat cervical cat si lombar.

v     -flexie- indicele deget sol(TOMAIER)

v     -extensie-indicele SOBER inversat

v     -expansiune toracica ( ampliatie toracica si se determina prin indicele cirtometric.

-rotatia dorso lombara-nu poate fi disociata la nivel dorsal de cel lombar.

-se determina in decubit lateral mobilizand separate bazinul si umerii.

C.Segmentul lombar- mobilitatea la acest nivel presupune testarea:

                   -flexia SOBER lombar

                   -extensia SOBER lombar inversat

                   -rotatia dorso lombara

                   -inclinarea laterala-unghiul dintre linia bicreta si biacromion

Alte semen sugestive pentru afectarea reumattica la nivelul C.V., sunt semen de afectare.

SEMNUL LERI-  semn de tractiune a durei mater si se pune in evidenta prin flexia capului , decubit sau ortostatism.

SEMNUL LASEGUE-  este un semn foarte folosit ,ridicarea membrului inf. extins cu pacientul in decubit dorsal produce intinderea nervului sciatic si durere

SEMNUL BRAGARD-  este o completare a semnului lasegue cu flexia piciorului pe gamba, la un unghi maxim nedureros.

LASEGUE INVERSAT- pacientul in decubit ventral genunchii in flexie  se face extensia coapsei pe bazin. Apare durere pe fata anterioara a coapsei, semn de iritare a nervului crusral.

SEMNUL ECHERULUI-    pacientul in decubit dorsal ridica concomitant, membr inf si trunchiul care produce durere la nivelul C.V.

Articulatia sacro-iliaca-este foarte important in examenul bolnavului reumatic petru ca este frecvent afectat.

-este o articulatie cu mobilitate redusa

SEMNUL GAENSLEN-este semn pe flexie

SEMNUL MENEL-pe extensie- pacientul este asezat in decubit lateral cu membrul de sprijin in flexie iar membrul inf. testat face extensie

SEMNUL TREPIEDULUI-       decubit dorsal se face o presiune la nivelul spinelor iliace.

Examenul articular

v     Inspectie

v     Palpare

-se poate observa tumefierea articulara care poate fi datorata fie acumularii de lichid inflamator fie prin proliferare sinoviala, fie prin apozitii osoase.

v     Alt semn este caldura locala

v     Robor? (roseta articulara)

v     Durere la presiune

v     Deformare osteoarticulara

v     Crepitatii (sunt zgomote de frecatura la nivel articular sau tendinos si sunt semen specifice in patologia articulara si tenosinoviala)

-sunt descries ca si frecatul firelor de par

-pot fi fine, subtiri sau groase in cazul unor distructii osoase cand se numesc CRACMENTE este un semn characteristic pt. bolile reumatismale.

Examenul mobilitatii articulare putem intalni limitarea de mobilitate care poate fi de cauza:-intraarticulara

                            -extraarticulara (limitarea mobilitatii passive)

Mobilitatea anormala- hipermobilitatea in situatii de laxitate articulara

-miscari positive in alte planuri decat cele fiziologice determinand instabilitate articulara.

-scaderea fortei musculare datorita imobilizarii prelungite.

Articulatia umarului- este artic. Cu cea mai mare mobilitate, cea mai complexa, este alcatuita din 5 articulatii simple.

·        Inspectia umarului poate arata tumefieri, echimoze, hipotrofii sau atrofii musculare (deltoid cea mai frecventa)

·        Palparea este foarte importanta in patologia periarticulara evidentiand puncte dureroase specifice tend. Afectate.

Se exporeaza PASIV si ACTIV (se testeaza) miscarile posibile in art. Umarului ( flexie, extensie, abductie, adductie, rotatie interna/externa, circumductie)

-bilantul global al mobilitatii umarului se face prin cateva miscari uzuale:

• Ducerea mainii la gura pentru a testa flexia
• Ducerea mainii la nivel lombar pentru a testa extensia
• Tinerea unei tavi in  mana pentru supinatie
• Rasucuirea unei chei in broasca pentru pronatie

Articulatia cotului- la acest nivel inspectia urm. valgul fiziologic pe care-l are cotul.

-se testeaza flexia ACTIV si PASIV

-la palpare prezenta sau absenta epicondilului si epitrohleului.

Articulatia mainii-

·        Inspectia in afara semnelor de inflamatie commune cu celelalte articulatii ( zonele de edem a art. mici, aspectele periunghiale, retractia aponevrozei palmare)

·        Atitudinile vicioase ale mainii care sunt specifice bolilor artrozice ale mainii (deviatia cubitala a mainii, deviatii la nivelul art. Interfalangiene)

·        In cadrul PERCUTIEI la nivelul articulatiei pumnului poate sa apara durere in percutia canalului carpian.

·        In examenul mobilitatii; mobilitatea pumnului, a articulatiei meta-carpo-falangiene si a articulatiei inter-falangiene.

Mobil. mainii este imp pt prehensiune cunoscute fiind 6 tipuri de prehensiune in functie de priza:( terminala, subtreminala, subterminolaterala, palmara, digito-palmara, latero-laterala).

CURS 3 (04.03.2008)

Articulatia soldului- este cea mai mare articulatie din corp motiv pentru care examenul clinic este complex si presupune mai....

INSPECTIA- este importanta in ortostatism(se evidentiaza pozitii vicioase de tipul- sold in flexum care este semn de coxartroza sau atunci Cand flexumul este mai mare de 90º semn de psoita ( inflamatia muschiului psoas)

-in decubit soldul fixat in abductie, rotatie externa si flexum, pozitie vicioasa pentru coxartroza avansata

-in urma inspectiei poate deveni necesara masurarea lungimii membrelor inferioare deoarece scurtarea unui membru cu mai mult de 2 cm necesita corectie si purtarea de baston ( masurarea se poate face si pe segment-mas. lungimea gambelor si a coapselor-)

PALPAREA- este importanta pentru evidentierea hipotoniilor musculare sau a contracturilor musculare.

·        Examenul mobilitatii soldului se face pasiv, active si active cu rezistenta.

BILANTUL ARTICULAR-vizeaza flexia si extensia efectuata cu genunchii extinsi dar si flectati

-roatatia efectuata cu genunchii extinsi dar si in semiflexie.

-abd. Si add. Efectuata numai in extensie

BILANTUL MUSCULAR- vizeaza muschiul psoas-iliac,marele fesier, abductori si adductori.

-Mobilizarile active cu rezistenta sunt importante in special pentru evidentierea unor puncte dureroase tendinoase.

Ex: Pacientul in decubit lateral care executa abd. Cu rezistenta si care semnaleaza durere in zona trohanteriana sugereaza tendinita de fesier mare.

             -durere la add. Cu rezistenta- tendinita de adductori -

             -mersul poate fi: mers(leganat sau salutand (coxartroza avansata)

ARTICULATIA GENUNCHIULUI- presupune aspecte similare cu articulatia cotului urmarind la inspectie ex. Intre gamba si coapsa.

- in mod fiziologic exista si aici un valg ca si la cot de 170-175º

-prin inspectie mai putem decela pozitii vicioase cum ar fi:

v     Genuvalgum in ortostatism( distanta dintre maleolele tibiale)

v     Genuvarum in ortostatism se determina gradul (distanta intre condilii femurali)

v     Genunchii plati- se vad la inspectia din fata ( se intalnesc la lipsa rotulei)

v     Genunchi recurvatum, apare in stari de laxitate

v     Genuflexum-este compensator, apare in evolutie dupa........depuneri de tesut adipos in jurul art. Genunchiului.apare in general  la femei cu tulburari hormonale.

v     -semne de bursita (inflamatia genunchiului)

v     Inflamatie pe partea posterioara a genunchiului ( in leg. Cu spatial popliteu) acestea sunt histurile BEKAR histuri plonjante.

 

In examenul articulatiei genunchiului se studiaza:

 

PALPAREA- foarte importanta este secretia in (artic. Lichid sinovial) se poate vedea prin palparea rotulei.

Semnul sertarului (pt. ligamentele incrucisate ale gen. si meniscuri interne/externe)

-durerile provocate de tendinita de cvadriceps la palpare si la mobilizare cand se tenteaza exarcebarea valgului fiziologic.

Examenul mobilitatii genunchiului.

-pasiv

-activ

-activ cu rezistenta

Miscarile fiziologice-(flexia-extensia)

                                 -lateralitate

Bilant articular

Bilant muscular- cvadricepsul

PICIORUL SI GLEZNA:

Piciorul este alcatuit dintr-un numar de oase foarte mici artic. ................

Inspectia:

·        Polidactilia (mai multe degete)

·        Halumigalie

·        LEDERHOSE- este aponevroza plantara

Deviatiile axului picioriului:

         -piciorul in val este piciorul de ballerina( deviat in exterior)

         -piciorul in var (in interior)

         -piciorul equin

Podograma- evidentiaza aspecte patologice ale boltei plantare, aspectul si tumefierea gleznei,culoarea.

Palparea:

• modif. Temperaturii locale, semn de inflamatie tumefierea perimaleolara (apare posttraumatic sau in boala artrozica)
• tumefierea halucelui este foarte sugestiva pentru guta
• sensibilitatea plantara si sensibilitatea in zona tend. Ahilian.
• Ex. De mobil. a piciorului si gleznei.
• Flexia si extensia si miscarile de eversie si inversie
• Mobilitatea globala si individuala a degetelor.

CURS 4 (11.03.2008)

                               

                                     BOALA ARTROZICA

 

Def. ARTROZELE- sunt afectiuni neinflamatorii ale artic. Mobile caracterizate prin deteriorarea si abraziunea ( frecarea) cartilajului articular si leziuni hipertrofice ale extremitatilor osoase.

D.p.d.v. clinic aceste afectiuni se caracterizeaza prin (durere, deformari articulare si impotenta functionala) pe imaginea radiological se observa pensarea spatiului articular, osteofitoza marginala si zone de osteoporoza in extremitatea osoasa.

Artrozele sunt boli ale varstei:

                 -mijlocii

                 -inaintate

Frecventa lor este mare mai ales peste 50 ani

Artroze -primitive ( de imbatranire, uzura)

              -secundare ( de cause locale, specific populatiei adulte nu neaparat peste 80 de ani)

Factorii favorizanti in boala artrozica:

• Factori mecanici- suprasolicitarea profesionala sau portanta in cazul articulatie portante ( gen. si soldul) prin suprapresiune create det. o uzura suplimentara la nivelul cartilajului articular.)
• Factori traumatici- microsolicitarile repetate traumatizeaza si deterioreaza cartilajul artic.
• Factori endocrini metabolici- secretia de somatotrop in exces.              -determina o hipertrofie de cartilaj dar cu o nutritie deficitara              -menopauza det. o incidenta mai mare a gonartrozei dupa 50 de ani.
• Factori inflamatori cronici- inflamatiile articulare repetate det. o inlocuire a cartilajului artic. Cu tesut fibros cicatricial                                    -uzura cartilajului det. dezgolirea osului subiacent care va fi in continuare uzat si el.

In boala artrozica evidentiem mai multe tipuri de leziuni:

• Cartilaginoase cu cartilaj friabil si fisuri
• Leziuni osoase reprez. De osteodite sar si de osteoporoza extremitatilor
• Leziunile ligamentare cu pierderea elasticitatii si fibroza
• Posibil afectari sinoviale mai ales la gen.

Aspecte clinice:

Ca localizare in ordinea frecventei:

• La membrele inferioare ( genunchi, sold)
• La nivelul C.V. (lombare in special)
• Art. Interfalangiene ( in special cele distale)

In boala artrozica se lucreaza .. Iar la IFD-IFP

Cat mai multa miscare pentru a intrerupe evolutia)

• Art. Coloanei vertebrale.
• Este de obicei monoarticulara sau pauciarticulara
• Debutul bolii este insiduos (lent)
• De multe ori semnele generale de boala nu sunt evidente starea de sanatate este buna poate fi si obez ( in boala artrozica se slabeste mult).

Semnele subiective= simptome

Simptomul pp. este durerea care are un character mechanic se intensifica in timpul zilei prin suprasolicitare se calmeaza la repaus.

-         apare foarte rar noaptea si este meteorodependenta.

Semne obiective:

Ø      apar mai ales la mobilizarea artic. chiar pasiva si se manifesta sub forma crepitatiilor sau cracmentelor datorate uzurii cartilajului.

Ø      Deformarea articulara cu marirea de volum se datoreaza fie osteofitelor fie hidartrozei prin hipersecretie de lichid sinovial

Ø      Limitarea mobilitatii in boala artrozica se datoreaza mai ales contracturii musculare reflexe ca raspuns la durere.

In boala artrozica nu exista anchiloze spre deosebire de reumatismul inflamator. Diagnosticul se bazeaza pe un examen clinic si unul radiologic.

Ø      In cel clinic semnele de diagnostic sunt durerea de tip mechanic, limitarea mobilitatii, cracmente articulare, lipsa evolutiei spre anchiloza, afectarea art. Portante.

Ø      La aceste semen clinice se adauga imaginea radiologica cu pensarea spatiului articular, osteofite si osteoporoza.

Evolutia si prognosticul in boala artrozica

Artrozele au o evolutie lenta cu episoade dureroase intercalate cu perioade de liniste (acalmie) parcurgerea tuturor etapelor evolutive nu este obligatory.

Stadiile bolii artrozice sunt:

1. boala artrozica latenta- apar modificari dar nu sa se manifeste clinic
2. boala artrozica clinic manifesta- cand a aparut durerea
3. boala artrozica activate( reactiva)- a fost un episode dureros iar acum doare din nou dupa anumit timp (un nou episode dureros) poate fi la fel ca cel precedent sau mai dureros.
4. boala artrozica decompensanta- nu mai sunt perioade de acalmie (remisie)

Atitudinea terapeutica:

Obiectivele tratamentului in boala artrozica:

a)      Ameliorarea durerii

b)      Scaderea contracturii musculare si ameliorarea mobilitatii

c)      Intarzierea imbatranirii structurilor articulare

Tratamentul general de crutare generala (igieno-dietetic)- de protectie artic.

Ø      Repausul articular care se impune in conditii se suprasolicitare profesionala si care are drept scop ameliorarea durerii prin repaus

Ø      Acest repaus articular ar trebui sa intrerupa activitatea din timpul zilei in cazul artrozelor localizate la articulatiile portante, repausul ar trebui sa fie de 15-20 min la 4h.

Ø      Pe de alta parte repausul nu trebuie prelungit la pat deoarece poate determina hipotrofie musculara.

Ø      Un alt factor este dieta hipocalorica,schimbarea locului de munca (frig, umezeala).

Tratamentul medicamentos:

Ø      Poate fi etiologic actionand impotriva degradarii cartilajului articular

Ø      Poate fi simptomatic actionand impotriva durerii

Tratamentl durerii se bazeaza in general pe substante antiinflamatoare si antialgice noncortizonice.

Tratamentul contracturii musculare se realizeaza prin tratament medicamentos dar preferabil prin electroterapie decontracturanta.

Un alt mijloc de tratament al contracturii este TERMOTERAPIA (aplicatii calde, effect decontracturant, effect de ameliorare a vascularizatiei pe termen lung conditia este san u existe semen inflamatorii acute sis a nu aiba boala varicoasa)

Folosirea factorului rece (CRIOTERAPIA)- este utila in faza de acutizare a inflamatiei.

MASOTERAPIA (masajul)- insoteste termoterapia in scop decontracturant.

KINETOTERAPIA- se foloseste in functie de stadiul evolutiv si are ca obiective:

v     Ameliorarea durerii (repausul);

v     Ameliorarea fortei musculare si a stabilitatii a artic. portante;

v     Ameliorarea (mentinerea) mobilitatii articulare

v     Controlul si reeducarea mersului.

TRATAMENTUL BALNEAR- cura balneara este benefica in fazele inactive ale bolii, statiunile cu profil reumatogen.(TECHIRGHIOL, AMARA, LACUL SARAT, BAILE HERCULANE, ACNELE MARI)

• Ape sulfuroase, cloruro-sodice, hiper terme namolul fiind un factor therapeutic in boala artrozica.

La aceste forme de tratament conservative se adauga tatamentul chirurgical orthopedic care poate fi:

Ø      Precoce (vizand corectarea unor deformatii cu potential artrozic)

Ø      Tardiv (corrector in stadii avansate ale bolii)

ARTROZA COLOANEI VERTEBRALE

Leziunile C.V. de tip degenerative sunt frecvente datorita faptului ca C.V. este alcatuita dintr-un ansamblu de elemente mici (vertebrele) unite intre ele printr-un system complet, de articulatii si ligamente.

Artrozele afecteaza fie discurile inter-vertebrale fie platourile de cartilaj hialin fie pe amandoua

Cele mai importante ligamente la nivelul C.V. sunt:

Ø      Ligamentul longitudinal anterior si lateral

Ø      Ligamentul posterior

Ø      Ligamentul interspinos

Ø      Ligamentele galbene

Procesele de uzura se pot situa la mai multe nivele si in functie de zonele afectate putem intalni:

1.      DISCARTROZA-(este afectarea degenerative a discului vertebral, disc format dintr-un inel fibros si un nucleu pulpos). In cazul dicartrozei nucleul pulpos se deshidrateaza inelul pulpos se rupe si discul va migra in fata spre ligamentul anterior sau posterior                             

 -cel mai slab ca rezistenta este ligamentul posterior de aceea cele mai multe hernia au loc la acest nivel.  Deterioararea discului este insotita de o scleroza a platourilor vertebrale si o osteofitoza care se dezvolta deobicei anterior si mai rar posterior sau lateral.

Osteofitele au directie orizontala si apar difuz de-a lungul C.V. det. ceea ce se numeste spondiloza vertebrala. Spondiloza face parte din artroza intervertebrala sin u este intodeauna manifesta clinic.

2.      ARTROZA INTERAPOFIZARA-se manifesta prin deteriorarea articulatiilor dintre apofizele interspinoase ceea ce duce la un remodelaj reciproc.

-acest lucru se intalneste in sindromul TROFOSTATIC (o modificare a pozitiei in timp la varsta a-III-a a curburilor fiziologice).

-este intalnita in cadrul hiperlordozelor

3.      UNCARTROZA- intre articulatiile dintre corpii vertebrali

Discartroza cervicala (C6-C7) cel mai frecvent C5-C6   C7-D1

Discartroza lombara (L4-L5  L5-S1 da hernia de disc

Incidenta artrozelor vertebrale este de 75-80% la pacientii peste 80 ani

In aparitia simptomelor clinice sunt implicate factori de tipul:

Ø      Microtraumatisme sau traumatisme vertebrale

Ø      Boli vertebrale preexistente

Ø      Tulburari de statica (cifoze, scolioze, hiper lordoze)

Ø      Rolul surmenajului professional inclusiv sportive

Simptome:

ü      Durerea de intensitate variabila si impotenta functionala moderata la nivel segmentar

ü      Durerile vertebrale au debut insiduos si evolutie indelungata, ele se accentueaza dupa transportul unor obiecte grele sau in cadrul unor profesii cu fixarea indelungata a corpului in pozitie rigida

ü      Durerile vertebrale se insotesc de dureri celulitice ce sunt dureri ale tesutului moale subcutanat si pot fi localizate la nivelului pliului cervical inferior.

ü      Durerile evolueaza pe un fond cronic cu crize dureroase acute care determina impotenta functionala de tip antalgic.

Complicatiile cele mai frecvente ale bolii artrozice sunt sindroamele RADICULARE (sindrom de compresie a radacinii nervoase) de tipul

ü      Nevralgie cervico-brahiala in artroza cervicala

ü      Nevralgie sciatica crurala pe nervul sciatic sau nervul crural in cazul bolii artrozice lombare.

Tratamentul in boala artrozica:

Se imparte in- profilactic si curative

 

Tratamentul profilactic- este cel mai eficient si vizeaza corectarea tulburarilor de statica preexistente prin kinetoterapie.

Evitarea microtraumatismelor si evitarea surmenajului professional sau sportive

Tratamentul curativ poate fi: CONSERVATOR  sau CHIRURGICAL

A.Mijloace de tratament conservator.

1)      Igieno-dietetice- prin care se urmareste protectia C.V. (repaus in clino-statism si dieta hipocalorica la persoanele supraponderale)

2)      Mijloace ortopedice- MINERVA (suportul cervical ce protejeaza de microtraumatisme), LOMBOSTAT (corset elastic).

3)      Mijloace medicamentoase- medicamente antiinflamatoare, antialgice si medicamente care imbunatatesc troficitatea cartilajului bazat pe glucozamina.

4)      Mijloace fizicale- electroterapia (infrarosiile, ultrasunetul, electroterapia calda se folosesc numai atunci cand nu este inflamatie acuta.

                                                     -masajul si termoterapia calda prin parafina, gel cald, sare.

                    5)  Mijloace kinetice (kinetoterapia) un rol deosebit are decomprimarea medulara prin tractiuni in ax si manipulari vertebrale, mentinerea sau recastigarea mobilitatii C.V.

                    6)  Balneoterapia in afara crizelor dureroase

B.Tratamentul chirurgical -este rezervat complic. nervoase ale artrozelor intervertebrale cu sindroame de compresie medulara.

Obiectivele tratamentului fizical kinetic      

1)-Ameliorarea durerii si a

2)-Contracturii musculare

In cervicalgia acuta si subacuta pentru ameliorarea durerii se folosesc posturarea antialgica si imobilizarea in MINERVA care se pastreaza ziua si noaptea se renunta la ea pet imp scurt pentru igiena si tratament local.

Relaxarea musculara se realizeaza prin :

ü      crioterapie in conditii de postura antialgica  

ü      masaj cu gheata 5 min.

Din electroterapie in aceasta perioada se folosesc ultrasunete si curenti diadinamici

In cervicalgia cronica in afara primelor 2 obiective mai avem:

3)-Ameliorarea mobilitatii C.V.

4)-Ameliorarea tonusului muscular     

In aceasta etapa evolutiva crioterapia este inlocuita de termoterapie calda care vizeaza incalzirea superficiala prin parafina calda, solux (lampa de incalzire) sau sare calda si incalzire profunda prin unde scurte sau ultrasunete

ü      se aplica un numar de 8-10 sedinte

Masajul- este tratam. de fond prin care se actioneaza impotriva contracturii musculo-ligamentare.

-se foloseste:

ü      efleurajul

ü      presiuni combinate cu presiuni ale tesuturilor

ü      masaj transversal de tip frictiune si mobilizarea pliului cutanat la nivelul cefei.

ü      Tractiunile vertebrale continue si discontinue se folosesc in scopul relaxarii musculaturii paravertebrale cervicale.

Indiferent de sistemul de tractiune pozitia bolnavului trebuie sa fie decubit dorsal sis a fie pastrata macar 2 h dupa incetarea manevrei, numarul de tractiuni in ax 6-10 sedinte.

Kinetoterapia:

ü      are un rol complex urmarind sa reechilibreze musculature flexoare sic ea extensoare a gatului

ü      se incepe cand durerea e minima iar mobilitatea coloanei este apropiata de cea normala

ü      se pune accent pe musculature extinsoare a cefei pentru refacerea lordozei cervicale.

Ex: sunt active libere combinate cu izometrie la capatul miscarii si foarte eficiente sunt pozitiile de corectare posturala efectuate cu bastonul

Cocomitent cu musculature cervicala se lucreaza musculatru centurii scapulo0humerale si musculature dorsala superioara.

Hidrakinetoterapia:

ü      este benefica datorita actiunii de facilitare a apei calde cu effect decontracturant si antialgic

Kinetoprofilaxia secundara- regimul igienic de crutare (protectie) este deosebit de important si trebuie respectat toata viata.

Cuprinde:

ü      repaus nocturn fara perna sau cu perna ortopedica

ü      repaus diurn (de zi) care presupune intreruperea la 2-3 h a pozitie fixe a coloanei si executarea unei miscari libere pe toate sensurile de miscare.

ü      Controlul permanent al posturii, supravegherea permanenta in decubit, ortostatism,sedentarism.

CURS NR.6  2503.2008

OSTEOPOROZA

Def. Osteoporoza- este o boala sistemica ce afecteaza scheletul osos si se caracterizeaza prin scaderea masei osoase, deteriorarea microarhitecturii tesutului osos si reducerea rezistentei osoase crescand consecutive riscul de fractura.

Poate fi:difuza si localizata dar ca boala propriu-zisa ne referim doar la cea

Difuza.

Osteoporoza- este cea mai frecventa boala la populatia varstnica, este cea mai frecventa cauza de fractura afectand in special soldul, vertebrele si oasele antebratului in special radiusul.

Clasificare:

Ca mecanism de producere impartim osteoporoza in:

ü       forma difuza primara

ü       forma difuza secundara

Cea care afecteaza varstnicul este forma primara care la randul ei are 2 varietati:

ü      Osteoporoza feminine postclimax

ü      Osteoporoza de involutie

Osteoporoza difuza secundara -apare ca osteoporoza nutritionala prin carente alimentare.

Osteoporoza endocrina hipogonadism, hipertiroidism, osteoporoza prin malabsortie, osteoporoza prin imobilizare prelungita.

Fiziologic din decada a-IV-a de varsta la ambele sexe creste resorbtia osoasa avand drept rezultat scaderea masei osoase.

Osteoporoza rezulta sin stricarea echilibrului dintre formarea de os nou si resorbtia osoasa.

Cu cat la varsta tanara masa osoasa a fost mai bine dezvoltata cu atat ritmul pierderii de masa osoasa este mai lent si riscul de osteoporoza este mai redus.

Atingerea titlului maxim de masa osoasa este influentat de numerosi factori de mediu dintre care unii cu influenta pozitiva, alimentatia si exercitiul fizic si altii cu infl. negativa (consumul de alcool, excesul de proteine si dulciuri)

Alimentatia:

v     Este foarte importanta pentru obtinerea unei mase osoase maxime

v     Este foarte importanta in perioada de crestere

v     Deficitul de Ca din alimentatie este important in varsta copilariei si datorita insuficientei de aport a vit. D

v     Insuficienta de Ca poate fi indusa prin excesul de consum, aport a proteinelor alimentare provenite din carne si mezeluri;

v     Printr-un aport de dulciuri hiperconcentrate fara aport de Ca din aceasta categorie exceptam un aliment (ciocolata).

v     Fitatii sunt compusi chimici care se gasesc in cereale, scad absortia intestinala a Ca formand un complex insolubil

Consumul excesiv de sare- stimuleaza excretia urinara de Ca accelerand si resorbtia osoasa.

Florurile- stimuleaza fixarea calciului in oase

Fumatul- este extreme de nociv mai ales atunci cand debuteaza la adolescenta pentru ca impiedica osificarea

Ø      Influenteaza formarea hormonilor estrogeni biologici active determinand o menopauza precoce

Alcoolul- consumat in exces se asociaza de obicei cu o alimentatie incomplete cu exercitiu fizic insufficient, efectul fiind de reducere a activitatii osteoblastice.

Imobilizarea- duce la pierderea de masa osoasa datorita legaturii dintre activitatea musculara si dezvoltarea tesutului osos.

Exercitiul fizic:

Ø      Este un factor de stimulare a dezvoltarii osoase si un factor care impiedica resorbtia osoasa

Ø      Pentru a contribui la dezvoltarea osului trebuie sa fie un exercitiu systematic in cadrul sporturilor care antreneaza mase musculare mari.

Ø      Cel mai bun exercitiu fizic care impiedica pierderea de masa osoasa este mersul pe jos (trebuie facut de cel putin 4 x  sapt.)

Factori individuali (ENDOGENI)

Factori hormonali-  .hormone estrogeni, androgeni sau tiroidieni

Factori reglatori si metabolismului fosfocalcic vit D, parahormonul si calcitomia.

Aspecte clinice:

1)      In prima faza este o osteoporoza latenta fara simptome sau discrete dureri dorso-lombare dupa ortostatism prelungit sau effort intens, durerea este de tip mechanic

2)      Clinic manifesta- perioada cand simptomele dureroase sunt clare si sunt datorate tasarilor vertebrale                                                                             

-apare si o cifozare insotita si de scaderea in inaltime 

-durerile sunt tot la nivel dorso-lombar devin mai intense si  apar in   

   cazul ridicarii unor obiecte mai grele sau a unor miscari de flexie

   sau rasucire se realizeaza o blocare antalgica a coloanei care oblige

   bolnavul la repaus la pat cateva zile,

-aceste dureri se pot ameliora sub tratament sau spontan in 2-3 saptamani.

3)      O alta forma in absenta durerii este manif. Sub forma complicatiilor de tip fractura.-la barbate cea mai frecventa este de COL FEMURAL, la femei de coaste sau vertebre.

Ex.paraclinice care confirma:

• Ex.radiologic care arata osteoporoza vertebrala darn u poate fi de certitudine.
• Osteodensitometria masoara densitatea osoasa si care ar trebui facuta pe 3 puncte

                     -> coloana

è    sold

è    mana(antebrat)

• Ultrasonografia osoasa se face la nivelul calcaiului si nu are efecte negative
• Tomografia
• Marcari biochimici det.betacroslapsul
• Tramanetul : - profilactic(cel mai util)

-         curative al bolii deja existente

Profilactic:

Ø      profilaxie secundara- este o profilaxie a fracturilor

Ø      profilaxie primara- este prevenirea fragilitatii osoase

                                              - se bazeaza pe alimentatie corespunzatoare,                  expunere la soare si exercitii fizice

Tratamentul hormonal de substitutie care se adreseaza femeilor cu menopauza precoce.

-riscuri: hipertensiunea arteriala, hepatita cronica si cancerul de san.

-acest tratament are effect daca se face cel putin 5 ani

Profilaxia secundara se bazeaza pe:

Ø      folosirea bastonului la varstnici cu tulburari de echilibru

Ø      evitarea purtarii de greutati mai ales intr-o mana

Ø      evitarea activitatii in pozitie de flexie prelungita sau rasucire.

Tratamentul curativ (propriu-zis)

Tratamentul prin mijloace fizice-are ca obiectiv ameliorarea durerii si reducerea contracturii musculare.

Se bazeaza pe:

Ø      termoterapie- caldura locala ameliorand circulatia

Ø      hidroterapia asociaza efectul antalgic al apei calde cu efectul de facilitare a miscarii

Ø      masajul are efect:- decontractractare musculara

Ø      electroterapia: effect antalgic in special pe musculature paravertebrala

Ø      kinetoterpia:- obiective:

·        ameliorarea durerii

·        scaderea contracturii musculare

·        pastrarea mobilitatii si a controlului postural

·        cresterea fortei musculare

Kinetoterapia se sdreseaza perioadei acute si perioadei cornice

Pentru perioada acuta pe primul plan este repausul

Repausul -se limiteaza strict la perioada dureroasa sin u trebuie prelungit datorita reiscului de accelerare a pierderii de masa osoasa.

Etapa cronica- se urmareste cresterea fortei musculare prin exercitii izometrice in special

              -evolutia si prognosticul bolii depend de eficienta mijloacelor profilactice in special profilaxia fracturilor.