EUGEN GIURGIU -

GIURGIU OCTAVIAN CLAUDIU

PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE

ÎN TRATAMENTELE NATURISTE.

INTRODUCERE.

            Exista poate în lume foarte putine tari care se pot lauda cu o bogatie asa de mare de plante medicinale. Din pacate la noi acum nu se mai pune mare baza pe tratamentele naturiste sau mai exact pe cele fito-terapeutice, cu toate ca se cunoaste faptul ca 1 din 5 medicamente este facut cu ajutorul acestor plante.

            De asemenea la multe medicamente s-a cautat cu ajutorul diverselor substante chimice sa se reproduca în laborator o parte din principiile active ale plantelor. Într-adevar de foarte multe ori s-a reusit acest lucru cu mai mult, sau mai putin succes. Acestea toate sunt de fapt niste copii, care nu vor putea niciodata sa reproduca în totalitate toate principiile din plantele respective si deci nu vor avea nici pe departe aceleasi calitati ca plantele din care sunt facute.

            S-a pus mare baza pe antibiotice în terapeutica. Exista multe antibiotice, dar exista si o serie de bolnavi care se trateaza ani de zile sa zicem de un stafilococ si nu obtin vindecarea, pentru ca si agentii patogeni s-au diversificat, gasind posibilitatea de a anula efectele distrugatoare pentru ei a antibioticelor. Pentru ca tot am ajuns la stafilococi pot sa amintesc ca si astazi Brusturele poate sa-l distruga datorita lactonei. În aceasta carte veti vedea ca exista de exemplu cimbru care poate sa distruga si streptococul si stafilococul. Când se cunosc efectele secundare ale antibioticelor totusi se mai practica folosirea nejustificata a unor antibiotice, atunci când acest consum nu este justificat (gripa, etc).

            Un dascal mare spunea odata: nu se trage cu tunul dupa muste. Ei bine acum exact asa se face, pentru un microb minuscul se foloseste o întreaga baterie de antibiotice, care nu fac decât sa produca un dezastru mai mare în organism.

            Va mai dau un exemplu mai putin cunoscut. Caltunasii sunt foarte utili în lupta cu cancerul, candidoza, etc, si sunt un alt antibiotic rebutabil, care poate rivaliza cu multe medicamente de sinteza.

            Nu vreau sa minimalizez rolul medicului si nici al chimistilor, farmacistilor si al celor care se apleaca cu dragoste si cauta sa gaseasca tratamente cât mai eficiente pentru diverse boli. Vreau în schimb sa arat ca plantele medicinale sunt de mii de ani valoroase si vor fi valoroase indiferent cât de complex va fi medicamentul care se va putea face, planta ramâne si va continua sa vindece si peste sute de ani si multe medicamente de sinteza vor fi demult uitate, chiar daca astazi sunt ridicate În slavi si divinizate aproape.

            Doresc din toata inima ca o data sa se poata si medici apleca cu daruire asupra acestor minunate plante si sa accepte ca exista tratamente pentru aproape toate afectiunile în special cronice în plantele medicinale.

            Nu am reusit sa scriu despre toate plantele medicinale, pentru ca ar fi trebuit sa scriu foarte mult fata de ceea ce am scris si atunci pretul cartii ar fi fost prea mare. Cerem pentru acest lucru iertare cititorilor. De asemenea n-am putut sa scriem amanuntit pentru fiecare afectiune tratamentul indicat, dar speram sa va puteti descurca cu ceea ce am scris.

           

În cazul în care doriti mai multe amanunte despre anumite plante atunci va rog sa ne scrieti:

Eugen Giurgiu Str. Aleea Detunata bloc D2 scara A ap. 19 Alba Iulia cod postal: 510064 sau

telefonic :0258\833500sau

Mobil: 0741928880          

Va multumim anticipat pentru aceste scrisori care le asteptam cu nerabdare.

Autorii

AFIN

Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.

            Denumiri populare: afene, afin de munte, afine -negre, afinghi, asine, coaca, cucuzie, pomisoare

În traditia populara: este pretuit pentru fructele sale dulci-acrisoare, la culesul carora în iunie-iulie, se folosesc în multe parti piepteni speciali.

            Din afine se prepara bauturi racoritoare si alcoolice (sirop si afinata) si produse alimentare (gem, marmelada) Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar în trecut se folosea la vopsitul firelor si tesaturilor.

În zonele montane, fructele uscate sau plamadite în rachiu se întrebuintau în mod curent contra diareei. Din ramurile cu frunze, lasate sa se usuce, uneori în amestec cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru diaree, dureri de stomac, crampe ci si în boli de piept si de inima. În unele parti contra diareei se faceau turte din afine si faina din sâmburi de masline, care se dadeau bolnavului sa le manânce, fierte în amestec cu frunze de mesteacan, laur (Datura stramonium) si traista ciobanului, se foloseau contra diabetului.

            Compozitie chimica: frunzele contin arbutina, tanin, derivati flavonici, derivati antocianici, hidrochinona, mirtilina, ericolina, neomirtilina, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E,  PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic, lactic, principii bacteriostatice..

            Actiune farmaceutica; au proprietati astringente în fructe exista si proprietati antibiotice, antiseptice, bacteriostatice, scade zaharul din sânge, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal, antihelintic, creste acuitatea vizuala, antiseptic urinar, adjuvant în tratarea diabetului.

            Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: frunzele-diabet, afectiuni buco-faringiene, afectiuni coronariene, afte, ateroscleroza, balonari, candidoze, cistite, diaree, enterita, guta, infectii urinare, reumatism.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: Fructele- afectiuni buco-faringiene, afectiuni coronariene, afte, anorexie, arsuri, ateroscleroza, azotemie, balonari, bronsite, cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea ranilor, cistite, colesterol marit, colibaciloza, convalescenta, cosmetica (tratamente), cuperoza, dermatite (diverse), diabet, diaree, dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentatie si putrefactie, faringite, guta, hemoroizi, hepatita, hipertensiune, imunitate scazuta, infectii urinare, insuficienta biliara, metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiuraza, prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febra tifoida, tulburari de circulatie, tuberculoza pulmonara, ulceratii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.

            Preparare; frunze- 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara, se bea în cursul unei zile.

-2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa si se fierb apoi timp de 15 minute. Se folosesc la tratarea diareei, antiseptic urinar si usor diareic.

            Fructele- 2 lingurite de fructe se vor pune la 500 ml apa. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea caldut în decursul unei zile.

-2 lingurite de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apa de seara pâna dimineata la temperatura camerei. A doua zi se va bea în decursul zilei.

-2 lingurite de fructe uscate se vor pune la 250 ml apa. Se fierb timp de 10 minute. Se strecoara si se pot consuma 3 cani pe zi.

-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahar la fiert. Se tin timp de 30 minute, dupa care se pun în sticle cu gura mai larga. Se închid bine si se pot folosi în tot cursul anului.

-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahar. Se fierb apoi pâna se leaga siropul. Se pot folosi în tot cursul anului la diferite bauturi racoritoare.

-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râsnitei de cafea. Se va lua un vârf de cutit de 3 ori pe zi sub limba. Se va tine timp de 10 minute, dupa care se înghite.

-Gemuri si dulceturi se pot face conform retetelor traditionale. Se iau câte o lingurita de 3 ori pe zi.

-Tinctura (se poate face si din frunze la diabetici) se folosesc fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite si 5 parti alcool alimentar de 70°. Se tine 15 zile, apoi se vor strecura. În timpul celor 15 zile se va agita des si se tine la temperatura camerei. Se va lua câte 20 picaturi-o lingurita de 3 ori pe zi diluata cu putina apa.

-Vin- la 1 litru de vin de struguri de buna calitate se vor pune 50 g de fructe proaspete zdrobite. Se lasa timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. Du aceia se va strecura si se complecteaza lichidul obtinut tot cu vin la un litru. Se va putea consuma copii câte o lingurita de vin, iar adulti pâna la un paharel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se prefera sa se consume înainte de mese cu 15 minute.

-Lichior- la 500 ml de votca de 40° se va pune 50-100 ml tinctura de afine. Se va putea consuma câte un paharel (50 ml) de 3 ori pe zi.

-Afinata.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de afine zdrobite se va pune zahar. La 1 kg de afine se va pune 1 kg de zahar. Se tin în damigeana sau o sticla mai mare timp de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leaga la gura doar un tifon pentru a nu intra mustele sau alte insecte. Se va pune dupa 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80°. Se mai lasa apoi cu alcool timp de 10 zile, dupa care se va scurge sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în sticle ermetic închise. Lichidul, acesta se poate pastra foarte mult si cu cât trece timpul va primi o savoare mai deosebita. Peste fructele lasate se mai poate pune votca la 40° si se mai lasa timp de 20 de zile dupa care se poate filtra si se pune în sticle închise ermetic. Se poate folosi câte un paharel la nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate folosi si diluat.

Administrare pe afectiuni.

Afectiuni buco-faringiene:

Având în vedere faptul ca în aceste afectiuni apar de obicei leziuni foarte dureroase si cu alte produse de asemenea se produc dureri, se va face o cura cu fructe proaspete, care pe lânga faptul ca vindeca afectiunea pot si sa întareasca imunitatea organismului, având în vedere ca fac acest lucru fara dureri. Se va consuma pentru aceasta câte 100 g de fructe de 3 ori pe zi, (15-30 zile).

Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt mai modeste- ceaiul, pudra din fructe sau frunze. Se va cauta ca în aceste cazuri sa se tina ceaiul cât mai mult în gura. La fel se va proceda si cu praful (din frunze sau fructe). Se mai poate combina cu ceaiul de busuioc si se îndulci cu miere poliflora. La aceasta afectiune este foarte utila mierea care se va consuma cât mai des în cursul zilei luata sub diferite forme.

Afectiuni coronariene.

Indiferent de tipul afectiunii este foarte util consumul fructelor proaspete sub forma de cura, sau pulbere care se va obtine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri sau alte forme (tincturi, praf, etc) din urmatoarele plante: traista ciobanului, paducel, roinita, vâsc.

Se poate face un tratament de lunga durata în functie de tipul afectiunii si de vechimea bolii, dar si 121k1016b de medicamentele care se consuma. Combinatia aceasta de plante poate sa faca inutila folosirea altor medicamente sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afectiune cronica, se va încerca si aplicarea unui tratament naturist care s-ar putea foarte bine sa aduca o îmbunatatire a starii de sanatate sau chiar vindecarea, mai ales daca se face cu toata seriozitatea.

Infuzia din frunze se va bea fractionat câte 500 ml pe zi. Este un protector al vaselor capilare, foarte util în toate afectiunile inimii. Se poate lua si în diferite combinatii cu alte plante.

Plante care ajuta sistemul nervos: talpa gâstei, roinita, rozmarin, valeriana, sunatoare.

            Plante cu actiuni cardiotonice: traista ciobanului, paducel, vâsc, lacramioare.

Antocianinele din fructele de afine se folosesc în industria de medicamente pentru obtinerea medicamentelor care au actiune venotonica si mai ales de reglare a permeabilitatii capilare, lucru foarte util în toate afectiunile coronare.

Afte:  vezi afectiunile bucale (are acelasi tratament).

Arsuri: principiile active atât din frunze cât si din fructe sunt astringente si antiseptice. Înseamna ca ajuta la strângerea tesuturilor, contribuind la vindecare si cu atât mai mult având si principii antibiotice fac sa se distruga o serie de microbi. Pentru uz extern se vor folosi cantitati duble la ceaiuri în comparatie cu tratamentul intern. Tinctura se poate dilua cu apa în functie de sensibilitate. Se prefera maceratul sau infuziile care sunt foarte utile.

Anorexie: fructele consumate crude o perioada cât mai lunga ajuta la refacerea poftei de mâncare. Se poate în afara sezonului sa se foloseasca însa tinctura sau chiar afinata. Se mai poate asocia însa la aceasta afectiune si o serie de plante amare din plante ca : gentiana, tintaura, pelin, etc. Cu acestea se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai puternica eliminare de sucuri gastrice si biliare si prin aceasta vor mari pofta de mâncare.

Ateroscleroza: aceasta afectiune este foarte greu de tratat fara un regim alimentar adecvat. Afinele însa sub orice forma, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da în reusita unui tratament si implicit pentru vindecare. Afinele sunt renumite pentru faptul ca scad zaharul din sânge. Scad de asemenea nivelul colesterolului "rau". Tot ele mai ajuta la curatirea arterelor si venelor sau al capilarelor, lucru ce va face ca locul afectat sa fie mai bine irigat cu sânge si în acest fel contribuind la o vindecare mai rapida. Se mai poate folosi si ardeiul iute sub forma de frectii în dureri pentru intensificarea circulatiei sângelui. De asemenea ceaiuri de castan, vâsc, sulfina, paducel pot ajuta si ele.

Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop, dulceata, afinata în cantitati de câte 2 ceaiuri pe zi sau câte o lingurita de sirop sau dulceata sau câte 10 ml de tinctura luat de 3 ori pe zi în functie de ce aveti la îndemâna. Se va face o cura de 30 de zile timp în care se va lua concomitent si tratamentul instituit de medicul curant.

 Mentionam faptul ca afinele sub orice forma sunt un bun antibiotic pentru agentii patogeni de la nivelul renal.

Balonari: în acest caz fructele sub orice forma, proaspete sau praf sunt foarte utile. În cazul fructelor proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi. Praful din fructe uscate se poate lua câte o lingurita de 3 ori pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul balonarilor. Mai mentionam si alte ceaiuri care se pot face din : chimion, fenicul, busuioc, etc.

Pe abdomen se pot pune în acest caz comprese calde pentru calmarea durerilor.

Bronsite: în aceste afectiuni se folosesc fructele pentru ca sunt bactericide si antiseptice. Se vor folosi sub diferite forme care va sunt la îndemâna. Se mai poate sa va fie de ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciubotica cucului sau lichenul de Islanda cu care se vor face ceaiuri îndulcite cu miere si se consuma calde.

Tot mierea în combinatie cu suc de lamâie si apa este indicata, pentru a marii cantitatea de vitamina C care poate ajuta la aceste afectiuni. Se mai pot face inhalatii sau bai cu esente de brad, menta, etc. Notam de asemenea foarte util ceaiul de scai vânat, cu o lingurita de tinctura de afine, sucul de la o jumatate de lamâie cu miere. Se pot bea 3 astfel de ceaiuri pe zi alternând între ele însa este preferabil sa se consume înainte de mese.

Candidozele- apar frecvent la cei care au facut perioade lungi de tratament cu antibiotice. Aceste afectiuni trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi- se va tine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se pot lua infuzii din frunze sau decocturi din fructe. Se poate de asemenea lua praf de fructe dupa masa sa se tina în gura pentru 10 minute, apoi sa se înghita cu apa. Daca nu aveti puteti sa faceti infuzii si din frunze, câte un ceai de 3 ori pe zi. Atentie însa la constipatie pentru ca toate acestea sunt constipante si ar fi foarte bine sa va alimentati în timpul acestui tratament cu o alimentatie laxativa.

Cancer: -preventiv- toti cei care au în familie pe cineva suferind de cancer, sau chiar sunt suspectati de anumite forme de cancer, este bine sa consume fructe de afine sub forma de cura timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va consuma câte 100 g de 3 ori pe zi.

Cicatrizarea ranilor: ceaiul din frunze sau chiar frunzele cu care s-a facut ceai (cataplasme) ajuta la o mai rapida cicatrizare a ranilor. Aici notam faptul ca din 10 g de praf care  se vor amesteca cu 50 g de grasime ( unt fiert clarificat, untura, etc) fiert pe baia de apa timp de 3 ore, apoi strecurat, da o buna alifie care este mai eficienta daca se aplica de 2 ori pe zi, mai ales daca aveti posibilitatea sa puneti în ea si putin propolis brut (se încalzeste apoi pe baia de apa) sau rasina de brad, caz în care va trebui sa fie strecurata deoarece rasina de brad poate sa aiba impuritati.

Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din frunze cu concentratie dubla. Cu acestea se vor face spalaturi vaginale de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea ceai de cel putin 2 ori pe zi. Notam aici combinatia care se poate face cu flori de galbenele sau cu flori de coada soricelului- caz în caz în care se pot lua intern si sa se foloseasca si în spalaturi, combinatia fiind mai eficienta. Se mai pot folosi de asemenea ovule de propolis de la Apicola) se de asemenea se va feri de frig si umiditate. Se va întari de asemenea imunitatea organismului.

Colesterol marit: pe lânga faptul ca fructele curata peretii arterelor ajuta si la eliminarea colesterolului "rau" din organism. Se pot consuma în orice cantitate si sub orice forma. Curele în special de fructe nu strica nimanui, în afara de cele cu alcool care nu se vor lua în cantitati mari. Restul se poate folosi oricât de mult. Fructele contin foarte mult potasiu si au foarte putine calorii, lucru care trebuie cunoscut de cei care fac tratament cu acest produs.

Colibaciloza: ori care din preparatele din fructe sau chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei afectiuni. De fapt prima actiune este la nivelul stomacului si intestinelor, ori daca vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei vom constata ca prima data a fost folosita pentru actiunea ei asupra stomacului si intestinelor. Abia dupa ce s-a analizat cu atentie compozitia chimica, s-a descoperit ca planta poate fi utilizata si în alte afectiuni. Într-adevar aceasta afectiune trece relativ repede (10 zile) cu oricare din tratamentele cu afin. Indiferent ca avem o afectiune acuta sau chiar cronica ea va trece cu aceasta planta. Bine-nteles ca este indicat sa se consume în timpul tratamentului si iaurt, care contribuie foarte mult la refacerea florei microbiene utile intestinelor si în acest fel boala va trece mai repede. Notam si la aceasta afectiune ca în cazul folosirii si a preparatelor din farmacia stupului (propolis, miere, pastura, laptisor de matca, apilarnil, etc) aceasta afectiune va trece mult mai repede si în plus se va întarii imunitatea organismului.

Convalescenta: dupa orice afectiune indiferent de natura localizarii sau de alte considerente, este foarte util sa se faca un tratament cu fructe de afine care vor contribui la disparitia a o serie de efecte secundare care pot sa fie dupa tratamentele aplicate cu medicamente. Se va face o cura de minimum 10 zile cu oricare din preparatele din fructe pe care le aveti la îndemâna.

Cosmetica: se pot folosi atât frunzele cât si fructele sub diverse forme (masti, comprese, cataplasme, spalaturi, etc) în special pentru efectul astringent si antibacterian la toate tipurile de ten.

Se amesteca în functie de tipul de ten cu smântâna, lapte, o parte de plante cu 2 parti din acestea din urma, se tine o parte pe fata timp de 20 de minute, apoi se va spala cu apa calda. Este foarte eficient în special pentru riduri. Se mai poate combina cu tarâte, caolin, argila, etc, în functie de afectiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însa nu se va folosi în nici un caz tinctura care usuca si mai tare tenul. Tinctura este însa foarte potrivita la tenurile grase.

Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât la centrele specializate cât si la domiciliu.

Cuperoza: în acest caz se vor folosi frunzele din care se va face un ceai (4 lingurite maruntite la 250 ml apa clocotita), dupa strecurare se vor pune comprese pe locurile afectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utila în acest caz aplicarea uleiului de Ricin cald local. De asemenea se mai pot folosi cu mare succes o serie de ceaiuri din: vâsc, paducel, sulfina.

Diabet: se recunoaste ca aceasta planta este indispensabila celor care sufere de aceasta afectiune. De fapt afinul este denumit insulina vegetala. Fara aceasta planta nu se poate efectua un tratament corect al diabetului.

            Notam doar faptul ca se poate folosi absolut orice forma de preparat care nu contine zahar sau miere. Se vor combina însa si cu ceaiuri de: cozi de cirese, pastai de fasole, brusture, mesteacan si alte plante care pot contribui la diminuarea zaharului din sânge si la o mai buna functionare a pancreasului.

Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate scapa foarte usor de acest simptom destul de frecvent. Notam doar faptul ca si în cazul  în care este vorba despre o infectie sau chiar o toxiinfectie alimentara este util tratamentul cu afin deoarece acesta poate sa distruga eventualii germeni patogeni. Se va folosi orice forma de preparat aveti la îndemâna, atât timp, pâna se restabileste normalizarea scaunului. În cazul diareei, de foarte multe ori o singura lingurita de tinctura poate sa rezolve rapid acest simptom atât de neplacut. În cazurile în care este perturbata grav flora sau exista o serie de agenti patogeni mai puternici, se va face un tratament de mai lunga durata, caz în care este indicat sa se foloseasca si tinctura de propolis si de asemenea se poate consuma iaurt care ajuta la refacerea florei microbiene utile a aparatului digestiv.

Dizenterie: în aceasta afectiune sucul din afine sau tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu aprobarea medicului curant care trateaza aceasta afectiune.

Eczeme: în acest caz compresele cu frunze fierte sau chiar cu fructe sunt de mare ajutor. Se pot face creme care sa ajute la o serie de eczeme sau alte afectiuni dermatologice (50 g grasime cu 10 g de planta maruntita indiferent ca sunt fructe sau frunze) se fierb pe baie de apa, se strecoara, se aplica de 2 ori pe zi dupa o prealabila spalare.

Edeme: datorita faptului ca afinele si preparatele din afine curata arterele si capilarele sunt foarte indicate. Suplimentar mai putem spune ca aceste fructe contin mult potasiu si deci sunt indicate în tratarea oricaror edeme.

Tratamentul extern se poate face cu cataplasme de frunze de afine sau de brusture.

Remarcam de asemenea ca scoarta de soc (ceai din 2 lingurite de coaja maruntita la 250 ml apa. Se fierbe 15 minute) este foarte util atât intern cât si extern. Se poate combina foarte bine cu afinele.

Enterite- indiferent ca sunt de fermentatie sau de putrefactie se pot vindeca prin folosirea afinelor sub orice forma. Se va face tratament pâna la deplina vindecare indiferent ca este vorba despre o afectiune cronica sau una acuta.

Faringita: ceai din frunze sau fructe se va consuma caldut cu înghitituri mici. Se poate combina la aceasta afectiune cu ceaiuri de lichen de Islanda si nalba. Primul pentru efectul antibiotic si al doilea pentru efectul emolient. Se vor putea de asemenea face bai sau inhalatii cu esenta de brad si comprese sau cataplasme din frunze de afin.

Guta: oricare din preparatele din afin ajuta. Se va folosi însa ceai de lamâie, frunze de mesteacan, frunze de fragute, frunze de frasin, etc.

Hemoroizi: o cura cu produse din afin sub orice forma. De asemenea se vor face bai locale cu ceai concentrat don frunze de 2 ori pe zi, sau cel putin dupa fiecare scaun obligatoriu. Intern ajuta pentru ca regleaza activitatea venelor contribuind la curatirea lor.

Hepatita: afectiunile hepatice de orice natura sunt influentate în bine deoarece actiunea acestei plante este una de curatire a sistemului sanguin si prin aceasta implicit una de curatire a ficatului.

Hipertensiune: potasiul din fructe mentine echilibrul fluidelor din organism, lucru care ajuta foarte mult celor cu aceasta afectiune. Se mai pot însa folosi si alte preparate sau solutii.

Imunitate scazuta: o cura cu fructe de 20 de zile este foarte indicata, în aceasta afectiune. Indiferent însa daca se vor folosi sub forma de tinctura sau alta forma toate sunt utile mai ales daca se va combina si cu Echinaceea si cu o serie de produse ale stupului.

Insuficienta biliara: în acest caz este indicata cura de 20 de zile cu afine proaspete câte 100 g de trei ori pe zi, fiind cea mai utila.

Metroragii: se vor consuma ceaiuri din afine câte 3 ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util ca sa se combine aceste ceaiuri cu coaja de stejar sau cretusca.

Micoze: fructe sau frunze si sub orice forma este util oricare din produsele cu afine. Aceasta planta este foarte utila la vindecarea acestei afectiuni.

Obezitate: unii vor crede ca glumim recomandând afine în obezitate. Întradevar afinele pot sa constipe si se cunoaste ca în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau tocmai tratamente laxative. Ei bine exista si cazuri când este perturbat grav sau mai putin grav tranzitul intestinal.

Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul intestinal reglându-l atât în constipatie cât si în cazul diareei. În plus afinele reduc zaharul din sânge, ori majoritatea obezilor sunt mari consumatori de dulciuri.

Oxiuraza: fructele de afine consumate pe stomacul gol câte 100 g pe zi, în cure de mai multe zile la rând constituie cea mai usoara metoda de a scapa de oxiuri. Se poate combina cu clisme facute cu pelin.

Oftalmologie: mirtilina este responsabila de o mai buna functionare a muschiului ocular. Deci consumul fructelor de afine care contin aceasta substanta pot ajuta prin aceasta si alte substante care le contin la foarte multe afectiuni oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai multi morcovi consumati împreuna cu afine. Se pot consuma cruzi, sub forma de suc sau rasi. De asemenea afinele sunt un bun antibiotic natural.

În cazurile de afectiuni ale pleoapelor se vor pune comprese cu ceaiuri caldute pe ochii închisi de 3 ori pe zi.

  Prurigo (mâncarimi): În toate cazurile se va face un macerat în otet. La 1 litru de otet preferabil de mere si miere, se vor pune 50 g de frunze maruntite de afine. Se lasa acoperit pentru 8 zile apoi se strecoara. Se vor tampona zonele cu mâncarimi cu o vata îmbibata în acest otet asa cum este sau în cazul în care ustura se va aplica diluat.

Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezinta sunt indicate fructele de afine sub orice forma. Se pot face însa si bai cu infuzii din frunze de afine care sunt foarte utile atât în bai cât mai ales în clisme.

Retinopatii: vezi oftalmologie.

Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cana se bea intern. Pentru dureri se va folosi ardeiul iute.

Stomatita: vezi afectiunile buco-faringiene.

Febra tifoida: aici este vorba despre o afectiune foarte grava, care poate fi tratata la spital însa se pot folosi si fructele de afine sub orice forma, pentru ca distrug microbii si refac flora intestinala.

Tulburari de circulatie: se va face o cura cu fructe de afine sub orice forma ar fi de minimum 30 de zile. Se mai poate adauga însa si o serie de plante care au actiune puternica asupra sistemului sanguin: arnica, sulfina, castan, etc. Se pot face bai, cataplasme sau chiar luat intern.

Tuberculoza pulmonara: consumul fructelor câte 150-200 g de 3 ori pe zi o perioada mai lunga contribuie la o mai rapida vindecare, daca se face concomitent cu tratamentul medicamentos si cu o hranire corespunzatoare a organismului, plus odihna care este foarte importanta la aceasta afectiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente puternice se baza tratamentul doar pe odihna si hrana.

Ulceratii cronice: în cazul ulceratiilor cronice se poate folosi foarte bine cataplasma din fructe proaspete. Acestea se zdrobesc, se aplica local apoi se panseaza peste aceste fructe. În cazul leziunilor trebuie totusi sa se puna o fasa între fructe si rana, pentru a nu intra fructe în rana, mai ales daca ranile sunt mari. Se vor schimba o data pe zi dupa o temeinica spalare cu apa calduta din ceaiuri medicinale.

Uremia: vezi guta.

Uretrite: acelasi tratament ca în cistite

Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de 30 de zile zilnic fie fructe fie ceai sau sirop. Se poate folosi chiar tinctura.

 Vedeti dv, asa ar trebui sa scriu despre fiecare planta si totusi nu este decât o mica parte din actiunile care le are afinul. Va închipuiti cam cum ar arata o astfel de carte? Dar ce credeti cam cât ar costa? Noi scriem doar un mic sumar care din pacate este putin, dar tot este mai mult decât nimic...

AGLICĂ

Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae.

            Denumiri populare: teisor

            În traditia populara: în podisul Târnavelor, din radacinile uscate, pisate, cernute si amestecate cu untura se facea o alifie pentru eczeme.

Florile se întrebuintau la prepararea apei de obraz si pentru cresterea parului.

În Muntii Apuseni, din tulpinile uscate se facea un ceai contra diareei.

Radacinile se plamadeau în vinars, din care se lua câte un paharel, dimineata.

În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipatiei si a durerilor de stomac.

            Ceaiul din flori se bea contra tusei, nadufului si varsaturilor de sânge.

Radacina plamadita în rachiu se dadea femeilor, care aveau dureri dupa nastere si barbatilor, care aveau dureri si umflaturi de testicule.

            Compozitie chimica: contin amidon si tanin.

            Preparare: se foloseste radacina. 2 lingurite de radacina maruntita se pune la 250 ml apa. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma pâna la 3 ceaiuri pe zi.

            Se foloseste la urmatoarele afectiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, rani.

AGLICEI

Primula acaulis Fam. Primulacee.

În traditia populara: se folosea ca si ciubotica cucului în afectiunile cailor respiratorii. Se prepara si se indica la aceleasi afectiuni însa cu efect putin mai slab fata de ciubotica cucului.

Actiune farmaceutica: aceleasi ca si ciubotica cucului.

Se indica la afectiunile la care se indica si Ciubotica cucului.

AGRIs

Ribes grosularia Fam Saxifragaceae.

         Denumiri populare: coacaz

            În traditia populara: se folosesc în alimentatie, preparându-se cu ele sosuri si supe.

Compozitia chimica a fructelor de agris: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloza, calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substante grase, zaharuri. Vitaminele A, B1, B2, C, P, saruri minerale.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni hepatice, artritism, astenii, atonie digestiva, constipatie, convalescenta, guta, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea cailor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.

Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la fiecare masa. Acei care doresc sa slabeasca sau care doresc sa-si dezintoxice organismul, vor putea face o cura de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar fructe din acestea fara nimic altceva. Este util apoi sa se continue cu  câte 100- 500 g la masa împreuna cu alte alimente si o data pe saptamâna sa se consume doar aceste fructe în acea zi. Cei care au guta le ajuta foarte mult aceasta cura. Este un mijloc rapid de redresare a organismului.

Se pot de asemenea folosi sub forma de suc (vezi cartea cu sucurile de legume si fructe) Este unul din fructele cu care se poate face cel mai rapid dezintoxicarea în primavara.

În afectiunile hepatice în afara de consumul fructelor se mai poate adauga o serie de ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopasca- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri pe zi, unul dimineata si unul seara.

AI

Allium rotundum Allium victorialis Fam. Liliacee.

            Denumiri populare: ai de munte, ai de padure, leurda, usturoi salbatec,

În traditia populara: se folosea în medicina populara ca si usturoiul cultivat. Fibrele bulbului se aplicau pe rani pentru a opri hemoragia. Se folosea ca diuretic, antiscorbutic si afrodiziac.

Vezi tratamentele la usturoi cu care se aseamana la efecte foarte bine.

ALBĂSTRELE

Centaurea cyanus Fam. Compositae.

Denumiri populare: buruiana-mnerie, clopotel,  corcobetica, corobatica-albastra, dioc, droc, floare de grâu, floare- mnerie, floarea-paiului, floare-vânata, ghioc, iarba-frigurilor, maturica, potroaca, slavoc, tataisa, vânata, vinetea, vinetele.

În traditia populara: la taieturi se puneau flori crude, fiind un leac la îndemâna, în timpul secerisului.

Cu decoctul din flori se faceau spalaturi pentru dureri de ochi. Se credea în unele zone, ca fiertura de albastrele vindeca totdeauna ochii albastri.

Se plamadea în vin sau bere pentru cei care nu puteau urina, iar pisata se lua ca purgativ.

Ceaiul se folosea pentru raceli si boli de piept.

 La Maguri, se faceau cu ea abureli contra frigurilor.

Se mai folosea contra bolilor de piele fiertura din radacini, iar ceaiul din flori contra bolilor de rinichi.

Compozitie chimica: contine mici cantitati de alcaloizi, hidrocarburi si substante terpenoide. Florile contin tanin, glucozid: centaurina, pigment antocianic: cianina, cicorina, antocianide, mucilagii, saruri de potasiu si magneziu, substante amare.

Actiune farmaceutica: astringent, antidiareic, creste diureza, calmant

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale si ale vezicii urinare, afectiuni oculare, anorexie, atonie musculara, boli de piept, bronsite, boli intestinale (reface flora intestinala), calmant în iritatii oculare, conjunctivite, creste diureza, constipatie, colici intestinale si stomacale la sugari, cearcane, diaree, dispepsie, disurie, eczeme zemuinde, eczeme pruriginoase, furunculoza pleoapelor, galactagog (creste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza), hemoroizi, infectii intestinale, indigestii, iritatii oculare, înrosirea pleoapelor, ihtioza, pleoape cazute, psoriazis, rinichi, raceli, taieturi, uscaciunea tegumentelor, ulceratii supurate.

Preparare: o lingurita de flori se va pune la 200 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se bea caldut înainte de mesele principale

-Florile proaspete se pot folosi zdrobite pe o bucata de lemn, apoi se vor aplica sub forma de cataplasme în cazurile în care se folosesc extern. Intern se va lua din aceasta pasta câte o lingurita de 3 ori pe zi în afectiunile de mai sus.

-Extern se poate pune tot din ceaiul de mai sus cataplasme sau comprese.

            Tot din flori proaspete sau uscate se poate face tinctura. Pentru aceasta se vor pune 50 g de flori maruntite la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor tine într-un recipient închis timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Dupa 15 zile se strecoara si se va pune în recipiente mai mici la rece.

Se va face o cura cu aceasta tinctura, la 1 litru de apa, se vor pune doar 10 ml de tinctura. Se agita apoi se va folosi extern, la rani sau intern se va bea în loc de apa de baut.

Se mai poate lua intern câte o lingurita diluata în apa de 3 ori pe zi.

-Praf: se va face praf din planta uscata care se va macina cu râsnita de cafea. Se va lua un vârf de cutit, pâna la o lingurita de praf o data si se va lua de 3 ori. Se tine sub limba timp de 10 minute dupa care se înghite cu putina apa.

Retete combinate:

Boli de piept: se poate face ceai de albastrele împreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad. Una din ele sau mai multe pentru ca vor avea un efect mai puternic.

Boli intestinale: pe lânga ceaiul de albastrele se recomanda consumarea si a iaurtului, iar în cazul diareei se va face un ceai de albastrele cu frunze de afin.

Constipatie: se pot combina albastrelele cu aloe caz în care da rezultate absolut uimitoare. Se vor face pentru aceasta 2 ceaiuri, unul dimineata si unul seara. Se poate lua si tinctura cu aloe.  

Eczeme zemuinde: praf de albastrele în combinatie cu praf de aloe 1\1 aplicat local. La aceste afectiuni cel mai bun rezultat se obtine daca se va spala local cu solutie din 10 ml tinctura de arnica la 1 litru de apa.

Eczeme pruriginoase: se va amesteca cu ceai si suc de lamâie la o cana de ceai de albastrele.

Galactagog: ceai de albastrele împreuna cu fenicul (macinat) 1\1, 2 lingurite din amestec la 500 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.

Ihtioza: se amesteca ceai de albastrele cu faina de in 1\1 si se aplica local timp de 8-12 ore, dupa care se va spala si se unge local cu ulei de masline. La fel se va proceda în psoriazis si la uscaciunea tegumentelor. Este un tratament de durata, dar usor si da bune rezultate. Se pot adauga si comprese cu zer.

ALCANA

Alkanna tinctoria Fam. Boraginaceea.

Planta ierboasa care creste sporadic în sudul tarii, prin locuri nisipoase, grinduri, originara din nordul Africii.

Radacina pivotanta, lunga de 20-25 cm, de culoare rosie violeta închisa, contine alanina, folosita în industria cosmeticelor, în industria alimentara, textila, etc.

Ca planta medicinala se foloseste doar pentru slabul efect diuretic pe care-l produce. Se va pune 1 lingurita de radacina maruntita la 250 ml de apa. Se va fierbe apoi timp de 15 minute, dupa care se strecoara si se poate consuma Îndulcita cu miere. Se poate consuma 2-3 cani pe zi din acest ceai.                                                              Alior.

Euphorbia amygdaloides

Denumirea populara: alior, buruiana de friguri, buruiana de negi, buruiana de râie magareasca, laptele cânelui, laptele lupului, laur, laptic, lilinar.

În traditia populara: plantele bine dezvoltate si înflorite se foloseau în multe sate, pentru vopsitul oualor în galben sau a firelor si tesaturilor.

Aliorul, dozat cu grija de batrânele mestere, a avut multe întrebuintari în medicina atât în cea umana cât si veterinara. Latexul plantei se folosea contra pecinginei, negilor si buretilor sau pistruilor.

În zona Branului se punea în urechi contra durerilor de masele.

Tulpinile florifere se fierbeau si decoctul  ajuta la spalarea ranilor si râia.

Planta fiarta se punea în legaturi contra durerilor de cap.

 Se bea cu apa calda ca purgativ, iar în hapuri, cu faina de grâu, se lua pentru dureri de stomac.

Se fierbe în lapte dulce, ori numai în apa si se dadea contra frigurilor. Era folosit si la dureri reumatice, sau rani pe trupul bolnavilor. Se fierbea aliorul cu apa si cu zeama obtinuta se spalau, iar cu vrejul se faceau oblojeli la trup. Nu se mai foloseste ca planta medicinala fiind abandonata deoarece s-au descoperit altele cu efecte mai puternice în afectiunile la care se folosea si care pe deasupra nu mai sunt toxice.

Compozitie chimica: latex, guma, rasini, uleiuri grase si eterice, tanin, albumina, etc.

Proprietati: are efecte contra distrugerii micozelor si este foarte util în tratarea eczemelor. Se mai poate folosi de asemenea la tratarea viermilor intestinali si ca revulsiv extern.

Toxicologie! Planta este otravitoare asa ca se va lua intern cu mare atentie. La ochi poate sa produca orbirea. Semintele pot chiar sa omoare un om.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: negi, pecingine, etc.

Folosire: se utilizeaza latexul care se aplica local. Se obtine din planta proaspata.

ALOE VERA.

Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris,

Aloe Barbadensis, etc cuprinde peste 100 de specii.

Fam. Liliaceae.

Compozitie chimica : se poate folosi oricare din aceste specii contin : 0,10-0,25 g % aloe-emodol în stare libera si 40% sub forma de aloina.

Mai contine de asemenea si alti derivati antracenici în parte liberi, în parte combinati sub forma glicozidica, aloina sau barbolina, rottlerina, rezine care prin hidroliza pot da acid cumaric, acid citric si rezinotanol (hidroliza alcalina) Rezinotanolul prin hidroliza da aglicon tanolic. Contine acid salicilic, sulf, magneziu, alte minerale.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni : abcese, aciditate stomacala, afectiuni oculare, afectiuni intestinale, afectiuni dermatologice, afectiuni ale gurii, afectiuni hepatice, alcoolism, alergie, angina, anorexie, arsuri, artrite,  astm bronhic, atonie, boli de nervi, bronsite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colita, constipatie, cefalee, diabet, dureri de stomac, dureri diverse, dispepsie, eczeme, edeme, fisuri anale, gangrena, herpes genital, hemoroizi (extern), hipertensiune arteriala, inflamatii, mastoidita, neurastenie, obezitate, prostata, regenerarea tesuturilor, rani vechi sau supurate, reumatism, renale, paralizii, tromboflebita, tuberculoza pulmonara, taieturi, tuse, ulcere la picioare, ulcer stomacal sau duodenal, viermi intestinali, viroze respiratorii, varice.

            Mod de preparare : plantele de aloe se tin fara apa si la întuneric o perioada de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârsta de vegetatie. Dupa aceasta perioada se vor taia frunzele. Exista mai multe procedee:

-Se pun la uscat pentru obtinerea prafului din toata planta taiata felii subtiri.

-Se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.

Din ambele se poate face o tinctura. Se pune o parte de planta si 5 parti de alcool de 70˚. Se tine timp de 15 zile, dupa care se filtreaza, iar lichidul obtinut se pune în sticle de capacitate mica, ermetic închise. Se prefera sticlele de culoare închisa. Se tine la rece. Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseste reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi îndepartat.

Planta proaspata se va folosi doar la aplicatii externe. Se taie în felii punându-se partea taiata pe rana sau pe piele.

Proprietati: digestiv 5-15 picaturi, înainte de mese diluate în ceai.

Aloe ca purgativ:1 lingurita de tinctura luata cu 100 l apa sau ceai. Se ia dupa mese. Actiunea se manifesta dupa 8-12 ore, rar dupa 24 ore, prin marirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritatiei nervoase determinate local în peretii intestinali.

Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subtire si eliminate prin intestinul gros la nivelul caruia scindeaza enzimele. Doza purgativa se poate administra de 2-3 ori în decursul unei zile. Se evita în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi sa aiba neplaceri. Totusi cei cu hemoroizi, ar fi foarte bine sa nu ia preparate cu aloe. Unii le interzic categoric.

Mai actioneaza si ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar si ca un bun antitoxic în special pentru ficat.

Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.

Femeile care alapteaza vor trebui de asemenea sa nu consume aloe, deoarece trece în lapte.

            Administrare:

-Un vârf de cutit de praf se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite cu putina apa. Este foarte amar si din aceasta cauza se ia foarte greu.

-Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsula si se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.

-Se va face ceai din 1 lingurita de praf pus la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se filtreaza si se consuma, preferabil îndulcit cu miere, daca nu est vorba si despre diabet.

-Praf se presara pe rani externe.

-Praf în amestec cu ulei, grasime diferita (unt, smântâna, untura de porc, lanolina, vaselina) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte planta praf si 3 parti grasime.

-Tinctura- se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtreaza si se pune in sticlute de capacitate mai mica la rece. Se va lua câte 10 picaturi-1 lingurita de 3 ori pe zi. Se poate face tinctura si din planta proaspata tot în acest fel.

-Planta proaspata se taie si se pune cu taietura pe rana.0

Aloe ca purgativ-  o lingurita de tinctura diluata în 100 ml apa sau ceai. Se ia dupa mese. Actiunea se manifesta dupa 8-12 ore, rar dupa 24 ore, prin marirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritatiei nervoase determinata local în peretii intestinali.

Glicozidele oxi-metil-antrachinonicele sunt absorbite de intestinul subtire si eliminate prin intestinul gros la nivelul caruia scindeaza enzimele.

Doza purgativa se poate administra de 2-3 ori în cursul unei zile. Se evita în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi sa aiba neplaceri. Totusi cei cu hemoroizi ar fi foarte bine sa nu ia preparate cu aloe decât extern sub forma de unguente unde sunt foarte activi.

Mai actioneaza si ca purgativ, tonic amar, în anorexie, eupeptic dar si ca un bun antitoxic în special pentru ficat.

Praful se va lua câte 0,10-0,20 g ca digestiv si 0,10-0,30 g ca purgativ.

Nu de mult aloe era considerat util doar pentru efectul laxativ, dar datorita ultimelor cercetari s-a descoperit ca aceasta planta, care se gaseste în cantitati foarte mari în special în Africa este foarte utila în restul de afectiuni descrise mai înainte.

Este de remarcat ca aceste efecte au fost sesizate totusi de foarte mult timp de catre populatia localnica care folosea aceste plante la aceste afectiuni de sute de ani. Recent abia s-a descoperit ca toate aceste credinte au un suport stiintific.

Retete cu aloe si combinatii-

Aloe cu propolis- 100 ml de tinctura de aloe se pun împreuna cu 30 ml de tinctura de propolis 30 %. Este foarte indicata atât intern cât si extern având rol de refacere celulara, regenerare, cicatrizare celulara, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite la foarte multe afectiuni. Posologie- o lingurita de 3 ori pe zi diluata în putina apa.

Aloe cu ulei de catina- se vor pune la 100 ml tinctura de aloe 30 ml ulei de catina. Se va agita foarte bine înainte de întrebuintare. Este util în toate afectiunile pielii când se constata uscaciunea exagerata a tegumentelor, dar si în eczeme, psoriazis, ihtioza. Se poate aplica în strat subtire, dupa care se va aplica un pansament. Pansamentul se va schimba la 24 ore.

Aloe cu miere- praf de aloe si miere cât cuprinde, se foloseste intern o lingurita de 3 ori pe zi sau extern în aplicatii locale, apoi se panseaza pentru 24 ore. Este utila chiar la cancer sau ulceratii atât la piele cât si în interiorul organismului la diferite rani, chiar si dupa operatii.

Aloe cu ulei de masline- o lingurita de praf  de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern pentru toate afectiunile în care se indica actiunea de curatire a organismului, în special în bolile cronice.

Vin cu aloe- un litru de vin rosu si 10 g de praf de aloe. Se va tine la macerat o perioada de 8 zile, dupa care se foloseste. Nu este nevoie sa se filtreze. Înainte de folosire se agita sticla pentru ca are tendinta de a se sedimenta.

Creme cu aloe- se foloseste o lingurita de praf de aloe si 50 g de materie grasa. Aceasta poate fi- untura, ulei (se pune si ceara de albine), smântâna, unt, lanolina, vaselina, etc. Se indica la toate afectiunile dermatologice sau în cosmetica atât pentru vindecare cât si pentru întretinere.

Mai sunt foarte multe posibilitati de folosire a acestei plante însa ne oprim aici pentru a lasa loc si fanteziei cititorilor sau celor care doresc sa foloseasca aceasta planta.

ALUN

Corylus avellana Fam Betulaceea

În traditia populara: a avut multe întrebuintari magice, casnice, medicinale.

Cu un betigas de alun verde înfierbântat în spuza se ardeau paduceii din talpa.

             La bube dulci, eczeme si pecingine se folosea seva ce iese din capetele verzi, când sunt puse pe foc, sau se spalau cu decoctul din coaja si frunze.

În Braila, alunele se pisau, se puneau în rachiu de drojdie cald, amestecat cu undelemn si se dadea contra vatamaturii.

În Vâlcea ceaiul din flori de alun se dadea în boli de piept. În Moldova se faceau bai la copii slabi  cu ramuri fierte.

Cu alune arse si muc de lumânare se seu se ungeau copii pe sprâncene, ca sa le creasca mari si negre.

Compozitie chimica: fructele contin ulei, amidon, zahar, beta- caroten, hidrati de carbon, calciu, fier, fosfor, grasimi proteice, zinc, seleniu, sulf, etc. Scoarta si frunzele tanin, ulei eteric, quercitina. Fructele contin aproape 70% din greutate materii grase si aproape 20% materii azotate.

Actiune farmaceutica: infuzia de alun frunze este depurativa pentru sânge. Polenul florii se foloseste cu succes în epilepsie. Decoctul scoartei în tratamente externe la ulcere varicoase si alte boli dermatologice chiar atone.

Preparare- fructele se pot consuma dupa ce se înlatura coaja. Se pot macina si se amesteca cu miere poliflora.

Ulei de alune- presat la rece este foarte util contra teniei. În acest caz se va lua câte o lingurita pe nemâncate câteva zile la rând. Tot acest ulei se mai foloseste si la diferite preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajuta la o mai buna lubrifiere a pielii în cazul pielii uscate la ihtioza, psoriazis, etc.

Frunzele de alun- se folosesc la prepararea unei infuzii facute din 2 lingurite de frunze zdrobite care se vor pune în 250 ml apa clocotita. Se tine apoi acoperit pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se foloseste de exemplu împreuna cu ceaiul de castan în afectiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afectiuni ale inimii.

Tinctura din frunze; o parte frunze de alun maruntite se pun la 5 parti de alcool alimentar de 70˚ se tin la temperatura camerei timp de 15 zile dupa care se strecoara. În timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din plante.

Se va folosi diluat o lingurita în 100 ml apa. Se poate folosi si 10 picaturi în afectiuni mai usoare. Se poate folosi de 3 ori pe zi chiar si în cure de lunga durata.

Praf din frunze de alun; frunzele uscate se macina cu râsnita de cafea, se cern apoi prin sita fina. Se va lua câte un vârf de cutit sub limba de 3 ori pe zi. Se va tine apoi timp de 10 minute, dupa care se înghite cu putina apa.

Macerat în vin; scoarta 50 g macinata se pune la 1 litru de vin de buna calitate, preferabil alb, se tine apoi timp de 8 zile agitând des, dupa care se strecoara. Acest preparat poate fi folosit la rani atât intern cât si extern, ulcere varicoase, stomacale,  sau chiar rani vechi, etc.

Se poate consuma intern câte 50 ml de 3 ori pe zi în cazurile în care se doreste refacerea circulatiei sângelui sau în alte afectiuni.

Mugurii de alun; se fac din 1 parte muguri proaspeti zdrobiti si 5 parti alcool alimentar de 70˚. Se tin o perioada de 15 zile agitând des pentru ca sa se extraga principiile active din planta. Se strecoara. Se pun în sticlute de capacitate mai mica la rece. Acest preparat contine un hormon de crestere foarte util în foarte multe afectiuni. Tinctura de muguri de alun în combinatie cu tinctura de castan 1 la 1 este utila în cazurile de afectiuni circulatorii sau paralizii.

Copii vor lua câte 5-15 picaturi de 3 ori pe zi în functie de vârsta si greutate diluate în ceai, iar adultii pot sa ia câte o lingurita de 3 ori pe zi. Se poate întrebuinta si la afectiunile datorate batrânetii.

Aceasta tinctura o gasiti gata preparata de Plantextract Cluj la orice magazin de produse naturiste sau Plafar. În cazul în care o luati preparata va trebui sa respectati instructiunile de administrare ale producatorului.

Se indica la urmatoarele afectiuni pe lânga cele deja mentionate; afectiuni circulatorii, afectiuni cardiace (se pot adauga si alte plante -levantica, vâsc, traista ciobanului), boli pulmonare, colica nefritica, convalescenta, crestere (fructe si tinctura), anemie, fructe în cure de cât mai lunga durata, dereglari glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczeme zemuinde, edeme ale gambelor, flebite, hipertensiune arteriala- tinctura din frunze împreuna cu tinctura de vâsc si paducel. Litiaze urinare-ulei, neurastenie-fructe, periflebite, plagi atone, rani, stari febrile, stres, ulcerele pielii, varice, tuberculoza pulmonara- consumul a cât mai multe fructe simplu sau macinate cu miere.

AMĂRALĂ

Polygala vulgaris Polygala amara Fam. Polygala.

Denumiri populare: amareala

În traditia populara: se folosea la varsat, în boli de piept si la bai contra reumatismului. Se fierbea si în lapte dulce cu care se spalau copiii pe fata, ca sa nu le ramâna pete dupa varsat. Din tulpini florifere se facea un ceai contra tusei si durerilor de piept. Lastarii floriferi se utilizau sub forma de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astmei, gripei, bronsitei, etc.

Compozitie chimica: saponine triterpenice, substante amare (poligalina), materii tanante, salicilat de metil sub forma de glicozida si saponine terpenice.

Actiune farmacologica: excita secretiile si în special secretia bronhica.

Mod de folosire: se foloseste 2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se poate îndulci cu miere poliflora, daca nu aveti diabet. Se pot consuma 2-3 cani pe zi în tratamente de lunga durata.

-2 lingurite de planta se vor pune cu 250 ml apa si se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi în special la bronsite, astma, etc, ca expectorant.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: astm, bronsite, cataruri respiratorii, gripa, tuse.

Se pot consuma câte maxim 3 cani pe zi si nu este indicata supradozarea sau folosirea unei perioade mai lungi de tratament pentru ca organismul sa nu devina alergic.

ANASON

Pimpinella anisum Fam. Umbelliferae

Denumiri populare: anason stelat, badian

În traditia populara: se întrebuinta la prepararea unor bauturi alcoolice si ca aromatizant în industria farmaceutica si alimentara. Ceaiul din frunze sau decoctul din seminte se lua contra racelii si raguselii.

Cu seminte se faceau abureli contra durerilor de cap, iar cu frunzele crude, zdrobite în unt, cataplasme contra durerilor de urechi. Ceaiul sau decoctul se lua în bolile de stomac si de intestine.

Compozitie chimica: fructe- ulei volatil 1,2-3 % din care 15-20% ulei gras, 20% albuminoide si mucilagii. Uleiul volatil are 80-90% derivati fenolici, crezol, acid anisic, astragal, etc. Mai contine: anetol foarte mult (80-90%), aldehida anisica, lipide, substante minerale, protide, zaharuri, amidon.

Actiune farmaceutica: datorita uleiului volatil, stimulent al functiilor pancreatice si intestinale, aromatizant, antiseptic, carminativ, usureaza evacuarea gazelor intestinale si stomacale, expectorant, stimuleaza apetitul ajutând digestia, diuretic, antihelmitic, antispasmodic intestinal. Stimuleaza secretia salivara si sunt galactagog. Ajuta la digestie, calmeaza spasmele nervoase, favorizeaza circulatia si menstruatia dificila. Este un bun diuretic.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni intestinale, afectiuni respiratorii, afectiuni urinare (este si antibacterian), anorexie, artrita,  balonari abdominale, bronsite, cefalee (în special praf sub limba), diabet, dispepsie, enterite (pentru efectul antibacterian), infectii intestinale, insomnie, insuficienta pancreatica si intestinala, litiaze de orice fel, parazitoze digestive, reumatism, tuse dureroasa uscata, viermi intestinali.

Contraindicatii: ulcer gastro-intestinal, colita. Nu se vor consuma semintele vechi deoarece pot deveni toxice.

            Preparare: o lingurita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se va bea fractionat înaintea meselor principale

ANGELICĂ

Angelica arhanghelica Fam. Umbelliferae

Denumiri populare: aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtite, coada mielului, feregea alba, floarea soarelui de câmp, iarba neagra, iglice, marcute, smeoaie, teisor, turita alba. O planta deosebita care se gaseste foarte rar în flora spontana, dar care se cultiva foarte mult pentru efectele care le are în diferite afectiuni. Este foarte utila în multe afectiuni, dar se poate consuma chiar si de cei care nu au nici o afectiune pentru efectele deosebite pe care le are asupra organismului. Chinezii o numesc Dong-Quoi si o recomanda si ei la foarte multe afectiuni.    

În traditia populara: planta se cultiva fiind întrebuintata în farmacie, în industria bauturilor alcoolice, la prepararea aperitivelor si lichiorurilor.

Se lua pentru "întarirea inimii" ca expectorant si pentru calmarea durerilor de stomac.

Cu decoctul amestecat cu otet se faceau frectii si bai contra durerilor de spate si reumatism. Rizomul sau fructele plamadite în rachiu se drojdie se luau contra vatamaturii si ca tonic gastric.

Cataplasme din frunze unse cu frunze de ruta si miere, se puneau pe muscaturi de sarpe si câine, dupa ce se storcea sângele din rana.

Compozitie chimica: rizomul si radacinile au miros aromat si gust dulceag-amarui, contin ulei volatil 1% bogat în hidrocarburi ciclice aromatice, cumarine si furanocumarine, angalicina, acid angelic si valerianic, acid malic, angelina, amidon, lactone, oxid de fier, substante amare, rasini, tanin, zaharoza, pectine.

Actiune farmaceutica: tonic gastric si carminativ. Aceasta planta poate sa potenteze activitatea hormonilor feminini si masculini si de asemenea sa regleze toate glandele din organism.

Nu se recomanda femeilor care au ciclul menstrual prea abundent în perioada ciclului, deoarece ajuta tocmai la venirea menstruatiei (se face decoct din seminte 3 cani pe zi).

Este un excitant al poftei de mâncare si în special în anorexia de natura psihica.

Forme de preparare:

-2-5 g de planta- radacina sau seminte macinate se lasa de seara pâna dimineata în 250 ml apa. Dimineata se filtreaza si se pot bea 3 astfel de ceaiuri fara sa se încalzeasca. Este cea mai eficienta forma de tratament cu aceasta planta.

Decoct: (pentru uz extern ) 10-15 g de planta maruntita se fierbe timp  de 10 minute, apoi se strecoara. Se foloseste în toate afectiunile unde se cere un tratament extern.

Comprese, cataplasme care se vor schimba în functie de toleranta. În cazul durerilor sau pentru a actiona mai rapid se vor aplica calde din plante fierte care se vor pune între 2 bucati de pânza.

Pulbere de planta uscata: 2-4 g pe zi în toate afectiunile interne. Se va tine sub limba o perioada de câteva minute si apoi se înghite cu putina apa. Este tratamentul cel mai bun si rapid pentru dereglarile glandulare. Datorita faptului ca se ia sub limba patrunde foarte repede în circuitul hormonal, contribuind la reglarea hormonala. Se ia întotdeauna înainte de mese cu 15 minute.

Decoct din 2 lingurite de radacini maruntite la 250 ml apa. Se fierb timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.

Vin: la un litru de vin (preferabil alb) de struguri ne stropiti direct de la producator, se vor pune 50 g de radacina sau seminte macinate. Se poate pune si putin praf de scortisoara. Se lasa la temperatura camerei o perioada de 8 zile, agitându-se des. Dupa 8 zile se va strecura si ceea ce s-a obtinut se complecteaza cu vin pâna la un litru. Se tine la rece bine închis. Se poate lua câte 100 ml pe zi împartit în trei reprize. Nu este indicat ca acest vin sa se consume în cantitati prea mari, deoarece poate produce perturbari în organism.

Este bine ca acest vin sa se ia cu 15 minute înainte de mesele principale.

Tinctura: o parte planta bine maruntita (preferabil macinata cu râsnita de cafea foarte fin) si 5 parti alcool alimentar de 70˚, se pun într-un recipient care se poate închide ermetic. Se va tine timp de 15 zile agitând des. Se va strecura apoi si se pune in recipiente mai mici la rece, preferabil în sticle de culoare închisa. Se poate pastra la rece o perioada de 2 ani.

Administrare: 5 picaturi pâna la o lingurita de tinctura se vor pune în 100 ml apa si se ia de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi o perioada lunga fara nici o reactie secundara nedorita. Se poate folosi si extern diluat cu apa la diverse afectiuni ( dureri, rani, cancer, etc).

Otet: la 50 g planta macinata se va pune 1 litru de otet de mere cu miere de albine. Se tine o perioada de 8 zile agitând des. Dupa 8 zile se strecoara. Se poate folosi dupa strecurare. Este util în special în cazul mâncarimilor de diferite etiologii si la dureri. Este bun de asemenea si la alte tratamente (hirsutism).

Aceasta planta se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aciditate gastrica, afectiuni intestinale si stomacale, afrodiziac, acnee, ameteli, anaciditate gastrica, angina pectorala, anemie, anorexie, aritmii cardiace, artrite, astm nevrotic, boli nervoase, bronsita acuta si cronica, bufeuri (de caldura), bulimie, cefalee, cancer, constipatie, contuzii, cosmetice, convalescenta, crampe uterine, dereglari hormonale în special la glandele feminine, diabet, digestie dificila, dispepsii, dismenoree, distonii neuro-vegetative, dureri reumatice, dureri de spate si musculare, endometrite, enterite, eruptii tegumentare, fermentatii intestinale, gastrita, gripa, hepatita cronica, hepatita virala, hemoragii interne, hipertensiune arteriala, hipomenoree, hirsutism, impotenta, indigestie, insomnii, întârzierea dezvoltarii mintale, îmbatrânire prematura în special la femei, iritatii, isterie, leziuni cutanate, leziuni stomacale si intestinale, menopauza (ajuta la producerea de estrogeni de catre organism si la lubrifierea uterului, ca si la o reglare glandulara), meteorism, migrene, nastere (usureaza nasterea relaxând musculatura uterului si cea intestinala), nefrite, nevralgii diverse, paralizie, pecingine, prurigo, plagi, psoriazis (extern, iar intern se va consuma telina si morcov, apoi se va sta la soare, în acest fel se înlocuieste cu mare succes Puva dermatologic), rectocolita, reumatism, scleroza în plagi, sincope, slabiciune generala, spasme vaginale, sterilitate feminina si masculina, stomatita, stres, tumori, tulburari ale ciclului menstrual, tuberculoza, ulcer stomacal, ulceratii ale pielii, vaginite, zona- Zoster.

Bine înteles acestea sunt cele mai semnificative întrebuintari însa aceasta planta asa cum am mai spus se poate da în orice afectiune, mai ales atunci când nu exista un diagnostic cert si trebuie actionat rapid. De aceia este bine ca oricine sa aiba în casa aceasta planta. Pentru a putea pastra mai mult timp aceasta planta se va face tinctura din planta care se poate pastra timp de 2 ani si se foloseste foarte usor. De asemenea sub forma de tinctura actioneaza foarte rapid fiind regasita la 15 minute de la administrare în sânge.

Mai notam ca planta are si o aroma placuta care se poate folosi si la aromarea mâncarurilor dându-le un gust rafinat.

ANGHINARE

Cynara scolymus Fam. Compositae

            În traditia populara: planta se cultiva prin gradinile taranesti din unele zone, ca planta ornamentala.

            Se foloseste în afectiuni hepatice, bolile intestinului gros, si colite. Ceaiul din frunze se lua în bolile de ficat si splina, cu efecte foarte bune.

            Compozitie chimica: este o leguma nutritiva, bogata în hidrocarbonati. Frunzele contin cinarina, oxidaze, polifenoli, flavone: cinarozida, scolinozida, inulina si alti derivati ai acizilor cafeic si chinic, precum si un principiu amar, acid clorogenic, acizi aminati, saruri de potasiu si magneziu, substante minerale, etc. Hidrati de carbon fructosigeni si insulina ceea ce face sa fie utila la tratarea diabetului.

            Actiune farmaceutica: în industria farmaceutica se  prepara din planta un extract apos deproteinizat, cu actiune colagoga si coleretica, indicat în insuficientele hepatice si boli alergice pe fond hepatic. Antiseptic, cicatrizant, decongestiv. Frunzele maresc secretia biliara si diureza si scad continutul sângelui în colesterol (stimulând metabolismul colesterolului în ficat), antidiabetica. Tonic al celulei hepatice, purifica sângele.

Nu se foloseste de femeile care alapteaza pentru ca diminueaza cantitatea de lapte.

            Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiunile inimii, angiocolite, anorexie, angina pectorala, ateroscleroza, artrita, boli de ficat, boli de rinichi, boli ale tubului digestiv, celulita, ciroze, colecistita, congestie hepatica, constipatie, diabet (scade nivelul zaharului din sânge), dischinezii biliare, dureri de cap, eczeme, enterocolita, fermentatii intestinale, guta, hemoroizi, hepatica cronica si acuta, hiper-colesterolemie, hipertensiune arteriala, intoxicatii, insuficienta hepatica, icter, laringita acuta, migrene digestive, nefrite cronice, obezitate, plagi, prurit, regenerare celulara,  raguseala, retentia apei, reumatism, surmenaj, toxiinfectii alimentare, urticarii, varice, varsaturi, vertij (ameteli) zgomote în urechi.

Preparare:

-Este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic, de aceia se face doar un ceai dintr-o lingurita de planta la 500 ml apa clocotita. În cazul în care se supra dozeaza, poate da senzatii de intoxicare cu varsaturi si colici hepatice, pentru ca ficatul nu se poate debarasa asa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest ceai sa se bea cu lingurita si sa nu se bea cantitatea de planta indicata.

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi apoi timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se bea înaintea meselor principale. Exista mai multe modalitati dar cea mai eficienta în tratament pare aceia care indica ca la fiecare 2 saptamâni sa se mai adauge o lingurita la acest ceai si sa se faca asa 3 luni, apoi o pauza de 10 zile dupa care se va repeta. Dupa fiecare cana de ceai se va culca timp de 30 minute pe partea dreapta.

-Praf de anghinare: se va macina cu râsnita de cafea si se pune apoi sub limba o cantitate de un vârf de cutit. Se va tine timp de 10 minute dupa care se înghite cu putina apa.

Tinctura de anghinare: Se va pune 50 g de planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70˚, se tine timp de 15 zile agitând des recipientul care trebuie sa fie închis etans pentru a nu se evapora alcoolul. Se va strecura apoi si se va lua între 5 picaturi pâna la 15 picaturi de 3 ori pe zi, în dilutie cu un ceai sau apa. Se ia înainte de mesele principale.

            Este bine ca întotdeauna când se consuma aceste ceaiuri sa se stea culcat pe partea dreapta timp de 30 minute, dupa consumul lor.

Contraindicatii: afectiuni acute renale si hepato-biliare.

ARDEI

Capsicum annum Fam. Solanacee.

Denumiri populare: ardei borcanos, ardei capia, ardei iute, ardei lung, ardei rosu, ardei verde, besica, boia, chiparca, chiparus, chiparus iute, chiper lung,   piparca, piperul bulgarului, piper turcesc, piper rosu, poprica, poprica dulce, poprica iute, popivnic, tiuper amar, tiuper dulce.

În traditia populara: se cultiva soiuri dulci de ardei care se consuma proaspete, sub forma de salate sau diferite preparate si soiuri iuti, care se consuma proaspete sau uscate si servesc la condimentarea alimentelor. Fructele se usuca si se macina, obtinându-se boia dulce sau iute condiment obisnuit la colorarea mâncarurilor, slaninilor si a altor preparate din carne.

În Banat batrânele spuneau ca scapa de friguri bolnavul care bea dintr-o data un pahar de vin rosu, în care s-a pus o lingura de ardei ori hrean.

Ardeiul pisat cu samânta de ciumafaie, pus în spirt si tinut 9 zile la caldura, se strecura încetisor si apoi se faceau cu el frectii contra junghiurilor, durerilor de mâini, de picioare.

Compozitie chimica: glucoza, fructoza, zaharoza, amidon, pectine, lipide, carotenoide, bogat în vitamina A si mai ales B1, B2, C, E, P, PP,  enzime, precum si ulei eteric, alcaloidul capsaicina care este o substanta iritanta revulsiva în special în cel iute, substante colorate de natura carotenoidica (capsorubina, capsantina, zeaxantina, luteina, criptoxantina si urme de beta- carorotena) substante minerale.

Actiune farmaceutica: stimulent rubefiant, revulsiv, si lubrifiant. Ardeiul iute determina la nivelul pielii o congestie si intensifica circulatia. De asemenea se remarca o decongestionare în profunzime ca urmare a activarii circulatiei. În doze mici este eupeptic iar în doze mari este purgativ. Este un excitant digestiv energic si sialogog. Extern ca rubefiant si revulsiv în dureri reumatice, nevralgii, lumbago, torticolis. Este util în caz de hemoragie urinara, dizenterie, etc.

Se foloseste în diferite preparate:

­            Ardei iute maruntit  sau chiar macinat în amestec cu putinǎ sare, peste care se pune putin alcool sanitar si un pic de otet. Se foloseste apoi la frectii reumatice. Dupa ce se obtine calmarea durerii, de multe ori trebuie sǎ se procedeze la spalarea tegumentelor preferabil cu apǎ caldǎ.

- Pulbere de ardei luata progresiv începând cu 0,10- 0,30 g o data si luata de 3 ori pe zi.

­            Tinctura de ardei iute. Se macina ardeiul, apoi se va pune peste pulbere de 5 ori mai mult alcool sanitar. Se tine o perioadǎ de 15 zile agitând des si se poate apoi folosi la frectii care au rostul de a restabili circulatia sângelui perturbatǎ, sau pentru a ajuta la alopecii, irigând mai bine pielea capului.

Aceastǎ tincturǎ se poate aplica pe o bucatǎ de vatǎ si apoi cu aceastǎ vatǎ numitǎ termogenǎ, se fac aplicatii locale, pentru a intensifica circulatia sângelui, sau pentru calmarea durerilor. Se va pune doar atâta tincturǎ cât poate suporta fiecare în functie de sensibilitatea localǎ. Nu se aplicǎ pe tegumente lezate. Se mai poate dilua cu apǎ dacǎ nu se suportǎ concentratia respectiva.

­            În cazul în care aveti o disfonie (sau o obosealǎ a corzilor vocale), se va face un decoct de ardei iute. Se taie un ardei iute si se va fierbe timp de 15 minute în 250 ml apǎ. Dupa strecurare se va face gargarǎ. Aceasta face ca circulatia sangvinǎ la nivelul gâtului sǎ se intensifice, lucru care duce la refacerea rapidǎ a vocii.

Tinctura de ardei iute este utilǎ celor care doresc sǎ se lase de viciul betiei. Cu o siringǎ cu mare atentie fara sǎ se deterioreze dopul sticlei se va introduce fara stirea celui care va consuma o cantitate de 5 ml de tincturǎ de ardei la o sticlǎ de 500 ml. Se va da apoi sǎ­l consume fara sǎ i se spuna nimeni ce consumǎ. Se va face acest lucru mai multe zile la rând eventual chiar marind treptat doza de tinctura de ardei iute introdusa în sticle. Se va face acest lucru pâna când omul nu va mai suporta alcoolul si se va lasa de baut.

Se mai foloseste la urmatoarele afectiuni: algii, alopecie, angina pectorala, artrita, atonie digestiva, constipatie, crampe musculare, dispepsie atonica, dizenterie, dureri de gât, dureri reumatice, afectiuni ale corzilor vocale, entorse, hemoragie urinara, hemoroizi, gripa, guta, guturai, lumbago, nevralgii diverse, paralizii, paraziti intestinali, pelada, raceli, reface vasele de sânge, torticolis, tuse, varice.

Ardeiul gras stimuleaza secretia gastrica util în dispepsie atonica, fortifica vasele de sânge si este antihemoragic.

Notam faptul ca cei care au diverse afectiuni ale stomacului, ficatului, cailor urinare sau au hemoroizi, ar trebui sa nu consume ardei iuti, care pot agrava aceste afectiuni.

Nu putem însa sa nu accentuam faptul ca acesta este foarte util în foarte multe dureri.

ANIN ALB

Anus incata Fam. Betulaceea.

În traditia populara: lemn usor si moale cu aceleasi întrebuintari ca si cel negru. Se folosea la prelucrarea pieilor de opinci. Coaja arinului alb sau negru se folosea la vopsit în negru, lâna si panura, fire pentru alte tesaturi.

Frunzele se puneau la rani si taieturi, în contra oparelilor si transpiratiei picioarelor.

Compozitie chimica: contine mai ales în coaja tanin si coloranti.

Folosire: se foloseste foarte rar doar în diaree când se ia o lingura de coaja care se fierbe la 250 ml apa timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se mai poate de asemenea folosi extern tot un decoct mai concentrat.

Se utilizeaza la: amigdalita, arsuri, boli de piele, diaree, eczeme zemuinde, erizipel, gingivite, rani, stomatite, taieturi, transpiratie excesiva, ulcere cronice de piele.

Preparare: 1 lingurita de frunze sau coaja se pun la 250 ml apa. Se fierb timp de 5 minute, apoi se strecoara. La tratamentele interne se pot lua 2 ceaiuri pe zi. Pentru extern se va folosi cantitate dubla de planta.

Se poate folosi la diferite hemoragii punând praf de planta macinata fin cu râsnita de cafea. Se pune pe rana direct.

ANIN NEGRU

Alnus glutinoasa Fam. Betulaceea.

În traditia populara: lemn usor moale, putin durabil pretuit pentru furnire si constructii sub apa. Scoarta se folosea peste tot pentru colorare în negru.

Frunzele crude se puneau pe taieturi, cu cele palite în foc se oblojeau ranile, iar pisate si amestecate cu sare se puneau pe paducei. În tinutul Sucevei trei bolnavi de gusa rodeau împrejur coaja de pe trei arini, în ziua de vinerea seaca.

            Scoarta de arin negru se punea pisata cu faina pe bube rele. Se mai faceau bai contra transpiratiei picioarelor si a reumatismului.

În unele parti se puneau în pat ca sa doarma bolnavul de reumatism pe ele, se schimbau mereu, timp de câteva saptamâni. Se mai întrebuinta coaja contra durerilor de masele. Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul ametilor contra diareei.

Se foloseste extrem de rar si doar în sate tot pentru afectiunile folosite traditional

Actiune farmaceutica: se folosesc scoarta, mugurii, frunzele. Sunt un tonic amar, antiseptice, dezinfectante, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic, etc.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastrice cu hemoragii chiar, afectiuni dermatologice, diaree, dureri stomacale, enterite, febra, hemoragii usoare, leucoree, oprirea secretiei de lapte, reumatism, transpiratii abundente, stomatite, ulceratii.

Preparare:

­- 1 lingurita de frunze maruntite, coaja sau muguri zdrobiti se pun la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2­-3 cani pe zi. Extern se va dubla cantitatea de planta.

­Tinctura din muguri. Se vor lua câte 10 picaturi ­ o lingurita de 3 ori pe zi. Exista gata preparata în orice magazin de produse naturiste si este foarte eficienta. Este preparata de catre Plantextract- Cluj-Napoca.

În cazul în care optati pentru acest preparat este foarte simplu, pentru ca aceasta firma va ofera si detaliile de administrare, pe care va trebui sa le respectati.

ARMURAR.

Silybum marianum Fam. Compositae

În traditia populara: cultivata prin gradinile taranesti. Radacinile, frunzele si fructele s-au folosit în medicina populara în boli de ficat si splina.

În Vrancea la Nereju, samânta "ursita" se punea în rachiu de tescovina si se lua pentru argint.

A fost un leac obisnuit pentru armurare (sifilis), de aceia se cultiva în gradinile taranesti din multe zone.

Compozitie chimica: contine substante amare, amine, tanin. La început s­a crezut ca aceasta planta contine doar silimarina, dar ulterior s­a descoperit ca aceasta substanta este compusa din derivati flavonoidici ai coniferolului.

Actiune farmacologica: hepato-protectoare, favorabila în tratamentul cirozei, hepatitelor, insuficientei hepatice, cât si în intoxicatiile cu ciuperci (alfa-amanitina si faloidina) substante existente în ciupercile otravitoare. Frunzele se pot consuma în salate fiind un stimulator al stomacului si totodata un calmant.

Preparare: întrucât  vorbim doar de semintele care se comercializeaza le centrele plafar, vom spune doar prepararea acestora.

La 250 ml apa clocotita se va pune doar o lingurita de seminte proaspat macinate. Este foarte important sa se macine doar în momentul în care se prepara pentru a nu se oxida. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. Este bine ca prima sa fie consumata dimineata la trezire, înainte de micul dejun, apoi se va sta culcat pe partea dreapta timp de 30 minute, dupa care puteti sa va continuati activitatea de peste zi. Cealalta cana se bea în doua reprize înaintea meselor cu 15 minute.

Cura cu acest ceai dureaza 15-20 zile, apoi se va face o pauza de 15 zile si se poate relua.

Frunzele se pot consuma verzi la salate fiind foarte utile în afectiunile digestive sau cele interne.

Tinctura-­ se macina semintele (50 g) si se vor pune într-­o sticla care se poate închide ermetic împreuna cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se tine la temperatura camerei agitând des. Se strecoara apoi si se filtreaza. Se pune în sticle mai mici la rece unde se pot tine timp de 2 ani.

Administrare: se poate lua singura sau în diferite asociatii cu alte tincturi în functie de afectiunile care le are omul. Se pot lua între 10 picaturi­ o lingurita care se vor lua cu 15 minute înainte de mesele principale. Este foarte bine ca dupa ce se ia sa se stea culcat pe partea dreapta, mai ales daca se ia pentru ficat. Dupa 20 zile de tratament se va face o pauza de 15 zile si apoi se poate relua.

Praf: se macina fin semintele si se va pune un vârf de cutit de praf sub limba. Se tine timp de 10 minute, dupa care se va înghiti cu putina apa. Se ia de 3 ori pe zi . La 20 de zile se face de asemenea o pauza de 15 zile, dupa care se poate relua.

Este util la urmatoarele afectiuni: afectiunile splinei, boli ale ficatului foarte diverse, bolile vezicii biliare, cancer (diminueaza efectele secundare în cazul tratamentului chimioterapica), ciroze, constipatie, digestii dificile, dispepsie, hepatite cronice, hemoroizi, hipertensiune arteriala, icter, infectii hepatice, insuficienta hepatica, ipohondrie, litiaza biliara (cu turita mare si ulei), menoragii, varice, varsaturi.

Este indicat sa nu se supra dozeze si sa se faca o pauza dupa 20 de zile de tratament. În cazurile în care nu se poate indica tinctura (din cauza alcoolului) se vor folosi sub forma de praf aceste seminte.

Este o planta care nu trebuie sa fie neglijata atunci când exista o afectiune a ficatului. Se poate de asemenea încerca în afectiunile splinei si pancreasului.

ARNICĂ

Arnica montana Fam. Compositae

Denumiri populare: carul-padurilor, carul zânelor, ciuda, cujda, iarba-soarelui, podbal, podbal de munte, roit, tabacu-câmpului, tâta-oilor.

În traditia populara: frunzele se puneau crude pe taieturi si rani, iar cu decoctul plantei se spalau ranile obrintite din cauza frigului.

Se mai folosea contra inflamatiilor gurii si gâtului. Radacinile plamadite în rachiu se foloseau contra vatamaturii.

Ceaiul din frunze si flori se lua contra diareei si dizenteriei, precum si în bolile neuropsihice, iar cu decoctul se facea gargara prelungita.

Fiertura din planta se folosea la bai contra reumatismului. Ceaiul facut din parti aeriene se lua contra racelii, iar cel din floare, în boli de ficat.

Frunza cruda sau decoctul plantei se folosea extern.

Compozitie chimica: florile si rizomul contin ulei eteric, arnicina, colina, arnidiol, arnisterina, astragalina, materii tanante, acid galic, acid cafeic, fitosterine, alcooli triterpenici, coloranti de natura carotidiana, inulina, rasina, tanin, substante minerale.

Actiune farmaceutica: antiseptic, antiinflamatorii, anti­fungice, bacteriostatice, cicatrizant, decongestiv. Împiedica înmultirea bacteriilor, omoara ciupercile patogene. Extern este un foarte bun vulnerar si intern se poate folosi cu atentie ca stimulent nervos ]n doze de 0,5g o data.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile pielii, alopecie, antrax, arsuri, cancerul pielii, cicatrice cheloide, contuzii, cosmetica, dureri abdominale (comprese), disgravidie, eczeme varicoase, edeme dureroase, entorse (cu apa de plumb), eroziuni infectate, escare, furunculoza, hipermenoree, incontinenta urinara, insomnii, laringita acuta (gargara), leziuni zemuinde, leucoree, micoze, nevralgii, palpitatii, piodermita,  plagi, purpura, raguseala (gargara), rani, slabiciuni ale muschiului inimii, tulburari nervoase (5-­10 picaturi o data si se poate lua de 3 ori pe zi), tulburari de circulatie sangvina, ulcer stomacal, ulcer varicos, umflaturi diverse.

Se va acorda o mare atentie cantitatilor ne având voie sa fie depasite. În cazul supra dozarii vor aparea fenomene de intoxicatie. Pentru a preveni aceste fenomene se va lua întotdeauna tinctura diluata, iar ceaiul este bine sa fie facut numai în combinatii cu alte plante medicinale.

Preparare: - în cazul laringitei se va face cu 2 lingurite de flori puse la 250 ml apa clocotita. Se acopere pâna ajunge la temperatura corpului. Se strecoara si se vor face gargara de mai multe ori pe zi.

-1 lingurita de flori se pun la 250 ml apa clocotita. Se acopere 15 minute, se strecoara. Se foloseste la comprese externe pe diferite afectiuni.

-Unguent: 2 lingurite de flori se umezesc cu putin alcool apoi se pun în 50 ml ulei si se fierb pe baie de apa, timp de 2 ore. Se strecoara. Se foloseste extern. Daca se doreste se poate pune si putina ceara de albine.

-Tinctura  50 g de flori se pun în 250 ml alcool de 70°. Se va tine apoi  15 zile agitând de câteva ori pe zi. Se va strecura apoi si se pune în sticlute de capacitate mai mica. La folosire se va pune 15 ml de tinctura la 100 ml apa distilata. Se agita bine apoi se foloseste ca cicatrizant si antiseptic la rani.

            Contraindicatii: nu se utilizeaza intern putând provoca deranjamente gastro- intestinale si hipertensiune arteriala. În doze mai mari poate provoca paralizia centrilor nervosi, iar extern este iritant.

ARŢAR

Acer platanoides Fam. Aceracee

Denumiri populare: paltin

În traditia populara: este pretuit pentru lemnul sau matasos , alb cu nuante galbui. Se folosea la confectionarea mobilierului. Seva dulce, abundenta primavara era forte cautata de copii. Se obtinea prin  crestarea scoartei.

Frunzele, si mai ales scoarta se folosea pentru colorarea în negru.

În unele parti "fluturii de artar" (fructele cu aripi divergente), fierti în apa se foloseau contra dizenteriei, diareei sau se folosea decoctul scoartei sau chiar plamadita în rachiu. Se mai întrebuinta contra ranilor. Pentru "dor de inima" se fierbeau flori de artar  si se bea dimineata si seara.

Actiune farmacologica: calmeaza în cazul gutei durerile, se foloseste atât intern cât si extern.

Mod de folosire: se strivesc frunzele proaspete si se aplica pe locurile dureroase.

Preparare:

-Frunze proaspete se aplica pe locurile dureroase sub forma de cataplasme si se tin pâna la trecerea durerii.

-Se va pune o mâna de frunze la un litru de vin de buna calitate si se fierbe la foc mic timp de 30 minute, dupa care se strecoara si se va complecta cu vin pâna la 1 litru. Se foloseste la cataplasme externe sau intern se va consuma câte 10 ml - o lingura de supa de 3 ori pe zi, pentru afectiunile interne.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: dureri diverse aplicat extern sau intern, guta, inflamatii articulare, întepaturi de insecte, reumatism.

ASMĂŢUI.

Anthricus cerefolium Fam. Umbelliferae.

Denumiri populare: asmatuc, asmatuchi, asmatile, atmatuchi, asmatuc, cherval, hasmaciuca, hasmatuchi, hasmaciuc, hiasma, tulburea, turburea.

În traditia populara: cultivata pe alocuri pentru cerinte culinare, frunzele se foloseau la salata sau condiment.

Lastarii se foloseau contra bolilor de piele. Ceaiul din lastari floriferi se ia ca stimulent, diuretic. Se mai lua pentru hemoragii uterine.

Compozitie chimica: ulei eteric 0,03% compus din glicozidul apiina, metilcavicol, osmorizol, asmarizol, uleiuri grase, substante amare, vitamine B, C. Saruri minerale, etc.

Actiune farmaceutica: antiinflamator, tonic, cicatrizant, rezolutiv.

Mod de preparare: se va face un cei din 2 lingurite de planta care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. Se poate folosi durate lungi fara efecte secundare nedorite.

În cazul în care se va folosi extern se va folosi cantitate dubla de planta.

Se poate face si crema în care în 100 g grasime (untura de porc, unt, vaselina, lanolina, etc) se va fierbe pe baia de apa 50 g de planta maruntita timp de 3 ore. E strecoara si în cazul în care se doreste ca sa fie mai consistenta se va mai adauga si ceara de albine 20 g sau chiar mai mult daca se va dori o crema mai consistenta.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni oftalmologice (comprese caldute pe ochii închisi), amenoree, blefarita, constipatie, cuperoza, eczeme, faringite, galactagog (creste cantitatea de lapte la tinerele mame), herpes, hidropizie, hemoroizi, inflamarea pleoapelor, întepaturi de insecte, litiaze, leziuni iritante, prurit, retentii urinare, ulceratii faringiene si bucale, stomatite. Se poate folosi si în combinatii cu alte plante medicinale. Fructele se folosesc si ele la boli de piele, afectiuni oculare, cuperoza.

Sucul proaspat este bun pentru afectiuni oculare, punându­-se direct în ochi.

ASUDUL CALULUI.

(vezi osul iepurelui)

Ononis hircina Fam. Leguminoase.

Denumiri populare: lungoare

            În traditia populara: florile fierte cu piatra acra coloreaza în galben, iar fierte cu calaian, o coloreaza verde.

În multe zone s-a folosit contra lingorii; se fierbea planta decoct, se dadea putin bolnavului sa bea; restul se spala sau se scalda, când se facea mai mult. Uneori batrânele muiau în el camasa bolnavului, îl îmbracau apoi cu ea, îl asezau în pat si îl înveleau bine. Mai puneau planta la capatâi.

            Plamadita în rachiu, cu radacina de patlagina si izma, se lua în bolile de stomac, dimineata pe nemâncate.

            În Vrancea radacina pisata si plamadita în rachiu se lua contra vatamaturilor, iar vinul  în care se fierbea tulpinile florifere se bea ca afrodiziac.

Compozitie chimica: contine mai ales în radacina flavonozide si saponozide. Se foloseste foarte rar azi.

Preparare:

-1 lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa, clocotita. Se acopere apoi timp de 15 minute. Se strecoara si se poate consuma câte 2 cani pe zi. Extern se poate folosi o cantitate dubla de planta.

Se poate folosi la: alopecie, caderea parului, constipatie, dureri de stomac, dureri de abdomen, rani, ulceratii.

AVRĂMEASCĂ.

Gratiola officinalis Fam: Scrophulariaceae.

Denumiri populare: crestineasca, milostiva    

În traditia populara: decoctul plantei se folosea contra bubelor dulci. Se mai dadea la tuse, durere de stomac si friguri.

            Pusa în miere în amestec cu hrean, busuioc, si iarba puscata se lua contra tuberculozei.

            În unele parti decoctul era luat de femeile care nu aveau copii. Frunzele se opareau cu apa fiarta si se luau dimineata în boli de stomac.

            Compozitie chimica: lastarii floriferi si radacinile contin uleiuri grase, substante amare, tanante si glicozidul gratiotoxina.

Actiune farmacologica: are proprietati iritante si este un vomitiv drastic, periculos. Se poate folosi totusi în anumite afectiuni psihice împreuna cu leusteanul si un calmant (talpa gâstei sau valeriana).

Administrare: doar cu acordul medicului datorita faptului ca este un vomitiv periculos. Medicul va indica si afectiunile la care se poate administra.

BAME

Hibiscus esculentus Fam. Malvaceea.

În traditia populara: cultivata pentru fructele sale, folosite când sunt tinere în alimentatie. Planta s-a întrebuintat contra vatamaturii si a lingori.

Actiune farmacologica: emolienta datorita marii bogatii în mucilagii si foarte utila în afectiunile respiratorii.

Se foloseste în: afectiunile respiratorii sau în afectiuni digestive.

Preparare: se poate folosi chiar în preparate culinare. Ca tratament este bine sa se consume zilnic câte un ceai facut din 2 lingurite de planta maruntita puse la 250 ml apa si se vor fierbe apoi timp de 15 minute.

Se pot folosi în: afte, balonari, bronsite, constipatie, enterite (împreuna cu alte plante), faringite, gastrite, ulceratii.

BARBA URSULUI

Equisetum palustre(vezi coada calului)

Equisetum maximum Fam. Equisetaceae.

Denumiri populare: barba- ursului de bame, barba sasului.

În traditia populara: decoctul tulpinilor sterile scoase cu radacina cu tot si fierte înfundat într-o ulcica se tinea în gura copiilor contra durerilor de dinti, iar cu plantele se faceau oblojeli la falca.

Fiertura preparata din tulpini sterile se dadea contra  bolilor de piept. Se mai întrebuinta împreuna cu iarba baloasa ( Centaureea austriaca), fierte în bere, cu miere si putina piatra acra pentru bolile de blenoragie. În multe parti se lua contra durerilor de rinichi. Cu flori de nalba decoct se da contra polutiilor.

Compozitie chimica: tulpinile sterile contin oxizi de siliciu, saponina, flavonozide, compusi azotati.

Actiune farmacologica: se foloseste doar extern unde produce la bai o puternica dezintoxicare a organismului si o mai rapida cicatrizare în afectiunile dermatologice.

Preparare:

-Se foloseste doar la tratamentul extern asa ca vom pune 50 g de planta maruntita la 5 litri de apa. Se va fierbe apoi timp de 30 minute, se strecoara apoi în cada unde se va sta 30 minute. Pentru comprese pe rani sau cataplasme pe umflaturi se va pune 2 linguri de planta maruntita în 250 ml de apa si se va fierbe timp de 15 minute. Se va strecura si cu acest ceai se pot face comprese pe locurile afectate. Cataplasmele se vor face cu planta fiarta. Se va tine în functie de toleranta între 2 ore, pâna la 8 ore, local.

Se poate folosi la: ascita, edeme, rani, umflaturi, etc.

Contraindicatii:

Sub nici o forma nu se va folosi intern.

BĂNUŢEI

Bellis perennis Fam. Compositae

Denumiri populare: paralute, margarete pitice.

În traditia populara: se folosea ca leac în bronsite. Planta se spala, se pisa, se storcea, iar sucul obtinut se amesteca cu zahar candel si se lua de mai multe ori pe zi. Unii o fierbeau bine acoperita, decoctul îl amestecau cu miere si preparau un sirop din care luau 1-2 linguri pe zi contra bronsitei cronice.

Compozitie chimica: saponine, substante tanante, mucilaginoase, ulei eteric.

Actiune farmaceutica: produce o lubrifiere a sputei, usureaza respiratia se indica mai ales la bolile aparatului respirator. De asemenea este diuretica, ajuta chiar la diferite afectiuni la refacerea celulara.

Mod de preparare: se pot consuma proaspete în salate de cruditati taiate marunt. Se mai pot taia crude sau uscate marunt si se amesteca cu miere. Se iau în acest caz câte o lingurita de mai multe ori pe zi.

Ceai: 1 lingurita de flori maruntite la 100 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.

În cazul în care se va folosi extern se va dubla cantitatea de planta.

Este bine ca dupa 15 zile de tratament sa se faca o pauza de 15 zile.

Unguente: la 100 g grasime (untura de porc, unt fiert înainte pentru îndepartarea impuritatilor) se va adauga 50 g de planta macinata fin.

Se fierbe timp de 3 ore pe baia de apa. Se strecoara calda, apoi se pune la rece în cutiute mici. În cazul în care se doreste sa fie mai consistenta se poate adauga putina ceara de albine încalzind din nou tot pe baie de apa pentru topirea cerii. La racire se va mesteca bine pentru ca are tendinta sa se stratifice.

În aceasta crema se poate pune putin propolis brut (10-­ 20 g) si se topeste din nou, amestecând pâna la racirea complecta. Se va tine la rece în cutiute mici.

Praf: se transforma în praf planta cu râsnita de cafea. Se va lua câte un vârf de cutit­ 1 lingurita de trei ori pe zi. Acesta se va tine sub limba timp de 10 minute, dupa care se va înghitii cu putina apa.

Tinctura­ - o parte planta macinata se va pune într-o sticla care are capac ermetic. Se mai adauga 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se va tine la temperatura camerei timp de 15 zile agitând zilnic de mai multe ori. Se strecoara, se pune în recipiente mai mici închise ermetic. Se poate folosi timp de 2 ani, daca a fost pastrata la rece, bine închisa.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, ascita, astma, balonari, bronsite cronice si acute, boli la buze, cancer pulmonar, sau sân, ciroza, comotii cerebrale, constipatie, dureri de cap, edeme inflamate, digestie lenta, furuncule, gaze intestinale, hepatite, insuficienta renala, intoxicatii, iritatiile pielii, litiaza renala cu urati, micoze, migrene, ochi inflamati, pemfigus, pete pe fata, pleoape înrosite, porfirie, rani, reumatism, tumori, tuse.

BĂTRÂNIs

Erigeron canadiensis Fam. Compositae.

Denumiri populare: buruiana de dalac, buruiana de pete, coada vacii, coada-hulpii, coada- lupului, crungulita, maturica, spirince, steluta, steluta soricelului, struta mirelui, soricel.

Adusa din America si raspândita în sec. XVII-lea.

În traditia populara: în tara Oltului, se spunea ca atâtea junghiuri au oamenii câte frunze are planta. Se folosea contra junghiurilor, reumatismului si a carbunelui. Se pisau tulpinile florifere si se legau cu ele, ori se fierbeau si cu decoct se spalau, iar cu plantele se faceau legaturi. În Neamt se spalau pe fata contra petelor si pistruilor.

Compozitie chimica: ulei eteric si colina, acizi organici, saruri minerale.

Actiune farmacologica: astringenta, diuretica, antireumatismala, cicatrizanta.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale, albuminurie, cistita, dalac, dureri diverse, junghi, lumbago, pete, pistrui.

Preparare: 4 linguri de planta maruntita se vor pune la 500 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se foloseste extern.

BOBORNIC

Veronica beccabunga Fam. Scrophulariaceae.

Denumiri populare: bârbornic de balta, bibornic, blabornic, bobolnic, boboilnic, bobonita, bobolnic, busuiocul broastei, dretel, gheata de pamânt, hiata pamântului, briboi, pribolnic.

În traditia populara: pe rani si taieturi se aplicau frunze verzi, iar daca erau mai mari se pisau si se facea cu ele legaturi. Planta întreaga se punea pe arsuri.

De multe ori fierbeau plantele si cu decoct se spalau, iar cu resturile se legau, mai ales la umflaturi. Încalzit la foc se punea asa cald pe spate, contra durerilor.

Pisat si amestecat cu otet sau apa, se facea cu el legaturi pentru dureri de cap, pentru bolnavii de dambla.

            Cu decoct se spalau bolnavii de orbalt (erizipel).

În Maramures se facea cu el spalaturi copiilor slabi pentru întarire.

Ceaiul din tulpini florifere se lua contra neputintei de urinare, a hidropiziei si pentru curatirea sângelui.

Din partile aeriene ale plantei în amestec cu radacina de hrean, frunza de patlagina si miere, se prepara un sirop folosit pentru afectiunile pulmonare.

Compozitie chimica: ulei volatil, substante amare, aucubina, saruri minerale, vitamine, etc.

Actiune farmacologica: antiinflamator, diuretic, antiscorbutic, dureri diverse.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: adenoame, afectiuni ale pielii diverse, constipatie, dizenterie, dureri renale, hemoroizi, hidropizie, pecingine, pete pe fata, pistrui, retentie urinara.

Preparare:

-Suc proaspat se va consuma obtinut din planta proaspata si se poate lua câte 1-2 lingurite preferabil în amestec cu alte sucuri de legume si fructe.

-Planta proaspata se poate folosi în diferite salate alimentare.

- 2 lingurite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi, în afectiunile interne.

Extern: cataplasme cu frunze proaspete sau suc stors pe piele direct din planta. 

-o mâna de planta se marunteste si se pune la 250 ml ulei, preferabil de masline. Se fierbe apoi pe baie de apa timp de 3 ore. Se strecoara. Se foloseste atât intern câte o lingurita cât si extern unde se poate unge cu acest ulei afectiunea.

BOSTAN

Cucurbita pepo Fam. Curcubitaceae

În traditia populara: era folosit în alimentatia animalelor si uneori si a oamenilor. Din seminte se extrage un ulei comestibil cu gust aparte.

În podisul Târnavelor, miezul fiert în lapte dulce se punea pe uime.

Cu tulpinile fierte în lapte sau prajite în untura de porc se faceau legaturi la gâlci.

Semintele uscate si fierte se puneau pe furuncule, iar decoctul se lua contra litiazelor renale.

Fiertura frunzelor se lua ca vermifug, antispasmodic si diuretic în boli de rinichi.

 Uleiul din seminte, în care se punea cenusa de coaja de mar dulce, se întrebuinta contra bubelor dulci si a altor bube.

În Dobrogea laptele din seminte de dovleac se folosea contra teniei.

În ajunul Craciunului se dadea copiilor bostan ca sa fie grasi peste an.

Compozitie chimica: beta-caroten ca si morcovul, difera doar cantitativ, leucina, peporezina, tirozina, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidrati de carbon, protide, saruri minerale. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.

Proprietati: emolient de exceptie, sedativ, laxativ.

Se indica la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni cardiace, afectiuni renale, afectiuni reumatismale, afectiuni oculare în special cele cu hemoragii, arsuri, astenii, cancer, cangrena senila, constipatie, diabet (înlatura sau previne afectiunile care apar la ochi), dispepsii, dizenterie, enterite, hemoroizi, infecti urinare, insomnii, insuficienta renala, leucemii, paraziti intestinali (ascarizi, limbrici), prostata, tenie, tulburari neurologice, viermi intestinali.

Mod de folosire:

Intern:

-crud amestecat cu aperitive; în supe, înabusit.

-1 pahar de suc, în fiecare dimineata, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient.

-semintele consumate crude dupa decojire (vezi si dovleacul).

-Se piseaza 30-50 g de seminte, se amesteca cu miere si se iau în trei prize, din jumatate în jumatate de ora. Dupa o ora se ia un laxativ, preferabil ulei de ricin.

-Emulsia obtinuta prin fierberea în lapte a semintelor decojite si pisate este calmanta si racoritoare (insomnii, dureri si inflamatii ale cailor urinare.

Extern:

-Cataplasme contra arsurilor si a inflamatiilor, abcese, cangrena senila.

BOZ.

Sambucus ebulus Fam. Caprifoliaceea.

Denumiri populare: bozie

În traditia populara: în trecut boabele de boz erau folosite pentru colorat.

În medicina populara bozul era una dintre cele mai importante plante. Decoctul radacini se lua în gura contra durerilor de dinti.

            Pentru raceli, reumatism, se faceau bai generale sau locale, cu decoct fiert într-o caldare, apoi turnat în vasul de baie. În Ialomita se scalda bolnavul racit sau îi faceau abureli pâna începea sa curga naduseala pe el. În timp ce se facea abureala se asterneau pe un cearceaf foi de boz, se aseza bolnavul pe ele, se acoperea cu o învelitoare groasa. Bolnavul cadea într-un somn greu, nadusea de nu mai stia de el si apoi îsi revenea, se usura.

            Cu decoct se spalau umflaturile, matricile, scrântiturile, obrintelile, iar cu resturile lor se faceau legaturi, oblojeli. Radacina de boz se fierbea bine, cu tataneasa, pelinita si radacina de brusture, se punea apoi pe ele faina de secara, piper negru, undelemn si tarâte de grâu, iar cu amestecul obtinut se faceau cataplasme pentru durerile de mijloc, de sale.

Radacina plamadita  în rachiu se lua contra constipatiei, fiind un purgativ drastic, periculos.

Ceaiul din frunze se dadea în Vrancea copiilor contra crampelor, iar decoctul mai concentrat contra limbricilor. Decoctul din radacina sau fructe se întrebuinta contra ascitei.

Se fierbeau boabele sau radacinile pisate, pâna scadea la un sfert si se beau 3 paharele pe zi; sau se fierbeau boabe coapte cu 500 g zahar pâna se obtinea o marmelada care se punea într-o oala curata. Alte 500 g de boabe se punea în 500 ml de spirt sau rachiu bun si se lasa sa stea câteva zile la caldura. Bolnavul lua câte o lingurita de magiun si câte un paharel din rachiul plamadit cu boabele.

Ceaiul din frunze de boz sau decoct în apa ori vin, în amestec cu alte plante se folosea contra blenoragiei.

O legatura din boz se punea pe piept celor bolnavi de oftica.

Compozitie chimica: ulei volatil, rasini, acid tartric, acid malic, saponine un colorant albastru si substante amare. Are aceleasi proprietati ca si socul dar mai puternice.

Preparare:

-1 lingurita de radacina se pune la 500 ml de apa. Se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma în cursul unei zile, maximum aceasta cantitate.

-1 lingurita de frunze maruntite se vor pune la 500 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se va consuma în cursul unei zile 250- 500 ml de ceai.

-Tinctura de fructe se prepara ca cea de soc dar administrarea este doar jumatate din cea a socului fiind mai puternic acesta.

Tot ce se spune la soc este valabil si în cazul aceste plante însa se va folosi doar cantitati mult mai mici fiind mult mai activ decât socul.

La ce se foloseste la fel se gaseste la soc.

BRAD

Abies alba Fam. Abietacee.

În traditia populara: ca materie prima a avut largi întrebuintari, apoi se folosea la tabacitul pieilor.

În mod curent rasina s-a folosit, si pentru lecuirea diferitelor boli. Se topea, se amesteca cu ceara, cu coada soricelului pisat, etc. Iar alifia obtinuta se punea pe o fâsie de pânza si se legau cu ea bubele rele, copturile, zgaiba, etc.

            În unele parti se amesteca cu seu de vita, ceara, pânza de paianjen si faina de grâu. Se mai amesteca cu ceara de albine, unt proaspat, scrum de copita de cal si coaja de lemn câinesc, plamadita în rachiu, apoi se fierbea pâna se obtinea o alifie cu care se ungeau bubele.

Rasina plamadita în rachiu de drojdie se lua dimineata, câte o lingura, pentru sperietura.

În medicina populara s-au folosit si ramurile tinere de brad, la bai contra reumatismului.

Din cele cu frunze crude se facea un ceai ori un sirop pentru tuse, dureri de piept, luat si ca fortifiant pulmonar.

Ceaiul din conuri verzi se bea caldut contra durerilor de stomac si inima.

Decoctul din muguri tineri se bea primavara, contra scrofulelor, iar cel din cioturi de brad, din scânduri arse si pisate, contra junghiurilor.

La Salciua, legaturile cu decoctul scoartei se punea la gât contra durerilor si umflaturilor, iar compresele cu frunze fierte, contra durerilor de ficat. Decoctul din "cucuruz" de brad se tinea caldut în gura, ca sa aline durerile de masele.

Compozitie chimica: acizi rezinici (alfa si beta pimen), ulei volatil, rezine, principii amare mai ales în muguri si în acele de brad.

Rasina contine rezinetanoli, acizi rezinici, rezine, acizi aromatici, fenoli, etc.

Actiune farmacologica : se folosesc atât mugurii câr si cetina sau rasina. Are actiune astringenta, cicatrizanta, antibiotica, stimuleaza secretiile fiind folosit ca expectorant. Calmeaza durerile, are efect racoritor, revulsiv, cicatrizant, repermeabilizant vascular, vitaminizat, etc.

Mod de preparare:

Mugurii: se culeg primavara si din ei se poate obtine un sirop folositor la foarte multe afectiuni ale aparatului respirator si nu numai, pentru ca de fapt are actiuni mult mai complexe refacând circulatia sângelui în întreg organismul. Se vor sfarâma mugurii si se amesteca cu miere poliflora si se lasa acoperiti timp de 6 saptamâni. Se strecoara apoi lichidul obtinut si se pune în sticlute de marimi mai mici. Se va putea lua câte o lingurita de 3 ori pe zi.

-Muguri de brad maruntiti se pun în suc de ceapa rosie (sau suc de usturoi) cât sa se acopere, apoi se pune tot atâta miere poliflora. Se lasa apoi timp de 15 zile la macerat, dupa care se strecoara si se va consuma câte o lingurita de 3 ori pe zi în boli pulmonare, de circulatie, inima, etc.

-Muguri de brad se culeg în cantitate mai mare si se acopere cu apa. Se fierb la foc mic pâna va scadea lichidul la jumatate. Se va lua câte o lingura de 3 ori pe zi.

-Bai cu ramuri sau muguri- se culeg o mâna de muguri si ramurele (vârfuri) care se vor pune în 3 litri de apa sa fiarba o perioada de 3 ore, dupa care se strecoara direct în cada. Aceste bai ajuta foarte mult la refacerea circulatiei deficitare sau contra diferitelor infectii sau chiar în accidente cerebrale sau paralizii. Se poate adauga în aceste cazuri si cimbru.

Aceste bai sunt extrem de eficiente si în cazul afectiunilor renale sau ginecologice si se pot face bai sau chiar spalaturi vaginale cu irigatorul.

Rasina se foloseste la prepararea diferitelor alifii: o parte rasina de brad, cu 2 parti ulei vegetal si se mai poate adauga 1\2 sau chiar mai multa ceara de albine. În cazul în care se doreste se poate prepara cu mai multa ceara si supozitoare sau ovule intra-vaginale. Se poate adauga la acestea si putin propolis brut.

Rasina cu alcool, o parte rasina de brad si 4 parti alcool alimentar de 70°. Se lasa câteva zile agitând bine (4-5 zile). Se strecoara, apoi se pune in sticlute de capacitate mai mica. Este foarte util în toate afectiunile interne în care se poate lua câte 20 picaturi de 3 ori pe zi, diluat în 100 ml apa.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, afectiuni ginecologice, amigdalite, agio-colite, agio-dermite, boli de rinichi, boli de nervi, boli pulmonare, bronsite, cervicite, contuzii, colite, discopatii, dureri articulare, dureri de coloana, dureri reumatice, eczeme, enterocolite, faringite, furuncule, gripa, guturai, hemoroizi, infectii ale pielii, infectii urinare, nevroze, nevralgii, parodontoza, paralizii, purpure, rani ale colului uterin, rani anale, rani externe, rani purulente, reumatism, tulburarea permeabilitatii capilare, tuse, ulcere de gamba, ulceratii cronice, vânatai.

BRÂNCUŢĂ

Sisymbrium officinale Fam. Crucifere

            Denumiri populare: buberic, bubornic, buruiana de raul baietilor, frunza voinicului, jebghiu de munte, mustar alb, nasturel, usturoita, etc.

Se folosesc semintele sau planta cu inflorescenta.

            În traditia populara: planta se folosea pentru brânca dupa cum arata si numele. Ceaiul din tulpinile florifere, îndulcit cu miere, se lua pentru raguseala. Decoctul se da copiilor mici contra crampelor stomacale si la epilepsie.

            Proprietati: este cunoscuta mai ales popular ca una dintre cele mai utile plante care se foloseste în anotimpul rece pentru bolile specifice anotimpului rece. Are de asemenea un puternic efect antiinflamator si totodata un efect diuretic.

Se întrebuinteaza la : afonie, bronsite, cistita, colici abdominale, dureri abdominale diverse, erizipel, faringite, guturai, laringite, litiaza vezicii urinare, raguseli rebele, scorbut, tuse.

Afonie- se face un ceai simplu sau în combinatie cu nalba 2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se bea în cursul zilei cu înghitituri mici. Este bine ca totodata sa se manânce galbenus de ou crud cu miere, daca nu aveti diabet.

Se pot aplica si comprese calde cu ceai dublu concentrat în zona gâtului. Cistita: se va bea un ceai infuzie din 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se poate consuma. Se pot face si spalaturi vaginale cu cantitate dubla de planta în acest caz.

Colici si dureri abdominale: copiii vor bea un ceai în cursul zilei din 1 lingurita de planta pusa în 250 ml apa clocotita. Adultii vor folosi cantitate dubla de planta si vor putea consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate aplica si pe abdomen cataplasme cu ceai mai concentrat. Acestea vor fi puse calde si se tin pâna la trecerea durerii. Erizipel: se va folosi sub forma de ceai cu care se vor pune comprese. Faringita, guturai: se va face o infuzie mai concentrata cu care se va face de mai multe ori pe zi gargara. Se mai poate folosi sub forma de praf obtinut cu râsnita de cafea din planta uscata. Acesta se va pune un vârf de cutit sub limba si se tine timp de 5 minute, dupa care se înghite. Se poate face si tinctura 1 parte planta cu 5 parti alcool alimentar de 70°. Se va lua din tinctura 10 picaturi- 1 lingurita de 2-3 ori pe zi în cazurile grave.

BRÂNDUsA DE TOAMNĂ

Colchicum autumnale Fam. Liliaceea

            Denumiri populare: balura, blândusa, ceapa -ciorii, crinul-mâtii, ghicitoare, gâgâtele, jiorele de toamna, ruscea de poiana, sofran. 

            În traditia populara: florile plantei s-au folosit pentru vopsit în special pentru lâna.

În unele zone se credea ca florile apara de brânca (erizipel), de aceia se mâncau toamna. Se mai foloseau la rani, degeraturi  si contra reumatismului. În unele parti se foloseau pentru cresterea parului sau contra paduchilor decoctul. Cu florile se ungeau pe piele, ca sa nu-i muste purecii. Se mai punea în smântâna apoi se ungeau fetele pe fata ca sa se rumineasca.

            Compozitie chimica: planta, mai ales bulbul si semintele contin substante toxice, colchicina, colcamina, democolcina si tiocolchicozida care sunt folosite în industria medicamentelor, glicozizi, substante minerale, etc.

            Actiune farmaceutica: se foloseste extern planta pentru spalarea pe cap si stimularea cresterii parului.

Nu se foloseste decât preparata farmaceutic din semintele plantei de unde se extrag principiile active.

BRUSTUR

Arctium lappa Fam. Compositae

            Denumiri populare: blustan, bruscalau, brustan, brustur -amar, brustur- mare, brustur-negru, caftulan, calcoceni, captalan, capul -calugarului, capcalan, cârcei, ciulin, ciulina, clococean, ghimpoasa, iarba-boierului, lapuc, lapean, nadai, scai-marunt, scaiul-oii, scaete, scaete-mare, sgar, sgaice.

În traditia populara: se folosea pentru vopsit în negru în amestec cu arin, sovârf, boz, coji de nuca, etc.

            A fost unul din cele mai importante leacuri babesti. Frunzele se puneau pe rani, buboaie, uime, scurte, umflaturi, palituri.

            Se mai punea pe cap contra junghiurilor. Când pielea ardea ca focul, se punea frunza verde pe piele. Bolnavii de lungoare puneau frunze pe cap pentru ca "sa-i traga rautatea".

            În unele regiuni, mamele si oblojeau copii cu frunze de brusture, unse cu unt, dupa ce-i scoteau din baie.

             Se mai înveleau copii cu frunze când aveau crampe. Frunzele udate cu otet erau leac pentru dureri de sale, unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai palite la foc, pentru junghiuri si dureri de inima.

            În alte regiuni, pe frunza de brusture se punea radacina de papadie prajita, amestecata cu smântâna proaspata si apoi se legau cu ea contra durerilor reumatice.

            La Rasinari, decoctul plantei spala buba neagra, ori se faceau legaturi cu brusture pisat. Radacina pisata, presarata cu sare, se punea pe talpa pentru bataturi în talpa.

            Cu decoct se spala pe cap pentru cresterea parului.

            În unele sate la indigestie se faceau legaturi la buric cu trei radacini de brusture si 3 radacini de hrean pisate si fierte în bors, îngrosate cu tarâte.

            Radacina plamadita în rachiu se lua contra vatamaturii. În unele parti, se pisa, se amesteca cu radacini pisate de mutatoare, iarba lui tatin, boz, etc. Cu otet, tarâte de bors ori faina de secara, facându-se o turta care se aplica pe pântece.

            Decoctul de radacina se bea contra bolilor venerice si eruptiilor pe piele, se spalau cu el la eczeme. Samânta bine pisata se punea în rachiu de drojdie sau în apa ne începuta si se bea în mai multe rânduri contra herniei.

            La nasteri grele se fierbea brustur, se strecura zeama, se punea zahar si se dadea lauzei, apoi bea 3 zile ceai de musetel, sa se curete.

            Compozitie chimica: nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulina, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, substante amare, vitamine B, saruri minerale inclusiv de potasiu, etc.

            Actiune farmaceutica: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactagog, reduce starile de voma, antiseptic intestinal, carminativ, stimuleaza digestia, diuretic, antiinflamator renal, calmeaza durerile de cap, expectorant, antiseptic pulmonar, antiinflamator gastric, antitumoral, aromatizant, antidiareic usor. Partea cea mai toxica a plantei este radacina datorita arctininei, uleiului esential si lactonei care poate provoca tulburari digestive, transpiratii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru ca înceteaza dupa ce nu se mai foloseste planta.

Ar mai trebui adaugat ca împiedica infectiile si înmultirea microbilor. Are actiune antitermica. Este astringent excelent si provoaca dezintoxicarea organismului. Modereaza si chiar regleaza secretiile organismului. Ajuta cicatrizarea. Datorita diurezei pe care o produce se foloseste la o serie de afectiuni ale ficatului, guta, diabet, la cei care vor sa-si reduca cantitatea de colesterol, creste diureza. În afectiuni dermatologice este foarte util începând cu cele mai frecvente si diverse afectiuni si terminând cu cele mai grave: cancer. La toate ajuta contribuind la vindecare.

Cosmetica: actiunea sa este diversa de la cresterea parului, pâna la seboree sau alte afectiuni se poate folosi cu succes în foarte multe afectiuni cosmetice.

Remarcam de asemenea ca poate sa distruga stafilococul datorita lactonei. Semintele de brustur sunt indicate si ele pentru întinerire si chiar în timpul nasteri usurând durerile nasterii.

Frunzele proaspete se folosesc atât în actiunea de dezintoxicare a organismului cât si în diferite rani cu rol cicatrizant sau dezinfectant.

            Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, abces, afectiuni bucale, afectiuni ale cailor urinare, afectiuni ale ficatului, afectiuni pulmonare, afectiuni stomacale, alergie, alopecie, anorexie, balonari intestinale, bronsita acuta si cronica, calculoza biliara, cancer, celulita, colesterol crescut, colici intestinale, colita de fermentatie, constipatie, cosmetica, diabet, diaree, dermatite, descuamarea pielii, dureri de cap, eczeme microbiene, eczeme uscate, eliminarea toxinelor din organism, epilepsie, eritem polimorf, erizipel, faringite, febra, furunculoza, gripa, guta, hemoroizi, herpes, hipertensiune, infectii urinare, inflamatii acute si cronice, insuficienta respiratorie, întepaturi de insecte, leucoree, mâncarimi de piele, matreata, micoze, nefrite, obezitate, pemfigus, raceala, reumatism, rani, tenuri seboreice, tumori, ulcer gastric, ulceratiile pielii vechi sau zemuinde, urticarie si în foarte multe alte afectiuni.

            Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma dupa mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. În colitele de fermentatie se consuma ne îndulcit sau îndulcit cu zaharina.

Tinctura: daca este posibil se va face din radacina proaspata. Se va pune 50 g de radacina spalata si maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se acopere pentru 15 zile tinându-se la temperatura camerei. Se agita de mai multe ori pe zi. Se va strecura apoi si se pune la rece în sticla mai mica. Se închide ermetic. Se va lua câte 1 lingurita diluata în 100 ml apa de 2-3 ori pe zi. Se poate folosi în acest fel la afectiunile de mai sus. Se poate lua perioade lungi de timp.

Unguent: se fierbe în 250 ml ulei 50 g de planta maruntita timp de 3 ore pe baia de apa. Se poate folosi apoi acest ulei intern câte 1 lingurita pe zi în multe din afectiunile enumerate. Extern se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apa si se adauga ceara de albine în functie de cât de tare doriti sa obtineti crema. Se poate de asemenea adauga si putin propolis.

BUBERIC

Scrophularia nodosa Fam Scrophularia.

            Denumiri populare: brânca, brânca porcului, buruiana de buberic, frunza de iarba, iarba de trânji, iarba neagra, iarba porcului, iarba sarata, urzica neagra.

            În traditia populara: a fost un leac comun la bube si taieturi.

            Contra eruptiilor de piele, se fierbeau si cu decoct se spalau, sau se folosea la brânca si gâlci.

            Cu tulpinile florifere se faceau bai, contra durerilor de picioare si a reumatismului.

            Rizomul tuberizat se dadea ca vermifug.

            Compozitie chimica: partile aeriene-substante amare, saponine, flavono-glucozidul diosmina, alcaloizi, acizi: cafeic, cinaric, cumaric, ferulic. Zaharoza, manitol, saruri minerale, etc.

Partile subterane contin acid cafeic, cumaric, hidroxibenzen, etc.

Atentie! PLANTA ESTE TOXICĂ si nu se va supra doza deoarece contine saponine care au o puternica actiune in subtierea sângelui, putând duce la accidente nedorite. De asemenea are un puternic miros neplacut.

Proprietati: este o planta cu actiune astringenta, hemolizanta, antihelmintica, etc.

Preparare:

-1 lingurita de planta maruntita sau frunze maruntite se pun la 100 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot bea trei portii din acestea pe zi cu înghitituri mici.

-Decoct din radacina maruntita sau frunze folosit extern din 2 linguri de planta maruntita la 500 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se foloseste extern la comprese sau cataplasme care se schimba în functie de toleranta la 12-24 ore.

-2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa si se face o mamaliguta cu faina de malai mai tare. Se pune cât mai calda (sa nu produca arsuri), pe abcese sau adenoame cu diferite localizari, sau diferite tumori. Este bun si la calmarea durerii reumatismale sau de alta natura.

            Se poate face acest lucru de 2 ori pe zi.

Tinctura: o parte planta maruntita sau radacina si 5 parti alcool alimentar de 70°. Se tine 15 zile, apoi se strecoara. Se vor lua 5-10 picaturi de 2-3 ori pe zi.

Extern se fac gargare cu dilutii din tinctura sau se pune pe rani în diferite dilutii.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: adenite, angina difterica, amigdalite, febra, hemoroizi (se face o crema cu praf de planta în amestec cu unt 1\1) Se va amesteca pâna la omogenizare. Se aplica în strat subtire de 2 ori pe zi. Rani (alifie sau infuzie), urticarie- intern 2 ceaiuri si extern decoct în tamponari locale. Parazitoze- se poate lua în orice forma de preparat, noduli scrofulosi, reumatism (se fac bai cu mai multe plante si se sta 30 minute în cada, dupa care se termina baia cu un dus rece.

BUSUIOC

Ocinum basilicum Fam Labiate

Denumiri populare: basic, basilesc, bosoioc, malacina, mejioran, vasaliac.

Se folosesc partile aeriene ale plantei atât proaspata cât si uscata.

În traditia populara: frunzele se puneau pe bube, iar în legaturi, la adenoamele de la gât si sale.

Se punea pe jaratec si se tragea fumul în piept, contra tusei, si pe nas contra guturaiului.

Contra tusei se folosea si decoctul, iar în amestec cu tintaura si iedera, pentru tuse rea.

Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.

            Legatura cu seminte se punea contra durerilor de cap.

Se mai folosea contra frigurilor, cel obtinut din semintele întrebuintate la biserica în cult.

Ceaiul din frunze si vârfurile florale se folosea în bolile de stomac si rinichi, iar seva plantelor crude, din primavara, contra durerilor de ochi.

Cei carora le intra ceva în ochi puneau un fir de busuioc în ochi pentru a-l scoate afara.

Compozitie chimica: ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- pâna la 80%, linalol pâna la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, saruri minerale, etc.

Proprietati: antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimuleaza digestia datorita uleiului volatil, calmeaza colicile, creste secretia de lapte la mamele care alapteaza. Combate greturile si varsaturile înca de la prima administrare. Antiinflamator stomacal si intestinal, dar poate fi folosit si extern ca antiinflamator. Este usor diuretic stimulând digestia. Carminativ, expectorant, antiseptic intestinal. Este un bun energizant si febrifug. Având aceste proprietati si fiind si foarte aromat cu o aroma placuta este una dintre plantele des folosite.

I se atribuie foarte multe proprietati în credinta populara. Se mai foloseste mult în cosmetica, pentru efectele pe care le are asupra pielii si parului.

Mod de preparare:

-Se poate folosi planta proaspata frecând cu ea locurile unde au fost întepate de insecte dupa ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseste în urticarii, mâncarimi tot asa.

-Planta proaspata- câteva ramurele puse la un litru de apa si lasat pentru 12 ore. De seara pâna dimineata, când se poate consuma în cursul zilei dupa strecurare. Se spune ca reda voiosia si dorinta de viata. De asemenea se spune ca întinereste.

-Praf de planta uscata obtinut cu râsnita de cafea. Se poate lua câte un vârf de cutit, pâna la o lingurita care se va pune sub limba timp de 10 minute. Se înghite apoi cu putina apa. Se poate lua de 3 ori pe zi.

-Infuzie. 1-2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este preferabil sa se consume înainte de mese. În afara de diabet se poate sa se îndulceasca cu miere poliflora. Este foarte util în colici intestinale, balonari, bronsita, etc.

-Macerat- 2 lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa rece. Se lasa apoi timp de 12 ore la temperatura camerei. Se strecoara. Se poate consuma dimineata. Se pot bea 2-3 cani pe zi.

-Tinctura- 50 g de planta maruntita se vor pune într-o sticla care se poate închide ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine la temperatura camerei timp de 15 zile, agitând des sticla, dupa care se strecoara. Se poate apoi lua câte o lingurita de 3 ori pe zi diluat cu 100 ml apa.

-Unguent- praf de busuioc obtinut cu râsnita de cafea. Se cerne. Se amesteca 50 g de praf cu 50 g de grasime( unt, untura, lanolina, seu de oaie, seu de vita, vaselina). Se amesteca pâna se omogenizeaza. Se pune in cutiute la rece. Se unge în strat subtire de 2 ori pe zi. În  cazul în care se doreste obtinerea unei creme mai consistente se poate pune si ceara de albine dupa dorinta (la cantitatea de mai sus se pun 10-20 g) si atunci se topeste pe baie de apa. La racire se va mesteca încontinuu pentru ca are tendinta sa se stratifice.

-Vin- la 1 litru de vin de buna calitate se vor pune 20 g de planta maruntita. Se lasa la macerat timp de 8 zile, dupa care se va strecura si se va complecta pâna la un litru cu vin. Se amesteca si se poate folosi câte 50 ml de 3 ori pe zi.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenite, adenoame, afte bucale si genitale, ameteli, anorexie, astenie nervoasa cu angoase, balonari, bronsita acuta sau cronica, cefalee, cheilita, cheratodermii (îngrosari ale pielii si crapaturi), colici intestinale, colita de fermentatie, diabet, diaree, dischinezie de natura nervoasa, dureri de cap, epilepsie, eroziuni, febra, frigiditate, gonoree, greata, guturai, indispozitie, infectii urinare, insomnie pe fond nervos, întepaturi de insecte, lactatie (mareste cantitatea de lapte) leucoree, leziuni bucale inflamatorii erodate, mâncarimi, menopauza, meteorism, migrene, negi (tinctura), papiloame (tinctura), raceli, rani, rinite alergice, scabie, spasme stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceratii cronice, veruci, uretrite, vaginite, voma.

Notam faptul ca cei care doresc pot sa faca si ulei de busuioc. Se va pune 250 ml ulei de masline preferabil presat la rece si 50 g de planta macinata. Se tine apoi la soare timp de 4 saptamâni, dupa care se strecoara. Se pastreaza în sticle de culoare închisa.

Se poate folosi intern câte o lingurita la foarte multe din afectiunile de mai sus sau se va folosi extern ca orice ulei în cazul ranilor, urticarii, etc.

si acest ulei se poate transforma în crema în cazul în care se amesteca la cald cu ceara de albine. Se poate folosi si aceasta crema la toate afectiunile pielii pentru cicatrizare.

BUSUIOCUL DE CÂMP

Prunella vulgaris Fam. Labiate

Denumiri populare: busuiocul cerbilor, buruiana de buba rea, busuioc de câmp, coroaba, gluga ciobanului, iarba lui Antonie, iarba lupariei, iarba neagra, izma salbateca, plescarita, sopârlaita.

În traditia populara: frunzele crude se aplicau pe bube, pe zgaiba. Cataplasmele cu frunze taiate, tinute în undelemn, se puneau pentru a alina durerile de cap.

Amestecate cu frunze de floarea vaduvelor (Succisa pratensis), se întrebuintau contra buboaielor si antraxului.

Ceaiul si decoctul se lua în boli de gura si de gât, precum si contra diareei.

Se mai folosea ca afrodiziac singura sau cu dumbat ( Teucrium chamaedris) si corzile vânatorului.

Compozitie chimica: partile aeriene contin tanin, rezine, rutozid, hiperozid, substante amare, ulei volatil, saruri minerale, etc.

Proprietati: diareice, antiinflamatorii, antitusive, cicatrizante, antibiotice.

Forme de preparare:

-Infuzie- 1 lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se poate îndulci cu miere daca nu aveti diabet. Se poate consuma 3 cani pe zi.

-Pulbere; de planta uscata obtinuta cu râsnita de cafea. Se va pune un vârf de cutit, pâna la o lingurita sub limba de 3 ori pe zi. Se tine timp de 10 minute, apoi se înghite cu putina apa.

Tot acest praf se poate utiliza pentru prepararea unei creme care se face cu o parte planta si o parte grasime (unt , sau untura) Se va freca si se omogenizeaza. Se aplica extern de 2 ori pe zi în strat subtire. Se poate face în amestec si cu praf de sunatoare sau de tataneasa când va fi mai eficienta.

Tinctura: 1 parte praf si 5 parti alcool alimentar de 70°. Se tine 15 zile apoi se strecoara. Se va folosi câte o lingurita de 3 ori pe zi diluat în putina apa.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: amigdalita, anorexie, astma, bronsita, bube, colici, colita, diaree, faringita, furuncule, gastrita, guturai, hemoroizi, infectii urinare, laringita, migrene, meteorism, raguseala, rinite, stimularea functiei sexuale, tuse, stimularea sistemului nervos.

CAISA.

Armeniaca vulgaris.

            Compozitie chimica: zaharuri, levuloza, glucoza, protide, lipide, o substanta asemanatoare carotenului, brom, calciu, fier, fluor, cobalt, mangan, magneziu, potasiu, sulf, fosfor. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP.

Actiune farmaceutica: foarte nutritiva mai ales uscata. antianemica, aperitiv, racoritoare, astringenta. Contribuie la mentinerea echilibrului nervos si chiar reface nervii. Reface celulele organismului, laxativ, antidiareic, indicat în reglarea digestiei. Întareste imunitatea. Sâmburii decorticati 4-6 bucati luati macinati sunt foarte utili contra cancerului.

Se poate folosi la: afonie, anemie, cancer, constipatie (în special cea uscata), convalescenta,  depresie nervoasa, diaree, inapetenta, întârzierea cresterii la copii, insomnii, nervozitate, obezitate, rahitism, reumatism, senectute.

Preparare:

-Fructul crud sau sub forma de suc, fruct uscat, sirop, dulceata, gem, etc, în alimentatie.

-Caise uscate 6-8 bucati se vor pune de seara în 250 ml apa la temperatura camerei. Dimineata se consuma atât apa cât si fructele în constipatie, etc.

-În aplicatii externe sucul de caisa este un tonifiant al pielii normale.

CALAPĂR

Crysanthemum balsamita Fam. Compositae

Denumiri populare: bumbisor, calampar, calapar, calonchir, calubar, carpin, calugar, dumbravnic, galopar, izma Maicii Preciste, smirna, spiculete, vetrice.

În traditia populara: frunzele se întrebuintau în mod curent, în multe zone, la taieturi, bube, buboaie, pe care se aplicau crude, palite în foc ori pisate si amestecate cu grasime.

Cu calapar, ceapa, coada-soricelului si un pic de menta se prepara o unsoare pentru bube si umflaturi. Plantele se uscau pe plita, se sfarâmau, se amestecau cu seu de oaie, ori unt, ulei de lemn si miere, unsoare de gâsca topite într-o tigaie. Dupa ce se amestecau în tigaie se punea faina de grâu ca sa le tina laolalta. Pasta obtinuta se împartea în doua. O parte se punea pe piept pentru tuse, iar dupa o jumatate de ceas dupa ce se racea se punea cealalta jumatate.

Panaritiul se lega cu ceapa alba, coapta, amestecata cu tamâie pisata, busuioc si frunze de calapar.

Decoctul se tinea în gura contra aftelor si a durerilor de dinti.

Radacina pisata, muiata în otet, se punea pe pântece contra herniei.

Decoctul partilor aeriene si mai ales al frunzelor se lua în boli de plamâni si ficat.

În tara Oasului cu calapar fiert se legau oasele cu tuberculoza osoasa.

Decoctul se dadea femeilor dupa nastere ca întaritor si ca sa opreasca pierderile de sânge.

În multe parti, cu decoct se spalau pe cap pentru dureri de cap, sau ca sa le creasca parul, sa nu cada.

Se mai punea în baile celor slabi sa-i întareasca.

Actiune farmaceutica: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic, antispastic. Stimuleaza cresterea parului.

Preparare:

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.

-Tinctura: se pune o parte de planta maruntita cu 5 parti alcool alimentar de 70°. Se închide ermetic sticla si se tine la temperatura camerei agitând des. Se strecoara dupa 15 zile. Se poate folosi câte 10 picaturi pâna la 1 lingurita de 3 ori pe zi diluat în 100 ml apa.

Se poate folosi în urmatoarele afectiuni: afectiunile ficatului, afectiuni digestive, afte bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi, herpes, infectii ale pielii, leziuni bucale erodate, plagi greu vindecabile, rani, reglarea menstrelor ( se prefera tinctura luata înainte de menstre cu 2 zile si se va continua pe toata perioada. Se întrerupe când se termina menstruatia), taieturi, ulceratii, vânatai, viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrata si se va face la temperatura corpului mai multe zile la rând).

Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare. Se va face pentru aceasta un tratament cu ceai din aceasta planta de 2 ori pe saptamâna si de asemenea tinctura cu care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, pâna la refacerea complecta a podoabei capilare, apoi se mai continua doar spalaturile saptamânale.

CARPEN.

Carpinus betulus Fam. Betulaceea.

Denumiri populare: carpan, carpin, gârnita, mustaret.

Proprietati: astringente si antiseptice.

Compozitie chimica: putin studiata. Se cunoaste faptul ca are tanin, ceea ce confera efectul astringent, antibiotic sau de cicatrizant. Se mai foloseste ca hemostatic.

Mod de folosire;

-Decoct din frunze proaspete sau uscate. 1 lingurita de frunze maruntite se va fierbe timp de 5 minute în 250 ml apa. Se strecoara apoi si se pot consuma 3 cani pe zi. Extern se poate folosi cantitate dubla de planta.

-Unguent din praf de planta: se fierbe pe baia de apa 50 g de praf de planta cu 200 ml unt timp de 3 ore. Se strecoara. Se pune în cutiute mici la rece . Se poate folosi de 2 ori pe zi în strat subtire.

-Otet  500 ml în care se va pune 50 g de praf de planta. Se lasa apoi timp de 8 zile la temperatura camerei. Se strecoara. Se foloseste la mâncarimi, în diferite dilutii în functie de toleranta. Pentru a obtine un otet aromat se poate pune si levantica de exemplu 10 g de praf o data cu acest praf de frunze.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: cancer extern, caderea parului, diaree, dureri de gât, dureri reumatice, gripa, hemoroizi, menstruatii (perturbari- cantitati prea mari) nevralgii, paralizii, prurigo, raceli, reumatism, cosmetica. Tuse.

CARTOF.

Solanum tuberosum. Fam. Solanaceae.

Compozitie chimica: contine crud o oxidaza care prin fierbere se distruge- favorizeaza aprovizionarea cu oxigen. Apa, hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale de sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, E, acid pantotenic, acid folic, solamina, etc.

Actiune farmacologica: nu se consuma cartofii colorati în verde pentru ca au foarte multa solamina care este toxica. Foarte digest, aliment plastic util diabeticilor, obezilor, aliment de balast, care înlesneste functiile intestinale, antiulceros, cicatrizant, topic emolient, calmant si cicatrizant al mucoasei digestive, antispasmodic.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: abcese, acidoza, afectiuni digestive si ale ficatului, arsuri, artritism, blocaj urinar, constipatie, crampe, crapaturi ale pielii, demineralizare, dezechilibre ale nutritiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, edem în insuficienta renala, erizipel, eruptii ale pielii, flegmoane, furuncule, gastrita, glicozurie, hemoroizi, hepatism, insomnie, intestine lezate, litiaza în special renala, nevralgii, obezitate, panaritiu, plagi atone, reumatism, sciatica, scorbut,  tuse nervoasa, ulcer gastric si duodenal, ulcere varicoase.

Preparare:

-Tinctura curata 20 picaturi în putina de 3 ori pe zi înainte, în timpul mesei sau dupa mese (doza poate fi ridicata la 40 picaturi, vreme de câteva zile daca efectele nu sunt suficiente.

Se rade cartoful crud si se pune într-un borcan cu capac. (se poate folosi si numai sucul filtrat). Se pune apoi alcool de 70° cât sa treaca cu un deget peste pasta aceasta. Se tine timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei. Se filtreaza apoi bine si se poate folosi. În cazul sucului de cartofi este suficient sa stea doar 8 zile.

-Suc de cartofi crud: ½ pahar de 4 ori pe zi timp de 1 luna în ulcere, diabet, etc. Se poate adauga miere, suc de morcovi sau de lamâie. O jumatate de pahar pentru celelalte afectiuni de 2 ori pe zi.

-Contra parazitilor intestinali: se va mânca seara timp de 3 zile consecutiv exclusiv salata de cartofi amestecata cu 60 g de ulei de nuca.

Extern:

-Ras în cataplasme crud sau fiert.

-În cataplasme rasi cruzi în arsuri, degeraturi, crapaturi. Plagi atone, ulcere, edeme ale pleoapelor. Se poate adauga ulei de masline.

CASTAN COMESTIBIL

Castanea sativa Fam. Fagacee

Denumiri populare: adistin, agnistin, castan-bun, castan, gastane, gâstine, gâstinie, ghistina, gustine.

În traditia populara: scoarta se folosea la tabacitul pieilor iar coaja la vopsitorie.

Castanele se foloseau contra degeraturilor la mâini si picioare. Se fierbeau  si în zeama lor, cât era înca fierbinte, se tineau câteva minute membrele degerate.

Compozitia chimica: ulei, protide, hidrati de carbon, vitaminele: B1, B2, C, saruri minerale.

 Frunzele: tanin, vitamina E, Lemnul taninuri cathehice, castalina, castalgina, vascalina, vescalgina, alcool triterpenic, acizi, saruri minerale.

Actiune farmacologica: se folosesc fructele coapte fara coaja care sunt un antiseptic pentru tubul digestiv, antianemic, energetic, remineralizant, tonic nervos si muscular. Continutul în sulf este mic, însa datorita faptului ca are sulf ajuta la dezinfectie si la refacerea oaselor, mai ales ca are în componenta si fosfor care ajuta la osificare. Magneziul pe care-l contine ajuta si el foarte mult atât la sistemul osos cât si întregului organism. Potasiul ajuta inima si vasele de sânge. Se cunoaste actiunea acestui fruct mai ales în cazul celor cu afectiuni venoase (varice, etc) Este de mare ajutor tuturor celor care doresc sa se supraalimenteze si chiar sportivilor si convalescentilor. Fierul pe care-l contine ajuta si la refacerea sângelui.

Castanele se consuma coapte sau facute piure. Se pot consuma în orice cantitate.

Sunt contraindicate la obezi si diabet.

Se recomanda în: afectiuni coronariene, afectiuni venoase sau arteriale, astenie fizica si psihica, anemie, batrânete, convalescenta, crestere, decalcifiere, depresie, flebite, hemoroizi, osteoporoza, stomatita, tromboflebita, varice

CASTAN SĂLBATEC

Aesculus hippocastanum Fam. Hippocastanaceae

Denumiri populare: aghistin, castan de cai, castan de India, castanul-calului, castanul-porcului, ghistin.

În traditia populara: scoarta se întrebuinta la tabacit si vopsit.

Castanele, pisate sau taiate marunt si plamadite în spirt denaturat ori fierte în apa pentru baie, se întrebuintau contra reumatismului. În acest scop se folosea si floarea, pusa în petrol, cu care se faceau frectii.

În tinutul Bacaului, se introduceau 6 inflorescente într-o sticla de un litru cu benzina. Sticla se îngropa în pamânt, unde se tinea trei saptamâni, iar dupa aceia se ungeau partile dureroase. Fructele se foloseau contra frigurilor si contra loviturilor, ca si ramurile tinere si scoarta.

Ca sa nu se îmbolnaveasca de erizipel unii purtau o castana învelita în pânza, la gât.

Compozitie chimica: semintele contin amidon, saponozide triterpenice care imprima gustul neplacut si amar al semintelor, grasimi, albumine, tanin, esecina, afrodescina, argirescina, criptoescina, flavonoide, oxicumarine (esculozida si fraxinozida si agliconii lor esculetina si frasetina), vitamine din grupul B, C, K si D-catecol, substante amare. Scoarta contine: esculina, cvercitrina, fraxina, oxicumarina, celuloza, rezine, substante minerale.

Proprietati: datorita prezentei saponozidelor, în special a escinei si D-catecolului, extractele de castan au actiune flebotonica moderata; escina are actiune antiinflamatoare diminuând fragilitatea capilarelor, are proprietati antiedematoase, fotoprotectoare, hemostatice. Capilar protector, reducator al fragilitatii capilare, vasoconstrictoare.

Mod de folosire:

Tinctura: la 200 g de frunze maruntite se adauga 1 litru de alcool de 70° alimentar. Se închide bine sticla si se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoara apoi si se pune în alte recipiente mai mici. Se pot lua intern câte 10 picaturi diluate în 100 ml de trei ori pe zi.

Unguent: 

a) 25 ml de tinctura se amesteca cu 75 g de lanolina de la farmacie sau cu untura proaspata nesarata.

b) castane se curata de coaja se usuca bine apoi se maruntesc transformate în praf cu râsnita de cafea. Se pot amesteca cu: miere, smântâna, ulei, untura, etc în proportie de 1\1.

Se pun pe locul afectiunii în strat subtire sau dupa un masaj usor. Se leaga fasa elastica daca este vorba despre varice.

c) Se fierb castanele dupa ce au fost curatate de coaja. Se transforma în pasta prin pasare si apoi se amesteca cu orice grasime în proportii de 1\1.

Vin:

Se va lua o mâna de frunze de castan sau coaja ( 4 linguri) de pe ramuri tinere. Se maruntesc bine, apoi se vor pune într-un litru de vin de buna calitate. Se vor tine timp de 10 zile agitând des. Se pot si umezi înainte frunzele sau coaja cu alcool alimentar de 70° pentru 12 ore, ca sa se elibereze mai multe substante active. Se strecoara si se va lua câte o lingura dimineata pe stomacul gol. Se ia timp de 14 zile, dupa care se vor lua 2 linguri, una dimineata si una seara, timp de alte 14 zile. Se iau apoi 3 linguri câte 14 zile una dimineata una seara si una la amiaza. Se va scadea apoi la 2 linguri timp de 14 zile, apoi la 1 lingura 14 zile si se termina aceasta cura.

Se pot folosi castanele la urmatoarele afectiuni: accident cerebral, contuzii, cuperoza, degeraturi, edeme cerebrale, edeme postoperatorii, edeme traumatice, flebite, cangrena, hemoroizi, hernie de disc, inflamatie venoasa, impetigo, luxatii, parkinson, plagi infectate, procese exudative intracraniene, sciatica, sechele dupa fracturi, spondiloza, tulburari circulatorii, ulcer varicos, varice.

CASTRAVETE.

Cucumis sativus. Fam. Curcubitaceae.

Compozitie chimica: vitaminele A, B, C, sulf, magneziu, oxid de calciu, mucilagii

Actiune farmacologica: racoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric si al uratilor, diuretic, hipnotic usor.

Este un dezintoxicant al organismului se poate folosi foarte bine la reumatism si foarte multe alte afectiuni.

Extern este vitalizant si astringent sucul.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: acnee, artritism, colibaciloza, colici, cosmetica, crapaturi ale buzelor, dermatoze superficiale, guta,  iritatii intestinale, intoxicatii, litiaza biliara si renala, pecingine, pete pe piele, pistrui, pori dilatati ai fetei, prurit, reumatism, riduri, stari subfebrile, temperamente biloase si sangvine.

Preparare:

-Fiert indicat contra iritatiilor intestinale, util în temperamente biloase si sangvine.

-Crud ras sau suc, este pentru unii destul de indigest. Se foloseste în diferite combinatii cu alte legume si fructe. Indicat minimum 20 ml de 3 ori pe zi.

-Extern pentru cei cu pielea grasa: lotiuni pentru ten cu apa de fierbere nesarata.

_Riduri- aplicatii de rondele de castravete.

-Pistrui-lotiune cu lapte crud în care s-au macerat rondele de castravete.

-Pori dilatati ai fetei- se iau cantitati egale de seminte de castravete, dovleac si de pepene galben. Se macina fin, separat, într-o râsnita de cafea. Se dilueaza câte o lingura de supa  din fiecare pudra în lapte sau smântâna. Se amesteca pentru obtinerea unei masti care se va aplica vreme de 30 minute. Se spala apoi cu apa de trandafiri calduta.

-Îngrijirea fetei: lapte de castravete. Se piseaza într-o piulita 50 g de migdale dulci, decorticate, se toarna încet 250 g de suc de castravete dat în clocot si racit si se strecoara într-o pânza deasa. Se adauga 250 ml alcool si 1 g esenta de trandafir. Se utilizeaza ca lotiune.

-Pomada emolienta (dermatoze, îngrijirea fetei, încalzirea picioarelor):

suc de castravete filtrat.....300g

untura topita nesarata........250 g

grasime de vitel........150 g

apa de trandafiri........3 g

Balsam de Tolu........0,50 g

Totul se amesteca bine într-un mojar. Se foloseste în aplicatii locale. (Jean Valnet- ...)

CĂLIN

Viburnum opulus Fam. Caprifoliaceea

În traditia populara: fructele globuloase rosii s-au folosit fierte la vopsit în rosu.

Calinele fierte se folosea la varsat .

Compozitia chimica a scoartei: contine o glicozida amara (viburnina), tanin, flavonoide, un complex rezinos, esteri ai acidului valerianic, amidon.

Proprietati: stimuleaza pofta de mâncare, în acest sens se poate folosi singur sau în asociatie cu alte plante. Astringent, sedativ si antidismenoreic, iminenta de avort si accidente nervoase ale sarcinii.

Mod de preparare:

-2 lingurite de scoarta maruntita se pun la 250 ml apa. Se fierb apoi timp de 10 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. În cazul spalaturilor vaginale sau al ranilor se va face cu cantitate dubla de planta.

-Tinctura: o parte coaja macinata si 5 parti alcool alimentar de 70°. Se tine ermetic închisa si se agita zilnic timp de 15 zile apoi se strecoara. Se va putea lua câte o lingurita de 3 ori pe zi înainte de mese diluata cu putina apa.

-Fructele- se extrage sucul cu storcatorul de fructe si se consuma câte 40 ml în cazul gastritelor hiper-acide sau chiar în cancer, în scop preventiv. În combinatie cu suc de coacaze în parti egale luat de 3 ori pe zi se poate lua de cei care fac chimioterapie, pentru a nu se simti asa tare efectele negative ale acestui tratament.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: accidente nervoase ale sarcinii (calmant), afectiuni vaginale, bufeuri (de caldura), cancer, colici, dismenoree, dureri abdominale, eminenta de avort, gastrite hiper-acide, gripe, hemoragii uterine, inima ( întareste muschiul inimii), raceli, transpiratii excesive, tuse.

CĂPsUNUL

Fragaria viridis Fam Rosaceae

Denumiri populare: capsun de gradina, fragi de gradina, pomite.

În traditia populara: radacinile se fierbeau în vin, care se lua contra tusei. Radacinile si cârceii se fierbeau înabusit, într-o oala noua, cu vin alb care se dadea femeilor când aveau dureri de pântece sau cârcei. Ceaiul din tulpini si radacini se folosea în boli de rinichi.

Compozitia chimica: fruct- apa 90%, hidrati de carbon, protide, saruri minerale, fragarol, substante uleioase, acid salicilic, acid elagic, evercitrina, citrol, tanin, zaharuri, polifenoli, vitaminele: A, B, C, iod, brom,

Actiune farmacologica: antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic. Indicat chiar si în cancer pentru ca vitamina C este un puternic oxidant. De asemenea acidul elagic împiedica formarea celulei canceroase. Polifenolii de asemenea contribuie la proliferarea celulei canceroase. Mai contine tanin, ceea ce-l face astringent. Pectina reduce colesterolul si prin aceasta contribuie la vindecarea afectiunilor circulatorii sau de inima. Levuloza utila la diabet.

Produsele salicilice sunt foarte bine asimilate de organism si sunt utile în multe tratamente. Diminueaza acidul uric din urina, alcalinizant al sângelui. Contine iod foarte util la afectiunile tiroidiene împreuna cu brom.

Preparare si administrare: este normal ca fructele proaspete sunt cele mai indicate. Se pot consuma cât mai multe, indicat ar fi sa se consume minimum 300 g pe zi o perioada mai lunga. Acestea se vor consuma dimineata pe nemâncate.

În cazurile în care nu se poate asigura o provizie suficienta de aceste fructe se pot face si siropuri (nu pentru diabetici) Acestea se vor face din suc proaspat de fructe bine filtrat în care se va pune zahar, pâna se obtine o solutie saturata ( nu se mai topeste zaharul si ramâne la fund). Înainte de a fi închis în sticle se va pune sucul de la o lamâie la fiecare 500 ml suc. Apoi se închid ermetic sigilând dopurile cu ceara topita sau parafina. În acest fel se pot pastra o perioada de 2 ani.

Se va lua câte o lingura din acest sirop de 3 ori pe zi.

Se pot face de asemenea si multe tratamente cosmetice, cu efecte foarte eficiente.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, afectiuni tiroidiene (contin iod), afectiuni glandulare (le regleaza), amigdalite, astenie de primavara, ateroscleroza, avitaminoze, boli rectale si intestinale, cancer, colesterol în exces, constipatie, diabet zaharat (300 g zilnic- contine levuloza), diaree, eczeme, enterite acute, guta (diminueaza acidul uric), hemoragii uterine, hemoroizi (au actiune interna), hipertensiune, imunitatea organismului (alcalinizeaza sângele), intoxicatie tabacica si alcoolica, litiaze biliare si renale (diminueaza acidul uric), nefrite, nevroze, reumatism degenerativ (curata organismul de toxine), parazitoze intestinale (oxiuri), seboree, stomatite, TBC pulmonar (remineralizant), tulburari hepato-biliare, ulcer gastric, ulcer varicos.

Frunzele se pot folosi infuzie, pentru: diaree, inflamatia ficatului, rinichilor si vezicii urinare. 2 lingurite la 250 ml apa clocotita. Se pot consuma 2 cani pe zi.

Atentie! Pentru unele persoane aceste fructe sunt un adevarat chin producând alergii, urticarie, etc. Se vor testa înainte în acest sens.

CĂTINA

Tamarix ramosissima

Alba- Hippophae rhamnoides

Catina rosie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae

În traditia populara: radacina si scoarta se folosea la tabacit, iar ramurile pentru vopsit, uneori se folosea si scoarta la vopsit.

Radacina se întrebuinta ca si scoarta ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiarta în otet ere întrebuintata ca insecticid. Frunzele si ramurile se foloseau contra reumatismului, în bolile splinei.

Extern se mai folosea la dureri de dinti si rani. Intern se mai întrebuinta în bolile ficatului, splinei rinichilor si basicii. Cu tulpinile plantei se faceau bai copiilor slabiti, rahitici.

Scoarta.

Compozitia chimica:   Scoarta: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonina, tanin si acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.

Actiune farmaceutica: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamina naturala. Antiinflamator, astringent, tonifiant. Extern: Limiteaza procesul inflamator, strânge tesuturile si ajuta la cicatrizare. Scoarta are efect antibiotic, antiinflamator, astringent si cicatrizant, atât intern cât si extern.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardiace (curata arterele), afectiuni bucale diverse, avitaminoza, cancer, colesterol în exces, colite, dermatoze, diaree, diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter, inflamatii, intoxicatii, parkinson, rani zemuinde, reumatism, ulcere cutanate (extern), urticarie.

Preparare: scoarta.

-Scoarta uscata se va maruntii, dupa care se va transforma în praf cu ajutorul râsnitei de cafea. Se va folosi:

a) Decoct din 2 lingurite de scoarta la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma intern 2-3 cani pe zi. Extern se va face cu cantitate dubla de planta.

b) Praf de scoarta se va lua intern între un vârf de cutit si o lingurita. Acesta se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite. Extern praful se pune pe rana apoi se panseaza.

-Tinctura: 50 g de praf de coaja se va pune într-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine timp de 15 zile agitând des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi câte o lingurita diluata în 100 ml apa. Extern se dilueaza în functie de toleranta si se panseaza.

Mugurii: se pot folosi de catre cei care sunt în vârsta, fiind considerat unul dintre remediile care împiedica îmbatrânirea, mai ales daca se folosesc sub forma de tinctura, când se folosesc câte 10 picaturi de 3 ori pe zi în dilutie cu apa. Se mai poate folosi de asemenea de catre copii la crestere.

Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeti culesi. Se vor zdrobi si se vor pune apoi în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se tine timp de 15 zile la temperatura camerei în vas ermetic închis agitând des. Se strecoara apoi dupa aceasta perioada, se filtreaza si se pune in sticlute mici.

Se va lua câte 3-5 picaturi de 3 ori pe zi diluate cu apa de catre copii si 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi tot diluate cu apa de catre adulti în functie de afectiunea care se trateaza.

Frunzele: se pot folosi si uscate însa se maruntesc bine atunci când se prepara.

Compozitia chimica a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloza, rezine, tanin, ulei volatil, vitamina C, saruri minerale.

Proprietati: frunzele au un marcant efect de curatire a vaselor de sânge carora le reda si supletea. Este remarcabil efectul lor în sfera sistemului central nervos, pe care îl stimuleaza, foarte eficient.

Se vor folosi sub forma de infuzie: 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani de ceaiuri pe zi. Este indicat sa se consume înainte de mese cu 15 minute.

Tinctura: facuta din praf de frunze uscate obtinute cu râsnita de cafea sau din frunze taiate foarte marunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se vor tine timp de 15 zile închise ermetic în sticle care se vor agita des. Se strecoara apoi ti se filtreaza. Se poate lua câte o lingurita de 3 ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute.

Praf de frunze uscate: se macina frunzele cu râsnita de cafea apoi se cern. Se va lua 1 vârf de cutit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limba pentru 10 minute, apoi se înghite cu putina apa.

Unguent: praf de frunze 1 parte si untura de porc sau alta masa grasa (unt, margarina, seu, etc) 1 parte. Se va amesteca pâna la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori pe zi.

Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune în 250 ml otet alimentar si se lasa 8 zile apoi se strecoara. Se poate folosi la urticarii, bataturi, mâncarimi de piele.

Frunzele de catina se pot utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni circulatorii, afectiuni urinare, cancer, diaree, edeme, infectii urinare, nevroze, reumatism, inflamatiile splinei în special, tromboflebite, umflaturi, varice.

Fructele.

Compozitie chimica: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol, zaharuri, pectine, acizi grasi esentiali, acid folic si izoramnetol, flavonoide, substante tanante, substante minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.

Vitaminele: A, B (întreaga gama de vitamine B care a fost descoperita pâna la aceasta data), C, D, E, F, PP,  aminoacizi, etc. Putem spune ca este de fapt cea mai complexa polivitamina naturala.

Proprietati: din moment ce are toate vitaminele, toate indicatiile care se dau pentru fiecare vitamina în parte ar trebui sa le însir aici. Ne marginim însa sa spunem ca este un protector al organismului în cazul radiatiilor, de aceia se recomanda la toti cei care fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are puternica actiune antiscorbutica, este astringent si vermifug. Reface celula ficatului si-l vindeca de foarte multe afectiuni. Distruge infectiile sau le diminueaza în cel mai rau caz. Face imposibila înmultirea microbilor patogeni. Tonifica întregul organism, elimina sau limiteaza procesul inflamator, usureaza cicatrizarea. Este si diuretica contribuind si la curatirea organismului de toxine. Este deosebit de utila celor care sufere de cancer, pentru ca face mai acceptabila chimioterapia si chiar lupta cu boala. Fructele se pot folosi atât intern cât si extern.

Pot de asemenea sa distruga viermii intestinali.

Mod de preparare: în primul rând se pot consuma fructe proaspete sau congelate. Se vor lua minimum 4-5 lingurite de 3 ori pe zi. Cu cât se vor consuma însa mai multe cu atât va fi mai vizibila în tratament.

Suc din fructe; se ia minimum 20 ml de 3 ori pe zi.

Fructe uscate 2 lingurite de fructe zdrobite sau macinate se vor pune la 250 ml apa si se vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoara apoi. Se pot consuma 3 cani pe zi.

Praf de fructe râsnite, apoi cernut praful prin sita se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite cu putina apa de 3 ori pe zi. Se ia cu 30 minute înainte de mese.

Unguent: praf de fructe amestecat cu untura de porc 1\1 si omogenizat prin amestecarea insistenta a celor doua componente da un unguent excelent pentru afectiuni dermatologice, deoarece contine toate vitaminele necesare refacerii pielii. Se unge local în strat subtire de 2 ori pe zi.

Tinctura din suc- se iau fructele si se zdrobesc, apoi se pun în storcatorul de fructe (daca aveti) daca nu într-o pânda tare si se strâng pentru a stoarce sucul. Sucul din fructe se pune într-o sticla în care se va pune aceiasi cantitate de alcool alimentar de 70˚ cât suc este. Se pune dop si se tine la rece. În mod normal se asteapta 15 zile apoi se poate consuma câte o lingurita diluata de 3 ori pe zi cu putina apa. Se poate însa consuma si imediat ce s-a facut.

Tinctura din praf de planta. (FRUCTE) este mai complexa pentru ca la aceasta tinctura se folosesc si semintele din fructe. De fapt se macina fructul cu râsnita de cafea cu sâmbure cu tot. La 50 g de praf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic si se agita zilnic. Se tine la temperatura camerei. Se strecoara dupa 15 zile si se filtreaza. Se pune în recipiente mai mici. Se va lua câte o lingurita de 3 ori pe zi diluata în 100 ml apa.

Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg de zahar si 10 g drojdie împreuna cu 5 litri de apa. Se pun într-un vas timp de 7 zile agitând des. Dupa aceasta perioada se va pune un dop care are un furtun de cauciuc introdus în el. Capatul furtunului de cauciuc se pune într-un borcan cu apa. Se lasa cât timp fermenteaza 5-6 saptamâni sa fermenteze.

Dupa fermentare se va scoate cu grija uleiul de la suprafata fiind foarte util la multe tratamente. Vinul se trage apoi cu un furtun într-un vas mai mic si se umple pâna la gura, sa nu mai ramâna aer. Se pune un dop care se pune ceara sau se parafineaza. Se tine timp de 30 de zile când se mai filtreaza o data luându-se de pe depunerile care s-au asezat la fundul sticlei. Se pune în sticle si se parafineaza sau ceara. Este un vin foarte bun la tratamente si totusi un vin gustos. Peste fructele din vas se mai poate pune zahar si apa si se mai face o data vin, însa nu medicinal ci pentru un vin de masa.

Se poate consuma ca tratament vinul obtinut prima data câte 50 ml de 3 ori pe zi. La acest vin se pot pune si plante aromate când se pun fructele în functie de afectiuni: cimbru, salvie, busuioc, maghiran, etc.

Se mai poate face un alt preparat foarte util în cazul în care aveti la îndemâna fructe proaspete. Se vor spala foarte bine fructele cu multa apa dupa ce le-ati desprins de pe ramuri. Se pun aceste fructe de preferinta într-un vas de sticla si apoi se vor zdrobi cu mâna sau cu o lingura de lemn. Se pun apoi într-o pânza mai rezistenta daca nu aveti storcator de fructe si prin stoarcerea puternica se va extrage sucul. Dupa ce nu mai iasa suc din aceste fructe se va pune peste aceste fructe tot în vas de sticla apa fiarta dupa racire, cât sa le acopere si se lasa timp de 12 ore. Se strecoara apoi din nou. Se mesteca apoi cu sucul obtinut de prima data si se va lasa pentru 12 ore la decantare. La suprafata se va forma o pelicula de ulei fina. Aceasta se va lua cu grija si se pune în recipiente mici. Se va folosi la intern 3-4 picaturi de 3 ori pe zi sau extern se pot face cu acest ulei o serie de preparate cosmetice sau dermatologice foarte eficiente.

Fructele ramase (din care s-a stors sucul) se vor pune la uscat. Se poate apoi sa se transforme în praf care se poate lua intern câte o lingurita de 3 ori pe zi, sau se poate folosi extern la diferite preparate (creme, unguente) în amestec cu ulei, unsoare, seu, vaselina, etc. Se prefera însa cu ulei vegetal caz în care se va pune peste praf ulei cât sa-l acopere. Se lasa 4 saptamâni. Se strecoara si se poate folosi la orice afectiuni atât intern cât si extern.

Se poate folosi la orice afectiune, pentru ca nu exista afectiune care sa nu fie influentata în bine în urma tratamentului cu aceste fructe sau cu preparatele din ele. Având toate vitaminele se poate lua deci la orice afectiune, pentru ca spre deosebire de vitaminele sintetice aceste vitamine nu se stocheaza în organism ca cele sintetice.

Se foloseste la: afectiuni capilare, anemie, anorexie, arsuri, arterite, astenie, astm, ateroscleroza, avitaminoza, bronsite, cancer, calcul biliar, ciroza, cistita, constipatie, convalescenta, degeraturi, depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatita, hipertensiune, hipoaciditate, impotenta, infectii oculare, infectii respiratorii, infectii virale, insuficienta ovariana, leucemie, leucoree, micsorarea fluxului menstrual, parkinson, rani, radiatii. Reumatism, boli de rinichi, sida, afectiunile splinei, sterilitate feminina si masculina, tbc de orice natura, tumori, urticarie, etc.

CÂNEPA CODRULUI.

Eupatoria cannabium Fam. Asteraceae.

            Denumiri populare: cânepoaie, cânepa de apa, cânepa vraghiei, dumbrovnic, iarba de întruiele, sburatoare, smeoaie.

Compozitie chimica: partile aeriene- substante amare (eupatorina, eupatoriupicrina), alvalo-rezine, tanoizi, un saponozid, steviozidina (substanta de 300 de ori mai dulce ca zaharul) etc.

Radacinile: ulei volatil si empirina, saruri minerale.

Toxicitate: în cantitati mari aceasta planta produce intoxicare, care se manifesta prin : diaree, tremuraturi, voma. Se va evita sa se foloseasca intern.

Proprietati: diuretic, antifebril, laxativ, emolient, cicatrizant, antibiotic, aperitiv- tonic, antihelmitic.

Mod de folosire:

-infuzie- din planta maruntita 1 lingurita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se poate bea aceasta cantitate în cursul întregii zile. În cazul viermilor intestinali este util sa se bea în functie de toleranta întreaga cantitate dimineata pe nemâncate. Infuzia se poate folosi la diverse rani de asemenea pentru spalaturi ca si pentru dezinfectie.

Decoct din radacina care este mai puternica decât planta. Se vor pune 2 linguri de radacina maruntita la 500 ml apa. Se vor fierbe timp de 15 minute, dupa care se va strecura. Se va folosi atât la clisme, pentru viermi intestinali cât si la spalaturi vaginale sau la alte rani pentru dezinfectie.

Este putin folosita, deoarece nu se gaseste la nici un magazin de plante medicinale si cei care o cunosc mai stiu si alte plante mai eficiente ca aceasta care nu are atâtea toxine.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: cancer (extern), eczeme zemuinde (comprese si spalaturi) cuperoza (comprese) insuficienta hepatica (doar pentru a înlatura constipatia), dermatite infectate zemuinde (doar cele rebele la alte tratamente), reumatism (extern amelioreaza durerea). Se poate folosi cu alte plante în acelasi timp. Rani, tumorile anusului, rectului, vaginului când se foloseste în combinatii cu alte plante fiind în acest fel foarte utila. Ulceratii zemuinde- la acestea se poate utiliza si praf din planta uscata care se pune pe rana de 2 ori pe zi.

CÂRCEI

Ephedra distachya Fam. Ephedraceae.

            Se pot folosi partile verzi ale plantei.

            Compozitie chimica : din diferite specii de Epfedra s-au izolat mai multi alcaloizi (0,2-2%) mai putin taninuri si substante minerale.

Dintre alcaloizi mai important este efedrina si izomerul sau pseudo-efedrina. Efedrina naturala este levogira si se prezinta în cristale incolore, solubile în apa, alcool eter si cloroform.

Pseudoefedrina este putin solubila în apa, usor solubila în alcool si eter.

Proprietati : se utilizeaza în China, din cele mai vechi timpuri ca remediu antiasmatic, cunoscut sub numele de Ma-Huang. Bronhodilatator, diminua motilitatea gastrica, creste presiunea arteriala : vasoconstrictor local (pe mucoasa nazala) stimuleaza sistemul nervos si centri respiratori.

Mod de preparare:

-1 lingurita de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15-20 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi, sau la nevoie câte o lingura sau chiar în spalaturi nazale sau în forma de picaturi la tuse.

            Se poate folosi la urmatoarele afectiuni : astm bronhic alergic, cefalee, emfizem pulmonar, exantem, incontinenta urinara, intoxicatii cu morfina, scopolamina, etc. Sinuzite, tuse.

Exista si la farmacii preparate cu aceasta planta.

CEAPA

Allium cepa Fam. Liliaceea

Cunoscuta ca remediu în foarte multe afectiuni înca din antichitate.

Denumiri populare: arpagic, caba, cebula, ceapa-bulgareasca, ceapa de apa, ceapa de arpagic, ceapa de gradina, ceapa-hasma, ceapa-lunguiesa, ceapa-moldoveneasca, cepoi, cepsoara de vara, ceaclama, hagima,  hajma, harpagica, herpejica, hocegi, orceag, parpagica, samulastra, teapa, teapi, tepoi.

În traditia populara: cojile de ceapa galbena uscate, se foloseau pentru a vopsi în galben, fire sau oua. Cojile de ceapa rosie macerate în apa timp de 5 zile si apoi fierte cu alaun se foloseau pentru colorarea matasii si oualor în galben, portocaliu ori brun.

A fost unul din leacurile cele mai importante. Bulbul pisat si copt se folosea contra buboaielor si loviturilor.

În unele zone ceapa se cocea în spuza, i se scotea miezul si se introducea în locul lui o bucatica de lumânare sau seu, se lepada apoi coaja si asa cum era calda se punea câte o foaie pe buboaie.

 Pe lovituri se legau de mai multe ori cu ceapa, pisata cu muchea toporului, nu tocata, presarata cu multa sare si stropita cu rachiu.  Cu ceapa se faceau legaturi la bube.

La arsuri se aplica ceapa pisata si amestecata cu smântâna. La gâlme se punea ceapa pisata cu sare sau prajita cu sapun, untura rânceda cu ceapa. Sau ceapa fripta si frunze de nalba.  Pentru durere de burta se taia o ceapa în doua, se presara cu piper si se lega la buric; ori se pisau bine 3-4 cepe coapte în spuza, amestecate cu faina si apa calduta si se punea cataplasma pe burta.

Pe Somes se faceau spalaturi cu zeama de ceapa contra caderi parului.

La limbrici se taia 1-2 cepe, înca de cu seara, si se punea într-un vas cu apa, unde se lasau o noapte, apoi dimineata pe nemâncate se bea apa.

Compozitie chimica: vitaminele: B1, B2, B6, E, PP, acid folic. Fitohormoni: auxine, giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza, fructozil-transferaze.

Actiune farmaceutica: antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, rezolutiv, revulsiv. Împiedeca înmultirea microbiana, chiar contra stafilococilor, limiteaza durerea sau chiar o suprima. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant, antitrombotic, afrodiziac, etc.

Preparare:

-cel mai util este sa se consume pentru intern ceapa cruda în special verde sau sa se consume suc de ceapa.

-Tinctura-

-Ceapa cruda ca atare sau macerata câteva ore în ulei de masline, în salata în cruditati, aperitive, în toate ciorbele.

-Taiata fin si luata cu lapte sau în supa, asezata pe unt cu pâine.

-O ceapa taiata fin macerata câteva ore în apa calda. Se bea maceratul dimineata pe nemâncate, cu câteva picaturi de lamâie în afectiunile venoase sau cele descrise.

-Contra gripei- lasam sa se macereze 2 cepe taiate în felii subtiri în ½ litru apa. Un pahar de macerat între mese si un alt pahar seara la culcare, vreme de vreo 15 zile.

Contra diareei: o mâna de foi de ceapa, brune la un litru de apa se fierbe timp de 15 minute. Se bea ½ litri pe zi.

-Contra diareei sugarilor: se infuzeaza timp de 2 ore trei cepe taiate la 1 litru de apa în clocote. Îndulcit cu zahar.

-Contra parazitilor intestinali: lasam sa se macereze 6 zile o ceapa mare taiata felii într-un litru de vin alb. Un pahar în fiecare dimineata timp de 1 saptamâna, Se reia timp de 2-3 luni, repetându-se.

-Contra reumatismelor: decoct de 3 cepe taiate, necuratate de foitele învelitoare într-un litru de apa; se fierbe 15 minute, se strecoara si se ia câte un pahar dimineata si la culcare.

-Contra litiazei biliare: o ceapa mare, taiata fin, 4 linguri cu ulei de masline, 150 g apa si 40 g de untura nesarata. Se lasa sa fiarba 10 minute. Se bea foarte calda mai multe seri la rând. Dupa 2 ore la culcare se ia un decoct de crusin. Tratamentul se face o data în an.

-Se macereaza timp de 10 zile ceapa proaspata într-o cantitate de alcool de 90° egala cu greutatea ei; se iau 3-5 lingurite pe zi.

-Vin: ceapa taiata fin.......300 g

        miere lichida........100 g

        vin alb.........600 g

Lasam sa se macereze 48 ore. Filtram si se ia 2-4 linguri pe zi, în afectiunile interne.

-50 ml suc de ceapa se pune în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se tine apoi timp de 10 zile, dupa care se filtreaza. Se va lua câte o lingurita de 3 ori pe zi.

-Ceapa cu miere: suc de ceapa se amesteca în parti egale cu miere, preferabil poliflora. Se va lua din aceasta de câte ori este nevoie în cazul tusei, sau pentru tratament câte o lingurita de 3 ori pe zi.

-Vin cu ceapa: la 1 litru de vin alb se vor pune 50 ml suc de ceapa. Se lasa timp de 8 zile, apoi se va strecura. Se complecteaza din nou la 1 litru vinul, dupa care se poate consuma ca tratament câte o lingura de 3 ori pe zi. Este bine sa se ia înainte de mese cu 30 minute.

-Ceapa coapta în cuptor pâna se înmoaie. Este foarte utila în cazul în care exista un furuncul. Ajuta la colectarea puroiului, sparge si ajuta apoi la eliminarea lui si la vindecare. Se indica de asemenea la toate afectiunile intestinale si stomacale.

-Ciorba cu ceapa- 4-6 cepe taiate marunt, se fierb împreuna îndelung cu putina varza taiata marunt si radacina de patrunjel. Se pot consuma în special de catre cei care doresc sa slabeasca fiind un remediu foarte sigur. Se consuma în acest caz zilnic 250 ml de ciorba din aceasta.

Extern:

-Sinapisme (cataplasme cu mustar) cu cepe crude în reumatism.

-Contra congestiei cefalice si a meningitei (tratament de sprijin) frecam tâmplele cu o ceapa si înfasuram picioarele în 1-2 kg de ceapa taiata 8-10 ore.

-contra migrenelor: cataplasme cu foi de ceapa crude aplicate pe frunte.

-contra retentiei de urina, contra oliguriei: cataplasme de cepe pe partea de jos a abdomenului.

-Contra negilor; amestecam ceapa cu sare marina cu argila în parti egale. Sau scobim o ceapa si umplem cavitatea cu sare. --Frecam negul cu o jumatate de ceapa rosie.

-Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor, cataplasme cu ceapa coapta. O ceapa coapta la cuptor calda, face sa colecteze abcesul, flegmonul, etc.

-Contra surditatii se amesteca 30 g suc de ceapa si 30 g rachiu, se încalzeste si se pun 3-4 picaturi în ur3eche, de 3 ori pe zi, din care una la culcare.

-Contra nevralgiilor dentare. Sa se aseze în cavitatea dintelui suc de ceapa pus pe un tampon de vata.

-Contra hidropiziei: Ca hrana exclusiva, trei supe cu lapte pe zi, cu o ceapa cruda tocata marunt. Ameliorarea începe sa se remarce dupa o saptamâna. Urinarile sunt abundente în 15 zile de la începere.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee- spalaturi sau lotionari cu suc de ceapa de 2 ori pe zi. Abcese- ceapa coapta sub pansament. Adenite- cataplasme cu ceapa coapta sub pansament care se va schimba de 2 ori pe zi. Se aplica calda. Afectiuni respiratorii, alopecie- frectii zilnice cu suc de ceapa sau tinctura. Ateroscleroza- tinctura în cure de lunga durata. Artritism- tinctura cu suc de ceapa. Arsuri- ceapa coapta cataplasme. Amigdalite- cataplasme cu ceapa coapta calda de mai multe ori pe zi, tinctura intern, suc de ceapa sau ceapa zilnic ca aliment cu diferite alimente. Angina- sec de ceapa de mai multe ori pe zi. Ascita- sub orice forma cât mai multa. Astenie-tinctura, astm bronhic-  tinctura si suc cu miere. Atonie gastrica - sub ori ce forma. Azotemie - tinctura, vin, suc. Balonari - consum de ceapa cruda. Bataturi- pansament cu ceapa macerata în otet. Bronsite- tinctura sau suc cu miere. Caderea parului- frectii cu felii de ceapa sau cu tinctura zilnic. Cancer intestinal sau digestiv- (curata întreg tubul digestiv de puroi sau tumori) tinctura, vin, suc, fiarta, etc. Celulita- frectii cu felii de ceapa local sau cu tinctura de mai multe ori pe zi. Ciroza- se consuma cât mai multa sub orice forma. Cloruremie- tinctura sau ceapa cruda în alimentatie. Ciclu neregulat- tinctura, suc, consum de ceapa. Congestie cerebrala- comprese cu ceapa cruda extern, iar intern sub orice forma cât mai multa. Colecistita- sub orice forma cât mai multa. Crapaturile pielii- ceapa coapta. Degeraturi- cataplasme cu ceapa coapta, degeraturi- cataplasme cu ceapa coapta, crize de nervi- se miroase ceapa proaspat taiata. Dezechilibru glandular- în special tinctura, dar si celelalte forme. Dentar- contine fluor care întareste zmaltul dentar. Se consuma ceapa cât mai multa. Diabet, diaree- tinctura. Dismenoree- intern tinctura si extern cataplasme pentru diminuarea durerilor cu felii de ceapa puse pe locul dureros. Dureri de cap- felii de ceapa pe locul dureros pâna la trecerea durerii sau tinctura. Dureri de gât- intern tinctura- extern cataplasme cu ceapa coapta aplicate calde. Dureri reumatice- felii de ceapa aplicate sub pansament sau frectii cu tinctura. Edeme renale si hepatice- suc, tinctura, vin, ciorba sau ceapa cruda în alimentatie. Fermentatii intestinale- tinctura. Furuncule- ceapa coapta cataplasme. Gripa- suc de ceapa, cataplasme calde externe cu ceapa coapta si în alimentatie ceapa cruda. Guturai- idem. Hemoroizi- aplicatii locale cu ceapa coapta. Hidropizie- ca la ascita. Impotenta- tinctura câte o lingurita seara. Indigestii- ceapa în alimentatie. Infectii genito- urinare- tinctura, vin, ciorbe. Întepaturi de insecte- se freaca local cu ceapa cruda. Laringita- tinctura sau suc cu miere. Limfatism- tinctura sau suc cu miere. Litiaza biliara- sec de ceapa în alimentatie, tinctura. Litiaza urinara- tinctura si ceapa cruda, suc de ceapa. Micoze- tincturi diluate, ceapa cruda, suc cu miere. Meningita- ceapa multa în alimentatie si ceapa cu miere la care se adauga cataplasme cu ceapa taiata felii. Migrene- cataplasme locale cu ceapa cruda si intern tinctura atât preventiv cât si la durere. Miocardita- vin, tinctura, consum de ceapa cât de mult. Negi- ceapa în otet. Nevralgii dentare- felii de ceapa aplicate local, suc de ceapa sau tinctura. Nevroze- tinctura în cure de 30 zile. Oligurie- ca la ascite. Obezitate- se va lua sub orice forma în cantitati cât mai mari, inclusiv ciorbe cu ceapa si varza. Pancreatite- tinctura. Paraziti intestinali- ceapa cruda sau tinctura. Panaritiu- se aplica local foita fina dintre foi la deget de 2 ori pe zi. Pericardita- ca la miocardita. Plagi- pentru dezinfectie si cu rol de distrugere al microbilor, tinctura diluata, spalaturi. Pistrui- se freaca locul de mai multe ori pe zi cu suc de ceapa. Pleurite- sirop de suc cu miere, plus cataplasme calde cu felii de ceapa taiata felii. Par- se spala la clatire cu apa în care s-au fiert cojile de ceapa uscate pentru a avea reflexe galben- aurii.  Pneumonie- tinctura si suc cu miere. Prostatita- tinctura. Raceala- suc cu miere, tinctura cu vin, extern cataplasme cu ceapa pe torace. Rahitism- se consuma multa ceapa. Retentie hidrica- ca la ascita. Reumatism- frectii locale cu tinctura, comprese cu felii de ceapa cruda si apoi se va acoperii cu un bandaj. Scleroza- vin, tinctura sau ceapa în alimentatie si frectie pe coloana cu tinctura. Senescenta- vin, tinctura, ceapa cât mai multa în alimentatie. Surmenaj fizic si intelectual- tinctura, vin cu ceapa sau ceapa în alimentatie. Stomatite- vin si ceapa în alimentatie. Taieturi- se aplica ceapa coapta sau felii de ceapa crude. Traheite- tinctura si sirop cu miere. Tromboze- tinctura sau sirop, vin, extern cataplasme locale cu suc sau felii de ceapa proaspata. Tumori maligne- intern tincturi, vin, ceapa în alimentatie. Extern cataplasme cu ceapa coapta aplicata calda. Tuse- sirop de suc cu miere. Ţiuituri în urechi- suc de ceapa în amestec 1\1 cu alcool se va introduce caldut în fiecare ureche câte 2-4 picaturi de 2 ori pe zi. Ulcere gastrice- se consuma ceapa multa în plus si ceapa fiarta. Urinari dificile- se fac cataplasme cu felii de ceapa cruda în partea de jos a abdomenului si în zona rinichilor. Se consuma si vin sau tinctura de ceapa. Varice- în alimentatie ceapa multa si eventual si tinctura sau vin de ceapa. Se poate ca în cazul în care exista si obezitate sa se consume si ciorba cu varza. Extern cataplasme de 2 ori pe zi cu felii de ceapa sub pansament elastic.

CERENŢEL

Geum urbanum Fam Rosaceae

Denumiri populare: albeata, barbusoara, buruiana pentru inima rea, buruiana de cucui, cerculet, crânces, cuisorita, iarba-faptului, raghicioara, radichioara, ridichioara, verentel.

În traditia populara: rizomul uscat si pisat se fierbea si se da contra diareei, dizenteriei si tifosului. În Apuseni se da contra enteritei decoct.

Decoctul se mai lua pentru naduf, crampe, hernie, dureri de picioare.

Compozitie chimica: eugenol, taninuri (hidrolizabile si condensate), ulei volatil, substante amare, enzima-geoza este o substanta bactericida raspunzatoare de mirosul de cuisoare pe care-l are rizomul de Cerentel, gumirezina, amidon.(ulei volatil constituit din borneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, alfa-terpinol, beta-cariofilen, mircen, etc. ;acid ursolic, acid cafeic, tanin, derivati flavonici, serpilina (substanta amara), saruri ale acidului malic, saruri minerale. În timpul uscarii geaza dedubleaza geina în eugenol si vivianoza.

Actiune farmaceutica: dezinfectant si calmant intestinal, astringent,  strânge tesuturile, hemostatic, analgezic- diminueaza sau înlatura spasmele muschilor, antiviral, antiseptic, cicatrizant. Modereaza secretiile, suprima durerea destul de eficient, ajuta la coagularea mai rapida a sângelui. Datorita taninurilor are actiune astringenta, antidiareica si hemostatica, iar eugenolul rezultat din descompunerea geozidei îi comunica proprietati bactericide si calmante.

Preparare: 2 lingurite de planta maruntita se va pune în 250 ml de apa rece. Se va fierbe timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se bea în trei reprize dupa mesele principale.

-3 lingurite se fac tot ca mai sus si se foloseste extern la gargara sau comprese.

-Pulbere de planta- un vârf de cutit de pulbere fina de planta obtinuta din planta uscata macinata cu râsnita de cafea, se pune sub limba. Se tine 10 minute apoi se înghite. Este util în dispepsii gastrice, al enteritelor de natura infectioasa si hemoragiilor. Extern se recomanda în tratamentul stomatitelor si gingivitelor. Intra în componenta ceaiurilor antidiareice si pentru gargara.

Se poate face de 3 ori pe zi cu 30 minute înainte de mesele principale.

Extern- 2 lingurite de planta pulbere se fierb timp de 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara- se pun comprese cu lichidul acesta sau se fac tamponari sau spalaturi.

Pulberea de planta se poate aplica pe rani zemuinde. Se poate trage pe nas un pic pentru a opri micile hemoragii.

În hemoragii uterine este foarte indicat sa se introduca în vagin pulbere din planta mai ales în combinatie cu pulbere de coaja de stejar sau carbune fin. În special este util în acest mod la afectiunile grave.

Atentie! Nu se supradozeaza deoarece provoaca greata si varsaturi; nu se utilizeaza între mese deoarece poate produce iritatii gastro-intestinale.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni; abcese dentare, afectiuni bucale, afectiuni cronice hepatice si renale. Afectiuni gastrice, amigdalita, diaree, dispepsii gastrice (scade secretia mucoaselor), dismenoree, dureri hemoroidale, dureri menstruale sau în zona pelviana, boli de stomac, colite de putrefactie, conjunctivita, eczeme infectate, enterite infectioase, febra, gingivite, halena, hemoptizie, hemoragii, hemoroizi, infectii microbiene, lacrimarea ochilor, leucoree, metroanexite, enterita cronica, pierderi seminale, piodermite, rani infectate, spasme musculare, stomatita, ulceratii, voma si varsaturi.

Contraindicatii: afectiuni cronice hepatice si renale.

CERVANĂ

Lycopus europaeus Fam Labiate

Denumiri populare: carvana, catuse, ciorvana, ciorvanca, coarna, carvana, durerea inimii, iarba lui ceas rau, piciorul lupului, tervana.

În traditia populara: sucul plantei singur sau amestecat cu sulfat de fier se întrebuinta pentru colorarea pânzeturilor.

Frunzele au fost întrebuintate contra tusei, ca tonic, etc.

Actiuni farmaceutice: actioneaza asupra hormonului tireotrop, diminueaza sau înlatura actiunea unor hormoni gonadotropi, inhiba metabolismul iodului, de asemenea deversarea tiroxinei în tiroida. Se foloseste doar planta proaspata, sau cea uscata la umbra si facuta praf. Se mai pot cita efectele de stimulare a organismului, de stimulare a poftei de mâncare. De asemenea calmeaza tusa. Extern se poate folosi la cicatrizarea ranilor sau pentru refacerea pielii lezate.

Preparare:

-Suc proaspat obtinut din planta cu ajutorul storcatorului de fructe. Se va lua câte o lingurita de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute.

-1 lingurita de planta se va pune la 250 ml apa si se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. Se vor lua înainte de mese.

-Praf de planta uscata se va obtine cu râsnita de cafea apoi se cerne. Se va lua un vârf de cutit de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mese, apoi se bea putina apa. Se pot face cure de lunga durata.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni tiroidiene sau a altor glande (supra/renale), anorexie, alopecie, dismenoree, edeme, tuse de diferite etiologii.

CETINĂ DE NEGI

Juniperus sabina Fam Cupressaceae

Denumiri populare: bradisor

În traditia populara: decoctul sau praful din frunze se întrebuinta la legaturi contra negilor sau se punea pe ei seva stoarsa din ramuri. În Apuseni se folosea contra bolilor venerice sau de piele.

Compozitie chimica: tanin, zaharuri, rezine, ulei volatil. Se folosesc fructele sau frunzele.

Toxicitate: intern produce iritatii gastro-intestinale, colici, coma si moartea.

Proprietati: pe piele produce iritatii si ulceratii. Se poate folosi cu mare atentie la disparitia negilor.

Preparare:

-                     2 lingurite de frunze maruntite sau de fructe se vor marunti si se vor pune la 250 ml de apa. Se vor fierbe timp de 15 minute si se strecoara. Se foloseste la tratarea negilor sub pansament, care se va tine în functie de toleranta.

Se foloseste la: cheratozele pielii, negi

CHIMEN

Carum carvi Fam. Umbelliferae

Denumiri populare: secarea.

În traditia populara: decoctul si ceaiul din seminte se dadea copiilor mici bolnavi de matrice. Se mai spalau cu el pe cap contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se faca frumoase, sa aiba fata curata. Peste tot se pune în tuica pentru pofta de mâncare. Se lua contra durerilor de stomac. Chimenul fiert în lapte sau apa se lua pentru  bolile inimii. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca întaritor celor slabiti de boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti cu trandafir alb si malin alb.

Femeile care aveau copii mici mâncau supa de chimin, ca sa aiba lapte mai mult.

Compozitia chimica: ulei volatil în care predomina carvona -86%

Actiune farmaceutica: stimulent al secretiilor gastrice, carminativ, galactagog, regleaza functiile stomacului, creste diureza, antiinflamator intestinal, antiseptic gastric si intestinal, antispastic, diuretic, galactagog, stimulent, fluidifica secretiile bronhice. Regleaza menstruatia.

Se poate utiliza în urmatoarele afectiuni: anorexie, balonari intestinale, bronsite, colici gastrice si intestinale, dismenoree, enterocolite, mareste cantitatea de lapte la mamele care alapteaza, reglarea menstruatiei, tulburari intestinale, viermi intestinali.

Preparare: o lingurita si jumatate de seminte maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se va strecura. Se va bea în trei reprize dupa mesele principale. Este bine ca sa se macine samânta cu râsnita de cafea, chiar înainte de a se pune în apa clocotita si se va macina doar cât se foloseste o data.

-Cataplasme cu seminte fierte si amestecate cu smântâna se aplica pe sânii inflamati si umflati, sau pe umflaturi. Se aplica foarte calde.

-Praf de seminte obtinut cu râsnita de cafea se amesteca cu putina apa si se poate folosi la hemoroizi, oprirea laptelui, etc.

CICOARE

Cichorium intybus Fam Compositae

În traditia populara: frunzele crude se puneau, pe rani si taieturi, ca si petalele florilor, uneori plamadite în undelemn. Decoctul florilor se folosea contra afectiunilor oculare, iar ceaiul contra durerilor abdominale, contra durerilor de dinti, pentru calmarea durerilor canceroase si scaderea tensiunii arteriale.

Din flori, amestecate cu trifoi rosu se facea un ceai pentru dureri de cap.

Pentru ficat si curatirea stomacului se bea primavara sucul stors din frunzele fragede amestecate cu zar.

Peste planta înflorita se turna apa fierbinte si se punea deasupra stomacului ca sa linisteasca durerile.

Radacina de cicoare se folosea la durere de inima. Se pisa si se fierbea în apa sau rachiu si se bea.

Compozitie chimica: radacina contine inulina, cicorina, colina, un principiu amar de natura triterpenica (lectrecina), tanin, acid cicoric, acizi aminati, amidon, materii dulci, protide, saruri minerale, etc. Aceleasi principii se regasesc si în restul plantei însa în mai mica masura. Rezine în radacina si inulina. Vitaminele: B, C, K, P.

Proprietati: datorita principiilor amare, insulinei si colinei au proprietati eupeptic-amare si colagoge, în timp ce uleiul volatil si rezinele sunt raspunzatoare de actiunea usor diuretica si laxativa, stimuleaza functia ficatului si rinichilor, ajuta la digestie datorita principiului amar, reda pofta de mâncare. Taninul ajuta ca astringent, dezinfectant, cicatrizant. Are si un usor efect antibiotic. Este deosebit de activ ca diuretic. Mareste cantitatea de bila si o fluidifica (efect hidrocoleretic). Este un purificator al sângelui. Este un component major al ceaiului depurativ, iar radacina al pulberii laxativ- purgative.

 Este un tonic general.

Mod de preparare si administrare:

-Frunzele în salate, singure sau amestecate cu altele mai putin amare la toate afectiunile..

-2 lingurite de frunze si flori se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara si se pot consuma 2-3 cani pe zi, mai ales în constipatie.

-Decoct din radacina- 2 lingurite maruntite se vor pune la 250 ml apa. Se va fierbe apoi 10 minute. Se strecoara. Se consuma 2-3 cani pe zi, înainte de mese.

-Salata cu lamâie, sare si usturoi.

-Suc 50-250 ml pe zi.

-Sirop de cicoare -pentru copii si pentru sugari:

suc de cicoare si zahar. Ambele în parti egale se lasa sa fiarba pâna la consistenta unui sirop. O lingurita de 2-3 ori pe zi.

Radacina de cicoare poate fi folosita ca înlocuitor de cafea. Se prajesc radacinile, se fac praf si se foloseste în loc de cafea. Se poate folosi perioade lungi chiar ani de zile.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, anemie, anorexie, aritmii cardiace cu iritabilitate sau dureri. Artritism, astenie, atonie gastrica si digestiva, calculi biliari si renali, colici hepatice, congestie hepatica si splenica, constipatie, depresie, dermatoze, dischinezie biliara hipotona, diabet (calmeaza setea), dureri de cap, furunculoze, guta, hepatite cronice si acute, hidropizie, icter, infectii urinare, insuficienta biliara, litiaza, oboseala cronica, paludism, parazitoze intestinale, rani, reumatism cronic degenerativ, taieturi (planta proaspata)

CIMBRIsOR

Tymus vulgaris Fam. Labiate

Denumiri populare: cimbrisor, cimbru-grecesc, cimbru-adevarat, cimbru-bun, cimbru de gradina, cimbru-mirositor, iarba-cucului, iarba de lamâioara, lamâioara, lamâita.

În traditia populara: decoctul ori planta plamadita în rachiu se tinea în gura contra durerilor de dinti. Se mai lua la boli de stomac.

Pe rani se punea cimbru cu frunze cu tot si se turna peste el apa calda câteva minute.

Se spune ca tulpinile florifere sunt cele mai bune la paralizie, si la boli venerice.

Compozitie chimica: substante amare: serpilina, ulei eteric (timol, cineol, carvacrol,), hidrocarburi terpenice (cimen, pimen, felandren, terpine, cariohilen, cardinen, mircen, terpinolen)  saponine, compusi oxigenati, alcooli, ulei gras, glicozizi flavonici, acizii cafeic si rozmarinic, tanin.

Actiune farmaceutica: antiseptic intestinal, coleretic, colagog, stomahic, expectorant, antiseptic al cailor respiratorii, amelioreaza functiile ficatului si rinichilor, antihelmitic, reduce spasmele intestinale, fiind si antiseptic intestinal. Extern; antiinfectios, antiseptic, antibacterian, calmant al sistemului nervos central (bai).

Intra în compozitia ceaiurilor: antiasmatic, antidiareic si pentru gargara.

Preparare: - 1-2 lingurite de planta se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi pentru 10 minute dupa care se va consuma în trei reprize de preferat  înaintea meselor principale.

-2-3 lingurite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se va folosi 3-4 linguri înainte de fiecare masa.

Extern- 100 g de planta maruntita se va pune în 5 litri de apa clocotita. Se va lasa apoi sa  stea acoperit timp de 15 minute dupa care se strecoara direct în cada de baie. Se va sta în cada timp de minimum 20 minute.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni pulmonare, afectiuni renale, afte, ameteli, anemie, anorexie, arsuri, astm, balonari, bronsite acute sau cronice, contractii nervoase ale stomacului si intestinelor, diaree, dispepsie, dureri de dinti, dureri reumatice, dureri sciatice, eczeme infectate, enterite, enterocolite, eroziuni bucale, fermentatii intestinale, ficat (stimulent), greata, guta, hemoragii, infectii intestinale, inflamatii ganglionare, inflamatii mamelonare, iritatii cutanate, leucoree (mai ales functionala), migrene, nevralgii, pemfigus bucal, plagi infectate sau purulente, raguseala, rani, reumatism, ten seboreic sau actinic, tuse în special convulsiva, ulceratii ale pielii, viermi intestinali.

Notam tocmai la sfârsit pentru a fi retinut ca aceasta planta administrata sub orice forma poate sa distruga stafilococul si streptococul si din aceasta cauza este foarte utila în toate infectiile cu acesti microbi. Nu are nici un efect secundar. Se poate administra fara nici o teama chiar si copiilor mici sau femeilor gravide, chiar perioade foarte lungi de timp, mai ales în afectiunile foarte grave pe care le dau acesti microbi.

Atentie! Nu se supradozeaza deoarece poate produce tulburari gastro- intestinale, excitatii nervoase urmate de depresie si încordare motorie.

Contraindicatii: gastrite, enterite, esofagite, insuficienta pancreatica.

CIMBRU DE GRĂDINĂ

Satureja hortensis Fam Labiatae

În traditia populara: decoctul plantei se folosea contra durerilor de dinti si de stomac.

Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua contra durerilor de piept, iar cu resturile se faceau oblojeli.

Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.

Compozitia chimica a partilor aeriene: ulei eteric 2% format din timol, carvocrol, hidrocarburi terpenice (p-cimen, alfa- pimen, beta- pimen, camfen, gama- terpine, miscen, terpiden, beta- felandren, alfa- felandren, geraniol, codinen, etc), compusi oxigenati, linolol, nerol, citronel, terpen, acetat de geraniel, tujona. Contine de asemenea ulei gras (acid linoleic 54-62%, acid linoleic 13,3 %, oleic 7-8 % si linolic 13-14%)

Proprietati: antiseptic antiinfectios, antibacterian, calmant. Stimuleaza evacuarea atât a toxinelor cât si a secretiilor interne fiind util chiar în amenoree. Ajuta la expulzarea fatului în timpul nasterii. Tonic de exceptie învioreaza întreg organismul si-l revigoreaza. Distruge stafilococul si streptococii. Ajuta chiar si celor care au cancer în diferite localizari. Carminativ, antiseptic, expectorant si astringent.

Mod de preparare si administrare:

-2 lingurite de planta maruntita se toarna în 250 ml apa clocotita. Se acopere timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.

-Decoct din 2 linguri de planta fiarta timp de 5 minute, apoi strecurat se va folosi extern la spalaturi vaginale sau gargara, comprese pe ochi, rani, etc.

-Tinctura- se va putea face din 50 g de planta maruntita, pusa într-o sticla cu capac ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic si se pastreaza 15 zile, timp în care se agita de mai multe ori pe zi. Se strecoara dupa acest timp. Se va lua câte 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale.

Se poate face si cu spirt medicinal în cazul în care se foloseste extern. Se foloseste mai ales la paralizii, scleroza, sau chiar diferite rani.

Se foloseste la urmatoarele afectiuni: aerofagie, albirea dintilor (se albesc daca se amesteca praf de cimbru cu praf de carbune si se freaca dintii de 3 ori pe zi), alcoolism (în special tinctura dar si infuzia.), angoasa, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astm, atrofie musculara, balonari, bai pentru revigorare si linistire, betie ( se bea un ceai cu miere multa pentru trezirea din betie), bronsite, candidoze, caderea parului, celulita, cistita, colita, constipatie, depresie, dureri ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice, emfizem pulmonar, enterocolite, entorse, epilepsie, febra, fermentatii intestinale, ficat (diverse afectiuni la ficat la care se cere o evacuare a continutului biliar mai rapida si totodata un puternic antibiotic- este un antibiotic natural care nu da nici o reactie adversa) gripa, halena, impotenta, infectii urinare, întepaturi de insecte (se freaca locul cu planta proaspata, dupa ce s-a scos acul), leucoree, menstre dureroase, nastere (ajuta la expulzarea mai rapida a fatului), nevralgii diverse atât intern cât si extern, nevroze, nervozitate, oboseala cronica, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoza, piodermite, pleurezie, raceli, raguseli, rani, rinita, rino-sinuzita, scabie (spalaturi la rani), scleroza în placi (frectii coloana), ten seboreic, tulburari menstruale, tuse astmtica, tuse convulsiva, tuse spastica, ulceratii purulente inflamate.

A nu se uita faptul ca distruge stafilococul si streptococul, fara nici un efect secundar nedorit, dar si multi alti paraziti.

Aceasta planta este denumita antibioticul saracului, pentru ca are în componenta sa thimol care este un foarte bun antibiotic.

Combate infectiile intestinale, inflamatiile si poate fi folosit cu mare succes în mult mai multe afectiuni, decât cele mentionate.

Se foloseste de asemenea la diferite preparate culinare pentru aroma sa, în fripturi, salate, etc.

59    CIREAsA.

Cerasus vulgaris

Compozitie chimica: vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, mineralele: fier, calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu. Oligoelemente- zinc, cupru, mangan, cobalt. Zahar sub forma de levuloza care poate fi asimilat si de catre diabetici.

Proprietati: este fructul care poate fi consumat si de diabetici sau de catre cei care doresc sa slabeasca, pentru ca- amageste foamea- dar totodata remineralizeaza organismul. Este un energizant fizic si psihic. Întareste imunitatea corpului este antiinfectios, sedativ nervos, regleaza functiile stomacului si ficatului. Se crede ca cei care consuma zilnic o luna de zile suc de cirese sau cirese în cantitate mai mare întineresc. Nu se va face însa în exces.  Regenereaza celulele.

Fluidifica sângele. Depurativ puternic, detoxifiant, antiinfectios, racoritor, reglementator hepatic sau digestiv, antireumatismal, laxativ.

Se indica în: afectiuni biliare sau renale, artrite, astenie fizica si psihica, ateroscleroza, boli de ficat, batrânete, boli psihice, boli nervoase, boli renale, cancer, cistite, colite de fermentatie, colesterol în exces, constipatie, crize migrenoase, demineralizare, depresii, diaree, dismenoree, guta, hipertensiune, întârzierea cresterii la copii, litiaze de orice localizare, nefropatii, obezitate, pielite, pletora, reumatism, senectute, stari de slabire a imunitatii, varice.

Preparare:

-suc de fruct cât mai mult zilnic sau fructe sub forma de cura cu minimum 500 g zilnic.

-1-3 zile în care se manânca numai cirese fara nimic altceva, este cura de dezintoxicare cea mai buna înlesnind eliminarea deseurilor din organism si a toxinelor.

-Plasture cu cireasa strivita pe frunte în migrene.

-Compot, sirop, dulceata în dispepsii.

-Ulei extras din sâmbure este foarte util în algiile reumatismale, disparitia petelor, negilor, etc.

-Cozi de cirese sau frunze fierte timp de 15 minute 2 lingurite maruntite la 250 ml apa. Se consuma 3 cani pe zi pentru afectiunile renale sau litiaze.

60    CIUBOŢICA CUCULUI

Primula officinalis

Fam Primulaceea

Denumiri populare: aglica, aglis, anghelina, calce, cinci clopotei, ciubotica mica, ciubotele cucului, oglici, talpa gâstei, tâta caprei, tâta oii, tâta vacii, urechiusa ursului, etc.

În traditia populara: ceaiul din flori se lua contra durerilor de cap. Cu decoct se spalau contra durerilor de ochi. si umflaturile se spalau cu fiertura iar plantele se puneau în legaturi. Cu floare de ciubotica si flori de soc se facea ceai pentru astm. Pisata cu apa se bea contra frigurilor. Infuzia de floare amestecata cu radacina de toporas de padure, se bea ca leac pentru febra tifoida, catare, dureri de piept, astm, tuberculoza, iar seva din radacinile pisate se lua contra frigurilor. Radacina se fierbea si din decoct se lua câte 3 cesti pe zi, contra bolilor de rinichi, în special a calculilor renali.

Compozitie chimica: radacina si flori saponozid triterpenice 5-10%, (acid primulic, primulozida), heterozide ca: primverina (primverozida) si primulavrozida, ulei volatil 0,10- 0,25, amidon, enzime, o substanta iritanta. Acidul primulic prin hidroliza da un aglicon de natura terpenica, numit primulagenina A. Primulaverozida si primverozida, aglicon, derivati ai acidului salicilic, imprimând mirosul specific. Vitamina C :i flavonozide.

Actiune farmaceutica: fluidifica secretiile bronhice, emolient, expectorant, antispastic, sedativ, sudorific,  decongestionant, cicatrizant, hemostatic, regleaza si curata sistemul venos. Are rol dilatator pentru vene. La unele persoane pot apare reactii de intoleranta manifestate prin alergii.

Mod de preparare si administrare:

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa timp de 15 minute acoperit apoi se va consuma de 3 ori pe zi câte o cana.

-Decoct din 1 lingurita de radacina care se va pune la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.

Extern se va folosi cantitatea dubla de planta.

Vin- recomandat mai ales pentru afectiunile inimii si venelor ca si pentru defectele de circulatie ale sângelui. Se va cauta un vin de buna calitate, preferabil din struguri care nu au fost stropiti cu chimicale. Se va prefera vinul alb dulce. Se vor pune la 1 litru de vin 4 linguri de flori maruntite. Este preferabil sa se foloseasca flori proaspete, caz în care se vor pune 5-6 linguri de flori maruntite. Se lasa timp de 8 zile agitând des. Se strecoara apoi. Se complecteaza pâna la un litru cu vin. Se poate ca odata cu florile sa se puna si 2 linguri de radacina de patrunjel tocata marunt, caz în care este mult mai eficient. Se va lua câte o lingura cu 30 de minute înainte de mese de 3 ori pe zi în cure de lunga durata.

-Sirop din radacina- se macina fin cu râsnita de cafea radacini uscate sau proaspete. Se va umple un borcan cam de 1\3 cu praf. Se pune peste acesta miere poliflora, pâna se umple borcanul. Se amesteca bine zilnic. Se tine închis la temperatura camerei. Dupa 4 saptamâni se poate administra fara a se mai strecura În ceaiuri înainte de a se da se poate pune si putin bicarbonat de sodiu alimentar înainte de administrare.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni renale sau vezicale, afte, ameteala, apoplexie, ascita, boli de piept si gât, bronsite, calculi vezicali sau biliari, cefalee, contractii de natura nervoasa, astenii, contuzii, depresii, dureri de cap, dureri de ochi, echimoze, friguri, febra, ganglioni inflamati, gripa, guturai, hidropizie, inflamarea cailor respiratorii, insomnie, isterie, laringita, litiaza urinara, inflamatii ale miocardului (vin), migrene, nervozitate, nevralgii, plagi, pneumonie, raceala, reumatism, rinite, rino-sinuzite, tuse de orice etiologie, tulburari gastro- intestinale, ulceratii, umflaturi, varice (regleaza si curata circulatia venoasa), varsaturi, vertij.

61    CIULINUL.

Carduus nutans

Fam. Compositae.

În scopuri terapeutice se utilizeaza partile aeriene recoltate în timpul înfloririi.

Compozitie chimica: aminoacizi, derivati orto- dihidroxifenolici, flavonoide si antocianozide.

Activitate farmacologica: hepato- protector datorita prezentei aminoacizilor si flavonozidelor. În urma cercetarilor de laborator efectuate si clinice la IMF Bucuresti plecând de la extrasul de ciulin , prepara produsul Hepatocor S -cu actiune hepato-protectoare comparabila cu a produsului strain Legalon.

Preparare:

-2 lingurite de flori sau planta înflorita maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.

Se foloseste la: afectiunile ficatului si pentru refacerea sa.

62    CIUMĂFAIE

Datura stramonium

Fam. Solanacee.

Denumiri populare: bolundare, buruiana bolunda, buruiana de capul cânelui, ciumahaie, ciumafaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, mar ghimpos, matraguna gunoiului, nebuneala, tatura, turbar, etc.

În traditia populara: frunzele crude, dar mai ales palite în foc, se puneau pe rani si taieturi, ca sa traga puroiul.

Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.

Cu decoctul frunzelor se spalau umflaturile, iar cu ele se faceau oblojeli.

 Se fierbeau si se puneau în oblojeli la dureri de gât.

Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Semintele se puneau în rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii si apoi se "pripeau" la soare sau pe lânga foc.

În alte zone se faceau bai sau spalaturi tot pentru reumatism.

            Dozata cu grija se folosea intern. Se puneau seminte. Se pisau sau frunze pisate cu apa, ori samânta pisata sau radacina, puse în rachiu.

În tinutul Botosanilor, pentru diaree cu sânge, se lua o maciulie, care are mai multe despartituri cu seminte negre, se lua samânta dintr-o despartitura, se ardea, se facea praf care se împartea în 9 parti, din care 8 se aruncau, iar cea ramasa se împartea în trei, luându-se în trei dimineti cu putin rachiu. Plamadita în alcool, se întrebuinta contra herniei. Din partile aeriene se faceau bai în ascita. Se mai folosea pentru combaterea artritei si astmului bronhic.

Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacan, afin si traista ciobanului, se folosea la diabet, luându-se de 3 ori pe zi, înainte de mâncare.

Compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime,  acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, saruri minerale, etc.

Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales în afectiunile gastrice.

Datorita scopolaminei în cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.

Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute în boala Parkinson.

Mod de preparare si administrare:

-Pulbere din frunze: se va lua doar cântarit farmaceutic câte 0,5 g din 4 în 4 ore.

-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta cantitate se va consuma în 24 ore.

-Ţigari din frunze: în combinatie cu frunze de tutun (la o tigare nu se va pune mai mult de 0,5 g de frunze de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).

Toxicitate: toate partile plantei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt în ordinea urmatoare: halucinatii, voma, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, febra în general mare, urmate de paralizie si moarte.

Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.

Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gât, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.

Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. În cazul intoxicatiei se va administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. În lipsa se poate lua lapte cât mai mult care se va bea. Se poate consuma caldut.

63    COACĂZ NEGRU

Ribes nigrum

Fam. Saxifragaceae.

Denumiri populare: agris-negru, coacaza-neagra, pomisoara-neagra, smordin, smordina-neagra, strugurei-negri, struguri-negri.

În traditia populara: se prepara siropuri, lichioruri si un vin negru tonic. Frunzele sunt folosite pentru ceai.

Compozitie chimica- fructe: zaharuri 9,5%, acizi organici, citric, malic, sa. 2,1%, proteine 0,9%, calciu, fier, fosfor, potasiu 316 mg\100g, sodiu 2,8 mg\100g, zinc, cupru, fluor, caroten, vitaminele B1, B2, C (mai bogat ca portocalele de 3-4 ori sau chiar decât lamâia ( 150 mg\100 g), PP, B6, antocianozide, flavonoide.

 Frunzele contin: taninuri, rutozid, vitamina C, saruri de potasiu, ulei volatil 0,2%.

Proprietati: frunzele au actiune diuretica, iar fructele aperitiv, digestiv, tonic, racoritor, laxativ, diuretic, astringent, depurativ, hemostatic. Elimina acidul uric în exces si purinele, hipotensor. Sinergismul dintre vitamina C si antocianozide le comunica proprietatea de a preveni accidentele vasculare si a marii acuitatea vizuala.

Frunzele sunt antireumatismale renumite.

Preparare:

-2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma 4-5 cani pe zi.

-Praf din planta uscata obtinut cu râsnita de cafea. Se va lua un vârf de cutit care se va tine sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite cu putina apa. Tot acest praf se poate pune si pe ranile care zemuiesc.

-Extern se va putea folosi si o infuzie mai concentrata cu cantitate dubla de planta.

-Tinctura- se va folosi la prepararea tincturii praf de planta. Se pune 50 g de praf împreuna cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Dupa 15 zile se filtreaza. Zilnic se va lua câte o lingurita de tinctura diluata în apa. Extern se va folosi tinctura diluata cu apa în proportii diferite în functie de sensibilitatea fiecaruia locala.

-Unguent- se va amesteca o parte de praf de planta cu unt care a fost în prealabil fiert si i s-a înlaturat spuma si depunerile de la fund. Se va folosi în strat subtire aplicat 1-2 ori pe zi pe locurile afectate.

-Lichior de coacaze negre: 1 kg de bobe foarte coapte, 2 g de scortisoara si 12 g de cuisoare. Lasam totul sa se macereze o luna în 3 litri de tuica împreuna cu 750 g de zahar. Recipientul îl agitam în fiecare zi. Apoi zdrobim fructele si strecuram printr-o pânza, storcând-o. Filtram si turnam în sticle.

-Vin din coacaze. Lasam sa se macereze boabele 3 zile în vin rosu. Apoi strecuram printr-o sita si amestecam cu un sirop de zahar la cald.

-Crema de coacaze- se pun boabele uscate într-o sticla, alternând cu straturi de zahar pudra. Astupam sticla si lasam sa se macereze mai multe luni. Clatinând sticla din când în când. Continutul se filtreaza si rezulta un lichior cu o aroma delicioasa. Trebuie sa socotim 5-6 sticle pline cu boabe pentru a obtine o sticla de crema. Prin distilarea fructelor se obtine un alcool de foarte buna calitate.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: accidente vasculare (preventiv) se consuma fructe în cure de cât mai lunga durata. Acrocianoza, afectiuni inflamatorii ale tubului digestiv si urinar. Afectiuni oculare cu diminuarea vederii- se consuma fructe sub orice forma. Angine, ateroscleroza (curata venele si arterele), boli pulmonare, calculi renali- elimina acidul oxalic si alcalinizeaza urina, colesterol în exces, crapaturi ale pielii, edeme cardio-renale, fisuri ale pielii, furuncule, guta (elimina acidul uric si purinele), hipertensiune, laringite, menopauza, osteoporoza (ajuta la formarea oaselor si la pastrarea masei osoase), infectie urinara, întepaturi de insecte, panaritiu, paraziti intestinali, prostatita, reumatism cronic, taieturi, tuse, varice.

Mugurii: -Se vor folosi muguri zdrobiti sau sfarâmati- 2 lingurite care se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi. Se pot lua chiar în cure de lunga durata.

-Praf din muguri uscati se vor lua câte un vârf de cutit de 3 ori pe zi. Se pune sub limba de 3 ori. Se tine apoi timp de 10 minute, dupa care se înghit eventual cu apa.

-Tinctura- 50 g de muguri zdrobiti se pun împreuna cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se tin 15 zile agitând des. Se strecoara si se va lua de 3 ori pe zi câte 10 picaturi- 1 lingurita.

- Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: conjunctivita- comprese cu infuzie bine filtrata se poate picura si în ochi de 2-3 ori pe zi, episclerita, hipertensiune arteriala, impotenta, insuficienta urinara, prurigo, psoriazis, urticarie- infuzie sau tinctura diluata si apoi se va pune si putin otet.

Fructele.

-Fructe proaspete se consuma de 3 ori pe zi înainte de mese câte 300 g o perioada mai lunga. Pentru a le avea aceasta perioada fructele se pot pastra la congelator, fara sa-si piarda proprietatile, cu toate ca unele din vitamine se distrug.

-Suc de fructe obtinut cu storcatorul de fructe. Se vor consuma de 3 ori pe zi câte 100 ml . La fel este bine sa se tina o cura cu acest suc cât mai lunga.

-Fructe uscate- se macina cu râsnita de cafea. Se va lua o lingurita de praf si se pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot folosi 3-4 cani pe zi, perioade mai lungi de timp.

-Praf obtinut cu râsnita de cafea care se cerne apoi cu o sita fina. Se va pune un vârf de cutit sub limba pentru 10 minute, dupa care se va înghiti.

-Tinctura- 50 g de praf de fructe se vor pune la 250 ml  alcool alimentar de 70˚. Se tine apoi timp de 15 zile. Se strecoara. Se va lua câte o lingurita de 3 ori pe zi diluat cu putina apa.

-Sirop- se poate face din suc sau din decoct de coacaze mai concentrat la care se va adauga apoi zahar. Se strecoara si se fierbe apoi la consistenta unui sirop. Se va pune si putin suc de lamâie. Se poate pune apoi în sticle închise. Se va putea folosi câte o lingurita diluata de 3-4 ori pe zi cu 250 ml apa. Se poate si din fructe obtine ca orice sirop din fructe.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni bucale, amigdalite, ameteala, anemie, angine, artroze, astenie, avitaminoze, bolile coloanei, boli renale, bronsite, calculoza urinara sau renala, cancer, constipatie, convalescenta, crestere (ajuta la formarea oaselor), dureri de gât, faringita, gingivite, gripe, guta (elimina acidul uric si purinele), guturai, hepatite virale, incapacitate de concentrare, infectii în general, icter, inflamatiile aparatului digestiv si urinar, întepaturi de insecte, laringite, menopauza, meteorism, migrene, nefrite cronice, nevroze, obezitate, osteoporoza, oboseala cronica, ochi fructele proaspete maresc acuitatea vizuala), paradontoza, pneumonii, raceli, raguseala, splina (activeaza secretia si activitatea ei), somnolenta, stomatita, surmenaj, TBC pulmonar, tulburari glandulare la pubertate, tuse, ulcer cronic.

64    COACĂZ ROsU

Ribes rubrum

Fam Saxifragaceae

În traditia populara: coacazele se folosesc pentru compoturi, dulceata, siropuri, marmelada, prajituri. Se mai punea la fermentat si se prepara un vin tonic.

Compozitie chimica: apa 88-93%, protide, acizii malic, citric, tartric 2%, hidrati de carbon, substante minerale sub forma de saruri care pot fi influentate de sol, natriu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, B6, C, PP.

Proprietati: coacazele consumate înainte de masa sunt tonice (aperitive) iar daca se vor consuma dupa mese sunt stomahice, lucru ce le determina sa fie foarte utile în atonii gastrice. Se mai remarca si ca laxative dar si ca remineralizante. De asemenea pot produce diureza cu multa eliminare de acid uric, ceea ce la face foarte utile în guta, litiaze urice si boli reumatismale sau chiar cardiace si renale, sau în toate cazurile în care s-a acumulat o cantitate prea mare de toxine în organism. Sunt utile în inflamatiile urinare tocmai pentru ca favorizeaza diureza dar si datorita faptului ca au un principiu activ care poate sa distruga o serie de bacterii.  Prin diureza care o produc pot sa ajute la dezintoxicare lucru foarte util în artroze, reumatism, guta, etc.

Mai pot de asemenea sa stimuleze functia hepatica. De asemenea se poate sub forma de vin sa ajute la ridicarea tensiuni arteriale.

Se pot consuma fructe crude în orice cantitate. Este foarte bine însa sa se faca o cura de minimum 20 de zile. Cei care au greutate mai mare pot sa consume cantitati de pâna la 300-500 g o data si pot sa faca acest lucru de 3 ori pe zi. În cantitati mai mici este remineralizant, tonic.

Suc de fructe se poate consuma câte 20-50 ml o data si se poate face acest lucru de 3-4 ori pe zi în cure de lunga durata.

Jeleu de coacaze -(poseda aceleasi virtuti cu sucul); stoarcem sucul coacazelor si îl punem la foc domol, împreuna cu zaharul (în greutate egala) Dupa ce începe sa fiarba se curata spuma din 5 în 5 minute. Îl punem în vase, când devine suficient de consistent. Amestecam jeleul adaugând 100 g de zmeura la 1 kg de coacaze rosii.

Vin. La 1 kg de fructe se pune 1,5 kg de zahar si 5 litri de apa fiarta si racita. Se mai poate adauga 20 g de drojdie de bere ca sa se grabeasca fermentatia. Se va pune pentru fermentare un dop prin care este trecut un furtun de cauciuc care la un capat i se va atasa un borcan cu apa. În borcan se va urmarii când s-a terminat fermentatia (5-6 saptamâni) si se ia de pe drojdie cu ajutorul unui furtun de cauciuc. Se va pune într-un vas pâna sus umplut si pus dop. Se lasa 30 zile pentru o noua depunere cu dop ermetic închis. Se desface dupa 30 zile si se trage cu grija în sticle care se închid ermetic cu dopuri care se vor parafina sau se va pune ceara de albine topita la dop.

Fructelor ramase se vor adauga înca o data zahar si apa si se vor pune din nou la fermentat. Se va obtine un vin de masa care spre deosebire de primul nu mai este medicinal ci un vin care se poate consuma ca vin de masa.

Din drojdii prin distilare se obtine tuica.

-Praf de fructe uscate- se poate lua câte un vârf de cutit de 3 ori pe zi. Se tine sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite cu putina apa.

Se foloseste mult si la prepararea de compoturi, siropuri, dulceturi, gemuri, etc, mult apreciate nu numai  de catre gospodine ci si de copii care le consuma cu placere.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: afectiunile inimii, anorexie, artritism, astenie, atonii biliare si vezicale (inclusiv digestive la orice nivel), avitaminoze, ciroza hepatica, convalescenta, dermatoze, (prin diureza), dischinezie biliara, hidropizie, hipotensiune arteriala, indigestii, inflamatiile cailor urinare, litiaze, obezitate, reumatism, slabiciune (se poate da si vin), tulburari hepatice si splenice.

Daca doriti sa slabiti si ati încercat diferite preparate fara efect încercati si o cura cu aceste fructe foarte placute la gust si poate veti obtine rezultatele dorite.

65    COADA CALULUI

Equisetum arvense

Fam. Equisetaceae.

În scopuri medicinale- se foloseste doar partea aeriana. Aici trebuie sa spun ca o puteti folosi pentru uz extern la orice tratament chiar daca o culegeti dv., dar pentru uz intern este bine sa fie procurata de la magazinele de specialitate. Se confunda foarte usor cu barba ursului de Bahme- Equisetum palustre- cea care traieste de regula pe lânga ape. Aceasta are 5 muchii când se sectioneaza tulpina si este de talie mai mare. Este o planta toxica care nu se poate folosi intern ca si coada calului (mica).

Denumiri populare: barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, bradisor, coada-goala, iarba de cositor, mânzoaica, nodatica, opintici, parul-porcului, peria-ursului, sirulita.

În traditia populara: tulpinile fertile se foloseau fierte în apa contra diareei la copii. O larga întrebuintare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de stomac, de rinichi, a diareei, a racelilor, naduseli si boli de piept.

Pentru raceli se faceau si abureli, iar pentru plamâni se fierbea în unele parti cu urzici marunte (Urtica Urens) si patlagina. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte se înveleau într-o cârpa si se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul unde-l tinea durerea.

Fiertura se dadea în ascita, dureri de ficat, boli de besica, leucoree si în constipatie.

Extern  contra bubelor, pecingine, rani, taieturi, bataturi, furunculoza, scrofuloza.

Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de rinichi, pentru combaterea racelilor, a bolilor de gât si a astmului bronhic, în tratamentul tuberculozei si ca diuretic.

Compozitia chimica: planta contine acid salicilic 5-7%, din care 10-20% solubil, saponozide de natura triterpenica, equisetonina 5%, gluteolina, izoquercitrina, alcaloizi (unii dintre acestia considerati chiar avitamine), vitamina B1, flavonozide, fitosterine, bioxid de siliciu, acid malic, oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil, sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizi cu lant lung alfa, omega- dicarboxilici prezenti în fractiunea lipidica.

Proprietati: antimicrobiana, antiseptica, anti-inflamatore, diuretica, expectoranta, remineralizanta, mareste rezistenta celulelor si a tesuturilor conjunctive, activeaza circulatia. Remineralizant, diuretic, combate aciditatea crescuta. Hemostatic, expectorant, bronho-dilatatoar. Elimina toxinele din organism. Calmeaza durerile. Reface perturbatiile care apar în circulatia sângelui, etc. Mineralizant în tuberculoza.

Intra în compozitia ceaiurilor: antireumatic si diuretic.

Mod de preparare:

-Praf de planta uscata obtinuta cu râsnita de cafea. Din pulberea obtinuta se va lua un vârf de cutit care se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite. Se poate adauga acest praf la orice mâncare.

-Tinctura- 50 g de praf se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se va tine timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoara. Se va putea lua 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi diluat cu apa sau ceai.

Se va folosi tinctura înainte de mese cu 15-30 minute.

-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.

-Extern pentru bai-  se pun 100-200 g de planta la 5 litri de apa. Se vor fierbe apoi timp de 20 minute si se vor strecura în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute, la temperatura corpului, preferabil este sa se faca aceste bai zilnic.

-Pentru rani sau comprese se face un decoct din 3- 4 linguri de planta la 500 ml fiert timp de 20 minute. Se strecoara. Cu plantele strecurate se poate aplica cataplasma si cu ceaiul se pun comprese.

-Praful de planta se poate aplica direct pe rani, pentru oprirea hemoragiilor sau pe ulcerele zemuinde.

-Cataplasme- plante oparite sau ramase de la ceaiurile de mai sus se pot aplica cu un pansament pe locurile afectate.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aciditate gastrica (praf sau decoct), afectiuni renale, afte bucale, albuminurie, amenoree, amigdalite, anemie, alergie, artroze, boli de inima, boli renale si vezicale, bronsite cronice, cancer, chisturi, chist seboreic, constipatie, contuzii, convalescenta, decalcifieri, degeraturi, depresii, dermatoze, diabet, dismenoree, eczeme zemuinde, edeme, epitaxis, erizipel, eroziuni bucale, eruptii cutanate, ficat (pentru efectul de dezintoxicare), fistule, gingivite, guta, hemoragii, hemoroizi, hepatite, hiperhidroza, incontinenta urinara, inflamatia mucoasei bucale, a bursitei sinoviale sau purulente, leziuni, lupus, matreata, memorie, metroragii, micoze, negi, nervozitate, neurodermite, oboseala, panaritiu, pecingine, polipi, prurit, rani, retentia apei, reumatism, sângerari gingivale, sângerari uterine, slabiciune generala, spasmofilie, stomatite, supuratii, TBC- pulmonar, tumori maligne, ulcere canceroase, ulcer gastric, umflaturi, varice, vânatai, vergeturi.

Putem de fapt spune ca planta se poate folosi la foarte multe alte afectiuni si ca trebuie încercat un tratament cu ea.

În cazul în care dv. Culegeti planta este foarte bine sa fiti foarte atent, mai ales daca doriti sa o folositi la tratamente interne, pentru ca aceasta planta seamana foarte bine cu Barba ursului de bame care nu se poate folosi intern deoarece produce intoxicatii grave.

Cei cu alergii diverse ar trebui pe lânga alte plante sa aiba în vedere si aceasta planta care le poate aduce ameliorarea sau chiar vindecarea afectiunii.

66    COADA RACULUI

Potentilla anserina

Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: argentina, argindeana, argintica, argintel, buboasa, buruiana de scrânte, buruiana-junghiurilor, coada-dracului, forostoi, iarba-gâstii, iarba-scrântiturii, iolut, sclintita, scrântitoare de balta, scrânteala, troscot, vintricea, zolotnic.

În traditia populara: în multe zone se folosea la rani, scrântituri.

 În Muntii Apuseni, frunzele se pisau în untura si asa se legau cu ele. Se mai folosea, tot batuta cu untura sau cu slanina la infectarea ranilor.

Ceaiul din tulpini florifere sau din frunze se lua contra durerilor de stomac, de pântece si a frigurilor.

Se mai folosea contra eczemelor si la bai pentru întarirea oaselor copiilor care nu puteau sta în picioare.

Intern se mai folosea contra arsurilor de stomac.

Compozitie chimica: tanin 7-11% iar partile subterane 20%, substante amare, mucilagii, ulei volatil, saruri minerale, flavonozide.

Actiune farmaceutica: datorita continutului mare în tanin: astringent, favorizeaza coagularea sângelui, fiind foarte utila în hemoragii, actiune spasmolitica asupra musculaturii netede fiind utila în orice durere asigurata de catre flavonoide, antiseptic gastric si intestinal, împiedica formarea de calculi, analgezic, hemostatic, antidiareic, cicatrizanta. Extern: antiseptic, cicatrizant, hemostatic.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni ginecologice de orice natura, anemie, artrite, arsuri, calculoza renala, cancer uterin sau de colon (spalaturi si clisme de 2 ori pe zi cu infuzie mai concentrata), colici gastrice, convalescenta, diaree, dismenoree, dureri abdominale, dureri menstruale, dureri stomacale, dureri uterine, eczeme, enterocolite, friguri, gingivite, hemoragii de orice natura, hemoroizi, hipermenoree, inflamatii gingivale, lacrimarea ochilor, leucoree, menstruatii abundente, osteoporoza, paraziti intestinali, spasme pilorice, reglarea menstrelor, ten seboreic, ulceratii cutanate 

Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa rece. Se fierbe timp de 15 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi, preferabil dupa mese.

-Din radacinile plantei 1 lingurita se va pune la 250 ml apa si se fierbe apoi timp de 15 minute. Se strecoara. Se poate consuma 2-3 cani pe zi.

-Tinctura 50 g de radacina maruntita se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ într-o sticla ermetic închisa. Se tine apoi 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoara. Se va putea lua 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi.

Atentie- toate preparatele cu aceasta planta nu se iau decât dupa ce s-a mâncat.

Extern se va putea folosi acelasi tip de ceai sau se face cu cantitate dubla de planta la spalaturi vaginale de exemplu sau hemoroizi.

67    COADA sORICELULUI

Achillea milefolium

Fam Compositae.

Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, coada-soareci, coada-soricelului, coada-hârcelui, coada-hârtului, crestatea, crâvalnic, garva, iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare, sorocina, stranutatoare, tata-forfotici.

În traditia populara: aproape peste tot se folosea la taieturi si rani.

În unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rana sau taietura, iar cu resturile se legau.

În alte parti, frunzele se pisau, se amestecau cu grasime si asa se puneau, ori se uscau, se sfarâmau si se presara praful.

Frunza pisata si amestecata cu rasina se punea pe buboaie, ca sa le grabeasca coacerea, spargerea si vindecarea.

Tot cu el se tratau petele de pe fata, pecinginea.

Frunzele uscate si sfarâmate se puneau între degetele de la picioare contra oparelilor, iar crude si pisate pe bataturi.

În amestec cu usturoi se faceau cu ele legaturi contra durerilor de masele.

Ceaiul sau decoctul se folosea în multe parti contra bolilor de piept. Ceaiul din vârfurile florale se lua contra tusei uneori în amestec cu cimbru si musetel când se lua si contra astmului. Se mai faceau bai la dureri de picioare, amestecate cu flori de fân.

Peste tot se întrebuinta pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici intestinale, diaree.

Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care cresteau în sus  pâna scadea apa la jumatate, iar apoi se lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale câte o ceasca.

Compozitie chimica: ulei volatil de culoare albastra, chamazulena, proazulene, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colina, substante antibiotice.

Actiune farmaceutica: proprietatile majore ale produsului se datoreaza uleiului volatil si proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antiseptic bronhic, inflamatii gastro-intestinale, dezinfectant si calmant gastric si intestinal, hemostatic, stomahic, antiseptic si calmant al mucoasei anorectale, antispasmodic al cailor biliare, bronhodilatator, diminueaza secretiile gastrice, carminativ, decongestiv hemoroidal analgetic, antihelmitic.

 Extern; efect calmant, antiinflamator si dezinfectant, regenereaza tesuturile.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni cardiace, afectiunea maduvei spinarii, afectiuni stomacale, afectiuni vasculare, afte, alergie, alopecie, anorexie, arsuri, astm, ateroscleroza, balonari abdominale, bolile aparatului urinar, bronsite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine sa se adauge si frunze de nuc), cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipatie, contuzii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrita, gingivita, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arteriala, infectiile aparatului urinar, inflamatiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauza, menstruatie neregulata, meteorism, metroanexita, oboseala, osteoporoza, panaritiu, paraziti intestinali, pecingine, pete pe piele, plagi zemuinde sau infectate chiar purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatita, supuratii externe, tenuri uscate, tulburari circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceratii diverse, ulcer duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspata se stoarce pe petele albe si apoi se sta la soare), voma. Remarcam ca în cazul afectiunilor aparatului ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intra în compozitia ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic si laxativ antihemoroidal.

Preparare: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe parcursul unei zile.

Extern se va folosi cantitate dubla de planta.

Se poate prepara si tinctura.

68    CORIANDRU

Coriandrum sativum

Fam Umbelliferae.

Se folosesc semintele. Este o planta originara din Asia. La noi este numai cultivata.

În traditia populara: fructele si uleiul extras din ele se folosea pentru condimentarea alimentelor, în industria bauturilor alcoolice si a parfumurilor.

Fructele se foloseau în boli de stomac si intestine.

Compozitie chimica: ulei volatil: d-linalol, geraniol, cineol, pinen, terpinen. Lipide, amidon, pectine, substante minerale.

Actiune farmaceutica: carminativ, stomahic, carminativ, stimulent aromatic, bactericid, fungicid, stimulator al secretiilor gastro-intestinale, antihelmintic, calmant gastro-intestinal, slab antibacterian si micotic, spasmolitic. Tratamentele cu aceasta planta vor trebui sa se întinda pe perioade lungi de timp, deoarece actioneaza de multe ori mai lent ca alte plante sau alte tratamente. Totusi la nivelul tubului digestiv are actiune foarte puternica care se amplifica în timpul tratamentului de durata.

Elimina gazele, sunt tonice pentru aparatul digestiv.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aerofagie, anorexie, astenie nervoasa, balonari, bronsite, colici intestinale, dischinezie biliara, dispepsii digestive, dureri abdominale, gastrite hiperacide, helmintiaze, lactatie, nervi, reumatism, sinuzita, tulburari gastrice, ulcer gastric, umflaturi, viermi intestinali.

Intra în componenta ceaiurilor contra colicilor pentru copii, gastric nr 2 si tonic aperitiv, hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal si a pulberii laxativ-purgative.

Preparare: o lingurita de fructe zdrobite se pun în 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se va bea fractionat în cursul unei zile. Se poate consuma acest ceai mai multe zile la rând.

-Se prajesc si se consuma câte o lingurita de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute, pentru reglarea digestiei.

-Antihelmintic- 20 g de fructe zdrobite se pun la 100 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoara. Se bea dimineata pe nemâncate întreaga cantitate. Se va repeta acest lucru timp de 3 zile la rând. Apoi 7 pauza si din nou 3 zile de tratament. Se poate asocia si cu alte tratamente.

69    CORN

Cornus mas

Fam Cornaceae.

Se utilizeaza frunzele, scoarta si fructele coapte.

În traditia populara: lemnul este foarte cautat pentru cozi de unelte.

Fructele se consumau crude sau se foloseau uscate sau la diferite preparate (marmelada, sirop, tuica).

Frunzele, florile, fructele si coaja se foloseau pentru vopsit în galben, rosu, cafeniu si negru.

Aproape peste tot coarnele uscate erau folosite contra diareei si dizenteriei.

La copii contra crampelor se dadeau 9 coarne, pisate în apa daca erau mai mici si în rachiu daca erau mai mari.

În alte parti când aveau diaree se facea ceai din coji de nuca, pere si 9 coarne.

Coaja de corn se folosea contra galbinarii.

Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de malin, iar decoctul se lua contra limbricilor.

Compozitia chimica: fructele contin zaharuri 9%, acizi organici, substante tanoide, substante minerale diverse, vitamina C, scoarta are tanoizi.

Proprietati: toate partile plantei au proprietati astringente, pentru ca toate contin tanin. Sunt din aceasta cauza si antidiareice, cicatrizante, dezinfectante. Frunzele se pot folosi cu succes la tratarea ascarizilor.

Mod de preparare:

-2 lingurite de fructe se vor pune la 250 ml apa si se fierb timp de 15 minute. Se pot consuma 3 cani pe zi.

-1 lingurita de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute. Se strecoara. Se consuma 2-3 ceaiuri în diareei sau alte afectiuni.

-4 linguri de coaja se pun la 1 litru de apa. Se fierb timp de 30 minute. Se strecoara. Se poate folosi extern, fiind foarte eficient la spalaturi contra hemoroizilor.

-Tinctura (se poate face si din fructe proaspete) acestea se vor zdrobi (uscate sau proaspete) 50 de g de fructe care se vor pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ si se vor tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoara si se pun în recipiente mici. Se vor lua 15 picaturi- 20 de 3 ori pe zi diluate cu apa. Se poate lua perioade lungi de timp.

-Tinctura din frunze sau coaja- se vor pune 50 g de planta maruntita cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se tin tot 15 zile si apoi se strecoara. Se va lua 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, diluate.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: boli de stomac, crampe stomacale, diaree, eczeme, enterite, erizipel, gusa, icter sau alte boli de ficat, miopie, paraziti intestinali, rectocolita ulcero- hemoragica, vitiligo.

70    CREŢIsOARA

Alchemilla vulgaris

Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: brumarel, brumarie, cretarel, faina de in, palasca, pleasca, rotunjir, umbra-muntelui, umbrarul-doamnei.

În traditia populara: frunzele se puneau pe bube, iar fierte în lapte se luau contra durerilor de cap.

Compozitia chimica: tanin 6-8%,  saponine si flavonoide cu structura particulara, acid elagic si luteic. Substante grase formate din acid stearic, palmitic. Fitosteroli, saruri minerale.

Actiune farmaceutica: astringente, antidiareica, antiseptice, diuretice, antiinflamatorie. Datorita taninului este antihemoragica si antidiareica. Se poate de asemenea folosi cu mare succes în afectiunile ginecologice în care se doreste reducerea secretiilor ca de exemplu în metroragii. Are puternice efecte stomahice reducând aciditatea stomacala lucru ce o face utila si în afectiunile digestive. Se mai foloseste la afectiunile bucale, sau ajuta femeilor care nu pot duce sarcina la capat. Se poate folosi si în diferite combinatii de plante.

Mod de preparare si administrare:

-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 1-2 cani pe zi.

-Praf din planta obtinut cu râsnita de cafea. Se va lua un vârf de cutit care se pune sub limba. Se va tine apoi timp de 10 minute, dupa care se înghite. Se face de 3 ori pe zi.

-Tinctura din 50 g de praf care se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ si se va tine timp de 15 zile agitând des. Se va tine închis ermetic la temperatura camerei. Se strecoara si se pune în recipiente mai mici. Se va lua de la 10 picaturi pâna la 1 lingurita de 3 ori pe zi, diluata cu putina apa.

-Unguent- se ia unt care se va pune la fiert. Se va arunca apoi spuma care se formeaza la suprafata si de asemeni se va separa de depunerile de pe fund. Cu acest unt 1 parte si 1 parte praf de planta se pot face unguentele în mai multe feluri:

Se amesteca în parti egale praf de planta cu unt pâna la omogenizare.

Se pune la fiert pe baia de apa pentru 3 ore apoi se filtreaza. În ambele cazuri se unge local de 2 ori în strat subtire. Se poate folosi orice baza grasa: untura de porc nesarata, seu, vaselina, lanolina, etc.

Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni genitale, afte, anemie, anorexie, atonii musculare, cicatrizarea ranilor, diaree, diabet zaharat, dureri abdominale, dureri de cap, enterocolita, fixarea sarcinii, fracturi, hemoragii uterine, hemoroizi, hipermenoree, metroragie, dismenoree, laringite, leucoree, migrena, nervozitate, otita, plagi ulcerate, pregatirea interventiilor chirurgicale în sfera ORL, prurit vulvar, rani, regurgitari, slabiciune musculara, scorbut, sâni vestejiti atoni, stomatite, tulburari menstruale, ulcere varicoase, vergeturi.

71    CREŢUsCA

Filipendula ulmaria

Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: aglica, barba-caprei, bors, caprifoaie, pepenica, racusor, tântânica, taula, teisor.

În traditia populara: radacinile pisate si plamadite în rachiu se luau la hernie. Din florile plantei frumos mirositoare se facea apa de obraz, se punea într-o caldarusa cu pelin, malin si altele apoi spirt.

Compozitie chimica: ulei volatil, flavonoide, gaulterozida, spireina, hiperina, aldehida salicilica, avicularina, spireozid, izeosalicina, vanilina, eliotropina, ceruri, taninuri, substante minerale.

Actiune farmaceutica: datorita gaulterozidei si spireinei, ai caror agliconi sunt derivati ai acidului salicilic, produsul are actiune antireumatismala, iar flavonoidele sunt raspunzatoare de actiunea lui diuretica, antiseptica, antimicrobiana, antiinflamatoare, cicatrizanta, antireumatica, diuretica, astringenta, diaforetic, tonica, sedativa.

Mod de preparare si administrare:

-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani de ceai pe zi în cure chiar si de lunga durata, fara efecte secundare.

-3 lingurite de planta maruntita se pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 15 minute. Se strecoara. Se pot consuma 2- 3 cani pe zi.

-Praf din planta obtinut cu râsnita de cafea. Se va pune o lingurita de praf sub limba. Se va tine timp de 10 minute, apoi se înghite cu putina apa.

-Tinctura- 50 g de planta maruntita se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se astupa bine recipientul. Se tine la cald sau la temperatura camerei timp de 15 zile. Se filtreaza. Se va lua câte 1 lingurita diluata în putina apa de 3 ori pe zi.

            Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: alopecie (spalaturi sau frectii cu infuzie sau tinctura), amigdalita (infuzie intern si extern decoct), arsuri- decoct,  artrita (infuzii si tincturi intern, iar extern se vor aplica comprese cu decoct. Ascita- infuzie 3-4 cani pe zi. Boli gastro- intestinale- infuzie sau praf. Bronsite- tinctura.

Celulita- decoct sau frectii cu tinctura. Ciclu abundent- intern infuzii si spalaturi cu decoct de 2 ori pe zi. Congestie renala- infuzie si pe zona renala se va aplica compresa cu decoct.

 Diaree- infuzie sau praf. Disfunctii hepatice- infuzie sau praf. Dureri musculare- frectii sau comprese cu decoct. Enterita- tinctura sau infuzie. Edeme- praf sau infuzie. Extern se poate pune compresa cu decoct. Erizipel, eruptii cutanate- decoct. Febra- infuzie.

            Gripa- infuzie sau tinctura. Guta- intern infuzie sau praf iar extern se vor pune comprese cu decoct. Hemoroizi- comprese locale cu decoct.

 Herpes- intern infuzie sau tinctura iar extern se vor aplica comprese de mai multe ori pe zi. Se fac aplicatii calde.

Hipertensiune- infuzie. Insomnie- tinctura seara sau infuzie. Insuficienta hepatica- praf sau infuzie.

 Intoxicatii- infuzie sau praf. Iritatii vaginale- spalaturi cu decoct. Leucoree- spalaturi cu decoct si tinctura intern.

Menopauza- ajuta în special la domolirea bufeurilor (de caldura). Oboseala, nervozitate- tinctura. Nevralgii- comprese locale calde. Plagi- praf sau decoct.

            Reumatism- infuzie intern, extern comprese, cataplasme sau chiar bai zilnic. Retentie de apa- infuzie. Tulburari cardiace- tonic cardiac, tinctura sau infuzie, tulburari stomacale- infuzie sau praf.

Tuse- infuzie sau tinctura. Ulcere de piele- praf. Vaginite- decoct la spalaturi locale de 2 ori pe zi. Se poate complecta si cu tratamentul intern cu infuzie.

72    Crinul alb

Lilium candidum

Fam. Liliaceea.

            Denumiri populare: crinul de padure, liliac, liliom alb, muscata, piparoase, stânjenel alb, zambac.

În traditia populara: foliolele poligonale macerate în undelemn constituie Oleum liliorum alborum, remediu casnic si clasic pentru rani. Frunzele de crin se puneau pe rani, taieturi si arsuri, iar petalele unse cu miere, pe besica rea, la buba neagra si taieturi. Pentru basica în gura, se fierbeau în lapte dulce, care se tinea caldut în gura. Florile se puneau într-o sticla cu apa, se astupau bine si se foloseau contra durerilor de ochi.

            În alte parti, petalele tinute în alcool se foloseau contra petelor de pe fata si a usturimii ochilor. Din antere se prepara un "ir" pentru vindecarea ranilor, iar din floarea întreaga, o tinctura contra durerilor interne. Ceaiul din flori de crin se lua pentru curatirea sângelui. Se mai folosea la "poala alba", în amestec cu sulfina alba, trifoi alb si radacina de bujor. Ceapa de crin fiarta se punea pe umflaturi, pe buboaiele ce dau în copt si pe pieptul bolnavilor de tuse.

            Se mai prepara din ea o alifie pentru cresterea sprâncenelor. Se pisa o ceapa mai mare sau doua mai mici, se puneau într-o ulcica cu o lumânare de seu si se lasau sa fiarba împreuna, apoi se lua seul curat de deasupra, se spala bine în apa si se ungeau cu el sprâncenele, în fiecare seara înainte de culcare.

Actiune farmaceutica: petalele- bactericide, cicatrizante, se pot folosi în tratamentele diverselor rani, atât extern cât si intern cu efecte certe de cicatrizare. Sunt utile chiar si în calmarea durerilor. De asemenea se poate utiliza ca expectorant fiind fluidifiant al secretiilor bronhice.

            Bulbul se foloseste mai mult la afectiunile cailor respiratorii pe care le poate vindeca în cazurile mai usoare, iar la cele mai grave aducea ameliorari evidente.

            Se mai poate folosi pentru efectul sau calmant al sistemului nervos. De asemenea este de ajutor în cazul afectiunilor cardiace prin aceia ca regleaza bataile inimii mai ales în excitatii nervoase în stres sau alte cazuri.

Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: abcese, arsuri, cosmaruri, dureri de ochi, excitatie nervoasa, faringite, furuncule, laringite, inflamatia cailor respiratorii superioare, inflamatia urechii, insomnii, otite, palpitatii cardiace, panaritiu, rani, stari nervoase, stres, tulburari de memorie, (se face o cura interna cu câte 2-3 cani de ceai pe zi, preferabil din petale.), tuse uscata.

Preparare si administrare:

-Abcese, arsuri, furuncule, rani externe- se va fierbe sau se coace bulbul si se badijoneaza local cu el cald. Se schimba la 6-8 ore cu altul tot cald. Ajuta la colectarea puroiului si apoi la spargere si vindecare dupa ce se elimina puroiul.

-Afectiunile interne sau externe pot sa mai beneficieze de tratamentul  cu infuzia din petale sau decoctul din bulb. Se va pune o lingurita de planta maruntita la o cana de apa. În cazul infuziei se pun direct în apa clocotita, se acopere apoi 15 minute si se strecoara, iar în cazul decoctului se vor pune în apa rece. Se fierb apoi timp de 10 minute, se strecoara si se pot folosi. Se pot consuma 3 cani pe zi.

-Restul afectiunilor inclusiv cele interne se vor putea face cu tinctura cel mai bine. Se va face o tinctura din petale de crin care se pun o parte de petale cu 5 parti alcool alimentar de 70˚. Se tin astupate ermetic la temperatura camerei, timp de 15 zile agitând des recipientul. Se va strecura apoi si se va pune în recipiente de capacitate mai mica care se închid ermetic. Se poate lua intern o lingurita de 3 ori pe zi diluata cu apa sau extern în functie de toleranta individuala se aplica în dilutie cu apa. Este mult mai eficient cu cât este mai concentrat. La fel se poate folosi si din bulb.

            În ureche se poate pune ceai caldut sau tinctura câteva picaturi de asemenea caldut, dupa care se astupa cu putina vata pentru a nu iesi afara.

            La dureri de ochi sau alte afectiuni oculare se va pune 2 lingurite de petale la o cana de apa rece seara si dimineata se strecoara si se fac spalaturi cu aceasta apa cu ajutorul unui tampon de vata.

Se poate face pentru ochi, urechi, afectiunile stomacului, etc un ulei din 50 g de radacina macinata care se va pune la ½ l de ulei. Se tine apoi timp de 6 saptamâni la soare, dupa care se strecoara. Pentru a se putea obtine mai repede se va pune pe baia de apa. Se fierbe timp de 3 ore apoi se strecoara. Se pot face cu acesta si diferite creme prin adaos de ceara de albine în functie de cât de tare doriti sa o faceti. În general se pune 20 g la 100 g de masa grasa. În cazul în care doriti sa faceti mai tare se pune mai multa ceara si se retopeste din nou, iar daca este prea tare se mai pune ulei si se retopeste, pâna o faceti cum va convine.

            Uleiul se va pune caldut câte 3-4 picaturi în durerile de urechi sau se poate unge local în afectiunile ginecologice externe o data sau de 2 ori pe zi.

Se va putea aplica la foarte multe afectiuni externe crema aceasta care are si un rol important în cicatrizare.

            Mentionam de asemenea faptul ca se poate folosi la fierberea radacinii sau chiar a petalelor nu numai ulei ci si alte produse care contin grasimi: unt dupa ce se fierbe si se arunca spuma si depunerile, untura de porc nesarata, grasime de pasare ( gâsca, rata, etc), grasime de alte animale inclusiv din animale vânate. Se mai poate de asemenea folosi sau de oaie, vita, etc.

            În cazul în care se doreste pentru produsele care sunt în farmacii puteti opta pentru vaselina si lanolina în parti egale care se vor amesteca cu praf din planta sau cu bulb maruntit Se poate prepara crema ca mai sus

Se foloseste foarte mult în cosmetica sau la afectiunile externe ale pielii fiind una dintre plantele favorite. În special daca se face cu tinctura din petale sau bulb.

73    Crinul de padure

Lilium martagon

Fam. Liliaceea.

 

            Denumiri populare: aior, aisor, aisor de câmp, aisor de padure, ai de padure, alior, cealma turceasca, crin, crin pestrit, fiere, leurda, lilie, rasfug, untisor, usturoita.

În traditia populara: s-a folosit pentru vopsit lâna în negru. În medicina populara s-a folosi ca diuretic, emenagog, emolient si rezolutiv. Bulbul pisat si amestecat cu pucioasa, se dadea la vaci. Sucul plantei se folosea uneori ca somnifer.

            Compozitie chimica; putin studiata.

            Proprietati farmaceutice: este recunoscuta ca una dintre plantele cele mai utile într-o serie de afectiuni în special ale pielii. Intern are rol diuretic, emenagog, emolient si vulnerar. Popular este des folosita intern pentru a provoca fluxul menstrual întârziat.

 Mareste diureza fiind util în afectiunile renale. Vindeca de asemenea mucoasele. Petalele sunt antiseptice, emoliente, cicatrizante. Bulbul are rol vulnerar într-o serie de afectiuni atât intern cât si extern.

            Preparare:

-Bulb- se marunteste si se pune dupa uscare în 250 ml apa.  Se va fierbe timp de 10 minute la foc mic, apoi se strecoara. Este util în cazul în care se foloseste intern ca emolient în afectiunile pectorale.

-Bulb maruntit, se va pune în cantitate de ulei egala, cu dublul cantitatii de bulb rezultat dupa maruntire. Se va pune pe baie de apa si se va fierbe timp de 3 ore. Dupa aceasta perioada, se va lasa sa se raceasca apoi se va strecura, obtinându-se un ulei foarte util în combinatie cu ceara de albine sau fara, într-o serie de afectiuni cutanate.

 Crema -În cazul în care se doreste prepararea unei creme se va pune acest ulei în vas pe baie de apa si se va adauga ceara de albine, se fierbe din nou pe baia de apa, pâna se topeste ceara. În general se va pune jumatate de cantitate de ceara de albine din cantitatea de ulei care o avem. Daca se doreste o crema mai tare se va adauga ulei. Daca este prea moale se va adauga ceara.

 -Tinctura-se va pune o parte de bulb de Crin maruntita la 5 parti de alcool alimentar de 70°. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, apoi se va strecura. Se poate folosi la prepararea diferitelor creme sau alifii. Se mai utilizeaza la o serie de rani pentru efectul cicatrizant pe care-l are, sau se foloseste diluat în diferite proportii cu apa, pentru tratament extern, fiind foarte eficient.

             Intern se va putea lua câte 10 picaturi diluate în 100 ml de apa de trei ori pe zi.

Planta- se poate prepara identic ca si bulbul cu aceleasi utilizari, inclusiv florile.

Din flori se prepara multe preparate cosmetice.

Se va putea folosi la urmatoarele afectiuni: abcese(-în special bulb copt), arsuri (sub orice forma), amigdalite-în special ceai intern si extern cataplasma. Bataturi-bulb în otet. Boli renale- se va lua intern ceai si extern alifie pentru calmarea durerii. Contuzii, dureri de ochi-comprese cu ceai. Eczeme, eriteme (înrosirea pielii), excoriatii, excitatii nervoase-tinctura intern. Faringite-atât intern cât si extern. Fisuri cutanate (în special uleiul sau unguent). Furuncule-în special bulb copt. Inflamatia urechii-ulei caldut în conductul auditiv. Întepaturi de insecte. Insomnii-tinctura intern. Lipsa laptelui la mame-ceai din bulb. Menstruatii întârziate-ajuta la aparitia lor-mai ales tinctura din bulb. Otite-ulei caldut în conductul auditiv. Palpitatii cardiace-tinctura. Panaritiu, rani recente-tinctura pansamente, taieturi. Tulburari de memorie, tuse uscata-bulb sub orice forma. Ulceratiile pielii.

Este una dintre plantele care se folosesc frecvent în foarte multe tratamente cosmetice, cu mare succes, fiind folosit în diferite retete, pentru riduri, piele uscata, pete, etc.

74    CRUsIN.

Rhamnus frangula

Fam. Rhamnaceae.

            Denumiri populare: crasici, crusci, lemn-cânesc, pasachina, salbist.                      

            În traditia populara: s-a folosit pentru vopsirea în galben. Ceaiul din scoarta se folosea ca purgativ. În Muntii Apuseni, la Salciua, decoctul din scoarta de sub coaja se dadea celor "smintiti de cap, de gânduri, din blestem ori din afurisenie".

Compozitie chimica: antrocenozide (franghlozida si gluco-frangulozida), agliconii lor, acid crizofonic si tanic, tanoide, ceruri, steroli si diverse saruri minerale.

Proprietati farmacologice: este unul dintre cele mai utilizate plante pentru efectul sau laxativ sau purgativ. De asemenea are efect deosebit în diverse afectiuni ale ficatului pentru efectul deosebit care îl are asupra vezicii biliare careia îi ofera posibilitatea se goleasca de toate toxinele. Cresc peristaltismul intestinal, colagog, coleretic. Laxativ sau purgativ în functie de doza. Actiunea laxativa se manifesta la 10 ore de la administrare.

            Se foloseste coaja care se recolteaza, se usuca si se marunteste, dar numai dupa un an de la recoltare se va folosi altfel produce stari de intoxicatie cu voma. Atentie la cei care sufere de hipertensiune arteriala deoarece folosirea acestei plante în mod abuziv poate sa faca sa creasca tensiunea arteriala.

De asemenea coaja proaspata are efecte deosebit de puternice putând provoca voma. Nu se indica de asemenea nici tratamente de lunga durata cu aceste ceaiuri.

Preparare:

            Se va face un ceai dintr-o lingurita de planta care se va pune în 250 ml de apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se va strecura. Are un puternic efect laxativ care se va face simtit la 8 ore dupa ce s-a baut ceaiul. În doze mai mari este cu efect purgativ. Extern se va folosi în ceai mai slab sau dintr-o lingurita cu care se vor face tamponari pe locurile afectate.

            Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: angiocolite, boli cronice de piele, constipatii chiar cronice, dischinezie biliara, favus, hemoroizi-atât intern prin asigurarea laxatiei cât si extern prin praful, care se poate amesteca cu orice unguent. Insuficienta hepatica. Obezitate-contribuind la toate retetele care se fac. Parazitoze digestive diverse, pecingine, piodermite, râie, ulceratiile pielii.

            În cazurile în care se doreste o mai rapida actiune se va putea prepara o tinctura din o parte de planta maruntita si 5 parti de alcool alimentar de 70°. Se va tine timp de 15 zile agitând des apoi se strecoara. Se va folosi în functie de efectul care se doreste. Se poate lua câte 5 picaturi -1 lingurita, care se vor dilua în putina apa. Se va lua doar la nevoie.

            Atentie! Nu se bea în cantitati mari, provocând colici puternice si scaune lichide. Nu se consuma planta proaspata, deoarece provoaca greturi si varsaturi; se foloseste numai dupa un an de la recoltare.

75    CUIsOARE.

Syzygium aromaticum.

            Acestia sunt bobocii unui arbore adus din Insulele Moluce. Se folosesc ca mirodenii într-o serie de preparate culinare. I-am trecut si la plante medicinale pentru ca sunt foarte usor de obtinut si au efecte deosebit de puternice care pot fi folosite la o serie de afectiuni.

În traditia populara: contra racelii se fierbeau în vin cuisoare si scortisoara, se luau calde ca sudorifice. Se foloseau ca stomahic si antiseptic.

Se punea în spirt amestecat cu undelemn într-o sticla bine astupata, se tinea la caldura 24 ore si apoi se lua de 3 ori pe zi, câte u n paharel, pentru poala alba.

Compozitia lor chimica nu a fost studiata, precum nu a fost nici studiata clinic pentru a vedea efectul care îl are într-o serie de afectiuni.

 Contin tanin, ulei eteric, gust iute aromat, eugenolul are proprietati antiseptice si utilizat mai ales în dentistica precum si la prepararea vaniliei, saruri diferite minerale.

Totusi se cunosc o serie de efecte a folosirii acestei plante. Este un antiseptic deosebit de util distrugând o serie de germeni patogeni.

Actiune farmaceutica: are proprietati anestezice. Din el se fac o serie de medicamente cu rol anestezic. Sustine forta uterului în timpul nasterii, antiseptic, vermifug, stimulent al aparatului digestiv.

Antioxidant de exceptie. Se stie ca în cazul în care se presara pe un preparat de carne aceasta poate sa aiba un termen mai lung de garantie.

            Preparare:

-Asa cum sunt se sfarma în gura pentru a calma durerile de dinti, sau se înghite în cazul durerilor diferite de abdomen sau stomac.

-Se poate folosi la diferite ceaiuri pentru efectul anestezic sau deodorant si antiseptic. Pentru acest lucru se vor pune câteva cuisoare la 250 ml de apa, se fierb doar putin apoi se poate folosi strecurat sau nu.

-Se va fierbe pe baie de abur în putin ulei timp de 2-3 ore dupa care se va strecura. Se foloseste la diferite preparate sau asa cum este pentru efectul sau anestezic.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afrodiziac- sub orice forma, balonari, boli infectioase (-distruge foarte multi germeni patogeni.), se poate folosi chiar în cazul dizenteriei sau altor afectiuni contagioase. Colite diverse-în special cea de putrefactie. Cosmetica cu rol în special de aromatizant sau dezinfectant. Disfunctii biliare. Disfunctii stomacale-stimuleaza functionarea stomacului-util în digestii lente. Dureri dentare (se tine si se mesteca în gura dupa care se aplica pe locul dureros). Dureri diverse chiar puternice -cataplasme cu alcool cu cuisoare. Gripa.- Împreuna cu scortisoara fiarta în vin. Halena- se mesteca în gura de mai multe ori pe zi. Întepaturi de insecte-se freaca local cu spirt cu cuisoare. Mâncarimi de piele- ceai sau tinctura. Parazitoze diverse-se iau cuisoare cu ceai. Prevenirea racelilor- se consuma ceaiuri aromate cu cuisoare si multa lamâie. Voma- se mesteca o bucata în gura sau chiar se înghite.

76    CURCUBEŢICA

Aristolochia clementis

Fam. Aristolochiaceae.

Denumirea populara: buruiana de remf, clocotici, desaga popii, fasolea calului, fasolea cucului, fasolea lupului, lepadatoare, lingoare, marul lupului, nucsoara, pasulica, piperul lupului, poama vulpii, puturoasa.

Toxicitate!!! Toate partile plantei sunt toxice mai ales rizomul. Au un gust neplacut si pot produce intoxicatii, cu tulburari digestive, circulatorii, urogenitale.

În traditia populara: frunzele crude se puneau pe rani. Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea, abcesele, si se faceau scaldatori si oblojeli bolnavilor de brânca.

Cu radacina fiarta, pisata, amestecata cu faina de porumb, se faceau legaturi contra gâlcilor, ungându-se deasupra cu grasime de porc ori undelemn.

În Banat, planta cu radacina cu tot se fierbea în otet ori în vin rosu batrân. Se spalau de mai multe ori pe zi, "ranile rele si catalitoare", "vatamaturile" si taieturile la oameni si animale. Se mai folosea contra frigurilor.

Decoctul rizomului uscat în 2 dl de lapte si 1 dl apa se bea, contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se spalau contra plosnitelor.

Compozitie chimica: toate partile plantei contin acid aristolochic, ulei volatil, magnoflorina, sisto-sterine, trimetilamina.

Actiune farmacologica: are actiune antiinfectioasa  si de refacere celulara. De asemenea se remarca o foarte importanta actiune a acestei plante în refacerea si marirea  rezistentei organismului. Datorita faptului ca mareste rezistenta  fagocitara a leucocitelor si implicit rezistenta  organismului. Se indica mai nou în foarte multe forme de cancer cu diferite localizari sau stadii de evolutie. Are de asemenea o foarte importanta actiune antitumorala recunoscuta.

Preparare:

-Extern-se poate folosi infuzie care se va face din 2 lingurite de planta care se vor pune la 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se va strecura. Se va folosi la pansamente sau aplicatii pe piele.

-Intern se va folosi doar sub supraveghere medicala sub forma de infuzie sau tinctura.

Se poate folosi în urmatoarele afectiuni: anorexie, arsuri, cancer (profilactic ca preventiv sau dupa chimioterapie), constipatie, dismenoree, dureri premenstruale, eczeme zemuinde, escare, faringite cronice, fistule anale sau chiar dentare, ginecologie (diferite afectiuni), infectii externe sau renale, laringite- chiar în cancer- (cataplasme externe).

Menopauza- (stimuleaza corpul galben), oligomenoree, osteomielita, paraziti capilari, pediculoza pubiana, plagi greu vindecabile, prurit, rani diverse, sterilitate, ulceratiile pielii, ulcere cronice ale gambei (varicoase).

Atragem atentia ca dozele mari sau care depasesc prescriptiile sunt toxice. Este foarte important sa nu se depaseasca dozajul prescris. O doza mai mare nu aduce mai repede vindecarea ci poate sa strice.

 În  cancer organismul de foarte multe ori este foarte slabit si nu poate sa lupte cu aceasta toxina, în tratamentele cu aceasta planta, asa ca mai ales în aceste cazuri se impune o mai mare atentie.

77    CURPEN

Clematis vitalba

Fam. Ranunculaceae.

Denumiri populare: archit, curmen, curpan de padure, curpanas, curpen alb, curpen de padure, curpenita, curpin, curpini albi, curpini negri, luminoasa, naprasnic, vie padureana, vita alba, vitisoara.

În traditia populara: cu tulpinile florifere se faceau bai contra durerilor de picioare.

 Era o planta temuta deoarece se credea ca cei care dau cu ochii de ea orbesc.

Compozitie chimica: frunzele care se folosesc contin anemonina, protoanemonina, vitamine, etc.

Actiunea farmaceutica: antiinflamator, antibiotic limitând înmultirea bacteriilor, antimalarice, elimina sau limiteaza procesul inflamator, util în terapia malariei, contribuie la cresterea parului.

Preparare:

-Ceai din 2 lingurite de frunze maruntite la 250 ml apa clocotita. Se va lasa apoi acoperit pentru 15 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi.

-Extern-cataplasme sau comprese care se pot tine pâna la 24 ore în functie de toleranta individuala.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: adenopatii, faringita, prostatita, malarie, striuri uretrale, tuse.

Este unul dintre copacii care s-au folosit mult la tratamente în trecut dar care acum au ajuns sa nu mai fie asa de des folositi gasindu-se alte plante mai active. Totusi în unele parti ale tarii se mai foloseste.                 

78    DAFIN

Laurus nobilis.

În traditia populara: fructele boabe ovoide, contin ulei eteric si o substanta grasa. Se extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuintat la prepararea unor unguente. La noi se cultiva ca planta ornamentala.

Cu foile si boabele de dafin se prepara o alifie, pentru ranile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate si muiate în rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu balega de oaie, se puneau în legaturi contra durerilor la picioare.

Folosit de catre romani, care faceau din frunzele acestea cununi pentru învingatori, azi se mai foloseste doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca si condiment.

Proprietatile acestor frunze: se pot folosi, însa doar în cantitate mica pentru ca pot produce voma. Previn fermentatiile nocive din tubul digestiv, antiseptic intestinal sau extern, combate bronsita cronica

Preparare:

-Decoct din 2 lingurite de frunze fierte timp de 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara si se vor consuma în cursul zilei cu înghitituri mici.

-100 g de frunze se maruntesc apoi se pun într-o sticla si se umezesc cu alcool. Se lasa 24 ore, dupa care se pune peste ele ulei pâna la 1 litru. Se lasa 4-6 saptamâni dupa care se strecoara. Ca sa se faca mai repede se fierb pentru 3 ore pe Bain-Marie apoi se strecoara. Se pot folosi câte o lingurita de 3 ori pe zi sau se folosesc ca si condiment la diferite salate sau mâncaruri.

Uleiul acesta se poate folosi si la diferite dureri când se aplica cald pentru calmarea durerii.

Se folosesc la urmatoarele afectiuni: anorexie, atonii stomacale, betie-trezeste din betie si totodata se pot folosi pentru dezobisnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronsite chiar cronice, fermentatii digestive, gastralgii, gripa, infectiile gurii, infectii intestinale, otraviri, paralizii-alifie si se fac frectii, raguseala (laringita), reumatism cronic sub forma de ceai sau alifii, spasme (le calmeaza un ceai slab).

si astazi este socotita una dintre plantele condimentare care nu pot lipsi din nici o bucatarie. Frunzele uscate folosite la ciorbele mai grele le face mult mai digeste. Este suficient sa dam exemplul ciorbei de fasole boabe  care fara aceste frunze ar produce multe deranjamente la stomac si foarte multa lume nu ar mai putea sa consume fasolea.

79    DALAC

Paris quadrifolia

Fam. Liliacee.

Denumire populara: aisor, boaba lupului, boaba vulpii, buruiana de besica, buruiana de buba, frunza de zgaiba, iarba stelei, marul lupului, mura de ghete, poala vulpii, rasfug, strugurul lupului, usturoita.

În traditia populara: dupa cum arata si numele popular, era un leac frecvent contra dalacului.

 Frunzele plantei se mai aplicau pe umflaturile apoase ce apareau mai cu seama pe la încheieturi, provocate de tulburari de circulatie.

Se mai folosea la rani vechi, iar boabele, ca vomitiv.

Compozitie chimica: saponozide, paridina, peristyphinina acumulate mai ales în fructe.

Actiune farmacologica: saponozidele au actiune iritanta asupra mucoaselor, a pielii si pot avea puternica asupra sistemului nervos central.

Intoxicatiile produc colici, ameteli, voma, poliurie, dilatarea pupilelor, contractii ale muschilor.

Se poate interveni cu vomitive, diuretice si carbune medicinal.

Preparare:

-Se fac ceaiuri slabe împreuna cu alte plante mai ales pentru actiunea antisudorifica, antispasmodica. Se va folosi o lingurita doar împreuna cu alte plante.

Se poate utiliza în urmatoarele afectiuni: alienatie mintala, epilepsie, intoxicatii, spasme, transpiratii excesive, tulburari de circulatie, tuse convulsiva, ulcer varicos.

80    DEDIŢEI.

Pulsatilla montana-

Fam. Ranunculaceea.

Denumiri populare: adormitele, brebenel, deditei de padure, deditei vinetii, floarea pastelui, floarea-ursului, floarea-vântului, iarba-vântului, oite, sisinei, spânt, vânturele.

În traditia populara: tulpinile plantei se foloseau pentru vopsit în verde si albastru în amestec cu floarea soarelui, fierte în bors, în care se punea piatra acra si vânata.

Din frunze se facea o fiertura care se picura în ochi sau numai se spalau cu ea contra durerilor. Cu tulpinile florifere se faceau scaldatori.

Cu florile uscate se afumau copiii care nu puteau dormi noaptea. Se punea pe o lopatica putin jaratec, se lua 3 degete de flori si se presarau pe el, afumându-se patul si locul unde dormea copilul.

Compozitie chimica: contine anemonina si protoanemonina care sunt toxice, anemenol, acid anemonic, tanin, etc.

Actiune farmacologica: se poate folosi pentru efectele anestezice sau de refacere în foarte multe afectiuni în special pentru tratarea eczemelor pruriginoase si zemuinde.

Preparare:

-Tinctura- se va face o tinctura din o parte de planta maruntita si 5 parti de alcool de 70°. Se va tine apoi 15 zile la temperatura camerei agitând des recipientul. Se strecoara dupa aceasta perioada si se va putea folosi câte o lingurita diluata la una dintre afectiunile de mai jos.

-Ceai din o lingurita de planta la 250 ml de apa clocotita. Se va lasa timp de 10 minute acoperit dupa care se strecoara. Se poate folosi câte un ceai pe zi în una dintre afectiunile descrise mai jos. Se poate face si mai concentrat.

Sucul plantei are proprietati revulsive.

            Se foloseste la urmatoarele afectiuni: amenoree, anexite, blenoragie, boli uterine (sedativ), climacteriu, dismenoree, dermatoze, dureri articulare, eczeme pruriginoase si zemuinde, eriteme cutanate, migrene, nevralgii, nevroze, orhite, ovarite, paralizii-pareze ale nervilor  periferici, pecingine, reumatism, sciatica, sedativ nervos, tulburari de ritm cardiac, tuse pe baza nervoasa, uretrite.

81    DEGEŢELUL LÂNOS.

Digitalis lanata

Fam. Scrophulariaceae.

            În scopuri medicinale se întrebuinteaza numai frunzele (Folium Digitalis lanatae) recoltate la maturitate, adica dupa 3 luni de la aparitia lor, când contin cantitatea cea mai mare de principii active.

            Compozitie chimica: heterozide cardiotonice si flavonoide.

            Actiune farmacologica: cardiotonica (datorita heterozidelor cardiotonice frunzele de degetel lânos se bucura de proprietatea de a produce o crestere a puterii de contractie a miocardului, urmata de o rarire a batailor inimii) si diuretica.

            Preparare:

            Sunt folosite numai ca materie prima de industria de medicamente pentru extragerea heterozidelor cardiotonice.

Nu se foloseste decât produs de farmacie fiind foarte active si putând produce accidente.

82    DEGEŢELUL ROsU.

Digitalis purpurea

Fam. Scrophulariaceae.

În scopuri terapeutice se întrebuinteaza numai frunzele (Folium Digitalis purpurea) recoltate atât în primul an, cât si în al doilea de vegetatie. Produsul are miros slab si gust amar.

Compozitie chimica: heterozide cardiotonice si flavonozide; saponozidele de natura steroidica din frunze desi sunt lipsite de activitate terapeutica, totusi joaca un rol important deoarece maresc resorbtia heterozidelor cardiotonice la nivelul intestinelor, potentând, astfel actiunea lor în organism

Actiune farmacologica: ca si în cazul degetelului lânos, heterozidele cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie a miocardului, care este urmata de o rarire a batailor inimii, prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard si o usoara crestere a excibilitatii centrilor heterotropi cardiaci având, astfel loc o ameliorare a circulatiei generale a sângelui, cu cresterea oxigenarii tesuturilor, înlaturarea stazei si edemelor si cresterea puternica a diurezei.

Întrebuintari: pulberea de degetel rosu titrata biologic (0,1-1 g în 24 ore) în comprimate sau maceratia la rece (în aceiasi doza) se administreaza în insuficienta cardiaca cronica.

Administrarea se face numai sub supraveghere medicala, iar prepararea maceratului din frunze va trebui efectuata numai în farmacii.

Se foloseste: la afectiunile cardiace.

83    DOVLEACUL.

Curcubita pepo,

Fam. Curcubitaceae.

            Sunt foarte multe specii de dovlecei: dovleci turcesti, bostan, etc. Majoritatea acestora au aceleasi proprietati medicinale si chiar compozitia chimica mult asemanatoare. Nu identica, dar asemanatoare. Având în vedere acest lucru vom trece numai un singur soi.

Denumirile populare nu sunt importante pentru ca fiecare cunoaste dovleacul indiferent cum se numeste acesta în localitatea unde domiciliaza omul.

În traditia populara: dovleacul copt se lega la gât pentru gâlci. Vrejul se punea în scaldatorile celor slabi si bolnaviciosi.

 În unele parti, copiii, în ziua bubatului din 4-5-6 decembrie, nu numai ca nu aveau voie sa manânce seminte, dar se si "îmbarburau" cu dovleac copt, în lipsa mierii sau a dulcetii, ungându-se cu el pe fata, ca sa fie dulce ca el. Dovleacul care se cocea pentru "îmbarburatul copiilor" nu se punea în spuza, ca sa nu iasa varsatul des ca spuza.

Compozitie chimica: pulpa-vitamina A, saruri minerale, hidrati de carbon, protide.

Semintele: ulei, protide, fitosterine, lecitina, rezine si enzime.

Actiunea farmaceutica: vermifug, laxativ, diuretic, sedativ, semintele antihelmitice destul de puternice, tenifug.

Preparare:

-Pulpa de dovleac se poate consuma sub forma de suc obtinut cu storcatorul de fructe-foarte util mai ales în retentiile hidrice.

-Ras (pulpa) în diferite salate

-Fiert si consumat cu diferite condimente.

-Semintele curatate se pot trece prin masina de tocat apoi se vor pune în miere în cantitati egale si se vor lua  cazul viermilor intestinali câte 2-3 lingurite dimineata pe nemâncate.

 -Seminte de dovleac necuratate (cu coaja cu tot) se vor trece prin masina de carne dupa care se vor pune cu 250 ml de apa la fiecare 2 lingurite. Se vor fierbe timp de 15 minute dupa care se vor strecura. Acest preparat este foarte bun sa se consume câte  2-3 cani pe zi în toate afectiunile prostatei. De asemenea se va putea consuma în cazul constipatiei.

-30-40 g de seminte curatate si macinate se dau copiilor contra viermilor sau teniei si la adulti 60-80 g în ambele cazuri se da pe stomacul gol. Dupa ½-2 ore de la administrare se ia un purgativ, de preferinta ulei de ricin.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni cardiace, arsuri, ascaridoza, ateroscleroza, bube dulci, cancer- în dieta, cancer ocular si esofagian, colita de putrefactie, constipatie, diabet si complicatiile sale, dispepsii, dizenterie, enterite, hemoragii oculare(cu Afin), hemoroizi, infectii urinare, insuficienta renala, leucemie-suc împreuna cu suc de sfecla rosie, paraziti intestinali, plagi atone, prostatite sau alte afectiuni ale prostatei, retentii hidrice, tenie.

            Bine înteles ca exista foarte multe retete în fiecare sat câte una mai speciala poate, însa în mare putem sa spunem ca retetele de mai sus sunt suficiente pentru afectiunile enumerate. Se pot face însa diferite combinatii, cu vin, miere, etc. Acestea însa nu vor influenta în rau tratamentul.

De fapt se recunoaste ca fiecare om este unic si ceea ce se potriveste unuia, nu trebuie neaparat sa se potriveasca si celuilalt. Fiecare va alege de fapt ceea ce i se potriveste mai bine.         

84    DRACILA

sau LEMNUL GALBEN

Berberis vulgaris

Fam. Berberidaceae.

Denumirea populara: acril, agris, catina de râuri, cloceni, carles, dracina, drajina, glojdan, holera, lemn-galben, macris boieresc, macris de râuri, macrisul caprei, macris spinos.

În traditia populara: din lemn, scoarta si radacina se extrage o substanta coloranta în galben, buna pentru vopsit lâna si pielea.

Decoctul din frunze si scoarta se folosea contra galbinarii.

Fiertura preparata din coaja de radacina se folosea pentru întarirea gingiilor.

 Ceaiul din radacini se lua în bolile de rinichi si contra constipatiei, iar fiertura din boabe, pentru calmarea durerilor de stomac si ficat.

Dulceata din fructe se lua pentru durere de piept.

 Zeama de fructe amestecata cu apa, se bea ca racoritor în fierbinteala frigurilor.

Compozitie chimica:  în scopuri medicinale se recolteaza în lunile aprilie si mai, scoartele de pe radacini si de pe tulpini(Cortex Berberidis) si se usuca la soare. Contine numerosi alcaloizi ca berberina, oxiacantina, berbamina, palmatina, iotrorizina, vitamina C, coloranti etc.

Actiune farmaceutica: datorita berberinei are proprietati coleretice, colagoge, stomahic, febrifuge. Are de asemenea proprietati vaso-dilatatoare si hipotensive, datorita oxicantinei.

 Este utila si în afectiunile hepatobiliare deoarece curata foarte eficient ficatul fiind un bun drenor al bilei, prin aceasta actiune ajutând întreg organismul.

Se întrebuinteaza ca materie prima în industria de medicamente pentru prepararea tincturii si a extractului folosite în tratamentul afectiunilor biliare si obtinerea de principii active în stare pura.

Fructele dupa primul înghet se folosesc intern ca tonic al stomacului, ficatului si splinei.

            Se poate folosi: scoarta, radacina, fructele si frunzele.

Preparare:

-Din fructe- infuzie-se vor pune2-3 lingurite la 250 ml apa clocotita. Se lasa acoperit timp de 10 minute. Se strecoara si se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.

-Din pulbere de coaja 2 lingurite se vor pune la 250 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute dup care se strecoara. Se pot consuma si din acestea 2-3 cani pe zi, sau  se vor pune pe pansamente externe.

-Suc din fructe proaspete-se da pe rani sau ulceratii.

-Radacina maruntita o lingurita se va face un ceai în 250 ml apa dupa 15 minute de fiert se va strecura si se pot consuma 2-3 cani pe zi.

-Tinctura din 20 g de planta maruntita, scoarta, sau fructe-se va pune la 100 ml alcool alimentar de 70°. Se va lasa la temperatura camerei timp de 15 zile, în care timp se va agita de mai multe ori pe zi pentru a se putea extrage principiile active din plante. Dupa 15 zile se strecoara, se va trece în sticlute de capacitate mai mica. Se pot pastra timp de 2 ani.

-Unguent facut cu tinctura-se va pune 10 ml de tinctura la 50 g de grasime sau ulei. În cazurile unde exista sensibilitate la piele mai mare se vor fierbe pe apa pentru eliminarea alcoolului, iar în celelalte cazuri se va lasa asa cum este.

-Unguent care se va face din planta maruntita, scoarta sau radacina, uneori si din fructe. Acestea se vor umecta cu putin alcool  si se vor lasa timp de 24 ore dupa care se va pune ulei cât sa le acopere apoi se vor fierbe pe baia de apa timp de trei ore. Se strecoara, se pune în recipiente potrivite si se poate folosi.

            Se poate utiliza la urmatoarele afectiuni: afectiuni biliare, afectiuni renale, anorexie, boli reumatice, boli renale, cancer în diferite forme atât preventiv cât si în timpul tratamentului cu chimioterapie, colecistita, colici renale, constipatie, edeme, gingivite, guta, hemoroizi, herpes, hipertensiune arteriala, insuficienta renala, litiaza biliara si renala, metroragii, nefrite, oligurie, prurit, rani, stomatite, tulburari de menstruatie, ulcere ale pielii, varice.

            Oxicantina din aceasta planta îi confera principii dilatatoare ale vaselor de sânge lucru care se foloseste la diferite tratamente, mai ales în cazurile în care exista un surplus de substante toxice în organism. Poate de asemenea sa ajute la drenarea veziculei biliare lucru foarte util în formele patologice care de obicei însotesc afectiunile inimii. Prin acest lucru sunt indicate si preferate altora.

85    DREŢE

Lysimachia nummularia-

Fam. Primulaceea.

            Denumiri populare: banul popii, coada racului, cosâta, duminicea, dumitrita, floare de lungoare, galbajoara, galbenele de padure, gretel,  iarba de lungoare, iarba pamântului, matele gainilor, maghiranul pamântului, oloaga, scrântitoare.

În traditia populara: cu decoctul plantei se faceau spalaturi pe cap contra durerilor si a caderii parului. Se mai tinea în gura caldut, contra durerilor de dinti.

În unele parti, se lua de 3 ori pe zi, înainte de mâncare, contra frigurilor. Cu planta fiarta se legau la mâni si picioare pentru vindecarea scrântiturilor si umflaturilor.

Se mai puneau în bai contra reumatismului, iar cu plantele fierte se faceau legaturi. Se punea în scaldatoarea copiilor slabi sa creasca si sa se întareasca. La Clopotiva, femeile care doreau sa aiba copii fierbeau drete si beau zeama.

         În tinutul Nasaudului, în comuna sant, se folosea la copii care nu mergeau în picioare; planta se punea pe foc si daca se înnegrea, era semn ca vor muri, daca nu, era semn ca vor trai.

Compozitie chimica: partile aeriene ale acestei plante sunt folosite la diverse tratamente si contin saponozide hemolitice, tanoizi, glucozizi fenolici, mucilagii, primveraza, silicati, saruri minerale, etc.

Actiune farmacologica: astringente, antibiotice, hemostatice, vulnerare, antidiareic, analgezic si hipotermizante.

Au proprietati favorabile în tratarea unor forme usoare de hipertireoza. Extern pentru cresterea parului, precum si pentru oprirea caderii lui.

Preparare:

-O lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute dupa care se va strecura. Aceasta cantitate se va folosi în cursul unei zile. Este foarte utila mai ales în cazurile în care exista hemoragii interne, inclusiv stomacale. În cazurile mai grave se pot folosi 2 cani pe zi.

-Extern:

a) Se va face o infuzie din 2 lingurite de planta maruntita care se va pune la 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara si se poate folosi la diferite tratamente în bai, comprese, etc.

b) Decoct din 4 linguri de planta. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Este foarte utila în acest fel la spalaturi locale pentru efectul deosebit care-l are ca antibiotic sau de calmarea durerilor. Se poate folosi la pansare sau spalaturi.

            Se va utiliza la urmatoarele afectiuni: afte bucale sau vaginale, alopecie, diaree, dizenterie, dureri diverse, furunculoza, hemoragii gastrice sau vaginale, hipertricoza, inflamatii articulare, leziuni în special de tuberculoza, rani, reumatism, ulceratiile pielii chiar varicoase.

       Aceasta planta este putin folosita fiind altele cu actiune mult mai puternica. Totusi ar trebui sa se mai faca mai multa publicitate acesteia deoarece este foarte utila în tratarea ranilor si leziunilor tuberculoase la care aduce o vindecare foarte rapida. Poate ca anumite componente ale acestei plante ar putea într-un viitor nu prea îndepartat sa ajunga în medicamente contra tuberculozei.

         Se cunoaste faptul ca în multe tari cu o economie mai saraca, deci si la noi, cazurile noi de îmbolnaviri de tuberculoza au început sa apara din ce în ce mai multe. De asemenea se stie ca tratamentul acestei afectiuni este de lunga durata, datorita faptului ca medicamentele existente sunt destul de slabe. Poate ca aceasta planta va revolutiona si tratamentul acestei afectiuni aducând o mai rapida vindecare.

           În orice caz este de remarcat si faptul ca are o puternica actiune si asupra afectiunilor hepatice pe care le rezolva foarte rapid, comparativ cu orice alt tratament.

86    DROBIŢA

Genista tinctoria

Fam.Fabaceae.

Denumiri populare: bobitei,  braba, dinitra, drebsoi, drog, flori galbene, genistra, grozama, inistrea, lemnul bobului, schinistra, sinistra.

Se foloseste planta care se culege în timpul înfloririi.

În traditia populara: se colora în verde si galben. Ceaiul din tulpinile florifere se lua contra durerilor de stomac. Se mai foloseste pentru vopsirea parului în galben-deschis.

Compozitie chimica: are substante amare, coloranti, ulei eteric, flavonozide, sparteina, citizina, genistina, luteolina, substante amare, mucilagii, saruri minerale, etc.

Actiune farmacologica: are proprietatea de a stimula secretiile gastrice, continând substante amare este indicat în lipsa poftei de mâncare. Este un depurativ, diuretic si totodata laxativ. Semintele sunt un puternic purgativ. Actiunea externa este de cicatrizare si epitelizare.

Preparare:

-Se va face un ceai din 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se lasa apoi acoperit timp de 10 minute dupa care se strecoara si se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.

Se utilizeaza în urmatoarele afectiuni: constipatie, hipotiroidie, reumatism, splina-chiar în cazurile tumorale, vopsirea parului în galben.

87    DUDUL ALB SAU NEGRU

Morus alba,

Morus nigra

Fam. Moraceae.

În traditia populara: frunzele constituiau hrana pentru viermii de matase. Dudele se puneau la fermentat, pentru tuica. În zonele pomicole, lemnul de dud a fost întrebuintat la confectionarea butoaielor pentru tuica, în care aceasta primea o culoare galbena.

        În Moldova se colora în galben lâna cu frunze si piatra acra. Se lua din frunze si se facea un ceai în bolile de ficat. Din acest ceai, se lua câte o ceasca intern si extern se spalau eruptiile pielii. Se mai folosea la durerile reumatice, diabet, contra galbinari tot ceai din frunze. Frunzele se mai marunteau si se puneau în vin negru, care se filtra apoi si se bea, dintr-o cana de ceara de albine contra galbinarii.

         Din dud negru coaja ramurilor strânsa primavara, se fierbea în apa, se îndulcea cu zahar si se da în 2 rânduri dimineata pe nemâncate, contra teniei. O gargara buna pentru gâlci se facea punându-se într-un pahar mare o bucatica de piatra acra de marimea unei boabe de porumb; dupa ce dospea se punea o ceasca de sirop de dude. Se amesteca si se facea de 5-6 ori gargara pe zi.

          Dudele, mai cu seama cele negre, se terciuiau si se storceau de suc, care se fierbea cu o cantitate dubla de zahar, obtinându-se un sirop foarte  bun pentru prepararea gargarelor în amigdalitele simple.

            Compozitie chimica: în scopuri medicinale se folosesc mai mult frunzele(Folium Mori) fara petiol recoltate în lunile mai si iunie si fructele mature si proaspete. Contin acizii aspartic, folic, folinic, compusi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten. Frunzele- tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenina, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, clorofila, etc.

În fructe: tanin, antocianozide si vitamina C. Bogate în materii peptice, grase si saruri. Mâncate pe stomacul gol sunt laxative.

Actiune farmaceutica: frunzele -astringente, antidiabetice. Intern antidiareic, alcalinizat, adjuvant în tratamentul diabetului împreuna cu alte plante.

Fructele-diuretic, laxativ usor, racoritor, depurativ.

Coaja de la radacina este foarte utila, daca se va face un ceai în cazul tuturor retentiilor hidrice sau chiar ascitei

Se foloseste în urmatoarele afectiuni: afectiunile gâtului, afectiuni pulmonare, afte, anghine, ascita, constipatie (scoarta în special), diabet, diaree (frunzele), distrofia miocardului, enterite cronice, gastrite, stomatite, tenii (scoarta), ulcerele gastrice si duodenale.

            O cura din aceste fructe este totdeauna binevenita, daca se va consuma zilnic 200 g pe stomacul gol dimineata la trezire, va curata organismul de toxine în 10 zile.

-Sucul fructului extras înainte de complecta maturare contine de la 20-25 g de acid citric la litru. Se utilizeaza în sirop astringent pentru gargare contra anginelor, stomatitelor si aftelor.

-Frunzele au proprietati antidiabetice se face 2 lingurite de frunze maruntite puse la 250 ml apa clocotita. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.

-Extract sau tinctura din frunze se va lua câte 30-50 picaturi de 3 ori pe zi în cazurile interne, diabet, etc.

-Coaja radacinii se ia 2 lingurite maruntite la 300 ml apa. Se fierbe pâna scade la 200 ml, se strecoara si se poate folosi în ascite sau viermi intestinali.

88    DUMBRAVNIC

Melittis melissophyllum

Fam. Lamiaceae.

            Denumiri populare: avrameasca, dobrisor, dubrojnic, harmaneasa, iarba albinei, iarba ciutei, ibovnic, priboinic, sulcina de pus pentru straie, todorusca, umbrovnic.

În traditia populara: primavara frunzele macerate în vin alb constituia bautura populara în unele sate din Transilvania. Peste tot se punea în lazi cu haine pentru miros si contra moliilor.

Ceaiul din Dumbrovnic, în amestec cu iarba frigurilor (Centaurium umbellatum), se folosea, în Muntii Apuseni, contra durerilor de stomac.

 În unele parti, planta se fierbea si se aplica bolnavilor de matrice. Cu decoct se spalau si se faceau comprese contra durerilor de cap si la umflaturile de la grumaz.

 Din frunzele uscate se faceau tigari, pe care le fumau bolnavii de "cel perit". Ceaiul din tulpinile florifere, cu trandafir alb, se lua pentru "naduseala".

Planta pisata se punea în rachiu, se lasa sa se macereze si apoi se lua de 3 ori pe zi, câte un paharut, pentru "vatamatura"; sau se luau în vin, cu putin piper.

 Fiind una din florile cele mai iubite din padure în Tara Oasului, fetele si flacaii îl puneau în apa cu care se spalau de sarbatori, pentru ca sa fie placuti de toata lumea.

În muntii Apuseni se credea ca miroase doar pâna cânta cucul, apoi nu se mai culegea.

Proprietati chimice: putin studiate. Frunzele contin ulei eteric, tanin si alte substante.

Efecte terapeutice: are efect antiseptic putându-se folosi cu succes în distrugerea colibacililor, are de asemenea caracter diuretic. În mediul rural se foloseste pentru aromarea diferitelor soiuri de vin. Se pot de asemenea folosi la îndepartarea moliile din haine si parfumarea hainelor. Cu efecte surprinzatoare se mai foloseste la diferite rani pe care le vindeca foarte repede.

Preparare:

-2 lingurite de planta maruntita se va pune în 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri.

-Extern se vor folosi 4 linguri de planta la 500 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot folosi la pansamente sau frectii, bai în cazul mai ale a paraliziilor, cu efecte deosebite.

-Tinctura din 20 g de planta maruntita, care se pune cu 100 ml alcool alimentar 70°, timp de 15 zile la temperatura camerei. Se va agita des. Se strecoara, apoi se pot folosi câte 10 picaturi pâna la o lingurita diluate cu putina apa, de trei ori pe zi.

Se va folosi la urmatoarele afectiuni: amigdalita (gargara), cefalee, colici intestinale, dureri abdominale sau de stomac, flebite (extern), hernie (cataplasme), infectii urinare, insomnii, nevroza, palpitatii, paralizii (atât intern cât si extern), pareze periferice, plagi greu vindecabile, ulceratii ale gambei.

            Mentionam faptul ca tinctura este foarte utila în tratamentele paraliziilor sau parezelor. Se va lua intern sau se pot face frectii externe cu aceasta tinctura cu rezultate deosebite, uneori chiar surprinzatoare.

89    ECHINACEEA-

Fam. Compositae.

Compozitie chimica: derivati ai acidului cafeic, polizaharide, glicoproteine, ulei volatil, saponine, flavone, fermenti, vitamine, etc.

Actiune farmaceutica: purifica sângele si sistemul limfatic, opreste procesele supurative, antiseptic, analgezic, antibacterian si antiviral.

Mod de preparare:

-Cel mai eficient mod este tinctura-se va face din 20 grame de radacina maruntita care se va pune în 100 ml de alcool de 70°. Se va lasa timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des preparatul. Dupa aceasta perioada se va strecura si se poate folosi. Se va lua 10-40 picaturi de trei ori pe zi, înainte de mese în dilutie cu putina apa.

           Mentionam însa ca se pot prepara si decocturi din 2 lingurite de planta maruntita care se va fierbe timp de 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara apoi putându-se consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acneea juvenila, adenoide, afectiuni renale, biliare, respiratorii, digestive, amigdalite, angine, bronsite cronice, blefarite, cervicita, colecistita, conjunctivitele, diabet, eczeme, furunculoza, gripa, guturai, herpes, infectii ginecologice si urinare, insuficienta renala, urinara, orjelet, otita, plagi purulente, prostatite, rani, rino-sinuzite, septicemie, stomatita, tuse convulsiva, vaginita, zona-zoster.

            Este poate cea mai cunoscuta planta, care reface foarte rapid imunitatea fiind indicata în orice afectiune, fara nici o contraindicatie. Este de asemenea utila chiar si în cazurile gripale. Din aceasta planta se fac foarte multe medicamente sau chiar vaccinuri.

90    FAGUL

Fagus sylvaticus

Fam. Fagacee.

            În traditia populara: în unele parti se despicau fagii grosi si se luau fâsiile subtiri de la mijloc, care învelesc maduva, se faceau tigari din ele si se fumau pentru "naduseala".

       Pentru negi, se punea cenusa din lemn de fag într-o oala cu apa, se fierbea mai bine de o ora, apoi se spalau negii, de mai multe ori pe zi.

 Ceaiul din coaja de fag se lua contra diareei grave. Cu ramurile tinere si frunzele se faceau  bai contra reumatismului.

Compozitia chimica :

-Frunzele-compusi de natura flavonica, acid elagic, acid cafeic, acid cumaric, cvercetina, tanin, substante minerale.

-Lemnul-celuloza, lignina, ceruri, grasimi, substante minerale.

Gudronul obtinut din lemn: crezoli, giacol, etc.

-Scoarta: celuloza, pentozani, lignina, substante tanante, substante minerale.

Proprietati farmacologice: gudronul se foloseste în foarte multe afectiuni ale pielii si pentru afectiunile aparatului respirator.

-Scoarta-febrifuga, antidiareica, tonic amara.

-Lesia se poate folosi (obtinuta prin fierberea cenusii obtinute din lemne arse) la tratarea  verucilor si negilor

Preparare:

Decoct dintr-o lingurita de scoarta sau frunze la 250 ml apa se va fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot folosi 2 cani din acest ceai. Extern se va folosi un cei dublu ca si concentratie.

Infuzie. Se va pune o lingurita de frunze maruntite le o cana de apa clocotita. Se va lasa timp de 10 minute acoperit dupa care se va strecura. Se pot consuma 2-3 cani pe zi din acest ceai.

            Se va folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni                                                              dermatologice diverse, boli pulmonare cronice, boli reumatice, dizenterie, diaree, dureri reumatice, febra, guta, litiaza urinara, malarie, negi, rani greu vindecabile-se va pune praf de planta, veruci, viermi intestinali.

Din aceasta planta se obtine gudronul dermatologic, care se foloseste foarte mult în afectiunile dermatologice, foarte diverse în special în farmacii.

91    FASOLEA

Phaseolus vulgaris-

Fam. Leguminoase.

Denumirea populara: bacalau, baghi, broanca, coltoasa, fojola, fansola, fasole agatatoare, fasoi tucar galbuie, fasola, fasole mititica, fasole alba, fasole albastruie, fasula, fasule, fisule, fisuliu, fusei, pustoaica, pasui, pasula, postaie, teaca, târtatica, tucara, etc.

În traditia populara: boabele se folosesc ca leac contra bubelor dulci si pecinginei. Se luau boabe de fasole alba si tot atâtea seminte de cânepa, se ardeau la foc, se pisau bine, se amestecau cu frunze de menta uscate si sfarâmate, se puneau si plamadeau cu smântâna, apoi se ungeau bubele cu ea, de mai multe ori.

 Pe arsuri se puneau boabe de fasole pestrita, pisate cu boabe de porumb, iar pe cele de la degeraturi, boabe de fasole alba fierte si frecate. Se mai facea legaturi pentru dureri de cap si scurgeri de sânge.

Boabele de fasole alba, fierte cu 2-3 rânduri de patrunjel si o mâna de faina de secara, pâna se facea aluat, se puneau pe pântece, pentru calmarea durerilor dupa nastere. Se mai facea ceai din tulpini florifere când avea bolnavul friguri, în dureri de rinichi.

Din decoctul pastailor se facea un ceai pentru rinichi. Se mai facea din boabe pisate pilule care se luau pentru retentie urinara. Turta facuta din boabe de fasole pisate si faina de grâu, o puneau femeile pe sâni, pentru aducerea laptelui.

Compozitie chimica: pastaile contin glucide constând din: zaharoza, rafinoza, melibioza; protide, aminoacizi liberi (acidul pipecolinic, acidul aspartic, acidul alfa-aminobutiric, acidul gama-aminobutiric, alfa-alanina, beta-alanina, acidul glutamic, arginina, asparagina, mici cantitati de lipide, zaharuri, glicina, glutamina, rezina, treomina, serina, valina, acizi organici, ne azotati, vitaminele: C, B1, B2, B6, K, PP, -acidul pantotenic, acidul folic, enzime, substante minerale cu elementele: potasiu, magneziu, calciu, natriu, fosfor, azot, zinc, mangan, molibden, cobalt, fier, etc.

-Semintele: amidon, celuloza, pentosan, protide: acidul aspartic, acidul pipecolinic, acidul glutamic, aleurona, arginine, asparagina, glicina, tirozina, treomina, triptofan, zaharuri, mucilagii, valina, etc. Lipide, acizi organici ne azotati, citric, malic, glucozizi, ulei eteric, vitaminele: A, B1, B2, B6, C, K, PP, acid pantoteic, fitohormoni, enzime si substante minerale.

Actiune farmacologica; depurativ puternic, diuretic, datorita sarurilor minerale, antiseptic, antiinflamator, emolient, remineralizant. Antidiabetic datorita amino-acizilor si argininei în special. Calmeaza mâncarimile de piele, tonic cardiac, înlatura apa în exces din organism. Repara sistemul nervos, tonifica ficatul si pancreasul. Au proprietatea de a distruge microorganismele de pe piele, elimina sau limiteaza procesul inflamator, relaxeaza tesuturile si diminueaza starea inflamatorie. Pastaile verzi sunt folositoare în acnee. Pastaile uscate si semintele în afectiuni oculare si intern. Semintele în tratamentul extern se folosesc la arsuri, eczeme, pecingine, erizipel cu rezultate foarte bune. Mugurii de fasole sunt foarte indicati ca tinctura pentru efectele deosebite asupra inimii. Adjuvant în tratamentul diabetului. Antiseptic renal. Extern se utilizeaza împreuna cu alte plante. Creste diureza si scade zaharul din sânge. Fasolea verde tinctura face sa scada numarul de globule albe.

Tecile de fasole intra în compozitia ceaiurilor dietetice si antireumatismal.

Preparare:

-Fasole pastai maruntite se fierb o lingurita în 250 ml de apa timp de 15 minute dupa care se strecoara si se poate consuma 2-3 cani pe zi.

- O mâna sau 2 de pastai proaspete la litru de apa, fierte 2 minute si lasate sa se macereze toata noaptea. Sau o mâna de pastai uscate lasate sa se înmoaie 6 ore înainte de a face decoctul.

-Faina de fasole boabe se poate aplica pe diferite rani sau se ia intern pentru afectiunile la care se indica o suplimentare de fitohormoni. În acest caz se ia un vârf de cutit din acest praf care se va pune sub limba pentru 10 minute dupa care se va înghitii cu putina apa.

-Suc de fasole verde se va lua în combinatie cu alte sucuri în afectiunile indicate.

-Ceai din teci. 4 linguri de teci maruntite se pun într-un litru de apa si se lasa peste noapte la macerat. Dimineata se fierb pâna lichidul scade la jumatate. Aceasta portie se împarte în 2-3 portii si se bea în cursul zilei.

Se poate folosi în urmatoarele afectiuni: acnee, afectiunile aparatului urinar normalizeaza urinarea, uretrei, vezica, afectiuni oculare, afectiuni cronice renale, albuminurie, anemie-are foarte mult acid salicilic, arsuri, ascita, boli de nervi-în special fasole încoltita, boli de ficat (teci de fasole verde), boala Alzheimer, boli de inima-tinctura din pastai, boli de piele, cancer- inhiba proteaza, cistite- normalizeaza urinarea, colesterol în exces, constipatie, convalescenta, crestere, diabet, diateze urice, eczeme-seminte praf, edeme-renale, erizipel, guta, hidropizie, impotenta, infectii ale pielii, infectii urinare, insuficienta hepatica, litiaze, oligurii, Parkinson, pecingine-seminte, prurit, retentie urinara, reumatism, stafilococi-bolile produse de acestia, surmenaj, tuberculoza pulmonara

            Notam faptul ca mugurii de fasole sunt foarte utili în afectiunile ginecologice, iar tinctura din pastai este utila mai ales în afectiunile inimii.

            Fasole boabe încoltita se macina si se amesteca cu miere în parti egale fiind foarte utila în anemiile adolescentilor sau copiilor.

În cosmetica se foloseste mai mult faina din seminte.

92    FECIORICA SAU SĂPUNAsUL.

Herniaria glabra

Fam. Coryophyllaceae.

Denumiri populare: sapunasul, iarba faptului

Compozitie chimica: se folosesc partile aeriene în timpul înfloririi, contine derivati  cumarinici, saponozide, flavonoide si ulei esential.

Actiune farmacologica: produsul are proprietati diuretice si mareste excretia clorului si ureei.

În traditia populara: cu decoctul plantei se spalau pe mâini cei care aveau pojar pe ele. Era una din cele "99 de buruieni de fapt" pomenite în popor. Se mai foloseau si pentru "dat" când omul "saca din puteri, când capata în tot trupul dureri si tuseste", boala care se credea ca se primea în urma vrajmasilor dusmanilor".

Planta se punea în apa neânceputa si se descânta de 3 ori, apoi se dadea bolnavului sa bea, miercurea în pragul usii, vinerea la râu si duminica iar în prag. Se mai întrebuinta contra surparii.

Preparare:

-Infuzie- 2 lingurite se vor pune la 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi.

-Decoct -2 lingurite de planta maruntita se vor pune în 250 ml de apa care se va lasa sa fiarba timp de 10 minute apoi se strecoara. Se pot consuma 2-3 cani pe zi sau se pot folosi la tratamentele externe, în comprese sau pansamente.

Se va putea folosi la urmatoarele afectiuni: afectiunile vezicii urinare, albuminurie, cistite cronice, litiaze renale, litiaze biliare, prostatita.

93    FENICUL SAU MOLURA.

Foeniculum vulgare

Fam. Umbelliferae.

Denumiri populare: anason, anason dulce, baden, basamac, chimin dulce, chimion, cumin, fenhiel, finchil, hanos,  hanus, marariu de casa, molutra, secarea, toaie.

În traditia populara: decoctul semintelor se dadea copiilor mici, pentru matrice. Se mai lua ca diuretic. Ceaiul se mai lua pentru a spori secretia laptelui la femei.

Compozitie chimica: se folosesc fructele (Fructus Foeniculi) recoltate la complecta lor maturitate, fructele contin-ulei eteric, lipide, celuloza bruta, glucide, anetol, estrogal, fencone, aleurona, pentazoni, pectine, proteine, acid cafeic, acid clorogenic, o glicozida triterpenica, substante minerale: zinc, nichel, cobalt, crom, fier, calciu, magneziu, cupru, potasiu, natriu, vanadiu, ceriu, molibden, titan, mucilagii, ceruri, zaharuri, stigmasterina, substante amare. Uleiul eteric este compus din: transanetol, cis-anetol, estragol, derivati fenilproprionici, terpenici, etc. Radacina contine ulei eteric compus din dilapiol, anetol, miristicina, apiol, alfa si beta felandren, alfa si beta pinen, camfen, mircen, alfa si beta felandren, limone, terpinolen, terpine, etc. Acizii cinamic, cafeic, ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, protocatehic, sinapic, siringic, fumaric, malic, citric, tartric, etc. Cumarine: umbeliferona, bergapten. Tulpina, frunzele si florile contin ulei eteric (0,25%) cu aceeasi compozitie ca cel din fructe, acizi organici identici cu cei din radacina, elemente chimice.

Actiune farmaceutica: antiseptica, carminativa, galactagoga, sedativ usor, diuretica, antispastic al tractului digestiv, antispastic bronhic, expectoranta. Actiune externa: antiinflamator laringo-faringian, antiseptic, antiseptic, antiseptic ocular, vulnerar. Singur sau în asociere cu chimion se da mamelor care alapteaza pentru marirea cantitatii de lapte. De asemenea absoarbe gazele care se formeaza în intestin chiar si la sugari se poate da. Calmant bronhic renumit. Intra în componenta ceaiului pectoral, a celui contra colicilor, anticolitic si a pulberii laxativ- purgative.

Preparare:

-100 g de fructe macerate la rece într-un litru de apa timp de 6-8 ore, se va încalzi apoi si se pot face frectii în cazul durerilor.

-50 g de fructe macerate într-un litru de vin timp de 10 zile. Se strecoara dupa care se va putea folosi ca diuretic,  aperitiv, oboseala, balonari sau colici abdominale.

-O lingurita de praf de seminte se va tine sub limba timp de 10 minute dupa care se va înghiti cu putina apa. Se foloseste la balonari sau la alte afectiuni din cele descrise mai jos.

-Pentru copiii sugari, 5-6 fructe zdrobite la 200 ml apa clocotita. Se acopere apoi pentru 10 minute dupa care se strecoara; se bea în trei reprize dupa mesele principale.

Atentiune! Depasirea dozei provoaca fenomene severe garo-intestinale si nervoase.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, aciditate gastrica, aerofagie, amigdalite, astm bronhic, balonari, blefarite, bolile aparatului respirator, bronsite, celulita, conjunctivita, constipatie, crampe, depresie, digestie lenta, dureri abdominale, eczeme, enterocolite, faringite, infectii de diferite tipuri inclusiv oculare, inapetenta, insuficienta pancreatica, lactatie insuficienta-mamele care alapteaza, laringite, litiaze renale, menstruatii reduse cantitativ, migrene, obezitate, oboseala, panaritiu, rani, spasme digestive, tuse, ulcere, viermi intestinali.

            Aceste seminte se folosesc foarte mult si la prepararea diferitelor alimente cu rol aromatic. Notam faptul ca o lingurita de seminte luate în gura de catre cei care sughit va face sa le treaca foarte repede.

            Intra în compozitia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor 2, contra colicilor pentru copii, gastric nr 2, pectoral nr 2  si a pulberii laxativ- purgative.

94    FERIGA

Dryopteris filix mas-

Fam. Polyprodiaceae.

            Denumirea populara: barba ursului, falitura, feliga, feriga, ferice, iarba sarpelui, limba cerbului, limba sarpelui, navalnic, spasmul dracului, spata dracului.

În traditia populara: rizomul cules toamna si pastrat în loc uscat, era întrebuintat contra teniei. Unii îl luau pisat marunt si amestecat cu miere din care luau seara si dimineata pe nemâncate. Altii îl curatau, îl fierbeau în apa si beau din decoct dimineata pe nemâncate.

 Rizomul pisat se bea cu vin pentru dureri de inima. Decoctul  lui se mai bea în loc de apa, de catre cei bolnavi de astm. Se mai pisa si se fierbea în lapte. Se mai folosea decoct de rizom care se tinea în gura pentru dureri de dinti.

Planta se mai fierbea si se oblojeau picioarele în dureri de reumatism. Se mai lua o oala si se puneau multe radacini de feriga si apa apoi fierbea si în aceasta apa se scaldau copii, dupa ce se racorea putin.

 În alte parti se adunau frunze de feriga în iunie, iulie, când sunt în plina dezvoltare, se umpleau cu ele perne si saltele, pentru a se culca pe ele copii rahitici, cu boli de oase. Din frunze de feriga se faceau si bai pentru copii care nu umblau în picioare, în trei zile la rând, la fel si celor scrofulosi, la care se mai punea si sare în scaldatoare.

Compozitie chimica: în general se folosesc rizomii-acestia contin acid filicic, acid alfa si beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric si octilic, tanin, aspidinol, albaspidina, floraspidinol, floraspina, desaspidina, aspidina, paraspidina, floraspirona, etc.

Proprietati farmacologice: se folosesc doar preparatele din farmacie pentru ca în cazul în care se vor face în casa se risca otravirea.

            Se folosesc doar contra infestarii cu cestode. Filicina are o actiune antiparazitara care va face ca tenia sa paralizeze. Se va da apoi un purgativ urmarindu-se daca s-a eliminat capul teniei.

Extern: se folosesc în dureri de  guta unde sunt foarte eficiente- o mâna de frunze se vor fierbe timp de 10 minute dupa care se va face o cataplasma cu aceste frunze. Peste noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se îmbiba într-o pânza cu care se panseaza locul dureros.

În Transilvania, la Boita, frunzele se puneau în baile contra racelii. În unele sate frunzele se puneau în pat, sub cearceaf si se culcau pe ele cei bolnavi de reumatism. Sorii, cum se numesc sporangii asociati ai ferigii, se foloseau uscati la taieturi, presarându-se pe ele.

            Se folosesc la: infestari cu cestode sau dureri de guta extern în cataplasme cu frunze.

95    FLOAREA -SOARELUI

Helianthus annus-

Fam. Compositae.

În traditia populara: semintele se foloseau la vopsit în galben si verde. Uleiul se folosea peste tot la prepararea diferitelor unguente si linimente.

Ceaiul din capitule florale se bea si se udau cu ele la tâmple si în moalele capului, pentru ameteala si dureri de cap.

Se mai bea contra tusei, raguselii, pojarului si a altor boli eruptive.

Cu florile se faceau abureli contra durerilor de cap. Cu semintele de floarea soarelui se afumau, contra durerilor în urechi.

În alte parti se turna ulei caldut în ureche. Decoctul se lua contra frigurilor.

            Compozitie chimica: acizi grasi nesaturati, vitamine, fosfatide, glucide.

Actiune farmacologica: este semisicativ fiind format din gliceridele acizilor oleic si linoleic.

            Se întrebuinteaza ca vehicul la prepararea diferitelor uleiuri si solutii uleioase injectabile, dupa o prealabila purificare si neutralizare.

            În tratamentele naturiste se foloseste foarte mult uleiul de floarea soarelui presat la rece, care este foarte util într-o serie de afectiuni singur sau în diferite combinatii.

            Preparare:

-1 lingurita de ulei dimineata la trezire în cura de mai multe zile. Apoi se va culca 10 minute pe partea dreapta. Se va face în cura de câteva zile. Se mai pot lua însa si 2 linguri de supa pline cu ulei seara la culcare mai multe zile la rând.

-Se prepara diferite uleiuri cu plante descrise la plantele respective, de asemenea folosirea lor este tot acolo trecuta.

-Creme se foloseste la fel cum este descris la plantele cu care se foloseste, pentru ca este mult mai eficient daca este folosit împreuna cu alte plante medicinale.

-Extern se foloseste la afectiunile de mai jos în strat subtire aplicat de 2 ori pe zi. Ca ecran pentru soare se poate unge pielea înainte de a se expune la soare.

-Se poate combina cu foarte multe plante medicinale.

-Semintele se pot consuma zilnic câte 100 g de mai multe ori în diferite afectiuni. Unt foarte utile la tratamentele interne. Se pot de asemenea curata (exista în comert gata curatite) de coaja si macina daca aveti probleme cu dantura.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: arsuri inclusiv cele solare, ateroscleroza, atonii ale vezicii biliare, blenoragie, bronsite, cancer, colesterol în exces, eczeme cronice eritemato-scuamoase, erizipel, hemoroizi, hipercolesterolemie, iritatii cutanate, insolatii, otraviri cu metale grele-leaga sarea acestora ajutând la eliminarea lor, sarcoame.

96    FRAGI  DE PĂDURE.

Fragaris vesca

Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: afrag, buruiana de fragi, capsuni, fragi de câmp, fraga, fragele, fragi de padure, fragi iepuresti, fraguta salbatica, franza, pomita, pomnitei, vargute.

În traditia populara: frunzele de frag si capsuni, pisate si amestecate cu sare, se puneau pe masele contra durerilor.

Ceaiul din radacini se lua contra tusei. Se fierbeau si cu decoctul lor se spalau pe bube dulci, iar cu ele se legau. Din frunze si stoloni se faceau tigari, care se fumau pentru naduseala. Ceaiul de frunze uscate se lua când se oprea udul si contra digestiei anevoioase.

 Contra frigurilor, se cauta vara câte un fir de fraga singur crescut si dupa ce se adunau 9 astfel de fire, cu radacina cu tot, se fierbeau în 3 dl. De vin rosu, pâna scadea la jumatate. Ceaiul din tulpini si radacini se lua în boli de rinichi. Decoctul plantei se mai folosea la boli femeiesti.

Compozitie chimica: în medicina se folosesc doar frunzele recoltate în timpul înfloririi (folium fragariae) si care au un gust astringent, oxid de calciu si fier, substante proteice, zahar, celuloza, grasimi, materie uleioasa, hidrati de carbon, acid salicilic, saruri minerale de fier, sodiu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, calciu, siliciu, iod, brom, acid salicilic, vitaminele: A, B1, B2, C, E, K. Coloranti naturali si alte saruri minerale. Frunzele contin: cantitati mari de tanin, flavonoide, vitamina C, saruri minerale.

            Zaharul sub forma de levuloza face din fraga un fruct permis diabeticilor.

Actiune farmacologica: frunzele- astringente, antidiareice, diuretice. Fructele-nutritiv, tonic, remineralizant, diuretic, antigutos, hipotensor, depurativ, detoxifiant, laxativ, reglator hepatic. Calmeaza nervii, regleaza glandele endocrine si este bactericid. Extern: antiinflamator, tonic al pielii, prezenta pe piele elimina sau limiteaza procesul inflamator, decoloreaza pistrui, previn formarea ridurilor sau le diminueaza pe cele existente.

Atentie la faptul ca unii sunt alergici la acest produs. Înainte trebuie testat, pentru a nu fi cumva alergici.

Frunzele intra în componenta ceaiului aromat.

Preparare:

-Fructe crude ca aperitiv câte 250-500 g pe zi în cure de câteva zile, cu cât mai mult cu atât mai bine. Se consuma întotdeauna înainte de mese.

-Sucul are proprietati bactericide puternice. Acesta se poate lua în diferite combinatii cu alte sucuri sau se adauga alcool sau vin pentru a fi mentinut o perioada mai lunga.

-Contra oxiurilor -se consuma fragi dimineata si nimic altceva, câteva zile la rând.

-Frunzele se fac infuzii cu o lingurita de plante maruntite la o cana de apa oparita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se va strecura. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.

-Dulceturi,  marmelade sau sucuri se pot consuma dupa dorinta daca nu exista cumva diabet.

-În cosmetica se folosesc fructele pentru diferite masti.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: angina, ateroscleroza, astenie de primavara, boli de ficat, boli de piele, boli renale si vezicale, boli glandulare, bufeuri (de caldura), ciroza, colesterol marit, constipatie, diaree, diabet, enterite acute, enterocolite, guta, hepatite, herpes, hipertensiune, intoxicatii alcoolice si tabacice, nevroze, osteoporoza, paraziti intestinali, pistrui, reumatism, riduri, tuberculoza, tulburari hepato-biliare, tulburari de tranzit intestinal, ulceratiile pielii.

97    FRASINUL

Fraxinus excelsior

Fam. Oleaceae.

Se utilizeaza frunzele recoltate în luna Mai- Iulie

În traditia populara: pretuit pentru lemnul tare ce se lustruieste frumos, întrebuintat la tâmplarie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.

Seva recoltata primavara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor. Cenusa de frasin se punea fierbinte pe rani rele. Cu frunzele se faceau bai contra reumatismului si a podagrei. Ceaiul din frunze se lua în boli de rinichi, icter, reumatism si guta. Coaja de frasin tânar, fiarta înabusit în vin alb, când da luna îndarat, se lua miercurea pe nemâncate, pentru venin si splina.

Compozitie chimica; în mod normal se folosesc mai mult frunzele recoltate în lunile mai- iunie. Scoarta contine derivati oxicumarinici: fraxina, fraxinol, fraxidina, etc. În frunze se afla inozita, manita, quercitrina, dextroza, acid malic, gume, ulei volatil, acid ursinic, glucozide cumarinice, saruri minerale, etc.

Frunzele: tanin, substante flavonoidice, fraxozida (glucozid de natura cumarinica), manitol si vitamina C.

Proprietati farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseste foarte mult la boli de rinichi.

Extern: principiile active din scoarta si frunze au proprietati cicatrizante, antiinflamatore.

Intra în componenta ceaiului antireumatic si a pulberii laxativ- purgativa.

Preparare: se face o infuzie din 2 lingurite de frunze maruntite la 250 ml apa clocotita. Se lasa apoi timp de 10 minute acoperit dupa care se va strecura. Se pot folosi 2-3 cani pe zi.

Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: acnee, alopecie, angiocolite, arsuri, astralgie, ateroscleroza, boli genitale, colecistite, constipatie, dispepsie biliara, dismenoree, dureri reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, guta, hemoroizi, leucoree, litiaza urinara, metroragii, oligurie, paraziti intestinali, plagi greu vindecabile, rani, reumatism, ulcer gastric si duodenal, ulceratii greu vindecabile, vaginite.

98    FUMARIŢA

Fumaria officinalis

Fam. Papaveraceea.

 Denumiri populare: corcodan, fierea pamântului, fumatul pamântului, gusa porumbelului, iarba de curca, iarba fumului, saftarea.

În traditia populara: se folosea la boli de piele (bube dulci, pecingine, etc), de stomac si de splina. Cu decoctul se trata gingivita, clatindu-se gura cu ceai, tinându-se în gura, iar ceaiul se lua pentru curatirea sângelui. Fiarta în lapte se întrebuinta la boli de dinti, iar în apa pentru "cel perit".

Compozitie chimica: planta contine acid fumaric, alcaloizii, (protopina, criptopina, coridalina) derivati fenantenici (bulbocapsina, dicentrina) tanin, rezine, mucilagii, substante amare, saruri minerale.

Actiune farmacologica: astringenta, antiinflamatorie, cicatrizanta.

Preparare:

-Din 2 lingurite de planta se macinata  se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 15 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: acnee, renale, afectiuni buco-faringiene, afte, alergii digestive, amenoree, anemie, ateroscleroza, artrita, astenie, colici biliare, constipatie, dischinezie biliara, febra, gingivite, herpes, hipotensiune arteriala, infectii cronice ale pielii, oligurie, stomatite, urticarie.

99    GALBENELE

Calendula officinalis-

Fam. Compositae.

            Denumirea populara: boance, calce, calinica, caldarusa, cilinica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, hilimica, nacotele, ochi galben, ochisle, ochiul boului, ogristene, rosioara, ruginele, rujinele, rusulite, solomie, silinii, stâncuta, tataisi, vâzdoage.

În traditia populara: florile se folosesc pentru vopsit în galben. Planta se fierbea în vin care se lua contra galbinarii, sau fiarta în apa cu sofran. Se mai punea în scalda copiilor, ca sa doarma. Decoctul se folosea contra bolilor de piele. Ceaiul din frunze uscate la umbra se lua în ulcer la stomac, icter, ulcer duodenal si leziuni uterine.

Compozitie chimica: florile contin ulei volatil, saponozide, triterpenice, carotenoide,  neolicopina, rubixantina, luteina, xantofila, flavocantina, crizantema, xantina, flavonoizi si glicozizi flavonici, substante amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C, acid malic, saponine, substante proteice, esteri colesterinici ai acizilor lauric, margaric, miristic si palmitic.

Actiune farmacologica: antiinflamatoare, bactericida, cicatrizanta, emolient, emenagoga, coleretica (mareste secretia biliara). Creste secretia sudorala, sedativ, colagog, emolient, cicatrizanta, antiinflamator gastrointestinal, antitricomonazica.

Extern: cicatrizant, antiinflamator hemoroidal, stimuleaza circulatia sângelui la nivelul tesuturilor, emolient, cicatrizant, relaxeaza tesuturile si previne procesul inflamator. Realizeaza o buna igiena oculara.

Intra în componenta ceaiului gastric si aromatizantului pentru baie.

Preparare: 2 lingurite de flori se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa timp de 10 minute  acoperit, dupa care se va strecura. Se pot consuma astfel de ceaiuri câte 3-4 pe zi cu efecte deosebite în afectiunile de mai jos.

-Din 4 linguri de flori facute praf sau se maruntesc, apoi se vor pune la 5oo ml apa. Se vor fierbe timp de 5 minute dupa care se strecoara. Se va folosi extern sau la spalaturi si gargara.

-50 g flori se vor umecta cu putin alcool apoi se vor pune într-o cratita pe baia de apa cu 100 ml ulei de floarea soarelui sau untura de porc. Se vor fierbe apoi timp de 3 ore pe baia de apa. Se strecoara fierbinte apoi se va pune la decantat si se va lua partea de la suprafata. Este un ulei foarte util care se poate folosi atât intern cât si extern. Cazul în care se doreste sa se faca o crema se va adauga 20 g de ceara de albine. Se topeste apoi pe baia de apa tinându-se pâna când se va topi ceara. Se va mesteca în permanenta fiindca are tendinta de a se stratifica.

-Se va umple o sticla cu flori, fara sa se îndese însa. Se va umple apoi cu ulei de floarea soarelui sau de masline (este mai bun). Se va lasa apoi la soare pentru 4 saptamâni. Se va strecura. Se va obtine un ulei care este foarte bun pentru tratamentele interne. Se poate face însa si din acesta un unguent prin adaugarea de ceara de albine apoi se va topi la baie de apa (bain-Marie), se strecoara si se foloseste.

-Tinctura-se vor pune 20 de grame de plante macinate fin în 100 ml alcool de 70°. Se vor lasa apoi timp de 15 zile agitând des recipientul. Dupa 15 zile se va strecura. Se va pune apoi în sticlute de capacitate mai mica, închise ermetic. În acest fel pot sa se pastreze timp de 2 ani. Se pot lua câte 10 picaturi o data sau chiar o lingurita. Se va lua cu putina apa. Este preferabil sa se consume înainte de mese.

Se vor folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, afectiuni oculare, arsuri, arsuri solare, amigdalita cronica, boli de ochi, cancer, cataracta, cervicita, circulatia periferica deficitara, colecistita, conjunctivita, crapaturile pielii, degeraturi, dischinezie biliara, dismenoree, enterocolite, eruptiile pielii, fistule anale, gastrita hiperacida, glaucom, hemoroizi, hemoragii, hepatita acuta, hipomenoree, icter, inflamatii genitale, intoxicatii alimentare, întepaturi de insecte, leucoree, metroanexite, orgelet, plagi, rani, rectocolita ulcero-hemoragica, reglarea ciclului menstrual în special tinctura, rupturi si întinderi musculare, scurgeri vaginale, tricomonas vaginalis, tumori cancerigene, ulcer gastric si duodenal, vaginite, varice, zona-zoster.

             Daca aveti o afectiune si nu gasiti un tratament adecvat care sa se potriveasca, sau ati facut mai multe încercari cu diferite tratamente fara rezultat încercati cu aceasta planta si este posibil sa obtineti vindecarea mai repede decât credeti.

 Este planta care da cele mai neasteptate rezultate si foarte rapid.

100GHIMBIR

Zinghiber

Fam. Zingiberaceae.

 În traditia populara: se fierbea în vin sau se plamadea în rachiu si se lua contra durerilor de stomac; se fierbea în vin cu alte mirodenii contra racelilor.

            Actiunea farmacologica: înlatura greata foarte eficient, ajuta la calmarea durerilor, se pare ca este foarte activa în lupta contra cancerului. Calmeaza tusa, elimina toxinele, tonic,  afrodiziac, stimuleaza pofta de mâncare, îmbunatateste memoria, ajuta la cresterea tensiunii arteriale.

Se folosesc radacinile care au actiune mai puternica ca restul plantei.

Preparare:

-Se poate consuma radacina rasa sub forma de praf, câte un vârf de cutit care se va pune sub limba pentru 10 minute dupa care se va înghiti cu putina apa.

-Decoct dintr-o lingurita de planta maruntita care se va pune la 250 ml de apa care se va fierbe timp de 2-3 minute. Se va strecura dupa care s poate consuma 2-3 cani pe zi.

-Tinctura-se va rade 20 de grame de radacina care se va pune la 100 ml alcool alimentar de 70°. Se va lasa pentru 15 zile agitând des. Se strecoara apoi se va folosi câte 10 picaturi pâna la o lingurita diluat în apa.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: alopecie-spalaturi cu un decoct mai concentrat, anorexie-ceai sau tincturi, artrita-se poate face atât intern cu tinctura cât si extern, astm-în special tinctura dar si ceaiul, apoplexie-ajuta foarte mult indiferent sub ce forma se va folosi. Cancer-atât preventiv cât si în timpul tratamentului chimio-terapeutic. Circulatie proasta periferica-cura cu ceai si frectii cu tinctura. Disfunctii sexuale-este un afrodiziac. Dureri de articulatii, dureri reumatice-se poate face si o alifie. Dureri de dinti-se va tine local pâna la calmarea durerii, hipotensiune. Greata-este unul dintre cele mai eficiente mijloace de tratarea greturilor chiar de catre femeile gravide sau de catre copii. Memorie-o cura cu aceasta planta ajuta la mentinerea memoriei. Osteoporoza, paralizie, raceli, reumatism-cataplasme calde. Tulburari digestive, tuse.                    

101GHIMPE SAU  HOLERA.

Xanthium Spinosum

Fam. Compositae.

Denumirea populara: angelica, coachezi, ghimpe lat, ghimpe mare, ghimpe paduret, iedera, maracina, merisor, spicul soarecelui.

În traditia populara: ceaiul sau decoctul se folosea contra umflaturilor, scrofulelor si dropicei. Se mai folosea pentru alinarea durerilor pricinuite de întepaturile insectelor.

Compozitie chimica: se utilizeaza partile aeriene (Herba Xanthii spinosi) recoltate în timpul înfloririi, contine un ulei esential, saruri de acizi grasi, calciu si potasiu, acid cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanina), ulei volatil.

Actiune farmacologica: are actiune decongestiva ferma în adenomul de prostata, putând în cazurile mai avansate sa duca la evitarea operatiei, aperitiv, diuretice, antiinflamator, anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral, stimuleaza peretii venelor.

Preparare:

-Din doua lingurite de planta maruntita sau chiar dintr-una singura se va pune în 250 ml de apa. Se va fierbe timp de 10 minute. Se strecoara apoi se vor consuma doua cani pe zi. Una dimineata pe stomacul gol si cealalta seara înainte cu 30 de minute de masa. Se poate consuma în acest fel în cure de lunga durata.

-Tinctura-se va face din 20 de grame de planta maruntita care se va pune la 100 ml de alcool alimentar de 70°. Se va lasa la temperatura camerei pentru 15 zile dupa care se va strecura. În timpul acesta de 15 zile se va agita des pentru ca alcoolul sa poata sa extraga principiile active din planta. Dupa strecurare se va pune într-o sticla de capacitate mai mica. Se poate pastra în acest fel timp de 2 ani. Se va putea lua câte o lingurita de trei ori pe zi înainte de mesele principale cu 30 minute diluate cu putina apa. Se poate face tratament cu aceasta timp îndelungat.

Se poate folosi în urmatoarele afectiuni: adenom de prostata-preventiv sau chiar în cazurile mai grave, afectiunile aparatului urinar, ascita, boli infectioase, cancerul prostatei, cistite, cito-pielite, edeme, guta, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiaza renala, microlitiaza biliara, nefrite, prostatite, pilo-nefrita.

            Este contraindicat ca în timpul tratamentului cu aceasta planta sa se consume condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, muraturi, bauturi alcoolice, nici macar vin sau bere.

Tratamentele pentru prostata se pot complecta cu o serie de alte plante: pufulita, pedicuta, seminte de dovleac, ginseng, etc.

Se va administra însa în toate cazurile si seminte de bostan sub diferite forme. Se remarca faptul ca aceasta afectiune survine dupa o anumita vârsta, atunci când nu se mai produc suficienti hormoni în organism. Acest lucru se poate compensa foarte bine cu fitohormoni care sunt naturali si orice organism îi accepta mult mai usor ca pe cei sintetici. De asemenea se pot face o serie de concentrate din diferite plante, dar care obligatoriu trebuie sa contina si ginseng si atunci afectiunea va trece mult mai repede. Când este vorba despre o inflamatie sau o infectie care produce aceasta afectiune atunci vindecarile sunt surprinzator de rapide, mai ales daca se adopta tratamentul cu tincturi sau cu concentrate. Când este vorba despre o atrofiere care se petrece uneori o data cu vârsta mai înaintata atunci este normal ca se va trena vindecarea, care va veni foarte lent.

102GHINŢURA GALBENĂ.

Gentiana lutea

103GHINŢURA PĂTATĂ

Gentiana punctata.

Fam. Gentianaceae.

 Denumirea populara: abrameasca, cahincea, dantura, engere, fierea pamântului, ghimbire de munte, hintura, iantura, ochincea, strigoaie, tintaura.

În traditia populara: radacina plamadita în rachiu se lua contra durerilor de stomac si pentru pofta de mâncare, precum si contra frigurilor.

În unele parti se bea pentru durere de pântece si diaree. Se mai folosea local pentru "besica rea". Se fierbea în unt cu vâzdoaga (Tagetes patula), busuioc, si faina de grâu. Din fiertura se facea o legatoare, care se punea pe basica.

Compozitie chimica: se utilizeaza rizomii si radacinile, (Radix Gentianae) recoltate în august pâna toamna târziu, radacina- gentiopicrina, gentiomarina, amarogentina (de 5000 de ori mai amara decât gentiopicrina), gentiana, tanin, lipide, substante minerale, gentiopricozidul- principiul amar care prin hidroliza scindeaza în glucoza si gentiogenina. Mai contine si alte principii amare: gentiamarina, gentiacaulina, amarogentina, care se scindeaza în glucoza, xiloza si izogentizina. Pigmenti xantonici liberi gentizina, etc.

Mai are glucide, pectina, sterine, zaharuri reducatoare, acizi (gentiricmascorbi), enzime si mucilagii.

Proprietati farmaceutice: tonic amare si eupeptice amar folosit în anorexia de diferite cauze, stimulând prin substantele amare pe care le contin receptorii gustativi si în mod reflex secretia salivara, biliara, gastrica si intestinala. Antihelmintic, stomahic, antitermic, colagog. 

Intra în componenta ceaiului tonic aperitiv si în formula de preparare a unor lichioruri..

Preparare:

Se va folosi radacina:

-Se marunteste si se pune în casete pentru ca este foarte amara. La o caseta se vor pune 0,20 care se vor lua o data. Vezi la sfârsit doza indicata pentru 24 ore.

-În cazul în care avem nevoie pentru a scapa de paraziti intestinali se va lua o lingurita sau doua care se vor fierbe timp de 15 minute în 500 ml apa dupa care se va strecura. Se va bea în trei reprize: dimineata, la amiaz si seara.

-10 g de radacina se oparesc cu 150 g apa. Dupa 6 ore se strecoara si se stoarce. Lichidului i se adauga 230 g de zahar, apoi se fierbe si se filtreaza.

-Tinctura-se vor pune 20 g. de planta la 100 ml alcool alimentar de 70°. Se va pune într-o sticla preferabil de culoare închisa. Se va tine la temperatura camerei timp de 15 zile timp în care se va agita de mai multe ori pe zi pentru a se putea extrage principiile active din plante. Dupa aceasta perioada se va strecura, se pune în sticle mai mici la rece. Se poate pastra timp de 2 ani. Se va lua câte 10-20 picaturi diluate înainte de mese.

Dozele indicate fiind urmatoarele:

Extract fluid: 2-4 g pe zi

Extract moale: 0,5-1 g\zi

Extract uscat: 0,20 g\zi în:

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aerofagie, anemie, anorexie de origini diferite, ascaridoza, boli hepatice, ciroza hepatica, convalescenta, depresii, digestii lente sau dificile, dischinezii biliare-stimuleaza contractia vezicii biliare, dispepsii, febra cronica, gripa, guta, incontinenta urinara-stimuleaza contractia vezicii urinare, intoxicatii, leucopenie (scade numarul globulelor albe), nevroze, oboseala cronica, parazitoze digestive, reumatism.

Preparare:

            -Se poate prepara un vin dintr-un litru de vin de struguri la care se va pune 50 grame de planta maruntita. Se va lasa apoi timp de 8 zile agitând sticla des. Dupa aceasta perioada se strecoara. Se va putea adauga la acest vin si  miere pentru  a nu fi asa de amar. Se va lua câte o lingurita din el înainte de mese cu 30 minute.

            -Sirop. La 20 grame de planta maruntita se pune 250 ml apa. Se ca fierbe apoi timp de 15 minute, se strecoara dupa care se va adauga la acesta 100 g zahar. Se va fierbe apoi timp de 15 minute sau pâna capata consistenta unui sirop. Se va lua din acesta tot o lingurita înainte de mese cu 30 minute de trei ori pe zi.

104GHIOCEI

Galantus nivalis

Fam. Amarylliaceae.

Denumiri populare: aisoara, clocatei de omat, clopotei de primavara, cloconei, ghilioci, ghirele, ghiorele, luste, primavaruta, usturoita.

În traditia populara: se folosea la scaldatori contra reumatismului. Ceaiul se lua pentru leucoree, iar cu decoctul se faceau spalaturi.

Compozitie chimica: contine alcaloizi hipeastrina, masonina, nivalina, crivelina, tazetina, licorina, nartazina, narvedina, substante minerale,  florile contin nivalina- o substanta cu actiune în tratamentul paraliziei infantile, crivelina.

Proprietati farmacologice: se folosesc bulbi, planta sau florile în tratament intern pentru efectul deosebit pe care îl au asupra nervilor periferici fiind indicata în cazurile de paralizii de diferite etiologii.

 Este însa foarte periculoasa de aceia se prefera preparatele farmaceutice.

Extern se foloseste contra pistruilor si petelor de pe fata.

Preparare:

Atentionare: toate partile plantei au actiune foarte toxica asupra organismului în cazul în care se doreste folosirea interna este indicata folosirea preparatelor farmaceutice!!!

-Se va fierbe timp de 5 minute o lingurita de planta sau bulb maruntit la 250 ml apa. Se va bea cu înghitituri mici în cursul unei zile

-Extern se va face un preparat mai concentrat din 50 g de planta care se va fierbe în 2 litri de apa timp de 20 minute dupa care se va strecura. Se va putea folosi la diferite spalaturi sau bai.

Se va putea folosi la urmatoarele afectiuni: candidoza, hemoragii cerebrale, leucoree, miastenii, miopatii, paralizie, pareza nervilor periferici, pete pe fata, pistrui, scurgeri vaginale, tromboze.

            Din aceasta planta se prepara farmaceutic si medicamente pentru afectiunile inimii, cu foarte bune efecte.

105Ginko-Biloba.

Este un arbore socotit sacru de catre Japonezi. La noi în tara se gaseste în multe gradini botanice si se poate aclimatiza foarte bine. În gradina Japoneza din gradina botanica a Clujului s-a acomodat foarte bine si chiar produce fructe. Am scris despre el pentru ca exista foarte multe preparate în farmacii sau la magazinele naturiste unde se poate obtine foarte usor frunzele uscate care se comercializeaza la pachetele.

Compozitia chimica: flavone, alfa-lactone cu vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, ginkgolide, etc.

Efecte asupra organismului: întareste imunitatea organismului la orice agresiune, este antiseptic puternic distrugând orice infectii, împiedeca formarea cheagurilor de sânge, ajuta la refacerea nervilor, util în diferite depresii. Util în toate formele de degradare a organismului. Este un puternic antioxidant, care contribuie la oxidarea radicalilor liberi. Împiedica de asemenea formarea placilor de ateroame (grasimea din sânge) sa se depuna pe peretii vaselor si prin aceasta îngreunând circulatia sângelui. Accelereaza circulatia sângelui la extremitati. Ajuta de asemenea în toate cazurile în care se fac grefe de organe ajutând sa nu fie respinse de catre organism. Este socotit de catre Japonezi ca planta care este utila la toate afectiunile organismului.

Când ceva nu functioneaza corect în organism se prescrie aceasta planta si se remediaza situatia.

Preparare:

-Se va lua câte un vârf de cutit de praf de frunze macinate cu râsnita de cafea. Se vor tine sub limba pentru 10 minute dupa care se vor înghitii cu putina apa. Se va lua de trei ori pe zi înainte de mese.

-O lingurita de frunze maruntite se vor pune în 250 ml apa clocotita. Se vor lasa acoperite pentru 15 minute dupa care se vor strecura. Se vor bea 3-4 ceaiuri din acestea pe zi În cure de lunga durata.

-Tinctura din 20 g de planta maruntita pusa în 100 ml alcool alimentar de 70°, se vor tine pentru 15 zile agitând des, dupa care se va strecura. Se va putea lua din aceasta tinctura de 3 ori pe zi câte o lingurita în bolile grave. Se va lua doar diluata cu apa din cauza alcoolului pe care-l contine.

Se va putea folosi în urmatoarele afectiuni: afectiuni oculare, afectiuni psihice, alergii inflamatorii, ameteli, angoase, anxietate, artroze, astma, boli cardio-vasculare, boli de piele, boala Alzheimer, boli diverse ale creierului, boli neurologice si de circulatie sangvina, blocaj arterial sau venos inclusiv la nivelul creierului, cancer, cheaguri de sânge în diferite locuri (le dizolva), circulatie sangvina deficitara, chiar si la nivelul creierului, colesterol în exces, dementa, deficiente de memorie-utila si la cei care învata, diabet, grefe de organe-ajuta sa nu fie respinse, hipertensiune, hepatita cronica, îmbatrânire prematura, impotenta, imunitate scazuta, migrene, oboseala cronica, picioare reci, pierderea memoriei, sindrom premenstrual, spasm sangvin cerebral, socul sindromului toxic, tonic cerebral, tulburari de echilibru, tulburari de vedere, urechi pocnete din cauza cresterii tensiunii arteriale, vertij.

            Cunoscând în cât de multe afectiuni este utila aceasta planta este normal ca japonezii o considera ca o planta sacra. Este pacat ca nu se planteaza mai multi arbori din acestia si la noi în tara, pentru ca avem foarte multe cazuri care s-ar putea vindeca cu acest arbore.

 Mai amintim ca fructele sunt foarte utile pentru folosirea ca deodorante si ca se poate folosi foarte bine la spalaturi pe cap, facând sa creasca parul mai des si cu radacina mai viguroasa.

106GINSENG.

O alta planta mult utilizata si pe drept cuvânt este Ginsengul. Acesta are trei varietati: ginsengul chinezesc, ginsengul coreean sau ginsengul siberian.

Compozitie chimica: saponozide, taninuri, principii amare, vitaminele: A, B1, B2, B5, B6, B12, D3, E, acid folic penthenat de calciu, nicotinamide, mucilagii, ceruri, are zinc, un steroid care ajuta la întarirea sistemului imunitar, etc.

Actiune farmaceutica: sporeste capacitatea de aparare a organismului, normalizeaza functiile vitale. Are efecte deosebite asupra stimularii producerii de interferon. Întareste activitatea celulelor fagocitare ale organismului. Echilibreaza si stopeaza efectele stresului asupra organismului. Ajuta la producerea în organism a unor hormoni, ajutând prin acesta la împiedecarea hipertrofierii unor celule, etc.

Preparare:

-Se gaseste sub forma de casete (praf din radacina) care se vor lua conform prescriptiilor atasate.

-Radacina-se gaseste radacina care este cea mai utila-chiar daca costa mai mult. Se va marunti si la o parte de radacina se va pune 5 parti de alcool alimentar de 70°. Se închide bine sticla în care se pune închizându-se ermetic. Se va lasa apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des sticluta. Dupa 15 zile se va strecura. Se va turna apoi acest lichid în sticlute de capacitate mai mica. Se poate pastra la rece timp de 2 ani. Se va lua în functie de afectiune între 10 picaturi-o lingurita de trei ori pe zi diluata cu apa, înainte de mese. Ca tonic sexual se va lua o lingurita pe zi seara la orele 18 urmând sa-si faca efectul la 2 ore maximum. În timpul tratamentului cu aceasta planta nu se consuma alcool, cacao, cola sau cafea.

            Mai trebuie spus ca radacina de Ginseng chinezeasca este mult mai activa ca celelalte. Se poate aclimatiza si la noi încercând chiar sa se cultive pe suprafete destul de mari pentru un simplu început.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: adenom de prostata, afectiuni coronariene, afectiuni digestive, afectiuni dentare, afectiuni hepatice, afectiuni nervoase si psihice, afectiuni pulmonare, anemie, artrita, avitaminoze, boli inflamatorii, boli mentale, cancer, convalescenta, circulatie cerebrala a sângelui deficitara, climacteriu, colesterol în exces, degenerescenta, epilepsie, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala-le regleaza în toate cazurile, hipoglicemie, îmbatrânire prematura, impotenta, imunitate, indigestii, infectii virale, insomnie-sa nu se ia dupa ora 18, memorie deficitara, menopauza, micoze, oboseala cronica, osteoporoza, polinevrite, rani, scleroza multipla, slabiciune generala, stres, trigliceride în exces, tuberculoza, tulburari de circulatie sangvina la orice nivel, tumori-le dizolva.

Aceasta planta este una dintre plantele foarte active si este normal ca este foarte des folosita tocmai pentru proprietatile deosebite care le are. Este utila atât barbatilor cât si femeilor pentru ca reface o serie de hormoni în organism.

107GORUNUL

Quercus petraea

Fam. Fagacee.

Denumiri populare: brumat, cretar, gorin, gradun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun, trifon.

Se foloseste doar scoarta.

În traditia populara: coaja contine mult tanin si se folosea foarte mult la tabacit. De asemenea la vopsit în negru si galben în amestec cu sovârf, mar, lesie. Scoarta se folosea ca leac la ranile învechite, numite în Banat "gance". Se fierbea cu frunza de nuc pisata, ori cu frunze de piersic si se tineau mâinile sau picioarele în zeama aceia.

Cu negreala din gogosile de frunze se ungea pecinginea. Dupa ce se usca, se spala cu otet si tratamentul se repeta pâna la vindecare.

Decoctul scoartei se tinea în gura contra durerilor de dinti. Decoctul ghindei prajite sau al scoartei se lua contra diareei.

Compozitie chimica: scoarta contine foarte mult tanin, derivati flavonici, substante peptice, saruri minerale, etc.

Actiune farmacologica: astringenta, hemostatica, antidiareica, dezinfectant.

Preparare:

-Se folosesc 2 lingurite de coaja maruntita, care se va pune la 250 ml apa. Se va fierbe timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.

-Cu 4 linguri de coaja maruntita la 500 ml fiert timp de 15 minute se poate folosi la tratamente externe, dupa strecurare.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: alopecie, amigdalita, arsuri, ciclu abundent, colici abdominale, degeraturi, diaree, dureri de dinti, faringite, hemoragii anale, hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroza, incontinenta urinara, infectii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, rani-pudra de planta direct pe rana, rani purulente-ceai pus compresa pe pansament, stomatite, transpiratia picioarelor, ulceratii cronice ale pielii, vaginite.

Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substante pentru tabacirea pieilor si de asemenea în multe tratamente ale afectiunilor omului sau animalelor aceasta planta este utila si astazi. S-a dovedit stiintific ca este foarte utila în afectiunile de mai sus si probabil se va folosi înca mult timp de acum încolo.

108GRÂUL

Triticum aestivum

Fam. Gramineea.

În traditia populara: cu faina de grâu amestecata cu smântâna, untura si diferite plante se faceau unsori, legaturi si oblojeli pentru bube, buboaie, umflaturi, etc. La "basica cea rea" se puneau legaturi cu faina de grâu, bors si gândaci de turba pisati si descântati.

Cu tarâte se faceau legaturi la scrofule, la scrântituri, contra durerilor de piept, pântece, etc. Se mai folosea la ceaiuri contra tusei, cu zahar si galbenus de ou proaspat se lua contra raguselii. Cu tarâte si flori de fân se faceau scaldatori contra racelii.

            Compozitie chimica a semintelor: saruri minerale, calciu, magneziu, sodiu,  potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsen, amidon, beta -carotenivitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP,  aminoacizii: glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina, acizi grasi: acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic, carbohidrati: fructoza, sucroza, amidon, celuloza, acid poliuronic, acid fitic, purine, steroli, fosfolipide,  etc.

 În germenii de grâu sunt: aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina.

Vitaminele: retinol, caroteni, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP.

Carbohidratii: glucoza, fructoza, sucroza, acid fitic.

Acizi grasi, minerale: sodiu, potasiu, calciu, mangan, magneziu, cobalt, fier, cupru, zinc, molibden, fosfor, bor.

Proprietati farmacologice: indicat în toate afectiunile cronice sau degenerative, la afectiuni neurologice, tulburari vegetative, digestive, renale, antidiuretic (semintele), antiinflamator (radacina), antimicrobian, diuretic (radacina), emolient, laxativ, nutritiv, reconfortant, remineralizant, tonic general, etc.

-Grâul încoltit: util în toate afectiunile cronice sau boli grave inclusiv cancer, este un stimulator al întregului organism.

-Tarâtele de grâu: utile pentru continutul lor în substante minerale si mai ales pentru ca usureaza digestia, fac bol alimentar ajutând defecatia-foarte utile în curele de slabire

Preparare:

-Faina de grâu se pune sub forma de pudraje pe rani.

-Faina de grâu -se face un aluat cu apa si se aplica pe rani.

-Din faina de grâu se extrage amidonul care se foloseste la diferite preparate cosmetice sau la tratamentele afectiunilor dermatologice în special.

-Tarâte de grâu-se poate sa se macine si se consuma în curele de slabire sau se face bors util si el în multe afectiuni. Se pot lua în functie de toleranta, între 1-6 linguri pe zi, sau chiar mai mult daca se suporta bine acest simplu tratament.

-Pulbere de tarâte de grâu- 1-2 linguri pe zi luate cu apa sau se pun în mâncare la anemii, colite, constipatie, obezitate, dereglari ale sistemului digestiv.

-Grâu încoltit se va lua câte o lingura de trei ori pe zi în diferite afectiuni. Aceasta cantitate însa se poate mari tot în functie de toleranta individuala.

-Suc din mladite tinere de grâu. Se va lua câte 20 ml de 3 ori pe zi în cure de 20-30 zile. Sunt bune mladitele cât timp sunt verzi, însa se pot cultiva si în ghivece, chiar iarna.

Se poate utiliza în urmatoarele afectiuni: abcese-cataplasma de faina cu apa calduta sau pâine neagra muiata în apa sau lapte. Acnee-se fac comprese cu apa în care au fiert semintele. Afectiuni cardiace-grâu încoltit cura de lunga durata. Afectiuni cutanate-pudraje cu amidon. Afectiuni endocrine-grâu încoltit. Afectiuni hepatice-cura de grâu încoltit. Afectiuni neurologice-cura de grâu încoltit. Afectiunile sistemului nervos vegetativ- grâu germinat. Amenoree-grâu încoltit si seminte fierte. Anemie-grâu încoltit sau seminte. Boli intestinale-grâu încoltit. Cancer-grâu încoltit. Colita de putrefactie-tarâte de grâu. Constipatie-tarâte de grâu. Demineralizare- seminte. Depresie-grâu încoltit. Digestie dificila-tarâte. Dismenoree-grâu încoltit. Dureri de cap-tarâte sau cataplasme cu faina cu otet aplicate local. Eczeme usor zemuinde- apa de pe seminte fierte. Epidermofitie- bai cu tarâte. Eriteme generalizate-bai cu tarâte. Erizipel-cataplasme cu faina. Furuncule-aluat dospit aplicat cald pentru colectare. Guta-germeni de grâu, tarâte de grâu în alimentatie. Hipertensiune arteriala-tarâte sau germeni de grâu. Ihtioza-bai cu tarâte. Impetigo- faina. Impotenta- grâu germinat, Infectii cutanate purulente- cataplasma cu faina. Intertrigo-bai cu tarâte. Iritatiile pielii-faina pudraje- bai cu tarâte. Leziuni inflamatorii-bai cu tarâte. Litiaze biliare-germeni de grâu si tarâte în alimentatie. Migrene-germeni de grâu. Obezitate-tarâte de grâu în alimentatie. Opareli-bai cu tarâte. Panaritiu-cataplasme cu faina cu apa calduta. Prostatita- grâu germinat, Psoriazis-bai cu tarâte. Renale (diferite afectiuni) ceai de pe seminte fierte mult. Reumatism-bai de tarâte sau consumul grâului încoltit. Sterilitate-grâu încoltit. Surmenaj-seminte în alimentatie sau grâu încoltit. Tromboflebita-cura de grâu încoltit. Tulburari vegetative-grâu încoltit. Tumori cu diferite localizari-grâu încoltit si cataplasme cu faina muiata în apa calda sau pâine muiata în apa sau lapte se aplica local. Urticarie-bai cu tarâte. Vitalitate scazuta-cura de grâu încoltit.

 Bine înteles ca nu am reusit sa cuprind nici toate afectiunile la care se poate folosi aceasta planta si nici felurile sub care se aplica ca tratamente.

În foarte multe locuri din tara veti descoperii poate alte procedee. Aceasta nu înseamna ca nu sunt bune acestea sau altele, ci înseamna ca se foloseste acolo acea reteta si s-ar putea sa fie una mai buna. Nu am trecut nici macar tratamentele care se fac cu pâine muiata în otet pentru veruci, bataturi si multe alte afectiuni dermatologice, ci am vrut ca într-un spatiu cât mai mic sa cuprind cele mai eficiente si cunoscute metode.

Se poate de asemenea folosi sucul de mladite verzi. Se va culege grâul atunci când frunza este de doar 10 cm. Se va trece apoi prin storcatorul de fructe împreuna cu putina apa. Se poate sa se foloseasca apoi asa cum este sau în combinatie cu diferite alte sucuri din alte fructe sau legume. În special este bine sa fie asociata cu sucul de morcovi.

Se mai poate face apoi o tinctura sau cu suc filtrat din care se va face o parte de suc si o parte de alcool alimentar de 40 de grade. Se va lua o lingurita diluata la o cana de 3 ori pe zi. Acesta se poate folosi chiar în cure de foarte lunga durata.

De asemenea se poate face tincturi si din grâu încoltit care sunt foarte eficiente.

109GRÂUsORUL

Ranunculus ficaria

Fam. Ranunculaceea.

            Denumiri populare: basicuta porcului, calce mica, ciubotica cucului, fetica, iarba rândunelului, salata de câmp, salatea, scânteiuta galbena, untisor, untisorul vacii.

În traditia populara: fiertura din frunze si flori, pe alocuri planta cu radacina cu tot, se întrebuinta contra bolilor de piele. Se mai întrebuinta ca leac contra hemoroizilor si scorbutului.

ATENŢIE!! Odata cu înflorirea frunzele devin toxice si nu mai este indicat sa se foloseasca.

Compozitie chimica: protide, amidon, zahar, dextrina, grasime, vitaminele: B, C, E. acid ficaric, ficarina dupa înflorire, celuloza, saruri minerale.

Actiune farmacologica: se utilizeaza radacinile si planta înainte de înflorire. Are efecte deosebite în reglarea circulatiei venoase, vulnerar în tratamentele pielii.

Preparare:

-Se vor pune 2 lingurite de planta maruntita la 250 ml de apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara si se poate bea 2-3 ceaiuri pe zi.

-Se mai poate face o alifie caz în care se va pune 100 ml ulei si 50 g de planta maruntita. Se va fierbe apoi pe baie de apa timp de 30 minute dupa care se va strecura. Se mai poate adauga daca se doreste ceara de albine, caz în care se va pune din nou pe baia de apa pentru a se topi. În functie de consistenta dorita se va pune cantitatea de ceara. Se trece apoi în recipiente mai mici si se va tine la rece. Este foarte bine sa se faca combinatii din mai multe plante caz în care este mult mai eficienta.

Se va folosi la urmatoarele afectiuni: amigdalite, afectiuni venoase diferite, afectiuni cardiace, boli dermatologice, faringite, hemoroizi, tromboflebite, varice.

Se pot face cu aceasta planta cure de primavara pentru ca se gasesc în cantitate mare în foarte multe locuri umbroase si umede.

 În Ardeal se face primavara ciorba cu aceasta planta uneori în combinatie cu vârfuri de urzici tinere atunci aparute. În acest fel este foarte eficient mai ales daca se va consuma câteva zile la rând zilnic. 

110GREP

Citrus decumana.

Compozitie chimica: calciu, clor, cupru, magneziu, mangan, glucide putine, fapt ce-l face util si la diabet, protide, lipide, alcooluri, acizi, uleiuri esentiale (limonena, pinena, citral), pectina în special în coaja, acid citric în cantitate destul de mare, licopena, fenoli, flavonoida, carotenoida, sodiu, sulf vitaminele A,B1, B2, C, PP.

Proprietati: tonice, aperitive, digestiv, depurativ, drenor hepatic si renal, antihemoragic, racoritor, hipotensor.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni pulmonare, anorexii, artrita, avitaminoze, boli hepatice si renale, boli neurologice, cancer, curatirea organismului de toxine, guta, hemoragii, hipertensiune, infectii intestinale, litiaze în special renale, dar si cele biliare, obezitate, oboseala cronica, pletora, reumatism, remineralizare, senescenta.

Preparare:

-fruct în consum zilnic

-suc obtinut proaspat si consumat îndulcit eventual cu miere daca nu aveti diabet.

-coaja fiarta timp de 15 minute în 250 ml apa si consumata dimineata la trezire.