RUJEOLA

I.                 PARTEA TEORETICĂ

1.   Definitie

2.   Etiologie

3.   Patogenia si anatomia patologica a bolii

4.   Tabloul clinic

5.   Diagnosticul pozitiv si cel diferential

6.   Forme clinice

7.   Evolutie si prognostic

8.   Tratament

9.   Epidemiologia bolii

10.Profilaxie si combatere

II.            PARTEA PRACTICĂ

1.  Frecventa semnului Koplik

2.    Distributia pe luni a cazurilor de rujeola

3.    Distributia pe medii a cazurilor de rujeola

4.    Distributia pe sexe a cazurilor de rujeola

5.    Prezenta semnului Koplik

6.      Concluzii

 

 

1. DEFINIŢIE:

 

 

Rujeola este o boala acuta infectioasa si extrem de contagioasa, uneori severa, provocata de virusul rujeolic, caracterizata clinic prin manifestari catarale respiratorii, un enantem bucal particular, urmate de o eruptie caracteristica si insotita de variate complicatii bacteriene.

Rujeola este o boala extrem de raspândita (peste 90% dintr-o populatie nevaccinata face boala pâna la varsta adulta). În tarile în curs de dezvoltare (nivel de viata scazut si igiena deficitara ), rujeola se insoteste de o mortalitate ridicata ( 12% sau si mai mult ); în celelalte tari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%).

Complicatiile pulmonare si nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate si sechele. Se apreciaza ca peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei.

Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicatiile si mortalitatea, rujeola se numara, în cadrul bolilor infectioase, printre problemele mari de sanatate publica. Prin generalizarea vaccinarii antirujeolice, se spera sa se obtina eradicarea bolii, în ultimii ani.

 

 

 

 

 

 

 

2. ETIOLOGIE

 

 

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la  omul bolnav în sânge, în secretiile nazofaringiene si respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se intalneste la persone sanatoase, deoarece nu exista purtatori de virus rujeolic.

Izolarea virusului rujeolic s-a facut pe culturi de tesuturi ( rinichi uman, sau de maimuta ), utilizând sânge, sau spalaturile faringiene de la bolnavii de rujeola.

Morfologie- virusul rujeolic este o particula sferica de 120- 128μm în diametru, cu mici proiectii aciculare de suprafata. Structural, contine o nucleocapsida, cu A.R.N si un învelis exterior constituit din lipide, glicoproteine si polipeptide. Infectivitatea este legata de acest învelis ca si de proprietatile de hemaglutinare si hemoliza. Antigenul pentru reactia de fixare a complementului este prezent in nucleocapsida, iar anumite specificitati sunt date de invelis. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu poseda neuraminidaza. Exista un singur tip antigenic.

Rezistenta în mediu extern si la factorii fizici- virusul rujeolic este putin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezista câteva saptamâni la frigider si mai multe luni în stare inghetata la -15⁰  sau- 79⁰ C. La 37⁰C îsi pierde jumatate din infectiozitate în 2 ore. La temperatura camerei si la umiditate scazuta, rezista mai bine dar, pierde 50-70% din infectiozitate, în conditii de umiditate crescuta. Este distrus repede de ultraviolete. Actiunea formolului (1/₄₀₀₀), timp de 4 zile la 37⁰, duce la inactivarea virusului (pierderea completa a infectiozitatii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.

 

3. PATOGENIE

 

 

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiana si conjunctivala. Unii autori au sustinut ca poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivala ( copii receptivi la rujeola, pusi în contact cu bolnavii de rujeola, nu au facut boala, daca li s-au aplicat ochelari, care acopereau întreaga regiune orbitala sau daca li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ).

Dupa patrunderea prin mucoasa virusul ajunge în tesuturile linfoide, unde se multiplica ( perioada de incubatie ). Virusul a putut fi izolat din sânge, în aceasta perioada, la maimute. Când s-a realizat o multiplicare maxima a virusului, acesta invadeaza sângele si organele, provocând primele manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izoleaza în aceasta perioada din sânge, din secretii nazofaringiene si din urina. În sânge, virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite, în care se si multiplica ( ceea ce ar explica leucopenia si modificarile cromozonice fregvente din rujeola ).

În rujeola, se produc si alte modificari imunologice si metabolice. Astfel, în formele severe de rujeola s-a constatat o imunosupresie inportanta ( mai ales a imunitatii celulare ), demonstreaza printr-o scadere a numarului de linfocite T, si scaderea rezistentei la infectii bacteriene.

Rujeola grava care apare frecvent la tropice, se insoteste de o eliminare mai prelungita a virusului rujeolic si de prezenta prelungita a celulei gigante (8-29 zile), fata de o durata medie de 6 zile în rujeola obisnuita. Se considera ca acest aspect revelator de gravitate se datorerste unei puternice deprimari a imunitatii celulare, la copiii cu malnutritie, ceea ce ar favoriza proliferarea virala si gravitatea bolii.

Viremia înceteaza ca

nd apar anticorpii neutralizanti, al caror tritru creste progresiv, ajungând la maximum între a 7-a si a 10-a zi de convalescenta. Tritru acestor anticorpi se mentine ridicat, chiar dupa un an, persistând apoi toata viata si asigurând imunitatea antirujeolica.

 

 

4. TABLOUL CLINIC

 

 

Incubatia în medii este de 10 zile (cu variatii între 8 si 11 zile), fiind una din perioadele de incubatie cele mai fixe. Poate fi prelungita pana la 21-28 de zile, daca în cursul acestei perioade s-a administrat gammaglobulina.

a.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarala ).

Aceasta perioada dureaza 3-4 zile, pana la aparitia eruptiei. Debutul este gradat (si nu brusc ca în scarlatina ), cu febra care creste treptat la 38⁰-39⁰C, insotita de cefalee, indispozitie si de fenomene catarale conjunctivale si ale cailor respiratorii superioare.

Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite rosii, pleoape umflate, ochi lacramosi;este insotit adesea de fotofobie.

Catarul cailor respiratorii este localizat initial la nazofaringe si laringe. Bolnavul stranuta si prezinta o secretie nazala, abundenta, seromucoasa sau mucopurulenta, care irita narinele, insotita uneori de epistaxis. Catarul ocular si nazal dau fetei bolnavului un "facies de copil plâns". Catarul se extinde apoi la laringe, instalându-se laringita      exprimata prin voce aspra, ragusita, tuse uscata suparatoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând aspectul unei laringite obstruante  (crup rujeolic). Catre sfârsitul perioadei de invazie, catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronsite acute.

Examene radiologice efectuate sistematic în aceasta perioada pun în evidenta, în peste jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstitiala.

Cavitatea bucala . Din primele zile de boala, mucoasa bucala este congestionata, mai ales în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observa pete intens congestive, uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru), cu contur neregulat, fiind fregvente pe valul palatin si în fundul gâtului. Limba este saburala, dar rosie pe margini cu tendinte de descuamare în zilele urmatoare                     

Semnul Koplik, modificare caracteristica rujeolei în aceasta perioada; este constituit din cateva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, asezate pe o zona rosie, cu un diametru de câtiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugala, lânga ultimii molari, mai rar pe gingii, în santul jugomaxilar si exceptional în alte parti (mucoasa nazala). Ele au fost comparate cu grauntele de gris sau cu mici stropituri de var, presarate pe o suprafata congestionata. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngrosari epiteliale, fiind destul de aderente de mucoasa.    

Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi si persista câteva zile, cuprinzând si 2-3 zile din perioada eruptiva, apoi dispar începând cu punctele albicioase, care lasa în loc un punct  hemoragic pe o areola congestiva (,,rest de Koplik"). Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic pentru aceasta boala. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor mariti.

 b.)Perioada eruptiva. Febra, care la sfârsitul perioadei de invazie avusese o tendinta de scadere, creste din nou si mai mult, realizând astfelo curba febrila cu aspect difazic, asemanatoare cu aceea din alte boli virale (gripa, poliomelita).

Simptome generale si nervoase- indispozitie, agitatie, insomnie, chiar delir, se accentueaza. Eruptia apare concomitent cu aceasta exacerbare a simtomatologiei generale.

Eruptia rujeolica apare, de obicei, în cursul noptii, astfel încât este descoperita dimineata. Primele pete apar înapoia urechilor si pe ceafa, pe frunte si obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, eruptia se extinde pe torace si pe padacina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, sa cuprinda în întregime trunchiul si extremitatile membrelor. Eruptia are deci un caracter descendent si centrifug, generalizarea fiind desavârsita de obicei în a 3-a zi. Uneori, eruptia ,,iese" mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .

Eruptia rujeolica este constituita din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la început mici ( diamedrul de câtiva mm) putând ramane ca atare (eruptie micromaculoasa) sau crescând în suprafata ( de 1-3 cm în diametru ), cu margini neregulate, sau usor dintate ( eruptia macromaculoasa).

Petele usor reliefate si catifelate la pipait sunt isolate, dar de obicei confluiaza, lasând pe alocuri portiuni de piele sanatoasa, ca niste insule cu contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde eruptia este mai putin accentuata, chiar în cazul unei eruptii intens confluiente. În general, pielea capata un aspect patat, ca si cum ar fi stropita cu o culoare rosie. Eruptia poate fi usor pruriginoasa.

Dupa 2-3 zile, elementele eruptive palesc si dispar, în ordinea în care au aparut, lasând in urma lor, timp de câteva zile, pete galbui- cafenii, cu valoare diagnostica retrospectiva. Acest aspect residual este mai intens, când eruptia a fost hemoragica, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmeaza o descuamatie fina, furfuracee.

c) Perioada posteruptiva (convalescenta). În rujeola necomplicata, temperatura revine la normal, odata cu palirea si stergerea elementelor eruptive, iar bolnavul îsi recapata treptat starea anterioara. În aceasta perioada, convalescentul este expus la variate complicatii bacteriene.

Evolutia rujeolei este de obicei benigna, decurgând fara, sau cu putine complicatii, mai ales la copii în stare de nutritie normala si în conditii de buna îngrijire.

În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populatie subnutrita si cu rezistenta scazuta, rujeola se îndrateste de complicatii.

Complicatii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu focare infectioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori catre sfârsitul acesteia si în convalescenta.

Peste 90% din cazurile mortale de rujeola sunt datorate complicatiilor. Etiopatogenia complicatiilor este complexa, contribuind îndeosebi la scaderea rezistentei generale (anergia rujeotica) si a celei locale (mucoasa respirator si a cavitatilor adiacente respiratorii- urechea medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porti de intrare pentru suprainfectii bacteriene. Majoritatea complicatiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de actiunea virusului rujeolic. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune, îngrijiri insuficiente). Unele complicatii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstitiala, encefalita.

Complicatii ale aparatului respirator. Aparatul respirator prezinta cele mai frecvente complicatii in rujeola:

1. Pneumonia interstitiala rujeolica poate fi pusa în evidenta chiar din perioada prodromala. Acesta pneumonie este de o deosebita gravitate la copii sub 2 ani, când se prezinta sub forma difuza si bilaterala, cu simtome functionale severe (dispnee si cianoza ) si evolutie grava. 

2. Pneumonia cu celule gigante este severa. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate alterata, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze.

3. Pneumonia si bronchopneumonia prin suprainfectie bacteriana (stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componentei virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.

4. Abcesul pulmonar si pleurezia purulenta pot sa apara uneori.

5. Bronsita capilara ("catarul sufocant"), manifestate cu dispnee, cianoza si evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.

6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfectie bacteriana.

Complicatii ale sistemului nervos . Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicatii.

1. Modificarile electroencefalografice: par sa fie comune in cursul rujeolei, mai frecvente la începutul eruptiei .Aceste modificari indica o afectare tranzitorie a encefalului, mult mai fregventa decât o arata manifestarile clinice

2. Encefalita rujeolica. Este cea mai grava complicatie a rujeolei. Apare de obicei târziu, catre sfârsitul perioadei eruptive sau la începutul convalescentei. Este o complicatie rara (frecvente de 1/₁₀₀₀ de cazuri de rujeola), dar de o mare gravitate prin evolutia letala posibila si prin sechelele neuropsihice pe care le lasa. Debutul este brusc, cu modificari neuropsihice, delir, inconstienta, coma, convulsii, etc.

3. Panencefalita subacuta sclerozanta (P.E.S.S.). Se apreciaza ca aceasta boala apare cu o frecventa de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeola. Riscul aparitiei acestei panencefalite dupa vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabila.

Alte complicatii:

                         1. Complicatii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneeana, panoftalmie

                         2. Complicatii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriti, cu rezistenta scazuta): stomatita (bacteriana, sau micotica), amigdalita.

                    3. Otita medie supurata. Apare în circa 10% din cazuri

fiind urmata adesea de mastoidita.

         4. Miocardita. Este exprimata prin modificari EKG,

tranzitorii , care se constata în 0,5 -33% din cazuri.

                                  5. Complicatii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive favorizeaza dezvoltarea unor infectii bacteriene , sau redesteptarea unei infectii dizinterice prezenta pâna atunci sub foma latenta sau ca stare de purtator ).

Rujeola si sarcina: rujeola, aparuta în primele trei luni de sarcina, poate provoca malformatii congenitale la fat. Riscul de malformatii se apreciaza la 50% pentru rujeola aparuta în prima luna de sarcina, scazând apoi în lunile urmatoare. Moartea fetala si nasterile premature ramân pe primul plan în lunile urmatoare.

 

 

5. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL

 

 

    Diagnosticul pozitiv al rujeolei este, în general, usor. Pentru aceasta se folosesc date epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente, contact infectios cu 10 -12 zile înainte ), semne clinice ( catar oculo-respirator intens, facies plângator, enantem bucal, semnul Koplik, eruptie caracteristica) si date de laborator ( leucopenie). Examenul citologic al secretiei nazale prin care se pun în evidenta celulele gigante, multinucleate, caracteristice rujeolei, are valoare diagnostica mai ales în perioada prodromala a bolii.

              Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metoda uzuala de diagnostic. Reactiile serologice, care permit un diagnostic sigur, punând în evidenta prezenta si tritrul anticorpilor, sunt urmatoarele: reactia de hemaglutinoinhibare, reactia de fixare a complementului, reactia de neutralizare.

           Diagnosticul diferential. În stadiul preeruptiv, rujeola poate fi confundata cu variate viroze respiratorii ( gripa, adenoviroze, guturai),de care trebuie diferentiata prin anamneza epidemiologica, enantemul bucal si semnul Koplik.

              În stadiul eruptiv diagnosticul diferential se face cu urmatoarele boli :    

                -  scarlatina (angina, absenta catarului respirator, topografia si caracterul sunt deosebite, paloare circumorala) ;

                - rubeola ( eruptia este roz si de scurta durata, adenopatii evidente, evolutie usoara ) ;

                -  varicela ( caracterul veziculos al  eruptiei ).

 

 

6.   FORME CLINICE

 

 

Dupa aspectul eruptiei:

1.     Rujeola cu eruptie reliefata.

2.     Rujeola cu eruptie miliara.

3.     Rujeola cu eruptie buloasa.

4.     Rujeola cu eruptie purpurica.

5.     Rujeola cu eruptie confluenta.

6.     Rujeola modificata sau mitigata ( dupa administrare de

gammaglobuline în perioada de incubatie) are aspect atipic, frust, lipsind unele simtome, sau aparând într-o forma discreta; simptomele catarale pot lipsi, iar eruptia consta dintr-un numar redus de pete risipite pe corp; aceasta forma poate aparea la 3-5 luni de la nastere, la sugarii care mai detin un rest de imunitate materna.

                7.  Rujeola fara eruptie apare la vaccinati sau la cei care au primit un material de imunizare pasiva, aceasta forma trebuie diagnosticata însa pe baze sigure : clinice, epidemiologice 

Dupa intensitatea simtomatologiei:

                1.  Rujeola atipica are o perioada de invazie mai lunga ( 5-7 zile) sau mai scurta (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu eruptia ( probabil prin modificarea reactivitatii organismului; în urma unei alte boli infectioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii).

                2.  Rujeola atipica la imunizati cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinati, s-a constatat aparitia, la câtiva ani dupa vaccinare, a unei rujeole atipice si severe ( datorata sensibilizarii ), ceea ce a condos la renuntarea la acest vaccin.

                3. Rujeola la copii malnutriti ( rujeola tropicala ). La copii subnutriti ( în special în regiunile tropicale din tarile în curs de dezvoltare ), evolutia rujeolii este deosebit de severa, cu frecvente complicatii si mortalitate mare ( pâna la 50% ). La acestia viremia este persistenta, virusul rujeolic putând fi izolat pâna la a 13-a zi.In limfocite, se gasesc cantitati mari de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanti si neutralizanti sunt în titru foarte coborât în sânge.

                4.  Rujeola hemoragica, cutrombocitopenie, eruptie hemoragica, gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evolueaza grav, adesea mortal.

                5.  Rujeola hipertoxica, apare la copii mici sub 2 ani; se manifesta cu febra mare, dispnee accentuata, cianoza, insuficienta  circulatorie, din cauza unui catar bronsic intens (bronsiolita capilara sau rujeola ,,sufocanta"). 

 Dupa vârsta :

Rujeola este mult mai severa la copilul mic, prin frecventa mai mare a complicatiilor;de peste 7ori prin frecventa mai mare a complicatiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), fata de copii mari (12%), mai acelor grave (bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfectii bacteriene sistemice), precum si printr-o evolutie mai severa (forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (fata de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezinta aspecte atipice (eruptie discreta si de scurta durata, febra mica, absenta semnului Koplik )

Adultii fac o rujeola intensa si suporta greu boala.

 

 

7. EVOLUŢIE sI PROGNOSTIC

 

 

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare de nutritie normala si în conditiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scazut în spitalul clinic de boli infectioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3 % (1945-1959) si la 0,5-1% (dupa 1960 ), pe cazurile spitalizate.

Prognosticul este influentat de vârsta ( boala mai grava la copii sub 2 ani ), de starea de nutritie ( distrofie, rahitism) si de unele asocieri morbide ( scorlatina, tuberculoza ), de sarcina si în general, de complicatii ( îndeosebi pneumonii, care dau 25% mortalitate si encefalita rujeolica ). În Africa mortalitatea prin rujeola în spitale este de 6-12 %.

 

            

 

 

 

 

 

8. TRATAMENT

 

 

Tratamentul rujeolei este simtomatic si de sustinere. Nu exista nici un mijloc de tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventiva si nu curativa. Dupa unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scadea frecventa complicatiilor si întrucâtva gravitatea bolii.

Rujeola necomplicata se trateaza la domiciliu (îngrijiri, igiena, dieta, medicatie cât mai simpla); spitalizarea este indicata numai pentru formele severe complicate, sau în situatii de necessitate. Repaosul la pat este indicat pentru toata perioada febrila si câteva zile dupa aceea.

Izolarea va fi individuala, excluzându-se ori ce vizita. În spital, pe cât posibil, izolarea se face întro camera individuala sau de cel mult 2-3 paturi, evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu complicatii pulmonare, sau cu tuberculoza.

Tehnica aseptica este obligatorie,ca si dezinfectia continua si cea terminala. Îngrijirea tegumentelor se face cu lotiuni cu apa alcoolizata  (baia este permisa în  convalescenta). Îngrijirea mucoaselor necesita multa atentie. Ochii trebuie protejati  de actiunea iritativa a luminii si tinuti curati prin spalaturi zilnice cu ceai de musetel caldut.Cavitatea bucala trebuie curat întretinuta (gargara cu ceai de musetel , apa de gura). Secretiile se îndeparteaza, iar uscaciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvata si prin aplicari de comprese umede. Cavitatile nazale se curata de secretii, iar narinele se ung cu o crema simpla. Urechile si mastoidele se controleaza atent zilnic.

Dieta consta, în perioada febrila, din lichide (supe, ceaiuri, limonada, sucuri de fructe, lapte, apa minerala, sifon, etc), administrate cu staruinta si grija, în functie de toleranta gastrica. Varsaturile  repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale parenterala. Imediat ce toleranta gastrica permite, dieta se îmbogateste treptat, devenind completa în convalescenta (fara nici o restrictie ).

Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazona, AminofenazonaL supozitoare, Paracetamol comprimate si supozitoare , Acalor supozitoare) si cu împachetari umede. Tusea iritativa suparatoare se trateaza cu antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. Laringita poate fi calmata cu comprese umede si calde, inhalatii si umidificarea aerului. Împotriva varsaturilor, se dau potiuni calmante (cu novocaina), sau antiseptice (Emetiral). În caz de agitatie, se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare ca au si  efectul de a atenua eruptia. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carente anterioare(denutriti, distrofici).

Indicatiile antibioticelor si sulfamidelor. Nimic nu justifica folosirea de rutina a substantelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora în scop "profilactic", pentru prevenirea complicatiilor bacteriene, da rezultate nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente si aparitia de complicatii mai fregvente si mai grave (la un grup de bolnavi tratati "profilactic" astfel, au aparut complicatii bacteriene în 28% din cazuri, în timp ce la grupul netratat, au aparut în numai 14% din cazuri). Unii autori recomanda, totusi, folosirea profilactica a antibioticelor în formele severe de rujeola, mai ales la copii distrofici sau cu diateza exudativa (copii "catarali") si la convalescentii de la alte boli infectioase.

Rujeola complicata. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a aparut, sau se suspecteaza o complicatie bacteriana.

Pneumoniile si bronhopneumoniile se trateaza cu antibiotice în doze mari, folosindu-se  antibiotice diferite (penicilina G, eritromicina, tetraciclina, cloranfenicol, peniciline semisintetice), în functie de bacteria cauzala si de sensibilitatea ei la antibiotice. Bineânteles, se adauga tratamentul simtomatic si de sustinere (oxygen, analeptice, cardiovasculare, prisnite toracice, etc).

Crupul rujeolic se trateaza, în formele usoare, cu aer umidificat, inhalatii, comprese calde si sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile severe, se recurge la corticosteroizi, pentru actiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat;100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai administreaza dupa nevoie, oxigenoterapie, aspiratia secretiilor, antibiotice (de obicei, exista suprainfectie bacteriana) si eventual traheostomie.

Encefalita (encefalomielita) rujeolica se trateaza cu sedative,(la nevoie), solutii hipertonice intravenoase de glucoza, solutie de sulfat de magneziu, antipiretice, vitamine din grupul B si mai ales, aplicarea intravenoasa precoce si în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon, hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmata urmata de corticoterapie orala (prednison). Corticoterapia da rezultate excelente, în comparatie cu cei tratati fara corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.

 

 

 

 

 

9.EPIDEMIOLOGIA BOLII

 

Caractere generale. Rujeola este o boala infectioasa de mare raspândire universala, aparând în toate continentele si tarile, la orice latitudine.

Rujeola afecteaza pana la 99,9% din populatie, receptivitatea fiind generala(într-o populatie nevaccinata). În populatia urbana, boala apare endemo-epidemic, cu valuri epidemice la 2-3 ani; în zonele rurale, apare sporadic sau în epidemii extinse, la intervale mari.

Aspectul clinic al epidemiilor s-a pastrat în general acelasi, dar severitatea lor a scazut mult în ultimele decenii, mai ales în tarile dezvoltate cu nivel crescut de nutritie si igiena si accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. Gravitatea rujeolei în unele tari din Africa si Asia se explica prin îmbolnavirea predominanta a copiilor la vârsta mica (sub 3 ani) si prin malnutritia acestora, cu rezistenta scazuta fata de evolutia bolii si aparitia de complicatii.

În regiuni cu totul isolate, în special în insule rujeola apare la intervale mari, de zeci de ani, cu ocazia importului unui caz contagios si atunci cuprinde toata populatia receptiva expusa, inclusive pe batrâni. Aparând astfel în tinuturile virgine, epidemiile de rujeola sunt mai severe.

Morbiditatea prin rujeola variaza annual, în functie de nivelul endemic si de aparitia de epidemii, între 300 si 800 de cazuri la 100.000 de locuitori. În tara noastra, morbiditatea a fost de 370,1/_100.000 de locuitori.

În ultimii ani, în tarile în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolica a copiilor, morbiditatea a scazut considerabil (la câteva zeci, sau sute de cazuri pe an).

În curba multianuala a morbiditatii, se remarca o periodicitate a crosetelor epidemice la intervale de 2-4 ani. În mediul urban, aceste crosete survin pe un fond mai crescut endemic.

Amploarea acestor variatii epidemice tine de masa receptiva cuprinsa, prin acumularea  de noi generatii receptive care apar. Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei arata umaximum în lunile de primavara (aprilie-mai) si un minimum in august si septembrie.

Reaparitia pe grupe de vârsta arata ca imensa majoritate a populatiei se îmbolnaveste în copilarie (mai ales în orase), asfel ca adultii sunt imuni. În tara noastra, în 1964, 80% din cazuri au aparut între 1 si 9 ani si numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani.

 

10. PROFILAXIE SI COMBATERE

 

Fata de marea ei raspândire, prevenirea rujeolei constituie o problema însemnata. Deoarece masurile de izolare nu pot împiedica raspândirea bolii, profilaxia rujeolei se bazeaza pe imunizarea pasiva si mai ales, pe imunizarea activa.

Masuri la ivirea unui caz.

Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boala pâna la 6 zile dupa aparitia eruptiei.

Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii sunt izolati pâna la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor este necesara, desi dificil de realizat în practica. Se aplica în colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de vizitatori. scolile nu se inchid, însa copiii sunt supusi unui control medical zilnic. Copiii-contacti, la care se cunoaste data precisa a contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este recomandabil sa fie izolati la domiciliu.

Contactii (copiii mici sub 3 ani vârsta, convalescentii dupa alte boli infectioase, copiii cu boli debilitare, etc) primesc imonoglobuline "standard" ( gammaglobulina 10% sau 16%) în doza de 0,3 ml/kg corp, din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata în primele 5 zile de la contact, efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Durata de protectie se extinde la 3 saptamâni. Daca administrarea s-a facut dupa a 5-a zi de la contact, efectul este numai de atenuare si cu atât mai redus, cu cât administrarea gammaglobulinei s-a facut în ultimile zile de incubatie. În locul gammaglobulinei "standard", se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza de 0,2-0,3 ml/kg corp .

Masuri de prevenire si combatere permanente.

  Depistarea bolnavilor trebuie facuta cât mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile înainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Sectiile de rujeola din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere aerogena).

Protectia receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau activa)

A. Protectia prin imunizare pasiva se face cu gammaglobuline"standard" sau specifice, cu efect de protectie, daca se administreaza în primele 5 zile de la contact si cu efect de atenuare, daca se dau în urmatoarele zile de incubatie. Durata protectiei este de 3 saptamâni.

B.   Protectia prin imunizare activa. În prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success, asigurata prin imunizarea în masa cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Introdus în 1963, acest vaccin a aratat o înalta eficacitate, determinând o imunitate protectiva în circa 95% din cazuri, reducând substantial morbiditatea prin rujeola (în S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe an, la mai putin de 3000 de cazuri in 1984).

       Vârsta de vaccinare. În mod usual, se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni dupa unii autori) âsi ulterior se face la orice vârsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce sansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmisi de la mama. Toti autorii sunt însa de accord ca în cazurile de risc mare de contact infectios pentru sugari (epidemii în crese, morbiditate mare la vârsta mica) este indicat sa se faca vaccinarea de la vârsta de sase luni. În aceste cazuri, este însa necesar sa se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o protectie completa (sub 12 luni protectia este de numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este efectuat în primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protectie, care împiedica dezvoltarea rujeolei.

       Precautii si contraindicatii. Vaccinarea antirujeolica se amâna pentru 2-3 luni, daca copilul a primit gammaglobuline, sânge sau plasma (interferarea vaccinarii).

        Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat), copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sânge, persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor reactii grave. Copiii cu aceste contraindicatii se protejeaza (în caz de contact infectant) cu imunoglobuline "standard" sau specifice.

        Reactii adverse. Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a aratat o securitate foarte buna si o toleranta acceptabila. Între 5-15% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la 39⁰C, începând de la a 6-a zi dupa inoculare si durând câteva zile; mai rar apar eruptii usoare. Modificarile EEG, trecatoare si reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestari neurologice s-au semnalat numai în proportia de 1-1,2/_1000.000 de vaccinari.

        Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii neurologice. Exceptional s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barré si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozanta este considerat cu totul exceptional.

        Durata imunitatii. Experienta de pâna acum arata ca imunitatea dureaza 10-12 ani de la vaccinare ( observatiile continua), sugerând o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai putin puternica decât aceea dupa infectia naturala).

        Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile fie prin prezenta de anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defectiuni de conservare a vaccinului la rece ("lantul de frig" necesar de la producator pâna la aplicare), deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura inalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele tropicale).

        Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari,   s-au facut încercari de vaccinare la acestia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune. Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de vaccinare antirujeolica cu vaccin viu, generalizat si sustinut a fiecarei generatii anuale de copii.

         În tara noastra, vaccinarea antirujeolica se face obligatoriu copiilor, începând de la vârsta de 9 luni. Se utilizeaza un vaccin viu supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina Schwartz, produs de Institutul Dr. I. Cantacuzino din Bucuresti.     [z1] 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PARTE PRACTICA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

          A fost studiata frecventa semnului Koplik în tabloul clinic al rujeolei la cazurile internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati în epidemia din 1997.

             Din totalul de 220 de cazuri de rujeola înregistrate în Jud. Galati în anul 1997, un numar de 120 de cazuri au fost internate la spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati.

            Au fost studiate toate cele 120 de foi de observatie cercetându-se existenta semnului Koplik, patognomonic pentru rujeola, datele au fost prelucrate statistic si reprezentate grafic.

             Frecventa semnului Koplik la bolnavii internati cu diagnosticul de rujeola, în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în 1997, este prezentata în tabelul numarul 1.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

scoala Sanitara Posticeala  "Carol Davila"

Filiala Galati

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrare de Diploma

 

 

Frecventa semnului Koplik în tabloul clinic al rujeolei

În cursul epidemiei din 1997 din Judetul Galati.

 

 

 

 

 

 

 

Profesor Coordonator:                              Absolvent

      Dr. Popa Emil                    As. Igiena si Sanatate Publica           

                                                               Dragusan Georgeta                                    

 

Instructor Instruire Practica

         As. Itcovici Saul

 

2000

TABEL 1

 

Nr. crt.	Numele si Prenumele	Domiciliul	Data Internarii	Semnul Koplik
1.	Dragomir Ciprian	Galati	6.03.1997	Prezent
2.	Dobre Rodica	Beresti	18.03.1997	Prezent
3.	Diaconu Catalin	Beresti	19.03.1997	Prezent
4.	Blanzanu Andreia	Galati	3.04. .1997	Absent
5.	Petre Virginica	Galati	6.04.1997	Prezent
6.	Ababei Adrian	Galati	20.04.1997	Absent
7.	Popa Aurelian	Liesti	4.04.1997	Absent
8.	Balteanu Toader	Mastacani	7.04.1997	Prezent
9.	Frunza Mihaela	Beresti	11.04.1997	Prezent
10.	Porumb Roxana	Beresti	11.04.1997	Absent
11.	Porumb Ana-Maria	Beresti	13.04.1997	Absent
12.	Apetrei Mihai	Beresti	15.04.1997	Prezent
13.	Gheorghesan Sebastian	Beresti	15.04.1997	Prezent
14.	Fertu Ionela	Galati	5.05.1997	Absent
15.	Durbaca Geta	Galati	6.05.1997	Prezent
16.	Necula Marcela	Galati	6.05.1997	Absent
17.	Gherghescu Viorel	Galati	18.05.1997	Prezent
18.	Croitoru Viorel	Galati	19.05.1997	Prezent
19.	Gheonea Nicu	Beresti	8.05.1997	Prezent
20.	Popa Jenica	Beresti	8.05.1997	Prezent
21.	Ciuca Valentin	Beresti	9.05.1997	Absent
22.	Slavu Dorin	Ivesti	17.05.1997	Prezent
23.	Benea Ionel	Mastacani	20.05.1997	Absent
24.	Olteanu Paulica	Baleni	24.05.1997	Prezent
25.	Matei Anghelina	Liesti	26.05.1997	Absent
26.	Francu Valentina	Namoloasa	26.05.1997	Prezent
27.	Huzum Costel	Frumusita	26.05.1997	Absent
28.	Bordei Geta	C. Negri	13.05.1997	Absent
29.	Bacuta Valentin	Cavadinesti	11.05.1997	Prezent
30.	Ionita Liliana	Frumusita	26.05.1997	Prezent
31.	Naiman Viorica	Pechea	14.05.1997	Absent
32.	Daiman Costel	Branistea	18.05.1997	Absent
33.	Lefter Ramona	Liesti	16.05.1997	Absent
34.	Dinu Aglaita	Independenta	19.05.1997	Absent
35.	Popa Iulian	Galati	16.06.1997	Absent
36.	Ispate Monica	Galati	16.06.1997	Absent
37.	Cazacu Mihaela	Galati	7.06.1997	Absent
38.	Panait Catalin	Beresti	1.06.1997	Absent
39.	Calin Margareta	Beresti	1.06.1997	Prezent
40.	Hodina Florica	Sl. Conachi	8.06.1997	Absent
Nr. crt.	Numele si Prenumele	Domiciliul	Data Internarii	Semnul Koplik
41.	Cotet Viorel	Sendreni	4.06.1997	Absent
42.	Musat Costel	Liesti	18.06.1997	Prezent
43.	Ganea Daniel	Liesti	18.06.1997	Prezent
44.	Racman Ionel	Panciu	13.06.1997	Absent
45.	Sandu Tudorel	Liesti	18.06.1997	Absent
46.	Hagiu Teodor	Liesti	18.06.1997	Absent
47.	Afloraie Nicolae	Frumusita	10.06.1997	Prezent
48.	Ghetau Catalin	Draguseni	21.06.1997	Absent
49.	Ciocan Daniel	Sendreni	4.06.1997	Absent
50.	Angheluta Cristina	Galati	7.07.1997	Absent
51.	Frangopol Gabriel	Galati	8.071997	Absent
52.	Stoian Catalina	Panciu	2.07.1997	Absent
53.	Potorac Daniela	Pechea	4.07.1997	Prezent
54.	Paun Costel	Pechea	4.07.1997	Prezent
55.	Popa Adrian	Tg. Bujor	8.07.1997	Prezent
56.	Popescu Dragos	Namoloasa	11.07.1997	Prezent
57.	Munteanu Gabriel	Pechea	6.07.1997	Absent
58.	Cristofan Alina	Pechea	8.07.1997	Absent
59.	Dia Dan	Tg. Bujor	9.07.1997	Absent
60.	Mihalcea Paul	Tg. Bujor	20.07.1997	Absent
61.	Novac Alina	T. Vladimirescu	20.07.1997	Absent
62.	Coman Cristian	T. Vladimirescu	26.07.1997	Prezent
63.	Serea Marius	Branistea	27.07.1997	Absent
64.	Petrovici Octavian	Branistea	14.07.1997	Prezent
65.	Ciobotaru Mariana	Independenta	14.08.1997	Absent
66.	Gheorghiu Razvan	Independenta	9.08.1997	Absent
67.	Negura Diana	Pechea	11.08.1997	Prezent
68.	Sandu Geta	Liesti	11.09.1997	Absent
69.	Bortis Istvan	Galati	12.09.1997	Prezent
70.	Palcu Cristian	Galati	14.10.1997	Prezent
71.	Spataru Dorin	Galati	30.10.1997	Prezent
72.	Ciobotaru Loredana	Galati	16.10.1997	Absent
73.	Petra Laura	Tg. Bujor	7.11.1997	Absent
74.	Matei Florin	Galati	7.11.1997	Prezent
75.	Palici Alina	Galati	9.11.1997	Absent
76.	Simion Lacramioara	Galati	11.11.1997	Absent
77.	Olariu Benone	Galati	11.11.1997	Prezent
78.	Matei Silvia	Galati	16.11.1997	Absent
79.	Rusu Adrian	Galati	16.11.1997	Absent
80.	Alexandru Relu	Galati	18.11.1997	Absent

 

 

Nr. crt.	Numele si Prenumele	Domiciliul	Data Internarii	Semnul Koplik
81.	Dogaru Roxana	Galati	18.11.1997	Prezent
82.	Cusai Danut	Galati	18.11.1997	Absent
83.	Nistor Andrei	Galati	19.11.1997	Absent
84.	Fanase Ionut	Galati	20.11.1997	Prezent
85.	Enache Mirela	Galati	21.11.1997	Absent
86.	Sterian Costel	Galati	24.11.1997	Absent
87.	Capatan Ionela	Galati	24.11.1997	Absent
88.	Diaconu Mitica	H. Conachi	10.12.1997	Absent
89.	Darie Constantin	Tg. Bujor	2.12.1997	Absent
90.	Baciu Cristina	Pechea	3.12.1997	Absent
91.	Lungu Ionut	Tg. Bujor	2.12.1997	Absent
92.	Costea Teodora	Pechea	14.12.1997	Prezent
93.	Panaite Mariana	Tg. Bujor	3.12.1997	Prezent
94.	Petrea Elena	H. Conachi	10.12.1997	Absent
95.	Bararu Florin	H. Conachi	11.12.1997	Prezent
96.	Munteanu Valentin	Pechea	3.12.1997	Prezent
97.	Caraus Nicoleta	Baleni	21.11.1997	Prezent
98.	Preda Laurentiu	Pechea	29.11.1997	Absent
99.	Bordeianu Costel	T. Vladimirescu	18.11.1997	Prezent
100.	Biro Csaba	Galati	8.12.1997	Absent
101.	Sion Gabriel	Galati	9.12.1997	Absent
102.	Matei Daniela	Galati	11.12.1997	Prezent
103.	Sterarel Laura	Galati	12.12.1997	Absent
104.	Ciobotaru Mircea	Galati	14.12.1997	Absent
105.	Botas Lavinia	Galati	14.12.1997	Absent
106.	Buzatu Ionel	Galati	15.12.1997	Absent
107.	Istudor Marius	Galati	18.12.1997	Prezent
108.	Lefter Mirela	Galati	18.12.1997	Absent
109.	Andone Oana	Galati	18.12.1997	Absent
110.	Chicu Catalin	Galati	7.12.1997	Absent
111.	Antal Ianos	Galati	7.12.1997	Absent
112.	Teliceanu Oana	Galati	5.12.1997	Absent
113.	Ionita Ionela	Galati	16.12.1997	Prezent
114.	Curelaru Mariana	Galati	21.12.1997	Absent
115.	Serbu George	Galati	19.12.1997	Prezent
116.	Andrei Denisa	Galati	11.12.1997	Absent
117.	Toma Laura	Galati	19.12.1997	Absent
118.	Bujoreanu  Rodica	Galati	14.12.1997	Prezent
119.	Stoian Catalin	Galati	9.12.1997	Prezent
120.	Ursu Eduard	Galati	9.12.1997	Absent

 

 

 

     I. Frecventa semnului Koplik la bolnavii internati cu diagnostic de rujeola la spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati in anul 1997, este reprezentata în graficul numarul 1.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  II. Distributia pe luni calendaristice a cazurilor de rujeola internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997, este reprezentata în tabelul numarul 2.

 

LUNA	NUMÂRUL DE CAZURI
IANUARIE	-
FEBRUARIE	-
MARTIE	3
APRILIE	10
MAI	21
IUNIE	15
IULIE	16
AUGUST	3
SEPTEMBRIE	2
OCTOMBRIE	3
NOIEMBRIE	17
DECEMBRIE	30
TOTAL	120

 

si reprezentata grafic în figura numarul 2.

 

 

        III. Distributia pe medii a cazurilor de rujeola internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, este prezentata în tabelul numarul 3.

LUNA	URBAN	RURAL	TOTAL
IANUARIE	-	-	-
FEBRUARIE	-	-	-
MARTIE	1	2	3
APRILIE	3	7	10
MAI	5	16	21
IUNIE	3	12	15
IULIE	2	14	16
AUGUST	-	3	3
SEPTEMBRIE	2	-	2
OCTOMBRIE	2	1	3
NOIEMBRIE	14	3	17
DECEMBRIE	21	9	30
TOTAL	53	67	120

 

si reprezentata grafic în graficul numarul 3.

 

 

 

 

     IV. Distributia pe sexe a cazurilor de rujeola internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în 1997, este prezentata în tabelul numarul 4.

 

 

 

 

 

SEXUL		TOTAL
MASCULIN	FEMININ
65	55	120

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si reprezentat în graficul numarul 4.

 

     V. Prezenta semnului Koplik  a fost întâlnita la 31 din 65 de cazuri de rujeola de sex masculine si la 17 din 55 de cazuri de rujeola de sex feminine, internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997.

 

Sexul	Semnul Koplik Prezent	Semnul Koplik Absent	Total
Masculin	30	35	65
Feminin	17	38	55
Total	47	73	120

 

    si reprezentata în graficul numarul 5.

 

   

46,15% Koplic Prezent

53,85% Koplik Absent

31,91% Koplic Prezent

69,09% Koplik Absent

 

 

 

                                                               

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONCLUZII

      

       Frecventa semnului Koplik la cazurile de rujeola studiate care au fost internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati în anul 1997, este semnificativa. Acest semn fiind întâlnit la 39% din cei internati. Distributia pe luni calendaristice a cazurilor de rujeola internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997, ne arata ca epidemia a avut loc primavara si vara cu doua vârfuri în lunile mai si iulie.

       Distributia pe medii a cazurilor de rujeola internate la spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997, arata o p[ondere ridicata a cazurilor provenite din mediul rural 55,33% datorita unei acoperiri vaccinale deficitare.

      Repartitia pe sexe a cazurilor de rujeola, internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997, ne arata afectarea mai frecventa a copiilor de sex masculin  .

      Din studiul cazurilor de rujeola internate în spitalul de boli infectioase nr.3 din Galati, în anul 1997, rezulta ca semnul Koplik a fost present la 39% din cazuri.

      Epidemia din anul 1997 a afectat mai mult copiii din mediul rural în special pe cei de sex masculine si s-a desfasurat mai ales în sezonul cald. Exista diferenta, statistic, semnificativa, semnul Koplik fiind mai des întâlnit la personae de sex masculin.     

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

   

 

 

1.    Profesor Doctor Docent Marin Gh. Voiculescu

            -Boli Infectioase, Editura Medicala, Bucuresti 1990

2.    Dr. Constantin Bocârnea

            -Boli Infectioase si Epidemiologie, Editura INFO-TEAM, Bucuresti 1995

3.    Dr. Elvira Ciufecu

            -Virusul Rujeolos, Editura Academiei R.S.R , Bucuresti 1983