Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Radiografia si bolile aparatului renal

medicina











ALTE DOCUMENTE

MAREA sI MICA CIRCULAŢIE
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU TULBURĂRI DE SEXUALITATE
Ingrijirea pacientilor cu fracturi costale
Imobilizarea enzimelor
sancrul moale (sancroid)
Vitamina C
vindecarea cancerului
Alelopatia în ecosistemele terestre
SUBSTANTE ALELOCHIMICE
Tratamentul inflamatiilor pulpare acute si cronice




 Radiografia si bolile aparatului renal

                                                                       

          RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ efectuata în conditii standard, este utila pentru aprecierea marimii, formei si pozitiei rinichilor, a prezentei calculilor reno-ureterali radioopaci, a calcificarilor lombare, a unor semne indirecte de tumori renale (stergerea umbrei muschiului psoas homolateral, boseluri localizate pe conturul renal). Rinichii normali au forma de boabe de fasole, cu concavitatea mediala. Ei se privesc reciproc prin concavitati. Sunt situati de-o parte si de alta 10510h72k a coloanei vertebrale lombare, la nivel T12 - L2. Rinichiul stâng este mai sus situat, cu 2-3cm. Rinichii au axul longitudinal oblic de sus în jos si dinauntru în afara.

           EXPLORAREA CU SUBSTANTA DE CONTRAST presupune fie evidentierea cailor excretorii, fie a circulatiei arteriale sau venoase a rinichilor.

          Obiectivarea sistemului excretor si, implicit a functiei excretoare renale se poate face prin doua procedee.

             Forma rinichilor bob de fasole; cei doi rinichi se privesc prin concavitati. Conturul renal este regulat, exceptând zona mijlocie interna care poate fi întrerupt sau se vede depresiunea data de hil. Sub hil, conturul intern renal este mai bombat decât deasupra hilului. Uneori, la adult, conturul renal extern este boselat datorita persistentei lobulatiei fetale.

             Marimea rinichilor diametrul longitudinal = 12-13cm; diametrul transversal = 6-7cm; diametrul sagital =3-4cm. Rinichiul drept este cu 0,5-1cm mai mic decât stâng. La femei rinichii sunt cu 0,3-0,5cm mai mici în toate diametrele.

             Pozitia rinichilor în lojele renale (lombare); rinichiul stâng este situat mai sus; în 1/3 din cazuri sunt la acelasi nivel; suprafata posterioara a rinichiului este la 9cm de pielea peretelui dorsal. Axul longitudinal al rinichilor face un unghi de 20ș cu mediana. Conturul medial renal este paralel cu muschiul psoas. Rinichii sunt situati oblic de sus în jos si dinauntru în afara, astfel ca se apropie prin polii superiori. Mobilitatea renala cu miscarile respiratorii poate varia larg între 3-10 cm. ptoza renala se însoteste si de malrotatie.

             Anatomia cavitatilor exretorii renale

             Exista, de regula, 14 papile: 6 superioare, 4 intermediare si 4 inferioare dispuse într-un plan anterior si altul posterior. Fiecare calice are o cavitate ca o pâlnie, care este fixata de una sau mai multe papile. Se disting trei grupe caliceale mari: superior, mijlociu si inferior, alcatuite fiecare din calice mici.

             De la periferie spre hilul renal, calicele mici converg în calicele mari, iar acestea converg în bazinet sau pelvisul renal. Bazinetul are o forma aproximativ triunghiulara pe sectiune si se continua cu jonctiunea pielo-ureterala, o zona ceva mai strâmta decât restul ureterului. În continuare, jonctiunea se continua cu ureterul. Are o lungime de 25-30cm si prezinta trei portiuni anatomice: lombara, iliaca si pelvina. Are peristaltica proprie si de aceea nu se poate vizualiza pe toata lungimea, pe un singur cliseu urografic. Ureterul se termina prin ostium-ul sau orificiul ureteral vezical, situate pe peretele posterior al vezicii urinare. Între cele doua ostium-uri se afla pliul interureteral.

             Vezica urinara este un organ cavitar situat median, în micul bazin. Are un aspect piriform cu vârful în jos. La cistografie, se pot studia partile vezicii: fundul, peretele posterior cu ostium-urile ureterale, planseul vezical, jonctiunea vezico-uretrala.

Peristaltica vezicala si capacitatea sa se evidentiaza prin cistografia premictionala si mai rar astazi, prin uretro-cistogafie retrograda.

             Uretra reprezinta segmentul final al aparatului urinar. Se studiaza prin uretrografie premictionala sau uretrografie retrogada. La barbat, este mai lunga si are trei portiuni: uretra prostatica, mai strâmta; uretra membranoasa si uretra peniana, care este mai larga. La femeie, uretra este scurta (5-6cm) si are un calibru uniform.

  

MALFORMATII DE NUMĂR

RINICHIUL UNIC CONGENITAL este consecinta fie a aplaziei, fie a ageneziei renale unilaterale. Aortografia face diferenta dintre ele: în agenezie, de aceeasi parte, lipseste artera renala iar în aplazie exista un rudiment arterial. Rinichiul unic este de forma, dimensiune si functionalitate normale. Diagnosticul diferential trebuie facut cu rinichiul unic chirurgical, care este hipertrofiat compensator si cu rinichiul mut urografic, vizibil însa, prin alte metode imagistice (ecografie, CT, arteriografie renala selectiva).

MALFORMATII DE MĂRIME

RINICHIUL MIC CONGENITAL (HIPOPLAZIC) este redus la scara, proportional, cu sistem pielocalicial miniatural, dar distinct si cu functie excretorie normala. Trebuie diferentiat de rinichiul mic dobândit (pielonefritic, glomerulonefritic, vascular sau hidronefrotic), care este întotdeauna cu o functie excretorie alterata sau abolita, având si modificarile structurale parenchimatoase si caliciale caracteristice etiologiei respective.

RINICHIUL MARE CONGENITAL (HIPERPLAZIC) este foarte rar, de regula malformatia fiind bilaterala. Se întâlneste la rinichii dubli. Este normofunctional si se va diferentia de alte cauze congenitale sau dobândite de rinichi mare (polichistoza renala, hipertrofia renala compensatorie dupa nefrectomie controlaterala, hidronefroza stadiul I si II).

MALFORMATII DE FORMĂ

RINICHIUL IN POTCOAVA consta din fuziunea rinichilor la nivelul polilor inferiori printr-un istm fibros sau parenchimatos. Rinichii sunt malrotati, având axul longitudinal inversat (oblic de sus în jos si din afara înauntru). Bazinetele si calicele sunt dispuse în plan frontal sau lateralizate, iar ureterele nasc din mijlocul sau marginea laterala a rinichilor si pot fi comprimate de istmul de fuziune,

          De aceea, la urografie se deceleaza frecvent fie hidronefroza, fie leziuni de tip pielonefritic

MALFORMATII DE SEDIU = ECTOPIA RENALA

          În ectopia încrucisata rinichiul se dezvolta în partea opusa, de obicei în regiunea lombara inferioara; ureterul încruciseaza coloana vertebrala, orificiul ureteral având sediul normal la abusarea în vezica urinara.

          Rinichiul prezinta anomalii structurale pielo-caliciale, este deseori hipoplazic si hipofunctional; ureterul este alungit, scurtat sau încruciseaza coloana vertebrala, în functie de tipul ectopiei. Arteriografic, si artera renala este ectopica, corespunzatoare cu gradul ectopiei.

          Ectopia pelvina trebuie diferentiata de ptoza renala (ureterul are lungime normala, dar este pluricudat,  artera renala este normal implantata, dar alungita si cu traiect oblic în jos; frecvent se asociaza uropatie obstructiva).

CHISTELE RENALE SIMPLE sunt situate în corticala si pot proemina fie spre exteriorul conturului renal, fie spre medulara. Sunt rotunde, cu contur propriu, bine delimitate, de dimensiuni variabile. La urografie, sistemul pielo-calicial este amprentat si dislocat de chiste. Diagnosticul diferential cu cancerul renal sau alte tumori benigne renale este posibil prin arteriografie renala, ecografie (imagini rotunde, transsonice, cu perete propriu) sau prin CT.

DIVERTICULUL CALICIEAL este o anomalie parenchimatoasa asimptomatica, care, la urografie, se prezinta ca un plus de substanta de contrast de forma rotund-ovalara, ce se deschide printr-un pedicul îngust într-o cupa caliciala. Peretii diverticulului si conturul calicelui sunt liniare, regulate, iar umplerea si golirea pungii diverticulare sunt sincrone cu restul sistemului pielo-calicial. În interiorul diverticulului se pot forma microcalcificari. Diagnosticul diferential se face cu caverna tuberculoasa renala

POLICHISTOZA RENALA   Întreaga masa renala este înlocuita progresiv de numeroase formatiuni chistice. Boala se depisteaza la maturitate (40-50 ani), în faza de insuficienta renala si hipertensiune arteriala severa. Urografic, rinichii sunt mari, cu contur neregulat, boselat, iar sistemul pielo-calicial este complet distorsionat, cu secretie întârziata, simetric, bilateral. Arteriografic, arterele intraparenchimatoase sunt gracile si distorsionate, circulatia este saraca, în schimb arterele renale sunt normale pâna la hil. Aspectele ecografice si CT sunt de asemenea, caracteristice (examenul CT depisteaza mai ales hemoragia intrachistica).

LITIAZA URINARĂ

          Din punct de vedere chimic, calculi radioopaci sunt alcatuiti din oxalate de calciu, fosfat de magneziu, fosfat de calciu.

 

          Calculii radiotransparenti (compusi din urati sau xantina) se prezinta la urografie sub forma unor lacune în caile excretorii renale sau extrarenale si care trebuie diferentiate de tumorile de uroteliu si de cheagurile de sânge din caile urinare. În diagnosticul diferential trebuie amintite si alte cauze posibile: edemul mucoasei uroteliale, corpii straini în caile excretorii, bule de gaz în caile excretorii, puroi sau fibrina.

          Calculii opaci sunt alcatuiti din acid uric, urati sau cistina.

          Calculii micsti pot fi stratificati, constituiti din inele radiotransparente si radioopace sau pot avea centrul radiotransparent si periferia radioopaca.

          Litiaza vezicii urinare poate fi primara sau cu calculi migrati din caile urinare superioare. Cea primara apare pe fondul stazei urinare vezicale din adenomul periuretral si sunt mari, rotund-ovalari, cu contur net, regulat. Exista întotdeauna si alte leziuni asociate (cistita hipertrofica, diverticuli vezicali, amprenta inferioara prostatica a fundului vezical, uretere pelvine alungite, deformate "în cârlig de undita").

 

          UROPATIA OBSTRUCTIVĂ

1. Staza urinara acuta se recunoaste si la radiografia renala simpla standard. Umbra renala este de marime si cu opacitate crescute usor fata de normal. Urografia i.v. cu doze mari de substanta de contrast va evidentia secretia renala întârziata, opacifierea slaba a sistemului pielo-calicial sau chiar rinichi mut de partea afectata. Daca rinichiul este realmente mut urografic, nefunctional (si la expunerile tardive la 24 de ore de la injectare), atunci structura sa se va releva prin ecografie, CT abdominala nativa si cu contrast si eventual prin pielografie ascendenta (pe cât posibil de evitat datorita riscului major de suprainfectie).

2. Staza urinara intermitenta o întâlnim în stenozele congenitale ale jonctiunii pielo-ureterale, ptoza renala, vase accesorii sau aberante compresive pe ureter (artere renale polare inferioare). De regula, puseele obstrucrive se instaleaza dupa un aport hidric excesiv, urmat de diureza crescuta. Se recomanda efectuarea aortografiei si a arteriografiei renale, urografiei dupa cresterea diurezei, efectuate în clino- si în ortostatism. Modificarile radiologice sunt similare celor din staza urinara acuta sau cronica (vezi în continuare).

3. Staza urinara cronica poate urma stazei acute sau sa evolueze de la început lent progresiv.

Radiologic, se obiectiveaza hidronefroza sau/si uretero-hidronefroza. Radiografia renala simpla arata un rinichi marit de volum si, uneori, calculul obstructiv incriminant situat pe ureter. La urografia cu doze mari de substanta de contrast se releva un rinichi hipofunctional, cu întârzierea secretiei, cu opacifierea slaba a sistemului pielo-calicial. Caile excretorii renale sunt ectaziate, cupele caliciale sunt aplatizate.

4. Stadiul final al stazei urinare. Rinichiul este mut urografic, cu modificari de hidronefroza stadiul III, cu cvasidisparitia totala a corticalei renale. Se supraadauga si modificari de pielonefrita cronica, rinichiul având în acest caz un contur neregulat si redus de volum.

Pe radiografia renala simpla umbra renala este micsorata relativ, cu sau fara modificari de contur. Sistemul pielo-calicial se poate releva doar prin ecografie, CT sau pielografie ascendenta. Arteriografia renala prezinta o artera renala de calibru usor redus, artere intraparenchimatoase gracile, dislocate, arciforme. Nefrograma este mult întârziata, de intensitate slaba.

    Rinichiul mut urografic din uropatia obstructiva va fi diferentiat: rinichiul unic congenital, rinichiul unic chirurgical, ectopia renala, rinichi cu cavitati excretorii spastice. Diagnosticul se transeaza prin ecografie, CT abdominala si urografie i.v. intensiva si arteriografie renala.

          PIELONEFRITA ACUTA de regula, nu este diagnosticabila prin examen radiologic conventional. Rinichii pot fi usor mariti de volum, cu contur net, regulat. Sistemul pielo-calicial este spastic sau normal la urografie (rareori indicata). Ecografia, metoda neinvaziva, este cea care se foloseste de prima intentie.

          PIELONEFRITA CRONICĂ

          La radiografia renala simpla rinichii au dimensiuni normale, cu contur net, regulat.

          În evolutie, apar leziuni parenchimatoase localizate, care se vindeca vicios prin cicatrice sclero-retractile. Ele debuteaza în regiunile polare ale rinichilor, prin necroze papilare circumscrise, care capteaza substanta de contrast. Corticala renala, initial indemna, se îngusteaza treptat în dreptul calicelui bolnav, iar cicatrizarea produce o depresiune a conturului renal, datorita retractiei capsulare. Indexul parenchimatos se reduce treptat, uneori chiar pâna la 0.

În stadiul final, se instaleaza rinichiul mic pielonefritic, cu contur neregulat, cu index parenchimatos sever micsorat. Corticala renala este în buna masura disparuta. Urografic, rinichiul are secretia progresiv întârziata, iar în final, devine mut, nefunctional.

          TUBERCULOZA RENO-URINARĂ este consecinta diseminarii hematogene a tuberculozei pulmonare primare complicate.

Radiografia renala simpla releva doar calcificarile corticale, iar urografia i.v. arata doar semne functionale: opacifiere întârziata într-un grup calicial sau chiar într-un singur calice mic; hipotonia calicelui respectiv cu "imagine prea frumoasa" (calicele se opacifiaza lent si pastreaza substanta de contrast mai mult timp decât restul sistemului pielo-calicial neafectat).

          În momentul când cazeumul se elimina într-un calice mic se intra în faza deschisa a maladiei. Urina contine bacili Koch, poate fi hematurica, iar la urografia i.v. apar leziunile caracteristice

          Urografia intravenoasa urmareste cu fidelitate remanierile pielo-caliciale si medulare. Cupa caliciala are contur neregulat, zdrentuit si se poate baloniza, ca urmare a stenozarii tijei caliciale corespunzatoare. Daca toate calicele mici ale unui grup calicial se dilata bulos, iar tija este îngustata apare imaginea "în margareta".

          TUMORI BENIGNE rare (chiste, fibroame, papiloame, angiomiolipoame). Tumorile mici sunt evidente doar la ecografie si computer-tomografie abdominala. Cele de marime medie, produc boselari ale conturului renal, strict localizate iar, daca se dezvolta spre interior, duc la amprentarea cailor excretorii, cu dislocari caliciale, fara invadarea lor. La arteriografia renala apar zone avasculare, cu dislocarea peritumorala a vaselor parenchimatoase, fara amputarea lor. Tumorile benigne ale cailor excretorii apar la urografie ca lacune omogene, bine delimitate în sistemul pielo-calicial, ce trebuie diferentiate de tumorile maligne de uroteliu, de cheagurile de sânge si de calculii radiotransparenti.

          TUMORI MALIGNE  Reprezinta 90-95 % din totalitatea neoplaziilor renale. Cancerul renal este de 5 ori mai frecvent la barbati, mai ales între 50-60 ani.

          1.CANCERUL DE UROTELIU este depistabil la urografia i.v. sub forma unei lacune în sistemul pielo-calicial, cu contur neregulat, neomogena, cu baza larga de implantare la perete si tendinta invaziv-infiltrativa a parenchimului renal. si în acest caz, diagnosticul diferential se impune cu: tumorile benigne de uroteliu, cheagurile de sânge si calculii urinari radiotransparenti.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    

          2.CANCERUL RENAL PROPRIU-ZIS produc boselarea localizata a conturului renal, uneori cu aspect neregulat, anfractuos. Tumorile mai mari, prezinta deseori calcificari amorfe, grosiere, neregulate, care se vad chiar la radiografia renala simpla. Examenul urografic va arata dislocari si compresiuni ale tijelor caliciale si calicelor, amprentari bazinetale. Tumorile ce se dezvolta medio-renal produc îndepartarea grupelor caliciale între ele - "semnul ghearei". Cancerul polului renal inferior determina o împingere mediana, spre coloana lombara a ureterului proximal.

          Tumorile de dimensiuni mari, produc invazia sistemului pielo-calicial, moment care, urografic, se traduce prin amputarea calicelor si bazinetului, lipsa lor de umplere cu substanta de contrast, precum si lacune cu contur anfractuos, neregulat (în caz ca invadarea este doar marginala). Ureterul poate fi comprimat extrinsec de tumora renala si, uneori, chiar complet obstruat, ducând la imaginea de rinichi mut urografic.

          Arteriografia renala distinge tumori maligne hipervascularizate (majoritatea lor) sau hipovascularizate/avasculare. Cancerele hiper vascularizate au multiple vase de neoformatie, anarhic plasate, cu lacuri vasculare si sunturi arteriovenoase, cu timpul venos precoce.

          HIPERTENSIUNEA RENO-VASCULARĂ

          Cea mai frecventa cauza a ischemiei renale este stenoza arterei renale.

          Arteriografia renala este examenul uzual radiologic în evidentierea stenozelor arteriale. Se observa micsorarea calibrului arterei renale, eventual si dilatarea poststenotica. Stenoza poate fi situata pe oricare portiune a arterei. În timpul nefrografic se vede un rinichi mic, cu contur regulat (când ischemia e totala) sau cu boseluri si ancose, în caz de ischemie partiala sau infarct renal. În cayuri selectate, se poate face dilatare percutana a arterei cu sonda cu balonas.

          La urografia i.v., rinichiul ischemic se prezinta prin: întârzierea unilaterala a excretiei, diminuarea secretiei substantei de contrast sau rinichi mut, nesecretant, dar cu aspect morfologic normal al sistemului pielo-calicial la pielografia ascendenta; scaderea cu peste 1 cm în toate diametrele a rinichiului ischemic; contur neregulat, cu ancose în dreptul infarctului renal.

          Ecografia abdominala asociata cu Doppler vascular color pe vasele renale în hil este o metoda neinvaziva, comoda, sensibila si specifica în diagnosticarea hipertensiunii reno-vasculare, fiind deseori, examinarea de prima intentie utilizata.


Document Info


Accesari: 22957
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )