Citirea-lectura

Asa cum am precizat, comunicarea înseamna învatarea concreta, în fuziune, a celor patru deprinderi: receptare si exprimare orala, receptare si exprimare scrisa. Primul domeniu este cel al formarii capacitatii de citire-lectura. Cititul si scrisul se învata simultan, lectia de scriere urmeaza, de regula, celei de citire, în care s-a 10110d38k învatat sunetul nou sau litera de tipar, mica si majuscula. Abecedarul[1] este mijloc si sursa comuna de învatare a cititului si a alfabetului (a scrisului).

Predarea învatarii scris-cititului în clasa I acopera trei etape: preabecedara, abecedara si postabecedara.

I. Perioada preabecedara

Perioada preabecedara are ca obiectiv introducerea copiilor în atmosfera activitatii scolare. Învatatorul face cunoscut înca din prima zi de scoala regimul specific solicitând: punctualitatea, obligatia de a învata continuu, grija fata de bunurile comune si personale, spiritul de ordine, responsabilitatile colective, ridicarea în picioare când se cere acest lucru, solicitarea permisiunii de a vorbi etc.

Continuturile învatarii în aceasta etapa sunt: cartea-volumul, coperta, foaia, pagina, numerotarea paginii, directiile de orientare în pagina, de la stânga la dreapta si de sus în jos, citirea ilustratiilor din manual, recunoasterea rândurilor orizontale, a coloanelor, a altor simboluri, punerea scolarilor în situatia de a povesti oral ilustratiile din manual etc

Exercitiile folosite în aceasta etapa pot fi: de ascultare si de confirmare a întelegerii mesajului, formulari de raspunsuri la întrebarile puse, formularea de întrebari pe seama mesajului ascultat, de delimitare a cuvintelor în propozitia data, de despartire a cuvintelor în silabe, de dentificare a sunetelor din structura silabei, de construire a unor texte scurte, de formare a unor cuvinte cu ajutorul unor silabe date, de pronuntie corecta a sunetelor limbii române, ex. grafice pregatitoare, exercitii de scriere corecta a unor semne grafice, de încadrare corecta în pagina.

Conform MEN în perioada preabecedara accentul se pune pe comunicarea orala, folosindu-se pentru silabatie numai cuvinte monosilabice, bisilabice si trisilabice, care nu contin diftongi, triftongi sau consoane redate în scris prin grupul de sunete: ce, ci, ge, gi,che, chi, ghe, ghi. Sunt prevazute lectii speciale de separare a propozitiei din vorbire, formarea de propozitii din doua, trei sau mai multe cuvinte, împartirea propozitiei în cuvinte, separarea cuvintelor în silabe, familiarizarea elevilor cu sunetul, separarea lui din silabe ori cuvinte.

Separarea propozitiilor din vorbire se poate face pornind de la o povestire inspirata de ilustratiile din abecedar. Elevilor li se cere apoi sa construiasca enunturi inteligibile despre fiinte sau obiecte cunoscute si îndragite.

Împartirea propozitiilor în cuvinte se face în general fara mari dificultati. Învatatorul poate face pauze mari între cuvinte, poate întreba: Câte cuvinte are propozitia?, Care este primul cuvânt? Al doilea? etc

Separarea silabelor din cuvinte este mai dificil de realizat deoarece acestea nu au o semnificatie de sine statatoare. Despartirea în silabe poate fi însotita de lovirea cu creionul sau rigla în catedra dupa fiecare silaba, prin bataia din mâini, prin marcarea cu o singura deschizatura de gura a fiecarei silabe, tinerea dosului palmei sub barbie.

Separarea sunetelor din vorbire este un proces dificil si se realizeaza cu ajutorul analizei fonetice. Se impune o pronuntare si o perceptie auditiva clara a sunetului, se pot folosi onomatopee precum suieratul locomotivei - uuuu, aaa-ul rostit atunci când te lovesti ori ooooo-ul mirarii. Se folosesc termeni cu doua silabe identice: mama, tata, cuvinte monosilabice: mac, tac, ac, sac, rac, cuc etc

II. Perioada abecedara. Cititul

Însusirea cititului este un proces complex care presupune doua etape: învatarea mecanismului cititului si învatarea instrumentelor muncii cu cartea (familiarizarea cu cartea, formarea capacitatii de a se orienta într-un text citit, folosirea cartii ca un mijloc de informare si formare). În clasa I se realizeaza familiarizarea cu sunetele si literele corespunzatoare, citirea silabelor, a cuvintelor, a propozitiilor si a unor texte de mici dimensiuni. Cititul transforma structurile grafice în structuri sonore si mintale cu o anumita semnificatie.

Componentele capacitatii de lectura:

1. Recunoasterea sau identificarea literelor.

2. Recunoasterea literei si asocierea ei cu sunetul corespunzator.

3. Unirea literelor în silabe si realizarea câmpului de citire de o silaba.

4. Trecerea pragului de la silaba la cuvânt.

5. Capacitatea de a citi propozitii si texte închegate. Stabilirea locului fiecarui cuvânt în propozitie sau fraza si întelegerea sensului acestora reprezinta o activitate complexa si dificila.

Cunoasterea componentelor principale ale deprinderii activitatii de citire constientizeaza actul citirii, activizeaza operatiile intelectuale, asigura posibilitati de interiorizare si un câmp mai larg de transfer. Cunoasterea de catre elevi a tuturor literelor nu înseamna ca ei stiu sa citeasca, deoarece numai întelegerea sensului celor citite asigura învatarea cititului. Autocontrolul citirii se realizeaza cu ajutorul exercitiilor de analiza si sinteza fonetica, si anume: exprimarea articulata, rostirea prelungita a sunetelor, a silabelor si în special a vocalelor.

Pronuntarea corecta, literara, renuntarea la fonestime locale sau la cele datorate lipsei de cultura din mediul familial sunt probleme luate în consideratie de învatator. Metoda fonetica, analitico-sintetica utilizata în învatarea scris-cititului în limba româna dezvolta auzul fonematic al micului scolar. Analiza componentelor cuvintelor dezvolta aparatul verbo-motor, cel ce permite pronuntarea clara, corecta a sunetelor si cuvintelor. Exista o corelatie între pronuntarea corecta a cuvintelor, perceperea lor si însusirea imaginii vizuale a unor semne si simboluri.

Pentru dezvoltarea limbajului oral si pentru familiarizarea elevilor cu tehnicile de citit si de scris se impune exersarea auzului fonematic, dezvoltarea functiilor aparatului fonator, respectarea corecta a pauzelor în vorbire, accentuarea corecta a cuvintelor. Calitatea limbii vorbite previne greselile de scriere ale elevilor. Constientizarea deprinderilor de vorbire corecta a cititului si scrisului implica auzul, vazul si memoria.

Exprimarea articulata a cuvintelor si scrierea lor constituie o conditie hotarâtoare în prevenirea greselilor. În acest scop se pot efectua exercitii de: pronuntare corecta, respiratie, respiratie verbala, gimnastica a organelor vocale sau gimnastica faciala.

Exemple de exercitii de pronuntare corecta: omiterea, inversarea, substituirea, modificarea rostirii unor sunete în cuvinte.

Exercitii de respiratie asemenea celor de la gimnastica: umflarea baloanelor, suflatul pe suprafata unei oglinzi pâna se abureste, umflarea puternica a obrajilor si dezumflarea lor treptata, emiterea de sunete onomatopeice însotite de miscari (suieratul vântului, a frunzelor albinelor etc).

Exercitii de respiratie verbala: pronuntarea unei propozitii într-o singura expiratie, exprimarea cursiva a unui sir de propozitii.

Exercitii de gimnastica a organelor vocale atunci când copiii vorbesc cu capul plecat în fata, cu buzele imobile sau cu valul palatin prea coborât si limba plasata într-o pozitie mai anterioara decât este necesar.

Calitatile  citirii

Cititul se învata prin exercitii. Exersarea cititului de catre începator implica si rostirea celor citite pentru a le percepe auditiv. Un exercitiu corect al citirii implica trei analizatori angajati în acest act: vizual, verbo-motor si auditiv. Dupa acumularea de experinta în citire se renunta la ultimii doi analizatori. Exersarea citirii de catre începatori se face în functie de: particularitatile psihologice, perceptia auditiva corecta a sunetelor, a silabelor si a cuvintelor ce trec din plan mintal în cel comportamental. Orice achizitie devine durabila atunci când este rodul propriului  efort intelectual.

Citirea independenta, la prima vedere, a unei pagini noi din abecedar presupune o pregatire prealabila complexa, ce îi familiarizeaza pe elevi atât cu sunetul nou învatat, cât si cu  structura fonetica a unor cuvinte. Ilustratiile din Abecedar si alte materiale intuitive au un rol important în activitatea de dezvoltare a vorbirii. Dupa o pregatire prealabila, elevii pot efectua independent prima citire, atât a primelor coloane de cuvinte cât si a textului. Activitatea de citire individualizata are în atentie particularitatile psihologice ale copilului. Citirea independenta este urmata de controlul elevilor prin cititul cu voce tare.

Cititul cu voce tare este doar o etapa în procesul învatatii cititului si ocupa locul cel mai important în activitatea de învatare.

Cititul în gând are cel mai mare randament, fiind folosit atât în activitatea scolara cât si dupa terminarea. El presupune excluderea analizatorilor verbo-motori si auditivi, dificil de realizat la clasa I.

Citirea model a învatatorului este obligatorie si se realizeaza dupa ce elevii au luat contact cu textul respectiv.

Elevii dobândeasc în prima perioada a activitatii scolare, o data cu elementele de baza ale deprinderilor de citire si scriere si instrumente de autocontrol. Pe plan psihologic aceasta obligatie implica o constientizare a tuturor actiunilor ce stau la baza  formarii deprinderii cititului.

Particularitatile întelegerii sensului celor citite de catre elevi

Obiectivul principal al citirii îl constituie formarea capacitatii de receptare a mesajului scris. Etapele premergatoare ale întelegerii sensului unui text sunt recunoasterea literelor, procesul unirii sunetelor în silabe si în cuvânt, citirea propozitiei.  Întelegerea sensului unor cuvinte, propozitii sau texte poate avea loc fie pe baza perceperii întregii structuri grafice a cuvântului, fie pe baza perceperii numai a unei parti a structurii grafice a cuvântului. Întelegerea celor citite este determinata si de vocabularul de care dispun elevii, de aceea activitatile de dezvoltare a vorbirii au scopul de a-l îmbogati, preciza si activiza.

Etapele predarii - învatarii unui sunet nou si a literei corespunzatoare

1. Separarea propozitiei în vorbire

Se prezinta o ilustratie în care este înfatisat un obiect a carui denumire cuprinde sunetul si litera de învatat. Învatatorul întreaba: Ce este acesta? Elevul raspunde: Acesta este [...]. Învatatorul întreaba din nou: Ce este ceea ce ai spus tu?. Raspuns: Aceasta este o propozitie. Elevii trebuie familiarizati cu termenul de propozitie. Ei repeta în grup sau individual propozitia respectiva, dupa care analizeaza: Câte cuvinte are aceasta propozitie?, Care sunt ele în ordine?. Se rosteste propozitia în întregime. Se întreaba apoi care este cuvântul ce contine sunetul de învatat, primul, al doilea, al treilea? Se pronunta înca o data cuvântul respectiv si se cere identificarea sunetului de învatat (este bine ca acesta sa fie la început sau la sfârsit de cuvânt). Învatatorul pronunta sunetul respectiv si explica  mecanismele de emitere cu ajutorul gurii, limbii, dintilor. Se solicita elevilor sa rosteasca sunetul dupa modelul aratat de învatator încercându-se o studiere repetata a sunetului.

2 .Exercitii de recunoastere a sunetului.

Se rostesc alte cuvinte ce contin sunetul respectiv în diverse pozitii, dupa care se cere elevilor sa îl identifice. Se separa si se studiaza sunetul nou. Se familiarizeaza elevii cu semnul sunetului nou învatat, cu litera mica si mare de tipar, adresându-li-se întrebari de genul: Cum se numeste semnul unui sunet? Litera.  De câte feluri sunt literele?. Elevii raspund ca literele sunt mici si mari, de tipar si de mâna.

3. Etapa studierii literelor de tipar

 Se arata literele, din ce elemente grafice sunt formate, se face comparatie între litera mica si cea mare. Elevilor li se cere sa formeze litera mare si mica cu betigase ori sa le modeleze din sârma subtire. Se solicita elevilor sa recunoasca literele aflate pe o plansa sau afis si sa le pronunte cu voce tare. Elevii sunt pusi sa recunoasca literele în alfabetare, apoi li se cere sa deschida Abecedarul la litera învatata. Se privesc si se comenteaza ilustratiile Se retin propozitii ce contin cuvinte cu sunetul învatat. Se exerseaza vorbirea elevilor pe baza comentariilor la ilustratii. Se formuleaza propozitii cu cuvinte din coloanele aflate în Abecedar.

4. Citirea cuvintelor compuse din alfabetul decupat

Se închid Abecedarele, dupa care se foloseste alfabetarul din dotarea fiecarui elev, se formeaza cuvinte si propozitii simple ce se regasesc în textul din abecedar. Elevii lucreaza independent, se verifica corectitudinea cuvintelor compuse cu ajutorul alfabetarului. Un elev compune la rândul lui pe stelaj, în fata clasei, cuvinte din alfabetarul mare al clasei. Se atentioneaza asupra unor reguli de punctuatie sau ortografice, învatatorul întrebând: Cu ce litera se scrie primul cuvânt într-o propozitie?

5. Citirea  textului din abecedar

Se redeschid Abecedarele si se cere elevilor sa citeasca independent coloanele de cuvinte: se face lectura cu voce tare, pe rând ori pe sarite. Învatatorul supravegheaza  exersarea corecta a cititului de catre elevi si le acorda ajutor.

6. Jocul didactic din manual

Învatatorul propune completarea cu sunete ori silabe a unor cuvinte a jocului didactic din manual. Copiii sunt antrenati într-o competitie câstigata de cel care gaseste cele mai multe solutii. Exemplu: Construiti cuvinte în care ultima silaba este -le: ale, sale, vale, rele, piele, cale, jale.

7.Activitatea cu Abecedarul se încheie prin citirea model asigurata de învatator

Consolidarea cunostintelor de citire din perioada abecedara

În perioada abecedara, predarea-învatarea unui sunet nou si a literei corespunzatoare de tipar, împreuna cu citirea coloanelor de cuvinte, a propozitiilor si a textelor se face în aproximativ trei ore. Se organizeaza acum lectii speciale de consolidare pentru care Programa si Abecedarele ofera masuri speciale si a caror sarcina didactica principala este consolidarea sunetelor si a literelor învatate prin exercitii de analiza si sinteza fonetica, de compunere a cuvintelor cu alfabetarul, îndeosebi a celor ce contin litere în a caror identificare elevii întâmpina dificultati.

Lectia de predare-învatare a sunetului nou si a literei corespunzatoare de tipar

Aceasta lectie are afectata o ora având ca moment de vârf studierea sunetului nou si asocierea acestuia cu litera de tipar. Lectia de consolidare a celor învatate în lectiile precedente are urmatoarele secvente, aflate în manual: ilustratii, coloane de cuvinte, textul propriu-zis, litera mare de mâna care se învata într-o lectie aparte de scriere.

Secvente:

1. Dialogul cu elevii în legatura cu continutul ilustratiilor

Ilustratiile sunt o sursa pentru formularea de propozitii, punându-se accent pe cuvinte care contin sunetul nou. Se  raspunde astfel cerintelor formulate de obiectivele de formare a capacitatii de comunicare.

2. Coloanele de cuvinte aflate sub ilustratii preced textul si au rolul de a-i pregati pe elevi  pentru citirea textului.

Cuvintele din coloane sunt folosite în exercitii de analiza si de sinteza fonetica si de compunere a cuvintelor din silabele alfabetului decupat.

3. Citirea textului închegat.

În perioada postabecedara se poate realiza lectura pe sarite a textului.

Obiectivele operationale ale lectiei: Elevul trebuie sa pronunte corect sunetele compuse, sa indice cu ce litere se scriu, sa identifice sunetele învatate în cuvinte, în pozitii diferite, sa alcatuiasca cu ajutorul alfabetarelor cuvinte si propozitii ce contin sunetele învatate, sa citeasca independent cuvinte, propozitii si texte scurte, sa explice întelesul unui proverb în care se regasesc cuvinte cu sunetele învatate.

Planul lectiei de consolidare a cunostintelor referitoare la un sunet si litera corespunzatoare:

Secventa I: Captarea atentiei. Anuntarea scopului si a obiectivelor urmarite. Reactualizarea structurilor anterior învatat. Jocul didactic ce încheie acesta prima secventa a lectei.

Secventa II: Intuirea ilustratiei.

Secventa III: Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetarului.

Secventa IV: Citirea lectiei din Abecedar.

Secventa V: Valorificarea continutului educativ

Perioada abecedara. Scrierea

Scrisul ramâne unul dintre instrumentele fundamentale ale muncii intelectuale, ale culturii umane în general. El este o activitate complexa si dificila pentru micii scolari deoarece include pe lânga elementele caracteristice cititului si un efort fizic de reproducere a semnelor grafice ale unei limbi. La noi scrisul este învatat concomitent cu cititul spre deosebire de alte culturi, unde este învatat dupa citire. Înca de la vârsta de 3-5 ani copiii pot învata sa traseze contururi asemanatoare sau identice cu semnele grafice ale unor litere. Programa pentru gradinita, grupa pregatitoare, prevede o activitate speciala în acest scop: educarea comunicarii scrise are ca obiectiv-cadru dezvoltarea capacitatii de întelegere si transmitere a unor intentii, gânduri, semnificatii mijlocite de limbajul scris. Printre obiectivele de referinta se afla si acela de utilizare efectiva a instrumentelor necesare folosirii acestora.

La începutul clasei I se pot introduce activitati de învatare a celor mai frecvente elemente grafice ce înlesnesc procesul scrierii.

Învatarea scrierii în perioada preabecedara

În mai multe tari învatarea începe la vârsta de sase ani, când elevul ar trebui sa posede reprezentari spatiale de forma, marime, directie, vecinatate si dispune de maturitatea motrica în coordonarea oculo-manuala a miscarilor necesare pentru efectuarea semnelor grafice. Învatatorul apeleaza acum la exercitii de destindere musculara, pentru supletea bratelor, a pumnului, a articulatiilor mâinii si a degetelor, pentru orientarea în spatiul grafic, perceperea cu precizie si însusirea reprezentarilor de forma si miscare.

Scrisul, ca miscare grafica voluntara, intentionata, este o actiune initial constienta, transformata într-o actiune automatizata cu ajutorul unor diverse si numeroase exercitii.

Elementele componente ale deprinderii scrisului: mânuirea corecta a instrumentului de scris, pozitia corecta a miscarilor mâinii în vederea însusirii gestului grafic, reprezentarea corecta a formei literelor, asociate cu sunetele respective, elemente grafice de legatura a acestora în cuvinte. Cerinte: înclinarea constanta a literelor, uniformitatea lor ca volum, distanta si pozitia uniforma de-a lungul rândului. Ca orice deprindere scrisul se învata prin exercitii. El presupune un mare efort intelectual si fizic, elevii fiind obligati sa asocieze fiecarui sunet litera corespunzatoare, sa stabileasca structura fonetica a cuvintelor, sa realizeze fiecare element grafic, sa-si coordoneze miscarile mâinii în timpul scrisului pentru a da o forma corecta literelor. La începutul învatarii scrisului elevii irosesc multa enenrgie, fac miscari suplimentare, inutile. Trecerea de la scrisul lent, nesigur, poticnit, la deprinderea de a scrie rapid si corect este un obiectiv cadru al clasei I si a întregului ciclu primar.

Perioadele învatarii scrisului

1. Perioada elementelor coincide cu realizarea corecta a elementelor grafice ale literelor si respectarea regulilor tehnice din timpul scrisului.

2. Perioada literelor corespunde momentului când elevii si-au format un gest grafic pentru realizarea contururilor elementelor grafice si executarea corecta a literelor, manifesta o oarecare siguranta în scris si sunt preocupati de realizarea integrala a literelor

3. Etapa scrisului legat corespunde momentului când se trece la îmbinarea literelor în cuvinte si la recunoasterea elementelor de legatura a literelor. Elevii sunt atenti acum la: asezarea corecta a literelor în rând, respectarea unor dimensiuni, înclinari si distante uniforme. Scrisul corect din punctul de vedere grafic este însotit de scrisul ortografic si de întelegerea sensului cuvintelor scrise, iar scrisul exterior grafic si cel ortografic sunt asociate si asimilate împreuna.

4. Scrisul rapid este etapa superioara a învatarii si consta în exprimarea corecta a unei idei, respectarea cerintelor logice si stilistice în formularea acestor idei, întelegerea semnificatiei fiecarui cuvânt

Primele doua etape ale scrisului, cea a elementelor grafice si cea a literelor, sunt caracteristice claselor I si a II-a, etapa scrisului legat se regaseste în clasa a III-a si cea a scrisului rapid începe în clasa a IV-a, continuând si în clasele ciclului gimnazial.

Prevenirea greselilor de scriere

Ca si în cazul cititului, învatarea scrisului este determinata în foarte mare masura de calitatea exercitiilor efectuate de catre fiecare elev. Ca deprindere, scrisul implica participarea fiecarui elev la realizarea lui, deoarece el presupune atât activitate intelectuala cât si efort fizic.

Greseli frecvente în scrisul elevilor sunt: realizarea inversa a conturului unor elemente grafice întregi sau a elementelor de legatura a cuvintelor, fixarea aleatorie a locului unde trebuie început un element grafic, unde se leaga de altul sau unde se termina. Cauza acestor greseli se afla în insuficienta pregatire teoretica a elevului, deoarece scrisul este un anumit mod de aplicare în practica a unor cunostinte, a unor regului.

În cazul scrisului este vorba de stabilirea si aplicarea riguroasa a regulilor tehnice, mai ales a celor grafice de scriere a fiecarui element grafic, a fiecarei litere si a elementelor de legatura a acestora în cuvinte.

Cunoasterea modelului exterior

Elevilor li se arata modelul exterior al noii litere, fie descompuse si unificate pe tabla, fie pe o plansa ilustrata pentru a le sugera noul sunet si litera corespunzatoare. Se pot prezenta modele simple, decupate din material plastic sau sârma. Lor li se alatura si modele de litere realizate de învatator în caietele elevilor, la început de rând. Învatarea scrierii unei litere se realizeaza prin efectuarea corecta a elementelor grafice ce compun litera respectiva, pe baza memoriei motrice, prin interiorizarea miscarilor, prin transpunerea în actiune a cunostintelor primite, a regulilor respective de scriere.

De la modelul exterior la cel interior, mintal

Înainte de realizarea de catre elev a primelor încercari de scriere a noilor elemente grafice sau a noii litere, trebuie sa aiba loc asimilarea modelului respectiv pe plan mintal, interiorizarea acelui model. Modelul exterior trebuie transpus în planul activitatii mintale, intelectuale, pentru a deveni cu adevarat un instrument durabil de autocontrol. Studierea modelului noii litere, pe baza demonstrarii lui, a stabilirii miscarilor prin care se realizeaza înseamna precizarea punctului de unde se începe, a sensului urmat în redarea conturului, a felului în care se realizeaza elementele cele mai dificile si a punctului unde se termina scrierea literei. Intuirea trebuie însotita de explicatii verbale urmarindu-se continuitatea în scrierea literei. Unele litere se realizeaza dintr-o singura miscare, fara ridicarea stiloului, altele din mai multe miscari. Elevii trebuie sa cunoasca în acest caz locul unde se întrerupe miscarea continua pentru a realiza semnele diacritice.

Studierea noii litere este o conditie esentiala în pregatirea prealabila a elevilor pentru scris. Elevii trebuie sa ajunga sa înteleaga faptul ca exersarea scrisului nu înseamna o simpla reproducere a modelului pe care îl au în fata, ci o activitate de aplicare a unor reguli interiorizate, constientizate, pe baza modelului literei si a demonstrarii miscarilor implicate în realizarea ei.

Eventualele greseli se datoreaza nerespectarii unor reguli, ceea ce face ca îndreptarea lor sa presupuna reactualizarea în mintea elevilor a regulilor respective. Acest lucru presupune cunoasterea si verbalizarea în prealabil a regulilor grafice de catre elevi. Învatatorul trebuie sa solicite elevului sa reproduca verbal regulile respective înainte de a realiza prima încercare de scriere. Elevul realizeaza un prim exemplar cu noul model numai dupa ce învatatorul s-a convins ca el stie sa verbalizeze regulile grafice de scriere, si când acest lucru se face pe baza unui suport intuitiv-actional. Pentru coordonarea miscarilor mâinii în vederea realizarii unui contur grafic, sunt utile exercitiile de realizare a acestui contur, mai întâi cu degetul în aer, cu ochii deschisi si închisi, pe banca, apoi cu ajutorul instrumentului de scris pe hârtie neliniata, de dimensiuni diferite, mai mari decât spatiile caietelor. Dupa realizarea unui singur exemplar cu noua litera se realizeaza un prim control, si daca sunt abateri se prezinta explicatii suplimentare pentru actualizarea acestor reguli însotite de demonstratiile învatatorului sau ale elevilor care au scris corect. În continuarea acestei prime verificari, elevii mai executa înca doua, trei exemplare cu noua litera, urmate de un nou control. Numai dupa ce exista certitudinea ca începutul este bun se poate continua cu exersarea literei, eventual pe un rând sau doua.

Fiecare încercare de a realiza un nou model al literei se face atât pe baza modelului exterior, cât si a celui interior. Coordonarea miscarilor mâinii pentru scrierea unei litere se face prin intermediul modelului interior.

Ritmul scrierii si capacitatea elevilor de a sesiza greselile

Posibilitatea  de prevenire a greselilor de scriere este determinata de rapiditatea cu care copiii sesizeaza propriile greseli. Elevul mic îsi descopera cu greu propriile greseli. Grabirea ritmului de sesizare a greselilor constituie o premisa importanta si o conditie esentiala a îndreptarii lor. În orice activitate de scriere este necesara urmarirea formarii si dezvoltarii la copii a capacitatii de autocontrol, de sesizare rapida a greselilor. Modalitatile de preîntâmpinare a greselilor presupun cunoasterea si aplicarea normelor grafice si tehnice precise  pentru realizarea unei scrieri corecte

Folosirea caietelor pentru scris la clasa I înca din perioada preabecedara influenteaza formarea deprinderilor de scris. Caietul este oglinda întregii activitati a elevului, a spiritului de ordine si a gustului pentru frumos. Calitatea scrisului este data atât de exactitatea grafica a literelor si a îmbinarii acestora în cuvinte, cât si de înfatisarea lor generala, dupa asezarea corecta, estetica a temelor în fiecare pagina, dupa rigurozitatea ordinii asigurate. Folosirea integrala a caietelor este conditionata de modul cum sunt asezate temele în pagina. O tema scrisa, chiar daca are ca subiect scrierea unui element grafic oarecare ofera posibilitatea de a stabili cerinte care tin de: scrierea corecta a titlului, folosirea lineatului, pastrarea unei distante uniforme de la marginea paginii.

Pentru formarea unor deprinderi corecte de scris este necesara corectarea sistematica a caietelor, a temelor scrise la scoala sau acasa. E bine sa se foloseasca doua rânduri de caiete, utilizate atât pentru tema acasa cât si pentru cea de la scoala. În acest fel, atunci când învatatorul ia un rând de caiete pentru corectat, poate fi folosit celalalt rând. Elevul este obligat sa asigure aceeasi atentie si scrisului în clasa si celui de acasa. Corectarea caietelor de catre învatator trebuie sa aiba în atentie nu numai greselile de scriere corecta, ci si probleme legate de punctuatie, asezare în pagina etc.

Etapele predarii unei litere de mâna

1. Familiarizarea elevilor cu actiunea pe care urmeaza sa o efectueze prin prezentarea unor modele exterioare ale noilor elemente grafice sau ale literelor. Modelul exterior este asezat pe tabla, pe o plansa ilustrata, fie este realizat de învatator pe caietele elevilor. Elevului i se dau o serie de norme tehnice si grafice care permit prin asimilarea lor, constientizarea actului scrierii, nu numai reproducerea mecanica a unor modele exterioare.
2. Demonstratia învatatorului, însotita de explicatiile corespunzatoare este principala sursa de cunoastere cu privire la întelegerea modelului respectiv. Învatarea scrierii unei litere se realizeaza prin transpunerea în actiune a cunostintelor primite si respectarea regulilor de scriere. Cunostintele sugerate de modelul exterior duce la acel model mintal durabil, care previne greselile. Crearea modelului mintal se face prin stabilirea riguroasa a regulilor grafice de scriere, prin comunicarea si reproducerea lor verbala, prin studierea noii litere.
3. Studierea modelului noii litere presupune precizarea punctului de unde se începe, a sensului urmat în redarea conturului ei, a felului în care se realizeaza elementele cele mai dificile si a punctului unde se termina scrierea literei. Aceasta intuire trebuie verbalizata, urmarindu-se continuitatea în scrierea literei. Elevii trebuie sa înteleaga faptul ca exersarea scrisului nu este o simpla reproducere a modelului pe care îl au în fata, ci o activitate de aplicare a unor reguli de scriere.
4. Cunoasterea si verbalizarea regulilor grafice de catre elevi.
5. Exercitii de realizarea a contururilor grafice, mai întâi cu degetul în aer, pe banca, cu ochii deschisi si închisi, apoi cu ajutorul instrumentului de scris pe hârtie neliniata, la dimensiuni diferite, mai mari decât spatiile caietelor. Se trece apoi la scrierea în caiet, a câtorva exemple cu noua litera. Aceasta prima scriere este bine sa fie urmata de un control din partea învatatorului.
6. Dupa acesta prima verificare, se cere elevilor sa efectueze înca de doua, trei ori noua litera, efectuându-se un nou control, urmat de exersarea scrierii literei.
7.  Grabirea ritmului de sesizarea a propriilor greseli.
8. Asigurarea concordantei dintre ritmul scrisului si posibilitatea de sesizare a  greselilor de catre fiecare elev.

Exercitii de scriere

O trasatura a metodei fonetice, analitico-sintetice, o constituie relatia dintre citire si scriere, faptul ca la învatarea acestor deprinderi se manifesta influente reciproce. Exercitiile de scriere a literelor de mâna, a cuvintelor si a propozitiilor se realizeaza dupa citirea prealabila si dupa exercitii adecvate de analiza si sinteza fonetica. Efortul elevilor este dirijat catre realizarea grafica si ortografica a scrisului.

Feluri de scriere: copierea, transcrierea, scrierea dupa dictare, autodictarea. Eficienta exercitiilor de scriere presupune dozarea si esalonarea lor la intervale precise de timp astfel încât întreg sistemul de exercitii sa conduca la realizarea sarcinilor propuse. Esalonarea are în vedere si o ritmicitate a exercitiilor învatate. Pentru a consolida literele învatate se apeleaza la exercitii de tipuri diferite, care sa previna uitarea lor.

Perioada postabecedara

Alfabetul reprezinta totalitatea literelor, asezate într-o ordine conventionala, reprezentând sunetele de baza ale unei limbi. La sfârsitul etapei abecedare, elevii chiar daca au învatat alfabetul în întregime nu au deprinderi automate de citire si de scriere. Ei si-au însusit din punctul de vedere cognitiv aceste deprinderi, componentele lor, reusind sa asocieze sunetele cu semnele grafice corespunzatoare. Ei realizeaza sinteza silabelor, si-au format câmpul de citire de o silaba si se afla în etapa extinderii acestuia la cuvinte întregi. Ei si-au însusit un ritm apropiat de cel obisnuit la citirea unei propozitii ori a unui sir de propozitii. Drumul spre transformarea componentelor cognitive ale cititului în componente automatizate, adica în deprinderi, este doar la începutul lui.

Continuturile învatarii specifice perioadei postabecedare sunt enumerate mai jos.

1. Se continua consolidarea acumularilor teoretice din perioada abecedara în vederea formarii deprinderilor de citire si de scriere. Componentele cognitive ale acestor deprinderi trebuie sa se transforme în modele intelectuale ce dirijeaza activitatea practica a elevilor, în modele de exersare a structurilor fonetice si grafice pentru a le transforma în instrumente de autocontrol.
2. Se introduc treptat elevii în procesul de automatizare a componentelor cititului: se citesc nu numai cuvinte, ci si propozitii formate dintr-un numar mai mic de cuvinte, texte accesibile elevilor.
3. Se achizitioneaza elemente simple ale muncii cu cartea, ca premise ale întelegerii sensului celor citite.
4. Programa de citire a perioadei postabecedare prevede ca acum elevii vor desprinde semnificatia globala a unui text dat prin exercitii de citire constienta, vor citi fluent si corect enunturi cunoscute prin exercitii de citire expresiva a unor texte cunoscute, cu intonatia impusa de semnele de punctuatie, vor manifesta curiozitate pentru lectura prin citirea unor carti pentru copii, vor cunoaste si valorifica fondul de carte beletristica al bibliotecii scolii.

Metoda de baza folosita în perfectionarea citit-scrisului este cea fonetica, analitico-sintetica. si acum se apeleaza la exercitii de analiza fonetica: se pronunta articulat cuvintele pentru a se preveni greselile frecvente de omitere, inversiune, substituire, adaugire de litere ori de silabe. Exercitiile de sinteza asigura întelegerea celor citite. Se apeleaza în continuare la alfabetul decupat pentru compunerea unor cuvinte cu un grad înalt de dificultate

Elevii se pregatesc pentru lectura explicativa, utilizata în receptarea mesajelor scrise în clasele II - IV, prin: citirea integrala a unui text, împartirea lui în scurte unitati (secvente) pentru a formula ideile ce se desprind si a le întelege mesajul, se explica o serie de cuvinte si de expresii, se reproduce textul în totalitate.

Munca independenta a elevilor în scopul învatarii citirii capata o pondere sporita si forme distincte. Astfel formele lecturii explicative devin forme de munca independenta. Sarcinile cu privire la scriere se realizeaza cu ajutorul acelorasi tipuri de exercitii: copiere, dictari, transcrieri etc. Scrierea de mâna are acum sarcini diferite, si anume: scrierea caligrafica, asezarea corecta în pagina, efectuarea unor exercitii corecte în vederea grabirii ritmului de automatizare a scrierii unor litere care nu prezinta dificultati din punctul de vedere al structurii lor grafice. Programa prevede copierea de texte scurte (scrierea dupa modele de mâna, dupa dictare sau autodictare) precum si transcrierea (scrierea dupa modele de tipar) a unor fragmente din textele cunoscute.

Întrebari

1. Numiti obiectivele cadru, obiectivele de referinta si continuturile învatarii din perioada preabecedara.

2. Care sunt cele cinci componente principale ale deprinderilor de citire?

3. Enumerati cinci tipuri de exercitii pentru formarea unei exprimari articulate.

4. Numiti etapele predarii-învatarii unui sunet nou si a literei corespunzatoare.

5. Prezentati elementele componenete si cerintele deprinderii scrisului.

6. Enumerati perioadele învatarii scrisului.

7. Care sunt etapele predarii unei litere de mâna.

Test

Rescrieti si completati urmatoarele enunturi:

1. Etapele predarii unei litere de mâna sunt: familiarizarea cu modelul exterior al literei, demonstratia si explicatia învatatorului pentru întelegerea respectivului model exterior al literei, precizarea punctului de unde se începe.............................

2. Perioadele învatarii scrisului sunt: a elementelor, a literelor ................................

3. Cerintele deprinderii scrisului: înclinarea corecta a instrumentului de scris.........

4. Pentru formarea  deprinderii de exprimare articulata se pot efectua exercitii de pronuntare corecta, de respiratie (ca la gimnastica), .................................................