Clasic si modern in educatie - Metode si tehnici interactive de grup

Clasic si modern în educatie - Metode si tehnici interactive de grup

            Una din provocarile deja lansate în societatea contemporana este necesitatea regândirii scolii, a educatiei formale, alaturi de cea nonformala si informala, în variatele lor forme de articulare. Ca subsistem al macrosistemului de educatie, sistemul scolar, prin oferta sa educativa, contribuie la structurarea traiectelor de (auto)formare si (auto)dezvoltare a personalitatii individului, pregatindu-l pentru a fi un beneficiar pretentios al educatiei permanente.

            În abundenta informationala cu care societatea 23123h77x actuala se confrunta, sistemul educational are dificilul rol de a forma personalitati care sa stie sa discearna informatia pretioasa de cea excedentara, de a extrage esentialul din general. Astfel, în educatie a aparut termenul de "educatie moderna". Temenul de modern este folosit în educatie, de obicei pentru a releva situatia avansata a prezentului în relatie cu trecutul care a fost depasit prin dezvoltare. Pentru unii, modernitatea este opusa practicilor traditionale si se caracterizeaza prin schimbare, inovatie si dinamism. scoala si oamenii ei se afla acum la granita dintre modernism si postmodernism. În societatile moderne, cunoasterea e echivalenta cu stiinta si e importanta în sine. Oamenii cauta caile optime pentru a dobândi "cunoastere", "stiinta" din cât mai multe domenii, considerând ca astfel vor fi recunoscuti drept persoane educate. Într-o societate postmodernista, cunoasterea trebuie sa fie functionala, utila; înveti nu doar pentru "a sti" si a stoca o serie de informatii din diferite domenii, pentru a demonstra cat de "educat esti", ci, înveti pentru "a face", pentru "a folosi" ceea ce sti, pentru "a aplica" ceea ce ai acumulat, în folosul tau si al celorlalti. A sti ce sa faci cu ceea ce ai învatat este dezideratul major al educatiei postmoderniste.

            Pedagogia postmodernista are în vedere niste educatori care sa fie  aceia care usureaza cunoasterea si participa la construirea cunoasterii. Cunoasterea se realizeaza pentru ca este utila. Relatile educator-educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv si pe cooperare. Aceasta viziune promoveaza colaborari stânse ale scolii cu comunitatea educativa presupunând reîntoarcerea elevilor catre lume, promovând investigatiile, interogatiile, discutiile. Se renunta la control, punându-se accent pe proces. Profesorul este animator, moderator.

            Activismul elevului  implicat de strategiile folosite de catre cadrul didactic în desfasurarea activitatii de predare-învatare se constituie ca un imperativ al orientarii postmoderniste în educatie. scoala postmodernista trebuie sa stie cum sa motiveze pe elev sa învete si cum sa faciliteze procesul învatarii, organizând si dezvoltând strategii de lucru interactive, punând accentul pe utilitatea cunostintelor si pe necesitatea însusirii lor pentru a se descurca în viata. Agentii educationali trebuie sa fie interesati de ceea ce-si doresc elevii sa învete si de ceea ce pot sa faca cu aceste cunostinte. Rolul profesorului este nu de a îndopa elevii cu diverse cunostinte, ci de a le arata ce au de facut cu acestea.

            scoala postmodernista promoveaza învatarea prin cooperare ca forma superioara de interactiune psihosociala, bazata pe sprijin reciproc, pe toleranta, pe efort sustinut din partea tuturor, îndreptat catre acelasi scop. Motivatia este rezultatul actiunii conjugate a tuturor membrilor ce urmaresc un destin comun. Atentia este îndreptata asupra procesului de elaborare împreuna, prin colaborare, a demersurilor de realizare a sarcinii. Este împartasita parerea ca toti pot oferi alternative valoroase de solutionare a problemei, daca le sunt oferite premisele necesare si sunt ajutati Evaluarea urmareste acordarea ajutorului imediat, având o functie mai mult corectiva, ameliorativa, decât de sanctionare, ducând la reducerea stresului. Ea se realizeaza prin raportarea la progresul inividului, si are în vedere atât participarea fiecarui membru la procesul elaborarii în comun cât si rezultatele echipei.

            Analizând pozitia cadrului didactic în fata problemelor instruirii si ale învatarii, profesorul Ioan Neacsu afirma ca "educatorii sunt solicitati astazi, în mod continuu, sa promoveze învatarea eficienta. si nu orice învatare eficienta, ci una participativa, activa si creativa." Activitatile propuse elevilor în

scopul sporirii gradului de implicare activa si creativa în scoala, trebuie sa asigure: stimularea gândirii productive, a gândirii critice, a gândirii divergente si laterale libertatea de exprimare a cunostintelor, a gândurilor, a faptelor. În acest sens apar ca adecvate activitatile care cer spontaneitate si contribuie la dezvoltarea independentei în gândire si actiune. Utilizarea talentelor si a capacitatilor specifice fiecarui individ în parte, incitarea interesului catre nou, necunoscut si oferirea satisfactiei gasirii solutiei dupa depunerea unui efort de cautare, dezvoltarea capacitatii de organizare de materiale, de idei prin întocmirea de portofolii asupra activitatii proprii, sunt coordonate  majore ale învatarii prin cooperare.

            Lectia de predare-învatare devine astfel "o aventura a cunoasterii" în care copilul participa activ, dupa puterile proprii, întâlnind probleme si situatii dificile, examinându-le si descoperind solutii plauzibile. Rolul profesorului consta mai mult în cel de stimulare si dirijare, iar motivatia activitatii reiese din paticiparea entuziasta a cadrului didactic. Elevul e implicat atât în procesul de predare, de învatare si de evaluare, iar disciplina devine autodisciplina a muncii si interesului, asigurata de satisfactia cooperarii. Conduita creativa a cadrului didactic este unul din factorii care asigura dezvoltarea potentialului creativ al elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul sa medieze între elev si lumea cel înconjoara. El trebuie nu numai sa organizeze spatiul si activitatea, ci si sa participe alaturi de elevi la elaborarea cunostintelor; sa serveasca drept model în legaturile interpersonale si sa încurajeze interactiunile cooperante dintre elevi

            Metodele de învatamânt reprezinta caile folosite în scoala de catre profesor în a-i sprijini pe elevi sa descopere viata, natura, lumea, lucrurile, stiinta. "Calitatea pedagogica a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoastere propusa de profesor într-o cale de învatare realizata efectiv de prescolar, elev, student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta." (Sorin Cristea). Dezideratele de modernizare si de perfectionare a metodologiei didactice se înscriu pe directiile sporirii caracterului activ al metodelor de învatamânt, în aplicarea unor metode cu un pronuntat caracter formativ, în valorificarea noilor tehnologii instructinale (e-learning), în contaminarea si suprapunerea problematizarii asupra fiecarei metode si tehnici de învatare, reusind astfel sa se aduca o însemnata contributie la dezvoltarea întregului potential al elevului.

            Metodologia diversificata, îmbinarea dintre activitatile de cooperare, de învatare în grup, cu activitatile de munca independenta reprezinta o cerinta primordiala în educatia postmodernista. Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor, dintre personalitatile lor, ducând la o învatare mai activa si cu rezultate evidente.

            Aceste metode interactive de grup se pot clasifica dupa functia lor didactica, în metode de predare-învatare interactiva   -  metoda predarii/învatarii reciproce (Reciprocal teaching - Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); citirea cuprinzatoare; cascada (Cascade); metoda învatarii pe grupe mici - STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor între echipe - TGT (Teams/Games/Tournaments); metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; învatarea dramatizata. Metodele de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare cuprind harta cognitiva sau harta conceptuala (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanturile cognitive, fishbone maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor si a efectului, pânza de paianjan ( Spider map - Webs), tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique), metoda R.A.I. , cartonasele luminoase. Cele mai cunoscute si mai folosite metode sunt cele de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii - brainstorming; starbursting (Explozia stelara); metoda Palariilor gânditoare (Thinking hats - Edward de Bono); caruselul; multi-voting; masa rotunda; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Phillips 6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativa; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru colturi (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi.

            Prin metoda predarii/învatarii reciproce elevii sunt pusi în situatia de a fi ei însisi profesori si de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Astfel copiii sunt împartiti pe grupe de câte patru, în care fiecare are un rol bine definit: unul este rezumator - cel care face un scurt rezumat al textului citit, unul este întrebatorul grupului - cel care pune întrebari clarificatoare (unde se petrece actiunea, de ce personajul a reactionat asa, ce sentimente îl stapâneau pe..., ce înseamna...), altul este clarificatorul - el trebuie sa aiba o viziune de ansamblu si sa încerce sa raspunda întrebarilor grupului,  iar cel de-al patrulea copil este prezicatorul - cel care îsi va imagina, în colaborare însa cu ceilalti care va fi cursul evenimentelor. Metoda este foarte potrivita pentru studierea textelor literare sau stiintifice. Elevii aceleiasi grupe vor colabora în întelegerea textului si rezolvarea sarcinilor de lucru, urmând ca frontal sa se concluzioneze solutiile. Grupele pot avea texte diferite pe aceeasi tema, sau pot avea fragmente ale aceluiasi text.  Ei pot lucra pe fise diferite, urmând ca în completarea lor sa existe o strânsa colaborare, sau pot lucra pe o singura fisa, pe care fiecare sa aiba o sarcina precisa. (Anexa 1)

            Avantajele acestei medote de lucru sunt indiscutabile: stimuleaza si motiveaza, ajuta elevii în învatarea metodelor si tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de munca intelectuala pe care le poate folosi apoi si în mod independent, dezvolta capacitatea de exprimare, atentia, gândirea cu operatiile ei si capacitatea de ascultare activa, stimuleaza capacitatea de concentrare asupra textului de citit si priceperea de a de a selectiona esentialul.

            Jigsaw (în engleza jigsaw puzzle înseamna mozaic) sau "metoda grupurilor interdependente" este o strategie bazata pe învatarea în echipa (team-learning). Fiecare elev are o sarcina de studiu în care trebuie sa devina expert. El are în acelasi timp si responsabilitatea transmiterii informatiilor asimilate, celorlalti colegi. Metoda presupune o pregatire temeinica a materialului dat spre studiu elevilor. Educatorul propune o tema de studiu pe care o împarte în patru sub-teme. Pentru fiecare tema în parte educatorul trebuie sa dea un titlul, sau  pentru fiecare sa puna o întrebare. Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecarei sub-teme, pentru care va alcatui si o schema. La sfârsit elevii îsi comunica ce au învatat depre sub-tema respectiva. Aranjarea în clasa a grupurilor trebuie însa sa fie cât mai aerisita, astfel încât grupurile sa nu se deranjeze între ele. Obiectul de studiu poate constitui si o tema pentru acasa, urmând ca în momentul constituirii mozaicului fiecare "expert" sa-si aduca propria contributie. (Anexa 2)

            Este foarte important sa educa imaginatia copiilor pentru ca a fi un om imaginative înseamna sa te poti adapta în situatii diverse. O metoda dodactica de educare a imaginatiei copilului este "metoda palariilor gânditoare" . aceasta este o tehnica interactiva, de stimulare a creativitatii participantilor care se bazeaza pe interpretarea de roluri în functie de palaria aleasa. Sunt 6 palarii gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Membrii grupului îsi aleg palariile si vor interpreta astfel rolul precis, asa cum considera mai bine. Rolurile se pot inversa, participantii sunt liberi sa spuna ce gândesc, dar sa fie în accord cu rolul pe care îl joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul: palaria alba este neutra, participantii sunt învatati sa gândeasca obiectiv, palaria rosie da frâu liber sentimentelor, ofera o perspectiva emotionala asupra evenimentelor. Palaria neagra este perspective gândirii negativiste, pesimiste, palaria galbena este simbolul gândirii pozitive si constructive, al optimismului. Cel ce sta sub palaria verde trebuie sa fie creativ. Gândirea laterala este specifica acestui tip de palarie. Cere un efort de creatie. Palaria albastra este dirijorul orchestrei si cere ajutorul celorlalte palarii. Gânditorul palariei albastre defineste problema si conduce întrebarile, reconcentreaza informatiile pe parcursul activitatii si formuleaza ideile principale si concluziile la sfârsit. Monitorizeaza jocul si are în vedere respectarea regulilor. Acest nou tip de metoda de predare - învatare este un joc în sine. Copiii se impart în sase grupe - pentru sase palarii. Ei pot juca si câte sase într-o singura grupa. Împatirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însa ca materialul didactic sa fie bogat, iar cele sase palarii sa fie frumos colorate, sa-i atraga pe elevi.

            Un exemplu de întrebari / comportamente posibile în acest joc este:

            Marele avantaj al acestei metode este acela ca dezvolta competentele inteligentei lingvistice, inteligentei logice si inteligentei interpersonale.

            Starbursting (eng. "star" = stea; eng. "burst" = a exploda), este o metoda noua de dezvoltare a creativitatii, similara brainstormingului. Scopul metodei este de a obtine cât mai multe întrebari si astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de  stimulare a creativitatii individuale si de grup. Organizata în grup, starbursting faciliteaza participarea întregului colectiv, stimuleaza crearea de întrebari la întrebari, asa cum brainstormingul dezvolta constructia de idei pe idei. Modul de procedure este simplu.se scrie problema a carei solutie trebuie "descoperita" pe o foaie, apoi se însira cât mai multe întrebari care au legatura cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul ce?, când?, cum?, de ce? - unele întrebari ducând la altele din ce în ce mai complexe care necesita o concentrare tot mai mare. (Anexa 3)

            Brainstorming-ul sau "evaluarea amânata" ori "furtuna de creiere" este o metoda interactiva de dezvotare de idei noi ce rezulta din discutiile purtate între mai multi participanti, în cadrul careia fiecare vine cu o multime de sugestii. Rezultatul acestor discutii se soldeaza cu alegerea celei mai bune solutii de rezolvare a situatiei dezbatute. Calea de obtinere a acestor solutii este aceea a stimularii creativitatii în cadrul grupului, într-o atmosfera lipsita de critica, neinhibatoare, rezultat al amânarii momentului evaluarii. Specific acestei metode este si faptul ca ea cuprinde doua momente: unul de producere a ideilor si apoi momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice). La clasele mici posibilele teme pentru o asemenea dezbatere de grup sunt legate de crearea de reguli si obtinerea de solutii cu aplicabilitate larga, valabile întregii clase: întocmirea regulamentului de ordine interioara al clasei, al scolii, obtinerea de calificative mai bune la anumite discipline, aranjarea salii de clasa.

Metoda piramidei sau metoda bulgarelui de zapada are la baza împletirea activitatii individuale cu cea desfasurata în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea consta în încorporarea activitatii fiecarui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit sa duca la solutionarea unei sarcini sau a unei probleme date. Aceasta metoda are mai multe faze: faza introductiva - învatatorul enunta problema, faza lucrului individual - fiecare elev lucreaza individual timp de 5 minute la solutionarea problemei, faza lucrului în perechi - elevii se consulta cu colegul de banca, sunt notate toate solutiile aparute, faza reuniunii în grupuri mai mari - elevii de consulta asupra solutiilor în grupuri alcatuite dintr-un numar egal de perechi, faza raportarii solutiilor în colectiv si faza decizionala. Ca si celelalte metode care se bazeaza pe lucrul în perechi si în colectiv, metoda piramidei are avantajele stimularii învatarii prin cooperare, al sporirii încrederii în fortele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici si apoi în colectiv. Dezavantajele înregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care si cât de însemnata a fost contributia fiecarui participant.

            Aceste sunt numai câteva dintre metodele interactive de lucru în echipa. Fiecare dintre ele înregistreaza avantaje si dezavantaje, important fiind însa momentul ales pentru desfasurarea lor. Pedagogul este acela care are puterea decizionala si capacitatea de a alege ceea ce stie ca se poate desfasura în propriul colectiv de elevi. Important este însa ca dascalul sa fie acela care mereu va cauta solutii la problemele instructiv - educative ce apar.

În teoria si practica didactica contemporana, problematica instuirii interactive cunoaste abordari stiintifice noi, complexe, interdisciplinare, sustinute de argumente ce sustin participarea activa si reflexiva a elevilor în procesele învatarii si evaluarii. Ea "reprezinta un tip superior de instruire, care se bazeaza pe activizarea subiectilor instruirii, pe implicarea si participarea lor activa si deplina în procesul propriei formari, precum si pe instaurarea de interactiuni, schimburi intelectuale si verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între acestia." (Musata Bocos, 2002, p. 8)

Anexa 1

METODA PREDĂRII / ÎNVĂŢĂRII RECIPROCE

Clasa a II-a

Subiectul: "Craiasa Zapezii" - H. C.  Andersen

Textul va fi împartit pe fragmente si fiecare grupa va primi câte un fragment de studiat pe care îl vor citi individual. În cadrul grupei elevii lucreaza pe o singura fisa, sau pot primi fise individuale. La sfârsit elevii îsi comunica unii altora concluziile.

Grupe:

Anexa 2

METODA GRUPURILOR INTERDEPENDENTE (JIGSAW)

Clasa a IV-a

Subiectul: Muntii din tara noastra

Tipul lectiei: consolidare

FIsĂ SUPORT - se afiseaza în clasa la orele pregatitoare

Elevii vor avea de studiat acasa materiale referitoare la aceste teme. Tema lor va fi sa caute si ei alte materiale legate de subiectul în care vor trebui sa devina experti. În primele 20 de minute ale orei ei se vor întruni în grupuri de experti pe sub-teme, asa cum sunt pe lista afisata. Fiecare va completa o fisa, consultându-se cu ceilalti. Fisa va cuprinde cerinte specifice materialelor studiate. Dupa completarea fisei, elevii se vor regrupa: toti cei cu numarul 1 vor forma o grupa, toti cei cu numarul 2 vor forma a doua grupa etc. În cadrul acestei grupe ei îsi vor prezenta materialele si concluziile la care au ajuns.

Anexa 3

STARBURSTING (EXPLOZIA STELARĂ)

CLASA a III-a

Subiectul: Proprietati ale materialelor

                                              Cum?

Când?                                                                                                     De ce?

Sarea se dizolva

       în apa.

                     Unde?                                              Cine?