Consideratii generale privind redactarea si sustinerea lucrarii de diploma

Consideratii generale privind redactarea si sustinerea lucrarii de diploma

1.1. Introducere

Încheierea studiilor universitare si postuniversitare, indi­fe­rent de forma si specializare, se materializeaza într-un examen de fina­lizare a studiilor. Acest examen include, în toate ca­zu­rile, pre­zentarea si sustinerea unei lucrari de diploma. Aceasta va fi o lu­cra­re originala de cercetare, studiere, proiectie sau/si apli­catie prin care se demonstreaza cunostintele, abilitatile, de­prinderile si apti­tu­di­nile absolventului unor studii care-i deschid drumul spre o cariera anume.

Atestat al performantelor în formarea profesionala, o astfel de lucrare reprezinta nu numai un elaborat proiect te­o­re­tic, ci si unul practic. Pentru aceasta autorul, pornind de la fe­no­mene concrete si specifice domeniului specializarii sale, se sprijina pe pregatirea sa teoretico-stiintifica deja câstigata în facultate.

De fapt, o lucrare de diploma (licenta, dizertatie etc.) a unor cursuri de pregatire universitara sau specializare post­uni­­ver­sitara este un important document de "trecere libera" la exercitarea unei profesii "alese".

Încheierea cursurilor se realizeaza printr-un examen de finalizare a studiilor care da dreptul la obtinerea unei diplome (certificat sau adeverinta), prin care se atesta titlul obtinut conform cu legea si redata în anexa 1.

A realiza însa efectiv lucrarea de diploma înseamna a putea pune în ordine propriile idei referitoare la subiectul ales si demonstrarea acestora. Mai întâi, informatiile trebuie culese, ordonate, examinate, prelucrate si apoi expuse letric într-o ordine metodica încât cine le citeste sa se convinga si sa înteleaga ca ceea ce se prezinta este argumentat stiintific si eficient practic.

Dupa finalizare, sustinerea lucrarii în fata unei comisii formate din cadre didactice atestate releva deopotriva certificarea performantelor atinse în formarea profesionala a candidatului la absolvire, precum si acordarea unei diplome ce confera acestuia dreptul de a exercita o profesie aleasa si dorita.

Lucrarea reprezinta o cercetare, un studiu, un complex teoretico-practic, proiectata pe un anumit subiect dintr-un dome­niu, activitate sau proces specific specializarii pro­fesionale. De aceea elaborarea si prezentarea lucrarilor de acest gen necesita o munca organizata, programata, directionata asupra viitoarei profesii si monitorizata de conducatorul stiintific, cadru didactic universitar din domeniul de stiin&# 848c224i 355;a ce formeaza obiectul lucrarii.

Candidatul la absolvire, respectiv autorul, culege, prelu-
creaza, analizeaza si concluzioneaza asupra unor informatii deja exis­tente si publicate. Sunt luate în seama mai ales informatiile, recente si originale, de natura stiintifica si practica ce pot contribui atât la largirea sensibila a cunoasterii, cât si la întelegerea practica a acelui domeniu, proces, activitate publica, subiect etc. Datele, informatiile, observatiile, calculele, deductiile teoretice, ca si argumentatiile stiin­ti­fice emise de autorul lucrarii trebuie sa fie suficient de detaliate pentru a permite cititorilor verificabilitatea lor si, în consecinta, autenticitatea si fiabilitatea ideilor, metodelor, tehnicilor sau proce­durilor practice care vizeaza domeniul supus cercetarii.

1.2. Optiuni asupra domeniului de cercetat si lucrarii

    de efectuat

Alegerea unui domeniu din cadrul caruia apoi se va defini subiectul sau tema ce va purta titlul lucrarii de absolvire, licenta sau dizertatie, constituie primul pas pe care autorul, viitorul specialist, îl face în finalizarea studiilor sale universitare sau postuniversitare, dupa caz.

Optiunea domeniului si temei se face, de obicei, de catre viitorii absolventi prin consultarea cadrelor didactice si/sau a specialistilor domeniului. Perioada optiunilor ar trebui sa coincida cu jumatatea duratei cursurilor pe care le urmeaza.

De exemplu, pentru studentii cursurilor de zi, optiunile încep dupa primii doi ani de studii, în vreme ce pentru cei de la masterate, spre sfârsitul celui de-al doilea semestru de studii.

1.2.1. Alegerea domeniului de cercetat si studiat

        în vederea efectuarii lucrarii

Alegerea temei reprezinta, mai întâi, optiunea declarata fata de un sector, activitate, zona sau segment al teoriei si practicii domeniului de specializare al facultatii, care va fi cercetat si studiat în vederea elaborarii lucrarii de diploma.

În aparenta, o asemenea optiune este simpla pentru cei care considera lucrarea numai "sosirea" într-un concurs cu patru "premii" (note de la 10 la 7) sau este o optiune dificila pentru cei care considera ca lucrarea este utila pentru evolutia profesionala viitoare, dar si folositoare altora, care vor continua adâncirea cercetarii si identificarea altor idei, solutii, abordari, rezultate etc.

Domeniul care va fi supus cercetarii trebuie sa aiba o strânsa legatura cu specializarea universitara sau post­universitara urmata la cursuri. Aceasta legatura poate fi directa sau indirecta (adica la interferenta sau granita cu alte domenii de activitate).

De pilda, daca specializarea universitara este Admi­nis­tratia publica, atunci tema poate fi aleasa direct din domeniile vizate de specia­lizare, exemplificate în continuare la litera a.

În cazul zonelor de interferente importante - con­ver­gente sau complementare - ale administratiei publice ca dreptul, sociologia generala sau de grup, etica sau com­por­tamentul functionarului public, finantele publice centrale sau locale, gestiunea patrimoniului public de catre administratie etc. sunt alese teme cu "extensii" interdisciplinare sau multidisciplinare ancorate în actualitatea curenta sau de viitor apropiat, exemplificate în continuare la literele b si c. Asemenea "zone de interferente" sunt cele mai vizate si cautate, mai ales pentru ca sansele implementarii în practica sunt mai numeroase, eficacitatea rezultatelor mai usor previzibila, iar motivatiile mai sustenabile.

De regula, domeniile din care se aleg temele sau titlurile lucrarilor de diploma se stabilesc de catre cadrele didactice si se aproba de catre consiliile facultatilor. Uneori, se practica mai întâi formularea, aprobarea si afisarea temelor pentru fiecare domeniu, din care apoi studentii îsi aleg tema preferata. În cazul aprobarii anticipate a temelor de catre consiliile profesorale, sunt de men­tionat unele inconveniente, si anume:

§       multi candidati la absolvire vor alege aceeasi  tema, fie considerând-o mai usoara, fie pentru ca a fost realizata deja de colegii din seriile anterioare cu notare foarte buna si tot ceea ce le ramâne de facut este compilarea sau mici completari, eliminari, modifi­cari etc.;

§       unii conducatori stiintifici vor fi suprasolicitati, în vreme ce altii nu vor avea ce monitoriza si coordona;

§       ramân domenii si teme pe care nu le va alege nimeni pentru cercetare si studiu, creându-se  în acest fel "gauri negre" în analiza si aprofundarea unor zone prioritare;

§       se elimina motivatia candidatilor la absolvire în formu­larea temei, subiectului sau titlului lucrarii pe care le-ar alege dupa "dorinta si gustul" lor.

Noi însa credem ca optiunea pentru domeniu este a ca­tedrei de specialitate, iar optiunea pentru titlul lucrarii este a candidatului la absolvire, deoarece:

§       argumentul alegerii subiectului trebuie sa raspunda si intereselor candidatului, ca de pilda: lecturile sale, tipul examenelor date, locul unde este deja angajat, preferintele fata de domenii înrudite etc.;

§       sursele de informatie necesare efectuarii lucrarii cum sunt: bibliografia, informatica, limbile straine, luarea unor interviuri, efectuarea de testari etc. trebuie sa fie accesibile candidatului;

§       evantaiul metodologic al cercetarii trebuie sa fie accesibil cunoasterii si experientei candidatului pentru ca acesta sa reuseasca conceperea, redactarea si prezentarea lucrarii de absolvire, licenta sau dizertatie;

§       este nevoie sa existe sau sa fie previzibila existenta unor oportunitati la a caror studiere si cercetare auto­rul sa poata aduce o contributie proprie, vizibila si eficienta.

Or, toate acestea le cunoaste cel mai bine autorul, constient de importanta lucrarii de efectuat, dar si de capa­citatile si instru­mentele stiintifice de care dispune si pe care se poate sprijini în realizarea unei lucrarii de succes.

Regula generala fiind ca lucrarea sa fie realizata în sferele de activitate vizate de specialitatea parcursa în cadrul unei facultati, este de înteles ca domeniile ce se vor cerceta si studia pot fi strict ale specializarii ori convergente sau complementare specializarii:

a) domeniile vizate de specializare cum ar fi de exemplu:

- administratia publica centrala pe sectoarele sale (sa­na­tatea, învatamântul, apararea nationala, indus-
tria, cultura etc.);

- administratia publica administrativ-spatiala (regio-
nala, judeteana, municipala, oraseneasca sau co-
munala);

- administratia publica a institutiilor si serviciilor din subordinea autoritatilor publice, centrale sau locale;

- administratia institutiilor publice autonome etc.

b) domeniile convergente sau de interferenta, care apartin mai multor discipline stiintifice, si din care admi­nis­tratia publica este parte integranta, cum ar fi: dreptul admi­nistrativ, dreptul public, finantele publice, bugete publice centrale sau locale, managementul în administratia publica centrala, locala si institutionala, comunicarea în administratia publica, contabilitatea institutiilor publice etc.

c) domeniile complementare, respectiv cele care com-
plinesc, care adauga, în scopul întregirii pentru administratii publice, ca de exemplu: dreptul constitutional, managementul resur­selor umane, calitatea totala a serviciilor publice, ges­tiunea domeniului public si privat administrat de autoritatile publice si institutiile subordonate, organizarea muncii în insti­tutiile administratiilor publice, conten­ciosul administrativ etc.

La baza optiunii de alegere a domeniului în care urmeaza a se înscrie subiectul lucrarii de absolvire, pot sta o multime de criterii, dintre care esentiale privind domeniul ramân urmatoarele:

§      sa aiba legatura strânsa cu specializarea absol­ven­tu­lui. Daca specializarea este administratia publica, atunci orientarea si studiul efectuat prin lucrare se fac în domeniile puterii executive, autoritatilor ad­ministratiei publice centrale, locale sau institutionale ca si ale sectoarelor acestora, cum sunt: organizarea, functionarea, finantarea, managementul, resursele umane, comunicarea, simplificarea muncii în admi­nis­tratia publica etc.;

§      sa existe posibilitati, baze de date si surse de informatii suficiente pentru ca viitorul candidat sa poata se docu­menteze, sa studieze si sa identifice, apoi, principalele probleme si oportunitati ale do­meniului ales;

§      sa fie de perspectiva în viitoarea cariera, adica sa ofere anumite certitudini cu privire la domeniul în care ar putea fi angajat si ar lucra cu rezultate performante si cu placere;

§      sa ofere avantaje în formarea si specializarea profe-
sionala imediata, teoretica si practica, în scopul angajarii, dupa absolvire, în "zona" domeniului ales si studiat cu ocazia întocmirii lucrarii respective.

Cum cerintele mentionate nu sunt limitative, acestora le pot fi adaugate si altele daca obiectivele viitorului absolvent pot fi îndeplinite mai repede si mai bine prin efectuarea unei cercetari sau a unui studiu aprofundat în domeniul ales pentru lucrarea de diploma.

1.2.2.  Alegerea temei sau titlului lucrarii de realizat

Odata fixata optiunea asupra domeniului, se trece la ale­ge­rea temei, subiectului sau titlului lucrarii ce urmeaza a fi prezentata si sustinuta ca ultima proba, a examenului de finalizare a studiilor.

Domeniile si numele conducatorilor stiintifici reco­man­dati de catre consiliile facultatilor sunt aduse la cunostinta studentilor si cursantilor cu suficient timp înainte de alegerea temei, astfel încât au posibilitatea sa afle care sunt problemele domeniilor specializarii lor si sa opteze, de data aceasta, asupra uneia dintre teme.

Titlul temei. Este o formulare concisa, simpla si su­ges­tiva, care, prin cuvinte putine, ofera multe informatii cu pri­vire la cercetarea sau studiul de realizat. El reprezinta chiar esenta lucrarii si, din acest motiv, dupa alegerea domeniului se poate face de catre candidat o lista provizorie de teme cu titluri exacte, scurte si atractive din care se face, apoi, optiunea finala.

În enuntarea titlurilor listate, se tine seama, în principal, de urmatoarele recomandari care pot asigura o formulare clara si cuprinzatoare, astfel:

a)    titlul sa evite formulari care încep cu: Unele aspecte........; Observatii asupra....; Probleme ale ....; Consideratii cu privire la ....; Rezultate ale ... .etc.;

b)    titlul sa nu fie criptic sau sub forma de întrebare, acestea fiind considerate inadecvate unei absolviri si acceptate doar în cazul unor referate, articole sau comunicari stiintifice;

c)    titlul sa nu contina redundante sau termeni ca: "cercetare", "studiu", "rezultate" etc., care de fapt repre­zinta continutul si forma lucrarii respective;

d)    titlul sa nu sugereze idea de manual, enciclopedie, monografie sau istorie a unui domeniu, activitati, proces, concept etc., asemenea lucrari având un alt scop decât cel de absolvire a unui curs de învatamânt superior;

e)    titlu sa fie formulat în 10-12 cuvinte care sa exprime esenta lucrarii, dar si posibilitatea ca lucrarea sa poata fi indexata în clasificatiile bibliotecilor uni­ver­sitare sau publice;

f)     tema sa fie puternic ancorata în dezbaterile contem-
porane ale stiintei si practicii ce privesc domeniul supus cercetarii, deoarece este mai atractiva, efi­cien­ta, utila si cu sanse criticabile reduse etc.

În anexa 2 sunt redate câteva exemple ale unor titluri de teme formulate pentru viitorii absolventi ai cursurilor Facultatii de Administratie Publica.

Formularea si alegerea titlurilor pot fi realizate cu spri­jinul conducatorilor stiintifici, cadrelor didactice, tutorilor etc.

Aprobarea temei. Alegerea temei si a titlului lucrarii de diploma se face pe baza unei cereri, model Anexa 3, adresate decanului facultatii, în termenele stabilite. Acesta o supune apoi Consiliului profesoral al facultatii, care o aproba (sau reformuleaza aceeasi tema), nominalizeaza conducatorul stiintific al temei si afiseaza apoi hotarârea luata.

Dupa data afisarii temelor aprobate viitorul absolvent poate lua legatura directa cu conducatorul stiintific nomi­na­lizat pentru a stabili:

§      modul de îndrumare si coordonare pâna la data sustinerii lucrarii în fata comisiei de examinare;

§      mici corectii ale titlului temei pentru a fi mai concis si mai exact pe problemele domeniului ales;

§      identificarea si recomandarea unor surse de infor­ma­tii si materiale bibliografice;

§      modul de întocmire a primei schite a planului (cuprinsului) lucrarii;

§      calendarul si perioadele desfasurarii programului de lucru  pâna la redactarea finala a lucrarii;

§      stabilirea în comun a graficului calendaristic al întâl-
nirilor viitoare, în functie de "mersul" realizarii lu­crarii;

§      alte probleme specifice metodelor, tehnicilor si pro­ce­­durilor de documentare, cercetare, prelucrare, redactare si prezentare a lucrarii etc.

Daca cei doi nu reusesc sa se puna de acord, ceea ce se întâmpla rar, viitorul absolvent va depune cererea mentionata si va astepta numirea de catre facultate a unui alt conducator stiintific cu care va trata aceleasi probleme.

Desfasurarea activitatilor referitoare la optiunile viito­rului absolvent în alegerea temei si monitorizarea sa de catre un conducator stiintific sunt ordonate logic în diagrama din figura 1.1.

Timpul necesar efectuarii lucrarii. În vederea efec­tua­rii unei lucrari de diploma nu exista termene prescrise ca în cazul tezelor de doctorat, dar practica de pâna acum a consacrat câteva repere de timp pentru efectuarea lucrarilor, si anume:

a)     pentru învatamântul universitar, demersurile încep dupa primii doi ani de studii, dar nu mai târziu de primul semestru al ultimului an de studii. Daca în acest timp nu s-a reusit gasirea unor subiecte din specializarea agreata înseamna ca ori s-a ales o tema superioara puterii proprii, ori nu exista capabilitatea fixarii unor limite, chiar si modeste, în care studentul sau cursantul sa produca ceva definitiv. Trebuie mentionata si situatia în care pur si simplu a început "nevroza" absolvirii când lucrarea se foloseste ca un alibi, iar obtinerea diplomei se rateaza.

b)     pentru învatamântul postuniversitar de tip masterat sau studii academice etc. cu durata de pâna la doi ani, alegerea temei se face cu cel putin sase luni înainte de încheierea definitiva a cursurilor respective. În cazul acestor specializari, participantii la cursuri fiind absolventii unei facultati, au efectuat deja o lucrare pentru licenta, au capatat, între timp, si experienta practica directa sau în convergenta cu domeniul ales pentru tema. Acesti absolventi pot fructifica idei retinute si lecturi afisate anterior datei începerii efective a lucrarii;

c)     în mai toate cazurile, durata realizarii unei lucrari de tipul celei tratate aici este influentata de dorinta, capacitatea si cunostintele de care dispune candi­datul la finalizarea studiilor, ca si de traditia privind exigenta corpului didactic al institutiilor de înva­ta­mânt superior, care monitorizeaza absolvirile.

1.3.  Monitorizarea studentului sau cursantului

         de catre conducatorul stiintific si obligatiile

         reciproce ale acestora

Conducatorul stiintific este un cadru didactic al facultatii având titlul de doctor în stiinte, iar pe durata realizarii lucrarii este mentorul stiintific si spiritual al viitorului absolvent. El are un rol esential atât pe parcursul fiecarei etape a realizarii lucrarii, cât si în sustinerea efectiva a acesteia.

- pentru etapa I (E1)

                   

 

  

Figura 1.1

Diagrama optiunilor pentru alegerea temei si monitorizarea ei

Relatiile dintre cel ce efectueaza lucrarea si con­du­catorul stiintific sunt, în primul rând, relatii de îndrumare a desfasurarii activitatilor pe toata durata, de la prima întâlnire pâna la sustinerea lucrarii. Sunt vizate metodele, tehnicile si procedurile de cercetare stiintifica, de documentare, pre­lu­crare si grupare a informatiilor culese, în scopul relevarii unor solutii si cai noi, originale, performante sau îmbunatatite în domeniul  temei alese.

În al doilea rând, relatiile sunt de calauzire, dirijare si mo­nitorizare în fiecare dintre etapele de parcurs, astfel încât sa se evite nerespectarea termenelor din programul de lucru, "asalturile" asupra timpului acordat ultimelor etape progra­ma­te si redactarea superficiala, incompleta sau inutila a lucrarii.

1.3.1. Principalele îndatoriri ale conducatorului

          stiintific

Conducatorii stiintifici repartizati de facultate pentru studentii sau cursantii ce urmeaza sa realizeze lucrari de absolvire au ca îndatoriri urmatoarele:

§      îndruma si sprijina studentul sau cursantul pentru în­toc­­mirea variantelor de cuprins al lucrarii, sugerând corectii de-a lungul realizarii acesteia;

§      asista cursantul sa întocmeasca planul de lucru pe etape, faze si perioade cât mai aproape de timpul real necesar si stabileste graficul calendaristic al în­tâlnirilor comune, documentele, paragrafele si pa­gi­natia de prezentat;

§      sfatuieste studentul sau cursantul cum sa se docu­menteze, cum sa inventarieze probleme, cum sa de­pisteze capabilitatile, servitutile si oportunitatile de aflare a solutiilor noi sau deja existente în stare in­cipienta, de rezolvare a problemelor domeniului si temei studiate;

§      încurajeaza, stiind ca "viitorul absolvent nu este un recipient, ci o faclie", studentul pentru a-si pune în valoare potentialul si aptitudinile creative în scopul realizarii unei lucrari originale si utile practicilor curente sau viitoare;

§      acorda autonomie si independenta în cautarea, cerce­tarea si identificarea evolutiilor la problemele deja depistate dupa reguli stiintifice, încurajeaza studentul sau cursantul în prima lui cercetare stiintifica în dezvoltarea spiritului de observatie, de analiza, de sinteza si de finalizare a ideilor puse la îndemâna practicii prin creativitatea proprie;

§      verifica, în ciorna, forma, continutul si calitatea re­dac­tarii fiecarui capitol sau paragraf elaborat, pe par­curs facând critici si sugestii de corectie prin ada­ugari, eliminari, substituiri sau rearanjari ale acestora, acolo unde este cazul;

§      avizeaza toate anexele, bibliografia selectiva, forma si continutul lucrarii si întocmeste referatul pentru co­misia de examinare. Principale elemente continute în acest referat sunt cele înscrise în modelul din anexa 4;

§      instruieste candidatul, propus la examen prin re­feratul întocmit, asupra modalitatilor orale de pre­zentare personala si a lucrarii, de folosire a mijloa­celor audio, video sau electronice de comunicare cu comisia, auditoriul etc.;

§      asista, daca apreciaza ca este necesar, studentul sau cursantul caruia i-a asigurat coordonarea si mo­ni­to­rizarea la prezentarea orala a lucrarii de diploma în fata Comisiei de examinare

1.3.2. Principalele îndatoriri ale studentului

          sau cursantului care efectueaza lucrarea

          de diploma

Studentii si cursantii care realizeaza lucrari de diploma au o suita de obligatii fata de sine, fata de cei care i-au finantat scolarizarea, fata de scoala pe care au urmat-o, dar si fata de conducatorii stiintifici (cadre didactice universitare sau specialisti recunoscuti) ai lucrarilor de absolvire care nu întotdeauna sunt aceiasi cu fostii lor profesori.

Între aceste îndatoriri fata de acesti conducatori, le consideram esentiale pe urmatoarele:

§      stabilirea si mentinerea legaturii cu conducatorul stiintific, caruia îi sunt prezentate domeniul si tema lu­crarii alese, motivatiile optiunii si calendarul pro­vi­zoriu al activitatilor de elaborare a lucrarii res­pective;

§      întocmeste la indicatiile conducatorului stiintific structura (cuprinsul) viitoarei lucrari, programul de lucru pe etape si perioade de realizare, precum si planul calendaristic al întâlnirilor si consultatiilor pentru a aviza "cursul" progresiv al lucrarii si mo­da­litatile depasirii dificultatilor aparute;

§      foloseste, cu acordul sau la indicatia conducatorului, metode de documentare, investigare, analiza si re­dac­tare a lucrarii, ca si tehnici de prezentare grafica sub forma tabelelor, diagramelor, organigramelor, mono­gramelor etc., diapozitivelor, CD-urilor, filmelor etc.;

§      lucreaza independent si de unul singur, încercând sa realizeze cu propriile forte ceea ce si-a propus;

§      prezinta conducatorului stiintific, la datele scadente, documen­tarile efectuate, rezultatele investigatiilor realizate, partile de lucrare si anexele acestora, ela­borate în vederea aprecierii sau verificarii formei si continutului, ca si a respectarii termenelor scadente;

§      pregateste prezentarea personala a continutului lu­crarii în fata comisiei de absolvire, dar si modul de manipulare a aparaturii audio-vizuale, tiplanelor, planselor etc., ce constituie auxiliare pretioase în con­vingerea comisiei asupra performantelor lucrarii.

1.4.  De retinut! §     Drumul (pentru realizarea unei lucrari pentru diploma) este întotdeauna mai lung si mai aspru decât îl apreciati la pornire. §     Cu cât este mai restrâns domeniul temei, cu atât se lucreaza mai bine si se ajunge, sigur, la succes. §     Sa nu va asteptati la conducatorul stiintific ca va face ceea ce nu poate, nu pricepe sau nu stiti la absolvire sau ca va lucra în locul vostru. §     O lucrare de diploma bine facuta este un "produs" din care nu se arunca nimic: puteti extrage unul sau mai multe articole stiintifice, puteti, prin reelaborare, redacta o carte, veti reutiliza anumite idei sau formulari, veti reciti anumite capitole si se va întâmpla sa reveniti deseori la continutul ei. Este prima oara când faceti o lucrare serioasa si riguroasa si nu este o experienta de neglijat. Este precum prima iubire: nu poate fi uitata niciodata. §     A gândi creator înseamna a asocia lucruri si/sau idei între care anterior nu s-a facut nici o asociere. §     Conducatorul stiintific nu joaca rolul creatorului de lucrare. El ghideaza viitorul absolvent cum sa actioneze si  sa-si organizeze munca pentru a realiza o lucrare de succes. §     A cunoaste cu adevarat înseamna a cunoaste cauzele. Întelegerea cauzelor determina stapânirea efectelor. §     Cine nu te cunoaste bine te va judeca dupa cum scrii sau dupa cum vorbesti; daca se gândeste si se scrie bine, succesul e sigur. §     Treaba tuturor e treaba nimanui, dar treaba ta este numai a ta.