DATE ÎN LEGĂTURĂ CU LOCURILE UNDE SE AFLĂ DOCUMENTAŢIA

IV.1. B i b l i o t e c a

a.       Definirea termenului de biblioteca;

b.      Evolutia bibliotecilor de-a lungul timpului;

c.       stiintele auxiliare în legatura cu biblioteca (bibliologia, biblioteconomia, bibliografia);

d.      Cartea si elementele ei;

e.       Modul de organizare teoretica a unei biblioteci;

f.        Despre bibliotecile din centrul universitar Cluj-Napoca.

IV.2. M u z e u l

a.       Definirea termenului de muzeu;

b.      Evolutia în timp a muzeului;

c.       Tipuri de muzee (tematice, teritoriale, speciale);

d.      stiintele auxiliare legate de activitatea în muzee (arheologie, epigrafie, numismatica, paleografie, etnografie);

e.       Ramurile de activitate în muzee (muzeologie, muzeografie etc.);

f.        Muzeele din centrul universitar Cluj-Napoca.

IV.3. A r h i v a

a.       Definirea termenului de arhiva;

b.      Evolutia arhivelor în timp;

c.       Ramurile activitatii în arhive (arhivistica, arhivologia etc.);

d.      Instrumentele de informare în arhive;

e.       Posibilitatile de munca în arhive.

VI.4.SURSELE DE DOCUMENTARE

Bibliografie:    p. 112

V. Moldovanu - Gh.                 Ghidul bibliotecilor din România, Bucuresti, Editura Popescu - M. Tomescu            Enciclopedica 1970, 479 p.

x x x                                         Ghidul de documentare al bibliotecilor universitare din România, Bucuresti 1975, 111 p.

Corina Nicolescu                      Muzeologie generala, Bucuresti 1979 959r1719j

Coriolan Petreanu                     Muzeele din Transilvania, Banat, Maramures si Crisana, Bucuresti 1927

Negoita Laptoiu                        Muzeul de arta din Cluj. Ghid, Bucuresti 1974

A. stefanescu                           Ghidul muzeelor, Bucuresti 1974, 498 p.

Alexandru Matei                       Filiala Arhivelor Statului din judetul Cluj, Bucuresti 1982

x x x                                         Îndrumator în Arhivele Statului. Judetul Bistrita-Nasaud. Seria "Îndrumatoare arhivistice" 21, Bucuresti 1988

x x x                                         Îndrumator în Arhivele Statului. Judetul Cluj II, Bucuresti 1985

Materialul documentar sau informativ se gaseste fie în biblioteci, fie în muzee, fie în arhive. Biblioteca, muzeul, arhivele pot fi considerate acceptiuni particulare ale oficiului si centrului de documentare, restrânse la genuri de documente.

IV.1. B i b l i o t e c a

IV.a.Definirea termenului "biblioteca"

Se numeste biblioteca institutia în care se aduna si se pastreaza într-o anumita ordine publicatii (carti, reviste si ziare), pentru a fi utilizate de cititori. Ea are drept scop colectionarea, conservarea, organizarea si comunicarea documentelor grafice (prin consultare în sali de lectura, prin împrumut sau chiar prin publicare). La aceste sarcini principale, traditia sau diferite cerinte locale au adaugat amplificari si anume, preocupari cu documente de alte genuri, iconografice, auditive si chiar piese muzeistice, precum si functii de informare, documentare, schimb si împrumut, fotocopiere, microfilmare sau traduceri.

Se mai numeste biblioteca si numai o încapere (dintr-o locuinta sau institutie) în care se pastreaza cartile.De asemenea biblioteca se numeste si numai mobila (rafturi sau dulapuri speciale) în care se pastreaza carti sau o colectie personala ori familiala de carti.

Nu orice aglomerare de carti este însa biblioteca. Înmagazinarea trebuie facuta într-o anumita ordine, trebuie sa existe instrumente sau mijloace de orientare (catalog, fisier).

Activitatea specifica în cadrul unei biblioteci este sa se ofere cititorilor urmatoarele:

          -informatii de îndrumare (cataloage, bibliografii, repertorii, fisiere si ghiduri de colectii);

          -informatii de orientare - documente de consultat;

          -informatii referitive - analiza cuprinsului unor documente.

          Persoanele care fac aceste operatii sunt: documentaristul, bibliotecarul, bibliograful.

          Exista mai multe tipuri de biblioteci:

          -biblioteci nationale, care detin fondul national de tiparituri si manuscrise;

          -biblioteci enciclopedice, care detin publicatii cu caracter general din toate domeniile stiintei si culturii;

          -biblioteci speciale (stiintifice) pe stiinte si tehnici, cu documente pe domenii;

          -biblioteci fundamentale, foarte bine dotate într-un anumit domeniu;

          biblioteci universitare, cu publicatii în special necesare în învatamântul superior;

          -biblioteci tehnice- de fabrici, întreprinderi, institute de proiectare si cercetare tehnice, dotate în functie de profilul unitatii.

          Problema esentiala a bibliotecilor astazi nu mai este aceea de a aduna cât mai multe carti, ci cum sa le retina pe cele mai utile si sa le organizeze în asa fel, încât sa fie utilizabile.

IV.1.b.Evolutia bibliotecilor de-a lungul timpului

          Evolutia bibliotecilor de+a lungul timpului a fost, schematic expus, urmatoarea: de la mobilierul în care se puneau cartile la încaperea pe care a ocupat-o aceasta prin crestere, apoi prin extensie la cladirea destinata pentru adunarea cartilor, depozitarea si conservarea lor. Necesitatea unor activitati speciale, de ordin documentarist, a fost simtita înca de la începutul existentei bibliotecilor. În marile biblioteci din antichitate (Babilon, Alexandria, Atena sau Roma) au existat reguli de ordonare, înmagazinare si chiar instrumente de orientare (cataloage, indici, liste de documente). Istoricul Cassiodor (490-585) a scris chiar un îndrumator pentru citirea operelor clericale si laice (Institutiones divinarum et humanarum litterarum index).

          Bibliotecile au evoluat foarte mult, urmând îndeaproape evolutia cartii. De la biblioteci personale, privilegiate sau ale unor institutii centrale s-a ajuns la bibliotecile publice. Bibliotecile publice sunt de mai multe categorii: biblioteci nationale; biblioteci enciclopedice; biblioteci speciale; biblioteci universitare; biblioteci tehnice.

          Biblioteca a devenit cadrul în care se desfasoara studiul individual. Din acest punct de vedere, importanta ei are doua aspecte:

-         asigura informarea curenta, furnizeaza toate categoriile de surse (primare, secundare, tertiare);

-         ofera o gama larga de izvoare.

          Prin functia lor de conservare, bibliotecile pastreaza un numar mare de izvoare, dintre care unele au regim special de conservare si valorificare în cadrul colectiilor speciale.

          Problemele care se pun astazi pentru biblioteci sunt urmatoarele:

          -spatii speciale direct destinate prin constructie;

          -crearea de instrumente de lucru care sa permita o orientare rapida;

          -indexarea cartilor dupa autor, vechime, teme;

          -dezvoltarea mijloacelor de informare (cataloage alfabetice, cataloage sistematice, cataloage tematice, cataloage speciale, cataloage geografice).

IV.1.c. stiintele auxiliare în legatura cu biblioteca

          În legatura cu existenta, activitatea si dezvoltarea-organizarea bibliotecilor s-au nascut si format o serie de stiinte auxiliare, care datorita cresterii importantei bibliotecilor, a dezvoltarii lor structurale capata tot mai mult un caracter independent, autonom.

          Bibliologia este stiinta auxiliara care se ocupa cu studiul cartii ca fenomen al vietii sociale, stiinta care include teoria, istoria, productia si raspândirea cartii, într-un cuvânt, stiinta cartii.Ea are mai multe ramuri, fiecare definind clar domeniul de preocupare.

          Bibliotecografia este o disciplina a bibliologiei având ca scop descrierea bibliotecilor din punct d evedere statistic si istoric.

          Bibliotehnica este o disciplina a bibliologiei care se ocupa cu tehnica producerii materiale a cartii.

          Bibliometria este o disciplina a bibliologiei care se ocupa cu studiul si masurarea modelelor de publicatii în toate formele de comunicare scrisa. Sfera ei de cercetare include parametri variabili ai diferitelor publicatii, tipologia de citare, teorii referentiale.

          Bibliopegia este disciplina care se ocupa cu arta legarii cartilor.

          Bibliografia este o disciplina a bibliologiei care are ca obiect evidenta, descrierea, clasificarea si aprecierea publicatiilor.

          Biblioteconomia este acea disciplina a bibliologiei care se ocupa numai cu tehnica de organizare si conducere a bibliotecilor. Mai este numita bibliotecologie.

IV.1.d. Cartea si elementele ei

          Elementul principal cu care se opereaza într-o biblioteca este cartea. Din aceste motive, este aproape obligatoriu pentru cititorul elevat sa cunoasca ce înseamna o carte si care sunt elementele tehnice legate de ea.

          Cartea = termen conventional prin care se desemneaza orice document tiparit sau manuscris.

          Cartile sunt foarte diferite si pot fi împartite în mai multe categorii:

          -dupa forma se împart în: carti, brosuri, culegeri de lucrari si reviste periodice.

          Brosura cuprinde de obicei un articol sau doua publicat sau publicate sub forma de carte, din diferite motive, în general tehnice: lectura mai usoara, difuzare mai rapida si usoara. Brosura constituie si articolul extras dintr-o revista si difuzat separat, eventual în alta coperta. Monografiile de mica întindere intra în categoria brosurilor (câteva zeci de pagini). Conferintele publicate, rapoarte, dari de seama publicate sunt tot brosuri. Valoarea documentara a brosurilor tine de actualitatea lor.

          Culegerile sunt selectiuni de lucrari tematice, de articole uneori reproduse din reviste, ziare sau brosuri privitor la o anumita problema. Ele pot fi formate si din contributii originale cu caracter omagial, publicate cu ocazia aniversarii unei personalitati stiintifice, literare, culturale sau din materiale din acelasi domeniu stiintific. Nu epuizeaza continutul unui subiect, repeta probleme ale lui, prezinta aspecte aparte ale unei probleme. Reprezinta o grupa de trecere între articol si monografie.

          Cartile mai pot fi impartite astfel:

          -dupa forma grafica se împart în carti si manuale, respectiv manuscris, imprimat, reproducere;

          -dupa forma documentara: text si imagini;

          -dupa forma intelectuala: monografii, tratate, enciclopedii, dictionare;

          -dupa continut: stiintifice, literare

          -dupa valoarea documentara: sinteze (enciclopedii, lexicoane, tratate, manuale, cursuri), monografii (generale, speciale, teze)

          -dupa continutul stiintific: curente, uzuale (sinteze, tratate, manuale, dictionare, enciclopedii etc.), perimate (care si-au pierdut actualitatea)

          În strânsa legatura cu cartea sunt o serie de termeni foarte importanti, care se întâlnesc foarte des si care trebuie cunoscuti pentru o buna întelegere si interpretare a lor:

          - volum= numele unei carti alcatuite dintr-o singura opera;

          - serie= publicatii independente sub forma de carti, legate între ele;

          - colectie= denumirea unei serii de carti care apar în aceeasi editura, cu subiecte apropiate ca tematica;

          - editie= totalitatea cartilor imprimate cu acelasi zat (respectiv cu acelasi material pregatit pentru tipar);

          - editie princeps= prima editie a unei lucrari;

          - editie definitiva= versiune tipografica îngrijita de autorul însusi;

          - editie bibliofila= versiune tipografica în conditii grafice deosebite;

          - tiraj= indicatia numarului de exemplare tiparite într-o editie;

          - coloncifru= numerotarea colilor de tipar;

          - coala de autor= unitate de masura editoriala egala cu 20 de pagini dactilografiate, cuprinzând 40.000 semne, 700 versuri, 3000 cm² ilustratie;

          - coala de tipar= unitate de masura a muncii dintr-o tipografie, egala cu 16 pagini de tipar, ce corespund unei coli de 860 x 610 mm.

          Cartile sunt de mai multe tipuri:

- cenzurate                               - de scoala

- clandestine                             - de regim

- clasice                                    - dohtoriceasca?

- cu foi mobile                          - epurata

- cu pret redus                          - erotica

- de anticariat                           - expurgata

- de biblioteca                          - ilustrata

- de citire                                  - interzisa = prohibita

- de colportaj                           - liliputana

- de donatie                              - pentru copii si tineret

- de întelepciune                       - populara

- de referinta                             - pornografica

- de specialitate                        - de succes

        Elementele unei carti propriu-zise sunt urmatoarele:

Elemente materiale:invelisul cartii

Învelisul cartii consta în doua scoarte (coperte) si un cotor care protejeaza legatura

cartii. Coperta poate fi brosata (din carton sau hârtie groasa) sau legata = cartonata (din carton învelit în pânza). Pe coperta din fata se scrie autorul, titlul cartii si poate avea chiar si ilustratie. Pe cotor se scrie autorul si titlul cartii.Pe coperta din spate editura si eventual pretul cartii.

          Supracoperta - este o învelitoare suplimentara, de obicei din hârtie lucioasa, care cuprinde aceleasi date ca si coperta din fata.

          Blocul cartii: blocul de carte este fixat de coperta cu ajutorul ligamentelor si materiale adezive.

Elemente redactionale: interiorul cartii

          a) foaia de garda;

          b) foaia de titlu (când lipseste, cartea se numeste acefala) sau coperta interioara cuprinde numele autorului, titlul complet, numele traducatorului, numele prefatatorului, editura, locul si data aparitiei;

          c) prefata, introducerea,  cuvântul înainte;

          d) sumarul = cuprinsul = lista cu capitolele în succesiunea lor, cu indicarea paginilor la care se afla;

          e) textul propriu-zis, care variaza în raport cu natura cercetarii.El poate fii:

          -sincronic - atunci când urmareste o faza a unui proces sau fenomen;

          -diacronic - atunci când urmareste un fenomen sau un complex de fenomene în functie de particularitatile fenomenului cercetat ori în functie de scopul cercetarii;

f)        anexele tipografice:

          -bibliografia = lista de carti, reviste publicatii care au fost consultate de autor pentru a întocmi cartea;

          -indici = tabele care se introduc la sfârsit pentru a ajuta pe cititor (de nume de persoane, de materii, geografice, termeni speciali) (glosar);

          -errata = lista publicata la sfârsitul unei carti, în care se semnaleaza greselile de tipar ramase dupa corectura;

          -anexe documentare (facsimile dupa documente, planuri, harti, ilustratii;

          -lista de ilustratii: prezentare numerotata a liustratiilor folosite;

          -castea tipografica - se afla mai întotdeauna pe ultima pagina a unei carti si cuprinde: numarul colilor de tipar, data bunului de tipar, redactorii tehnici, întreprinderea poligrafica cu adresa, numarul comenzii.

IV.1.e. Modul de organizare teoretica a unei biblioteci

          Biblioteca are un rol deosebit în viata universitara, fiind cadrul unde se desfasoara studiul individual al studentilor, instrumentele de informare cele mai numeroase, publicatiile propriu-zise (surse, sinteze, monografii, tratate, studii, articole, manuale, periodice). În biblioteci se afla si servicii specializate pentru a facilita activitatea de informare:

a)      cataloage alfabetice (carti si periodice). Fisa de catalog este un carton de 7,5 x 12,5

cm (format international), cu 11 linii orizontale paralele imprimate, care vor include numele si prenumele autorului, titlul publicatiei, locul de editare, anul editarii, numarul de pagini si ilustratii, formatul, locul în biblioteca si indicele.

          b) cataloage sistematice, în care materialul informativ este ordonat tematic în sistemul clasificarii zecimale, pe subiecte tematice. În acest sistem de clasificare zecimala sunt 10 domenii, de la 0 la 9. Clasificarea zecimala universal acceptata (CZU) este ierarhica. Schema ei se bazeaza pe împartirea cunostintelor în zece clase; fiecare clasa se împarte apoi la rândul ei în zece:

          0 = generalitati, enciclopedii, bibliografii;

          1 = filosofie, psihologie, logica, epistemologie, etica;

          2 = religie, teologie, ateism;

          3 = stiinte politico-sociale, juridice, administratie;

          4 = lingvistica;

          5 = stiinte naturale, matematica, fizica;

          6 = stiinte tehnice, agricultura, medicina, stiinte aplicate

          7 = arte, jocuri, sport;

          8 = literatura, filologie;

          9 = istorie, geografie, biografii (Atanasiu 1976, p. 51).

          Subdivizionarea fiecarei clase urmeaza aceeasi regula. De exemplu: 5 = matematica; 5.1 matematica; 5.2. fizica; 5.3. chimie; 5.4. geologie; 5.5. paleontologie; 5.6. biologie; 5.7. botanica; 5.8. aritmetica; 5.9. zoologie

          Fiecare subdiviziune se împarte la rândul ei în alte sub-subdiviziuni. De exemplu: 5.1. matematica; 5.1.1. aritmetica; 5.1.2. algebra; 5.1.3. geometrie; 5.1.4. trigonometrie; 5.1.5. geometrie descriptiva; 5.1.6. geometrie analitica; 5.1.7. analiza matematica; 5.1.8. procedee de calcul; 5.1.9. analiza combinatiilor.

c)      cataloage speciale (pe teme, pe categorii de publicatii):

-cataloage geografice (dupa locul de aparitie);

-cataloage topografice (dupa ordinea ce o ocupa publicatia în depozitele bibliotecii);

d)      enciclopedii, lexicoane, dictionare, bibliografii.

IV.1.f. Despre bibliotecile din centrul universitar Cluj-Napoca

a)    BCU: fondata la 1872; cuprinde 3.500.000 carti în 45.000 titluri si este cea mai

mare biblioteca din Transilvania.Adresa : Cluj-Napoca, str. Clinicilor 2.

          BCU pastreaza un numar mare de izvoare istorice, presa, statistici, manuscrise, documente rare, carti rare, carti vechi, corespondenta, harti. Cu exceptia presei si a statisticilor, toate celelalte sunt înregistrate cu regim special în cadrul unor colectii speciale.

          Pentru depistarea informatiilor, studentii dispun de urmatoarele cataloage speciale organizate alfabetic:

          -catalog de carti vechi românesti si universale;

          -catalog de manuscrise;

          -catalog de documente;

          -catalog de stampe;

          -catalog de fotografii;

          -catalog de corespondenta;

          catalog de harti.

Pentru accesul la colectiile speciale s-au alcatuit:

          -cataloage cronologice;

          -cataloage de posesori;

          -cataloage ale copistilor de manuscrise;

          -cataloage geografice;

          -cataloage de centre tipografice.

          Drumul cartii în BCU: a. sosire; b. serviciul de completare al fondului de publicatii; c. serviciul de catalogare si clasificare; d. depozit.

          Accesul în BCU se face pe baza actului de identitate iar pentru studenti pe baza carnetului de student se întocmeste un permis de intrare.

          Mod de comportare si miscare în BCU: intrare; garderoba (unde se depun hainele, gentile. eventual carti); cataloage (fisier), completarea buletinului de cerere; sala de lectura; primirea cartilor; predarea cartilor; respectarea disciplinei de biblioteca (liniste, grija fata de carti etc.).

          b) Biblioteca Institutului de Istorie, str. Napoca nr. 11;

          c) Biblioteca Institutului de Arheologie si istoria artei, str. C. Daicoviciu nr. 2 (arheologie, cultura clasica, bizantinologie, istorie veche);

          d) Biblioteca Muzeului de Istorie a Transilvaniei, str. C. Daicoviciu nr. 2 (arheologie si istorie veche);

          e) Biblioteca Facultatii de Litere, str. Horea nr. 31;

          f) Biblioteca Facultatii de Filosofie, str. M. Kogalniceanu nr. 1 (filosofie, etica, logica, sociologie);

          g) Biblioteca Facultatii de Psihologie-Pedagogie, str. M. Kogalniceanu nr. 1 (sociologie, psihologie, pedagogie, metodica);

          h) Biblioteca Facultatii de Drept, str. Avram Iancu nr. 23 (drept civil, penal, administrativ, roman etc.);

          i) Biblioteca Academiei Române, str. M. Kogalniceanu nr. 14 (biblioteca enciclopedica);

          j) Biblioteca Muzeului de Etnografie a Transilvaniei, str. Memorandumului nr.   (etnografie, etnologie, cultura populara);

          k) Biblioteca Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu", str. Matei Corvin nr. 1 (istoria artelor, arta);

          l) Biblioteca Institutului Teologic Protestant, str. Cuza Voda nr. 1 (teologie protestanta, teologie în general);

          m) Biblioteca Institutului Teologic Ortodox, Piata Operei nr.3 (teologie în general, teologie ortodoxa, istorie etc.);

          n) Biblioteca Institutului Teologic Greco-Catolic, str. Motilor nr. 26 (teologie în general, teologie catolica în special).

Bibliografie:

Albert Flocon                           Universul cartilor, Bucuresti 1976

x x x                                         Biblioteca Centrala a Universitatii din Cluj, Cluj 1965

Joachim Kirchner                      Istoria cartii, Bucuresti 1957

Clasificarea colectiilor dupa genul documentelor pastrate

Genul documentelor                              Forme particulare         Colectii

1.      Documente vizuale

a.       grafice                                            manuscrise                    arhiva

b.      imagini                                            imprimate                     biblioteca

gravuri                          cabinet de stampe

desene tehnice              arhiva tehnica

desene de arta              - pinacoteca

picturi                           - iconoteca

-         galerie de pictura

-         muzeu de arta

harti                              cartoteca

fotografii                       fototeca

monete                         cabinet numismatic

gliptica                          gliptoteca

sculpturi                        galerie de arta

2.      Documente auditive                        fonograme                    fonoteca

benzi magnetice            discoteca

discuri

3.      Documente audio-vizuale                filme                             filmoteca (cinemateca)

4.      Piese de colectii

a.       naturale

anorganice                                      roci                              colectii geologice,

soluri                            mineralogice, petrografice

minereuri

biologice                                  

botanice                       plante, arbori etc.                      gradina botanica,

ierbar, arboretum etc.

zoologice                      specimene zoologice                 insectar,

acvariu, muzeu oceanografic, muzeu zoologic, gradina zoologica

                        antropologice                                                                muzeu

antropologic, medical

b.      artificiale

etnografice                                                                                muzeu etnografic

cultura materiala                                                                        muzeu industrial,

tehnic, economic, agricol, comercial, militar etc.

cultura intelectuala                                                                     muzeu literar, de

arta, stiintific (pe ramuri) etc.

Clasificarea colectiilor dupa domeniul de cunostinte pe care îl documenteaza

Domeniul          Colectiile                                  Domeniul          Colectiile

Arta                 Biblioteca de arta                      stiintele            Biblioteci stiintifice

Biblioteci muzicale                    naturii               Muzee stiintifice

Cabinete de stampe                                          Muzee astronomice

Muzee artistice                                                 Muzee geologice (de

                        de arte grafice                                       mineralogie, de

de sculptura                                          petrografie, de

de artizanat                                           paleontologie

tipografice                                            Muzee biologice (de

de arta industriala                                  botanica, ierbare, gradini

de arhitectura                                        botanice, colectii paleo-

de arta muzicala                                    botanice

de arta dramatica                                  Muzee zoologice (acvarii,

de istoria artei                                       muzee oceanografice,

stiinte               Arhive (istorice, administrative)             colectii paleo-zoologice

sociale:             Biblioteci de stiinte sociale                                 Muzee antropologice

Case memoriale                                                (etnografice, arheologice)

Muzee istorice (arheologice,                              Muzee de medicina

societati de istorie regionala,                              (anatomie, medicina

muzee biografice, etno-                         dentara, patologie, igiena,

grafice, de numismatica,                                    medicina veterinara

filatelice, ale cartii si                                          Muzee de chimie

tiparului                                    Tehnica:            Biblioteci tehnice

Muzee geografice                                             Muzee tehnice (muzee Muzee economice                                              industriale, pe ramuri, si Muzee militare                                      muzee agricole)

Muzee comerciale                                             Muzee de arhitectura

Muzee ale mijloacelor de transport

           

IV.2. Muzeul

III.2.a. Definirea termenului de muzeu

          Muzeul este institutia care aduna, depoziteaza, conserva si prelucreaza obiecte istorice. Muzeul retine în general si mai ales vestigiile istorice materiale, respectiv materialul istoric "viu", mai ales pe cele nescrise, dar si monumente epigrafice.

          Denumirea de muzeu este însa data si celor mai variate colectii de documente chiar grafice, dar de obicei iconografice,geologice, biologice, produse artificiale. Colectiile de obiecte de arta, piese biologice, vestigiile de cult sunt iarasi cunoscute sub numele de muzee.

          Muzeul are functii complexe. El achizitioneaza sau procura prin cercetari vestigiile istorice, le depoziteaza si le conserva (pastreaza). De asemenea le prelucreaza si le valorifica; educa publicul prin expozitii (permanente sau temporare) asupra unor fenomene, procese sau evenimente istorice ale caror dovezi sunt obiectele de muzeu.

          Activitatea de colectionare a început la noi în epoca Renasterii. Primele colectii au fost ale unor personalitati sau institutii de învatamânt. Muzeul, într-o forma mai moderna, apare în secolul al XIX-lea: 1817 (Sibiu), 1834 (Bucuresti), 1859 (Cluj), 1872 (Timisoara), 1879 (Constanta), 1897 (Iasi).

          Într-o prima faza s-a pus accentul pe conservare. Accesul la obiecte era restrâns. Cresterea colectiilor era defectuoasa. Lipsea o legislatie. În deceniile 5-6 din secolul nostru, muzeografia s-a dezvoltat, muzeul devenind o institutie permanenta pentru conservarea, punerea în valoare a obiectelor, educarea populatiei.

IV.2.b. Tipuri de muzee

            O împartire sumara a muzeelor dupa genul de monumente pe care le conserva si dupa formele lor particulare indica o mare varietate a lor:

- documente vizuale: desene de arta, picturi (pinacoteca, iconoteca, galerie), harti (cartoteci),

monete (cabinete numismatice), geme (gliptoteca), cultura (galerie de arta);

- dovezi biologice: plante, arbori, specimene zoologice (gradini botanice, insectare, acvarii,

muzeu oceanografic, gradina zoologica, muzeu antropologic, muzeu medical);

- piese artificiale: muzeu etnografic, muzeu tehnic-industrial, muzeu comercial, muzeu

militar, literar, de arta.

          Dupa domeniul de cunostinte, muzeele se pot grupa astfel:

- de arta: muzee artistice (arta grafica, sculptura, artizanat, tipografic, de arta industriala,

arhitectura, istoria artei);

-stiinte sociale: muzee de istorie (arheologie, biografice, etnografice, numismatice, filatelice,de carte, geografice, economice, militare, comerciale);

-stiintele naturii: muzee stiintifice (geologice, mineralogice, petrografice, astronomice),biologice (botanice, zoologice), antropologice (etnografice, arheologice), de medicina, chimie, fizica, muzee tehnice (industriale, agricole), de arhitectura, de transporturi.

          Din punct de vedere teritorial, muzeele sunt de mai multe categorii:

          - muzee satesti;

          - muzee orasenesti;

          - muzee regionale;

          - muzee nationale;

          - muzee supernationale.

          Muzeul are si o importanta functie stiintifica, de prelucrare si valorificare a obiectelor muzeale. Muzeul organizeaza cercetari arheologice, de arhive, documentare sau participa la acest tip de cercetari.

          Muzeul, în continuarea functiei de cercetare, are si sarcina de a valorifica cercetarile de teren sau de depozit, sustinând publicatii periodice proprii sau chiar colectii (serii) de publicatii.

          Cea mai importanta sarcina a muzeului este însa cea cultural-educativa. El îsi îndeplineste aceasta sarcina organizând expozitia permanenta, expozitii temporare, organizând conferinte publice cu caracter educativ.

IV.2.d. stiintele auxiliare legate de activitatea în muzee

          Muzeul a aparut ca institutie înca în antichitate. Dupa o dezvoltare lenta în Evul Mediu, institutia a luat o dezvoltare deosebita în epoca moderna, capatând dimensiuni extraordinare în epoca noastra.

          În legatura cu activitatea în muzeu  s-au dezvoltat o serie de stiinte auxiliare ca arheologia, epigrafia, numismatica, paleografia si etnografia.

          În legatura cu activitatea muzeografilor, neglijarea acestor stiinte auxiliare este imposibila, de aceea muzeograful trebuie sa fie calificat într-una din aceste stiinte auxiliare, sau în cazul muzeelor satesti sau orasenesti (fara împartire tematica a expozitiei sau planului de cercetare) sa stie ceva in fiecare din aceste stiinte.

          Pentru fiecare din aceste stiinte, vezi mai sus (...).

IV.2.e. Ramurile de activitate în muzee (stiintele muzeului)

          Diferentierea muzeelor pe tipuri, iar în cadrul tipurilor pe tematici, dezvoltarea activitatii de conservare, restaurare, expunere si valorificare a dat nastere la o serie de stiinte auxiliare care sunt legate direct de activitatea de muzeu.

          Muzeologia este o stiinta auxiliara a istoriei care se ocupa cu studiul organizarii si functionarii muzeelor, al conservarii si prezentarii expozitiilor dintr-un muzeu.

          Muzeologia mai este sustinuta de o ramura a artei decorative, pentru pregatirea biogrupelor si dioramelor, de chimie (pentru conservarea obiectelor), de tehnologia arheologica (pentru reconstituiri). Ea poate fi numita si stiinta muzeului.

          Muzeografia este stiinta auxiliara care se ocupa cu clasarea si descrierea obiectelor dintr-un muzeu. Este deci o ramura a muzeologiei specializata pe un aspect stiintific, clasarea fiind un generic care cuprinde nu numai clasarea pe categorii temporale (cronologice), ci si pe categorii de provenienta, utilizare, destinatie.

          Muzeotehnica este un ansamblu de metode si mijloace folosite aplicativ în cadrul muncii muzeale.

IV.2.f. Muzeele din centrul universitar Cluj-Napoca

1.      Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, str. C. Daicoviciu nr. 2;

2.      Muzeul Etnografic al Transilvaniei, str. 30 Decembrie nr. 7

3.       Muzeul de Arta, Piata Libertatii nr.10;

4.      Muzeul Farmaciei, str. Doja nr. 1;

5.      Muzeul Geologic. Cladirea Centrala a Universitatii, Facultatea de Geologie;

6.      Muzeul de stiinte Naturale. Facultatea de Geografie, cladirea din complex;

7.      Gradina Botanica, str. Republicii nr.47.

Bibliografie:

Corina Nicolescu                      Muzeologie generala, Bucuresti 1975, 196 p.

Maria Mihalache                       Ghidul muzeelor din România, Bucuresti, Editura pentru Turism, 183 p.

I V . 3 .  A R H I V A

IV.3.a. Definirea termenului de arhiva

          Arhivele sunt institutiile care aduna, depoziteaza, conserva si prelucreaza fondurile scrise (Ghid 1980, p. 197-202).

          Arhivele sunt colectii ordonate, asezate într-un loc determinat, al unor scrieri pe materiale mai putin durabile, rezultate din activitatea unor institutii sau persoane particulare. Aceste scrieri sunt pastrate cu scopul de a se cunoaste valoarea bunurilor materiale si spirituale ale societatii în evolutia ei.

          Arhivele, ca si bibliotecile, au ca scop principal colectionarea, conservarea, organizarea si comunicarea documentelor grafice în sensul cel mai larg al cuvântului. Arhivele reprezinta deci o colectie de manuscrise, documente, publicatii, documente iconografice, auditive, numismatice si uneori chiar piese muzeistice, oferind însa si servicii de informare si documentare si procurare prin schimb (a acestor servicii), prin împrumut sau prin reproducere a documentelor necesare cercetarii.

          Aceste preocupari variate au facut ca arhivele sa poata fi diferite în functie de continutul lor:

          - arhive istorice care cuprind documente vechi si care ofera documentatie retrospectiva;

          - arhive contemporane sau administrative de ministere, de institutii, întreprinderi sau

organizatii obstesti;

-         fonduri arhivale: arhive personale, sectii de manuscrise si documente, colectii de

autografe.

IV.3.b. Evolutia arhivelor în timp

            Cele mai vechi arhive se cunosc înca din antichitatea clasica. În epoca medievala, categoriile de acte s-au înmultit si deci a început a se delimita arhiva curenta de arhiva istorica. În epoca contemporana au aparut arhive de depozit, în care se tranziteaza documentele din arhiva curenta în cea istorica (Edroiu 1996, p. 228-239; Ghid 1980, p. 197-202).

           

IV.3.c. Ramurile de activitate din arhive

          Dezvoltarea arhivelor, cresterea importantei rolului lor informativ si stiintific a facut sa se nasca o serie de discipline ale activitatii din arhiva care au devenit stiinte auxiliare ale istoriei.

          Arhivistica este teoria si practica muncii în arhive. Ea are mai multe ramuri.

          Arhivologia sau istoria arhivelor se ocupa cu evolutia arhivelor si a conceptiilor despre arhive.

          Dreptul arhivistic reprezinta o legislatie speciala creata cu privire la fondurile de arhiva.

          Arhivotehnia este stiinta despre tehnica muncii în arhive, respectiv crearea instrumentelor de arhiva.

          Arhivonomia este stiinta auxiliara care se ocupa cu modul de organizare si functionare al arhivelor, organizarea localului de arhiva.

          O arhiva moderna, actualizata cuprinde de obicei mai multe arhive vechi. Arhiva moderna respecta unitatea tuturor fondurilor din care s-a format. Deci în cadrul unei arhive se întâlnesc fonduri si colectii arhivistice.

          Fond de arhiva se numeste unitatea documentelor provenite de la un singur emitent (fie institutie, fie unitate militara, fie persoana particulara).

          Colectia arhivistica cuprinde documente care provin din surse diferite, unite însa între ele prin criterii tematice, cronologice sau dupa particularitati externe.

          Fondurile arhivistice, colectiile arhivistice sunt subdivizate în compartimente, dosare, fascicule.

IV.3.d. Instrumentele de informare în arhive

Ele sunt în strânsa legatura cu fondurile si colectiile arhivistice si constau din:

          -inventare;

          -indici cronologici;

          -cataloage de documente;

          -îndrumatoare arhivistice.

IV.3.e. Posibilitatile de munca în arhive

Datorita sistemului în care functioneaza, arhivele au un sistem propriu de vizitare si utilizare.

          a) Accesul se face pe baza unui document de identitate.

          b) Contactul cu documentul se face în sala de studiu.

          c) Solicitarea documentelor se face prin buletin de cerere tipizat. Se pot cere numai documentele care raspund temei indicate si sunt constituite dupa normele arhivistice (cotate, legate, numerotate). Se pot cere 25 de documente sau foi volante sau 15 dosare sau 15 manuscrise.

          d) Materialul studiat se poate rezerva de pe o zi pe alta, dar numai pentru un termen de 15 zile.

          e) Cititorul trebuie sa semneze într-un registru de prezenta la intrarea în arhive.

          f) Materialele consultate trebuie mânuite cu grija.

          g) Posibilitati de copiere sunt oferite în arhive pe baza unei cereri scrise. Se pot face fotocopii, copii xerox, microfilme.

          h) Necesitati de pregatire pentru munca în arhive: deprinderea de a mânui documente;  familiarizarea cu limba documentelor;  cunoasterea de limbi straine.

i)                    Fisa de document se face pentru fiecare document în parte (cf. Edroiu 1986, p. 240-253).

IV.4.SURSELE DE DOCUMENTARE

Directia investigatiilor în faza de culegere a informatiilor si posibilitatile oferite de fiecare sursa

1.Punctele de informare dispunând de instrumente de informare:

          - Centre de documentare;

          - Oficii de documentare;

          - Cabinete tehnice;

          - Documentaristi,

          - Bibliografi,

          - Specialisti.

          N. B.: Colectiile de docunemte (arhive, biblioteci, muzee) au în general si resorturi de documentare.

2.Instrumente de informare care indica colectii de documente:

          - Ghiduri de documentare;

          - Fisiere de documentare:

               - de centre de documentare specializate;

               - de persoane;

               - de edituri;

               - de colectii de documente (biblioteci, arhive, muzee etc.);

          - Cataloage cumulative (de carti, de reviste);

          - Reviste referatice si alte surse secundare;

          - Fisiere analitice (articole de reviste);

          - Documentaristi;

          - Bibliografi;

          - Specialisti.

3.Colectii de documente oferind instrumente de orientare în colectii:

          - Arhive;

          - Librarii;

          - Anticariate;

          - Biblioteci;

          - Iconoteci;

          - Fototeci;

          - Colectii de harti etc.;

          - Fonoteci (discoteci);

          - Cinemateci;

          - Muzee;

          - Colectii;

          - Expozitii.

          N. B.: Centrele de documentare pot fi si ele depozite de documente.

4.Instrumente de orientare în colectii care cuprind surse secundare:

          - Cataloage:

                                  - Alfabetic;

                                  - Sistematic;

                                  - Geografic;

                                  - Cronologic;

                                  - Topografic;

-         Inventare.

5.Surse secundare ce indica surse primare:

          - Bibliografi;

          - Reviste referative;

          - Cataloage de edituri;

          - Cataloage de schimb;

          - Repertorii analitice;

          - Repertorii generale;

          - Documentaristi;

          - Specialisti.

          N. B.: În cataloagele de biblioteci pot fi gasite si ghiduri de documentare sau alte instrumente tiparite.

6.Surse primare servind si ca surse secundare si surse primare:

          - Carti si articole cuprinzând bibliografii ascunse;

          - Enciclopedii;

          - Lexicoane;

          - Specialisti:

            - Cercetatori;

            - Conferentiari;

            - Practicieni;

            - Informatori.

           

7.Surse primare:

          - Manuscrise, documente, corespondenta;

          - Carti;

          - Articole;

          - Foi volante;

          - Prospecte si reclame;

          - Brevete, standarde, norme;

          - Note muzicale;

          - Scheme, grafice, diagrame;

          - Harti, planuri;

          - Picturi, gravuri, desene;

          - Monede, medalii, ponduri;

          - Fotografii;

          - Specialisti (cercetatori, conferentiari, practicieni, informatori);

          - Concerte;

          - Fonograme (cilindri, discuri, benzi magnetice);

          -Filme;

          - Spectacole (televizate, teatrale etc.),

          - Piese artificiale.

Documentarea stiintifica

Prezentarea articolelor tehnico-stiintifice în functie de profilul revistelor în care sunt publicate

Bibliografie:

Virgil Olteanu                           Din istoria si arta cartii. Lexicon. Vademecum pentru editori, ziaristi, tipografi, bibliotecari, librari, documentaristi, arhivisti, muzeografi, profesori, studenti, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1992, 399 p.

Ilie Iancu                                  Calatorie în lumea cartii. Mica enciclopedie ilustrata, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1970

Victor Dutu                              Calatorie în lumea scrierii si a tiparului, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1988

x x x                                         Îndrumator în Arhivele Centrale 1/1-2, Bucuresti 1971-1974, 520 p. (1) + 336 p (2)