"Iata care e taina mea: Limpede nu vezi decat

cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in taina lucrurilor."

Antoine de Saint-Exupery

Exista studii care atesta faptul ca unii copii devin adulti mai bine realizati din punct de vedere profesional si al relatiilor sociale. Iar pe de alta parte, alti copii cu un bagaj educational performant, competent si rezultate scolare foarte bune nu reusesc sa aiba prieteni, nu sunt multumiti de carierele lor, de viata personala si sufera de depresii, sunt nefericiti. Ceea ce face diferenta este un anumit nivel de dezvoltare al abilitatilor sociale si emotionale, ceea ce specialistii au denumit inteligenta emotionala. (IE)

1.      De ce inteligenta emotionala?

Un numar mare de educatori si cercetatori admit faptul ca la sfarsitul anilor de scoala, elevii pot fi "neechipati" pentru provocarile viitoare, atat ca indivizi, cat si ca membri ai societatii. Abordarea prin excelenta cognitiva a demersurilor curriculare si didactice nu este suficienta pentru a avea succes si a fi fericit. Este nevoie de abilitati practice pentru gestionarea emotiilor si nu doar ca mintea "sa fie hranita". Din perspectiva noilor teorii despre natura emotiilor, prin invatare sociala si emotionala, daca inteligenta emotionala a copiilor este dezvoltata, constituie un bagaj enorm pentru viitorul lor personal si profesional.

Studiile arata ca IE este cel mai bun predictor pentru achizitiile viitoare, pentru succes fata de inteligenta traditionala, cognitiva. Este o abilitate transferabila care permite adaptarea rapida la schimbarile sociale contemporane. In acest context, primul pas este sa intelegem rolul extraordinar pe care il are folosirea inteligenta a emotiilor. Succesul in viata depinde de abilitatile emotionale si sociale care se formeaza pe tot parcursul educatiei formale sau cel putin ar trebui sa fie urmarite ca obiective, dincolo de discipline.

STIATI CA programele educationale pentru dezvoltarea inteligentei emotionale au rezultate foarte bune. Selectati din  avantajele de mai jos, pe cele pe care le considerati cele mai importante, apoi discutati-le in grup.

·        Formeaza adulti responsabili si capabili sa adopte o disciplina pozitiva?

·        Creeaza un climat securizant bazat pe incredere in sine si in ceilalti?

·        Promoveaza comunicarea asertiva si negocierea conflictelor?

·        Ofera mai multa multumire, pace, bucurie si mai putin stres?

·        Dezvolta simtul echilibrului ca o resursa importanta a diminuarii anxietatii, ingrijorarii, fricii si a sentimentelor negative?

·        Ajuta la o mai buna pregatire pentru viata?

·        Sustine exersarea abilitatii de a constientiza emotiile, de a intelege si aprecia sentimentele celorlalti?

·        Determina manifestarea unei atitudini flexibile, generoase, empatice?

·        Implica gestionarea optima a resurselor de timp?

2. Ce este inteligenta emotionala?

Intreaga strategie didactica trebuie sa aiba o dimensiune de educare a emotiilor. Tratarea diferentiata a elevilor inseamna respectarea emotiilor si sentimentelor fiecaruia. De ce este inteligenta emotionala atat de importanta pentru cadre didactice si pentru scoala? Daca IQ este un dat genetic, IE este acel tip de inteligenta pe care o imbunatatim constant cu fiecare experienta traita si care influenteaza eficienta unei persoane. Dar pentru a contribui la EQ (lb. engl. emotional coefficient, coeficient de inteligenta emotionala) copiilor cu care lucrati, invitatia este de a incepe chiar de astazi sa va cunoasteti propriile emotii.

3. De ce este ne atrage atat de mult inteligenta emotionala?

Cercetatorul francez Le Doux "a bulversat" in mod pozitiv lumea stiintei prin descoperirea bulbului amigdalian (numit si creierul ancestral sau "magazinul memoriei emotionale", un fel de "santinela psihica"), organul responsabil pentru toate emotiile pe care le traim: iubire, plans, frica, durere, ras, rusine, manie, optimism, bucurie, ura, etc.

De exemplu, prin extirparea neurochirurgicala a bulbului amigdalian, un pacient desi poate comunica pentru scurt timp cu cei din jur, nu mai doreste sa stabileasca contacte umane, nu mai are capacitatea de a lua o decizie, de a face alegeri, nu mai are sentimente, nu mai relationeaza cu ceilalti, nu mai recunoaste persoanele importante din viata lui. Concluzia este ca fara bulbul amigdalian alegerile si deciziile sunt nu exista. In consecinta, alegerile sunt guvernate de emotii. O descoperire senzationala! Desi nominalizat la Premiul Nobel, acesta a fost castigat de Roger Sperry, un cercetator britanic, care a descoperit modul in care functioneaza cele doua emisfere cerebrale. (D. Goleman, 2001)

Inteligenta emotionala care functioneaza ca un "manager al emotiilor", evidentiaza importanta emotiilor in invatare, in viata de zi cu zi, armonizeaza mediul si cu noi insine, realizeaza un echilibru intre creierul cu care simtim (creierul limbic) si creierul cu care gandim (neocortex), astfel ca "emotiile si impulsurile grabite" sa fie controlate.

"Rezultatele unui studiu facut pe mai mult de 100.000 de persoane a demonstrat ca inteligenta emotionala este responsabila pentru reusita sau esecul nostru in viata. De fiecare data cand facem o alegere, (iar viata pe care o traim este o insiruire de alegeri succesive), o facem folosindu-ne de emotii. Daca stim care ne sunt trairile, daca ne sunt sub control vom face de fiecare data cele mai bune alegeri, adica vom reusi sa ne modelam viata asa cum ne dorim. Poate nu intamplator peste 90% dintre milionarii planetei au un coeficient EQ peste media obisnuita." (apud. M. Teodorescu, 2006, Harvard Business Review, 2000)

4. Care este istoria inteligentei emotionale?

·        Ideea ca managementul emotiilor este important pentru succesul in viata nu este una noua. Chiar Charles Darwin, afirma ca exprimarea emotionala este esentiala pentru supravietuire si adaptare.

·        1920, Edward L. Thorndike, psiholog si profesor la Columbia University, a dezvoltat conceptul de inteligenta sociala, ca abilitate "de a functiona cu succes in relatiile interpersonale", "de a intelege si lucra cu femei si barbati, baieti si fete, de a te comporta cu intelepciune in relatiile umane", "de a fi performant".

·        1940, David Wechsler, autorul testelor standardizate de inteligenta apreciaza ca adaptarea individului la mediu se realizeaza atat prin elemente cognitive, cat si prin cele non-cognitive, cum ar fi: afectiv, social, personal. Astfel sugereaza importanta componentei afective a inteligentei pentru succesul in viata.

·        1950, Abraham Maslow, psiholog umanist, descrie cum oamenii pot deveni puternici emotionali.

·        1980, Howard Gardner introduce conceptul de inteligente multiple. In teoria inteligentelor multiple a identificat inteligenta interpersonala (capacitatea de a-i intelege si a coopera cu ceilalti) si inteligenta intrapersonala (abilitatea de se intelege pe sine, a stapani emotiile personale), care combinate reprezinta ceea ce noua ne este cunoscut astazi sub numele de IE. ("The Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences", 1983)

·        1985, Wayne Leon Payne, absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele Unite ale Americii, include termenul de inteligenta emotionala in titlul lucrarii sale de doctorat: "Studiul emotiilor: dezvoltarea inteligentei emotionale, autointegrarea, in relatie cu frica, durerea si dorinta". Aceasta pare sa fie prima aparitie academica a acestui concept,  definit de autor ca o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

·        1987, Keith Beasley publica un articol in  Mensa Magazine, in care foloseste termenul de "emotional quotient" (coeficient emotional). Se sugereaza ca aceasta este sintagma publicata pentru prima data, desi Reuven Bar-On pretinde ca prima aparitie ii apartine in versiunea nepublicata a dizertatiei.

·        1988, Robert J. Sternberg, o numeste inteligenta sociala in sondajele realizate. Persoane inteligente sunt nu numai cei care au inteligenta academica, ci acei care ce reusesc sa depaseasca obstacolele zilnice, sa rezolve probelemele de viata, cei care au abilitatea a intelege si de a stabili relatii cu oamenii.

·        1990, Peter Salovey, profesor si psiholog la Universitatea Yale si John Mayer, profesor si psiholog la Universitatea din New Hampshire, folosesc pentru prima data termenul in articolul "Emotional intelligence" (inteligenta emotionala) in publicatia "Imagination, Cognition, and Personality".

·        1995, Daniel Goleman, in cartea sa "Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ" (Inteligenta emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ?), tradusa si la noi, trateaza de sine statator notiunea de inteligenta emotionala, fara a fi raportata la inteligenta sociala. In viziunea lui, inteligenta emotionala este "o mixtura" de atribute, ca: incredere in sine, autocontrol, diplomatie, gandire libera, empatie, tact, ceea ce confera persoanei capacitatea de a-si controla emotiile si in consecinta, de a avea succes.

Un alt fapt relevant in istoria conceptului este "experimentul bomboanelor" realizat in 1960, de psihologul W. Mischel, de la Universitatea din Stanford, in care niste copii de 4 ani au avut de ales intre a astepta cateva minute si a lua o bomboana, pana cand un cercetator va reveni in camera si le va oferi doua bomboane. Acestia au fost monitorizati pana cand au absolvit liceul. Au observat ca cei care au amanat recompensa, au dat dovada de autocontrol si stapanire de sine, adica au fost echilibrati emotional, au rezultate mai bune si sunt mai competenti la scoala si in viata cotidiana. Cercetarile arata ca dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru succesul scolar si pentru reusita in viata. (D. Goleman, 2001, M. J. Tobias, S. E. Tobias, B. S. Friendlander, 2002)

In concluzie, s-au structurat trei directii de analiza a inteligentei emotionale, care au aparut ca urmare a observarii faptului ca anumite persoane obtineau rezultate deosebite si reuseau mai bine in viata decat altele, al caror IQ era mai mare. Acestea completeaza istoria conceptului, dupa cum urmeaza:

1. John D. Mayer si Peter Salovey dezvolta o metoda stiintifica de masurare a diferentelor dintre abilitatile oamenilor in domeniul emotiilor, prin doua teste de masurare pentru ceea ce ei numeau "inteligenta emotionala". Ei au descoperit ca unii dintre noi, obtin scoruri mai bune decat altii la identificarea propriilor sentimente, recunoasterea emotiilor celorlalti si rezolvarea problemelor.  Considera inteligenta emotionala o categorie a inteligentei sociale care implica abilitatea de a monitoriza propriile emotii si sentimente pentru a gandi si actiona eficient. Deoarece aproape toate articolele au aparut in comunitatea academica, numele lor si rezultatele cercetarilor nu sunt foarte cunoscute spre deosebire de Daniel Goleman.

Modelul propus de ei cuprinde 4 arii ale inteligentei emotionale:

Identificare	Utilitate
Intelegere	Management

In 1997, acestia considera ca cele 4 arii ale inteligentei emotionale sunt distribuite de la simplu la complex: procese psihologice de baza (ex. identificarea emotiilor) la procese psihologice integrate (ex. managementul emotiilor).

·        Identificarea emotiilor. _{Abilitatea de a recunoaste propriile emotii, sentimente dar si pe ale celor din jurul nostru, precum si identificarea lor in diferite persoane, obiecte, arta, povesti, muzica sau alti stimuli.}

·        Utilitatea emotiilor. Abilitatea de a genera, folosi si simti o emotie ca necesara in comunicarea sentimentelor sau angajarea ei in alte procese cognitive (gandire, decizii). Implica abilitatea de a pune in relatie emotiile cu alte senzatii mentale, de exemplu gust si culoare (angajarea in cariera artistica) si folosirea emotiilor in rezolvarea de probleme.

·        Intelegerea emotiilor. Abilitatea de a intelege informatiile despre emotii, de a intelege "combinatorica" emotiilor, progresul din "tranzactiile" interpersonale. Implica rezolvarea problemelor emotionale prin cunoasterea emotiilor asemanatoare sau diferite, dar mai ales prin ceea ce acestea transmit sau semnifica.

·        _{Managementul emotiilor. Abilitatea de a avea deschidere fata de sentimente si de a le adapta propriei persoane si emotiilor celorlalti pentru promovarea cresterii si dezvoltarii personale.} Implica intelegerea consecintelor comportamentelor sociale asupra emotiilor si reglarea emotiilor in  functie de nevoile personale si ale celorlalti.

2. Pe baza cercetarilor sale de peste 25 de ani, Reuven Bar-On, profesor doctor la Universitatea din Tel-Aviv, a stabilit in 1992, componentele inteligentei emotionale (apud. M. Rocco, 2003):

• aspectul intrapersonal: constientizarea propriilor emotii, optimism, asertivitate, respect pentru propria persoana, autorealizare, independenta.
• aspectul interpersonal: empatie, relatii interpersonale, responsabilitate sociala.
• adaptabilitatea: rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate.
• controlul stresului: toleranta la stres, controlul impulsurilor, autocontrol.
• dispozitia generala: fericire, optimism, stare de bine (lb. engl. "well being").

3. In schimb, persoana cel mai mult asociata cu termenul de inteligenta emotionala este psihologul si jurnalistul Daniel Goleman. In cartea sa "Inteligenta emotionala", Daniel Goleman (1995, 2001) cerceteaza competentele emotionale, demonstreaza ca abilitatile sociale si emotionale pot fi dezvoltate, iar copiii implicati in astfel de programe pot beneficia de avantaje pe termen scurt si lung in ceea ce priveste starea de bine, performantele si succesul in viata. Considera ca exista 5 elemente care compun inteligenta emotionala:

·        Constiinta de sine: identificarea si intelegerea emotiilor, constientizarea unei emotii care se schimba, intelegerea diferentei dintre ganduri, emotii si comportamente, increderea in sine, intelegerea consecintelor unor comportamente in termeni de emotii.

·        Autocontrolul (managementul emotiilor): controlul impulsurilor, managementul furiei, maniei, dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea, disciplina.

·        Motivatia: stabilirea si indeplinirea obiectivelor, optimism si speranta in fata obstacolelor si esecurilor, initiativa, dorinta de a reusi, perseverenta, daruire.

·        Empatia: disponibilitatea de a te pune "in pantofii diferitelor persoane cu care relationezi", cognitiv si afectiv, de a manifesta grija, atentie si respect, intelegerea nevoilor si perspectivelor celorlalti, intelegerea diversitatii.

·        Managementul relatiilor sociale (abilitatile sociale): stabilirea si pastrarea relatiilor (prieteni), rezolvarea conflictelor, cooperarea, colaborarea, capacitatea de a lucra in echipa, comunicarea, influenta, conducerea (leadership).

5. Cum se dezvolta inteligenta emotionala in clasa si in scoala?

Dr. Maurice Elias, specialist in psihologia copilului, cercetator si expert in dezvoltarea emotionala si sociala de la Rutgers University explica pericolele omiterii programelor sociale si emotionale adresate elevilor, astfel ca "multe din problemele scolilor noastre sunt rezultatul dificultatilor sociale si emotionale de care sufera copiii si ale caror consecinte continua sa se manifeste." Copiii in clasa sunt "asediati" de un "arsenal" de emotii si sentimente confuze, dureroase si daunatoare ceea ce-i impidica efectiv sa invete. Modul in care ne comportam este expresia emotiilor noastre. De emotiile pe care le traim depind modul in care invatam si rezultatele invatarii. Avem o stare buna, eficienta invatarii creste.

Sanatatea emotionala este in mod dramatic, factorul predictiv pozitiv nu numai pentru realizarile academice, succesele scolare, ci mai ales pentru experientele productive, care aduc satisfactii, integrarea pe piata muncii, dezvoltarea unei cariere, reusita in casnicie si in relatiile cu ceilalti, starea fizica in general. Intreaga noastra fiinta este o "avalansa" de emotii.

Dintre factorii care determina succesul in viata, IQ reprezinta 20%, iar procentul de 80%, este detinut de abilitatile emotionale si sociale. De aceea, procesul de cunoasterea emotiilor personale trebuie incurajat. Persoanele cu un inalt grad de autocunoastere au sanse superioare de reusita. Emotiile afecteaza modul in care relationam cu ceilalti, chiar modul in care ne percepem ca persoane. Dezvoltarea creierului si a invatarii sunt afectate pozitiv sau negativ de relatiile interpersonale.

Inca din anii 1950/1960, psihiatrii au investigat dificultatile foarte mari in exprimarea verbala a emotiilor, la pacientii cu tulburari psihosomatice, coroborate cu: postura rigida, imaginatie saraca, concentrarea de detalii foarte precise, insingurare, izolare. (Peter E. Sifneos, John C. Nemiah, Bath Israel Hospital de la Harvard). Apare astfel termenul de alexitimie (Peter E. Sifneos, 1972), care presupune incapacitatea de a vorbi despre emotii, de a exprima ceea ce simti, de a recunoaste ceea ce propriile emotii. Dificultatile in identificarea emotiilor si descrierea lor nu trebuie confundate cu lipsa emotiilor sau lipsa exprimarii emotionale.

Intelegerea si managementul emotiilor cuplate cu abilitatile sociale (a relationa efectiv cu ceilalti, a negocia, a rezolva creativ problemele sociale, a fi lideri si colaboratori, a fi asertivi si responsabili) pot fi invatate si dezvoltate la orice varsta, dar cu cat implicarea in programe de dezvoltare sociala si emotionala se produce cat mai devreme, avantajele sunt mult mai mari.

Nivelul coeficientului de inteligenta emotionala al cadrelor didactice este de departe variabila cea mai importanta pentru crearea in clasa a unui mediu sanatos din punct de vedere al inteligentei emotionale!

Este evident ca profilul unui cadru didactic de succes, inteligent emotional presupune un bun management al emotiilor, mai ales al emotiilor negative intr-un mod autentic, real si sanatos, fara frustrari si "de platit polite" elevilor cu care lucreaza. Pregatirea profesionala, deschiderea, si toleranta sunt atitudini fara de care nu se poate dezvolta inteligenta emotionala. Identificarea si intelegerea propriilor emotii si sentimente, asumarea lor, constientizarea nevoilor emotionale proprii constituie primul pas.

De exemplu, intr-o recenta evaluare a unui program de rezolvarea creativa a conflictelor din SUA unde tehnicile de invatare social-emotionala au fost "inima" acestei interventii s-a observat: scaderea violentei, cresterea stimei de sine, imbunatatirea abilitatilor de a ajuta pe ceilalti, asumarea responsabilitatii. Dupa doi ani de implementare la nivelul scolii, se remarca substantiale aspecte: diminuarea esecului scolar, abandonului scolar, cresterea participarii elevilor la educatie, reducerea absenteismului si a ratei suspendarilor. (Dr. Stanley J. Schneider, 2000)

 Expertii recomanda cadrelor didactice, consilierilor scolari, parintilor sa dezvolte oportunitatile educationale in domeniul socio-emotional pentru ca astfel va creste capacitatea elevilor de a invata, vor primi instrumente prin care pot aspira la realizari personale si profesionale inalte si vor fi abilitati sa experimenteze si sa obtina satisfactii personale. Deschiderea si toleranta sunt atitudini fara de care nu se poate dezvolta inteligenta emotionala.

Atitudinea pozitiva sau negativa transmite mesaje asociate. Daca ne cunoastem valorile personale, suntem constienti de ele putem identifica sursa posibila a emotiilor pozitive sau negative. Daca actiunile noastre nu  sunt conduse in directia valorilor principale apare sentimentul de nesiguranta, frica, deznadejde. In aceste conditii, stresul se accentueaza.

De exemplu, daca un cadru didactic are ca valoare prioritara familia este evident faptul ca sedintele de dupa-amiaza ii creeaza o stare de disconfort si daca in grupul de cadre didactice sunt majoritatea cu aceasta valoare absenteismul sau nemultumirea devin dominante. Emotiile negative se activeaza mai rapid, au o intensitate mai mare, dureaza mai mult, "se sting" mai greu, necesita costuri ridicate pentru redresare decat cele pozitive. Acestea se pot atenua si inlatura, numai daca managementul scolii beneficiaza de aceasta informatie si actioneaza in consecinta prin resursele pe care le are.

Astfel, a lucra asupra supararii, fricii, anxietatii si a tristetii poate deveni o tinta. "Starea de bine" este o conditie pentru activitati eficiente la clasa cu elevii. A canaliza emotiile/sentimentele catre o finalitate pozitiva ca si determinarea exprimarii ingrijorarilor personale fara suparare sau pasivitate este o aptitudine cheie a managementului clasei. Entuziasmul si optimismul sunt la fel de contagioase ca si pesimismul si negativitatea.

Daniel Goleman ofera o lista considerabila pentru dezvoltarea emotionala si sociala in scoala. (Self Science: The Subject is Me, Karen Stone McCown et al. 1998) Iata cateva sugestii: autocunoasterea (prin tot "arsenalul" de metode, Eul se descopera si devine mai puternic), empatia (cunoasterea masurii tale, a celorlalti si a situatiei), comunicarea (cultivarea unor relatii de calitate are efect pozitiv asupra mediului, promovarea asertivitatii), cooperarea/conducerea (un leadership eficient nu se bazeaza pe dominare, ci pe arta de a-i ajuta pe oameni sa lucreze impreuna spre scopuri comune.

Recunoasterea valorii contributiei celorlalti si incurajarea participarii lor poate produce mai mult bine, decat de a da ordine si a te plange. Este nevoie sa iti asumi responsabilitati si consecintele deciziilor.) si rezolvarea de conflicte (intelegerea mecanismelor care au activat conflictele, pentru ca de cele mai multe ori, sprirala conflictului este una care nu permite vizibilitate asupra sursei).

Nici o schimbare nu este posibila fara acordul implicit si participarea activa a elevilor, parintilor, si profesorilor.

Este crucial sa furnizam copiilor un mediu de invatare care sa le dezvolte abilitatile emotionale si sociale. Dr. James Comer, 1999 considera deosebit de relevant impactul atmosferei de tip suport, de acasa si de la scoala, pentru dezvoltarea sociala si emotionala. Este o diferenta uriasa, in favoarea copiilor care cresc intr-o cultura care determina dezvoltarea emotionala si sociala, asemenea metoforei semintelor care sunt plantate in piatra sau in pamant fertil.

6. Ghidul parintilor pentru dezvoltarea inteligentei emotionale

·        Incepeti educatia emotionala a copilului inca de la nastere (chiar si inainte). Manifestati atentie, grija si respect fata de nevoile sociale si emotionale ale copiilor dvs., astfel incat tranzitia catre adolescenta sa se faca mult mai usor.

·        Participati la intalniri, discutii de grup, workshopuri, discutii online, chat pe tema dezvoltarii sociale si emotionale.

·        Fiti un model pentru copilul dvs. din punct de vedere al manifestarii abilitatilor emotionale si sociale, care sa-i stimuleze comportamentul emotional si social.

·        Folositi un limbaj cu copilul dvs. care sa implice: discutii despre emotii, descrierea emotiilor. Intrebati-l cum se simte, invatati-l ca poate avea mai multe sentimente in acelasi timp.

·        Incurajati efortul copilului pentru imbunatatirea inteligentei emotionale.

·        Folositi momentele naturale care se intampla zilnic, ca "momente de invatare", in care puteti discuta despre diferite stari, dispozitii.

·        Fiti constienti ca abilitatile emotionale pot fi invatate prin povestiri personale, evenimente zilnice, curente, discutii despre filme sau pagini WEB. Recunoasteti si vorbiti despre comportamentele emotionale, sociale din mass media.

·        Tineti un jurnal care va ajuta sa deveniti mai reflexiv asupra emotiilor personale si incurajati copilul sa faca la fel. 

·        Achizitionati jucarii si produse pentru copii care sa-i ajute la dezvoltarea competentelor emotionale si sociale.

Nici o schimbare nu este posibila fara acordul implicit si participarea activa a elevilor, parintilor, si profesorilor.

7. Ghidul cadrelor didactice pentru dezvoltarea inteligentei emotionale

·        Integrati activitati pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale in programul zilnic scolar. (de exemplu, emotiile zilei, lucru in echipa in rezolvarea unei probleme)

·        Cercetati succesul unor programe de dezvoltare sociala si emotionala (de ex. autocunoasterea, luarea deciziilor, rezolvarea de probleme, rezolvarea creativa a conflictelor, comunicarea, etc.) si discutati cu colegii de cancelarie despre consecintele pozitive ale implementarii acestora.

·        Demonstrati elevilor dvs. un comportament inteligent social si emotional.

·        Participati la forumuri, conferinte, intalniri cu specialisti, discutii pe Internet pe tema dezvoltarii sociale si emotionale.

·        Promovati in clasa activitati pentru dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale, folosind mijloacele TIC: jocuri pe computer si video.

·        Fiti receptivi(e) la momentele care se intampla in clasa in mod natural: momentele cand observati schimbarea starilor si a dispozitiilor, conflictele, actele de grija fata de ceilalti, respectul, atentia.

·        Valorizati inteligenta sociala si emotionala a elevilor dvs. ca fiind mult mai importanta decat dezvoltarea lor cognitiva.

·        Incurajati exprimarea impresiilor despre abilitatilor emotionale si sociale dezvoltate in clasa dvs.! De exemplu: un afisaj despre vocabularul emotiilor, un afisaj cu complimente adresate de elevi intre ei, de elevi profesorilor, sau probleme despre care ei doresc sa vorbeasca si raspunsuri la acestea.

·        Verificati impreuna cu alte cadre didactice din scoala strategiile folosite la clasa in lucrul cu elevii pentru sustinerea competentelor sociale si emotionale.

·        Tineti un jurnal in care sa reflectati asupra emotiilor dvs. si incurajati-i pe copiii cu care lucrati sa aiba o astfel de activitate pentru monitorizarea emotiilor, atat cele pozitive, cat si cele negative.

·        Informati-va despre resursele existente (centre pentru educatie emotionala si sociala, carti, reviste de specialitate, pagini WEB, pliante, cursuri de formare) pe tema dezvoltarii sociale si emotionale.

·        Oferiti ajutor elevilor in evaluarea emotiilor si sentimentelor: invatati-i sa clasifice cuvintele care denumesc emotii, sa gaseasca cuvinte pentru emotii, incepeti prin exprimarea emotiilor, discutii despre sentimente.

·        Acordati oportunitatea de a alege: lauda-i pentru deciziile luate, intreaba-i cum pot fi ajutati pentru a veni in rezolvarea nevoilor lor, dar nu insista cu aceasta cerere.

·        Respectati sentimentele elevilor: intreaba-i cum se simt, intreaba-i ce isi doresc inainte de a actiona, gindeste-te ce iti propui prin activitatile de invatare sa simta elevii, ce sentimente creeaza un mediu pozitiv de invatare.

·        Validati sentimentele accepta sentimentele lor, arata intelegere, empatie, grija si respect, atentie, oricare ar fi problema, nu uita ca intotdeauna prima data este de dorit sa validezi sentimentele.

·        Imputerniciti-i! (lb. engl. "empowerment"): intreaba-i cum se simt si ce ar fi necesar pentru a se simti mai bine, invata-i sa rezolve singuri problemele folosind empatia, compasiunea si respectul mutual pentru sentimentele altora.

·        Evitati etichetarile si judecatile critice: subiectele ca find bune/rele, dragute/grosolane, frumoase/urate, etc., evita "trebuie", intrebarea "de ce?"

·        Identificati zilnic acele exercitii prin care ati putea sa lucrati asupra emotiilor elevilor.

·        Diagnosticati starea emotionala a elevilor la inceput de zi sau pe parcursul zilei (lb. engl. "ice breaking", activitati de dezghet).

·        Alocati timp pentru a vorbi despre emotiile/sentimentele asociate situatiilor de invatare.

·        Discutati cu elevii despre responsabilitatea emotiilor (reactii, consecinte).

8. Ghidul elevilor pentru dezvoltarea inteligentei emotionale

·        Tineti un jurnal care ajuta la cresterea constiintei de sine si autoreflectiei, despre valorile personale si esecuri/succese.

·        Folositi monologul pentru a va incuraja, fiti pentru voi cel mai bun prieten, nu cel mai aspru critic.

·        Incurajati prietenii vostri sa va spuna punctele lor de vedere pentru problemele pe care le aveti.

·        Fiti constienti de "butonul" (situatii, persoane, lucruri, cuvinte) care declanseaza supararea, furia, mania si de modalitatile prin care acestea pot fi transformate.

·        Fiti atenti la strategiile pe care le folositi pentru a va calma si a va schimba dispozitiile din negative in pozitive.

·        Gasiti oportunitati pentru a coopera si angaja in colaborarea cu colegii vostri.

·        Ascultati-va intuitia: cand esti cu un prieten sau o persoana semnificativa, iar tu ai curajul sa spui ca ceva acolo este gresit, nu ezita sa afirmi acest lucru. Rezistati presiunii grupului, fiti asertivi! 

·        Fiti receptivi la nevoile voastre sociale si emotionale!

·        Observati si notati locurile si persoanele care va determina sa traiti si sa simtiti emotii pozitive sau emotii negative.

Folosirea inteligenta a emotiilor CHEIA pentru rezolvarea conflictelor, optimizarea comunicarii, relatii sociale pozitive, succes!

9. Ghidul dezvoltarii abilitatilor sociale

·        Asigurati-va ca elevii vor vorbi si vor fi onesti fata de sentimentele lor. Spuneti-le ca daca ei traiesc sentimentele de: a fi uracios, dusmanos, violent, invidios, distructiv, dureros, daunator, razbunator este in ordine sa vorbeasca despre ele.

·        Deschideti activitatea cu destinderea atmosferei, prin gasirea unor raspunsuri rapide la intrebari de genul:  Cati ochi ai? Cati ochi am? Cate scaune sunt in camera? Cati dintre noi sunt goi chiar acum?, Cine bea sucuri naturale?, Cati Euro ai in cont? Cui ii place violenta?, etc. Folositi umorul!

·        Intrebati-i cum se simt! Ce emotii au cand au conflicte? Ajuta-i sa gaseasca cele mai acurate, cele mai precise "cuvinte care sa exprime emotii, sentimente." Cereti-le sa constientizeze ce anume ii face sa se simta mai bine.

·        Dati-le ocazia sa detina controlul in spatiul clasei: intrebati-i unde doresc sa se aseze, sugerati-le ca se pot aseza pe scaunul vostru, pe catedra, pe jos, acolo unde se simt confortabil.

·        In mod frecvent, intrebati elevii cum se simt cand iau note mari/mici, cand colegul/colega ia note mai bune/rele decat ei, cand un coleg sufera sau este fericit, folosind ghidul alfabetizarii emotionale (3 propozitii).

·        Amintiti-le ca daca ei se afla in conflict, simt o anume suferinta emotionala. Sarcina principala este de a reduce durerea, suferinta, sa-i ajutati sa se simta OK, relaxati.

·        Invitati elevii sa participe la sesiuni de invatarea tehnicilor de negociere a conflictelor.

·        Oferiti premii, recompense si sanctiuni deopotriva (disciplina pozitiva).

·        Spuneti-le ca obiectivele activitatii investigheaza emotiile traite. Intrebati elevii in ce masura s-au simtit intelesi, tematori, speriati, agresati, atacati, judecati, moralizati, pedepsiti, prin acordarea de valori de la 1 (minim) la 10 (maxim).

·        Imbunatatiti motivatia elevilor si implicarea lor (contracte, angajamente).

·        Cand le transmiteti opiniile voastre nu le aratati dezaprobare, faptul ca sunteti socati de ideile lor. Nu judecati sau invalidati ceea ce afirma elevii. Fiti deschisi!

·        Nu adaugati fricile, frustrarile, temerile, starea de stres sau disconfort in relatia cu elevii prin incercarea de a pastra controlul asupra comportamentelor lor, spunand: "Priveste-ma in ochi sau cu atentie cand vorbesc cu tine!", "Inceteaza sa te mai joci cu parul!", "Ridica-te cand mi te adresezi!"

·        Focalizati-va pe aspecte pe care fiecare le agreeaza! (pasiuni/hobby-uri, activitati preferate) Nu-i judecati cand exprima ceea ce simt!

·        Acordati feedback specific, in functie de ce simte si cum se comporta fiecare. Identificati si apreciati cel mai mic progres.

Abilitatile sociale contribuie in mod esential la adaptarea si integrarea eficienta in mediul care traim, prin interactiunile cu ceilalti, in vederea indeplinirii unor obiective. Astfel ca, abilitatea unui copil de a dezvolta relatii cu ceilalti copii pana la varsta de 6 ani si nu numai, reprezinta un factor predictor pentru succes mai mult decat IQ. (W. Hartup, 1992) Procesul de dezvoltare a abilitatilor sociale si emotionale incepe inca din primii ani de viata, tocmai de aceea calitatea interactiunilor cu alte persoane sunt capitale (parintii, alti membri ai familiei, alti adulti, din gradinita, scoala, grupul de prieteni/colegi, etc.).

A avea abilitati sociale presupune:

·        comunicare interpersonala (ascultare activa, comunicare verbala/ nonverbala/  paraverbala, feedback, asertivitate, empatie)

·        initiere, mentinere si finalizare a unei relatii (prieteni, familie, colegi, etc.)

·        impartire de obiecte si impartasire de experiente

·        rezolvare si negociere a conflictelor

·        colaborare si lucru in echipa, cooperare cu altii

·        integrare in grup, cooperare, conducere/leadership

·        toleranta si acceptare a diversitatii (diferente de opinii)

·        oferire si primire de complimente

·        cautare si oferire de ajutor/suport social

·        integrare in grup

Potrivit cercetarilor, adaptarea este conditionata de abilitatea de a stabili relatii cu ceilalti copii, de a avea prieteni. Prietenia este cadrul pentru experimentarea viitoarelor relatii sociale. Prietenii sunt considerati de specialisti cele mai importante (W. Hartup, 1992):

·        resurse emotionale: petrecere a timpului liber, adaptare la stres, relaxare, comunicare, ras, zambet, "amortizare" pentru efecte negative ale conflictelor in familie, divort, probleme scolare, stare de sanatate, somajul parintilor.

·        resurse cognitive: invata unii de la ceilalti in multe situatii prin prin imitatie, prin transmitere de informatii de la expert la novice, prin colaborare si cooperare, in rezolvarea de probleme, prin impartasire a unor experiente intr-un context unic.

·        resurse sociale: rezolvare a conflictelor si situatiilor de prin cooperare si reciprocitate.

Pentru a functiona eficient ca adulti si a fi independenti sunt necesare abilitati sociale si emotionale. Problemele de comportament (devianta si delincventa juvenila, agresivitatea si violenta, abandonul scolar, dificultatile de integrare intr-un grup, respingerea celorlalti, izolarea, etc.), problemele emotionale (depresia, anxietatea), probleme de invatare (performante scazute, adaptare la cerintele scolii), lipsa increderii in sine sunt riscurile unor abilitati sociale si emotionale slab dezvoltate. Dar o dezvoltare sociala sanatoasa nu transforma copilul intr-un "fluture social" (lb. engl. "social butterfly"). Calitatea este mult mai importanta decat cantitatea relatiilor sociale. (Katz and McClellan, 1991)

In acest context, cadrele didactice au responsabilitatea, alaturi de familie, de a fi proactivi in crearea unui mediu bazat pe deschidere, onestitate si acceptare, pentru a veni in intampinarea unor personalitati si temperamente diferite, bagaje culturale si familiale diverse. (Rothbart, Bates, 1998, Kagan, 1992). Este important sa invete si sa se bucure impreuna, intr-un climat care sa asigure suport pentru toti copiii.

Prezentam lista abilitatilor sociale considerate de baza pentru conturarea unui profil "social" al elevilor cu care lucrati (Ladd, 2000, Kinsey, 1999):

Caracteristici individuale		1.      are incredere in sine 2.      nu este in mod excesiv dependent de adulti 3.      de obicei, respecta un program 4.      de obicei face fata cu succes insucceselor 5.      manifesta empatie 6.      are relatii pozitive cu colegii, le pasa de ei, le este dor de ei, daca sunt absenti 7.      afiseaza capacitate de umor 8.      nu traieste acut starea de singuratate
Caracteristici ale abilitatilor sociale		1.      abordeaza pe ceilalti in mod pozitiv 2.      exprima in mod clar dorintele si preferintele 3.      motiveaza actiunile personale 4.      afirma drepturile si nevoile in mod adecvat 5.      nu este usor de intimidat de agresori 6.      exprima frustrarile si starile de manie fara a-i afecta pe ceilalti 7.      castiga usor accesul de a intra in diverse grupuri de joc si munca 8.      intra usor in discutie pe diferite subiecte, are contributii relevante in activitatile in care se implica 9.      nu dramatizeaza situatiile cu care se intalneste, stie ca problemele se pot rezolva 10.  manifesta interes fata de ceilalti, schimba si cere informatii cu ceilalti 11.  nu atrage atentia asupra sa in mod inadecvat 12.  negociaza si ajung la compromisuri in rezolvarea conflictelor cu ceilalti 13.  accepta si agreeaza diversitatea, se bucura de colegii si grupurile altele decat cele din care fac ei parte (de ex. etnie, religie, gen, mediu) 14.  interactioneaza nonverbal cu ceilalti (rad, zambesc, se simt bine, se cearta, rezolva probleme, etc.)
Caracteristici ale relatiilor sociale dintre copii		1.      este de obicei acceptat versus neglijat, respins de ceilalti 2.      uneori este invitat de ceilalti copii sa se joace, sa lucreze impreuna , sa dezvolte o relatie de prietenie 3.      este perceput de catre alti copii ca cineva care are prieteni, cu care acestia prefera sa se joace si sa lucreze

Un exemplu de buna practica pentru dezvoltarea invatarii sociale si emotionale este programul SEAL (Social and Emotional Aspects of Learning, West London, 2007), implementat in aproape scolile, acopera: autocunoasterea, constiinta de sine, managementul emotiilor, motivatia, empatia si abilitatile sociale, care printr-un curriculum "happiness" si strategii participative urmareste: cresterea optimismului, promovarea abilitatilor de a face fata diverselor situatii de viata ("coping skills"), rezolvarea de probleme, trairea unor experiente emotionale pozitive.

Bibliografie

• *** http://eqi.org, Practical Suggestions for Teachers, 2003
• *** http://psychology.about.com/od/personalitydevelopment/a/emotionalintell.htm
• *** http://www.glef.org/, George Lucas Educational Foundation, 2003

·        *** http://www eqparenting.com, Emotionally Intelligent Parenting

·        ***www.esrnational.org, Resolving Conflicts Creatively Program

·        ***www.umdnj.edu/spsweb/, SDMPS Social Decision Making and Problem Solving

• ***www.eiconsortium.org, _{The Consortium for Research on Emotional Intelligence in Organizations, 2003}

·        ***http://www.connected.org/learn/school.html, McCluskey A, Emotional Intelligence in Schools, 1997

·          ***http://www.aboutourkids.org/aboutour/articles/socialemotional.html, Social and Emotional Learning: What is it? How can we use it to help our children?, Robin Stern, Ph.D

• ***http://www.glef.org/, Emotional Intelligence Sampler, Elias M, Emotional Intelligence: The 'Missing Piece', George Lucas Educational Foundation, 2001
• ***http://www.nationalstartegies.standards.dcsf.gov.uk / primary/publications/banda/seal/, Social and emotional aspects of learning
• ***http://ericeece.org/pubs/digests/1992/hartup92.html, Hartup, Willard W. (1992). Having Friends, Making Friends, and Keeping Friends: Relationships as Educational Contexts, ERIC Digest
• ***http://www.athealth.com/Consumer/disorders/ChildSocialSkills.html, Assessing Young Children's Social Competence
• Anderson W., Curs practic de incredere in sine, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2000
• Campbell R., Educatia prin iubire, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001
• Canfield J., Hansen M. V., Supa de pui la suflet, Editura Amaltea, Bucuresti, 2000
• Cosmovici A., Iacob L., Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 1999
• Epstein R, The Key to Our Emotions, Interview with Jack Mayer, co-creator of the emotional intelligence theory, Psychology Today, 1999
• Faber A, Mazlish E., Comunicarea eficienta cu copiii, acasa si la scoala, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002
• Ford-Martin P, Emotional intelligence, Gale Encyclopedia of Psychology, 2001
• Goleman D., Inteligenta emotionala, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001
• Giblin L., Arta relatiilor interumane, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2000

·        Roco M, Creativitate si inteligenta emotionala, Polirom, Iasi, 2001

·        Tobias M. J., Steven E. Tobias, Brian S. Friendlander, Inteligenta emotionala in educatia copiilor, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2002