Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























EDUCATIA ARTISTICA-PLASTICA IN INVATAMANTUL SCOLAR SI PRESCOLAR

profesor scoala











ALTE DOCUMENTE

Pedagogia - stiinta de sine statatoare
Strategii de predare care sa corespunda stilurilor individuale de invatare
RITMUL LECTURII
PLANIFICARE ANUALA - Sisteme de automatizare
Evaluare din Partea Profesorului
Didactica sociologiei si a psihologiei
BAZELE PSIHOPEDAGOCICE SI METODOLOGICE ALE REZOLVARII SI COMPUNERII PROBLEMELOR
CREATIVITATEA SI MOTIVATIA - FACTORI NONCOGNITIVI AI INVATARII IN SCOALA
ETAPE ALE PROCESULUI DE CONSILIERE SI ORIENTARE SCOLARA SI PROFESIONALA
Proba de evaluare - clasa I




EDUCATIA ARTISTICA-PLASTICA IN INVATAMANTUL SCOLAR SI PRESCOLAR

I.1ROLUL SI .IMPORTANTA STUDIERII ARTEI

PLASTICE CA EDUCATIE SISTEMATICA IN INVATAMANTUL SCOLAR SI PRESCOLAR

 

O realitate evidenta astazi o constituie expansiunea frumosului in aproape toate sferele vietii umane.Se cere cu insistenta deliberata un plus de frumusete pretutindeni 858b12i ,in domenii pe cat de variate pe atat de necesare stabilirii unui confort spiritual sporit.Lumea trebuie sa devina nu doar mai buna si mai dreapta,ci si mai frumoasa.

Omul ca fiinta estetica este inzestrat cu o mare sensibilitate pentru tot ceea ce reprezinta frumosul din natura, arta,relatii interumane.Cresterea sensibilitatii umane in general,a sensibilitatii estetice in special,devine o dependenta nu numai de factori rationali si afectivi, ci si de valorile culturale asimilate. Exista ,desigur,in orice fiinta umana un fond estetic unic si inconfundabil,care corespunde cerintelorsale pe plan strict individual si umanist,dar nu suficient. Formarea si pregatirea omului virtual nu a exclus,nu exclude si n-ar putea exclude vreodata domeniile care favorizeaza educatia estetica. Scoala este unul dintre domeniile care asigura si urmareste formarea gustului si judecatii estetice.

Preocuparea pentru educatia estetica a elevilor incepe inca de la prima lectie,in toate ocaziile oferite de activitatea instructiv-educativa,deoarece existenta umana este aproape imposibila in afara frumosului,bucuriei si adevarului. Educatia plastica, prin specificul ei si prin mijloacele de care dispune, are in centrul preocuparilor acest obiectiv.

De-a lungul timpului educatia plastica a devenit obiect de studiu, avand drept scop initierea copiilor in cunoasterea si utilizarea principalelor mijloace de expresie plastica, obtinerea de expresivitati plastice cromatice si acromatice, prin combinarea unor elemente plastice, urmarindu-se redarea unor idei si sentimente; descompunerea, sectionarea si recompunerea in noi forme plastice, a structurilor din natura, obtinandu-se noi expresivitati; dialogul cu opera de arta; descifrarea cu ajutorul acestor elemente, a mesajului artistic al operei de arta in contextul epocii; cunoasterea si intelegerea operei de arta, aplicarea in toate domeniile vietii, a cunostintelor de limbaj plastic, dobandite in mod creativ . Pentru realizarea acestor obiective, copii trebuie initiati in cunoasterea materialelor de lucru, a tehnicilor si procedeelor prin care se vehiculeaza aceste elemente de limbaj plastic. Prin desen si pictura copilul descopera, pentru a ajunge la expresia plastica, mijloacele de actiune asupra materialelor diverse. In activitatea de initiere plastica nu exista retete, dar exista o permanenta descoperire a sufletului copilului. Intre sufletul copilului si impulsul creator dat de natura exista o legatura, deoarece natura este cea care insufla numeroase stari. Natura este cea care detesta vidul. Pentru scolarii din ciclul primar natura este izvor de inspiratie pentru realizarea lucrarilor artistice.

Prin educatie plastica se dezvolta nu numai imaginatia, ci si universul creativitatii, al limbajului culorilor al spiritului de observatie si al simtului artistic. Datorita permanentei nevoi de frumos, concomitent cu evolutia societatii au progresat si artele plastice, aparand noi genuri artistice ca scenografia, grafica publicitara, designul vestimentar, designul de interior, etc.

La sfarsitul ciclului prescolar, educatia plastica va avea drept finalitati, pe de o parte dobandirea unor cunostinte teoretice si practice elementare de limbaj plastic si aplicarea lor in practica, dezvoltarea capacitatii de a aprecia si reda frumosul din natura si viata, iar pe de alta parte , dezvoltarea capacitatii de intelegere si analiza a unei opere de arta.

In elaborarea continutului activitatilor artistico-plastice s-a urmarit ca tuturor elevilor sa li se asigure intelegerea activa a limbajului plastic, a formelor de comunicare si expresie plastica tinand cont de cerintele actuale ale creatiei plastice si ale teoriei artelor plastice, incat, la sfarsitul acestui ciclu de instruire, un copil sa poata cataloga un tablou sa poata preciza cu usurinta perioada, stilul si autorul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I.2. ASPECTE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND MODALITATILE DE INSUSIRE CORECTA A LINIEI, PUNCTULUI, FORMEI SI CULORII

Procesul educatiei artistico-plastice a elevilor a parcurs,de-a lungul timpului,mai multe etape,incercandu-se diverse modalitati de abordare in vederea antrenarii intregii mase de elevi. In literatura de specialitate atat punctul cat si linia au fost tratate cu multa seriozitate de majoritatea artistilor.

Alaturi de punct,culoare,forma spatiala, linia devine semn- mijloc de comunicare a afectivitatii si inteligentei umane. Linia are potentialitatea de a sugera prin valoarea si miscarea ei,ideea de spatiu si ,de ce nu ,de culoare.

Paul Klee defineste linia ca "mijloc primar de exprimare a omului in genere". El stie sa activizeze linia si sa sugereze prin ea, in primul rand, miscarea. Iata cum descrie el posibilitatile expresive ale liniei la inceperea lucrarii "Manual de schite pedagogice":

"O linie activa este cea care se desfasoara liber, care a pornit-o la plimbare,de dragul plimbarii,fara tinta". El afirma ca" artistul trebuie sa studieze linia in structurile materiale ale naturii, in tesuturile omenesti, in substanta osoasa(.)pentru a-i descoperii functiile dinamice."(I. B. 4, P. Klee, Album - Antologie, pag. 16). Acesta vede linia abstrac , nu concret, vitalitatea ei fiind intensa. Fiind o parte a naturii si a organismului, devine suprafata si volum, parte integranta a umanului, dar si parte integranta a formelor din spatiu.

Goya se intreaba la un moment dat: "Gasim oare linia in natura ? Eu nu vad decat corpuri luminate sau nu, planuri care se indreapta sau se departeaza de mine, reliefuri si adancituri.(I. B. 2, I . Susala, Culoarea cea de toate zilele, pag. 6) In viziunea artistului liniile sunt atat de bine conturate incat devin neobservabile construindu-se astfel un tot unitar.Imbinarea lor fiind realizata cu o maiestrie deosebita, formand reliefuri, corpuri, planuri. Invizibilitatea liniei poate aduce numeroase expresivitati si proprietati deosebite. Dupa felul in care sunt grupate, liniile pot defini obiectul. Conturul aparent al corpurilor lui Goya reprezinta o abstractiune, o conventie a la raison intellectuelle,cautarea, studierea si observarea frumosului.

R. Avermaete in lucrarea Despre gust si culoare ridica linia la o cota superioara: O suprafata colorata, o pata, are intotdeauna limite. Ea este prizoniera liniei, chiar cand aceasta nu este aparenta, cand nu aste decat un simplu contur, linia, aceasta iluzie optica din care omul a extras desenul creator al tuturor formelor nascocite de imaginatia sa(.). Linia dreapta(.)este slujitoarea proportiei care duce la armonie(.). Imperios vizibila sau prezenta umila, ea se afla pretutindeni.(I. B. 6, R. Avermaete, Despre gust si culoare, pag. 17, 33, 109) Indiferent de vizualitatea ei protejeaza orice continut, chiar daca este alba sau un simplu contur. Cu ajutorul ei se creeaza orice opera de arta. Epitetul viziune optica folosit si de pictorul V,Vasarelly, aduce in prim plan dispunerea liniilor, a formelor si culorilor, in asa fel incat sa se obtina efecte deosebite. Prin ondulatiile si grosimea inegala a linilor se constituie un desen creator. Cu ajutorul liniei putem proportiona sau disproportiona un peisaj. Nu exista lucrare in pictura care sa nu contina linia. Ea are o autoritate aparte, in functie de ipostazele sale sau de diferitele sale tipuri poate fi de numeroase feluri, scotand in evidenta lucrarea de arta propusa pentru realizare.

In lucrarea Semnificatia artei H.Read spune despre linie ca ea nu dispare in mod obligatoriu atunci cand trece de la desen la pictura. Acesta spunea ca linia nu este un simplu contur, ea mai sugereaza si altceva. Poate sugera miscare, dar si masa. Cea mai buna insusire a liniei este capacitatea sa de a sugera corpuri solide ori masa. Ea poate deveni selectiva sugerand mai mult decat arata.(I. B. 7, H. Read, Semnificatia artei, pag. 49, 63) In conceptia lui Read linia este un procedeu ingenios si abstract. Linia nu are nici o legatura cu aspectul vizual al obiectelor, doar il sugereaza. Ea are mai multe semnificatii. Poate sugera si distribuirea luminii asupra unui obiect, dar lumina fiind fluida nu poate fi reprezentata de prin nici un element atat de static si definit ca linia.

A.Lhote in lucrarea Tratate despre peisaj si figura pune accent pe liniile curbe si drepte. Acesta spune ca ceea ce intereseaza este raportul, jocul liniilor curbe si drepte, spatierea lor si grosimea lor, fiecare curba sa tinda spre o viata unanima.(I. B. 3, A. Lhote, Tratate despre peisaj si figura, pag. 117).

In ceea ce priveste punctul , ca element de limbaj plastic, semnificatiile sunt numeroase .

"Punctul este un amanunt si cine stapaneste amanuntul, cucereste universul" (M. Niculae- artist plastic contemporan)

Punctul poate fi orice forma mai mica sau mai mare care are un centru. Are semnificatia unui moment cosmologic, cuprinzandu-i ideea de orice inceput, semnificatie care este exprimata si prin versurile lui Mihai Eminescu (Scrisoarea I-

"Dar deodat-un punct se misca.cel intai si singur. Iata-l

Cum din chaos face muma, iar el devine Tatal.

Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii.

E stapanul fara margini peste marginile lumii."

Leonardo da Vinci definea punctul nu numai ca pe un inceput, o origine, ci ca pe un adevarat peisaj. El definea punctul astfel : Izbind intr-un zid cu un burete inmuiat in culori, nu se face oare pe zid o pata unde sa apara un frumos peisaj?

(I. B.12, Leonardo da Vinci, Dictionar de arta, pag. 225). Prin acest citat artistul sugereaza ca punctul reprezinta o intreaga viata, o creatie, o multitudine de frumuseti. Acesta nu vede punctul unic, ci amplu cu diverse semnificatii: origine in tot ceea ce se creeaza.

W. Hofmann avea o alta opinie asupra punctului: .Seurat, mai totalitar si mai sistematic decat impresionistii, a trecut la identificarea fiecaruia din punctele create de el cu o anumita culoare primara sau complementare(.) .

Prin alaturarea lor stransa reuseste sa creeze impresia unor campuri omogene.

(I. B. 13, W. Hofmann, Fundamentele artei moderne, pag 225). Punctul lui Seurat are o semnificatie aparte, semnificatie ce a deslusit-o, evidentiind proprietatile definitorii ale punctului ca reprezentand o amalgamare de frumuseti, un tot unitar. Crearea campurilor omogene nu produc altceva decat armonie, imbinarea perfecta, gustul pentru frumos. Punctul este privit ca un ansamblu de imbinari cromatice. Pentru acesta crearea frumosului nu consta numai in realizarea unui peisaj plin de culori, ci numai prin atingerea unei pensule inmuiate in culoare poate da nastere la un intreg univers.

Simbolul reprezentativ al acestui incomensurabil este punctul care in realitate nu este punct, punctul matematic. Ceva care este nimic sau nimic sau

nimic care este ceva, este o notiune nereductibila la concept, a necontrazicerii. A o face perceptibila cu simturile(.), trebuie sa te apropii de conceptul de gri la punctul crucial intre a deveni si a desface: punctul gri. Acest punct este gri pentru ca nu este alb si nici negru sau pentru ca este fie alb, fie negru. Este gri pentru ca nu este nici deasupra ,nici dedesubt sau pentru ca este fie deasupra ca si dedesubt, gri, pentru ca nu este nici cald, nici rece,gri intrucat este punct adimensional cat si punct intre dimensiuni. (I. B. 8, Paul Klee, Teoria de la forma e de la figuratione, pag. 35).

Autorul acestui citat, Paul Klee, vede punctul din alt unghi, ca un generator al tuturor elementelor, dar si ca element integrator. Punctul in conceptia lui Klee este diversificat. Chiar daca se bazeaza mai mult pe non-culoare, punctul reprezinta un univers care nu confera luminozitate si nici expresie, datorita culorilor alb si negru. Interferenta celor doua culori care au drept rezultat griul, culoare valorica, neutra, pusa in practica in picturi care sugereaza natura statica, moarta. Chiar daca este culoare neutra, asta nu inseamna ca nu are o semnificatie aparte. Daca pentru alti pictori, pentru a fii estetic punctul trebuie sa fie viu colorat, pentru Klee punctul gri inseamna inceputul, mijlocul si sfarsitul, adica totul.

In ceea ce priveste punctul J. Miro il vede ca pe ceva creativ. Pentru el poate fii ceva surprinzator sau un simplu punct de plecare pentru un peisaj. Acesta cita : Niciodata nu folosesc o panza asa cum e ea; provoc accidente, o forma, o pata de culoare.Pictorul lucreaza ca poetul: intai vine cuvantul si apoi ideea. Faceti o zmangalitura. Pentru mine ea inseamna un punct de plecare, un soc.(I. B. 9, I. Susala, Ov. Barbulescu, Dictionar de arta, pag. 160).

Comparatia intre poet si pictor este bine legata avand un singur cuvant cheie: imaginatia (ca trasatura definitorie pentru ambii). Intreaga viata a compozitiei picturale a lui Miro incepe din punctul plastic. Prin felul cum acesta este realizat, prin miscarea lui, produce o oarecare mazgalitura care devine un peisaj inedit.

Tusa este punctul de intalnire intre materie si tehnica pe de o parte, mana pictorului si unealta sa pe de alta parte.(I.B.1, R. Berger, Descoperirea picturii, pag. 71).

Punctul lui Berger sta la interferenta creatiei cu pictorul, este un mijloc important de intalnire al materiei cu tehnica al pictorului si unealta sa. Din acest citat deducem ca fara punct nimic nu se poate realiza, nu ar exista o origine, un inceput, o geneza sau un nucleu pentru o opera, totul ar fi de forma haosului. O compozitie nu se poate realiza fara existenta unei origini, punctul reprezentand un nucleu, un centru de interes, asigurand echilibrul compozitiei. Prin punerea in pagina a primului punct ne putem da seama de mesajul transmis sau de starea care domina realizatorul operei respective.

Punctul plastic colaboreaza cu linia plastica. Aceasta din urma reprezinta un punct in miscare, poseda ca si punctul aceleasi proprietati. Ea este un mijloc de comunicare al inteligentei si afectivitatii. Linia separa, leaga, sectioneaza. A fost definita in mai multe feluri de marii artisti ca : Marcel Brion, Paul Klee, Theodor Palladi, Ghe.Petrascu, N.Knobler, H.Read si altii.

Desenul, spunea Ressu in Insemnari este o arta liniara(.). Un desen executat in relief, cu retusuri de umbre si valori, este o imitatie monocroma a picturii. Desenul nu este un bastard al picturii, el se dezvolta singur in absolutul lui si este complet fara sa imprumute nimic de la pictura.(I. B. 5, C. Ressu, Insemnari, pag. 65, 66). Autorul citatului diferentiaza desenul de pictura. Dupa parerea lui desenul nu trebuie sa stea in umbra picturii, ci trebuie privit ca pe un obiect de studiu separat. Desenul este comparat cu o arta liniara, deoarece linia este elementul morfologic specific si de baza al desenului, iar desenul la randul lui foloseste proprietatile liniei. In concluzie cele doua cuvinte sunt strans corelate, fiind un tot unitar.

In ceea ce priveste forma, Pierre Francastel mentiona ca "Mesterul care fabrica o forma are in fata ochilor, fie si numai in memorie, un model concret,un exemplu, si se straduieste sa-l reproduca sau sa-l modifice. Cel ce imagineaza o forma nu are nici un model in fata ochilor sau in memorie(.) el nu numai realizeaza ci inventeaza."(I. B. 16, Pierre Francastel, Realitatea figurativa)

Culoarea este profund studiata de marii artisti. Nu exista o limita a teoriilor care se spun despre aceasta. Acolo unde nu mai poti stabili diferente cu unitatea de masurasi cu cantarul, de pilda de la o suprafata pur galbena la alta pur rosie, de o intindere egala si de o valoare deschisa egala, tot mai dainuie acea unica diferenta pe care o desemnam cu cuvintele galben si rosu.(I.B.15, I. Itten, Arta culorii ) Prin acest citat Itten vrea sa ne arate ca fiecare culoare are trasatura sa distinctiva , fiecare are calitatea si caracterul sau.

Andrei Plesu era de parere ca, in general culorile sunt polisemantice, simbolice, semnificante, cum se vede in citatul: Starile sufletesti sunt, pentru noi, inainte de toate, stari de culoare(.)spun "negru de suparare, "rosu de furie, vanat de ciuda"., si spunand astfel nu indicam atat reactii fiziologice, cat unele stari intime.(I. B. 14, Andrei Plesu, Calatorie in lumea formelor)

In general cele patru elemente ale limbajului plastic se fuzioneaza, reprezinta un tot unitar.

Dan Mihailescu avea un concept cum ca toate elementele se integreaza in unul singur, formand cromorfema, aceasta insemnand, si linie, si suprafata, si volum - evident, colorat - dar si punct ca generator al tuturor elementelor. Culorile si formele nu pot fi despartite, ele fiind relativ "solidare", constituind elemente comune ale tuturor obiectelor lumii materiale. (I. B. 17, Dan Mihailescu, Limbajul culorilor si al formelor).

"Intr-o panza totul e semn. Cateva pete colorate, niste simple trasaturi pot include in ele o forta expresiva egala cu a celei mai complicate si mai reprezentative figuri."(I.B. 18,Gaston Diehl -citat de Rene Passeron - "Opera picturala", pag.251)

Pentru insusirea corecta a liniei, punctului, formei si culorii trebuie urmarite, respectate si studiate in detaliu proprietatile si caracteristicile acestora date de marii artisti enumerati.

INDICE BIBLIOGRAFIC

1. Berger R., Descoperirea picturii, vol.I, p.71, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1975.

2. Goya, I. Susala, Culoarea cea de toate zilele, ed. I-a, p. 6, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982.

3. Lhot A., Tratate despre peisaj si figura, p. 117, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1969.

4. Klee P., Album-antologie, p. 16, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1972.

5. Ressu C. Insemnari, p. 65-66, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1973.

6. Avermaete R., Despre gust si culoare, p. 17, 33, 109, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1971.

7. Read H., Semnificatia artei, p. 49, 63, Ed.Meridiane, Bucuresti.1969.

8. Klee, Teoria de la forma e de la figurazione p. 35. Ed. Feltrineli, Roma, f. a.

9. Miro J.,Charbonnier,p.160, in I.Susala si O. Barbulescu, Dictionar de arta, Ed. Sigma, Bucuresti,1993.

11. Goya, in I.Susala, Culoarea cea de toate zilele, ed. I-a,p. 6,Ed.Albatros, Bucuresti,1982.

12. Leonado da Vinci, Tatarkiewicz, III, p. 225, in I. Susala si O. Barbulescu, Dictionar de arta,Editura Sigma,Bucuresti,1993.

13. Hofmann W., Fundamentele artei moderne,vol.I, p. 221.Editura Meridiane ,Bucuresti 1997.

14. Plesu A. , Calatorie in lumea formelor, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1974.

15. Itten I., Arta culorii.

16. Francastel Pierre: Realitatea figurativa, Ed. Albatros, Bucuresti, 1972.

17. Mihailescu Dan, Limbajul culorilor si al formelor , Ed, Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980.

18. Gaston Diehl, - citat de Rene Passeron, Opera picturala, Bucuresti,1982, Ed. Meridiane, pag.251)


Document Info


Accesari: 3823
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )