Tratarea diferentiata - responsabilitatea scolii moderne

 Individualizarea instruirii

Individualizarea activitatii cu copiii, respectiv tratarea diferentiata în functie de particularitatile individuale ale acestora, se realizeaza foarte diferit. Situatiile întâlnite se pot înscrie în câteva categorii:

. Cadrele didactice realizeaza individualizarea instruirii/tratarea diferentiata a copiilor prin urmatoarele elemente:

- copiii primesc sarcini diferentiate pe parcursul tuturor activitatilor (este modalitatea de individualizare cea mai frecventa);

-se adapteaza formele de învatare;

- se adapteaza/modifica spatiul, mobilierul în functie de nevoile copiilor;

- se utilizeaza metode si procedee suplimentare pentru a raspunde nevoilor unor anumiti copii;

- se ofera explicatii suplimentare sau se adreseaza întrebari ajutatoare;

- se acorda sprijin individual copiilor în functie de situatiile care intervin, în functie de interesele, preocuparile copiilor; într-un cuvânt, în functie de particularitatile individuale ale acestora;

- se lucreaza cu copiii care au nevoi speciale (dificultati de atentie si învatare) sau cu copiii care sunt avansati fata de programa scolara;

- ritmul instituit de cadrul didactic tine seama de diferentele dintre copii, de experientele lor anterioare, de stilul, nevoile, capacitatile lor, propunând activitati diferentiate si fara a avea atitudini partinitoare fata de copii.

. Exista si situatii de tipul:cadrul didactic este preocupat de individualizare, încurajeaza copiii care au nevoie de ajutor, dar nu are timp suficient sa lucreze cu ei individual, sau ritmul activitatii este prea alert si nu permite realizarea individualizarii.

. Nu se recurge la individualizarea instruirii (sarcinile de lucru sunt raportate la continuturi, sunt în acord cu finalitatile stabilite de programa scolara, dar nu sunt raportate la potentialul fiecarui copil; în cel mai bun caz, sarcinile sunt formulate respectând particularitatile de vârsta). În situatii izolate, sunt învatatori care manifesta atitudini inadecvate, un exemplu în acest sens fiind acela în care un copil nu raspunde corect la întrebarea cadrului didactic, iar acesta îi ofera jumatate din raspunsul corect, suficient cât sa poata fi continuat de copil.

Constatam astfel intentia multor cadre didactice de a realiza individualizarea instruirii, dar nu întotdeauna aceasta ia o forma adecvata în practica. Pentru aceasta trebuie sa avem în vedere urmatoarele aspecte:

a) Respectarea ritmului propriu de înaintare în cunoastere

Respectarea ritmului propriu de învatare, ca element definititoriu pentru individualizarea instruirii se regaseste în salile de clasa într-o paleta foarte extinsa:

·        de la

- învatatorul care creeaza copiilor conditii pentru a lucra în ritm propriu (formuleaza sarcini adecvate ritmului acestora, adapteaza formele de învatare în functie de nevoile copiilor, da copiilor posibilitatea de a termina sarcina folosind cât timp au nevoie);

·        la cele care:

-         nu tin seama de diferentele dintre copii în privinta ritmului de învatare, rezolvând sarcinile copiilor care nu pot raspunde în timpul impus sau lucrând mai degraba cu categorii de scolari decât cu persoane individuale.

-         b) Stabilirea sarcinilor de învatare

Un alt element care defineste individualizarea instruirii este modul în care sunt formulate sarcinile învatarii si masura în care acestea sunt adecvate particularitatilor individuale ale copiilor. si aici, observarile au scos la iveala practici din cele mai variate :

- exista cadre didactice care stabilesc sarcini de învatare adecvate particularitatilor de vârsta si mai putin celor individuale sau nevoilor, unicitatii fiecarui copil - acestea sunt cele mai numeroase situatii;

- în unele situatii, cadrele didactice formuleaza sarcini de învatare diferentiate pe niveluri, dar nu ajung pâna la individualizarea instruirii în raport cu ideile si unicitatea fiecarui copil;

- în alte situatii, stabilirea sarcinilor tine seama de particularitatile copiilor, dar se ajunge la etichetarea copiilor, de tipul: "Ţie ti-am dat o fisa mai usoara", sau "Tu lucrezi foarte bine de obicei, haide!";

- în alte situatii, sarcinile formulate sunt raportate exclusiv la continuturile care trebuie transmise, iar finalizarea lor corecta si rapida surprinde cadrul didactic care nu mai are pregatite si alte activitati pentru copii;

- pentru copiii cunoscuti ca având dificultati de învatare sunt învatatori care formuleaza sarcini specifice, fiind interesati sa participe toti copiii în activitati;

- exista cadre didactice care construiesc sarcinile de învatare plecând de la continuturile învatarii, adaptându-le în functie de caracteristicile copiilor pe care-i conduc - dar foarte putine ca numar.

În majoritatea cazurilor nu se regaseste preocuparea cadrelor didactice pentru individualizarea instruirii, respectiv pentru respectarea particularitatilor individuale, accentul fiind plasat pe continutul de predat/însusit si pe grup ca întreg.

De aceea, cred ca, activitatile metodice planificate în acest an scolar, ar putea sa preia tema individualizarii învatarii si sa o abordeze cu multa seriozitate, încercând sa aduca în atentia profesionistilor practici variate si inedite.