Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza



























Tratarea diferentiata - responsabilitatea scolii moderne

profesor scoala











ALTE DOCUMENTE

ADEVERINŢĂ MEDICALĂ
INTRODUCEREA INSTRUIRII ASISTATE DE CALCULATOR ÎN CICLUL PRIMAR
CONCURSUL DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA
Proiect de lectie limba si comunicare
OBIECT:ABILITATI PRACTICE
PLANIFICARE PREGATIRE AN I FR
PROIECT DE LECTIE AFECTIVITATEA
Disciplina: Limba si literatura romana EVALUARE INITIALA clasa a 4 a
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Tipuri de evaluare




Tratarea diferentiata - responsabilitatea scolii moderne

         Una dintre tendintele modernizarii învatamântului vizeaza flexibilitatea instructiei si educatiei pentru a asigura dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor fiecarui elev, în raport cu propriile posibilitati. Scoala este chemata sa organizeze procesul de predare-învatare-evaluare în asa fel încât sa-l puna pe elev cât mai devreme posibil în posesia unor mijloace proprii de însusire a cunostintelor, de aplicare în practica în mod constant si creator.
În literatura de specialitate, conceptul de instruire diferentiata a fost abordat din perspective multiple: strategie de optimizare a învatarii, proces dinamic, categorie fundamentala instructionala, directie de formare a competentelor cadrelor didactice

         Problema instruirii diferentiate nu este noua, ci numai modul de abordare.In acest sens, aria preocuparilor s-a extins :

·  In directia conceperii unei activitati instructiv-educative mai variate, nuantate în raport cu diferentele dintre elevi în limitele normalului ;

·  In sensul promovarii unei actiuni complexe de asistenta a copilului  (medicala, sociala, psihopedagogica).

       Instruirea diferentiata vizeaza adaptarea activitatii de învatare- îndeosebi sub raportul continutului, al formelor de organizare si al metodologiei didactice- la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de întelegere, ritmul de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev în parte.  Întrucât natura si societatea umana progreseaza prin diferentiere si nu prin uniformizare, interesul educatorilor nu trebuie sa fie tocirea particularitatilor individuale pâna la disparitie, ci respectarea lor, pentru ca prin educatie si instructiune fiecare individualitate sa poata fi transformata într-o personalitate umana, capabila sa creeze noi valori materiale si spirituale.Premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata o constituie depistarea trasaturilor care-i diferentiaza 19519r1717t pe subiecti, stabilirea rolului fiecareia în definirea comportamentului care conduce la performantele asteptate.

        În lucrarea "Învatamântul diferentiat - conceptii si strategii", I.T.Radu mentioneaza cateva trasaturi generale caracteristice strategiei învatamântului diferentiat:

·  Activitatea scolara, prin continutul ei si prin programul de lucru, este adaptata intereselor si aptitudinilor elevilor ;

·  Posibilitatea de a alege dintr-un grup larg de discipline pe acelea care îi intereseaza mai mult ;

·  Preponderenta modalitatilor de tratare diferentiata a elevilor în cadrul unor colectivitati în componenta eterogena din punct de vedere al capacitatilor lor de învatare si al rezultatelor obtinute

·  Alternarea activitatii în grup cu munca individuala ; diferentierea acestor strategii didactice în functie de particularitatile unor grupe de elevi dintr-o clasa ;

·  Variabilitatea, mai ales din punct de vedere al gradului de dificultate a lucrarilor de munca independenta efectuate în clasa sau acasa.

        O privire comparativa asupra conceptiei traditionale a activitatii instructiv-educative si asupra activitatii diferentiate, în scopul reliefarii marelui câstig în planul dezvoltarii armonioase a personalitatii copilului, în raport cu propriul potential, este urmatoarea:

Activitatea în stil traditional

Activitatea diferentiata

·  Diferentele între elevi sunt mascate; se actioneaza asupra lor doar când devin problematice;

·  Interesele copilului sunt rar apelate ;

·  Domina activitatea cu întrega clasa;

 

·  Diferentele între elevi sunt studiate si acceptate ca baza de pornire în demersul instructiv-educativ;

·  Elevii sunt ghidati în sensul propriilor interese si a alegerilor ghidate de acestea;

·  Se folosesc forme de organizare a activitatii diferite: pe grupe, în echipe, frontal sau individual;

·  Timpul este inflexibil;

·  Timpul este flexibil, în functie de nevoile elevilor;

·  Se admit interpretarile unice ale ideilor si evenimentelor ;

·  Se admit, chiar se cauta perspective multiple asupra evenimentelor si ideilor;

·  Cadrul didactic directioneaza comportamentul elevilor ;

·  Cadrul didactic faciliteaza activitatea independenta a elevilor;

·  Cadrul didactic rezolva problemele clasei sale;

·  Elevii se ajuta între ei, asistati în rezolvarea problemelor;

·  Cadrul didactic planifica secventele, obiectivele instruirii;furnizeaza standardele de evaluare a activitatii;

·  Elevii, împreuna cu profesorii actioneaza în vederea stabilirii obiectivelor, criteriilor de evaluare;

·  Se respecta CE trebuie învatat.

·  Respect pentru CINE învata.

          Scoala moderna este aceea în care elevii trebuie sa-si asume într-o mai mare masura responsabilitatea dobândirii cunostintelor, cadrul didactic devenind în acest fel un organizator al activitatii de învatare. Cerintele formarii individului în scoala moderna- în perspectiva educatiei permanente-impun formarea si dezvoltarea capacitatilor acestuia de a-l învata sa învete, sa se instruiasca independent.Tehnicile de diferentiere a instruirii vizeaza o gradare a sarcinilor scolare, potrivit posibilitatilor individuale si a ritmului propriu de dezvoltare a fiecarui individ, astfel încât randamentul sa fie asigurat pentru toti. Putem sublinia în acest sens rolul deosebit de important al cadrului didactic în generarea unui climat de încredere în posibilitatile individului încât sa combata complexul de inferioritate pe care îl traiesc multi dintre cei care nu pot atinge performante ridicate si, de asemenea, sa combata atitudinea de uniformizare a conditiilor de învatare si dezvoltare pentru indivizii capabili de performante.

 

 

 

 

 

 Individualizarea instruirii

Individualizarea activitatii cu copiii, respectiv tratarea diferentiata în functie de particularitatile individuale ale acestora, se realizeaza foarte diferit. Situatiile întâlnite se pot înscrie în câteva categorii:

. Cadrele didactice realizeaza individualizarea instruirii/tratarea diferentiata a copiilor prin urmatoarele elemente:

- copiii primesc sarcini diferentiate pe parcursul tuturor activitatilor (este modalitatea de individualizare cea mai frecventa);

-se adapteaza formele de învatare;

- se adapteaza/modifica spatiul, mobilierul în functie de nevoile copiilor;

- se utilizeaza metode si procedee suplimentare pentru a raspunde nevoilor unor anumiti copii;

- se ofera explicatii suplimentare sau se adreseaza întrebari ajutatoare;

- se acorda sprijin individual copiilor în functie de situatiile care intervin, în functie de interesele, preocuparile copiilor; într-un cuvânt, în functie de particularitatile individuale ale acestora;

- se lucreaza cu copiii care au nevoi speciale (dificultati de atentie si învatare) sau cu copiii care sunt avansati fata de programa scolara;

- ritmul instituit de cadrul didactic tine seama de diferentele dintre copii, de experientele lor anterioare, de stilul, nevoile, capacitatile lor, propunând activitati diferentiate si fara a avea atitudini partinitoare fata de copii.

. Exista si situatii de tipul:cadrul didactic este preocupat de individualizare, încurajeaza copiii care au nevoie de ajutor, dar nu are timp suficient sa lucreze cu ei individual, sau ritmul activitatii este prea alert si nu permite realizarea individualizarii.

. Nu se recurge la individualizarea instruirii (sarcinile de lucru sunt raportate la continuturi, sunt în acord cu finalitatile stabilite de programa scolara, dar nu sunt raportate la potentialul fiecarui copil; în cel mai bun caz, sarcinile sunt formulate respectând particularitatile de vârsta). În situatii izolate, sunt învatatori care manifesta atitudini inadecvate, un exemplu în acest sens fiind acela în care un copil nu raspunde corect la întrebarea cadrului didactic, iar acesta îi ofera jumatate din raspunsul corect, suficient cât sa poata fi continuat de copil.

Constatam astfel intentia multor cadre didactice de a realiza individualizarea instruirii, dar nu întotdeauna aceasta ia o forma adecvata în practica. Pentru aceasta trebuie sa avem în vedere urmatoarele aspecte:

a) Respectarea ritmului propriu de înaintare în cunoastere

Respectarea ritmului propriu de învatare, ca element definititoriu pentru individualizarea instruirii se regaseste în salile de clasa într-o paleta foarte extinsa:

·        de la

- învatatorul care creeaza copiilor conditii pentru a lucra în ritm propriu (formuleaza sarcini adecvate ritmului acestora, adapteaza formele de învatare în functie de nevoile copiilor, da copiilor posibilitatea de a termina sarcina folosind cât timp au nevoie);

·        la cele care:

-         nu tin seama de diferentele dintre copii în privinta ritmului de învatare, rezolvând sarcinile copiilor care nu pot raspunde în timpul impus sau lucrând mai degraba cu categorii de scolari decât cu persoane individuale.

-         b) Stabilirea sarcinilor de învatare

Un alt element care defineste individualizarea instruirii este modul în care sunt formulate sarcinile învatarii si masura în care acestea sunt adecvate particularitatilor individuale ale copiilor. si aici, observarile au scos la iveala practici din cele mai variate :

- exista cadre didactice care stabilesc sarcini de învatare adecvate particularitatilor de vârsta si mai putin celor individuale sau nevoilor, unicitatii fiecarui copil - acestea sunt cele mai numeroase situatii;

- în unele situatii, cadrele didactice formuleaza sarcini de învatare diferentiate pe niveluri, dar nu ajung pâna la individualizarea instruirii în raport cu ideile si unicitatea fiecarui copil;

- în alte situatii, stabilirea sarcinilor tine seama de particularitatile copiilor, dar se ajunge la etichetarea copiilor, de tipul: "Ţie ti-am dat o fisa mai usoara", sau "Tu lucrezi foarte bine de obicei, haide!";

- în alte situatii, sarcinile formulate sunt raportate exclusiv la continuturile care trebuie transmise, iar finalizarea lor corecta si rapida surprinde cadrul didactic care nu mai are pregatite si alte activitati pentru copii;

- pentru copiii cunoscuti ca având dificultati de învatare sunt învatatori care formuleaza sarcini specifice, fiind interesati sa participe toti copiii în activitati;

- exista cadre didactice care construiesc sarcinile de învatare plecând de la continuturile învatarii, adaptându-le în functie de caracteristicile copiilor pe care-i conduc - dar foarte putine ca numar.

În majoritatea cazurilor nu se regaseste preocuparea cadrelor didactice pentru individualizarea instruirii, respectiv pentru respectarea particularitatilor individuale, accentul fiind plasat pe continutul de predat/însusit si pe grup ca întreg.

De aceea, cred ca, activitatile metodice planificate în acest an scolar, ar putea sa preia tema individualizarii învatarii si sa o abordeze cu multa seriozitate, încercând sa aduca în atentia profesionistilor practici variate si inedite.



Document Info


Accesari: 10585
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )